Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aristotel Metafizica PDF
Aristotel Metafizica PDF
p A r A d i g m e
A R ISTO TEL
METAFIZICA
Traducere, comentariu si note de
ANDREI CORNEA
Editia a Il-a revzu t si adugit
H U M A N ITA S
BUCURKTI
( \*|11*11.1
U > ANA DKA< . >M IK I V I I MA U I Ai d
I ll
E D I T U R A H U M A N IT A S
Pia^a P resei L ib cre 1, 013701 B u cu resti, R o m an ia
tel. 0 2 1 / 3 1 7 1 8 1 9 , fax 0 2 1 / 31718 24
w w w .h u m an itas.ro
C o m e n z i C A R T E A P R IN P O $ T A : tel. 021/31 1 23 30,
fax 021/313 50 3 5 , C .P .C .E . - C P 14, B u cu resti
e-m a il: cpp @ K u m anitas.ro
w w w .librariilehu n ian itas.ro
N O T A LA E D IT IA A D O U A
7 Id em , p. 170.
8 R e a l e , II concetto di filo so fia prim a.
9 V. si G eorg P atztg , Theology and O n tolo gy in A risto d es
M etaphysics", in vol. Articles on Aristotle, vol. 3, ed. by Jonathan
Barnes, Malcolm Schonfield, Richard Sorabji, London, 1979. El scric:
It is clear from this remark that the cmbarassing contradiction
between a first philosophy which is universal ontology and a first
philosophy which, as theology, investigates only the substance ol
G od simply did not exist fo r A ristotle.
I 'I A N I )K1'.I ( < 1K N I A
1. O rice text, si mai ales orice text vechi, pune grele pro-
bleme de traducere. Dar Metafizica lui Aristotel poate bate multe
recorduri. Textul are un pronuntat caracter tehnic si e mpnzit
cu termeni crora Aristotel le d un sens special, uneori greu
deprecizat cu exactitate. Alteori, acelasi cuvnt are mai multe
semnificatii, considerabil de diferite intre ele. Iar multi dintre
termenii lui esentiali desfid o traducere riguroas in tr-o limb
modern. E de presupus, dup cum am atras atenea, c i A ris
totel se adresa discipolilor sau, oricum, unui public initiat deja
L M U RIRI PRELIM IN A R E 21
Exista Fiint ?
Autonomia Fiintei
Examinnd diferitele conceptii anterioare si comparndu-le
cu a sa, Aristotel observ c, in generai, sunt mai multe entitti
care concur ntre eie in a reprezenta Fiint, si anume : materia,
form a, conceptul universal si compusul dintre m aterie si form a.
Intr-un fel, toate acestea, privite sub un anumit raport, pot
reprezenta Fiint, dar in grade diferite. D ar ce nsusire anume
trebuie s posede o entitate pentru a merita numele de Fiint ?
Rspunsul lui Aristotel este simplu si complicat in acelasi timp;
simplu: pentru ca ceva s merite numele de Fiint, trebuie s
fie un xcopiGTOv; com plicat: nu e toemai usor de inteles si de
tradus, in consecint, ce intelege A ristotel prin acest cuvnt.
IN I I KI'KI T A K I I A M I/I Al l / K : a 37
individualul compus.
Numai c din nou arat filozoful identificarea aceasta
este partial si relativ. Cci, chiar dac individualul compus
este, ntr-adevr, subiect pentru senzatie, el nu este, sau cel
putin este numai partial, subiect pentru cunoasterea rational
si pentru stiint. Individualul compus nu poatc fi, de exemplu,
definii si nu poate fi dedus. N u -lp o ti defini p e Socrate, il p o ti
num ai descre sau piet. Tocm ai din pricina prezentei in el a
materiei, individualul compus nu este determ inai sau actualizat
perfect: el continu sa devin in anumite contexte, s se schimbe,
ceea ce face ca stiinta s nu poat cunoaste decat latura lui pur
formal, generica. De aici si drama stiintei despre care vorbeam
la inceput: Socrate, Callias sau Petre sunt cei cu adevrat boi-
navi sau care sufer, dar stiinta nu poate trata dect omul
generic, abstract.
S fie atunci autonom i fo r m a mai degrab, deoarece ea nu
are nevoie de materie pentru a fi cunoscut rational, in timp
ce individualul compus are nevoie de forma pentru a fi cunos-
cut in acest mod ? S fie forma Fiinta esentiala?
C e este fo rm a ?
Problema este c A ristotel nu ne spune in mod univoc ce
este forma. Spre disperarea unor interpreti, spre satisfaccia secreta
a altora vntorii de contradictii , filozoful pare s inteleag
mai multe lucruri, uncle aparent chiar contradictorii, sub
numele de form. De altminteri, nu exist numai un singur
IN TER PR ETA R E LA M ETAFIZIC 39
Actualizarea
Fiinta deplin
Platon credea c regsise perfectiunea in lumea Form elor.
Form ele platoniciene sunt arhedpuri desvrsite ale lucrurilor
terestre, dar sunt in acelasi dmp abstractiuni sau, cum ar spune
Aristotel, predicate universale. Valoarea lor epistemologic
const in aceea c eie sunt cognoscibile, inteligibile. Dar toemai
IN TER PR ETA R E LA M ETAFIZIC 43
C eea-ce-este c a fiin d
Ne amintim de obiectia lui Jaeger: dup Cartea Gamma,
s-ar fi cuvenit ca Aristotel s treac la descrierca Fiintei perfecte,
si nu s dedice un numr att de mare de pagini diferitelor
proprietti ale Fiintelor senzoriale sau inteligibilc materiale,
precum face el in Crdie Zeta, Et si Theta.
$i Jaeger, ca si alti interpreti, precum Pierre Aubenque, au
impresia c excursul din Cartea Lambda este barba postisi a
Metafizicii, fiind un tratat lipit restului, deoarece el ar mrturisi
o alt conceptie despre metafizic, sau despre prima filozofie,
cum si denumeste Aristotel demersul. D e aceeasi prere este
si David Ross, pentru care Cartea Lambda nu apartine corpusu-
lui initial al M etafizicii. Intr-adevr spun ei , la nceputul
Crdi Gamma, Aristotel defineste obiectul stiintei pe care el o
caut, ca urmrind ,,ceea-ce-este ca fiind < ov>. Adic,
ar fi vorba despre o stiint cu caracter generai, care ar avea in
vedere nu o anumit portiune a realitdi, precum sdintele spe-
cializate spre exemplu aritm etica studiaz realitatea ca
IN TER PR ETA R E LA M ETAFIZIC 47
acestea merita numele de Fiint, dar si prin care anume eie sunt
mai prejos de demnitatea Fiintei; numai punndu-le in evident
insuficientele partiale, dar complementare, poate deveni limpede
nevoia ulterioar de apresupune depsirea dispersici Fiintei si
necesitatea introducerii Misctorului im obil Dumnezeu.
Tcza lui Aristotel c, dac nu exist o Fiint imobil si per-
fect, principiile n-ar mai avea sens este dovedit examinndu-se
mai nainte limitrile diverse aie Fiintelor dispersate si posednd
materie. Ca si pentru Platon, si pentru A ristotel lumea sen-
zorial nu spune totul despre realitate. D ar, dac la Platon
lumea senzorial reprezint im aginea sau copia degradata a
lumii Form elor eterne, la Aristotel, lumea noastr este echi-
valent cu dispersia Fiintei perfecte.
La urma-urmelor, n fundalul ntregii M etafizici se regseste,
si nc rptt de dou ori, argumentul ontologie sau, dup cum
se mai spune, transcendental: mai nti, din faptul c ntre
oameni are loc comunicarea cunostintelor si c stiinta este eu
putint, Aristotel deduce c lumea trebuie s fie consistent,
c trebuie s aib un miez tare, altfel zis, c exista Fiint.
Apoi, ntr-un al doilea timp, din faptul c nicieri, totusi, n
lumea noastr, Fiina nu se regseste efectivntreag si complet,
si fiindc, totusi, pare necesar ca ea s existe si n aceast
ultima stare, si nu numai n tr-u n mod analogie n dispersie,
el deduce c ea trebuie s existe efectiv astfel, imobil, nchis
n sine, gndindu-se pe sine si crend totul n calitatea ei de
finalitate universal.
n fond, dovada fundamental c lumea are sens si unitate
Aristotel este ncredintat de asta este c noi suntem capabili
s vorbim eu sens si coerent despre ea: fiindc a vorbi eu sens
nseamn a asuma c Fiinta exista; dar, dac ea exista, n dispersie,
aici, trebuie s existe si altundeva intact.
Vechea reprezentare, potrivit cu care A ristotel ar fi fost
numai un em pinst si un materialist, spre deosebire de Platon
care ar fi fost un idealist pur, ne pare srac si simplist: pentru
Aristotel valoarea suprem a stiintei st n aceea c ea l cauta si
l imit pe Dumnezeu. Altminteri, prin rezultatele sale practice,
IN TE R PR E TA R E I.A M ETAFIZIC 49
Capitolul 2
Asadar, de vreme ce cutm aceast stiint, ar trebui cercetat
lucrul urmtor: stiintda cefel de ratiuni, deprincipii este intelepcw-
nea ? O r, dac am privi reprezentrile pe care le avem despre omul
intelept, probabil ar deveni mai dar de aici un rspuns :
1 ) Mai nti, ne reprezentm inteleptul ca pe cineva care le
cunoaste pe toate cele, pe cat posibil,/ra ns sa a ib ftiinta
lor de detaliu.
2) Apoi, il considerm intelept pc cel capabil sa cunoasc
lucrurile dificile si care nu sunt usor de cunoscut omului (sim-
tirea este comuna tuturor; iati de ce a simti cste lesnicios si
nu presupune intelepciune).
3) Iarsi, il credem mai intelept pe cel care, in orice stiint,
este mai precis si m ai capabil sa-i invece p e altii ratiunile de
a f i ale lucrurilor.
4) Iarintre stiinte, o considerm pe cea aleaspentru ea insdsi
si in vederea cunoasterii ca fiind in mai mare msurintelepciune
dect pe cea aleas pentru foloasele ce decurg din ea.
5) D e asemenea, este in mai mare msur intelepciune stiint
care se afl mai presus dect cea situat mai prejos. Cci nu
inteleptul trebuie s se supun, ci el trebuie s dispun, si nu
primul trebuie s asculte de ultimul, ci de primul trebuie s
asculte cel mai putin intelcpt.
Iat deci cte si ce fel de reprezentri avem despre intelep
ciune si despre intelcpp: faptul de a le s ti pe toate cele apartine
in cel m ai nalt grad celui care p osed d stiint generalului (cci
acesta cunoaste cumva toate subiectele <moKei^eva>); acestea
sunt si cele m ai difcil de cunoscut pentru oam en i cele cu
gradui cel mai inalt de generalitate (cci eie sunt cele mai
indeprtate de simturi). Apoi, cele m aiprecise dintre giunte sunt
cele referitoare laprim eleprincipii (iar stiintele fndate pe mai
putine principii sunt mai precise dect cele care pornesc de la
principii suplimentare, dup cum aritmetica este mai precis
dect geometria). Iarsi, stiint care cerceteaz ratiunile de a
f i ale unui lucru este in m ai m are msura apta s-i invete fi
p e altii (cci ii nvat pe aldi /numai/ acei oameni care arat
ratiunile de a fi ale oricrui lucru).
60 M ETAFIZICA
Captolul 3
Rezult cu limpezime, asadar, c trebuie studiat stiinta/>n-
m elor ratiuni de a f i (cci atunci susdnem c avem cunoasterea
fiecrui lucru cnd socotim c stim ratiunea prim). Or,
ratiunile de a f i /a le lucrurilor/ se p o t concepe n patru sensuri
< >14:
Fiinta, esenta < > constituie
/prim/ ratiune (cci pe de ce ? Tl reducem la definiria /lucrului/
< >, in ultima instant, ins ,,de ce ? este ratiune de a
fi, principiu, in p rim instant ).15
sunt mai trzii dect cele ale lui Em pedocle, desi acesta era mai vrst-
nic. D ar se poate intelege si c opcrele lui Anaxagoras sunt mai m o
derne, mai trzii in ordinea evolutiei gandirii. n fine, se poate
intelege - dar e greu de crezut - c Anaxagoras este inferior prin
lucrri lui Em pedocle, desi, mai vrstnic fiind, s-ar cdea ca acela s-i
fie superior.
28 A ristotel sugereaz logica intern a dezvoltrii gandirii: fiecare
pas creeaz problem e; se pun intrebri n o i; rspunsurile conduc la
un stadiu superior, care, la rndul lui, este m om entul cnd se pun noi
intrebri si apar noi probleme. Aristotel nu consider totusi ca aceast
miscare este nesfrsit, ci c, odat atins perfectiunea, cunostintele
sunt uitate in urma unei catastrofe, dup care miscarea se reia.
CA RTEA ALPHA M ARE (I) 67
29 Scoala eleat.
30 Parmenide considera c Fiinta este unica si c este singura reali
tate care poate fi gndit. D ar n afara ei exista si o realitate aparenta,
iluzorie. D e aceea, Adevrul si Iluzia formeaz la el cele dou ratiuni
de a fi.
31 H erm otim os din Clazom ene, filo zo f legendr din vechim e, in
care ar fi trit sufletul care mai trziu s-ar fi Tntrupat in Pitagora.
68 MHTAFIZICA
Capitolili 4
Capitolul 5
Contemporani cu acesti filozofi, dar si anteriori lor, cei nu-
mitipitagorienP 9 sunt primii care s se fi apucat de matematici,
pe care le-au fcut s progreseze. H rniti, asadar, cu m atem a
tici, ei au socotit cd principale acestora sunt si principale tuturor
lucrurilor. O r, deoarecepentru matematici numerele sunt, prin
natur, primele elemente, li s-a prut potrivit s examineze
numeroase analogii ale celor-ce-sunt si ale celor-ce-devin mai
dcgrab cu numerele decat cu focul, pmantul si apa. Au socotit
c o anumit calitate <Jt0cx;> a numerelor este dreptatea, o
alta sufletul si intcligenta, o alta buna ocazie, si Tn acelasi
fel /au procedat/ cu fiecare in parte; apoi au vzut c in numere
rczid atribtele armoniilor muzicale si discursurile40.
Astfel, fiindc in toate privimele li s-a prut c intreaga
natur se aseamn cu numerele si c numerele sunt primele 986 a
lumina si intuneric;
bun si rau;
'atrat si dreptunghi46.
f n acest fel se pare ca a conceput lucrurile si Alcmaion din
Crotona47, fie ca el a luat aceasta idee de la ceilal^i pitagoricieni,
fie ca ei au luat-o de la Alcmaion. Caci A lcm aion, in putere
pe vremea batranetii lui Pitagora, s-a exprimat asemanator cu
acei pitagoricieni. El afirma ca m ajoritatea caracteristicilor
omenesti sunt date in cupluri; se refera la contrarii, divizate
insa nu in felul in care au procedat ceilalti pitagoricieni /ca mai
sus/, ci luate intamplator, precum alb-negru, dulce-acru, bun-rau,
mare-mic. O ricum , Alcmaion a lasat balta si rau definite restul
chestiunilor, in schimb, pitagoricienii au aratat cate si care sunt
/cuplurile de/ contrarii.
Asadar, din partea atat a lui, cat si a celorlalti se poate afla 986 b
doar ca principiile lucrurilor sunt sub forma unor contrarii,
lar de la ceilalti /pitagoricieni/ se poate afla si cate sunt, si care
sunt aceste principii. D ar cum pot fi ele reduse la principiile
discutate inainte nu se analizeaza cu claritate de catre pitago
ricieni. Ei par sa aseze elementele in genul m ateriel. Caci afirma
ca Fiinta consta si este plamadita din aceste elemente, ce-i sunt
imanente <(bq evmapxovTCovx
Se poate, de aici, intelege suficient conceptia acelor vechi
filozofi care au afirmat ca elementele naturii sunt m ai multe.
Exista insa si filozofi care au sustinut despre Univers ca ar
consta dintr-o singurd natura, dar nu top vorbesc despre el
ca in acelasi fel ar fi bun, nici ca in acelasi fel s-ar conforma
naturii. !n vederea cercetarii de fata asupra rapunilor de a fi,
luarea lor in discutie nu are rost. (Caci ei nu procedeaza precum
unii dintre filo z o fii naturii pumoXoyoi;, care, considerand si
ei ca ceea-ce-este este Unu, totusi fac sa existe o generare din
46 Elem entele din stanga listei sunt echivalate limitei si sunt consi
derate pozitive; elem entele din dreapta sunt echivalate nelim itatu-
lui si sunt considerate negative.
47 Alcmaion din Crotona e considerat de Diogenes Laertios ca dis-
cipol al lui Pitagora. I se atribuie o scriere Despre natura. Aristotel
il considera oarecum independent de pitagorismul clasic.
74 MF.TAF1ZICA
Capitolul 6
Dup doctrinele filozofice prezentate mai sus, a aprut
teoria lui Platon, care, chiar dac prelua multe de la filozofiile
mai vechi, continea si elemente proprii, alturi de cele existente
n filozofia italicilor.
In tinerete, Platon l frecventase pe Cratylos53 si se familiari-
zasecu opiniile lui Heraclit, potrivit cruia toate lucrurile sensibile
sunt n perpetu curgere, nefiind posibila vreo stiint n ceea ce
le priveste. Platon a sustinut si mai trziu aceste doctrine.
