Aristotel Metafizica PDF

9
p A r A d i g m e
A R ISTO TEL
METAFIZICA
Traducere, comentariu si note de
ANDREI CORNEA
Editia a Il-a revzu t si adugit
H U M A N ITA S
BUCURKTI
( \*|11*11.1
U > ANA DKA< . >M IK I V I I MA U I Ai d
Descrierea C IP a Bibliotecii Nationale

A R IS T O T E L
M e ta fiz ica / A risto te l; trad., pref. si n o te : A n d rei C o rn ea .
Ed. a 2 -a , rev. - B u cu re sti: H u m an itas, 2007
B ib lio g r.
In d ex.
IS B N 9 7 8 -9 7 3 -5 0 -1 6 8 0 -7
I. C o rn ea , A ndrei (tr a d .; pref.)
I ll
H U M A N ITA S, 2001, 2007, pentru prezenta versiune romaneasca
E D I T U R A H U M A N IT A S
Piaâ P resei L ib cre 1, 013701 B u cu resti, R o m an ia
tel. 0 2 1 / 3 1 7 1 8 1 9 , fax 0 2 1 / 31718 24
w w w .h u m an itas.ro
C o m e n z i C A R T E A P R IN P O $ T A : tel. 021/31 1 23 30,
fax 021/313 50 3 5 , C .P .C .E . - C P 14, B u cu resti
e-m a il: cpp @ K u m anitas.ro
w w w .librariilehu n ian itas.ro
N O T A LA E D IT IA A D O U A
Aceast a doua editie a M etafizicii lui Aristotel reprezint

rezultatul unei revizuirii substantiale a primei editn, aprute
in 2001. Fr a modifica premisele editici I sau principalele sale
optiuni terminologice, am fcut modificri:
a. atunci cnd mi s-a prut c tcxtul aristotelic trebuie inte-
les diferit fata de modul in care 1-am nteles Tn 2001 sau cand
anumite lectiuni mi s-au prut azi mai plauzibilc. Aprofundarea
textului lui Aristotel nu poatc sa nu conduc la ascmenea efecte,
odat cu trecerea anilor;
b. atunci cnd Tndreptarea unor vdite erori de traducere
sau a unor omisiuni era necesar;
c. cnd anumite revizuiri cosmetice puteau da mai mult
cursivitate si inteligibilitate versiunii romnesti;
d. cnd compietarea unor note si adugarea altora noi putea
clarifica mai bine nele pasaje dificile.
De asemenea, am revzut In cteva puete Interpretare la

M etafizica" , far ins a interveni Tn substanta sa.
Cred si astzi, asa c u m am scris in editia din 2001, c
Aristotel nu estc doar lui p i l o n csential al traditici filozofice,
dar si c cl ra m a n e profumi actual, capabil s ofere sugestii
importante niodcm iiiii must re tarzii. Traducerea de fat a
dorit s ofm \ pi i fu csic ]iosiliil, un Aristotel contemporan.
Ceea ce nu in s o n n i n.i o. un all tip de demers - un Aristotel
al traditici com oniaiorilnr iionplaioimien] si medievali - nu
poatc fi, de asomono.i, Innovoiiii. l'.sio coca ce incearc s fac
Alexander HniiMi)',.ii'ioii n i un lo lciiiv de la Universitatea
Babes-Bolyai din < !lii|.
LMURIRI PRELIMINARE
I. V iata lui Aristotel

A ristotel s-a nscut in 384 i.c.n. la Stagira, oras aflat pe
coasta Traciei. Tatl su era medicul de curte al regelui M ace
donici, Amyntas. La 17 ani, Aristotel ajunge la Atena pentru
a-si completa educatia. Aici, in cadrul Academiei, devine elevul
lui Platon, cu care studiaz timp de douzeci de ani. Se pare
c, mai trziu, tine pe cont propriu si lectii de retorica la
Academie. La moartea lui Platon, in 347 .e.n., ncpotul aces-
tuia, un filozof mediocru, Speusippos, devine conductorul
Academiei, in pofida geniului lui Aristotel. D ar pcscmne c
divergentele de doctrin dintre Aristotel si Platon deveniser
prea evidente, pentru ca cel dinti sa ajung conductorul
Academiei platonice.
La invitatia lui Hermeas, tiran al cettilor Atarneus si Assos
din M ysia, Asia Mica, Aristotel pleac la curtea acestuia de la
Assos. R im ane acolo trei ani si ia de nevast pe nepoata rege
lui. Mai tarziu, dup moartea acesteia, se recstoreste. Cnd
Hermeas oste rsturnat de la domnie de persi, Aristotel pleac
la M ytilcnc. La chemarea lui Filip al II-lea, regele Macedonici,
Aristotel devine apoi, pentru cinci ani, profesorul lui Alexandru,
viitorul cuccritor al Persici. La moartea lui Filip, Aristotel revine
la Atena. Acati ernia era condus pe atunci de Xenocrate, iar
platonismul domina filozofia la Atena. Aristotel infiinteaz,
in cteva elidi ri inchinate, Liceul, propria sa scoal filozofic,
rival Acatlcmici. 'I'imp de treisprezece ani, Aristotel pred la
Liccu. Se pare c, dimineata, aveau loc prelegerile pentru cei
avansati, tic ohicti in tiinpul unor plimbri (de unde denumirca
8 AN D REI CO RN EA
de pcripatcticieni data filozofilor aristotelicieni), n timp cc

