Cursul 2

.Din familia JANUS kinazelor sunt doua reziduri fosfat care se uita in directii diferite in starea native a
acestei kinase si in momentul in care kinazele sunt recrutate sub actiunea interactiunii dintre ligand si
receptor ele devin apropiate si atunci se produce o fosforilare a receptorului pentru interferon.

Recrutarea JANUS kinazelor si fosforilarea acestui receptor transmite un semnal in interiorul

celulei. Acest semnal este transportat prin intermediul unor factori numiti STAT (signal transducer and
activator of transcription), sunt traducatori ai semnalului, transportatori ai acestui semnal, ceva care
ajuta celula sa comunice catre nucleu ca exista un pericol de replicare virala si acea celula va dezvolta
mecanisme care sa o apere de aceasta infectie virala.

Acesti factori ajung sa transcribe niste gene normal inactive care sunt gene stimulate de
interferon. Aceste gene stimulate de interferon sunt cele care vor asigura mecanismele protectiei
antivirale.

Practic aceste macanisme inseamna transcrierea unei oligoadenilat sintetaze care la randul ei
activeaza o RNA za din interiorul celulei . Aceasta RNA z ava incepe sa degradeze ARN-ul mesager
intracellular si cum intr-o celula in care se replica un virus majoritatea ARN-ului mesager produs este cel
viral inseamna ca aceasta importanta component a virusului va fii degradata.

Pe de alta parte se activeaza o protein-kinaza care va fosforila factorul de initiere a sintezei

proteice si sinteza proteinelor, exclusiv protein virale intr-o celula infectata cu un virus, va fii stopata.

Prin aceste doua moduri, prin inductia acestor gene stimulate de interferon celula invecinata
celei secretoare va fii protejata de replicarea virala. Nu se mai sintetizeaza noi virioni si diseminarea
virusului este oprita.

Practic mecanismul actiunii antivirale a IFN are mai multe etape:

1. Recunoasterea notiunii de strange, de strain, de non-self a virusului prin intermediul

interactiunii dintre PAMPS-uri si PRR-uri
2. Sinteza propriu-zisa de IFN de catre gene celulare normale , IFN care actioneaza la nivelul
celulelor invecinate la nivelul carora, prin intermediul legarii la receptori are loc o cascada
de semnalizare care implica tirozin-kinazele JAK, traductorii semnalului STAT si activarea
genelor stimulate de interferon care mediaza o stare de rezistenta antivirala ce se
manifesta prin activarea enzimelor ce vor degrada ARN-ul mesager si vor opri sinteza
proteinelor virale .

Sinteza de IFN genereaza un raspuns antiviral care este specific fata de o anumita specie dar
nespecific fara de virus. Deci IFN uman actioneaza numai pe cellule umane, lucru important pentru ca
noi facem IFN in laborator si initial s-a incercat sinteza de IFN murin, sunt cellule care se obtin mult mai
usor insa acesta nu a fost active la om. IFN trebuie produs pe cellule din aceeasi specie ca sa fie active
dar este virus nespecific adica indifferent cum am produs acest IFN, sub influenta carui virus, el va action
ape toate virusurile cu care celula este infectata la un moment dat .
 Pe langa activitatea antivirala, IFN mai are doua alte actiuni importante , este vorba despre un
rol antiproliferativ sau anticelular prin care se inhiba diviziunea celulelor normale si in special a celor
tumorale, acesta este un lucru vizibil la nivelul tuturor celulelor cu turn-over crescut , celulelor care au o
rata de diviziune foarte rapida.

Sunt multe celule normale in corpul nostru care se divid foarte repede ( celulele mucoasei
gastro-intestinale, celulele MH, celulele din piele, din foliculul pilos) toate aceste a sunt inhibate de
sinteza de IFN si in momentul cand administram IFN in scop terapeutic or sa apara o serie de reactii
adverse care sunt datorate acestei actiuni anticelulare a IFN cum ar fii: diaree, alopecie, dermatite,
reactii neurologice si mai ales o sa apara anemie, leucopenie, datorita ingibitiei celulelor din MO.

De aceea tratamentul cu IFN nu poate fii facut pe durate foarte lungi de timp si trebuie atent
monitorizat in privinta reactiilor adverse anticelulare.

In schimb aceste efect este foarte bun in momentul in care avem un neoplasm in special un
cancer de etiologie virala pentru ca IFN va avea dubla actiune antivirala si antiproliferativa si va
determina oprirea proliferarii celulelor canceroase.

IFN are rol imunomodulator si astea este foate important pentru ca el transmite un semnal
tuturor celorlalte celule imunocompetente pe care le avertizeaza despre prezenta unui virus si sinteza
de IFN va active si ramul celular al imunitatii innascute si ramul celular si umoral al imunitatii dobandite.

