Sunteți pe pagina 1din 3

Viabil

Micarea e ceva la care morii renun,


ochiul prinznd-o, riscul se dezvluie;
omida se trte pe macadamul fierbinte

dar atunci, riscnd, se onduleaz spre tufi;


greierul, nfiorat, sare arcul su
cel mai rapid; rma aruncndu-se

lovete un fir de iarba i un prihor d un


sunet ascuit: sunetul su este vestirea
celuilalt: pitulicea poposete

pe ramura unui ulm i examineaz


aerul cu piuturi pentru a primi rspunsuri,
ncurajnd piuitul pentru o micare deja terminat.

supravieuirea organizeaz aceste mijloace pn la


tensiune, pentru situaii nvluite, erpuite:
fiecare aciune sau non-aciune e plin de risc

sau lauda: de ce trebuie s fie revelaia


sunet i micare, poetul de asemenea se mic i vorbete
printre nspimnttoare contradicii, pn la moarte.

Dou posibiliti

Ieind din pmnt i mergnd


n pmnt reprezint
un interval sau tie unde este
i ce e de fcut

e greu s stabileti: dac


rezultatul e
cel care rspunde, ar trebui cineva
s se urneasc-n afar

pn la limita imaginaiei, prsind


pmntul mult mai jos
pentru a marca schimbarea
cu toat puterea,

dac este intrare, cineva ar trebui s se turteasc


venind, s se-ntind jos
printre tufiuri
i stnc, i s prseasc locuina

lng palma minii sale,


densitatea sporit i palpabil:
ei bine, exist un interval proiectat,
dup ct se pare, pentru proiectare.

Afar

Din ziua toat, dimineaa aparine femeii


lumina
abia abia
nlndu-se
desprirea ceii de
nor
ntmpltorul tunet venit de nicieri
i ploaia
att de sporadic
ochiul cu greu poate ese evidena
i apoi ploaia
ploaie intens
fr vnt
iriii neclintii n straturile lor
brazii ca nite oameni foarte foarte btrni
scuturndu-i ploaia cetinei umede:
mi in respiraia
arunc hainele de pe mine
ies din cas i
tiul ochilor mei
arunc o privire ucigtoare

Socoteala

Diferena, hai s aflm


diferena: pmntul, care nu e mai greu
acum cu mine, nu va fi mai
uor dup dispariia mea: plus
sau minus egal cu zero: nici o
schimbare nu pentru pierderea unei
singure rotiri electronice nu va
mpleti pentru mine schimbarea total:
n aceast groaz sau prilej:
s dispreuiesc acum pmntul cu
gndul, s azvrl propria mea indiferen asupra
indiferenei, s inventez vreo alt msur care s
consimt la o greutate temporar, s fac ceva
lipsit de substan, ca dragostea de pmnt
la care nu pot s ajung cu o schimbare lipsit de schimbare:
se va declana liber sistemul meu electric ideal
n ultimul moment i
fr greutate va afla
vreo cale s negocieze sau
dac exist vreo ct de mic greutate,
cu ce se va alia, cum se va
nvecina: va fi ceva mai fin dect
percepia, o diferen
att de opus pmntului i nu
va avea mas, va fi indiferent la mas.

Vlstar

Nemaitiind ce se ntmpl
el se ridic dobndind
vederea
pn la totala ei
pierdere, ctigul
era foarte puin vizibil:
ochiul
nevznd aproape nimic
i-a pierdut puterea de a discerne:
cntecul propriu
(care e doar o micare)
s-a vnturat afar
n rotiri tot mai slabe
din ce n ce mai slabe pn
a devenit continuu.

S-ar putea să vă placă și