seara, el tinea conferirne pentru neinitiati si cu un caracter mai
popular. T o t la Liceu a fost adunata prima biblioteca publica,
modelul viitoarelor mari biblioteci elenistice de la Alexandria
si Pergam.
La moartea lui Alexandru, n 323, conducerea pro-macedo-
nean a Atenei este rsturnat si Aristotel, considrt prieten
cu dinastia macedoneana, ajunge in primejdie. Pretextul de a-1
lovi il constituie o acuzatie de impietate ce este formulata m-
potriva lui, dar el fuge la Chalcis, lsndu-1 pe Teofrast sa con
duca Liceul. Ar fi spus, cu aceasta ocazie, c v rea sd-ifereascd
p e atenieni sa m ai pdcdtuiascd o data m potriva filozofiei, asa
cum o fdcusera cndva ch Socrate. M oare in anul urmtor de
o boal de stomac. Prin testament, si pune sclavii n libertate.
II. O p era lui A ristotel
O pera lui Aristotel se divide in trei categoru: a) Lucrri

exoterice, sau populare, publicate de autor in timpul vietii.
Sunt pierdute aproape n ntregime. Multe din eie erau dialoguri
scrise in stil platonician. Cicero nca le cunostea si le elogia
frumusetea exprimarii. Invatatii moderni s-au silit sa recon-
stituie unele dintre operele exoterice, cum ar fi Protrepticul,
din citate pastrate n operele unor autori mai trzii. b) Tratate
stiinifico-filozofice, rmase nepublicate pe timpul vietii auto-
rului lor (ezoterice), destinate uzului scolli. Este ceea ce noi
avem din Aristotel. c) nsemnri, culegeri de materiale, redac-
tate in colaborare cu elevii sai, aparinnd de asemenea scrierilor
ezoterice. D in acest grup ni s-a pastrat doar Constitutia ateni-
enilor. M etafizica apartine, desigur, grupului b), ce mai cu-
prinde tratatele de logica ( O rganon ), Fizica si alte lucrri
destinate studiului naturii, tratatele de etica, Politica, Retorica
si Poetica.
Dupa moartea lui Aristotel, manuscrisele sale nepublicate
au ramas in posesia lui Teofrast, urmasul lui Aristotel la condu-
L M U RIRI PRELIM IN A R E 9
cerea Liceului. Spre dcosebire de opercle exoterice, lucrrilc

ezotericc ar fi fost putiti cunoscute in afara scolli. La moartea
lui Teofrast, manuscrisele au ajuns la discipolul acestuia, Neleus.
M ostenitorii lui N eleus, oameni neinstruiti spune tradi-
tia , pcntru a le proteja, le-au ascuns Tntr-o pivnit, unde au
ramas multa vreme nestiute, prad umezclii si viermilor.
Dar pe la 100 T.e.n. manuscrisele ar fi fost descoperite de
un anume Apellicon, mare iubitor de crti vechi, si duse la
Atena. In 86 T.e.n. generalul roman Sulla ocup Atena, de unde,
laolalt cu multe alte przi de rzboi, le duce la Roma. Aici
manuscrisele atrag atentia unor filologi, precum gramaticianul
Tyrannion, care pune s fie copiate. Pe baza acestor copii, ulti-
mul conductoral Liceului, Andronicos din Rhodos, a elaborat
si a publicat, n prima jumtate a secolului I T.e.n., editia care
st la baza Tntregii noastre cunoasteri asupra operei lui Aris-
totcl. Intr-adevr, Tn mod curios, pe msur ce opera ezoteric
iesea din eclipsa Tn care sttuse dou sute de ani, opera exote-
ric, cunoscut bine pn atunci, a Tnceput s-si piard din
influent, a fost tot mai putin copiata si s-a pierdut aproape
Tn totalitate.
Si astfel, dac la Platon cunoastem toat opera exoteric, dar
suntem redusi la supozitii Tn ce priveste scrierilc si Tnvttura
sa ezoteric, de scoal, la Aristotel lucrurile stau exact invers:
cunoastem destul de bine tratatele sale, care apartin operei
rmase nepublicate Tn timpul vietii filozofului, dar nu avem
dect cteva fragmente din importanta si bogata sa opera pu-
blicat Tn timpul vietii.
III. Titlul M etafizicii

Aristotel nu denumeste nicieri Metafizica opera pe care
noi o cunoastem sub acest nume. D e asemenca, stiinta (sau
filozofia) pe care el o caut de-a lungul acestei Tntregi opere
< i| m a T f p T i f) T|Tcru|j.vT|> nu e niciodat denumit meta-
fizic. Disciplina al crei obiect este, pe de-o parte, cunoas-
terea realitatii ca atare, Tn generalitatea ei ( ceea-ce-este cafiind),
pe de alta parte, cunoasterea realitatu supreme Dumnezeu
10 A N D R EI CO RN EA
este denumit de el fie prima filozofie < >,

fie teologie <>, fie pur si simplu Tntelepciune <>.
Denumirea M etafizica < >, ca titlu al
operci cunoscute de atunci sub acest nume, apare pentru prima
oar la Nicolae din Damasc, un filolog care trieste In epoca
lui Octavian August, dup care ea devine comun printre comen-
tatori si filozofi. Titlul acesta nu se regseste, in mod curios,
pe lista operelor aristotelice redactat mai pana la Diogenes
Laertios.
Se pune ntrebarea care este ntelesul originar al denumirii,
cnd a aprut ea si ce ne spune aceasta despre mprejurrile com-
puncrii operei care ne intereseaz. In greac,
poate insemna fie ceea ce se afl din punct de vedere redac
tional dup tratatele de fizic, fie ce se afl dincolo de dome-
niul de studiu al fizicii, iar aceasta, iarsi, fie in ordine existential,
fie in ordine didactic.
S-a presupus multa vreme c titlul a fost inventat, de fapt,
de contemporanul mai in vrst al lui N icolae din Damasc,
celebrul filolog si interpret Andronicos din Rhodos. Acesta,
cum spuneam, a alctuit o editic a operelor lui Aristotel, ce sta
la baza editiilor noastre. O r, serie David R oss1, putem presu-
pune cu destul certitudine c /numele/ se datora muncii edito
riale /a lui Andronicos/ si c desemna pur si simplu tratatele
ce se gseau plasate dup lucrrile de fizic in editia A ndroni
co s". Asadar, dup Ross si multi alti filologi moderni, celebra
denumire nu a avut initial deca: un sens redactional.2 Pur si
simplu, Andronicos nu ar fi stiut cum s denumeasc mai multe
tratate, posibil disparate, care nu se incadrau in sistematica,
pe atunci deja traditional, a stiintelor teoretice (fizic, logica,
matematic). Atunci, dup ce le-ar fi adunat laolalt Tntr-un
corpus unic si le-ar fi legat redactional, el le-a plasat dup tra-
1David Ross, Aristotel, Bucuresti, 1995 (numeroase editii in englez