Exista 3 feluri mare deIFN 1, 2 si 3. Fiecare din aceste 3 tipuri are receptori specifici pe celule si
actioneaza in special la nivelul unui anumit tesut sau organ. Toate cele 3 tipuri de IFN au cele 3
activitati: antivirala, antiproliferativa si imunomodulatorie dar aceste 3 activitati se exprima in maniera
variabila.

IFN 1 est cel care are activitatea antivirala cea mai pronuntata. Sunt 2 tipuri de IFN alfa si beta.
IFN alfa este cel cu activitatea antivirala marcata si in laborator se fabrica IFN alfa recombinant
care se administreaza in special in hepatite virale cornice si principalul lui rol va fii stoparea replicarii
virale dar are si actiune imunomodulatorie care va reduce inflamatia hepatica.
Va avea si o actiune antiproliferativa care este buna daca hepatita cronica a degenerat intr-un
cancer hepatic primitiv.

IFN beta are actiune antivirala dar si o actiune pronuntata imunomodulatorie si este utilizat in
special in tratamentul unor afectiuni neurologice degenerative cum ar fii scleroza multipla in care
aceasta activitate imunomodulatorie poate duce la spatierea, daca nu la preventia recidivelor bolii.

IFN de tip 2 se numeste si IFN imun, el este sintetizat predominant de celule imunocompetente
mai ales de LTh si cateodata si de macrofage.
Acest IFN 2 este cel care transmite semnalul asupra prezentei ului virus si care orchestreaza
cumva continuitatea raspunsului imun.

IFN de tip 3 se mai nimeste IFN-lambda, este un tip particular deoarece are o distributie mai
limitata a receprorilor acestia gasindu-se mai ales pe celulele epiteliale de la nivelul mucoaselor si ele
vor media o actiune limitanta la nivelul portii de intrare a virusului in special imunitatea la nivelul
mucoasei intestinale este controlata de acesti tip de IFN.
 Dar receptori cu densitate mare se gasesc si la nivel hepatocitar. Asta exita studii care vizeaza
utiluzarea preferentiala a acestui tip de IFN in anumite tipuri de hepatite, nu numai in hepatitele virale ci
si in hepatitele seatozice sau non-alcoolice

Toate cele 3 tipuri de IFN pot fii sintetizate in laborator sub forma unor protein recombinante
care se administreaza injectabil si servesc pentru scopuri terapeutice numeroase.

Celulele NK

Al doilea mecanism implicat in imunitatea innascuta este cel celular si este mediat de celulelele
NK (natural killer).
Celulele NK sunt un subset de limficite largi granulare (LGL). Dimensiunile lor sunt cam de doua
ori jumatete mai mari decat ale unui limfocit normal si se caracterizeaza prin prezenta in citoplasma a
unor granule care contin enzime proteolitice prin intermediul carora isi exercita actiunea.
Sunt niste body guardzi ai organismului, rolul lor este de a scana fiacre celula pe care o
intalnesc si citesc pe membrana fiecarei celule un fel de cod de bare. Daca acest cor de bare corespunde
atunci cei doi receptori ai celulelor NK unul activator si unul inhibitor al uciderii celulare sunt prinsi si
activitatea lor se contracareaza, celula NK lasa mai departe sa treaca celula pe care a perchezitionat-o,
acea celula are tot ce ii trebuie pe suprafata, deci este o celula self.
Daca insa celula respectiva are ceva diferit pe suprafata, in special la nivelul moleculelor CMH
(complexului major de hitocompatibilitate care definesc selful) atunci unul singur dintre cei doi
receptori este cuplat si se activeaza acest receptor activator al uciderii celulare. Prinurmare celula NK isi
va polariza toate granulele din citoplasma catre locul de contact cu celula modificata si continutul in
enzyme proteolitice al acestor granule va fii eliberat si va determina uciderea acestei celule.
Este o ucidere nediferentiata pentru ca celula NK nu se intreaba ce este modifivat, nu vrea sa
stie daca e vorva despre un virus si ce fel de virus este, poate fii orice, poate fii un proces autoimun,
poate fii un medicament care s-a legat la respective celula, pote fii o celula tumorala care in general
explima mai putine molecule CMH pe suprafata sau poate fii o celula infectata viral din care se
elibereaza proteine care sunt cuplat la nivelul acestei molecule.
Pentru celula NK acest lucru nu este important ea face ucidere nediferentiata a oricarei celule
pe care o considera non-self, sunt celule natural ucigase mediatoare a imunitatii innascute, nespecifice.

