DIN

LU M
EA
F I I N T E LO
R
E L E M E N TA L
E

Despre existenta fiintelor elementale (sau

elementalii) si prezenta lor permanenta in viata noastra
a vorbit pentru prima data in public Rudolf Steiner. Din
acest motiv, el a fost supus unor critici foarte severe
din partea unor societati oculte, reprosandu-i-se faptul
ca prin aceste dezvaluiri a pus la indemana celor
neinitiati in stiintele oculte, informatii care pot deveni
periculoase. Rudolf Steiner a raspuns insa ca: isi
asuma raspunderea fata de lumile superioare pentru
acest lucru, intrucat stie foarte clar ca in epoca
sufletului constientei, omenirea nu este periclitata prin
posibilitatea cunoasterii acestor realitati, ci din contra,
necunoasterea lumii elementalilor prezinta un enorm
pericol pentru evolutia omenirii in viitor. Unul din
aspectele acestui pericol consta in faptul ca, omul,
trecand nestiutor si nepasator pe langa aceste fiinte
creeaza posibilitatea ca acestea sa se indeparteze de
sfera umana, fiind respinse prin inconstienta si sa se
regrupeze, atrase de fortele ahrimanice si luciferice.
Prin aceasta, ele pot fi folosite distructiv in cadrul
evolutiei Pamantului, iar Pamantul poate cade in
pericolul de nu-si putea indeplini misiunea sa in
evolutia cosmica din planurile Ierarhiilor divine.
Intrucat problema elementalilor are o sfera foarte
larga de implicatii, cu multe amanunte nepublicate inca
in limba romana, ne propunem ca in cadrul Revistei
noastre sa informam pe cititori cu noi aspecte care
completeaza acest domeniu. I.S.

N E C E S I TAT E A R E C U N O S T I N T E I
OA M E N I LO R FAT D E F I I N T E L E
E L E M E N TA L E
Din Revista TOURNANT nr. 89/90 de Fritz Gtte