din 1923), p. 21.
2 V. Giovanni Rf.AI.1', Aristotele , M etafisica, Milano, 1993, voi. I
si idem, I l concetto di filoso fia p rim a e l'unit d ella m etafisica d i
Aristotele, M ilano, 1993.
tatele de fizic si le-a denumit pur si simplu corespunztor

acestei pozitii.
Asa ar fi aprut Metafizica" noastr, alctuit din 14 Crti,
desemnate in mod traditional cu primelc 13 litere ale alfabetului
grec, prima liter, alpha, fiind utilizata de dou ori, si ca majus-
cul, si ca minuscul.
De-abia mai trziu, unii com entatori, precum Simplicius,
un neoplatonician care trieste in sec. V I e.n., ar fi inteles prin
expresia stiinta ce se ocup cu realitatea supra-
sensbil sau cu transcendentul. Cat despre cel mai important
com entator antic al lui Aristotel, Alexandru din Aphrodisias
(sec. I l i e.n.), acesta intelege prin ceea ce
vine pe locul doi, dup fizic, in ordinea didactic a dobndiru
cunoasterii, dat fiind c, dup A ristotel (v. Cartea Zeta, 3), o
cunostint cu ct este mai abstract, cu att este mai greu de
dobndit pentru oameni, iar metafizica este mai greu de abordat
dect fizic, fiindc e mai abstract dect ea.
Ideea c denumirea de Metafizica nu ar fi avut initial dect
un sens editorial a fost ins combtut de unii cerccttori mai
noi, precum Hans Reiner, care crede c ea ar fi aprut, cu un
sens filozofic, in cercurile peripateticiene, cel putin imediat
dup moartea lui Aristotel.3 Giovanni Reale tinde si el s
considero c denumirea ar fi fost mai veche si c, probabil, ea
avea si o semnificatie filozofic (m etafizic ) chiar cu vreo
dou secole inc pn la Andronicos.4
IV. Probleme redactionale si de interpretare
Foarte multi interpreti moderni, mai inti de toti W erner

Jaeger5, dar si David Ross, nu doar au negat c M etafizica are
3 H ans R E IN E R Die Entstehung und ursprngliche Bedeutung

des N am ens M etaphysik, in vol. M etaphysik und T heologie des
Aristoteles, ed. de F ritz-P eter H agen, Darm stadt, 1969 (culegere de
articole).
4 R e a le , op. cit.
5 W erner JAEGER, Aristotle , Fundam entals o f the H istory o f his
D evelopm en t, O xford , 1934.
12 ANDREI CO R N EA
o unitate literar originar, indicata de un titlu originar si auten-

tic; mai mult, ci au contestt faptul c ea ar avea o unitate de
gandir. Dup ci, M etafizica ar fi alctuit din mai multe tratate
compuse de Aristotel la date diferite, n mod separat si repre-
zentnd, n consecint, stadii diferite n gndirea filozofului.6
Unele parti si pasaje ar fi chiar neautentice. Andronicos si alti
interpreti ar fi fost, in fapt, autorii Metafizcii, nu doar fiindc
i-au pus acest titlu, ci si fiindc ar fi alctuit, prin reunire de
tratate disparate si chiar prin redactarea unor pasaje de lega
tura, corpus-n\ M ctafzic, asa cum il cunoastem noi. O impo-
zant si multisecular traditie de ntelegere a semnificatiilor
Metafizcii (considerata a fi o opera unitar) a fost astfel anulat !
Asa s-ar explica spun acesti interpreti moderni impor
tamele contradictii din M etafizica, precum si reperitale sau
incertitudinile terminologice. Spre pild, cum ar putea fi consi
derata opera unitar o lucrare unde, pe de-o parte, stiinta cutat
are ca obiect realitatea ca atare, in generalitatea sa abstracta
(ontologie), pe de alta parte, o anume parte a sa, bine circum-
scris realitatea divinului (teologie) ? D e asemenea, asa s-ar
explica si faptul c un autor din Antichitatea trzie, Hesychios,
mentioneaz o M etafizica a lui Aristotel in zece crti, si nu in
paisprezece.
In consecint, acesti filologi celebri, precum W erner Jaeger
sau David Ross, bazndu-se pe asa-numita metod gene-
tico-istoric, au spart M etafizica in bucti. La Jaeger, de pild,
lucrurile stteau astfel : Cartea alpha mie ar fi fost inserat mai
trziu (asa se explic si desemnarea sa) si nu ar apartine lui Aris
totel, ci probabil lui Pasicles (un peripatetician din secolul III
.e.n.). Crdie Alpha mare, Beta si Gamma formeaz o unitate;
Delta era un tratat independent; Epsilon este tranziional,
conducnd spre Crtile Zeta, Eta si Thta. Conexiunea acestora
6 Idem , It is totally inadmissible to treat the elements com bined

in the Corpus Metaphysicum as if they were a unity, and to set up, for
purposes of comparison, the average result o f these entirely hetero
genous materials.
L M U RIRI PREI.IM IN ARK 13
cu Alpha, Beta si Gamma i se pare lui Jaeger problematica.

