COALA POSTLICEAL SANITAR ION MINCU

PROIECT DE ABSOLVIRE
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR TIINIFIC:
AS.MOTEA CLAUDIA

ABSOLVENT:
GAVRILESCU ROXANA-EVELINA
2017
COALA POSTLICEAL SANITAR ION MINCU

NGRIJIREA PACIENTULUI CU TUBERCULOZ

RENAL

COORDONATOR TIINIFIC:
AS.MOTEA CLAUDIA
ABSOLVENT:
GAVRILESCU ROXANA-EVELINA
2017
 CUPRINS

CAPITOLUL 1 -NOIUNI DE ANATOMIE I

FIZIOLOGIE A APARATULUI
CAPITOLUL 2 -NOIUNI DESPRE BOAL:
CAPITOLUL 3 -ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL N
NGRIJIREA PACIENTULUI CU TUBERCULOZ
RENAL
CAPITOLUL 4-CAZURI CLINICE
ABSTRACT
CAPITOLUL 1
 NOIUNI DE ANATOMIE I FIZIOLOGIE A
APARATULUI RENAL

Sistemul renal este alcatuit din rinichi si uretere (organe pereche) , vezica urinara si uretra
(organe nepereche) . Rolul acestuia este de a mentine homeostazia mediului intern prin
existenta unor procese fiziologice complexe de filtrare, absorbtie (activa si pasiva) si secretie.
In urma acestor procese se formeaza urina prin intermediul careia sunt eliminati produsii
reziduali ai metabolismului.

Urina formata la nivel renal trece si prin uretere si ajunge la vezica urinara unde stationeaza
pentru perioade scurte de timp, dupa care este eliminata prin uretra.

Rinichii produc in medie pe minut aproximativ 125 ml de filtrat plasmatic. Din acestia 124
sunt reabsorbiti, iar 1 ml este eliminat prin urina.

Diureza reprezinta cantitatea de urina excretata de rinichi in cursul unei zile si are o valoare
de aproximativ 1500 ml.

Un alt rol al rinichilor este in mentinerea echilibrului hidro-electrolitic si la reglarea tensiunii

arteriale (prin intermediul reninei) . De asemenea, rinichii secreta eritropoetina care este
factor de crestere care stimuleaza eritropoeza si hidroxileaza prohormonul steroidian
precursor in forma activa a vitaminei D3.

Anatomia si structura aparatului renal:

1. Rinichii

Prezinta o margine concava catre medial (hilul renal unde se gasesc nervii, vasele sanguine,
limfatice si ureterul) si o fata laterala convexa.

Sunt localizati retroperitoneal, intinzandu-se aproximativ intre vertebrele T2-L3. Rinichiul

stang este pozitionat de obicei superior de cel drept.

Bazinetul renal este portiunea superioara dilatata a ureterului alcatuita din trei calice mari,
fiecare din acestia ramificandu-se in mai multe calice mici.

Rinichiului i se descriu:

- corticala renala situata la exterior

- medulara renala la interior (contine piramide Malpighi si piramide Ferrein care patrund in
corticala renala) .

Rinichiul are aproximativ 1-4 milioane de nefroni. Nefronul este considerat a fi unitatea
morfo-functionala a rinichiului.
Nefronul este alcatuit din:

-corpuscul renal

-tub contort proximal

- ansa Henle

-tub contort distal

- tubi colectori

-ducte papilare

Se diferentiaza nefroni:

- corticali (80-85%) cu ansa Henle scurta si corpusculul renal in corticala externa

- juxtamedulari (15-20%) : ansa Henle este foarte lunga iar corpusculul renal se afla in
corticala profunda

Glomerulii renali filtreaza intr-o singura zi o cantitate de patru ori mai mare decat toata apa
din organism, de 15 ori mai mult decat lichidele extracelulare si de 60 de ori mai mult decat
volumul plasmatic.

2. Ureterele

Sunt doua la numar, au aspect tubular, o lungime de aproximativ 10-12 cm lungime. Sunt
situate retroperitoneal, intre pelvisul renal si vezica urinara in care intra pe peretele posterior,
oblic prin intermediul unei valve fiziologice.

Trecerea urini in vezica urinara se face in jeturi intermitente odata cu undele de contractie.