987 b Pe de alt parte, Socrate se ocupa eu problemele etice, dar
deloc eu ntreaga natur; totusi, n cadrai acestor problme,
el cuta universalul si, primul, si-a ndreptat mintea ctre
p roblem a definitiei. O r, Platon a acceptt nvttura socratic
datorit acestui gen de problme, dar a considrt c definitiile
se refera la o alt realitate dect cea senzorial. Cci credea
el este eu neputint sa d ai o definitie g en era l unei realitti
senzoriale, ce se m odified nencetat. Platon a numit acea alt
realitate Form e <L5oci, e5t|>. C t despre realittile senzoriale,
acestea, n totalitatea lor, sunt concepute de el ca situate aldturi
de Form e <7tap x am a> si urm nd m odelu l acestora o ca x
ra m a > . A sustinut c, n baza. participant /la Forme/, aceste
realitti senzoriale multiple au aceleasi num e eu Form ele54.
Capitolul 7
Capitolul 8
C iti filozofi socotesc Universul unu si iau o anume unica
natura drept materie, iar pe aceasta o vd corporal si avand
mrime, gresesc, in mod evident, de multe ori:
Mai inti, ei iau in consideratie doar elementele proprii
entittilor corporale, dar nu si pe cele ale incorporalelor, desi
exist si entitti incorporale.
aerul, dar mai rarefiat d ecit apa, nu ar vorbi cun trcbuie: cci,
dac elementul posterior prin geneza sa este anterior prin natur,
si elementul copt si amestecat este ulterior prin natur, lucrurile
ar sta invers decit sustin ei : apa ar fi anterioar aerului, iar p-
mntul anterior apei62.
Acestea fie, deci, zise in privinta celor care postuleaz o
singur ratiune de a fi a lucrurilor. D ar aceleasi problemc apar
si pentru cel care are in vedere mai multe raduni, ca Empedocle,
care sustine c materia const din patru clemente. C ci este
necesar ca, pentru cine sustine asa ceva, s se iveasc, pe de-o
parte, aceleasi obiectii ca mai sus, dar, pe de alt parte, si
aitele specifice.
1) Intr-adevr, noi vedem c elementele provin unul din
cellalt, ca si cnd acelasi corp nu ar rmne mereu foc si p-
mnt (am discutat despre aceasta in F izica )63.
2) D e asemenea, trebuie considerai c el nu a vorbit deloc
nici cu dreptate, nici verosmil despre radunea miscrii, anumc,
dac ar trebui s existe doar una sau dou raduni /ale acesteia/.64
In generai, e necesar ca cei care judec precum Empedocle s
inlture /principiul/ alterrii: cci /la ei/ recele nu va putea
rezulta din cald, nici caldul din rece. Intr-adevr, Empedocle
contest c ar putea exista vreun /substrae/ al contrariilor de acest
fel si c ar exista ureo unica natur care s devin si foc, si ap65.
Capitolul 9
S lsm dcoparte acum cele spuse despre pitagoricieni,
fiind suficient ct ne-am ocupat cu doctrnele lor.
C ei care au asezat Frm ele drept ratium de a f i si care, mai 990 b
Tnti, au ncercat s Tnteleag radunile lucrurilor din lumea de
aici, au introdus alte entitdti, egale la numr cu cele /p e care voiau
s le explice/. E ca si cnd cineva, vrnd s numere obiecte mai
putine, gndeste c nu va fi in stare /s-o fac/, dar c, fcndu-le
s fie mai multe, ar deveni capabil s duc la bun sfrsit numr-
toarca. (C ci sunt aproape tot attea ori nu mai putine
Form e, cte sunt lucrurilc ale cror ratiuni, cutndu-le, ei au
avansat de la ele ingpre Forme. Intr-adevr, pentru fiecare lucru
exist dup ei o entitate cu acclami num e, <(io)vu(iov>
/situat/ alturi de Puntele /lucrurilor/ si existnd pentru toate
celelalte multiple reductibile la o unitate <v 7C no\\S>v>, fie
c acestea sunt obiecte terestre, fie c sunt entitti eterne71.)
Ins nici unul dintre modurile in care noi, /platonicienii/,
demonstrm existenta Form elor nu se arat evident: unele
argumente nu conduc la o consecint necesar, In timp ce, por-
nind de la alte argumente, rezult Form e chiar pentru entit-
tile crora noi nu am vrea s le atribuim Form e: astfei, potrivit
cu argum ntele extrase dm stiinte, vor exista Form e pentru
toate cte fac obiectul stiintelor; iar potrivit cu argumentul /ce
postuleaz cte o Form/ pentru orice multiplicitate reductibil
la o unitate, vor exista si Form e ale negatiilor; potrivit cu argu
mentul c se poate concepe ceva, chiar dac acesta a disprut,
vor exista Form e si pentru lucrurile disprute, de vrcme ce
exist o imagine /mental/ a acestor lucruri72.
75 Sens exact con troversabil; cred c i ideea este urm toarea: numai
participarea Fiintelor la Form e este de tip esential. Socratc este om,
adic este o Fiint, deoarece umanitatea este predicata in mod esential
despre Socrate; omul este animai, deoarece n definitia om ului intra
animalitatea. D ar nu poate exista o Form a a sntosului la care s
participe lucrurile senzoriale, cci a predica sntatea despre Socrate
indic o situatie ce tine de context. Sntatea nu intr n definitia om u
lui. D e asemenea, Eternitatea nu intr n definitia D ublului, deoa
rece altminteri toate lucrurile duble ar fi eterne. Prin urmare, exist
numai Form e ale Fiintelor, adic numai individualele determinate
incluse n tr-o specie admit Form e. T otu si, dac se atribuie o Form
oricrei multiplicitti, ar trebui s existe Form e si pentru calitti,
cantitti etc.
76 Lucrurile sunt ceea ce sunt (au o anumit Fiint), deoarece ar
participa la o Form. Dar acest Iucru e valabil nu doar pentru lucrurile
senzoriale, ci si pentru realittile suprasensibile, adic pentru P o r
mele nsele, sau pentru numere. Se revine la problem a multiplicrii
inteligibilelor.
90 M ETAFIZICA
Capitolul 10
Se vede ciar din cele spuse mai sus c toti filozofii par sa
fi cutat radunile de a fi ale lucrurilor artate de noi in Fizica
si c, in afara acestora, nu s-ar mai putea indica vreuna. D oar
c ei au vorbit despre ele confuz, asa inct, intr-un fel, toate
/radunile lucrurilor/ au fost indicate, dar intr-alt fel, eie nu
au fost deloc indicate. Prima filo z o fe < >105,
vorbind /pe atunci/ despre toate cele, parca ingaima, fiin d ea
trtara si aflat abia la vnceput. De exemplu : Empedocle sustine
c osul exist in baza raportului /dintre elemente/, adic, acest
raport este ce este sirte osul si Flirtea sa. D ar e necesar ca, in
acelasi fel, raportul s fie si carne, si orice altceva, sau s nu
fie nimic. O r, atunci, din cauza raportului va exista si carnea,
si osul, si fiecare dintre celelalte lucruri, si nu din cauza ma
terici la care, totusi, se refer Empedocle foc, pmant, ap
si aer. O r, dac altcineva i-ar fi fcut aceste obiectii, el ar fi
consim tit /la eie/, impins d e necestate, dar /cand a vorbit de
unul singur/ nu a fcut-o limpede. Despre acesteains, lucrurile
au fost lmurite si mai nainte.
Vom reveni ns asupra acelor dificultd, cate 1-ar pune in
incurctur pe cel care ar reflecta asupra acelorasi probleme.
Aceasta, fiindc am putea pesemne, /pornind de aici/, s nete-
zim calea in asteptarea /confruntrii/ cu aporiile care urmeaz106.
Capitolul 2
Capitolul 3
Prelegerile au soarta ce le-o rezerv obiceiurile /ascultto-
rilor/. Cci pretuim ceea ce se spunc dup felul cu care ne-am
995 a obisnuit, iar spusele ce cad in afara obisnuintei nu ne par asem-
ntoare /cu cele pe care le cunoastem/, ci, din pricina lipsei
de obisnuint, mai necunoscute si mai stranii. Cci ceea ce e
obisnuit e si cunoscut. Iar ct de mare e puterea obisnuintei
o arata legile, in cuprinsul crora prezentarea de tip mitologie
3 Trim iterea este la Cartea Alpha mare, dar nu este ciar la ce anu-
me exact se refer Aristotel.
CARTEA BETA (III) 115
Capitolul 2
cel /care il pricepe/ sub raportul lui ,,nu este. Iar dintre oamenii
care cunosc, fiecare, mai bine ceva dect altceva, cel mai bun
cunosctor este cel care stie ce este lucrul, si nu cel care stie
cut de m are, sau cum este, sau ce fa ce, sau ce suport lucrul.
D e asemenea, si in celelalte /situatii/ faptul de a cunoaste
fiecare lucru si pe cele care se pot demonstra are loc atunci
cnd stim ce este lucrul respectiv (de exemplu, ce este a face
cvadratura ? Rspuns: este aflarea unei medii /geometrice/
dintre dou numere.8 La fel se intmpl si in alte cazuri).
Pe de alta parte, /cunoastem lucrurile/, dac este vorba despre
deveniri, actiuni si orice transformare, atunci cnd stim prin-
cipiul si originea miscrii. Acest principiu este diferit si opus
finalitdi, astfel inct ar prea c tine de alta stiint sa studieze
fiecare dintre aceste raduni de a fi ale lucrurilor.
2) Creeaz probleme si principale dem onstrative <pxod
7to5eiK T:iK ai> : oare eie formeaz obiectul unei singure stiinte
sau al mai multora ? Num esc principii demonstrative pre
misele generale in baza crora se fac demonstradile. D e exemplu :
faptul c este necesar ca orice sau sa f ie afirm at, sau negat si
c este imposibil ca el, deopotriva, sa fie fi sa nu f i e 9, si cte
asemenea premise /logice/ mai exist; oare exist o singur
stiint pentru acestea ct si pentru Fiint, sau e una /pentru
eie si o alta pentru Fiint/ ? Iar dac nu ar fi o singur stiint,
pe care dintre cele dou trebuie s-o considerm ca fiind cea
cutat de noi acum ?
a) A sustine c este vorba despre o singur stiint /deopo-
triv a principiilor demonstrative si a Fiintei/ nu este bine zis:
cci, in legtur cu /aceste principii demonstrative/, ce specific
anume ar face ca geometria /de exemplu/ s le in^eleag mai
bine dect oricare alta stiint ? Iar dac oricare alta le intelege
Capitolili 3
Exist multe piedici, asadar, ca sa avem adevrul n aceste
cazuri. D ar /exist si alte dificultad/:
7) A stfel, n privinta principiilor: oare trebuie considerate
drept d e m e n te fi p n n d p ii /ale lucrurilor/ genu nle, sau mai
degrab fiecare lucru provine din prim ele sale d em en te im
nente constitutive ?
a) D e exemplu, par a fi elementele si principiile vorbirii
sunetele prime din care se compune vorbirea, si nu vorbirea luat
ca gen. Si numim dem en te ale figurilor geometrice <6 iaYpc<mj.ctta>
acele /figuri elementare/ ale cror demonstratii se afl cuprinse
n demonstratiile celorlalte figuri fie ale tuturor, fie ale majo-
rittii dintre eie2. Sau si cei ce sustin c exista mai multe eie-
mente ale corpurilor, si cei ce sustin c exista numai un element
afirm c exista principii din care constau si sunt alctuite
corpurile, precum Em pedocle care ia drept clemente focul si
apa si pe celelalte mpreun cu acestea, dem ente imnente din
care sunt /formate/ lucrurile. D ar el nu ia drept genuri /ele
mentele/ lucrurilor.
998 b n plus, dae cineva doreste s priveasc natura celorlalte
lucruri, de exemplu, din ce parti const un pat si cum sunt eie
mbinate, atunci va ntelege natura patului /cind va avea rs-
puns la aceste ntrebri/. Din astfel de argum ente rezu lt c
genurile nu ar p u tea f i principiile lucrurilor.
b) D ar, dac ntelegem fiecare lucru prin interm ediul defi-
nitiilor, si dac genurile sunt principii ale definitiilor, este nece-
sar ca genurile sa fie principii si ale celor definite. lar dac
este de acceptat drept stiint a celor-ce-sunt faptul de a accepta
cunoasterea speciilor <ESr)>22, in raport cu care sunt desemnate
Capitolul 4
9) Cercetarea aporiei care urmeaz acestora si la care ne
referim acum este, dintre toate, cea mai grea, dar si mai nece-
sar: dac nu exist ceva in afara individualelor, iar acestea sunt
nenumrate, atunci cum e cu putint sa existe o stiint a
nelimitatelor ? C aci num ai in msura in care ceva este unul si
acetati, ct si in msura in care exista ceva universal, cunoas-
tem toate cte sunt11.
a) Ins, dac asta este necesar si trebuie s existe ceva in
afara individualelor, in afara lucrurilor individuale ar fi necesar
s existe genurile fie ubimele, fie primele. O r, tocmai am
avut dificultti s ne asigurm de posibilitatea lor.
In plus, dacd exist ceva, p e ct se poate, in afara compu-
suluP1, atunci cnd materia ar primi predicate, oare, dac exist,
trebuie s existe ceva /subzistent/ in afara oricrui lucru, sau
in afara unor lucruri trebuie s existe ceva, in afara altora
999 b nu, sau nu exist nimic in afara nici unuia ? Cci, d ac nu exist
42 Fr. 21 (9 -1 3 ) Diels.
43 Fr. 109 D iels.,
44 D ac U ra desparte elementele prim ordiale din U nu, ea ajut
in acelasi timp la constituirea lucrurilor. lar dac Prietenia reuneste
elementele n U nu, inseamn c ea nimiceste totodat lucrurile.
CA RTEA BETA (III) 133
Capitolul 5
Capitolul 6
60 Adic vor exista tot attea Fiinte cati indivizi ntr-o specie. O r,
spune A ristotel, Frm ele ar putea fi introduse toemai pentru ca s
existe o singur Fiint pentru fiecare specie de lucruri.
61 C aracterstica Fiintei (idntica cu Form a suprasensibil la pla-
tonieieni) este c ea nu poate fi predicati despre un anum it subiect
in mod contextual; altfel spus, ea se regseste n definitia lucrului.
62 D ac exist cte o singur Form a (Fiin^a) pentru fiecare m ulti
plicitate de lucruri senzoriale, inseamn c aceast unicitate este esen-
tial. Dac este esential, inseam n c U nu (si C eea-ce-este) sunt
predicate esentiale si nu contextale ale Form elor. (Fo rm a este ori
una si eterna, ori nu e Form a.) Atunci U nu si C eea-ce-este sunt si
ele F iin te-Form e, si nc Fiinte universale, sau genuri supreme, ceea
ce s-a artat c este im posibil si ar impiedica s se nteleag existenta
multiplului.
63 In general, se pare c virtualitatea este anterioar actualizrii.
D ar, dac e asa, s-ar putea ca ntreaga lume s nu fi aprut, cci
CARTF.A BETA (III) 141
Capitolul 2
Capitolul 3
Trebuie cercetat ns dac tine de o singur scint sau de
o stiint diferit s studieze att asa-zisele axiom e aie m a-
tematicilor, ct si Fittitele26.
O r, este vdit c studiul /tuturor/ acestora tine de o singur
stiint, si anume de cea a filozofului. Cci /axiomele/ apartin
tuturor lucrurilor, si nu doar vreunui gen /de lucruri/ separat,
privit aparte fat de celelalte. Si toat lumea se serveste de
axiome, deoarece ele apartin de ceea-ce-este cafiind, avnd ns,
fiecare /axioma/, o existent ncadrat n gen27. Matematicienii
se folosesc de axiome n m suran care le este suficient, adic
n msura extinderii genului unde ei fac demonstratii.
Inct, de vreme ce e clar c axiomele apartin tuturor celor
ce sunt considerate ca fiin d (acesta este, n fapt, elementul
comun tuturor), cercetarea /noastr/ este proprie celui care
are ntelegerea att a ceea-ce-este ca fiin d , ct si a axiomelor.
lata de ce nici unul dintre cei care fac cercetri particu
l a r fie el geometru, fie el aritmetician nu se apuc s se
pronunte n legtur eu axiomele, dae sunt adevrate sau nu,
ci numai ctiva filozofi ai naturii /au ncercat/, si e de nteles
de ce au fcut-o: ntr-adevr, ei singuri se gndeau c cerceteaz
ntregul naturii si ceea-ce-este. Dar, de v rem e ce exista un
cercettor m ai presus d e filo z o fu l naturii <
(natura este, la urma-urmelor, /doar/ un gen a ceea-
ce-este), anume cercettorul universalului, si care examineaz
Fiinta prim a, ar exista si o cercetare a acestor realitti .28 Si
29 Pasajul poate fi nteles si ntr-u n mod mai larg sau mai restrans
(vezi Reale, M etafisica II, p. 143, nota 6), n functie de interpretarea
acestei sintagm ei : ignorarea metodei
analitice (adic a logicii), asa cum am tradus eu, sau necunoasterea
A naliticelor - tratatul de logica al lui A ristotel.
30 Participiul pune problem e de interpretare: el poate avea sensul
de elevi (audienti), si atunci sensul frazei ar fi ,,s nu se cerceteze
n situada de elev (far o instruede prealabil); sau sensul mai
generai, de cunoastere dobndit din auzite, adic imprecis.
31 Cred c cele doua conditii se pot reuni in ceea ce noi, in generai,
numim evident prin sine nsu si". Pentru la Platon, vezi
R epublica, 51 lb .