Oamenii de altadata, spune Rudolf Steiner, priveau in ei

insisi si astfel invatau sa cunoasca si anumite spirite elementale:
Acestea isi aveau patria in organele corpului uman, locuind,
s-ar putea spune, unele in creier, altele in plaman, altele in inima,
caci oamenii nu percepeau interiorul corpului descris doar prin
anatomie, ci si ca o lume de entitati vii. Cand incercam sa le
regasim prin Stiinta Spirituala, resimtim ceva particular: aceste
entitati vorbeau altadata omului prin intermediul organelor
corpului sau. Ele erau intr-un fel prizoniere in pielea sa, locuiau pe
pamantul intreg, dar prin intermediul oamenilor. Ele le vorbeau
acestora si le dadeau cunoasterea.
Fiintele despre care vorbeste aici Rudolf Steiner sunt altele
decat cele care traiesc in elementele naturii si care sunt percepute
ca spirite elementale exterioare. Spiritele elementale interioare
aveau un rol esential in clarvederea atavica.
Rudolf Steiner adauga ca, prin evolutia omului catre Eu si
libertate, aceste fiinte isi pierd locul lor de rezidenta din om. Ele
au fost altadata educatorii nostri, astazi au devenit insa batrane si
noi avem datoria sa le redam ceea ce ele ne-au dat inainte. In epoca
actuala, aceasta se poate face doar daca abordam natura intr-o
maniera spirituala. Ceea ce este important insa este ca aceste fiinte
nu pot trai si nu se pot dezvolta hranindu-se cu ganduri moarte, ci
au nevoie de gandurile vii care provin dintr-o ratiune accesibila
sentimentului (gandirea inimii).
Ele privesc si asculta cum noi, in calitate de antroposofi, ne
concentram asupra esentei spirituale a naturii si atunci ele primesc
ceva de la noi, in timp ce ele nu primesc nimic de la cunoasterea
obisnuita, filosofica si anatomica. In acest ultim caz, ele se simt
foarte private. Ele nu primesc nimic din amfiteatrele de disectie,
din laboratoarele de chimie si fizica. Fata de toate acestea, ele au
sentimentul: Oare a devenit Pamantul gol? Peste tot este desert?
A contempla in mod spiritual natura, inseamna a reda
spiritelor elementale prin gandire, tot ceea ce ne-au dat ele pana
acum. Rudolf Steiner merge atat de departe in apelul sau pentru
responsabilitate fata de aceste fiinte, incat el spune ca de
comportamentul nostru fata de ele depinde adevarata realizare a
Societatii Antroposofice. In Societatea Antroposofica, nu e
suficient sa vorbim despre spirit, ci trebuie sa avem constienta de a
trai cu spiritul. Atunci se va introduce in Societatea Antroposofica
facultatea de a trai in spirit impreuna cu ceilalti oameni. Dar
aceasta facultate trebuie exersata pentru a putea fi dezvoltata.
Astfel, putem spune ca un rol important al Societatii
Antroposofice rezida si in faptul ca membrii sai trebuie sa restituie
vechilor nostri sustinatori si pazitori, ceea ce ei au facut pentru noi
in alte vremi. Facand aceasta, vom deveni constienti de realitatea
spirituala care traieste cu adevarat in Societatea Antroposofica.
Rudolf Steiner merge si mai departe cand vorbeste despre
aceasta datorie de recunostinta, aratand ca ea este legata de
evolutia relatiilor sociale pe Pamant.
Astazi noi inca nu consideram ca esential momentul istoric
in care traim, dar este de datoria omului care traieste in timpul
actual, sa simta ca el traieste in istorie, ca trebuie sa inteleaga in
mod serios Principiul Christic, de a fi un om veritabil. Daca nu se
intampla aceasta, Pamantul intreg isi pierde scopul si sensul sau
interior. Trebuie sa stim ca altadata existau spirite elementale care
pazeau si ingrijeau umanitatea, spirite de care trebuie sa ne
reamintim cu recunostinta. In ultimele secole, prin civilizatiile
Europei si Americii, aceste entitati au pierdut contactul cu oamenii.
Oamenii trebuie sa reinvete recunostinta fata de lumea spirituala,
caci vom reusi sa cladim pe Pamant relatii sociale corecte, juste,
doar in masura in care vom dezvolta fata de fiintele din lumea
spirituala o iubire si recunostinta puternica. Aceasta iubire nu poate
exista daca nu recunoastem aceste fiinte ca reale. Atunci
sentimentul care leaga oamenii intre ei va fi complet transformat.
Dar, trebuie sa accentuam si faptul ca aceasta recunostinta nu
trebuie sa o avem numai fata de aceste spirite elementale
interioare, care mai demult ne-au ingrijit si ne-au vegheat, ci si
fata de fiintele care traiesc in pamant, apa, aer si foc: gnomi,
ondine, silfide si salamandre, adica fiintele elementale ale naturii.
Caci in activitatile noastre, noi lucram fara incetare in interiorul
acestei lumi vaste a fiintelor elemetale.