3. Vezica urinara

Este organ musculo-cavitar, cu mare plasticitate al carui principal rol este de a depozita urina.

Aceasta este alcatuita din corp si col.

4. Uretra

Este un conduct musculo-membranos care are ca rol principal transportul urinii din vezica
urinara catre exterior. Exista o diferentiere pe sexe: la femeie uretra are rol strict urinar pe
cand la barbat aceasta asigura si transportul spermei.

Uretra masculina este mai lunga si prezinta patru segemente: prostatic, membranos, bulbar si
penian.

Mucoasa din structura uretrei, in special a celei peniene, prezinta glande Littre (glande
mucoase care se deschid la suprafata epiteliului mucoasei uretrale) .
Uretra feminina este mai scurta (4-5 cm) . In portiunea mijlocie a acesteia exista un
sfincteruretral extern aflat sub control voluntar.

Rinichii

Rinichii sunt situati retroperitoneal, intre vertebrele T12-L3, au o lungime de aproximativ 11

cm, latime de 6 cm si o grosime de 3 cm.

Principalele functii ale acestora sunt:

- excretia majoritatii produsilor de catabolism, substante straine precum medicamente sau

coloranti.

- mentin constant volumul si compozitia lichidelor extracelulare prin control: hidro-

electrolitic, al osmolaritatii si echilibrului acidobazic.

- rol endocrin: prin secretia de renina, eritrogenina, 1,25 dihidroxicol- calciferol,

prostaglandine.

- reglarea tensiunii arteriale si a volemiei

- producerea urinii

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Rinichii sunt situati paravertebral, anterior de muschiul patrat lombar, medial de splina
(stanga) si de ficat (dreapta), posterior de intestinul gros (stanga) si vena cava inferioara
(dreapta). Lateral de rinichi se afla peritoneul parietal, iar posterior coastele.

Anatomie / structura

Rinichiul prezinta la exterior capsula renala (membrana transparenta care indeplineste rolul de
a mentine forma rinichilor), capsula adipoasa (cu rol in protectia impotriva traumatismelor) si
fascia renala (un tesut conjunctiv dens semiordonat).

Aspectul macroscopic al rinichiului:

Rinichiul prezinta in sectiune frontala urmatoarele regiuni:

- corticala: prezinta cortex cortici, labirint cortical si coloane corticale Bertin

- medulara: contine piramide Malpighi, ducte Belinni, aria cribrosa a papilei renale, piramide
Ferrein.

- sinusul renal

Vascularizatia rinichilor

E realizata de artera renala, artere segmentare, artere interlobare artere arcuate, artere
interlobulare, arteriole interlobulare, arteriole aferente, capilare glomerulara, arteriole
eferente, capilare peritubulare +/- vasa recta, vene interlobulare, vene arcuate, vene
interlobare, vene segmentare si in final sangele pleaca prin vena renala.

Vascularizatia nefronului: capilare peritubulare, arteriola aferenta, arteriola eferenta, vasa

recta.

Aspectul microscopic al rinichiului:

- tubul urinifer: este unitatea functionala a rinichiului care contine nefronul si ductele
colectoare. Intr-un rinichi sunt aproximativ 1 milion de tubi uriniferi. Este localizat in
corticala si medulara.

- corpusculi renali (contin glomerulii)

- razele medulare (tub contort proximal, tub contort distal si tub colector)

- papila renala

- calice minore

- urter (uroteliul)

Nefronul este unitatea parenchimatoasa a rinichiului. Acesta contine:

Corpuscul renal Malpighi (tub contort proximal, ansa Henlse, tub contort distal rezultand tubii
uriniferi). I se descriu: capsula de invelis si componenta vasculara. De asemenea are un pol
vascular si un pol urinar. Capsula de invelis este numita capsula Bowman si contine o foita
parietala, un spatiu urinar si o foita viscerala. Foita parietala este alcatuita din epiteliu
pavimentos si lamina bazala cu fibre de reticulina iar foita viscerala contine podocite, care
sunt celule epiteliale modificate.

Nefronii sunt:

- corticali (80-85%): corpusculul renal este in corticala externa iar ansa Henle este scurta

- juxtamedulari (15-20%): corpusculul renal este in corticala profunda si ansa Henle este
foarte lunga.

