Soarta sufletului dupa moarte

Socrate incepe acest dialog prin expunerea parerii sale despre cea ce inseamna
viata vesnica si cum ca trebuie sa existe o pregatire pentru ea. Apoi el vorbeste despre
soarta sufletului dupa moarte afirmand ca exista un inger ce se face calauza omului atat
in lumea aceasta cat si in lumea de dincolo. Dupa ce moare omul, acest inger calauzeste
sufletul intru-un spatiu unde trebuie sa se adune toate sufletele, spre a fii judecate. De
aici sufletul calauzit tot de acelasi inger este dus in tinutul lui Hades; aici vor primi
rasplata pentru faptele lor, dar dupa o vreme vor fi adusi din nou la viata de aici.
In continuare, marele filozof vorbeste despre unele principii astronomice,
despre echilibrul Pamantului si bolta cereasca. Lumea in care traim, dupa cum afirma
filozoful, se sfarama si se mistuie tot timpul, fiind o lume trecatoare, sau mai spus, o
lume a lucrurilor muritoare. Apoi Socrate prezinta un lucru care ma impresionat foarte
mult, vrand sa demostreze prietenilor sai de dialog conceptia sa despre existenta unei
lumi vesnice, situeaza lumea noasta pe fundul unei ape si dincolo de luciul apei ar fii o
lume, dupa cum spune: "Pamantul adevarat".
Ca sa fie sigur ca prietenii sai inteleg mai bine conceptia sa, le vorbeste sub
forma unui mit despre lumea de dincolo. Aceasta lume, dupa cum spune el, este de o
frumusete de nemaivazut, fiind scaldata in numeroase culori si plina de podoabe. In
acest taram toate sunt desavarsite, atat material cat si fiintele (animalele si oamenii).
Apoi el completeaza descrierea cum ca anotimpurile sunt potrivite (desavarsite si
acestea) si nu mai exista boli. Simturile oamenilor: cugetarea, auzul, vederea si toate
celelate sunt mai dezvoltate de cat ale noastre. Acest paradis contine dumbravi sfinte si
temple unde zeii traiesc cu adevarat. Aici este un grad mai mare de fericire. Apoi
marele filozof vorbeste despre hidrografia acestui taram vorbind de fluvii care nu seaca
niciodata, despre deschizatura Tartar unde se scurg toate fluvile.
Intre aceste fluvii, sunt 4 mai importante:
Okeanos
Aheronul care curge prin desert si se varsa in lacul Aherusiad (locul
unde stau sufletele o perioada)
Pyriphlegethon care curge cu foc si namol
Kokytos avand apa azurie
In continuare, filozoful nostru vorbeste despre soarta a mai multor categorii de
oameni. Cei care au avut o viata de mijloc sunt dusi pe niste plute pe fluvial Aheron
pana la lacul Aherusiad, unde stau o perioda pentru a se purifica primind fiecare
pedeapsa cuvenita, apoi sunt dezlegati si dusi in taramul lui Hades. Cei care au facut
pacate mari vor fii aruncati in deschizatura Tartar de unde nu se vor m-ai intoarce
niciodata. Iar cei care au greseli mari dar cu "leac", vor fii dusi in Tartar apoi cei care au
ucis vor fii dusi pe fluviul Kokytos si cei care au ridicat pumnul asupra parintilor lor sau
au batjocorit si jignit vor fii dusi pe fluviul Pyriphlegethon la lacul Aherusiad, unde vor
striga pe cei pe care i-au ucis sau i-a batjocorit ca sa-I ierte; daca nu vor vrea sa ii ierte
acestia vor fii dusi din nou in Tartar si se repeta procesul pana acestia vor fii iertati. In
sfarsit vorbeste despre cei care au dus o viata sfanta respectand legea morala vor fii dusi
in locasurile cele mai alese si curate.
In finalul acestei opera se prezinta si moartea lui Socrate, care moare luand
otrava, inchizandu- si ochii avand speranta in existenta unei lumi nepieritoare.