156 M ETAFIZICA
Capitolul 4
Exista unii filozofi care, dup cum am spus, sustin si c este
p osibil ca acelasi lucru sa fie fi sa nu fie, fi c se p o ate gndi
1006 a ntr-astfel. Se servesc de acest argument si multi filozofi ai
Capitolul 5
Teoria lui Protagoras deriva din aceeasi conceptie si e nece-
sar ca, deopotriv, fie ambele sa stea laolalti, fie ambele sa cada
laolalt. Cci dac tate aparntele sunt adevrate si tate feno-
menele la fel, e necesar ca tate lucrurile s fie concom itent si
adevrate, si false. In fapt, multi oameni concep in chip opus
lucrurile unii fat de altii, iar pe cei care nu au aceleasi opinii
cu ei Tnsisi ti socotesc c s-au inselat, astfel nct e necesar ca
acelasi lucru s fie si s nu fie. lar dac asa stau lucrurile, este
necesar ca tate aparntele s fie adevrate. (C ei care se Tnsal
si cei care au dreptate opineaz, fireste, in mod opus unii fat
de altii. Dac, asadar, realitatea ar fi in acest fel, ar avea cu
totii dreptate.)
C ambele teorii, asadar, provin din aceeasi concep^ie, e lim-
pede61. Insintmpinarea tuturor acestora nu se face in aceeasi
manier. Cci unii /dintre sustintorii lor/ au nevoie s fie con
vinsi, altii au nevoie s fie constrnsi. C iti au cptat aceast
conceptie /relativist/ pornind de la o dificltate /real/ pot
s obtin cu usurint vindecarea ignorantei lor (ntr-adevr,
replica lor nu se refer la vorbire, ci la idei); cati ins vorbesc
de dragul de a vorbi si afl vindecarea, dac se resping / prin
metoda de mai sus/ expresia verbal si cuvintele de care ei
se folosesc.
Aceast conceptie /relativist/ a aprut la cei care au Intm-
pinat dificultti la /observarea/ lumii senzoriale. In bun msur,
ei consider c opusele si contradictoriile exist simultan in
momentul cnd oamenii vd cum apar contrariile din acelasi
lucru. Dac, asadar, nu e cu putint s apar ceea-ce-nu-este,
lxe.T.v\ikl c au preexistat ambele /contrarii/, fiind eie in mod
egal lucrul /respectiv/. Asa afirm Anaxagoras c totul este
am estecatin tot, asa crede si D em ocrit. Cci si acesta atribuie
Capitolul 6
Capitolul 7
Dar nici intrepropozitiile contradictorii <qiTai;\) vncpdoEax;>
nu este posibil s existe ceva /intermedir/, ci este necesar ca, despre
orice subiect, fie s se afirme, fie s se nege un anume predicat.M
Capitolul 8
sunt false face s fie falsa chiar propria sa tez. Pe de alta parte,
dac primul ar excepta teza adversa, cum c accasta este singura
care nu e adevrat, iar al doilea si-ar excepta propria tez, cum
c ea este singura care nu e fals, cu nimic mai putin li se
ntmpl lor s implice existenta unei infinitti de propozitii
adevrate si false. Cci propozitia care afirm a c o propozitie
a d ev ra t este a d ev ra t este, la rndul ei, adevrat, si asa
la in fin it
Este limpede si c nu spun adevrul nici cei care afirm c
tate sunt repaos, nici cei care afirm c tate sunt n miscare.
Astfel, dac tate ar fi n repaos, mereu aceleasi lucruri ar fi
adevrate si false, or, apare c aceastsituatie totusi se schim-
b. Chiar cei care sustine aceast tez candva nu exista si nu
va mai exista cndva. lar dac tate se mise, nimic nu va fi
adevrat si totul va fi, n consecint, fals. Dar s-a artat c aceasta
este imposibil.
In plus, este necesar ca ceea-ce-este s se schimbe. Or, schim-
barea se face dintr-o stare ntr-alt stare. D ar nici mcar nu-i
adevrat c totul e n repaos la un anum it m om ent, sau c se
mise la un anum it mom ent, si nici aceea c nimic /nu se mise
sau e in repaos/ tot timpul. Cci exist ceva care mise tot
timpul lucrurile misctoare, iar prim ul Misctor este, el insusi,
nem iscat ,96
Capitolul 25
11 Statuia este opera unui sculptor; or, fiindca s-a intam plat ca
un sculptor sa se numeasca Policlet, statuia este si opera lui Policlet,
dar in chip contextual, $i nu esential.
12 D aca Policlet este alb $i muzical, muzicalul si albul au produs
in chip intam plator, contextual, o statuie, dar relatia dintre aceasta
si Policlet sau om este mai directa, mai apropiata.
13 Intotdeauna o constructie are drept cauza necesara (proprie)
un constructor /oarecare/, aflat in virtualitate; dar constructia efectiva
este produsa de un anumit constructor a carui activitate nu este nece
sara, ci con textual!.
192 M ETAFIZICA
Capitolul 3
Elem ent <aTO i% Eiov> se numeste lucrul prim, incorporat,
indivizibil din punct de vedere al speciei, la o alt specie /de
lucruri/, din care se compune /ceva/. D e exemplu, elem entele
vorbirii sunt acele /sunete/ din care se compune vorbirea, sunete
in care ea se divide in ultim instant. Acestea, sub raportul
speciei lor, nu se mai divid in alte sunete, ci, dac totusi se divid
/camitadv/, partile sunt similare ca specie ( de pild, dac partea
apei este /tot/ ap, partea silabei nu e silab)16.
La fel vorbesc si despre elem entele corpurilor cei care indica
/drept demente/ ultimele corpuri in care se divid lucrurile;
Capitolili 4
N atura <> se numeste, ntr-un sens, nasterea celor ce
cresc < >, precum ar fi daca cineva 1-ar
pronunta pe u lungindu-1; n alt sens, /se spune asa/ de la lucrili
prim, incorport, pornind de la care creste ceea ce creste
< >21.
n plus, /natura nseamn/ originea primei miscri aflate
n fiecare dintre cele ce sunt prin natura, aflat n el nsusi n
msura n care el exista. Se spune c sporesc naturai <>
despre acelea cte obtin cresterea dintr-o alta surs prin atin
gere si existent laolalta <> sau e x is te r a ane-
xat <>, precum e cazul em brionilor. D ar
atingerea difer de existena laolalta: n cazul primei nu e
necesar sa mai existe ceva n afara atingerii, n timp ce n cele
care exista laolalta exista un ce identic n ambele fiinte, care face,
n loc de /o simpl/ atingere, ca eie sa existe laolalta si sa fie
una din punct de vedere al continuittii si al cantittii, dar nu
si din cel al calittii.
Pe deasupra, se spune natura acel ceva initial din care fie
exista, fie devine ceva dintre cele ce exista naturai, fiind acel
ceva neorganizat <> si incapabil de transformare
prin propria putcre, precum natura statuii si a unor vase de
bronz este bronzul, iar cea a unor obiecte de lemn este lemnul.
La fel se ntmpl si n celelalte cazuri.22 Caci din aceste /mate
riale/ e fcut fiecare obiect, atunci cnd m ateria prim a se
pstreaz.23 n acest fel se spune c elementele sunt natura
celor ce sunt, unii invocnd /n acest roi/ focul, altii aerul, altii
apa, alii altceva de acelasi fel, altii, n fine, invoca /n calitate
de natura/ unele dintre aceste elemente, altii pe toate acestea.
Capitolul 5
N ecesar < v a y K a o v > e numit acel lucru far de care nu e
eu putint sa se triiasc, ca unul ce contribuie /la mentinerea
vietii/. D e exemplu: a respira si hrana sunt necesare animalului,
deoarece n absenta lor nu pot exista. D e asemenea, n absenta
necesarului nu e eu putint ca binele fie sa existe, fie sa se fae,
ori rul sa fie nlturat sau limint (precum a bea leacul este
necesar ca sa nu suferi, iar a naviga la Egina este necesar ca sa
iei bani).
n ait sens, necesar se numeste constrngtorul si constrn-
gerea. Acesta este ceea ce mpiedic si opreste mpotriva
tendintei naturale si a intentici; caci constrngtorul este numit
necesar , de unde rezult c acesta este si dureros; dupa cum
si Euenos spune: O rice lucru necesar dureros ep rin fir e . Iar
constrngerea e o necesitate. O spune si /personajul lui/ Sofocle:
Sunt con strn sd sd fac asta.2b i se pare c necesitatea este
ceva inflexibil, si pe bun dreptate. Cci ea se opune miscrii
izvorte din intende si deliberare rational.
n ait sens, se spune c e necesar s fie a$a ceea Ce n u -i eu
putint s fie altfel. Si potrivit eu acest sens al cuvntului nece
sar, si restul lucrurilor toate sunt numite necesare. $i constrn-
1015 b gtorul este numit necesar de f c u t sau de suportat n acel
moment, cnd nu se poate /actiona/ n virtutea tendintei /firesd/
din cauza constrngerii, ca fund necesitatea aceea din pricina
creia nu se poate altminteri; si la fel se spune n privinta celor
ce contribuie la viat si la bine. Prin urmare, atunci cnd nu-i
posibil ntr-un caz binele, ntr-altul viaa si existenta fr anu-
mite condidi, acestea sunt necesare si cauza aceasta reprezint
o necesitate.
Alt sens /al termenului necesar/: este vorba despre demon-
stratia /consecintelor/ necesare, cnd nu e eu putint s fie
altfel, dae s-a fcut o demonstrate riguroas <nX&q>. Primele
/principii/ dau radunea acestui fapt, dae este im posibil s
decurg alte consecinte din premisele din care se aletuieste
Capitolul 6
Unul c i v> exprim, pe de-o parte, o unitate dependent
de context, pe de alta parte, o unitate intrinsec.
Despre unitate dependent de context /vorbim/ cnd ne
rcferim la Coriscos si muzician, cat si la Coriscos muzician (este
acelasi lucru a spune Coriscos si muzician cu a spune Coriscos
m uzician), la muzician si drept, ct si la Coriscos m uzician si
Coriscos drept. Toate acestea sunt considerate a forma o unitate
contextual dreptul si muzicianul fiindc au revenit in con
text unei unice Fiinte; muzician si Coriscos fiindc primul
reprezint o situ ale contextual pentru cellalt.30
Asemntor, intr-un fel, si muzicianul Coriscos este unul
si acelasi lucru cu Coriscos, deoarecc una dintre cele dou parti
este in mod contextual unit cu cealalt dintre prtile sintagmei,
32 Este vorba din nou despre lucrurile care nu se mai pot diviza
decat In parti de aceeasi specie, care nu se inftiseaz drept compusi,
alctuiti din d em ente diferite.
33 A ristotel distinge din nou materia prim ordiali de materia im e
diata, sau cea mai apropiat in raport cu fin alitatea, adic cu forma
care exprim a esenta lichidului respectiv.
34 wiokehevov inseam ni aici genul - substrat pentru speciilc diferite,
si nu, ca de obicei la A ristotel, materia, dar analogia este evidenti.
200 M ETA FISICA
35 Lucrurile pot avea unitate fiindc apartin unui gen com un.
36 O definitie, fiind un diseurs, se poate diviza n parti, dar aceste
parti nu mai au caracter de definitie, fi nici mcar de diseurs.
37 Existenta unei unice definitii indic existenta unei unice Fiinte
a lucrurilor respective. A ici se afl, cum am vzut, principalul punct
de stabilitate" n teoria lui A ristotel.
38 Evident, un om este o unitate, luat ca om , dar nu este o unitate
luat ca mrime, deoarece mrimea se poate diviza n parti ce sunt si
ele mrimi la rndul lor.
39 Vezi Cartea Gam m a, cap. 2, despre multiplele sem nificatii aie
term enilor. Mai multe piese form eaz o unitate, fiindc sunt piesele
CA R TEA DELTA (V) 201
unui unic autom obil. Mai multi muzicieni form eaz o unitate,
deoarece cin t In tr-o singur o rch e stri etc.
202 M ETAFIZICA
Capitolul 7
Este <to v> semnific, pe de-o parte, /o asociere/ valabil
in context < K c a au(iPe[3r]K(;>, pe de alta parte, o asociere vala
bil intrinsec < kcx0 art>44. n prima acceptiune, spunem, de
pild, c dreptul este muzician, ori c om ul este muzician, ori
c m uzicianul este o m ; vorbim ca si cnd muzicianul ar cldi
o casa, fiindc a tinut de o caracterstica dependentd de context
a constructorului sa fi e si muzician, sau de una a muzicianului
sd fie si constructor (faptul c ceva este altceva inseamn c
ceva are proprietatea n acel context de a fi ceva). La fel stau
lucrurile si cu exemplele de mai sus:
Cci de cate ori il numim pe om muzician si pe muzician
il numim om, sau pe alb il numim muzician, ori pe acesta alb,
/o facem/ fiindc, pe de-o parte, ambele predicate /muzician
si alb/ sunt asocate in m od contextual aceluiasi subiect, iar,
pe de alta parte, pentru c ele reprezint p rop rietp ie contex
tale ale unui subiect existent autonom < tc v t i > . Afirmm
c muzicianul este om deoarece omul are proprietatea, depen-
dent de context, de a fi muzician. La fel se poate vorbi despre
a f i non-alb, deoarece acel lucru este non-alb, care are pro
prietatea contextala s nu fie alb.
Asadar, termenii c o n c e p ii a sta /intr-o asociere/ depen-
dent de context sunt c o n c e p ii astfel fie pentru c ambii
termeni /ai unei propozi^ii/ (in de acelasi subiect ce exista
Capitolul 8
Capitolul 9
materie este unica fie sub raportul speciei, fie sub cel al num-
rului, ct si cele a cror Fiint este unica.53
Rezult cu claritate c identitatea este o unire anume, fie
a mai multor /feluri/ de a exista, fie atunci cnd /cineva/ se
foloseste de /ceva/ ca de mai multe lucruri, de pild: cnd ar
spune c ceva este identic cu sine. El se foloseste de acel lucru,
ca si cnd ar fi vorba despre dou entitti.
Sunt considerate a fi ltele <Exepa> fie lucrurile care apartin
mai multor specii, fie acelea a cror materie sau definitie a
Fiintei lor /nu sunt unice/. lar altul se spune n tate felurile
n opozitie cu identicul.
Sunt numite diferite <8t<popa> cele care sunt ltele, avnd
totusi si ceva identic, nu numai sub raportul numrului, ci fie
al speciei, al genului sau al analogiei.
Se mai numesc astfel cele al cror gen nu este identic, de
asemenea, contrarele, si cate au alteritatea n Fiint.
Asem dndtoare < 0 (i0 ia> se numesc cele care n tate privin
o le se com porta la fel; apoi, cele care in mai mare msur se
com porta la fel decat diferit; apoi, cele a c iro r calitate este
unica. In fine, dac este posibil ca /lucrurile/ sa se altereze in
raport cu un numr de contrarii, lucrurile avand /in comun/
majoritatea acestor /contrarii/ sau pe cele mai importante, eie
sunt asemntoare.
N easem dntoarele se comporta opus celor asemntoare.
Capitolul 10
Se numesc opuse <vti.Keip.eva> /propozitiile/ contradic
tora, cele contrarii, /term en ii/ relativi, privatiunea fip osesia
si realitdtile ultime din care si spre care se svrsesc generrile
si distrugerile.
53 A$a cum s-a mai artat, materia apei este identic cu ea inssi
sub raportul speciei, fiindc prtile ei sunt idencice specific cu intregul
(sunt to t ap). O linie este identic cu sine sub raportul num ru-
lui - identitatea prin continuitate. Identitatea de Fiint este cea a
lucrurilor ce au aceeasi definitie (aceeasi form a).
CARTEA DELTA (V) 209
Capitolul 11
Capitolul 12
Virtalitate/capacitate64 <t>va|!i> se numeste, ntr-un sens,
principiul miscrii sau al transformrii /unui corp/, principiu
aflat ntr-un corp diferit, sau luat ca un lucru diferit, /dac se
afl n acclasi corp/; de exemplu: arta construirii reprezint
o virtualitate/capacitate, care nu se afl n constructia ce toemai
se construieste; dimpotriv, arta medicala, care e si ea o vir
tualitate/capacitate, s-ar putea afla n pacientul medicai, dar
nu n calitatea acestuia de pacient.65
In general, n acest sens,principiul transformrii fia i miscrii
/unui lucru/ este numit virtu alitate/capacitate, fiind el situt
ntr-un corp diferit, sau luat ca diferit, /dac e totusi acelasi/.
In alt sens /este numit virtualitate/ aptitudinea de a fi d
termint de ctre un corp diferit sau luat ca diferit. (Cci spu-
nem c un lucru e, virtualmente, capabil de a suporta ceva, dac
exista la el virtualitatea, datorit creia el, cel care suporta,
toemai suporta uneori orice afcctiune, alteori nu chiar orice
afectiune, ci doar dac vreuna ar duce spre mai bine.)
Pc de alta parte, /se numeste capacitate <5t>va|j.i>/ aptitu-
dinca de a mplini bine un lucru, sau conform intentici. Cci
uneori contestam c au capacitatea sa v orbeasc sau s um ble
cei care, numai umblnd si vorbind, nu o fac /totusi/ bine, sau
nu fac ceea ce si-au propus. La fel spunem si n privinta
lucrurilor suportate.
Capitolul 13
Capitolul 14
Calitate <7101v> se numeste, ntr-un sens, diferenta <5iopopd>
pe care o contine Fiinta, precum omul este un an im al eu o
anum ita calitate, ntruct este biped, calul este un an im al cu
o alta calitate, ntruct este patruped; cercul este o figu ra cu
o anum ita calitate, fiindc este far unghiuri. Acestea toate se
ntmpl de vreme ce diferenta din cadrul Fiintei este calitativ.72
1020 b In sensul acesta, calitatea este o diferenta a Fiintei', n alt
sens, calitatea se refera la entittile imobile si matematice, precum
sunt numerele ce au anumite calitti: de exemplu, numerele
compuse, si nu doar cele unidimensionale, ci si cele a cror imi-
tatie este planul si solidul (aceste numere sunt numere la ptrat
sau numere la cu b ); n general, numim calitate ceea ce, alturi
de cantitate, se afl n Fiint. Caci Fiinta fiecrui /numr/ este
/numrul/ luat o singur data: de exemplu, Fiinta lui sase nu
este sase luat de dou sau de trei ori, ci sase luat o singur dat.