Componenta vasculara a corpusculului renal:

- arteriola aferenta

- glomerul renal

- arteriola eferenta

Glomerulii renali au capacitatea de a filtra:

- de patru ori mai mult decat toata apa din organism

- de 15 ori mai mult decat lichidele extracelulare

- de 60 de ori mai mult decat volumul plasmatic

Fiziologie - rol, functii, mecanisme

Bariera glomerulara de filtrare este alcatuita din:

- endoteliul capilar fenestrat

- membrana bazala glomerulara

- celule podocitare

Rolul barierei de filtrare:

- aceasta este o bariera fizica dar si electrica: bariera pentru celule (endoteliul fenestrat),
bariera fizica (membrana bazala)

- permite trecerea apei, a proteinelor mici, a glucozei, a ionilor, aminoacizilor si ureei spre
spatiul capsular (prin intermediul fantelor de filtrare)

Mezangiul intracorpuscular (mesos = mijloc, angeion = vas):

- celule mezangiale (pericite) cu localizare in centrul glomerulului, intre ansele capilare

- matrice mezangiala

Rolul mezangiului intracorpuscular:

- fagocitoza particulelor ultrafiltratului

- reglarea fluxului sanguin capilar

- mentinerea integritatii laminei bazale

TUBII URINIFERI

1. Tubul proximal

Este localizat in corticala, este alcatuit din epiteliu simplu cuboidal si membrana bazala cu
specializari (microvili). Prezinta un segment drept si unul contort.

Functii:

- reabsoarbe pasiv apa

- reabsoarbe activ glucoza, aminoacizi, proteine si ioni

- secretie si excretie

2. Ansa Henle
Prezinta un tub descendent gros, un segment subtire si un tub ascendent gros. Este localizata
in corticala si medulara.

3. Tub distal

Are o portiune dreapta si o ramura convoluta. Tubul contort distal e localizat in corticala, este
alcatuit din epiteliu simplu cuboidal si membrana bazala.

Functii tub contort distal:

- reabsoarbe apa (sub actiunea vasopresinei)

- reabsoarbe sodiul (sub actiune aldosteronului)

- reabsoarbe ioni de calciu (sub actiunea hormonului paratiroidian)

4. Tubi colectori

Sunt localizati in corticala si medulara si se termina la papila renala, golindu-se in calicele

mici.

Functiile nefronului:

- filtrarea sangelui in corpusculul renal

- reabsorbtie in tubii contorti proximal si distal

- concentrarea urinii in ansa Henle si tub contort distal

- excretie in tubii contorti proximal si distal.

Aparatul juxtaglomerular este alcatuit din celulele producatoare de renina, mezangu

extracorpuscular si macula densa a tubului contort distal.

Functiile aparatului juxtaglomerular:

- mecanica

- endocrina

Interstitiul renal contine vasele sanguine si celule interstitiale specializate Se diferentiaza

intersitiu cortical si medular. Functiile:

- secrtia de prostaglandine si medulipina

- secretia de eritropoetina

- mentinerea homeostaziei hidrosaline

Ureterele sunt (doua) organe tubulare cu o lungime de 25-30 cm intinse intre varful
bazinetului (stang si drept) si vezica urinara.
Anatomie/ structura ureterului

Ureterul este un organ musculo-membranos care se intinde de la jonctiunea pielo-uretrala

pana la ostiul uretral. Ureterul are o lungime de aproximativ 25-30 cm si un diametru exterior
de aproximativ 5-10 cm, cel interior fiind de aproximativ 3 mm.

Cele doua orificii uretrale si orificiul uretral al vezicii urinare constituie unghiurile trigonului
vezical Lieutaud.

Ureterul este inconjurat de o condensare a tesutului conjunctiv retroperitoneal numita fascia

ureterala (parangiul ureteral) care superior se continua cu cele doua foite ale fasciei renale,
inferior se continua la nivelul spatiului plevis-subperitoneal cu densificarile tesutului
conjunctiv de aici.

Ureterul este un organ primitiv retroperitoneal caruia i se descriu trei portiuni:

- una abdominala intinsa de la jonctiunea pielo-ureterala pana la nivelul liniei terminale a

pelvisului osos. Aceasta este subimpartita de creasta iliaca intr-un segment lombar si unul
iliac.