Cartea Iota ar sta com plet independent, Kappa contine un
rezumat al C rtilor Beta, Gamma, Epsilon, ca si al unor capi
tole din Fizica, adugat mai tarziu... Lambda ar fi un tratat
com plet separat despre Fiinta imobil. Iar ultimele Crti, My
si N y, nu au nici o legatura cu crdie precedente.7
Cum observa Ins Giovanni Reale, Jaeger si filologii care
1-au urmat, adepti ai metodei genetico-istorice, au neglijat
faptul c M etafizica apartine operelor nepublicatc de autor,
destinate a fi folosite la cursurile sale din cadrul Liceului.8 Stilul
lor, adesca nu foarte cizelat, precum si prezenta a numeroase
neclaritti se explic astfel foarte bine si fr a recurge la ipoteze
genetico-istorice. Se explic si repetitiile, cum ar fi rezumatul
unor Crti anterioare din Cartea Kappa, ori prezenta Crdi
Delta un util si didactic Tndrcptar privind polisema unor
concepte-cheie, binevenit in cadrul unor lectii orale.
Persist, fircste, o tensiune Tntre definirea metafizicii ca
ontologie si definirea ei ca teologie, definitii intre care Aristotel
pare s oscileze. D ar aceast tensiune, pe care Aristotel insusi
o discut in Cartea Epsilon, nu trebuie nteleas neaprat ca o
contradicde.9 D e fapt, tine de optiunea filozofic a interpretului
Tnsusi a trata ontologia si teologia aristoteliciene mai curnd
drept complementare sau, dimpotriv, drept contradictorii.
Cum vedem noi lucrurile, se poate vedea mai jos. D ar, dac
este asa, este dar c graba cu care scoala istorico-genetic a
separat Cartea Lambda de rest si, in generai, a spart M etafi
zica in bucti devine discutabil.
7 Id em , p. 170.
8 R e a l e , II concetto di filo so fia prim a.
9 V. si G eorg P atztg , Theology and O n tolo gy in A risto d es
M etaphysics", in vol. Articles on Aristotle, vol. 3, ed. by Jonathan
Barnes, Malcolm Schonfield, Richard Sorabji, London, 1979. El scric:
It is clear from this remark that the cmbarassing contradiction
between a first philosophy which is universal ontology and a first
philosophy which, as theology, investigates only the substance ol
G od simply did not exist fo r A ristotle.
I 'I A N I )K1'.I ( < 1K N I A
Ceva asemnntor se poate spunc si in legatura cu alte presu-

puse contradictii sau situatii aporctice, de cxemplu, cele legate
de definirea Fiintei ori de statutul formei aristotelice.
Ceea ce nu inseamn c diferitele prti ale M etafizicii au
fost neaprat, la origine, scrise in acelasi timp. E posibil ca Aris
totel s fi compus unele prti mai trziu, iar altele mai devreme,
dar e greu de crezut c el nu a revenit asupra celor mai timpurii.
A aplica mecanic principiul lui Jaeger, potrivit cruia, cu cat
Aristotel pare, in ceea ce spune, mai departe de Platon, cu att
pasajul respectiv dateaz dintr-o perioad mai trzie, e arbitrar.
Un gnditor plin de vehemenâ tinereîi poate respinge radicai
la un m oment dat anumite idei ale maestrului su, pentru a le
privi cu mai mult bunvoint la maturitate sau la btranete.
D e altminteri, unii cercettori, de asemenea adepti ai metodei
istorico-genetice, precum Paul G ohlke sau Max W undt, au
adoptat chiar acest punct de vedere, datnd diferitele prti ale
M etafizicii invers dect a fcut-o Jaeger.10 Ceea ce evident
nu a fcut dect s compromit metoda.
Acestea fiind zise, doar Cartea alfa mie are ceva mai multe
sanse s fi fost introdus mai tarziu in corpusul M etafizicii.
D ar dac ea apartine Intr-adevr lui Pasicles sau e totusi auten
tica e imposibil de decis. In orice caz, e greu s nu crezi c cel
putin frumoasa teorie asupra evolutiei stiintei ca activitate
colectiv s fi fost scris de altcineva dect de Aristotel insusi,
fie si pentru un context originar diferit de cel al M etafizicii."
V. Consideratii generale asupra atitudinii m odernilor

fata de Aristotel si Metafizica
Un sondaj efectuat printre mai multi studenti americani,

crora li se cerea s dea cteva nume de mari filozofi, a artat
c cele mai multe voturi au primit... Platon si Aristotel. $i nu
10 V. R ea le , I l concetto d i filo so fia p rim a...

11 W illiam H um bert CRILLY, The role o f A lpha M inor in Aris-
to lle s Mccapliysics, Fribourg, 1962.
I A M111< 11< I l K l l I M I N ARI. 15
c de mirare: pana la urm, se pare c orice persoan, chiar si