Aceste celule NK actioneaza optim in medii cu concentratii crescute de IFN, activitatea lor este
mai buna, mai rapida si mai eficienta daca deja in organism s-a sintetizat IFN ca raspuns la o infectie
virala. (este ca portarul de la liceu care in general se uita la toata lumea care trece dar nu sta sa
controleze pe fiecare dar daca primeste un telefon ca se anunta controale sau se anunta ca vine un
terrorist este atunci mult mai atent si o sa perchezitioneze cu mai multa determinare fiecare persoana
asa si celula NK daca primeste acest semnal prin sinteza de IFN ca exista un agresor o sa devina mai
atenta si o sa faca o perchezitie mai atenta a celulelor reusind sa distruga mai bine toate celulele
infectate viral.)
Evident este vorba de celulele care au fost infectate in fazele initiale ale infectiei si aceste 2
mecanisme, IFN si celulele NK incearca sa incetineasca progresia infectiei virale, de foarte puntine ori si
reusesc sa stopeze complet replicarea virala pentru ca exista un numar urias de virioni care se produc
inca din primele ore ale infectiei si multi dintre acestia reusec sa scape de sub supravegherea
mecanismelor innascute a imunitatii.

RIU

In schimb acesti virioni vor fii distrusi de mecanismele RIU specific acre a avut timp sa se
mobilizeze cat timp au lucrat mecanismele acestei imunitati nespecifice
RIU este mediat de celule imunocompetente, celule produse in MO care se matureaza specific in
contact cu un anumit antigen.
Pentru viroze sunt doua subseturi de celule importante si anume limfocite ce se pot observa pe
un frotiu periferic dar nu se poate stabili dupa aspect ce tip de limfocit este chiar daca se stie ca extista
2 subseturi importante si anume:
LB care sunt produse si educate in MO si LT care sunt produse in MO dar educate la distanta in
timus, aceste 2 tipuri au activitati complet distincte.
LB vor fii mediatorii imunitatii umorale specific ele in contact cu un virus se transforma intr-un
plasmocit (plasmocitele sa gasesc in mare parte in MO si in OLS, la nivelul gg. Limatici unde sa produce si
contactul cu antigenul )
LT care vor reactiona cu ag intr-un mod mai complicat, ele vor trebui asistate in procesul de
recunoastere antigenica de catre APC, cel de-al doilea subset de celule important in imunitatea
antivirala.

APC, de exemplu mococitele serice, celule mononucleate care la nivel tisular se diferentiaza in
macrophage si care au un correspondent important la nivelul tuturor portilor de intrare, la nivelul
epiteliilor si mucoaselor, aces correspondent este cunoscut sub numele de celule dendritice, pricipalul
subset de APC din organism sic el de care depide foarte mult oprirea virusului la nivelul portii de intrere.

In termini de recunoastere antigenica, diferentele intre LT si LB sunt reprezentete de receptorii

de pe suprafata fiecarei celule.
LB are pe suprafata o molecula care se numeste BCR, aceasta este defapt o Ig ancorata la
suprafata celulei, o Ig de suprafata prin intermediul careia LB poate sa recunoasca epitopii
conformationali, Ag. virale in forma lor native, impachetata cum ar fii capsida sau anvelopa virala.
Aceasta Ig, ca si o Ig normal, circulanta are forma de V cu protiunile FAB de recunoastere antigenica
foarte flexibile care se pot modula dupa forma acestor Ag. Virale pe care le recunosc si pot determina
sinteza de anticorpi.
Deci diferectierea LB, activarea si inceputul sintezei de Ac. se face dupa interactiunea BCR cu
epitope conformationali din structura incelisurilor virale proteice

LB au pe suprafata TCR care seaman putin cu BCR dar este o structura mult mai rigida, are forma
unei scari, nu este deloc pliabila, nu se poate deloc adapta la diferite forme de impachetare a
prroteinelor, de aceea capside sau anvelore virale sunt practiv imposibil de recunoscut de TCR.
TCR se activeaza numai dupa ce Ag. virale sunt prelucrate , sunt clivare in protein scurte, in
lanturi scurte de aminoacizi sufficient de mici cat sa incapa in aceasta fanta a TCR. De aceasta
prelucrare a Ag. virale se ocupa APC si in mod particular celulele dendritice (celule ce au niste prelungiri
citoplasmatice care seaman cu niste ramificatii, cu niste dendrite.
 APC preiau toate virusurile, de multe ori la nivelul portii de intrare, le prelucreaza in interior si le
desfac din capside si anvelope in structuri proteice scurte pe care le expun la suprafata si le prezinta
TCR. Numai in acest format liniar TCR poate sa recunoasca Ag. virale si diferenta majora intre cele 2
tipuri de limfocite este data de aceasta modalitate de reconoastere, LB recunoaste virionul nativ,
epitopii conformationali din capside si anvelope pec and TCR recunoaste mai greu Ag. virale numai
dupa o prelucrare initiala realizata de APC.