- una pelvina, de la stramtoarea superioara a bazinului pana la vezica urinara. Este

subimpartita in: segment parietal si segment visceral (liber)

- una terminala, intraparietala/intramurala

Ureterul prezinta urmatoarele curburi:

- in plan frontal: curbura juxtarenala si curbura pelvina

- in plan sagital: curbura marginala determinata de trecerea peste vasele iliace si linia
terminala.

Calibrul ureterului este neuniform, descriindu-i-se:

- trei portiuni ingustate: la nivelul jonctiunii pielo-ureterale numita stramtoarea superioara, la

nivelul flexurii marginale, numita stramtoare marginala si la nivelul portiunii intravezicale a
ureterului numita stramtoarea inferioara.

- doua segmente dilatate: dilatatia abdominala si dilatatia pelvina.

Peretele ureterului este alcatuit din trei straturi:

- adventicea: stratul extern, fibros

- musculara: cu fibre musculare netede longitudinalela periferie, circulare la mijloc si iar

longitudinale la interior

- mucoasa: tunica interna care captuseste lumenul ureterului

Vascularizatia arteriala a ureterului

- in portiunea lombara:artera renala sau ramurile sale, artera suprarenala inferioara si artera
polara inferioara, artera gonadala.

- la nivelul flexurii marginale: ramuri din artera iliaca comuna sau artera iliaca interna

- in portiunea pelvina: ramuri din arterele vezicala inferioara, rectala mijlocie, deferentiala
(barbat) /uterina (femeie).

Vascularizatia venoasa a ureterului

- venele ureterale

Drenaj limfatic este realizat pe calea a trei retele capilare limfatice:

- adventiceala

- musculara

- submucoasa

Inervatia:

- este asigurata de plexul ureteral alcatuit din fibre simpatic si parasimpatice provenite din:

- plexul renal si plexul intermezenteric pentru peretele abdominal

- plexul hipogastric pentru ureterul pelvin

- fibrele simpatice preganglionare au originea in nucleul intermedi-lateral, segmentele T10-

L1, luand calea nervilor splanhnic mic, renal Walter si lombari, apoi fac sinapsa in ganglionii
plexului celiac, respectiv ganglionul hipogastric.

- fibrele parasimpatice preganglionare au originea in nucleul dorsal al vagului si nucleul

parasimpatic sacral S2-S4 si fac sinapsa cu neuronii ganglionari parietali

Fiziologia ureterelor - rol, functii, mecanisme

Ureterele transporta urina de la rinichi catre vezica urinara, iar urina nu-si modifica
semnificativ compozitia pe parcursul acestui traseu.

Ureterele trec prin muschiul detrusor si se deschid in vezica urinara in trigonul vezical.
Fiziologic, ureterele strabat oblic peretele vezicii urinare pentru cativa centimetri. Segmentele
terminale ale ureterelor sunt comprimate de muschiul detrusor, in acest fel prevenindu-se
curgerea retrograda a urinei odata cu cresterea presiunii intravezicale (in timpul mictiunii sau
compresiei vezicale).

Fiecare unda peristaltica se deplaseaza de-a lungul ureterului determinand cresterea presiunii
intrauretrale, in acest fel se produce deschiderea segmentului terminal intraparietal si
evacuarea urinii in vezica urinara.
Uretra la barbat este un conduct cu o lungime medie de 14-16 cm si reprezinta segmentul
evacuator prin care urina este eliminata din vezica urinara pe parcursul mictiunii.

Anatomie / structura uretrei masculine

Uretra la barbat este un organ comun atat aparatului urinar cat si celui genital, indeplinind atat
rolul in mictiune cat si in ejaculare.

Uretrea masculina strabate prostata, diafragma urogenitala si corpul spongios al penisului, pe

sectiune avand forma literei S inversate, descriind doua curburi:

- una posterioara (subpubiana), avand concavitatea spre anterior si superior. Aceasta portiune
este fixa.

- una anterioara (prepubiana): avand concavitatea spre inferior.

Calibrul uretrei nu este uniform, uretra prezentand trei dilatatii, cu un diamterul de 8-10
mm/10-12 mm la nivelul dilatatiilor.

Uretra incepe de la orificiul uretral al vezicii urinare si se termina la orificiul uretral extern
(meat urinar extern). Traiectul acesteia este initial antero-inferior, trecand pe sub simfiza
pubiana, apoi anterior, impreuna cu corpul spongios penian, in acest fel realizand prima
curbura (posterioara).