D e asemenea, /se numesc calitti/ cte sunt propriettile
Fiintelor n miscare, de exemplu, caldura, si frigul, a lb ea ta fi
Capitolul 15
R elafie <npq ti> se numesc, intr-un sens, cele care se com
p o rti precum dublu l fat de ju m tate si precum ntreitul fat
de treim e; in generai, precum ccl de un anum it num r de ori
m ai m are fat de fractia corespunztoare, sau ca cel care contine
fat de cel care este continui.
Altele sunt /numite relatie/ in sensul in care lucrul capabil
s inclzeasc se raporteaz la cel capabil s fie inclzit, cel
capabil s taie la cel capabil s fie tiat si, in generai, cel
capabil de actiune se raporteaz la cel capabil s suporte
efectul actiunii.
Capitolul 16
CapitoluI 17
Lim it <7tpai;> se numeste att extremitatea oricrui lucru,
ct si primul punct in afara cruia nu se mai poate afla nimic
si primul in interiorul cruia se afl totul, extremitate care ar
fi o form a mrimii sau o form a ceva ce posed mrime78.
/L im it se numeste/ si scopul fiecrui lucru in vederea
acestuia se realizeaz miscarea si acpunea, si nu pornind de la
el. U neori ins inseamn ambele si originea, fi scopul.
De asemenea, /se numeste lim it / Fiinta fiecrui lucru si
ceea-ce-e-n sine fiecare: cci aceasta reprezint limita cunoas-
terii /lucrului/. Iar dac aici este limita cunoasterii, este tot aici
si limita lucrului,79 incat e limpede c atatea sensuri cte are
notiunea de principiu, tot atatea are si cea de limit, si inc
mai multe: cci principiul este o limit, dar nu orice limit
este principiu".
Capitolul 18
Capitolul 19
Dispunere < St0Eov> se numeste ordinea lucrurilor care
au prti, luat fie dup loe, fie ca virtualitate, fie ca forma. Cci 1022 b
trebuie s existe o anumit pozitionare <0ai>, aa cum chiar
numele /de dis-punere/ o arat.
Capitolul 20
Capitolul 21
A fect <n0oi;> se numeste intr-un sens o calitate prin care
este posibil ca ceva sa sufere o alterare, precum e albul si negrul,
dulcele si amarul, greutatea si usurtatea si toate cate mai sunt
astfel. In alt sens, sunt afecte activittile si alterrile deja produse
de aceste calitti.
Mai mult decat acestea, /se mai numesc/ afecte alterrile si
miscrile vtmtoare si cel mai mult vtmrile cumplite. D e
asemenea, se numesc afecte marile dimensiuni ale nenorocirilor
si ale suferintelor.
Capitolul 22
Privapune r c p T i < j i q > se numeste, Tntr-un sens, dac ceva
nu ar avea o calitate dintre cele avute Tn mod naturai, chiar dac
nu el nsusi ar fi fost nscut, in mod naturai, ca s-o aib; de
exemplu, se spune c pianta est e p rivata de ochi.
n alt sens, /se numeste privatiu ne/ dac ceva, nscut ca s
aib in mod naturai o calitate, fie el nsusi, fie prin genul su,
totusi nu ar avea-o; de pild, tntr-un fel un om orb a fost privai
de vedere, intr-altul cartina: ultima a fost privat prin genul
ei, primul /doar/ ca individ.
In plus, /se numeste privatiune! dac ceva nscut prin natur
s aib o calitate si in momentul cand ar trebui s-o aib nu ar
avea-o. Cci orbirea este o privatiune, tns un orb nu ar fi
/neaprat asa/ toat viata, ci in momentul cand, fiind normal s
aib vedere, tocmai atunci nu ar avea-o. La fel, se spune c /ceva
este privat de o calitate/ dac, n locul cnd ar fi naturai s-o aib
potrivit cu conditiile n care ar fi naturai s-o aib, n raport cu
eie Asi n felul n care ar fi naturai s-o aib, totusi
nu ar avea-o.
In plus, lipsirea violent de o proprietate se numeste
privatiune.
Si n cte sensuri vorbim despre negatiile ce se formeaz cu
o particul privativ82, in tot atatea vorbim si despre privatiuni.
Capitolul 23
A avea, a tine <to x e i v > 83 se spune tn mai multe sensuri :
Tntr-un sens, cnd ceva se m isci potrivit cu natura sa sau cu
impulsul su ; de aceea se spune c febra il are pe om, c i tiranii
au cettile si c i cei invesmntati au haina.
In alt sens, /se spune c i are despre lucrul/ in care s-ar afla
ceva ca intr-un recipient; de exemplu, spunem c arama are
forma statuii si c trupul are boala.
In alt sens, are lucrul care concine ceea ce este continui;
caci se spune c ceva este avut de ctre altceva, in care, con-
tintor fiind acesta din urm i, se afla primul lucru. D e exemplu,
afirmm c vasul are (contine) lichidul, c cetatea li are (^ine)
pe oameni si corabia ii are (tine) pe marinari. n acelasi sens,
si intregul are (contine) partile.
D e asemenea, ceea ce im piedic un lucru sa se miste sau s
actioneze in virt tea propriului impuls se cheam c il are pe
CapitoluI 24
CapitoluI 25
Parte <(ipo> se spune, ntr-un sens, lucrul n care s-ar
diviza orice cantitate. (Mereu ceea ce se ia din cantitatea luat
ca atare se numeste. parte a acesteia, dup cum d oi se numeste
parte cumva a lui trei.)
n ait sens, /se numeste p a rte/ numai ceea ce msoar exact
/ntregul/; iat de ce, ntr-un fel, doi este parte a lui trei, dar
n ait fel nu este.
De asemcnea /se numesc p arti/ entittile n care s-ar divide
forma lipsit de cantitate, iar acestea se numesc prtile ei. D e
aceea se spune c speciile sunt partile genului.
T o t p arti se numesc si entitile n care se divide sau din
care e alctuit ntregul, fie forma, fie cel avnd form; de exem
plu, si bronzul est cp a rte (adic materia n care se afl forma)
a sferei de bronz sau a cubului de bronz, si, de asemenea,
unghiul est c parte.
Y o tp a rte/ se numesc cele aflate n definitia care lmureste 1024 a
fiecare lucru ; si acestea sunt prtile ntregului. D e aceea genul
este socotit a fi si p arte a speciei; n ait sens ns, specia este
parte a genului.85
Capitolul 26
n treg <6Xoq> se numeste si lucrul din care nu lipseste nici
o parte din cele care se considera prin natura /a forma/ un
intreg, cat si ceea ce cuprinde cele ce sunt cuprinse, incat eie
sa formeze o anumit unitate. Aceasta ins sc poate lua in dou
sensuri:
intr-adevr, sau /intregul este luat/ ca o unitate individuala,
sau unitatea /intregului/ provine din insumarea tuturor par
l o r . ntr-un caz este universalul si ceea ce se predica in general
ca fiind un anumit in treg ; astfel este universalul, ce cuprinde
o pluralitate deoarece el se predica pentru fiecare individual
in parte si toate lucrurile respective sunt, fiecare, o unitate in
calitatea lor de individuale. Astfel, omul, calul, zeul /sunt vie-
tuitoare individuale/, deoarece toate sunt vietuitoare.86
Pe de alta parte, intreg se numeste ceea ce este continuu si
limitar, cand o anumit unitate provine din mai multe par^i,
care sunt cuprinse in /intreg/ cel mai bine virtual, iar dac nu,
chiar in actualizare. D intre acestea, sunt astfel mai curand
lucrurile naturale dect cele artificiale, asa cum am artat cnd
ne-am referit la unu, de vreme ce intregul este cumva o unitate.
D e asemenea, de vreme ce cantitatea are un inceput, un
m ijloc si un sfarsit, acele lucruri a cror diferen^a /specifica/
nu este produs de asezarea /par^ilor/, se spune c formeaz
un tot <na.\>, acelea ins a cror diferen^a este produs de ase-
zare formeaz un intreg. Iar cte au ambele posibilitti, se
numesc deopotriv un tot si un intreg. Acestea sunt cele a car or
natura ramane aceeasi in schimbarea de pozitie, dar form a
nu, precum ceara sau haina; eie se numesc si un tot, si un intreg
cci au ambele /proprietti/; apa si cte sunt lichide si numrul
face cumva parte si din specie, luat ca form a. Pe de alta parte, privite
in extensivitate, specia este parte a genului, deoarece genul se divide
in specii.
86 Genul vietuitor se p red ici despre fiecare individ ca o unitate
si fiecare individ - calul, puricele, omul - este un intreg, deoarece
nu le lipsefte nim ic din caracteristicile genului com un.
CARTEA D ELTA (V) 231
Capitolul 27
nseamn si to t, si fiecare .
8 7 tocv
88 T ext alterat si devcnit ininteligibil.
232 M ETA FISICA
Capitolul 28
Gen <yvo>89 se spune, ntr-un sens, atunci cnd exista o
generare continua a lucrurilor de aceeasi specie; astfel, se spune
,,ct timp ar exista genul uman, ceca ce vrea s spun ct timp
a r exista o gen erare continua a oam enilor.
n alt sens, despre gen /n e a m / se vorbeste cu referire la
primul specimen aflat n miscare, de la care pornesc lucrurile
ctre fiintare. Astfel, unii oameni sunt numiti a fi eleni de neam ,
aldi ionieni d e neam , deoarece unii au ca prim strmos din
care se trag unii, pe Hellen, aldi pe Ion. Si mai curind
oamenii si iau numele de neam de la primul strmos brbat
dect de la matc <i)A.t|> (totusi, unii si iau numele generic
de la o femeie, precum cei care se numesc dup Pyrrha).
D e asemenea, in alt sens, planul este gen pentru figurile
1024 b plane si volumul este gen pentru corpuri. Cci fiecare dintre
figurile plane este plan u l determ in ai calitativ si fiecare dintre
corpuri este volum ul determ inai calitativ, iar /g en u l/ este
substratul pentru diferentieri /specifice/.
In alt sens, /se numestege/ primul element prezent in defi
nita : ceea ce se spune c este ceva acesta reprezint genul, ale
crui calitd reprezint diferentieri /specifice/.90
Asadar, genul este conceput n attea sensuri, anume, cei
legat de condnuitatea de generare a aceleiasi specii, cei legat de
primul specimen care s-a pus n miscare si sensul conform cruia
Capitolul 29
Capitolul 30
Capitolul 2
O r, ceea-ce-este conceput cafiin d p u r si simplu este conceput
in mai multe sensuri, dintre care unul ar fi ceea-ce-este contex
tual, altul ceea-ce-este luat ca adev d rat si ceea-ce-nu-este
luat cafals; in afara acestora cxisti fig u n le categoriilor (de pilda,
ce este, cum este, cat este, unde este, cand este, si daca mai
semnifica si altceva in acelasi m od); in plus, ceea-ce-este luat 1026 b
ca virtualitate, cat si ca actualizare . 14
Asadar, de vreme ce ceea-ce-este are multe sensuri, mai intai
trebuie vorbit despre ceea-ce-este contextual, si anume ca nu
poate exista nici u n fel de cercetare stiintifica a sa. lata un indiciu:
N ici o stiinta, fie practica, fi e productivd, fie teoretica, nu
se ocupd cu contextualul. Caci cel ce face o casa nu face toate
contextele asociate casei cladite. (Ele sunt nesfarsite la numar
si nimic nu opreste ca, pentru unii, casa construita sa fie placuta,
pentru altii vatamatoare, si, ca sa spunem asa, diferita de toate
celelalte case; dar nu exista o creatie arhitecturala avand drept
obiect vreunul dintre aceste atribute date /numai/ de context.)
in acelasi mod, nici geometrul nu cerceteaza contextele de acest
tip in care se afla figurile si nu se intereseaza daca un triunghi
oarecare si triunghiul avand /suma unghiurilor egala cu/ doua
unghiuri drepte sunt ceva diferit15.
Capitolul 3
C i exista principii, ratiuni de a fi care pot fi generate si nimi-
cite, fr /procs de/ generare si de nimicire, este limpede. Cci
daca nu ar fi asa, toate ar exista n mod necesar, de vreme ce
este necesar s existe o ratiune de a fi non-contextual pentru
ceea ce apare si dispare.25
Oare va exista lucrul acesta, sau nu ? /Va exista/, eu conditia
s existe lucrul cellalt. Dac nu, nu. Iar acesta din urm /va
exista/, dac va exista un al treilea. Si astfel e limpede c, scotn- 1 02 7 b
du-se mereu o portiune de timp dintr-un timp determinat /situt
Capitolul 4
Capitolul 2
Se pare c Fiinta apartine in m odu l cel m ai evident corpu-
rilor5. (D e aceea declarm Fiinte si animalele, si piantele, si
partile lor, dar si corpurile fizice, precum focul, apa, pmntul
si fiecare /dintre demente/, si cte sunt fie prti ale acestora,
fie sunt fcute din acestea, sau din partile lor, sau din toate
laolalt, precum cerai si prtile sale, stelele, luna si soarele.)
Ei bine, oare acestea singure sunt Fiinte, sau si altele, sau numai
unele dintre acestea, sau altele ? Sau nici unele dintre eie, ci aitele
diferite? Trebuie cercetat:
Unii cred c Fiinte sunt limitele corpurilor, precum supra-
fata, linia, punctul si monada, si chiar mai curnd /eie/ dect
corpul si solidul. Aldi socotesc c in afara lucrurilor sensibile
nu exist nimic asemntor/cu Fiinta/;6 aldi, dimpotriv, cred
c cele eterne sunt mai numeroase si sunt in mai mare msur.
Astfel, Platon crede c Formele si conceptele matematice repre-
zint dou /specii/ de Fiinte, si c al treilea gen de entit^i este
cel al corpurilor senzoriale.7
Capitolul 3
Fiinta se concepe, dac nu in mai multe, atunci mcar in
patrn sensuri, in mod principal: se crede, ntr-adevr, a fi Fiinta
unui lucru si esenta lucrului, si universalul, si genul, si, in al
patrulea rnd, substratul 9
Substratul este subiectul ce prim este toate predicatele, dar
care nu poate f i predicatul nici unui alt /su biect/.10 lata de ce
Capitolili 4
17 Asa cum s-a artat In Cartea D elta, cap. 28, exist predicate ce
apartin unor contextualitti intrinseci, dar care totusi nu se includ
in esenta si in definitia lucrului. (A co lo era dat ca exemplu proprie-
tatea triunghiului de a avea suma unghiurilor egal cu dou unghiuri
drepte.) Exem plul de aici ar trebui citit in modul urm tor: presu-
punand c o suprafat ar fi in mod intrinsec, in sine, alb, albul, totusi,
nu ar exprima ceea ce este suprafata.
18 N u se poate defini suprafata drept suprafat alba", nici omul
drept ,,om m uzician etc. D efinitia trebuie s nu contin termenul
care numeste esenta: suprafat, om .
19 Evident o omisiune aici, dar rationamentul se poate usor recon-
stitui: dac esenta suprafetei este esenta suprafetei albe (definesc
suprafata ca fiind o suprafat alba ), nimic nu mpiedic s fac acelasi
lucru si cu suprafata neted. Dar atunci, cum esenta lucrului trebuie
s fie unica, ar rezulta c cele dou definitii trebuie s fie echivalente
fi c, prin urmare, albul si netedul ar fi dentice conceptual, ceea ce
est absurd.
20 Asa cum Socrate este substrat (subiect) pentru om , tot asa el
este substrat si pentru alb, mare etc.
CARTEA ZETA (V II) 263
Capitolili 5
31 Fiinta si esenta exista numai atunci cnd ceva determ inai are
o unitate intrinseca.
32 A ristotel spune literal crnitate <aincjxri>, ceea ce aminteste
de Form ele platoniciene. Crnitatea se exp lici prin asocierea a doi
termeni : proprietatea nasului de a fi concav . E aceasta o definitie
CARTEA ZETA (V II) 267
Capitolili 6
dac nici esenta binelui nu este un bine, atunci nici esenta lui
a fi nu este ceva care este, nici esenta lui unu nu este unu. La
fel sunt sau tate esentele, sau nici una dintre eie, incat dac
esenta a ceea-ce-este nu este ceva ce este , atunci nici vreuna
dintre celelalte esente /nu va fi identica cu lucrul respectiv/.48
In plus, lucrul cruia nu-i apartine esenta binelui nu este
un bine. Prin urmare, este obligatoriu sa fie totuna binele si
esenta binelui, frumosul si esenta frumosului, si cate aitele nu
se afirm despre altceva, ci sunt luate in sine, sau intrinsec, si
sunt prim e. Iar asa ceva ar fi valabil, chiar daca nu ar exista
Form e, dar cu mult mai probabil dac ar exista Form e.49 In
acelasi timp este ciar si c, dac intr-adevr exist Frm ele in
felul in care unii sustin c sunt eie, nu subiectul va fi Fiint.
Cci este necesar spun ei ca Frm ele s fie Fiinte, ins
nu predicate ale unui subiect; cci /in acest caz/ ele vor exista
in baza participrii.50
In temeiul acestor argumente, fiecare individuai care nu are
o existenta contextala este unul si acelasi lucru cu esenta Isa l ;
dar aceasta si fiindc a avea cunostinta fiecruia inseamn toc-
mai a avea cunostinta esenijci, incat si in temeiul abstragerii
/presupuse de procesul cunoasterii! < > este
necesar ca ambele lucrul si esenta sa s fie identice.51 (Ceea
CapitoluI 7
CapitoluI 8
Capitolul 9
CapitoluI 10
CapitoluI 11
O alt problem, probabil, este de a sti si care anume sunt
prtile formei, si care nu sunt astfel, ci sunt doar parti ale
compusului, deoarece, dac aceast problem nu este lmurit,
nu se poate defini nici un lucru. Intr-adevr, definitia este a
universalului si a formei. O r, dac nu e evident care /demente/
apartin prtilor luate ca materie, si care nu, nu va fi evident
nici d efin ita lucrului respectiv.