Nasterea fratiilor dintre elemente

In ciclul de conferinte Fiintele spirituale din corpurile

celeste si regnurile naturii (1912-GA 136), Rudolf Steiner
vorbeste despre originea gnomilor, ondinelor si silfidelor. Dupa
cum plantele produc samanta, entitatile celei de a treia Ierarhii
(Arhaii, Arhanghelii, Ingerii) inmuguresc sub forma acestor trei
grupe de spirite elementale. Acestea sunt descendentii lor, dar un
fel de descendenti inferiori. Ei nu sunt destinati pentru a servi
omul, ci pentru a servi natura.
Anumiti descendenti ai Arhailor sunt spirite elementale ale
Pamantului, altii, nascuti din Arhangheli si trimisi de ei in natura,
sunt spiritele Apei si in sfarsit, altii, proveniti din Ingeri, sunt
spiritele naturale ale Aerului. Steiner spune ca aceste spirite sunt
trimise in regatul elementelor, pentru a indeplini misiuni, servicii.
Spiritele acestor trei grupuri sunt intr-un fel, mainile Arhanghelilor
si Ingerilor, organele lor active in imparatia de jos. Putem spune
foarte bine ca destinul pe care noi, ca oameni, il dam acestor fiinte
pe Pamant, atinge si implica in egala masura entitatile celei de a
treia Ierarhii.
Ne putem intreba deci, atunci cand expulzam gnomii dintr-o
anumita regiune a Pamantului, nu expulzam noi prin aceasta si
fortele originare ale Arhailor?
Ingrasamintele artificiale, desecarile solului, poluarea si
otravirea fluviilor si lacurilor cu ape reziduale, intoxicarea aerului
cu gaze nocive, deteriorarea sa prin actiunea avioanelor, rachetelor,
toate aceste agresiuni impotriva gnomilor, ondinelor si silfidelor, le
intelegem a fi mult mai grave daca le raportam la cea de a treia
Ierarhie.
In acest pasaj, Rudolf Steiner nu vorbeste despre salamandre.
Acestea au o cu totul alta origine. In conferinta de la Cologne, din
7 iulie 1908 (Sarbatoarea de Rusalii traita prin efortul colectiv al
sufletelor), se spune ca la majoritatea animalelor, la moartea lor,
ceea ce reprezinta prelungirea sufletului-grup al speciei se intoarce
in intregime la acesta din urma. La nasterea fiecarui animal,
sufletul-grup trimite o noua raza intr-un nou individ. Dar:
Nu se intampla la fel la maimute. Cand moare o maimuta,
partea sa esentiala se intoarce la sufletul-grup. Exista insa o
anumita parte din sufletul-grup, care a inmugurit, s-a
individualizat la acest animal. Maimuta a tras foarte mult spre ea
substanta sufletului-grup. Exista astfel animale care smulg ceva
din sufletul-grup si acest ceva nu se poate intoarce in sufletul-
grup. La fel se intampla la toate speciile de maimute si intr-un mod
asemanator la anumite pasari sau canguri. Ceea ce ramane dupa
moartea acestor animale cu sange cald, devine un spirit elemental
din specia salamandrelor. Aluzia Dr. Steiner la cangur ne permite
sa presupunem ca este vorba aici de animale, chiar batracieni si