nu foarte instruit, scie c, la fcl ca si Platon, Aristotel a fost
un mare filozof, fie si atunci cnd nume ca Hume, Leibniz sau
Jaspers ii sunt total necunoscute.
Ins, dac persoana in cauz este mult mai instruit sau are
chiar preocupri speciale in stiintele umane sau in filozofie,
s-ar putea s aib o opinie oarecum paradoxal: nu c n-ar
cunoaste rolul lui A ristotel; problema este c, nu arareori, o
astfel de persoan ar fi nefericit s-1 treac pe Aristotel pe lista
celor mai filozofi dintre filozofi, desi este constient c, fr
el, istoria filozofiei europene si poate chiar istoria inssi a Europei
s-ar fi scris altfel. Fie ar spune omul asta e ! parc regretand
c n-are ncotro si c trebuie pus si Aristotel undeva destul de
sus, toemai pe raftul filozofilor celebri, dar totusi nu chiar lng
Platon, ci ceva mai jos... Platon e altceva! Si oricum, odat asezat
la locul su, parc mai mult nemeritat dect meritat, poate c
e cazul ca Aristotel s fie lsat s doarm in pace.
De ce are Aristotel in secolul X X o reputane att de rea
printre multi intelectuali, ba chiar si printre multi istorici ai
filozofiei ? D e unde obiceiul de a-1 lua, de multe ori, cam de
sus? Iat ce scria cu o imens condescendent, de pild, un
mare istorie al filozofiei antice, Lon R obin:
Ar fi probabil o descriere corect a lui Aristotel s se spun
c el a fost prea mult si prea putin filozof. El a fost un priceput
si abil dialectician, dar n-a fost nici profund, nici originai. Ns-
cocirea care ii apartine in modul cel mai evident const in for
mule bine gsite, distinctii verbale care sunt usor de manipulat.
El a pus in functiune o masin ale crei produse dau iluzia unei
gndiri ptrunztoare si a unei stiinte reale. N enorocirea este
c el a utilizat aceast masin pentru a-i ataca deopotriv pe
Platon si pe D em ocrit. In acest fel el a abtut stiinta pentru
mult vreme de pe drumul pe care ea ar fi putut face progrese
decisive... Cantitatea si varietatea cunostinêlor sale si darul
su de netgduit de elaborare si prezentare, desi eie nu sunt
totuna cu spiritul cercettorn stiint si in filozofie, reprezint,
16 ANDREI CO R N EA
in afara unor circumstance istorice speciale, ceea ce a conferii

filozofiei si numelui su incomparabila lor autoritate.12
O r, dac Aristotel nu e dect un fel de mare mediocru, de
ce n-am fi noi, modernii far prejudecti, dar ptrunsi de spirit
cercettor in filozofie si in stiint, mai profunzi sau mai
originali... pe scurt, mai filozofi ? N im ic nu ne impiedic, mai
ales c W erner Jaeger ne-a dat un nemuritor exemplu: ne-a
artat, de pild, asa cum am spus mai sus, c M etafizica lui Aris
totel, pe care generatii la rnd de interpreti au crezut-o oper
coerent, nu ar fi decat colectie de tratate disparate, scrise
de Aristotel in momente diferite si legate arbitrar mai apoi
de ctre un discipol nu ntotdeauna foarte ndemnatic. Este
total inadmisibil s se trateze elementele combinate in Corpus
Metapbysicum ca si cnd eie ar forma unitate, si s se propun,
pentru motive de comparatie, rezultatul mediu al acestor mate
riale complet eterogene13 serie el cu sigurant ce d fiori.
Si iat si mostr a felului cum justific Jaeger aceast jude-
cat un exemplu de ceea ce germanii numesc Besserwissen
(a face pe desteptul fat de cei vechi): Cele patru probleme
introductive care determin conceptia, subiectul si cuprinderea
metafizicii sunt tratate in crtile Gamma si Epsilon. Ne-am
astepta ca Aristotel s continue, ceea ce 1-ar aduce la problema
realittii suprasensibile in Cartea Zeta. N e-am astepta, de ase-
menea, s ne apropiem de problema central a metafizicii. In
locul totusi al tratrii problemei suprasensibilului, Cartea Zeta
ne confrunt pe neasteptate cu teorie a Fiintei in generai. 14
Asadar, Aristotel ne-a nselat asteptrile; rezult, chipurile,
c nu e filozof destul, sau c n-a scris M etafizica ca pe oper
unitar, ca s procedeze asa cum crede Jaeger c ar fi trebuit
s procedeze! O ricum , nu ar fi vorba la el despre conceptie
12 Lon R o b i n , G reek Thought an d the Origins o f the Scientific

Spirit, N e w Y ork , 1967, p. 308, a p u d Giovanni R eale, Plato an d
Aristotle. A H istory o f Ancient Philosophy, N e w Y o rk , 1990, p. 386.
13 J a e g e r , op. a t.
14 Ib id em .
unitar si coerent, despre o viziune filozofic integratoare,

ci despre materiale com plet eterogene !
U n autor mult mai recent, Felix G rayeff, merge inc si mai
departe: dup el, majoritatea crtilor M etafzicii nu au nici
mcar unitate interioar; eie nu ar fi dect niste com pilaci ale
scolli peripatetice, bazate cel mult pe idei ale lui Aristotel. Eie
nu ar fi fost atribuite in intregime lui Aristotel dect aproxi-
mativ in epoca lui C icero sau putin mai Tnainte, cam in acelasi
fel in care Pentateuhul a fost atribuit lui Moise in vremea lui
Iosia, regele regatului luda. D ar cum putem sti asta? Simplu:
N O I, filozofii secolului X X , stim pur si simplu mai bine cum
trebuie s arate un tratat filozofic si ce trebuie s cuprind un
tratat filozofic, pentru ca el s aparîn unui singur autor, $i
mai ales unui singur autor de geniu !15
Pe scurt, dac secle de-a rndul Aristotel a fost M aestral,
in secolul X X , mulp 1-au acceptat cu un fel de oftat melancolic:
reper esential si inevitabil in istoria gndirii europene, dar parc
era mai bine dac nu s-ar fi aflat acolo ! Iar ca urmare, pur si
simplu 1-au contestat prin subtilitî filologice si 1-au fcut
bucti ori 1-au radiat ca autor al intregii Metafzici.
D ar ce i se reproseaz in definitiv lui Aristotel ? Dup cum
s-a vzut, pe unii i supra presupusa sa lips de unitate $i
co n tra d d ille pe care cred c i le descoper la fiecare rnd; ei
incearc din rsputeri s le explice fie invocnd paradigma
istorico-genetic in felul lui Jaeger, fie mutnd responsabi-
litatea contradicîilor, precum Pierre Aubenque, pe seama
naturii lucrurilor: Aristotel e plin de contradictii fiindc si natura
real este aportica.16 (Ceea ce presupune, vezi bine, c profe
sora de filozofie antica de astzi stiu mult mai bine dect
maestrii filozofi de pe timpuri cum este natura real si c acolo
15 Felix G r a y e f f , Aristotle an d his School. An inquiry into the