La lucrurile care apar realizate in /diverse/ alte materiale
prin intermediul formei, precum cercul in bronz, in piatr sau
in lemn, e vdit, in ce le priveste, c nu au deloc de-a face cu
Fiinta cercului nici bronzul, nici piatra , fiin d c /c e r c u l/p o a te
8,1 Socrate cel Tanr era un discipol al lui Socrate, amintit de Platon
in Theaitetos, 147d, Sofistul 218b, P oliticai 2 5 7c.
65 In sensul de form.
CARTEA ZETA (V II) 291
Capitolul 12
S vorbim acum, mai nti, despre ceca ce nu s-a spus, in
legtur cu definida, in Analitice. Fiindc dificultatea prezentat
acolo este de folos in discuta noastr despre Fiint.88
M refer la urmtoarea dificltate: dm ce ca u z fo rm ea z
o unitate lucrul al crm enunt spunem c reprezint o definitie,
precum este /definida/ omului animal biped ? Fie aceasta
definida omului. Ei bine, din ce cauz acesta formeaz o
unitate, si nu o multiplicitate: animal plus biped ? In cazul
conceptului de om si al celui de ,,alb avem de-a face cu o multi
plicitate, dac unul dintre termeni nu ar apanine celuilalt, dar
am avea o unitate, dac ar apartine si dac subiectul omul
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
din acel element, din foe si din pamant, cat si din altceva, astfel
meat se merge la infinit. Daca acel ceva este alcatuit dintr-un
element, e clar ca /e alcatuit/ nu dintr-unul singur, ci din mai
multe elemente, sau el insusi va fi acel element, meat, /oricum
ar fi,/ iarasi ne intoarcem la cazul dinainte atat in ceea ce pri-
veste carnea, cat si silaba.
Acest ceva s-ar vadi, prin urmare, ca nu este un elem ent,
si el este ratiunea pentru care cutare /materie/ este carne, iar
cutare este silaba; si la fel si in celelalte cazuri. Acest ceva este
Fiinfa fiecarui lucru. (E a este ratiunea existentei.)
Insa, pentru ca unele entitati nu sunt Fiinte ale lucrurilor,
iar cele care sunt Fiinte sunt constituite potrivit cu natura si tn
mod natural, s-ar parea ca natura insdsi este Fiinpa, adica cea
care nu e element, ci principiu. Caci element este lucrul Tn care
ceva se descompune, luat ca materie, in cazul silabei A si B .114
114 N atura este vazuta aici ca principala cauza form atoare si dife-
rentiatoare asadar posibil de a fi asimilata cu o Fiinta.
CARTEA ETA (VIII)
Reluarea discutici despre Fiint. Sensul In care materia, compusul
si fo rm a se p ot num i Fiint. A utonom ia sub raport conceptual $i
autonom ia In sens propriu. M ateria este Fiint in virtualitate. Fiinta
in actualizare si diferentierea in cadrul genului. Exem ple. Legatura
dintre actualizare, form a si esenta. Cea mai buna definitie are In vedere
unirea dintre m aterie si form a. Fiinta este ori eterna, ori, daca e pie-
ritoare, nu apare printr-un proces de generare treptat, ci ori este, ori
nu este. D o ar Fiinta com pus poate fi definita. A nalogia dintre
num ere si Fiinte. P roblem a materiei prim e si a materiei specifice.
M etod ologie, trebuie indicata materia specifica sau proprie si nu
m ateria prima, com un tutu ror lucrurilor. C um exista contrariile in
virtualitate.
C h estiunea unittii Fiin^ei com puse sau a definitici corespun-
ztoare. Platonism ul nu rezolv aceast problema. Faptul c materia
este virtualitate, iar form a actualizare explic unitatea lo r; e vorba
despre acela^i lucru vzut sub doua aspecte, sau aflat intr-u n proces
de transform are. M ateria definitici este genul, iar diferenta este actua-
lizarea (form a). Fiintele simple sunt o unitate nem ijlocit.
Capitolul 1
ceva are la un moment dat o anume marime, apoi este mai mie
sau mai mare; n cazul alterrilor, ceva este acum sntos, apoi 1042 b
devine bolnav. La fel si In ceea cc priveste Fiinta, ceva se afla
n procs de aparitie, apoi n procs de nimicire, iar substratul
care se manifesta la un moment dat ca ceva determinai se mani
festa mai trziu ca un substrat asocial privatiunii. Iar celelalte
transformri urmeaz acestei ultime transformri /a Fiintei/, dar
ea nssi nu urmeaz uneia sau la doua dintre celelalte trans
formri. Caci nu este nccesar, daca vreun lucru are o materie
locala, ca el sa aiba si o materie generabili si pensabili.6
Dar care este diferenta dintre generarea absolut si cea care
nu este absolut s-a artat n Fizica.
Capitolul 2
Dcoarece Fiinta considerata ca substrat si materie este accep
t t! de toat lumea, iar aceasta /materia/ se afl n virtualitate,
ramane sa spunem care este Fiinta lucrurilor senzoriale luat
n actualizare.
D em ocrit pare sa considr existenta a trei diferentieri /ale
elementelor/: substratul este corpul, adic materia, unul si
identic cu sine, dar el se diferentiaz fie dup proportie", adica
figura, fie dup directie, adic pozitie, fie dupa atingere,
adic ordine.
Dar se pare c exista mai multe diferentieri: de pild, unele
lucruri sunt obtinute prin compozitia materiei, precum hidro-
meliil, altele printr-o legatura, precum manunchiul, altele
printr-o lipire, precum cartea, altele printr-o mbinare, precum
o lada, altele prin mai multe operatii din acestea; alte lucruri
/se obtin/ prin pozitionarea diferentiata, precum pragul, res-
pectiv arbitrava (caci acestea se deosebesc cumva prin locul
unde sunt plasate). Altele se deosebesc prin moment, precum
citta si pranziti, altele prin localizare, precum vnturile. Altele
se deosebesc prin afectarile produse asupra simtunlor, precum
prin tarie sau moliciune, prin densitate sau rarefiere, prin usc-
ciune sau umiditate; nele lucruri /se deosebesc/ prin unele
dintre acestea, ltele ns prin toate, si, n general, unele lucruri
se /diferentiaz/ prin adaos, ltele prin lips.
D e aici este clar c si ce-este- le <to t o t ^ se spune n tt
attea moduri: cutare lucra este prag, fiindc este asezat n acest
f e l determ inat, iar faptul de a fi /prag/ semnific a fi asezat n
acest fe l. Iar a fi ghea nseamn a fi condenst n acest fel.
Pentra unele lucruri faptul de a f i este determinat de toate aceste
diferentieri, prin aceea c i unele /parti/ sunt unit, ltele sunt
amestecate, ltele sunt legate, ltele sunt condensare, ltele s-au
folosit de alte diferentieri, precum mna sau piciorul.
Trebuie, asadar, avute n vedere genurile diferentierilor (aces
tea sunt deci principiile lui a fi) : de exemplu, /unele lucruri
se diferentiaz/ prin spor sau prin lips, prin mai dens sau mai
rarefiat, si prin alte caracteristici de acest tip. O r, toate acestea
se reduc la exces si la lips. lar dac ceva /se diferentiaz/ dup
aspect, sau netezime, sau asprime, toate acestea se reduc la
1043 a rectiliniu si la curb. Pentru cele la care a f i este dat de unire,
starea opus reprezint a nu fi.
Este evident de aici c, dac ntr-adevr Fiinta este ratiunea
fimtrii oricrai lucra, trebuie cercetat printre /aceste diferen
tieri/ pentru a se vedea care este ratiunea fiintrii lucrurilor.
Desi Fiinta nu este nici una dintre aceste /diferentieri/, nici
doua luate mpreun, totusi exist ceva analog /ei/ n fiecare
/lucra/.7 i, dup cum, n cazul Fiinelor, ceea ce este prdicat
al materiei este chiar actualizarea, la fel se ntmpl, n cel mai
mare grad, si n restul definitiilor.8
Capitolul 3
Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul c uneori ne scapa
dac numele unui /lucru/ scmnific Fiinta compus, sau /numai/
actualizarea si co n fig u rala; de exemplu, casa este semnul
intregului, insemnnd un adapost din crm izi fi pietre asezate
in acest f e l determinai, sau estc semnul actualizrii si al formei,
insemnnd un adapost ? Iar linia este oarc D ualitatea a fla t
in lungime, sau este D ualitatea ? O are animalul este un suflet
ntr-un corp, sau un suflet ? Cci sufletul este Fiinta si actuali
zarea unui anumit corp.
O r, conccptul de animai s-ar putea extinde asupra ambe-
lor semnificatii, dar nu ca un concep ce are o unic semni-
ficatic < v Xy<i) y[iEvov>, ci ca unul cc se rap orteaz doar
la o unic sem nificatie.12
Ins toate aceste analizc comport anumite deosebiri /termi-
nologice/, in cazul unor alte cercetri, dar in ceea ce priveste
cercetarea Fiintei senzoriale nu exist nici o deosebire /de acest
1043 b tip/. Cci esenta apartine formei si actualizrii. Iar suflet si
esenta sufletului" sunt identice, pe cita vreme esenta omului
si ,,om nu sunt dentice, in caz c sufletul /omului/ nu va fi
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 2
Capitolul 3
Exist ins unii filozofi, precum sunt m eg an aP , care sustin
c lucrurile au virtualit numai atunci cnd sunt in actiune
si in actualizare, dar c atunci cnd nu sunt in actiune, nici nu
exist virtualitate si capacitate; de exemplu, cel care nu constru
ieste in momentul respectiv, nici nu e capabil s construiasc,
ci e astfel doar cel care construieste in momentul cnd
construieste efectiv, si la fel si in alte cazuri.10
Dar nu e greu de vzut c urmrile acestor teorii sunt ab-
surde. Intr-adevr, e dar c cel care nu ar constru la un m o
ment dat nu ar fi nici mcar constructor (cci a f i constructor
inseamn a fi capabil s construicsti). La fel ar sta lucrurile si
in celelalte arte: asadar, este imposibil s posezi astfel de arte
fr s le fi invtat si preluat cndva, si este imposibil s ajungi 1047 a
s nu le mai posezi /dup ce le-ai invtat/, fr s le fi pierdut
cndva, fie prin uitare, fie printr-o suferint, fie din cauza
timpului (nu e vorba despre o nimicire a obiectului artei, cci
el exist intotdeauna). In consecint, cnd vainceta s lucreze,
Capitolul 4
Capitolul 5
17 Este ceea ce s-a numit mai trziu m odus tollens: dac A, atunci
B. D ar nu B ; deci nici A.
18 S-ar prea c aici A ristotel contrazice reprezentarea virtuali-
ttii ca deschidere indeterminata. Intr-adevr, bronzul poate fi si
statuie, si sfera, si triunghi, in timp ce focul nu poate fi decac cald.
338 MF.TAFIZICA
Capitolul 6
Capitolul 7
Cand un lucru se afl n virtualitate si cand nu, iat ce
1 0 49 a trebuie acum analizat, cci aceasta nu se ntmpl orisicand.
D e pild, oare pmantul e n virtualitate un om ? Sau nu e ? Ci
mai curand /este/ cand deja ar deveni smant, si nici mcar
atunci, probabil ? Cnd cineva se nsntoseste nu o face de fapt
din cauza medicinei, nici a ntamplrii, ci exist ceva virtual
/sntos/, iar acesta este cel care are nsntosirea n virtualitate.25
lar definida celui care, n mod rational, ajunge n actualizare
pornind de la starea de virtualitate este: ajunge /astfel/, presu-
punn d c o doreste si c nim ic exterior nu se opune. In cazul
celui care este vindecat, /virtualitatea vindecrii exist/ cand
nu se opune nimic din cele ce sunt n el. La fel se ntmpl si
cu casa n virtualitate: dac nimic din interior si din materie
nu se opune ca /aceasta/ s devin cas $i dac nu exist ceva
Capitolul 8
S-a stabilii ca anteriorul are mai multe semnificatii30;
rezulti de aici, in mod evident, ca actu alizarea este anteroar
virtualitdtii.}x Ma refer nu numai la virtualitatea definiti ca
Capitolul 9
Dar c actualizarea este mai bun si mai nobil /chiar/ dect
virtualitatea onorabili este ciar si din urmtoarele motive:
Capitolili 10
drept obiect indivizibilul, fie luat dup specie, fic luat dupi
numr. Dup numr, individualul este indivizibil, in timp ce,
dup specie, e indivizibil ceea ce formeaz un obiect pentru
cunoastere si stiin ti, inct rezult c ratiunea d e a f i a unittii
Fiintelor este o unitate in sens p rim ar.2
Prin urmare, unitatea are aceste sensuri: ceea ce este continuu
in m od naturai, intregul, individualul si universalul; toate acestea
formeaz o unitate prin faptul c au, unele, miscarea indivizi-
bil, altele procesul prin care sunt Tntelese sau definitia.
1052 b Trebuie tinut seama insa c nu exist identitate intre felul
in care lucrurile sunt concepute a forma o unitate, pe de-o
parte, si esenta unittii si definitia ei, pe de alta. Intr-adevir,
unitatea se concepe in modurile pe care le-am descris si va fi
o unitate fiecare dintre eie, care va avea de-a face cu unul dintre
aceste moduri; dar esenta unittii va apartine uneori unei uni
tati, alteori alteia, care este mai aproape de sensul principal
al notiunii. Iar celelalte /sensuri/ reprezint unitatea /esential/
in virtualitate, asa cum se intmpl si in privinta elementului
si a ratiunii de a fi, dac ar trebui fcute distinctii intre lucruri
si dat o definitie numelui.3
Capitolul 2
Capitolul 3
sunt termeni opusi; iati de ce orice lucra este fata de orice lucra
fie identic, fie un altul.
In alt sens, /se spune c sunt alte luerari/ dac nu exist deo-
potriv att o singur materie, cat si o singur form a; de aceea
tu esti alt om dect vecinul tu. In al treilea sens se vorbeste
in matematica.
Asadar, ceva este identic /cu ceva/ sau divers /in raport cu
ceva/ fiindc orice se raporteaz la orice; e vorba despre lucru-
rile care au unitate si existent. Cci /altul nu este termenul/
contradictoriu pentru identic; de aceea identicul si altul nu sunt
predicate ale celor ce nu exist (in cazul lor se poate vorbi
despre neidentic), ci sunt predicatele tuturor existentelor. Cci
fie sunt unul si acelasi lucra, fie nu sunt unul si acelasi lucra
toate cate sunt in mod naturai existente si unitri.25
Astfel se opun altul si identicul.
D iferenta <5ta(popa>, ns, si alteritatea <xe prric;> nu sunt
totuna. ntr-adevr, nu este necesar ca altul si termenul la
care el se raporteaz sa fie aitele in virtutea unei note distinc
tive: cci orice lucra existent este fie altul, fie acelasi /cu un
alt lucra existent/. Dimpotriv, diferitul este diferit prin ceva
anum e de lucrai de care el este diferit, astfel nct este necesar
sa existe ceva identic fa t a de care lucrurile respective sa se
diferen tieze < x am a n e iv a t qj 5ta(ppoDOtv>.26
Capitolul 4
Capitolili 5
Deoarece un contrariu are un singur contrarili, s-ar putea
pune ntrebarea n ce fel se opun unul si multiplul, apoi n ce
fel se opune egalul marelui si micului.
O r, noi, ntotdeauna ntr-o opozitie, folosim interogatia
disjunctiv, de exemplu care din dou, e alb sau e negru ?
si /de asemenea/ : e alb, sau e non-alb ? Nu ntrebm /ceva de
tipul/ ,,e oare om, sau alb ? dect dac asumm o anumit ipo-
tez /disjunctiv/ si vrem s stim, de exemplu, dac a venit
Capitolul 6
dar eie rmn totusi notiuni diferite: de exemplu, apa este ceva
mult, dar nu e o multiplicitate .44
O r, in cazul lucrurilor divizibile spunem c /sunt multe/
ntr-un anumit sens, dac eie alctuiesc o multime in cxces, fie
in mod absolut, fie relativ la ceva (si, la fei, putinul este o multime
avnd o lips); in alt sens ins, eie sunt muhe numeric, si numai
in acestcaz /multul/ se opune unului. In acest fei vorbim despre
unu sau multiplu, ca si cnd cineva ar vorbi despre un /lucru/
si unele /lucruri/, sau despre alb si albe, cat si despre lucrurile
msurate in raport cu msura [si msurabilulj. In acest fei vorbim
despre multiple <noXXanX<Jia> . Cci fiecare numr este mult,
fiindc el consta din unitti, si fnndc este msurabil, fiecare
in parte, cu ajutorul unului, fiind opus unului, nu putinului.
In acest sens si doiul este mult, dar nu este ca o multime
avand un exces, fie in raport cu ceva, fie in mod absolut, ci el
e luat ca primul /mult/. Dar, la modul absolut, doiul este putin.
Cci el este prima multime avnd o lips .45
(D e aceea Anaxagoras s-a Inselat spunnd c toate cele erau
laolalt indefinite si ca multime, si ca m icim e; ar fi trebuit s
spun, in loc de micime, putintate. Cci lucrurile nu erau
indefinite /in acel sens / . ) 46
Intr-adevr, putinul nu exist datorit unului, dup cum
sustin unii, ci datorit doiului.