pasari care au tendinta spre statiunea bipeda, verticala, avand o
anumita asemanare cu omul (de exemplu, pinguinul). Procesul
redresarii pe verticala, ca un fel de anticipare a Eului, are raporturi
sigure cu procesul caloric. Eul cu adevarat independent, cum exista
la om, are propriul sau organism caloric, complet interiorizat,
provenit din caldura cosmica, din care o parte s-a scindat.
Animalele cu statiune verticala, mai ales maimutele, incep acest
proces, dar nu il pot duce la bun sfarsit; din contra, ele
retrogradeaza in timpul vietii lor individuale (in ontogeneza). Ceea
ce locuieste in ele nu se poate reintoarce la sufletul-grup atunci
cand animalul moare, dar nici nu se poate integra intr-un curent
spiritual individual pentru a se reincarna, cum se intampla cu Eul
uman. Acea parte de substanta sufleteasca devine deci salamandra.

Unele aspecte si caracteristici ale fiintelor

elementale

In tabloul al II-lea din Drama Mister Trezirea sufletelor,

Rudolf Steiner vorbeste despre gnomi si silfide. Fundalul il
constituie un peisaj montan, cu o cascada intr-o parte. Iata indicatia
scenica:
Din doua parti vin spiritele elementale:
- de la stanga-gnomii: statura lor este mai mica decat a oamenilor;
ei au o culoare albastru-otel. Sunt aproape in intregime cap si
acesta se apleaca inainte. Membrele lor sunt lungi, mobile,
adaptate pentru gest, dar foarte neindemanatice la mers.
- de la dreapta vin silfidele: mainile si picioarele lor sunt ceva intre
aripi si inotatoare. Jumatate din ele sunt de culoare albastru-verzui
si jumatate rosu-orange. Cele rosu-orange au contururi mai nete.
Cuvintele pe care le pronunta silfidele trebuie pronuntate cu o voce
expresiva; gesturile lor se apropie de dans.
Despre gnomi, Rudolf Steiner a spus:
Ceea ce ne uimeste cel mai mult la aceste fiinte, este ca ele sunt
ironice, viclene; intelectul lor este dezvoltat, dar intr-o maniera
unilaterala. Putem spune: cum omul este facut din carne si sange,
gnomii sunt facuti din inteligenta si chiar super-inteligenta. Ei sunt
numai ratiune si ratiunea lor, care este universala, o considera pe
cea a omului ca pe un lucru imperfect. In realitate, lumea gnomilor
rade de noi.
In tabloul despre care este vorba, ei spun: Noi radem, ne
distram, batjocorim, ironizam, cand fiintele umane se incurca, se
poticnesc, etc. .
In aceeasi scena, Luna spune despre activitatea lor:
C re a t o r i a c t i v i ,
Ei manuiesc cu gravitate
Materiile maleabile,
M u n c i n d f a r a i n c e t a re ,
Slefuind suprafetele,
Edificand inteligent
Formele spirituale.
Apoi, intorcandu-se catre Johannes, care urmeaza sa fie initiat in
aceasta sfera:
Pentru ca formele spirituale
I n f l a c a re a z a v o i n t a
S i a c t i v i t a t e a c re a t o a re ,
A constructorului intelept.