Uretra isi schimba din nou traiectul anterior de simfiza pubiana, avand directie descendenta,
impreuna cu corpul spongios al penisului unde va descrie cea de-a doua curbura (anterioara).

Curbura anterioara este concava postero-inferior si dispare in momentul erectiei pe cand cea
posterioara este fixa si orientata antero-superior.

Uretra este impartita in patru din punct de vedere anatomic:

1. Portiunea preprostatica: intinsa intre orificiul vezical al uretri si limita superioara a

prostatei. Are o lungime de aproximativ 1 cm, fiind inconjurata de sfincterul intern al uretrei

2. Uretra prostatica, avand o lungime de aproximativ 3 cm si strabate vertical prostata,

prezentand pe peretele posterior creasta uretrala. Aici se gaseste coliculul seminal care
prezinta deschiderea in fund de sac a utriculului prostatic, un canal mic. In jurul utricului se
gasesc doua orificii de deschidere a canalelor ejaculatoare. Intre colicul seminal si peretii
laterali ai uretrei se gasesc sinusurile prostatice la nivelul carora se deschid glandele
prostatice. Creasta uretrala, coliculul seminal si fraurile crestei uretrale formeaza veru
montanum.

2. Uretra membranoasa, avand o lungime de 1 cm, prezinta mai multe plici rezultate din
bifurcarea crestei uretrale si orificiile glandelor uretrale, aceste glande fiind mai numeroase la
nivelul peretelui anterior. Aceasta portiune este inconjurata de muschiul sfincter extern al
uretrei.
3. Uretra spongioasa cu o lungime de aproximativ 10-12 cm, prezinta doua dilatatii: una la
nivelul bulbului penisului (recesul bulbului/ fundul de sac al bulbului) si una la nivelul
glandului penisului numita fosa naviculara. Cele doua orificii de deschidere ale glandelor
bulbouretrale Cowper se deschid la nivelul recesului bulbului.

Lacunele uretrale Morgagni sunt depresiuni sapate oblic in in mucoasa peretelui uretral.

La aproximativ 1-2 cm de meat, pe peretele dorsal al uretrei exista o plica transversala care
formeaza valvula fosei naviculare.

Uretra prostatica si cea membranoasa corespund clinic uretrei posterioare (pelvine) iar uretra
spongioasa corespunde uretrei anterioare (peniene).

Din punct de vedere al mobilitatii, uretrei i se descriu:

- o parte fixa localizata intre prostata si perineu (se termina la unghiul prepubian)

- o parte libera localizata la nivelul penisului (strabate partea libera a penisului).

Este foarte importanta cunoasterea portiunilor prostatei, inclusiv particularitatilor de

mobilitate, directie, pentru tehnica sondajului uretral.

Structural, peretele uretral este alcatuit din:

- tunica mucoasa: elastica, friabila

- tunica musculara: fibre musculare longitudinale dispuse la interior iar la exterior circulare.

Vascularizatia arteriala:

- arterele iliace interne (uretra prostatica)

- artera rusinoasa interna

Vascularizatia venoasa:

- plex venos din corionul mucoasei care dreneaza in venele dorsale profunde ale penisului,
vena rusinoasa interna si plex venos periprostatic, ajungand in final in vena iliaca interna.

Vascularizatie limfatica:

- noduli limfatici inghinali si iliaci externi (uretra spongioasa)

- noduli limfatici iliaci externi si interni

Fiziologie - rol, functii, mecanisme

Uretra este implicata atat in eliminarea urinii de la vezica urinara catre exterior cat si in
ejaculare.
- sfincterul vezical intern (in uretra posterioara) impiedica patrunderea urinii in uretra
prevenind evacuarea acesteia pana in momentul in care presiunea intravezicala depaseste o
anumita valoare-prag.

- sfincterul vezical intern (de la nivelul diafragmei urogenitale) poate fi controlat voluntar,
putand impiedica mictiunea chiar si in situatiile in care sunt impulsuri nervoase generate
involuntar care comanda evacuarea vezicii urinare.

Vezica urinara este un organ musculo-cavitar impar pelvin care acumuleaza urina venita
continuu din uretre si pe care o elimina prin uretra discontinuu.

