Sunteți pe pagina 1din 4

Interpretari ale scrisului

Aparentele pot fi inselatoare. Asa am sustinut mereu si


realitatea ne-a dovedit poate acest lucru de multe ori. Insa
exista destule lucruri exterioare care ne pot trada o parte din
personalitatea sau caracterul nostru. Modul in care te
imbraci sau te prezinti ca aspect exterior poate spune
destule. Zicatoarea romanesca spune-mi cu cine te
imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti are mult adevar in ea.
Ca sa nu mai vorbim despre modul in care legi si porti o
conversatie.
Unul dintre aceste aspecte care pot trada multe despre un
om este si scrisul. Asa cum amprentele digitale sunt unice,
vocea este diferita, iar caracteristicile fizice individuale si
scrisul este unic. Grafologia a devenit o adevarat stiinta,
utilizata nu numai in expertizele de autentificare a anumitor
acte sau semnaturi, cum am fost obisnuiti, ci a ajuns sa fie
in anumite conjuncturi, o proba de foc chiar si in
ocuparea unui loc de munca. Modul in care scriem poate
spune multe unui expert.
Incepand de la modul de aranjare in pagina, aliniate,
sublinieri, litere de tipar, de mana, si pana la codita lui j sau
p, sau buclele literelor mari de la inceputul uni cuvant, pot
constitui o adevarata carte de vizita pentru noi.
Scrisul poate spune in ce stare de spirit eram cand am scris
un document (furios, fericit, temator, trist), poate spune
despre noi daca suntem o fire superficiala sau din contra
tipicara, un om ordonat sau unul dezordonat, etc. Nu poate
insa spune sexul si varsta celui care a scris.
Oricat ne-am chinui sa ne falsificam scrisul, sa ascundem
anumite caracteristici ale sale, raman suficiente aspecte
care sa dezvaluie chiar si faptul ca acela este un fals.
Energia (apasat sau lejer), directia (ascendente,
descendente, aplecate spre dreapta sau spre stanga),
amplitudinea literelor, ritmul scrisului (lent, crsipat, inegal,
accelerat) si forma scrisului (rotunjite, ascutite, naturale,
simple) traduc in scrisul nostru o serie de aspecte personale.
Iata cateva din tainele scrisului:
aplecarea scrisului spre stanga denota inclinatie spre trecut,
conservatorism si centrare pe sine;
aplecarea scrisului spre dreapta, denota perespectiva spre
viitor, altruism, optimism.;
scrisul grupat in partea de sus a paginii, grafologii o traduc
ca fiind al unei persoane imaginative, spirit constient, a
carui activitate psihica este dominanta;
scrisul grupat in partea de jos a paginii, este al unei
persoane cu predilectie inconstienta, orientata spre materie
si fizic;
scrisul colturos este semnul unui refuz sau a unei greutati
de adaptare;
scrierea simpla (fara amploare) - sinceritate, modestie,
claritate intelectuala, dar daca are monotonie in forme
indica lipsa de fantezie, ariditate.
scrierea ampla - forta, fantezie, iar daca este ampla dar intr-
o scriere nearmonica, banala, denota slabiciune si confuzie
in gandire
floricelele, adaugirile, trasaturile complicate
(exagerate)denota exagerarea intereselor, supraestimarea
detaliilor si uneori disimulare.
scrierea mare (peste 3 mm), inalta sau larga- entuziasm,
exaltare, lipsa de concentrare, dar si orgoliu, aroganta sau
mania grandoarei.
scrierea mica (sub 2 mm) - realism. obiectivitate, precizie,
umilinta, modestie, respect, dar si lipsa de elan,
inflexibilitate, teama, indoiala de sine;
scrierea crescanda - naivitate, spontaneitate, incapacitate de
a intelege pe altii;
scrierea stransa - autocontrol, moderatie, economie,
egocentrism
scrierea larga - ambitie, franchete, sociabilitate dar si
superficialitate.
Sunt multe alte caracteristici ale scrisului care prin
combinare pot duce la un portret robot al celui care a
scris. Toate caracteristicile au atat componete pozitive cat si
negative. Nu exista un scris perfect sau ideal.
Cu atat mai mult cu cat incercarea de a ne controla scrisul
in ideea de a aparea altfel decat suntem, este sortit esecului,
deoarece mecanismele neurologice si motorii care dicteaza
scrisul se automatizeza in timp, iar trucarea lor devine
extrem de grea daca nu chiar imposibila.
Ce usurare insa ca s-a inventat masina de scris si
calculatorul!