Szekeres Iulia Cezara III A

Educatia medicala continua

Pe plan international se constata o deplasare de la educatia medicala

continua (sau informarea clinica) catre perfectionarea profesionala
continua, incluznd abilitati medicale, manageriale, sociale si personale.

Perfectionarea profesionala continua reprezinta un proces de nvatare

practica permanenta.

Cu toate ca sistemele internationale difera in ceea ce priveste detaliile,

continutul n sine prezinta multe trasaturi comune, ca si procedeele care
permit recunoasterea mutuala internationala a activitatilor ce tin de
perfectionarea profesionala.

Majoritatea sistemelor se bazeaza pe un sistem de credite asociat orelor

de munca.

n cazul n care este nevoie de revalidarea sau de reacreditarea

practicienilor, demonstrarea perfectionarii profesionale continue reprezinta
o parte integrala importanta a acestui proces.

Perfectionarea profesionala continua reprezinta procesul prin care

profesionistii sanatatii si mentin standardele cunostintelor la un anumit
nivel, pentru a corespunde cerintelor pacientilor, ale serviciilor de sanatate
si pentru propria lor evolutie profesionala.

Aici sunt incluse dobndirea continua de noi cunostinte, abilitati si atitudini

care sa le permita practicarea competenta a profesiunii. Nu exista o
divizare ferma ntre educatia medicala continua si dezvoltarea profesionala
continua, deoarece n ultimul deceniu educatia medicala continua a ajuns
sa includa abilitati manageriale, sociale si personale, subiecte care

1
Szekeres Iulia Cezara III A

depasesc granitele traditionale ale medicinei clinice. Termenul de

dezvoltare profesionala continua pune n evidenta nu numai larga gama a
competentelor necesare practicarii unei medicine de nalta calificare, ci si
contextul multidisciplinar al ngrijirilor pacientului.

Metode:

Informatiile au fost obtinute prin evaluarea politicilor relevante si prin

interviuri cu directorii pentru dezvoltare profesionala continua din colegiile
regale medicale din UK, Centrul Asociat pentru Educatia n Medicina din
UK, Uniunea Europeana a Specialitatilor Medicale, Colegiul Regal al
Internistilor si Chirurgilor din Canada, Asociatia Americana Medicala si alte
societati Americane de specialitate si Comitetul de Acreditare pentru
Educatia Medicala Continua din US. De asemenea, am evaluat cercetarile
Comitetului Australian si din Noua Zeelanda pentru Pastrarea Standardelor
Profesionale.

Trasaturi comune ale sistemelor internationale de dezvoltare

profesionala:

Desi se constata ample variatii n interiorul sistemelor de dezvoltare

profesionala din tari diferite si din diverse sisteme de ngrijire a sanatatii,
exista totusi unele trasaturi comune: majoritatea sunt bazate pe un
complex de credite legat de ore, n care o ora de activitate educationala
este echivalenta cu un credit; activitatile educationale tind sa fie divizate n
trei categorii: (a) activitati externe sau "n direct" (cursuri, seminarii, ntlniri,
conferinte, prezentari audio si video), (b) activitati interne (activitati bazate
pe practica, prezentari de cazuri, conferinte oficiale, reviste de cluburi,
nvatare, cosultarea cu egalii si colegii si (c) materiale de durata (tiparituri,
CD Rom sau materiale publicate pe internet, posibil bazate pe o programa
de nvatamnt, cu testari sau evaluari) si, acolo unde exista, o reacreditare
sau o revalidare obligatorie, care sa demonstreze ca prezenta unui
angajament permanent de a continua dezvoltarea profesionala este o
componenta majora a procesului.

2
Szekeres Iulia Cezara III A

Perfectionarea profesionala continua si reacreditarea n Europa:

O supraveghere a 18 tari din Europa a ilustrat diversitatea sistemelor care

opereaza n interiorul teritorial (caseta 1).1 Nici o tara europeana nu a
urmat modelul american de examinare pentru reacreditare. Numai Olanda
are un sistem de reacreditare legiferat, dar mai multe tari, inclusiv Marea
Britanie si Irlanda, iau n considerare introducerea obligatorie a reacreditarii
sau a reevaluarii. Exista, de asemenea, mai multe stimulente pentru
realizarea dezvoltarii profesionale continue.

Punctele de credit:

O jumatate dintre tarile supravegheate utilizau un sistem de credite bazat

pe ore pentru a cuantifica activitatile educationale, prin care o ora de
activitate educationala echivaleaza cu un credit. Diverse tari utilizeaza
cicluri fie de trei, fie de cinci ani, numarul de credite necesar variind ntre 50
pna la 100 pe an. Alte tari iau n considerare introducerea unui sistem
bazat pe ore, dar exista multe dezbateri privitoare la eficienta acestui
sistem de activitate educationala prin acumulare de ore si capacitatea sa
de a fi o masura a acestei activitati. Sunt mai valabile modificarile n
comportament sau evaluarile activitatilor, dar masurarea lor obiectiva este
dificila.

Concluzii:

Legiferarea revalidarii si reacreditarii practicienilor ndruma profesia catre

programe de perfectionare profesionala obligatorii, acreditate la nivel
international, care acopera un spatiu larg al activitatilor clinice, profesionale
si manageriale. Abordarile difera foarte mult pe tot globul, dar majoritatea
se bazeaza pe autoreglare profesionala. Chiar si n absenta unui sistem
obligatoriu, multi medici sunt deja participanti activi la acest proces. Se
constata, totodata, ca exista din ce in ce mai multe trasaturi comune intre
specialitati, ele depasind granitele geografice si bucurindu-se de
3
Szekeres Iulia Cezara III A

recunoasterea legaturilor dintre asociatiile nationale si cele internationale.

Cu toate acestea, indiferent de sistemul adoptat sau legiferat, fiecare medic
are responsabilitatea de a se perfectiona continuu din punct de vedere
profesional si are posibilitatea de a alege dintr-o gama larga de activitati
educationale acreditate, n scopul ndeplinirii acestui deziderat.