Asadar unul si multiplul aflate in numere se opun precum
msura si msurabilul. Acelea sunt luate ca relative, cte nu
apartin relativelor in sine. Intr-adevr, am distins in alt parte
c relativele se concep in dou sensuri, intr-un sens ca contrarii,
Capitolul 7
49 Lira avea trei corzi: cea superioar < w tT | > avnd ns sunetele
cele mai joase, cea intermediar < )j. c fT | > si cea inferioar <vf]TT|> cu
sunetele cele mai nalte.
50 D e pild, dac s-ar spune c, atunci cand o bucat de metal s-ar
topi In foc, am spune c se trece de la un metal cenusiu la un unul lichid.
51 C ontradictia este ntre A si non-A , astfel nct un subiect S s
fie ori A, ori n o n -A ; nu poate, prin urmare, exista term en interm e
diar, conform principiului tertiului exclus. (C artea Gam m a, cap. 7.)
382 M ETAFIZICA
Capitolili 8
Ceea ce este altceva prin specie este altceva fat de ceva si
trebuie ca acest ceva s apartin ambelor lucruri. D e exemplu,
dac esti un alt animai prin specie /dect mine/, este vorba
despre dou animale. Este deci necesar ca cele diferite prin specie
s se afle situate in acelasi gen. Intr-adevr, numesc gen ceva
prin care ambele luerari sunt concepute ca fiind unul si acelasi,
Capitolul 9
Capitolili 10
Deoarece contrariile sunt diferite prin specie, iar pieritorul
si nepicritorul sunt contrarii (privatiunea este, Tntr-adevr, o
un corp. 2) M ateria este, sub raport logie, genul proxim . Asa cum
insul individuai se com pune din m aterie (m aterial) si forma
(configurane), specia se com pune din gen si din diferent. Ceea ce
asociaz ambele m aterii este aspectul lor de virtualitate, faptul c i
eie, indeterm inate fiind, pot avea difente deveniri.
64 Aceast teorie biologica este asociali cu ideea c exista proprie
tri intrinseci. A cestea ar fi ns ale materiei, si nu ale form ei. Vezi
si nota 60. Exist, prin urm are:
a) diferente individuale, date de materia diferit in cadrul aceleiasi
specii (alb-negru).
b) diferente tinnd de esenta speciei, dar care nu sunt totusi
cuprinse in definitia speciei (m asculin-fem inin) si care nu creeaz
specii separate.
c) diferente ntre specii diferite, atunci cnd exist definitii diferite,
care presupun un gen com un (om -cal).
d) diferente sau mai degrab alteritti in cazul unor genuri diferite:
om-nas.
388 M ETA FISICA
Capitolul 2
Mai departe : oare trebuie considrt c exista ceva n afara
lucrurilor individuale, sau nu? S aib stiinta cu tat drept
obiect individualele ? Dar acestea sunt nenumrate. Iar ceea
ce rmne n afara lucrurilor individuale sunt genurile $i spe
ciile, dar stiinta cutat nu le are drept obiect nici pe unele,
nici pe altele. Din ce cauz aceasta este cu neputint, am artat.
Si, in generai, se pune ntrebarea dac trebuie considerat
existenta unei Fiinte autonome, in afara Fiintelor senzoriale
si a celor de aici, sau nu, ci acestea /cele senzoriale/ reprezint
/totalitatea/ existentelor, iar ntelepciunea/numai/ cu acestea
trebuie s aib de-a face. ntr-adevr, se pare c noi cutm o
alta /ntelepciune/, si despre asta este vorba aici, adic s vedem
CapitoluI 3 14
Capitolul 4
Capitolul 5
Exist in cuprinsul existentei un principiu in legatura cu
care nu-i posibil s te Tnseli, ci, dimpotriv, trebuie s spui
intotdeauna adevrul: anume, c nu-i p osibil ca acelasi lucru
ntr-unul fi acelasi m om ent s fie si s nu fie (si /mai sunt si/ 1062 a
Capitolul 6
Capitolul 733
O rice stiint cerccteaz anumite principii si raduni de a fi
Tn legtur cu fiecare dintre lucrurile cuprinse in domeniul su.
De pild, /fac astfel/ medicina, gimnastica si oricare dintre
celelalte stiinte produedve sau matemadee. ntr-adevr, fiecare 106 4 a
dintre aceste stiinte, circumscriind un gen propriu pentru sine,
se ocup cu acesta, considerandu-1 c exist si este, dar nu-1
examineaz n calitatea sa de existent ca atare si ca este cafiind.
g e n d e te r m in a t, d a r m a te m a t ic a u n i v e r s a l i < K a 0 o X ov e ste
c o m u n a t u t u r o r g e n u r i l o r .37
Asadar, dac Fiintele naturale ar fi primele dintre existente,
atunci si fizica ar fi prima dintre stiin^e. Dar, dac exist si o
alt natur si o Fiin^ autonom si imobil, este necesar s existe
si o alt stiint dect fizica, anterioara acesteia si universale
prin fap tu l cd e anterioara.
Capitolul 8
Fiindc ceea-ce-este pu r fi simplu <nX&c1> se concepe In
mai multe sensuri, dintre care unul este contextualul, trebuie
cercetat mai inti acesta. O r, e limpede c nici una dintre stiin-
tele lsate de traditie nu se ocup cu contextualul. (N ici arhi-
tectura nu se preocup de ce se va intmpla cu cei ce Iocuiesc
in cas, adic dac ei vor fi nefericiti sau dimpotriv, nici
testoria, nici cizmria, nici arta culinar, ci fiecare stiint exa-
mineaz doar obiectul ei propriu, iar acesta este propriul ei
scop. /Scopul/ nici unei stiinte nu este s stie dac cel care este
muzician, fiindc /la un moment dat/ a devenit gramatician,
va fi ambele, desi inainte nu era; el Tns a devenit ceea ce, nefiind
permanent, e la un moment dat, Tnct el a devenit, zice-se, deo-
potriv muzician si gramatician.38
Asa ceva nu este cercetat de ctre nici una dintre stiintele
acceptate; numai sofistica are astfel de preocupri, cci doar
ea se ocup cu contextualitatea; iat de ce Platon, pe bun dreptate,
a spus c sofistul se ndeletniceste cu ceea-ce-n u-este.)
Capitolul 941
Capitolul IO50
Infinitul este sau ceca ce este imposibil de strbtut deoarece
nu este prin natura sa posibil s fie parcurs, dup cum sunetul
este invizibil ; sau care posed un parcurs fr margine, sau care
are o margine greu de atins, sau care, desi prin natur are o
1066 b margine, nu posed in fapt un parcurs sau o limit ; n plus,
ceva este infinit prin adaos, sau prin substractie, sau prin ambele
/operatiuni/.51
/In fin itu l/ nsusi, separabil [de lucrurile sensibile] nu poate
exista. Cci dac el nu e nici mrirne, nici multime, si dac
infinitul nsusi este o Fiint si nu o proprietate contextual,
Capitolul l l 59
1067 b Ceea ce se transform se transform uneori in m od contex-
tual, asa cum muzicianul se plimb. Alteori, desi numai o parte
a lucrului se transform, se spune in mod absolut c se transform
intregul lucru, de exemplu, acele corpuri care, avnd prti, /se
spune c se transform/ dup prtile lo r: se insntoseste
corpul, fiindc se insntoseste ochiul. Dar exist si cazuri cnd
se misc ceva in m od intnnsec, iar acesta este mobilul intrinsec.60
Iar in privinta celui care pune in miscare, lucrurile stau la
fei: unele lucruri pun in miscare doar intr-un anumit context,
altele doar in raport cu o parte, altele pun in miscare intrinsec.61
Mai nti vine lucrai care pune in miscare. Exist /apoi/ ceva
care este miscat, apoi timpul Tri care se produce miscarea, punctul
de piecare si cel de sosire al miscrii. Frm ele, propriettile si
locul care determina miscarea sunt imobile, precum stiinta sau
caldura. Nu caldura reprezint miscarea, ci procesul de inclzire.
O r, miscarea non-contextual nu are loc in cazul tuturor
lucrurilor, ci ea are loc in cazul contrariilor, al intermediarilor
/acestora/ si al termenilor contradictorii. D in inductie, se poate
obtine dovada c e asa: ceea ce se transform se transform
fie de la un subiect la alt subiect, fie de la un non-subiect la
un non-subiect, fie de la un subiect la un non-subiect, fie de
la un non-subiect la un subiect. (N um csc subiect" ceea ce se
exprima in afirmatie.) D e aici rezult c exist cu necestate
trei tipuri de transform an, fiindc cea de la un non-subiect la
un non-subiect nu este transformare: nu exist aici contra-
rietate, nici contradictie, fiindc nu exist opozitie.
Transformarea de la un non-subiect la un subiect prin contra
dictie este generarea; dac contradictia este absolut, si gene-
rarea este absolut; dac contradictia este doar n tr-o privint,
si generarea este particular. Transformarea de la un subiect
la un non-subiect este nimicirea; dac contradictia este
absolut, ea este absolut; dac contradictia este partial, si
nimicirea este particular. O r, dac ceea-ce-nu-este se spune
in m ai multe sensuri, si nu-i posibil ca /ceea-ce-nu-este/, vzut
ca unire si ca separare62, s se miste, nici ca /ceea-ce-nu-este/
virtual s fie opus la ceea ce este in mod absolut (ntr-adevr,
ccea ce nu e alb sau nu e bun totusi poate fi miscat intr-un
context; cci ceea ce nu e alb ar putea fi un om, dar ceea ce n
mod absolut nu este, nu poate sa se miste), atunci este imposibil
ca ceea-ce-nu-este s se miste. (Iar dac e imposibil, atunci /e
imposibil/ ca generarea s fie o miscare. Intr-adevr, se gene-
reaz ceea-ce-nu-este. D ac in mod principal generarea este
in mod contextual, rmne totusi un adevr c ccea-ce-nu-este
exist n mod absolut prin referire la ceca ce se genereaz.)
Capitolili 12
70 Aristotel distinge diferenta din gen care produce specia sau Fiinta
(precum biped ) in cazul omului, de diferenta din cadrul speciei,
care produce variatiile individuale si carc sunt proprietri ale Fiintei.
71 Repausul este o miscare in virtualitate. Ceea ce este, prin natur,
im obil (de exemplu D um nezeu) nu se afl, propriu-zis, in repaus,
ceea ce presupune c se afl intr-o anume virtualitate, cci Dumnezeu
este actualizare absoluta.
72 Cu alte cuvinte, locul e luat in considerate inainte de a fi um-
plut de lucrurile respective. D e exemplu, dou persoane se afl laolalt
in aceeasi cas dac aceasta este luat anterior drcpt locul in care
eie se afl dar nu se afl laolalt in aceeasi camer.
428 M ETAFIZICA
Capitolul 2
Capitolul 3
Dup aceasta, /trebuie spus/ c nici materia, nici forma nu
sunt generate, ma refer la ultima form si la ultima materie.
1070 a Caci orice ceva se transform prin actiunea a ceva si se trans
forma n altceva. Sub actiunea cui ? A prim ului m otor <
>.10 Ce se transform ? Materia. n ce se trans
form ? n form.
15 Cum se stie din P arm enide 130c, Platon prea s se ind olisca
de existent unor Form e ale omului, focului sau apei, desi in Republica
597b, el admite far discutie existent Form elor pentru artefacte.
16 E ste vorba despre materia cea mai apropiat de form a si nu
despre materia prim ordiali. D e exemplu, in cazul statuii, este vorba
despre bronz, i nu despre pmnt din care se presupune c este
alcituit bronzul. Aceasta este cea mai adeevati form ei respective, care
este de fapt actualizarea sa.
17 A ristotel sustine c, in generai, form ele nu exist in absenta
m ateriei; exist totusi si exceptii: sufletul, si nu sufletul in ntregul
su, ci partea sa intelectual, ragionala, care supravietuieste dispari
tici trupului. Chestiunea este d iscu tati in tratatul D espre set, III.
CARTEA LAMBDA (X II) 437
Capitolul 4
Ratiunile de a fi, principiile sunt diferite pentru lucruri dife-
rite dintr-un anumit punct de vedere, dar, dintr-un alt punct
de vedere, daca s-ar v orbi in general siprin analogie, ele sunt
aceleasi pentru tate lucrurile.
ntr-adevr, cineva s-ar putea ntreba dac principiile si
elementele Fiintelor si cele ale relatiilor sunt diferite sau ace
leasi; si la fel n cadrul fiecrei categorii. D ar ar fi absurd dac
ar fi aceleasi pentru tate; cci din aceleasi principii ar rezulta
si relatiile si Fiintele. Care ar putea fi acestea ? Intr-adevr, nu
exist nici un element comn in afara Fiintei si a restului 1070 b
categoriilor, iar elementul este anterior lucrurilor pentru care
el este un element /comn/. O r, nici Fiinta nu poate fi element
pentru relatii, nici vreo relatie pentru Fiin t.18
In plus, cum este posibil s existe aceleasi elemente pentru
tate cele ? Cci nici un element nu poate fi identic cu compusul
provenit din elemente, de exemplu B sau A /nu pot fi identice/
cu BA. (N ici element inteligibil nu exist /n aceast situatie/,
precum ceea-ce-este sau unul, deoarece acestea sunt prezente
n fiecare lucra, ct si n cele compuse.) Asadar nici unul dintre
ele nici Fiinta, nici relatia nu va fi /element comn/. E nece-
sar aceasta s nu existe aceleasi elemente pentru tate lucrurile.19
Sau, de fapt, dup cum spunem, intr-un anum it sens sunt
aceleasi elem ente, intr-un alt sens nu sunt. D e exemplu,
probabil c, n cazul corpurilor senzoriale, caldul reprezint
forma si, in alt sens, /are aceast functie/ recele, care este priva-
tiunea, iar materia constin existenta acestor proprietti ce sunt
mai ntai in virtualitate, in mod intrinsec; acestea sunt Fiinte
si /sunt Fiinte si/ ccea ce provine din ele, pentru care ele
reprczinta principii; asta daca din cald si din frig se naste ceva
unitar, precum carnea sau osul. Caci este necesar ca ceea ce se
genereaza sa fie altceva decat /elementele din care lucrul in
cauza este generat/.
Asadar, elementele si principiile acestor corpuri /senzoriale/
sunt aceleasi diferite insa pentru lucruri diferite , dar, daca
nu se poate spune ca sunt identice pentru toate lucrurile, totusi
analogic vorbind, ele sunt identice.20
De exemplu, s-ar putea spune ca exista treiprincipii: form a,
privatiunea si m ateria. Numai ca fiecare dintre acestea
constituie un gen diferit pentru fiecare gen de lucruri. De pilda,
in cazul culorii, aceste /trei principii/ sunt: albul, negrul,
suprafata; /in alt caz avem/ lumina, intunericul si acrul din
acestea provin ziua si noaptea.21
Dar de vreme ce sunt ratiuni de a fi nu numai cele imanente,
ci si cele situate in afara lucrului, de exemplu principiul motrice,
este clar ca element si principiu sunt ceva diferit, dar ca ratiuni
de a fi sunt ambele. $i, de fapt, ratiunile de a fi ale lucrurilor
se divid astfel, iar ceea ce pune in miscare si tine in loc este
un principiu si o Fiinta.
Capitolul 5
D e vreme ce unele entitti sunt autonome, Tn timp ce ltele
nu, Fiintele sunt cele autonome. D e aceea pentru toate lucrurile
1071 a exist aceleasi raduni, fiindcin absenta Fiintelor nu exist pro-
prietd si miscri.
Apoi, vor fi aceste raduni sufletul, probabil, si corpul, sau
intelectul, dorinta si corpul.25
D ar si in alt sens, la modul analogie, pentru toatc lucrurile
exist aceleasi raduni, adic actualizare si virtualitate.lb Dar
si acestea sunt diferite pentru lucruri diferite si se prezint Tn
modalitti diferite. In unele cazuri, aceeasi existent este cnd
actualizare, cnd virtualitate, precum vinul, sau carnea, sau
omul.27 (Acestea dou se reduc la radunile evocate mai nainte:
intr-adevr, forma exist in actualizare, dae ea cste autonom,
dar si compusul din materie si form /e actualizare/; priva-
tiunea este prccum ntunericul sau suferinta; ct despre materie,
aceasta este virtualitate, deoarece ea este capabil s devin att
/un contrariu/, ct si cellalt/.)
In alt sens ins, lucrurilc sunt diferitc sub aspectul actuali-
zrii si al virtualittii e vorba despre lucrurile care nu au
aceeasi materie si despre cele care nu au aceeasi form, ci una
diferit. De pild, ratiunea de a fi a omului e dat de elemente
foc si pmnt in calitate de materie, ct si de form proprie;
in plus, mai exist si o alt ratiune exterioar, precum tatl, si,
Capitolul 6
D e vreme ce exist trei /tipuri de/ Fiinte, dintre care dou
sunt fizice, iar a treia este imobil, trebuie spus, Tn legtur cu
aceasta din urm, c e necesar ca o Fiint s fie etern. Iar
Fiintele sunt primele existente dintre celelalte lucruri; or, dac
toate /Fiintele/ sunt pieritoare, toate vor fi pieritoare; dar este
cu neputint ca miscarea fie s se nasc, fie s piar (ea este etern),
si nici timpul. Intr-adevr, nu se poate s existe anterior si
posterior fr s existe timp.30 Astfel miscarea este continu,
asa cum este si timpul. Iar timpul este ori acelasi lucru /cu mis
carea/, ori o proprietate a miscrii. D ar nu exist miscare con
tinu cu exceptia celei locale, si anume a celei circulare.31
Capitolili 7
Este, prin urm are, lim pede din cele d e m ai sus ca exista o
Fiinta eterna, im o b ild si separata de lucrurile senzoriale.