Fiintele elementale si evolutia tehnica

La baza urmatoarelor observatii se afla conferinta Tehnica si

arta, Dornach, 28 decembrie 1914. Cercetatorul spiritual modern
atrage atentia asupra raporturilor dintre tehnica evoluata din zilele
noastre si spiritualitatea elementala; el nu cere o reintoarcere la
vechile credinte ale pastorilor si taranilor, ci un comportament
curajos si treaz, cu privire la viata moderna pe care karma lumii o
face necesara.
Rudolf Steiner a expus trei etape ale activitatii tehnice:
1. Noi distrugem conditiile naturale. Deschidem cariere pentru a
extrage piatra,
maltratam padurile pentru a lua lemne, etc. Cream astfel materiale
prin ruperea ordinii naturale.
2. Ceea ce am obtinut astfel combinam dupa legi pe care le
consideram a fi legi naturale.
3. Introducem entitatile ahrimanice.
Despre prima etapa, in ceea ce priveste spiritele elementale,
Rudolf Steiner a spus: Facand acestea, noi eliberam aceste
spirite, le facem sa iasa din sfera atribuita lor de zeitatile Iahvice si
astfel, ele pot pluti in voie fara a mai fi atasate de locurile care erau
ale lor.
Exista deci o sciziune in materiale: fortele care au edificat
aceste substante sunt puse in libertate, ramanand o materie moarta,
fara suflet, careia omul se straduie sa-i dea forme noi. In timp ce
gandeste, cauta crearea noului concept de forma si functie motrice,
omul elibereaza o multime de fiinte elementale gand, care intra in
ceea ce deocamdata a fost gol, in ceea ce acum prin gandire se
structureaza a fi ceva, o forma utila. Ea este treptat, treptat,
completata la fiecare etapa tehnologica a omului cu noi fiinte
elementale, in functie de ceea ce emite omul, creatorul, din
gandirea sa la momentul respectiv. Se umple astfel vidul. Dar stim
de asemenea ca spiritele elementale din natura sunt asistentii,
instrumentele celei de a treia Ierarhii. Cand ele sunt expulzate din
materie, aceasta devine complet terestra si separata de lumile
superioare, servind omul pentru a-si atinge scopurile mai mult sau
mai putin egoiste. Trebuie sa fim constienti atunci cand lucram cu
materia, deoarece inlantuim sau eliberam fiinte elementale.
A doua etapa este cea in care combinam, dupa legi naturale
recunoscute de noi, ceea ce am martirizat si dezagregat. De
exemplu, atunci cand facem o masina, introducem anumite entitati
spirituale in ceea ce construim. Creatia ce iese din mainile noastre
nu este absolut lipsita de spirit. Intr-un fel, putem spune ca noi
pregatim un pat pentru alte fiinte spirituale; aceste fiinte pe care
noi le vrajim in creatiile mecanice, apartin ierarhiei ahrimanice.
 Despre cea de a treia etapa, de introducere a entitatilor
ahrimanice, Rudolf Steiner a spus ca in vidul creat in materie, prin
expulzarea spiritelor elementale legate de ceea de a treia Ierarhie,
patrund entitatile ahrimanice. Rezulta ca in epoca actuala, datorita
creatiilor tehnice, traim continuu, zi si noapte, intr-un anturaj
ahrimanic. (Sunt tot fiinte elementale prinse de Ahriman in sfera
lui.)
Cel care este la prima faza de initiere, atunci cand se trezeste,
aduce in corpul sau fizico-eteric, ceea ce corpul astral si Eul sau au
resimtit ca urmare a spiritelor ahrimanice: un vacarm de scrasnete,
zgomote discordante, etc. care actioneaza distructiv. Aceasta este a
treia etapa a civilizatiei: noi ne umplem literalmente de spirite
ahrimanice. In rezumat, avem inainte de prima etapa, materia
virgina, asa cum au creat-o divinitatile, de exemplu un minereu de
fier. In el este prizoniera o imensa multime de fiinte elementale. In
prezent, prin faptul ca omul dezagrega roca, ele tasnesc in numar
incalculabil si minereul ramane o materie fara suflet. Legatura
dintre aceste fiinte si cea de a treia Ierarhie este rupta (de exemplu,
cea dintre gnomi si Arhai). Minereul devine complet terestru, prin
tratamentul aplicat in furnale. Ramane fierul mort si zgura moarta.
Apoi, omul combina acest fier urmand legile mecanice si face o
masina. Prin acesta, materia lipsita de suflet primeste un suflet nou,
intr-o forma impusa de om: un suflet ahrimanic. Apoi masina si
produsele care rezulta cu ajutorul ei, actioneaza asupra omului,
creatorul lor, si-l transforma.
Cel care a facut primii pasi in initiere, observa ca tot ceea ce
patrunde viata moderna ca masina, influenteaza umanitatea
spiritual-sufleteasca intr-o maniera extrem de distructiva. El isi da
seama ca ii este tot mai greu sa dezvolte fortele interioare care pun
omul in raport cu entitatile spirituale ale Ierarhiilor regulate.
Conferinta pe care am citat-o, ne incurajeaza sa privim cu curaj
acest mediu ahrimanizat in care traim. Dar vedem ca plecarea
spiritelor elementale care serveau altadata ca mediatori intre natura
si noi (prin intermediul celor care locuiau in noi) ameninta foarte
grav relatia noastra cu Ierarhiile spirituale regulate,
neaahrimanice, nerenegate.
Interventia Eului uman in armonia divina a creatiei este
foarte profunda. Dar aici nu studiem destinul omului, ci destinul
fiintelor elementale pe care omul le elibereaza, le dezvrajeste:
- cele care au iesit din corpul uman, fiind vechii instructorii
ancestrali;
- cele pe care omul, eliberat el insusi de aceasta spiritualitate
elementala, le elibereaza din materiale, prin munca sa tehnica.