H istory o f th e Peripatos w ith a C om m en tary on M et. Z eta, Eta,
L a m b d a an d Theta, London, 1974.
16 E teza lui Pierre A U B E N Q U E , P roblem a Fiintei la Aristotel,
Bucure?ti, 1998 (1962).
18 AN D REI CO R N EA
unde cei vechi mai aveau iluzii si se nselau, ai nostri stiu sa

le sublinieze cu rosu erorile si scaderile.)
Altii, mai aies dupa ce l compara eu Platon, cred c Stagi-
ritul st mai ru la capitolul profunzime, asa cum s-a vzut n
pasajul citt din Lon R obin ; n pofida contradictiilor sale,
Aristotel rmne prea logician, prea intelectualist. Asta este
logica aristotelica l auzi cteodat declamnd dispretuitor
si pe vreun snob de intelectual romn, hrnit pn la indigestie
cu Eliade, Cioran si Nae Ionescu , cu alte cuvinte, ar fi vorba,
chipurile, despre un intelectualism formai, vidt de substanta
elevata a spiritului. E o opinie pe care a preluat-o, regretabil,
si Constantin N oica n a sa L ogica lui H erm es , unde logica
aristotelica este considerata o logica de cazarm. S mai amin-
tim acuzatia, auzit adesea printre scrierile asa-numitilor filozofi
postmoderni, de gndire linear sau aristotelica, ceea ce, n
jargonul lor, nseamn gndire piata, rudimentar, incapabil,
chipurile, s priceap complexitatea si subtilitatea lumii.17
Asadar, Aristotel a devenit pentru unii etalonul piatitudinii:
nu e, s-ar zice, destul de mistic, de adncntru spirit; el, filozoful
pe care se bizuia ntreaga scolastica medieval, a ajuns acum
s treae drept un fel de masin de filozofatn gol despre orice.
Lui, creatorului ideii teologice despre Dumnezeul imobil, care
pune n miscare ntreaga lume fiindc ntreaga lume ncearc
s se apropie de el prin iubire, i se spune c este plat! Pe scurt,
antirationalistii secolului X X si mai aies cei mediocri , dup
ce au citt cteva pasaje din N ietzsche sau din Heidegger, se
grbesc s-1 desfiinteze pe A ristotel, cruia nu-i pot ierta c a
pus la punct instrumentul intelectual cu care propriile lor
sofisme pot fi desfiinate.
Altii, dimpotriv, obiecteaz toemai creatorului metodei
stiintifice c ar fi oprit n loc stiinta, ndreptnd-o pe un drum
fais, unde a rmas pn la Copernic si Galilei: obiectie absurd,
cci revine la a-i reprosa lui Aristotel c n-a avut urmasi la fel
17 Vezi acuzatia de gndire lineari discutati n savuroasa denun-

are a cliseelor postm oderniste n Alan SOKAL-Jean BRICMONT,
In tellectual Im postures, London, 1998 (1997).
de inovatori si de creativi ea el, care nu s-a ferie sa polemizeze

indrznet cu predeeesorii si ! Pe de alta parte, ceea ce conteaz
cel mai mult in istoria stiintei este metoda, si nu rezultatele
efective, a cror valoare este de multe ori relativa: dac pentru
fizica secolului X I X , D em ocrit, cu atomii si vidul su, pare
mai apropiat, in schimb, finalismul lui Aristotcl pare mult mai
in acord cu fizica non-determinist a quantei, pus la punct
de secolul X X . Ins metodele pe care Aristotcl le-a formulat
in tratatele sale, ct si practica cercetrii stiintifice ca activitate
de grup, dezvoltat de el in cadrul Liceului, rmn vaiabile,
in mare msur, chiar si cu adugirile de rigoare, pana astzi.
Suspectez ins c cele mai multe dintre reprosurile aduse
filozofiei lui Aristotel au ca origine real, dar nemrturisit,
dificultatea textelor sale, in particular a Metafizcii. Aici comparatia
cu Platon, care a fcut din literatur vehicolul admirabil al
ideilor sale, a jucat in defavoarea lui Aristotel. Fireste, se stie
de mult c ceea ce noi pstrm din scrierile lui Aristotel sunt
lucrrile destinate scolli, adic lucrri cu un caracter pronuntat
tehnic, si nu scrieri destinate marelui public; dimpotriv, ceea
ce avem din scrierile lui Platon sunt textele adresate marelui
public si nu scolli. Totusi, pentru o epoc adesca superficial
si obsedat de comunicarea rapid, imediat, creia li repugn
adesea efortul intelectual continuu, texte care seamn, mutan-
ds mutatis, mai mult cu articolele din L ife au mai multe sanse
s se impun in fata publicului intelectual larg dect lungi
tratate stiintifice complicate. Nu c as dispretui sau ignora
valoarea literaturii pentru transmiterea abstractiunilor filozo-
fice, si mai ales valoarea literar extraordinar a dialogurilor
platoniciene, dar a face din eie un criteriu, fie si mrturisit cu
jum tate de gur, al pertinentei filozofice in ansamblu mi se
pare fals si pgubitor la culme.
Asadar, Aristotel trebuie recitit far Besserwissen adic
fr pretenda c noi stim mai bine cum ar fi trebuit el s
gndeasc, s explice, s serie; fr a ne indigna apoi dac el
procedeaz altfel; fr a-i tia gndirea in felii, fr a cuta cu
tot dinadinsul contradictii, nepotriviri, erori pe care in cele din
urm s le explicm recurgnd la ceea ce in stiint se numesc
ipoteze a d hoc. El trebuie citit cu atene, cu concentrare, as spune