S-a artat si c este cu neputint ca o astfel de Fiinta sa aib
marime; ci ea este fa ri parti si indivizibil (ntr-adevr, ea pune
Tn miscare un timp fa ri sfrsit, dar nimic limitat nu are o putere
infinita; or, de vreme ce orice marime ar putea fi fie infinita,
fie limitata, de aceea, Fiinta aceasta nu ar putea avea o marime
lim itata; dar nici o marime infinit /nu ar putea avea/, pentru
c, in general, nu ex ist mrime infinit). Ins ea este si imper-
turbabildsi inalterabila. Cci toate celelalte miscri sunt poste-
rioare miscrii locale.56
Este ciar pentru ce toate acestea se petrec in felul artat.
Capitolul 857
58 Fizica, V I, 8-9.
59 Este desigur vorba despre miscarea cercurilor (sau a sferelor)
planetare, fiecare in parte fiind o miscare circular si uniforma. O r,
asa cum Sfera stelelor fixe este pu si in miscare de m otorul im obil,
conform aceluiasi principiu, fiecare sfera planetari trebuie sa fie pus
in miscare de o Fiinta eterni si imobila. A stronom ii greci, incepnd
cu Eudoxos, explicau miscrilc aparente ale planetelor prin combinatii
de miscari circulare si uniform e (con fo rm unui proiect avansat de
Platon, in cadrul Academiei, vezi R epublica). Asadar, trebuie ca, pen-
tru fiecare p ianeti, s existe mai multe m otoare imobile.
60 Fiecare sfera planetari are, asadar, un m otor im obil si etern si
lipsit de materie, la fel ca sfera stelelor fixe.
61 Fiintele care sunt m otoarele im obile ale astrelor sunt dispuse
intr-o ordine ierarhici, care este reprodusi de ordinea planetelor. Sfera
stelelor fixe este m iscati direct de primul principiu.
452 M ETAFIZICA
Capitolul 9
Exist nele dificultad privitoare la Intelectul /divin/. Intr-a-
devr, el pare a fi cel mai divin dintre lucrurile care ni se arata,
dar a arata n ce fel este el astfel presupune a se depsi anumite
probleme. Caci fie c el nu gndeste nimic\ atunci de ce ar fi
el un lucru divin, cnd mai degrab ar fi ca cineva care doarme ?
Fie gndeste, dar atunci exista altceva mai presus de el; iarn
acest caz nu e gandir /pura/ ceea ce i constituie Fiinta, ci
virtualitate /a gndirii/, si nu ar putea fi /el/ cea mai bun Fiint.73
Caci prin intermediul faptului de a gndi cl posed valoarea
sa. Apoi, fie c Fiinta sa este intelect, fie c este gandir, ce
anum e gndeste e l ? Fie c sc gndeste pe sine nsusi, fie gn
deste altceva. lar dae gndeste ceva diferit, oare este vorba
despre mereu acelasi lucru, sau despre ceva diferit? D ar oare
difera prin ceva, sau nu e nici o diferent dae gndeste Fru-
Capitolul 10
Capitolul 2
Si iarsi, vor exista linii ale acestor din urm suprafete, fat
de eare vor trebui s existe alte linii si puete anterioare din
pricina aceluiasi raponament. Si iarsi /vor trebui s existe/ alte
puete anterioare acestor puete plasate pe liniile anterioare,
puete n raport cu eare nu vor mai exista alte puete diferite.8
Apare, prin urmare, o aglomerare /de linii $i de puete/
absurd: rezult, astfel, cate un singur rnd de corpuri n afara
celor senzoriale, dar sunt cate trei rnduri de suprafete cele
sitate n afara suprafetelor senzoriale, cele aflate n corpurile
matematice si cele aflate n afara suprafetelor din corpurile
matematice; sunt, apoi, cate patru rnduri de linii, si cate cinci
rnduri de puete. N e intrebm, atunci, eare dintre acestea fac
obiectul stiintelor matematice ? In orice caz, nu este vorba despre
suprafetele aflate n corpul imobil, deoarece stiinta se refer
ntotdeauna la realit^ile primare.
Acelasi rationament se poate face si n legtur cu num
rele: ntr-adevr, in afara fiecror puete vor exista alte unitti
diferite, ca si n afara fieeruia dintre luerurile senzoriale, apoi
/in afara/ inteligibilelor, astfel inct vor exista genuri nenu-
mrate de numere matematice.
In plus, cum s dezlegm cele obiectate si n Cartea despre
10 77 a aporii ? Intr-adevr, obiectele de eare se ocup astronoma vor
fi in afara celor senzoriale si la fel vor fi si obiectele de eare
se ocup geometra. Dar cum e posibil s existe un cer si prtile
sale /altul dect cel senzorial/, sau vreun alt obiect ce posed
miscare ? La fel se petrec luerurile si cu ptica si cu stiinta
altceva ceea ce cste rational. (la r daca /nu exista suflet/, eie
se reduc la multiplicitate si se descompun.) D ar care este m oti
vili pentru ca entitti divizibile si cantitative s formeze unitati
si s persiste laolalt?11
Apoi, felul cum apar aceste entitti matematice arat /c
eie nu pot fi separate de lucruri/: In primul rnd apare gene-
rarea In lungime, apoi cea In lrgime, apoi cea In adncime, si
asa s-ar ajungc la final. lar dac ceea ce este anterior in generare
este posterior prin Fiint, corpul ar fi anterior /prin Fiint/
suprafetei si lungimii; si prin aceasta el ar trebui s fie In mai
mare msur desvrsit si ntreg, prin faptul c el poate deveni
ceva Tnsufletit. D ar cum ar putea exista o linie Insufletit, sau
o suprafat ? O astfei de ipotez ar fi dincolo de putinta simtu-
rilor noastrc !
In plus, corpul ar fi o Fiint (cci el posed cumva com -
pletitudinea), dar cum ar putea fi liniile Fiinte? Ele nu sunt
Fiinte in calitate de form, de configuratie, precum ar fi dac
sufletul ar avea acest rol; nici nu sunt Fiinte in calitate de materie,
precum este corpul /tridimensional/. ntr-adevr, nimic nu pare
capabil sa subziste laolalt, alctuit fiind din linii, din supra-
fete si din puete. O r, dac acestea ar fi Fiinte-m aterie, aceast
/subzistent/ s-ar putea intampla.12
Fie /pnetele, liniile si suprafetele/ anterioare prin definitie;
107 7 b si totusi nu tate lucrurile anterioare prin definitie sunt si ante
rioare prin Fiint. Sunt anterioare prin Fiint cele care, separate
fiind, au un exces de Fiint, dar sunt /anterioare/ prin definitie
acele lucruri din ale cror definitii se compun definitiile /altor
Capitolul 3
Dup cum si propozitiile universale continute in entittile
matematice nu se refera la lucruri autonome situate in afara
mrimilor si a numerelor, ci se refer chiar la acestea, dar nu
luate ca entitti ce posed o mrime /anume/ sau sunt divizibile,
este limpede c si in p rivinta mrimilor senzoriale pot exista
definitii si demonstratii ; num ai caceste m rim i nu sunt luate
ca obiecte senzoriale, ci d oar ca anum ite proprietti.
fie luat ca femel, fie luat ca mascul, este vorba despre atribute
proprii, deoarece nu exista o fem el, sau un m ascul separate
de anim ale. D e unde rezult c si lucrurile exista /pentru
matematica/ numai luate ca lungimi, sau ca suprafete.15
Si, eu ct s-ar referi n mai mare msur la entitti primare
n virtutea definitici si mai simple, eu att mai mult /stiinta
respectiv/ ar poseda precizie (cci precizia este toemai simpli-
tate). D e unde rezult c /ea este mai precis/ cnd obiectul
ei e fr mrime dect cnd posed mrime; este mai precis
cnd /obiectul/ nu posed miscare, iar dae posed miscare,
este /cea mai precis stiint aceea care are drept obiect corpul
antrenat/ n miscarea prim. Intr-adevr, aceasta este cea mai
simpl, iarn cadrul ei, /cea mai simpl/ este miscarea uniform.
Acelasi rationament este valabil si n legtur cu armonia
si eu optica: ntr-adevr, nici una, nici alta nu cerceteaz lucru
rile luate ca imagine sau ca sunet, ci luate ca linii si numere
(acestea sunt proprietti specifice imaginilor si sunetelor).16
Iar la fel procedeaz si mecanica, nct, dae cineva consi-
dernd lucrurile separate de caracteristicile lor, cerceteaz ceva
n legtur cu eie luate ca atare, nu va gresi deloc, dup cum
nici n cazul geometrici nu ar gresi, dae ar spune c /o linie/,
desenat pe pmant si care nu are un picior, are un picior.
Fiindc eroarea nu se afl n premise.
Cel mai bine s-ar rationa asupra fiecruia dintre aceste lu-
cruri dae s-ar presupune c non-autonom ul e autonom, ceea
ce fac att aritmeticianul, ct si geometrul.
Capitolul 4
Capitolul 529
CapitoluI 6
31 Aceasta era teoria lui Platon si a urm asilor fideli, pentru care
exist, pe de-o parte, numerele ideale, pe de alta parte, numerele ma-
tematice.
32 Ar fi vorba despre Speusippos.
CARTEA MY (X III) 483
Capitolul 7
Mai intai, prin urmare, trebuie s cercetm dac unittile
1081 a sunt sau nu com binabile; si, dac sunt combinabile, in care
dintre cele dou moduri pe care le-am analizat sunt /combi
nabile/ : Intr-adevr, este posibil ca oricare unitate s fie necom-
binabil cu oricare alta; dar este posibil ca unittile din Dualitatea
Inssi s fie necombinabile cu unitrie din Triada inssi, si astfel
s fie necombinabile unitatile din fiecare numr initial cu uni
tatile celelalte. Dac, deci, toate unittile sunt combinabile si
nu se deosebesc intre eie, ia nastere numrul matematic si doar
el singur, si nu e cu putin^ ca Form ele s fie numere. (C e fel
de numr va putea fi Om ul in sine, sau Animalul in sine, sau
oricare alta dintre Forme ? Exist o singur Forma pentru fiecare
lucru, de exemplu, unica Forma a Omului in sine si alta Form
unica a Animalului in sine. D ar numerele sunt asemntoare,
nediferentiate si far limit, incat acest T rei ar fi cu nimic mai
mult O m ul in sine decat oricare alt numr.)
Dar dac Form ele nu sunt numere, in general nu e cu
putint ca eie s existe. (ntr-adevr, din ce fel de principii vor
fi alctuite Form ele? Numrul este alctuit din Unu si din
Dualitatea indefinit, iar principiile si elementele sunt consi
derate a fi ale numrului si nu este posibil s ordonezi /For
mele/ nici ca anterioare, nici ca posterioare num erelor.)35
Iar dac unittile sunt necombinabile, si in asemenea msur
necombinabile inct nici o unitate /nu se poate combina/ cu
nici o alta, atunci nici mcar numrul m atem atic nu mai poate
fi acest /numr/ (cci numrul matematic const din /unitri/
indiferentiate, iar cele ce se arat in legtur cu el convin unui
din acestea si, /pe de alt parte/, din dou pentade. Or, deoarece
Decada in sine nu e un numr intmpltor, ea nu este aletuit
din pentade intmpltoare, si nici din unitati intmpltoare,
este necesar ca unittile care se gsesc in ea s fie diferite. Cci
dac eie nu ar fi diferite, nici pentadele din care este aletuit
decada nu vor fi diferite. O r, dat fiind c eie sunt diferite, vor
fi diferite si unittile.39
D ar dae sunt diferite, oare in decad nu vor exista alte
pentade in afara acestora dou, sau vor exista ? A spune c nu
exist si ltele e absurd; dar dae vor exista si ltele, ce fei de
decad va fi aceea aletuit din eie? Caci nu exista o decad
diferit in decad, in afara ei insesi.40
Dar este necesar si ca tetrada s nu fie aletuit din dualitti
intm pltoare: intr-adevr, dup cum sustin /platonicienii/,
dualitatea indefinit, prelund dualitatea determinat, produce
dou dualit^, deoarece dualitatea indefinit multiplic cu doi
<SD07totcx;> numrul preluat.
deoarece triada provine din doi plus unu. Cealalt, in schimb, ar trebui
s fie simultan cu triada, deoarece ea provine din triad.
45 A r exista mai nti Dualitatea in sine, apoi dualitatea din triad.
D ar dac dualittile nu sunt diferite intre ele, deoarece sunt alctuite
din acelasi fel de unitti, atunci anterioritatea si posterioritatea dife-
ritelor numere ipotez cerut de platonicieni devine imposibil.
46 Frm ele trebuie s fie, conform teoriei platoniciene, unicate;
or, a le asimila numerelor revine a considera c o Form poate fi o parte
a altei Form e, asa cum numrul doi este o parte a numrului trei.
Asadar, Frm ele nu pot fi numere.
CARTEA MY (X III) 491
Capitolul 8
Mai ntai, asadar, este bine de cercetat care este diferenta 1083 a
numrului, si care este diferenta unittii, daca exista.47 Este
necesar ca diferentierea s se fac fie prin cantate, fie prin
calitate. Dintre care nici una nu apare in cazul acesta. Desigur,
numrul ca numr se diferentiaz prin cantitate. O r, dac si
unittile ar fi diferite prin cantitate, atunci si un numr egal
cu altul ar putea s fie diferit prin multimea unittilor /pe care
le contine/.
In plus, oare unittile prime sunt mai mari, sau mai mici,
si oare unittile ultime sporesc sau dimpotriv ? Toate acestea
sunt absurditti.
D ar nici din punct de vedere calitativ eie nu se pot diferen-
tia, deoarece nu e posibil ca unittile s fie afectate de ceva.
Cci se zice c si la numere calitatea c posterioar cantittii.
D e asemenea, calitatea nu ar putea ajunge la unitati nici de
la Unu, nici de la Dualitatea indefinita: intr-adevr, Unul nu
e ceva calitativ, in timp ce Dualitatea e productoare de can
titate <7iO0O7TOiv> : natura insali /a sa/ este ratiunea de a f i a
multiplidtdtii lucrurilor. Dac, prin urmare, unitatea ar fi cumva
diferit, acest lucru ar fi trebuit stabilit de la nceput si ar fi
trebuit precizate difercntele unittii, si mai ales faptul c este
necesar s existe asa ceva. D ar dac /filozofii In cauz/ nu
vorbesc despre asta, ce fel de diferent au in vedere ?
Este lim pede, asadar, c, d ac Frm ele sunt numere, nu e
posibil ca toate unittile s fi e com binabile, nici nu e posibil
ca eie s fie necom binabile ntre eie in nici unul dintre moduri.
Dar nici ceea ce spun alti filozofi despre numere nu e bine.48
Acestia sunt cei care nu admit existenta Form elor nici in sine,
nici ca fiind numere, dar sustin existenta entittilor matematice
/in sine/, afirm c numerele sunt primele realitti si c principiul
47 Este vorba despre diferenta dintre dou numere egale sau dintre
dou unitati.
48 Se crede c este vorba despre Speusippos si scoala sa. V. Reale,
voi. I l i , p. 653.
492 M ETAFIZICA
lor este Unul n sine. O r, este absurd ca Unul s fie cea dinti
dintre unitti, dupa cum spun acei filozofi, dar nu si ca Duali-
tatea s fie prima dintre dualitfi, nici Triada prima dintre
trade, de vreme ce tate aceste /anterioritti/ tin de acelasi
radonament.
lar dac astfel stau lucrurile n ceea ce priveste numrul si
s-ar presupune c num ai entitdtile m atem atice au existenta,
atunci Unul nu este principiu. (Este, ntr-adevr, necesar ca
un astfel de U nu s fie diferit de celelalte unitti. lar dac se
ntmpl asta, atunci /trebuie s existe/ si o prim Dualitate
diferit de celelalte Dualitti, si la fel si n ceea ce priveste num
rele care urmeaz.)'19
D ar dac Unul este principiu, este necesar ca, n privinfa
numerelor, lucrurile s stea mai degrab asa cum Platn sustine
c stau, a d ic sd existe o D ualitate prim a $i o T riada prim a, $i
num erele sd n u fie com binabile intre ele. D ar dac s-ar accepta
aceast tezn continuare, s-a artat c apar multe consecinte
imposibile. O r, este necesar ca lucrurile s stea fie intr-un fel,
fie n cellalt, astfel nct, daca nici una, nici cealaltd ipotezd
nu sunt posibile, nu este cu putintd ca num drul sd fi e o entitate
autonomd.
Se vede ciar de aici si c cea de-a treia tez este cea mai rea,
1083 b anum e c numdrul ideal $i numdrul m atem atic sunt ace la f i n-
mar, deoarece o singur teorie imbrpseaz dou erori. ntr-a-
devr, nu este cu putin^ ca numrul matematic s existe n
acest fel, ci trebuie ca cel care l sustine totusi s fac apel la
ipoteze a d hoc <iSa; tjto0ai;> si s lungeasc demonstrada,
iar apoi vor aprean mod necesar si consecintele /neplcute/
dervate din ipoteza numrului ideal.
Ct despre teora pitagoriciand, pe de-o parte, ea contine
mai pu^ine dificultti dect teoriile prezentate anterior, pe de
alta parte ins contine alte dificultti. Intr-adevr, faptul de a
Capitolul 9
Capitolul 10
identica cu o alta. Dar dac lucrurile vor sta astfel, nu vor exista
alte entitti in afara elementelor, ci numai elemente.79
Pe deasupra, elem entele nu v or m ai f i cognoscibile, deoa-
rece ele nu sunt universale; or, stiinta are ca obiect universalul.