Legatura dintre destinul omului si destinul fiintelor

elementale

Rudolf Steiner a vorbit cu multa gravitate despre aceasta

problema (Decadenta intelectului uman si opozitia omului fata de
spiritualitate, Stuttgart, 23 mai 1922).
A plecat de la situatia Societatii Antroposofice, in sanul
careia s-a dezvoltat un soi de eruditie stiintifica, specializata;
suntem tentati sa redam intr-un mod antroposofic ceea ce tine de
chimie, de exemplu, si aceasta prin speculatii rationale. El a facut
apel la oamenii care prelucreaza substantele terestre, spunand:
Trebuie sa patrundem pana in spiritualitatea elementala. Vorbeste
apoi despre dezagregarea intelegerii umane: Ceea ce este creator
se retrage. Intelegerea functioneaza deja ca o masina. Aproape ca
nu mai distingem indivizii unul de altul, caci ei spun toti acelasi
lucru atunci cand apartin aceluiasi grup sau mediu.
In interiorul omului apare de asemenea un vid lasat de
spiritele elementale care au plecat. In acest vid intra noi forte
sufletesti. Acestea nu sunt animate de bune intentii. Ele patrund in
om si-l deformeaza.
Dupa ce intelegerea umana se dezagrega, intelegerea
spiritelor elementale plonjeaza intr-un mod foarte perceptibil in
realitatea vietii umane. Astfel, omul incepe sa actioneze ca un
automat, fiind sub influenta spiritelor elementale viclene. Aceste
spirite iau in stapanire functii rationale care aluneca din domeniul
cerebral si se afunda in regiunile inferioare ale subconstientului.
Rudolf Steiner a facut aici aluzie la psihanaliza. El nu a descris
numai dezagregarea intelegerii umane, ci a intregii personalitati
umane. In creier, in gandire se instaleaza gnomii; in sentiment, care
isi are sediul in partea lichida vin ondinele si respiratia va fi din
ce in ce mai influentata de fiinte care sunt foarte asemanatoare
vointei umane si care traiesc in elementul gazos: silfidele.
Aceasta dezagregare a personalitatii este identica cu cea care se
produce pe parcursul initierii; este disolutia legaturii interne dintre
cele trei forte ale sufletului: gandire, simtire si vointa. Noi le
cunoastem, aceste fenomene apar in zilele noastre in intreaga
umanitate, deoarece aceasta, in ansamblul sau, se afla la momentul
trecerii Pragului. Sunt acele procese pe care Rudolf Steiner le
descrie atunci cand vorbeste despre invazia fiintelor elementale in
gandire, simtire si vointa. In acest moment, gandirea devine o
aviditate rece de a cunoaste, sentimentul degenereaza intr-o
devotiune fara frana, in dependenta oarba si vointa devine dura,
chiar brutala (Treptele initierii).
Astfel, trecerea Pragului de catre umanitate este legata in
profunzime cu destinul spiritelor elementale, destin pe care noi l-
am creat pentru ele si care-l influenteaza pe al nostru din ce in ce
mai mult.
Rudolf Steiner face deosebirea intre spiritele elementale ale
sferei inferioare - spiritele elementale ale pamantului, apei, aerului
si cele ale sferei superioare, care actioneaza in diversele eteruri.
El spune ca spiritele elementale inferioare au decis, asa zicand, sa
faca din Pamant un cu totul alt lucru decat cel care ar conveni
omului si sa transforme, putin cate putin, omul, intr-un in automat,
deoarece ele nu doresc evolutia Pamantului, asa cum este ea in
intentia Ierarhiilor superioare. El spune ca in congresele lor, aceste
fiinte elementale dau dovada de mai multa perspicacitate decat noi
in ale noastre. Ceea ce este performanta a ratiunii umane, ele o
prelungesc in performanta ahrimanica a gandirii pe Pamant.
Spiritele elementale care traiesc in diverse eteruri se aliaza cu
spiritele luciferice pentru a lucra si ele la o schimbare a lumii
terestre. Spiritele elementale inferioare vor sa durifice si sa
transforme tot ceea ce e terestru intr-un mod care este contrar
binelui omului. Spiritele elementale superioare vor sa dea acestei
noi creatii un caracter de expansiune, de imensitate cosmica. In
toate acestea, omul nu poate sa devina decat un parazit al planetei,
daca ne putem exprima astfel. Este chiar ceea ce el va deveni.
Iata de ce este amenintat omul contemporan, atat de mandru
de tehnica sa. Acest om respinge ca infantila credinta in
spiritele elementale, dar se pune in fiecare zi tot mai mult, sub
influenta lor. Nu este constient si prin aceasta risca sa piara
sub asaltul acestor fiinte. Omul se pune in pericol prin faptul ca
refuza sa cunoasca spiritele elementale care intra in cele trei
facultati ale sufletului. El esueaza in misiunea sa de mantuire fata
de aceste fiinte si prin aceasta, el pune in pericol pana si destinul
planetei sale, pentru ca aceste spirite se pregatesc sa ia in stapanire
planeta, smulgand-o oamenilor. Acesti oameni care se cred a fi
stapanii Creatiei!
Singura salvare este progresul omului pe calea
cunoasterii. Prin patrunderea Eului in cele trei facultati ale
sufletului uman, acestea vor fi armonizate, Eul uman unind cele
trei parti ale sufletului cu fortele fundamentale ale Universului;
umplandu-se cu aceste forte, omul va deveni Salvatorul, Mesia al
naturii (cum a spus Novalis), cel care va realiza adevaratul
paulinism, paulinismul social, care este in germene in Epistole.
Paulinismul social nu se refera numai la salvarea omului, el
trebuie sa joace un rol la fel de important in destinul naturii.
Cheia care va permite oamenilor sa-si indeplineasca aceasta
sarcina se afla in cuvintele de la Punerea Pietrei Fundamentale
(Craciun, 1923). Aici gasim invocatia catre Ierarhiile superioare
si catre spiritele elementale:
Aceasta aud Spiritele Elementale
In Rasarit, Apus, Miazanoapte, Miazazi:
Fie ca oamenii sa auda !
Tr a d u c e re : D a n i e l a L a z a r