Anatomie/ structura vezicii urinare

Vezica urinara este segmentul dilatat al cailor utinare, un rezervor musculo- elastic care are
rolul de a stoca si elimina urina.

Vezica are forma ovoidala cu axul mare vertical (atunci cand este plina) si are o capacitate
fiziologica medie de 250 cmc (valoare mai mare la femei comparativ cu barbatii) si un
diametru vertical de 11-12 cm.

Vezicii urinare i se descriu patru portiuni:

- apexul situat antero-superior

- fundul (baza), situat postero-inferior, de forma triunghiulara

- corpul, situat intre apex si fundul vezicii. I se descriu patru fete: anterioara, doua laterale si
una postero-superioara.

- colul

Din cauza dimensiunilor mici ale pelvisului fetal, vezica urinara se dezvolta ca organ
abdominal peritoneal, fiind legata de peretele anterior al abdomenului prin intermediul unui
mezou propriu numit mexocist, care este dispus sagital.

Portiunea craniala a vezicii urinare se continua cu canalul alantoidian care in urma obliterarii
formeaza apexul vezical. Portiunea obliterata a acestui canal se intinde de la apexul vezcii
pana la ombilic, formand ligamentul ombilical median.

Vezica urinara este marginita de cele doua artere ombilicale, care se vor oblitera retrograd
pana la originea ramurilor lor vezicale, arterele vezicale superioare dupa legarea cordonului
ombilical.

In primii doi ani de viata, concomitent cu dezvoltarea bazinului, vezica urinara coboara in
pelvis, unde va si ramane definitiv.

Datorita acestui proces pe care il sufera vezica urinara:

- mezoul sau se aplica pe peritoneul parietal anterior, cu care fuzioneaza, formand fascia de
coalsecenta ombilico-prevezicala Ombredanne.
- peritoneul visceral al fetei posterioare fuzioneaza cu peritoneul rectal anterior la barbat si cu
peritoneul uterin anterior la femeie.

In urma acestui proces, vezica urinara devine organ secundar retroperitoneal, fiind initial
preperitoneal si ulterior subperitoneal.

Mucoasa vezicii urinare este alcatuita din epiteliu de tranzitie, lamina propria din tesut
conjunctiv lax si dens, apoi urmeaza o tunica musculara neteda. Atunci cand vezica urinara
este in repaus, epiteliul este mai gros, fiind alcatuit din aproximativ cinci sau sase randuri
celulare. Atunci cand vezica este destinsa, epiteliul fiind pus in tensiune, se reduce grosimea
acestuia la aproximativ trei randuri de celule.

Peretele vezicii urinare are in componenta trei tunici:

- seroasa (externa): peritoneul care acopera vezica pe fata postero-superioara si tesutul

conunctiv lax care acopera restul.

- musculara alcatuita din trei straturi musculare netede

- mucoasa (tunica interna) care tapeteaza suprafata interna a vezicii urinare.

Vezica este situata in pelvis si are o forma globuloasa la adult, descriindu-se doua fete
(anterioara si posterioara), doua margini (dreapta si stanga), o baza si un varf.

Vascularizatia arteriala

- arterele vezicale superioare

- artera vezicala inferioara

- artera vezicala anterioara

Vascularizatia venoasa

- venele peretilor anterior si lateral dreneaza sangele in plexul venos prevezical Santorini

- venele apexului si fetei postero-superioare dreneaza sangele in plexul venos de pe fetele

laterale ale vezicii, de unde dreneaza spre vena iliaca interna.

Vascularizatia limfatica

- vase limfatice care urmeaza traiectul venelor, ajungand in reteau limfatica perivezicala de
unde pleaca trunchiuri colectoare anterioare, mijlocii si posterioare.

Inervatia vezicii urinare

- aferenta (majoriatar fibre parasimpatice)

- eferenta (simpatica si parasimpatica)

Vezica urinara este fixata de structurile vecine prin:

- mijloace de sustinere:

a) perineul: principalul mijloc de sustinere al viscerelor pelvine

b) ligamente: pubo-prostatice (la barbat) si ligamentele pubo-vezicale (la femeie)

c) prelungiri ale tunicii musculare a vezicii spre rect (barbat) respectiv spre uter (la femeie).

- mijloace de suspensie:

a) fascia vezicala

b) peritoneul vezical

c) ligamente ombilicale