Se vede asta din demonstratii si din definitii : intr-adevr, nu
avem un silogism cu concluzia c acest triunghi are /suma un-
ghiurilor sale egal/ cu dou unghiuri drepte, dac nu orice
triunghi are suma unghiurilor sale egal cu dou unghiuri drepte.
D e asemenea, /nu putem deduce/ c acest om este un animai,
dac nu orice om este un animai.
O r, fie c principiile sunt universale, fie c Fiintele provenite
din aceste principii sunt universale, rezult c non-Fiin^a va 1 08 7 a
adic din mareie si micul.2 Pentru alt filozof /ele provin/ din
multime, dar si pentru unii, si pentru ceilalti, ele provin din
Fiinta U nului.)
Cel care sustine ns c elementele sunt inegalul si Unul, si
c inegalul este dualitatea provenind din mareie si micul,
vorbeste desprc inegal si despre mareie si micul ca repre-
zentnd o unitate, dar nu precizeaz c /sunt astfel numai/
conceptual, dar nu ca /individualitate/ numeric.
Ei /platonicienii/ ns nu explic bine nici pnncipiile pe care
le numesc elem ente. U nii se refer la mareie si m icul /ca
element/ dup Unu, trei dintre numere fiind /astfel/ elemente:
dou reprezint m atria, in vreme ce Unu este fo rm a . Altii
vorbesc despre multul si putinul, fiindc mareie si m icul
ar avea o natur mai potrivit mrimii. Alii vorbesc despre
notiunile generale care acoper aceste notiuni: ceea ce dep-
seste si ceca ce este depsit.
In ceea ce priveste consccintele nu este nici o diferent /ntre
aceste modalitti diferite de a trata chestiunea/, ci doar In ceea
ce priveste dificulttile logice, pe care /ultimii/ le evit deoarece
ei nsisi vin cu demonstratii de tip logic. D oar c propriu ace-
luiasi rationament este c principii sunt ceea ce depsete si ceea
ce este depsit si nu m areie si micul, si c numrul este alctuit
din elemente, sosind naintea dualittii. Am bele, Tntr-adevr
/ceea ce dcpseste si ceea ce este depsit/ sunt n mai mare msur
universale /dect m areie si m icul/).
O r, ei afirm un lucru dintre acestea, dar nu si pe cellalt.
Alti filozofi opun diferitul si altul lui unu. Altii opun multi-
m ea si unu. Iar dac, asa cum ei o doresc, lucrurile provin din
contrarii, si dac contrariul lui unu fie nu exist, fie, dac totusi
exist, este m ultim ea, inegalul este contrariul egalului, d ife
ritul aceluiasi, altul sinelui, atunci n cea mai mare msur
filozofii care opun unul multimii au oarecare dreptate. D ar nici
acestia com plet: cci unul va {\pupnul, Intr-adevr, multimea
se opune putinttii, iar m ultul putinului.
Capitolul 2
Trebuie cercetat la modul generai: oare este cu putint ca
lucrurile eterne s fie alctuite din dem ente ? Eie vor avea /in
acest caz/ materie. Iar orice lucru format din demente este compus.
Asadar, este necesar ca lucrurile s provini din elementele din
care sunt compuse, fie c /acestea/ sunt eterne, fie c sunt gene
rate; pe de alt parte, orice este generai din ceea ce e in virtua
litate ceea ce devine. (N -ar putea s fie generai si nici s constea
din ceea ce este incapabil de asta.)
In sa virtualul poate, sau nu, sa. se actualizeze, asa inct,
drept consecint a tuturor acestora, chiar dac numrul sau
orice concine materie este etern, ar putea si s nu existe, asa
cum /el poate sa existe/ o singur zi, sau oricat de multi ani.
Iar dac lucrurile stau astfel, exist si o asemenea cantitate de
timp lipsita de limita. Nu ar putea, astfel, exista entititi eterne,
dac ceca ce poate sa nu existe nu este etern, asa cum s-a artat
in alte parti.10
Iar dac spusa aceasta este adevrat in generai, anume c
nu exist Fiint etern, d ac ea nu exist ca actualizare, iar ele-
mentele sunt materie a Fiintei, nici o Fiint etern nu ar putea
avea demente, din care, imanente fiind, ea sa fie alcatuita.11
Exist unii filozofi care socotesc Dualitatea indefinita ca
fiind un element, in afara lui U nu, dar, pe bun dreptate, ei
nu accept inegalul /ca element/ din pricina consecintelor im-
posibile /care decurg/. E i scapa de attea dificultti cate rezult
cu neccsitate din faptul de a considera drept element inegalul
si relapa. D ar acele consecinte care rezult separat de aceasta
opinie, acelea trebuie s apar si pentru acesti filozofi, fie c
ei constituie din /Unu si Dualitatea indefinit/ numarul ideal,
fie pe cel matematic.
Sunt multe, prin urmare, motivele rtcirii in cazul acestor
explicatii, si mai ales este faptul c se pun probleme intr-un
1089 a mod nvechit. C ci acesti filo z o fi au crezut c toate lucrurile
v o r f i una, ad ic ceea-ce-este in sine, dac nu va fi rezolvat
chestiunea /cum doresc ei/, si c se vor contopi, dup cum
spune Parmenide: nu-i cu pu tin t s fa c i ca N eflinfa s f i e .
Capitolul 3
P rin u rm are, cei care sustin existen ta F o rm e lo r si care cred
ca eie su n t n u m ere in ce a rca sa arate cu m v a, prin abstragere,
de ce exista cate o u n itate an u m e alatu ri d c lu cru rile m u ltip le;
insa a c e s te a /F o r m e le -n u m e re / nu sun t nici n ecesare, nici p osi-
bile, si nici nu treb u ie spus ca, din acest m o tiv, trebuie sa existe
n um aru l /s e p a ra t/.
P itag o ricien ii, d e o a re ce au o b se rv a t ca exista m u lte p ro -
p rie titi ale n u m e re lo r im an en te c o rp u rilo r sen zo riale, au sus-
d n u t c a lucrurile sunt numere, dar nu num ere separate, ci ca
eie sunt constituite din numere. D a r de ce ?
520 MF.TAFIZICA
D a r c e lo r c a re su stin e x is te n ta F o r m e lo r le s c a p i ace st
fap t n tr-a d e v r, ei co n stitu ie m rim ile din m aterie si din
n u m r, an u m e lungim ile din d u alitate, su p rafetele, verosm il,
din triad a, iar co rp u rile / ar fi c o n s titu ite / din tetrad sau din
alte num ere. N u e nici o deosebire dac /su n t alctuite din tetrad
sau din alte n u m e re /. D a r o are aceste en titti g e o m e trice v o r
fi F o rm e ? Si care este felul lo r de existen t ? $i care este influ
ena lo r asupra lu cru rilo r ? C ci n nici un fel ele nu influenteaz
lu crurile, asa cu m nu o fac nici entitile m atem atice.
D a r n cazul /F o r m e lo r / nu se aplic nici o teorem a, tn cazul
Tn care nu s -a r d o ri s se m u te entitile m atem atice din p ozitia
pe care o o cu p si s se co n stru iasc an u m ite teorii speciale /n
leg tu r cu e le /.29 N u e n s dificil ca, asum nd o rice fel de
ip o te z e , s lungesti d iscu tia si s ob tii d iferite c o n clu z ii.30
A ce sti filo zo fi asad ar iubind en tittile m atem atice d e o p o -
triv cu F rm e le , cad n ero are.
C ei dinti filo zofi n s care au afirm at existen ta a d o u
/feluri d e / n um ere num rul ideal si num rul m atem atic nici
nu au spus, nici nu ar avea cu m s spu n n ce fel si de u nd e
va proveni num rul m atem atic. E i asaz acest n u m r m atem atic
n tre n u m ru l ideal si cel se n z o ria l.31
O r , d ac el ar p ro v en i din m arele fi m icul , el va fi id en tic
cu n u m ru l ideal. (/A c e l filo z o f/ p resu p u n e c m rim ile sun t
1091 a alctu ite d in tr-u n alt m arele si micul.) Iar d ac se va sustine
c e diferit, se v a sustine e xisten ta m ai m u lto r elem en te. C ci
d ac p en tru fiecare /d in cele d ou n u m e re / p rin cip iu l este un
unu , unul /lu at ca p rin cip iu / va fi com u n pentru am bele. A tu n ci
treb u ie c e rc e ta t n ce fel aceste m u ltip le /e le m e n te / su n t unu
Capitolul 4
/P laton icien ii / n eag i existen ta generarli num rului im p ar33,
evid en t existan d o g en erare a celui p ar. U n ii cred c i p rim u l
/n u m i r / p ar provine din cantitti inegale, prin egalizarea marelui
32 Bergk, Poet. lyr., fr. 189. Slugile prinse asupra faptului se pierd
in explicatii lungi, dar far rezultat in convingerea stpnului.
33 In aritm ologia pitagorician, numerele impare erau conside
rate bune si aveau prioritate fat de numerele pare. D e aici, probabil,
faptul ca eie nu sunt generate.
524 M ETAFIZICA
Capitolili 5
D a c , prin u rm a re , este im p osib il si faptul de a nu aseza
b in d e p rin tre principi], dar si de a-1 aseza a co lo astfel, e d a r c
filo zofii resp ectivi nu au red at c o re c t p rin cip iile, nici F iin tele
p rim o rd iale. Se insala, in tr-a d e v r, cel care si rep rezin t p rin -
cipiile U n iv ersu lu i la fel p recu m su n t cele ale am m alelo r si ale
anum e c intotdeauna cele m ai desvrsite provin
p lan telo r,
din lucruri indeterm inate si im p erfette ,45 D e aceea /e i s u stin /
c la fel stau lu cru rile si in p riv in ta n aturii p rim e lo r en titti,
in cat U n u l intrinsec nu este un ce anum e /d eterm in at/. D ar sunt
/d e fa p t / p erfette principiile din care provin /an im alcle si pian
tele/. O m ul g en erea z p e om si nu sm nta este la inceput.
E ste ins ab su rd ca /a c e s ti f ilo s o fi/ s co n ce a p fo rm area
locu lu i c o n c o m ite n t cu cea a c o rp u rilo r m atem atice. In tr-a -
d ev r, locu l tine de existen tele individuale, m o tiv p en tru care
lu cru rile su n t separabile d up lo c, in tim p ce en tittile m a te
m atice nu su n t lo calizate. D e asem en ea, /e s te a b su rd / ca ei s
sustin c aceste c o rp u ri m atem atice su n t lo calizate, d ar ce
an u m e este locu l s nu spun.
A r fi treb u it ca cei care afirm c lu cru rile p ro v in din eie-
m en te si c p rim ele lu cru ri su n t n u m erele, dup ce au an alizat
in ce fel p ro v in e ceva d in tr-a ltce v a , s arate in ce fel n um ru l
p ro v in e din p rin cip ii. O a re p rin a m e s te c? D a r nu o rice este
am estecab il, m refer la ceea ce devine a ltce v a ; ar unul nu va
fi separabil, si nici n atu ra sep arata /n u va e x is ta /, asa cu m ,
to tu si, acesti filozofi o d o re s c .46
Capitolul 6
A C A D E M IA P L A T O N IC 7, A R C H Y T A S 315n, 452n
333 A R IS T IP P O S 117n, 474n
A F R IC A 174 A T E N A 7, 9, 65n, 174
A L C M A IO N 73 A U B E N Q U E , P IE R R E 1 7 ,17n,
A L E X A N D R IA 8 20, 46, 50, 241n, 541
A L E X A N D R U (D IN
A P H R O D 1 S IA S ) 11,2 1 B E Z D E C H I, S T E F A N 2 1 , 154n
A L E X A N D R U M A C E D O N 7, B O N IT Z , H . 50, 447n
8, 49
AM YN TA S 7 C A L L IP P O S 46, 430, 452n ,
A N A X A G O R A S 28, 54, 65, 453n, 454n
65n 66n, 67, 69, 69n, 79, 80, C H A L C IS 8
8 In, 84, 84n, 85, 90, 144, 164, C IC E R O , M A R C U S T U L L IU S
169, 171, 181, 181n, 379, 409, 8, 17
433, 433n, 434n, 444n, 445, C IO R A N , E M IL , 18
460, 480, 508, 525, 527n C O P E R N IC , N IC O L A I, 18,30
A N A X IM A N D R O S 27, 65n, C R A T Y L O S 32, 76n, 172n
82n, 365n, 433, 433n C R IL L Y , W .H , 14n, 50
A N A X IM E N E S 54, 65, 65n,
365n D A N T E 44, 448n
A N D R O N IC O S D IN D E M O C R IT 15, 19, 54, 70n,
R H O D O S 9, 10, 11, 12, 541 169, 170, 171, 298, 313, 433,
A N D R O N IC O S D IN 475
R H O D O S 9, 10, 541 D IO G E N E S L A E R T IO S 10,
A N S E L M D IN 73 n
C A N T E R B U R Y 35, 541
A N T IS T H E N E S 157n, 234, E G 1N A 196, 236, 237
235n, 318n E G IP T 58
A P E L L IC O N 9 E L I A D E , M IR C E A 18
536 IN D IC E DE NUME
O C E A N O S 64 P O L O S 56
O C T A V IA N , A U G U S T 10 P R O T A G O R A S 2 8 ,3 3 , 34,123,
O D E O N 174 123n, 1 2 8 ,128n, 1 4 4 ,1 6 2 ,162n,
164, 164n, 169, 1 6 9 n ,3 2 8 ,3 3 4 ,
P A R M E N ID E 32, 67, 67n, 68, 358, 364, 365, 365n, 405
74, 74n, 77, 77n, 87n, 88n, 135, P T O L E M E U 30
153n, 171n, 289n, 436n, 4 6 In,
479n, 508, 514, 515n, 525n R E A L E G IO V A N N I lOn, 11,
P A S IC L E S 12, 14 l l n , 13, 13n, 14n, 15, 16n, 20,
P A T Z IG , G . 13n, 51 2 1 ,2 5 , 51,71 n, 78n, 99n, 136n,
P A U S O N 347, 347n 149n, 154n, 155n, 161n, 171n,
P E N T A T E U H 17 202n, 204n, 241 n, 243n, 291 n,
PERG A M 8 347n, 364n, 406n, 476n, 491n,
P E R IC L E 65n
500n, 506n, 518n, 520n, 526n
P H E R E C Y D E S 525
R E IN E R , H A N S 11, l l n , 51
P H R Y N IS 104, 104n
R IC H A R D , M .D . 78n
P IT A G O R A 67n, 73, 73n
R O B IN 15, 16, 18, 51
P L A T O N 7, 9 ,1 4 ,1 5 ,1 8 ,1 9 , 20,
R O R T Y 32, 162n, 353n
2 8 ,2 9 , 30, 32, 33, 3 7 ,3 9 , 42, 44,
R O S S , D . 10, lOn, 11, 1 2 ,2 1 ,2 5 ,
48, 49, 54, 64n, 65n, 68n, 69n,
46, 51, 72n, 78n, 149n, 433n,
70n, 76, 76n, 77, 77n, 78, 78n,
447n, 506n
79, 80, 81n, 86, 87n, 88n, 92n,
95, 95n, 96n, 98n, 115, 125n,
S A IN T -H IL A IR E , B. 154n, 161n
134, 137n, 150n, 152n, 153n,
S IM O N ID E 61, 61n
155n, 174, 174n, 212, 235,
235n, 236n, 241 n, 246, 246n, S IM P L IC IU S 11,21
256n, 257, 267n, 273n, 280n, S IR A C U Z A 315n
286n, 290n, 297n, 315n, 331n, S O C R A T E 8 ,2 8 , 38, 56, 56n, 64,
333n, 340n, 349n, 365, 365n, 65 n, 69, 69n, 76, 89n, 91, 92,
406n, 4 1 2 ,432n, 4 3 6 ,4 4 4 ,444n, 92 n, 1 17n, 126n, 134n, 141,
447n, 448n, 450n, 451n, 452n, 141 n, 161, 163, 163n, 164,
460n, 465n, 476n, 482n, 483n, 182n, 205, 207, 207n, 2 4 In,
484n, 485n, 492, 500n, 502n, 242n, 256n, 262n, 269, 273,
503n, 510n, 515n, 516n, 518n, 273n, 279, 280, 2 8 6 ,2 9 0 , 290n,
522n, 252n, 526n, 527n, 297, 303, 318n, 333n, 376,
P O L A N Y I, M ., 29 376n, 435, 455, 464, 475, 475,
P O L I C L E T 191, 191n 476, 480, 503, 506n, 518n
538 IN D IC E DE NUME
S O C R A T E C E L T A N A R 290, T Y R A N N IO N 9
PB 542, 548
S O F O C L E 196, 196n V L A D U T E S C U , G H . 21, PB
S O R A B JI, R IC H A R D 13n, 51 542, 549
S P E U S IP P O S 7, 29, 258, 449,
450n, 465n, 482n, 491n, 499n, W H IT IN G , J. 5 1 ,2 8 0
500n, 502n W IT T G E N S T E IN , L. 146n,
S T A G IR A 7 159n
S T Y X 64, 133 W U N D T , M A X 14, 52
SU LLA 9
XEN OCRATE 7, 29, 432n ,
T E O F R A S T 8, 9 465n, 502n, 524n
T H A L E S 27, 54, 64, 64n X E N O P H A N E S 74, 74n, 172,
T H E T IS 64 549
T IM O T H E O S D IN M IL E T ,
103n, 104, 104n 2 E N O N D IN E L E A 74n, 135,
T R I C O T , J ., 2 1 ,5 1 136, 136n
CUPRINS
N o ta la editia a d o u a ................................................................... 5
In te rp re ta re la M etafizica lu A ris to tc l
A n d rei C o rn e a ................................................................... 27
B ib liografie o r i e n t a t i v ............................................................. 50