chiar cu deferenti, dar mai ales fcnd efortul serios de a-1
intelege, asa cum este, si nu asa cum am dori noi, poate, s fie.
D ar atunci cum trebuie s tratm faimoasele contradictii
ale lui Aristotel, si mai ales pe cele din M etafizicaf S le
neglijm cu totul, in felul celor vechi, sau doar partial, in felul
unui interpret contemporan ca Giovanni Reale ? S le explicm
prin paradigma istorico-genetic, precum Jaeger ? S le punem
pe seama scolli, precum Grayeff ? O ri s vedem in eie rezultatul
confruntrii sisifice cu natura lucrurilor, precum face, in
cheie existentialist, Pierre Aubenque ?
Iarsi, esentialul este s procedm far Besserwissen :
trebuie s pariem, dac pot s spun asa, pe unitatea gndului
lui A ristotel; trebuie s presupunem c, atunci cnd ne izbim
de contradictii, este probabil c noi suntem aceia care nu inte-
legem bine si se cuvine s ne dublm eforturile. Fireste, persis
tenza anumitor nepotriviri si contradictii nu poate fi exclus,
dar a accepta imediat, aproape cu incantare, contradictia inseamn
a recurge la o solutie comod, pe care numai deprtarea in timp
a Maestrului si felul nu foarte d ar in care a fost editata opera
sa par s-o autorizeze. A diseca un text filozofic fundamental
dupa straturi, epoci si autori prezumtivi inseamn a anula acel
text din punct de vedere filozofic, dup cum inseamn totodat
si a dizolva comentariul filozofic intr-o vanitoas intreprindere
de pedanterie filologic.
VI. N o ta asupra prezentei traduceri
1. O rice text, si mai ales orice text vechi, pune grele pro-
bleme de traducere. Dar Metafizica lui Aristotel poate bate multe
recorduri. Textul are un pronuntat caracter tehnic si e mpnzit
cu termeni crora Aristotel le d un sens special, uneori greu
deprecizat cu exactitate. Alteori, acelasi cuvnt are mai multe
semnificatii, considerabil de diferite intre ele. Iar multi dintre
termenii lui esentiali desfid o traducere riguroas in tr-o limb
modern. E de presupus, dup cum am atras atenea, c i A ris
totel se adresa discipolilor sau, oricum, unui public initiat deja
n elementele filozofiei sale si care i cunostea vocabularul de

baz. D e aceea obscurittile (pentru noi) nu sunt deloc rare.
Sintaxa, si ea, las de dorit uneori, mai aies din pricina conciziei
sau a unor lungi incidente intercalate.
E evident c, n aceste conditii, tate traducerile, de sute
si sute de ani, se bazeaz pe explicatiile extensive ale marilor
comentatori aristotelicieni din Antichitate, cum ar fi Alexandra
din Aphrodisias sau Simplicius. Aceasta nu nseamn c versiunile
nu sunt totusi foarte diferite ntre eie. Printre cele mai cunos-
cute, pe care le-am consultt, se numr traducerea n francez
a lui J. Tricot, aceea n englez a lui David Ross, aceea n italian
a lui Giovanni Reale.
Dup prerea mea, o traducere a M etafiziciipresupune patru
riscuri principale: 1) riscul de a cdea n parafraza scolastic,
impus de traditie, si care duce la o versiune ce poate prea
omului de azi greoaie si aproape ininteligibil; 2) riscul de a
ncerca literaturizarea si cosmetizarea textului; 3) riscul de
a moderniza prea mult; si 4) riscul literalittii. In ceea ce m
p riveste, cred c cel de-al treilea rise este cel mai mie si, de aceea,
1-am asumat mai degrab pe acesta. Am considrt, de aseme-
nea, obligatoriu s explic textul, dup puterile mele si urmnd
modelul altora, prin note, introducere si aparat critic.
In romneste, M etafizica s-a mai tradus de dou ori: prima
versiune i apartine lui $tefan Bezdechi, publicat n 1965,
retiprit, din pcate, fr nici o modificare la editura IR I n
1996. E o traducere bun, dar care ncearc pe alocuri s-1 nfru-
m useteze pe Aristotel. N tele sunt de multe ori utile, prea
adesea ns sufer din pricina interpretrii vulgar-marxiste, si
au, n general, prea puîn adncime filozofic. Cea de-a doua
traducere, incomplet n momentul cnd scriu aceste rnduri,
apartine profesorului Gh. Vldutescu si a aprut la editura
Paideian 1998. Aceasta ncearc o abordare literal a textului,
ceea ce o face, n mare msur, ininteligibil. N ici una dintre
cele dou versiuni nu este nsotit de lmuriri preliminare sau
de studii introductive.
2. Traducerea de fat propune, pentru redarea unor ter-
m eni-ch eie ai lui A risto tel, unele form ule noi n tr a d ita
versiunilor aristotelice. M a simt, de aceea, obligat s explic

cteva dintre optiunile esentiale.
a) v v. Aceast faimoas expresie din M etafizica este,
in generai, rcdat de traductorii romni prin Fiinta ca fiind
sau Fiinta ca Fiint. (In alte limbi, se folosesc termeni echi
valenti ca Etre sau Being.) D e fapt, formula ar trebui tra-
dus prin realitatea ca atare sau existenta ca atare. Ca s
pstrez totusi ceva din parfumul expresiei grecesti, far a o trda
prea mult, am folosit expresia: ceea-ce-este ca fiind. Am
tradus pluralul 5 prin lucruri sau existente.
b) . Acest termen-cheie al M etafizicii este, in confor-
mitate cu traditia scolastica, redat de regul de traductori prin
termenul substant (sau cuvinte similare in limbile europene).
Term enul mi s-a prut nepotrivit si derutant: in primul rnd,
deoarece, pentru oamenii de azi, este insuficient de diferentiat
de termenul materie. O r, la Aristotel notiunea desemnat
astfel este aproape opus notiunii de materie. Pare, de ase-
menea, nepotrivit s vorbim despre ,,om " sau cal ca despre
substante. Iar s spui c, de pild, Socrate este o substant
individuala, sun barbar la culme. Asadar, am preferat termenul
de Fiint, care red relativ bine sensul cuvntului grec in
acceptiunea care ne intereseaz si care, intocmai ca si acesta, este
un derivat nominai al verbului a fi. L-am scris cu majuscul,
pentru a nu crea confuzii cu fiint, sinonim pentru vietate.
c) . Termen tradus, de obicei, prin accident,
uneori proprietate ; literal, ce e sosit impreun c u ... . Am
folosit cuvntul context sau, dup caz, expresia proprietate
contextual. Etimologie, con-textum inseamnn latina tesut
impreun c u . .. , adic ceea ce, tesut fiind impreun cu Fiinta,
ii confer acesteia anumite proprietri. Termenul red satis-
fctor ideea c exist o caracteristic a subiectului, care, desi
poate fi important, nu este cuprins in definitia sa. D im po-
triv, termenul scolastic accident sugereaz ntmplarea, hazar-
dul, ceea ce nu corespunde decat partial conceptului aristotelician.
d) . Cnd Aristotel il foloseste ca sinonim pentru ,
inseamn Idee sau Form a platonician. Aristotel
neag existenta unor atare entitti, separate de lucrurile senzo-
I. M U RIRI P RELIM IN A R E 23
riale. In acest context, am prfrt termenul Form , scris cu

majuscul, celui de Idee. In schimb, cnd am scris form a,
este vorba despre forma aristotelica, imanent lucrurilor
individuale. In acest sens, este aproape sinonim cu
(configurane) sau chiar cu (definido, nodune). U neori
A ristotel foloseste expresia configurable
si form, expresie ce trebuie, cred, luat ca o hendiada, putn-
du-se ntelege forma con figuranti a unui lucru individual.
Am prfrt totusi n traducere s suprim copula si n aceste
cazuri, nlocuind-o cu o virgul. La fei am procedat si n ltele
similare, precum ,
, , , unde
Aristotel asociaz termeni cvasisinonimici, care se lumineaz
reciproc si formeaz o sintagmi unitari. Alteori, desigur,
mai nseam ni specie.
e) , . Termenul este, conform traditici scolastice,
redat de traducitori prin cauza. Num ai c i notiunea aristo
telici de cauzi cuprinde mult mai mult dect exista n conti
nuali exprimt de termenul nostra modern. Mi se pare nepotrivit,
de pildi, s i denumim scopul, finalitatea cau zi. i chiar
forma sau definida nu sunt cauzi n sensul modern. Am tradus,
asadar, termenul prin ratiune de a fi, formula ce mi se pare c i
m britiseazi relativ bine complexitatea notiunii aristotelice.
f) . Am prfrt de obicei cuvntul virtualitate
celui folosit n mod obisnuit, de p o ten ti. El aduce o nuanti
de prezenti fantomatica, de existenti incompleti, indecisi, ceea
ce mi se pare c i redi bine intenda lui Aristotel. Astfel, pentru
Aristotel, materia este virtualitatea form ei, ea putnd deveni
fo rm i, dar putnd totodati s i nu devini. Uneori, am folosit
termenul de capacitate.
g) , . Am tradus ambele cuvinte prin
actualizare sau activitate (utiliznd, dupa caz, fie frmele
verbale, fie pe cele nominale ale cuvntului), si nu prin act,
asa cum fac multe traducen (inclusiv cele d ou i romnesti pre
cedente), care urm eazi traditia. Ar fi, ntr-adevir, greu de
nteles pentru un cititor neprevenit ce vrea s i spuni Aristotel
cu potenta care devine act sau cu forma este actul, dar gndul
su e mult mai transparent dac spunem c ,,o virtualitate se

actualizeaz sau c forma este actualizarea unei virtualitti.
Aristotel foloseste practic sinonimie si ,
dar exista o anumit diferent de nuant ntre eie. Primul
termen nseamn, literal, faptul de a fi n activitate si are un
sens mai degrab cinematic: actualizarea prin miscare a unei
virtualitti. Cel de-al doilea nseamn mai degrab faptul de
a realiza o finalitate si are o semnificatie existenial: fiecare
lucra si caut destinul, si realizeaz finalitatea, devine ceea
ce este si, in aceast msur, si obtine forma compiet.
h) . Ca si , si acest termen, esentai la Aristotel,
are un dublu sens, n funcie de referent: cand Aristotel are
in vedere Frmele platoniciene, desemneaz proprie-
tatea acestora de a fi transcendente, de a constitu o lume aparte.
Am folosit in acest caz cuvntul separat sau separabil.
Cand A ristotel se refera la proprietatea Fiinei de a subzista
in chip relativ, chiar atunci cand atribtele sale contextale se
modific, am tradus prin autonom .
i) . E o sintagm tradus de obicei prin in sine.
Am prfrt cuvntul intrinsec.
j ) . Cuvnt extrem de polisemie in greac. La Aristotel,
in M etafizica, este de multe ori sinonim cu . Alteori, tre-
buie mai degrab tradus prin definitie, sau prin nopune,
exprimnd aspectul logie al formei sau al Fiintei.
k) . Aceast expresie foarte tehnic ( quiddi-
tatea scolasticilor) a lui Aristotel am tradus-o, aici urmnd
tradipa, prin esent. Uneori ns, pentra mai mult claritate,
am folosit expresia ce-este-n-sine-ceva. Ea este sinonim
cu , adic ce-este -le lucralui si, cum arat Aristotel
in Cartea Eta, cu definita formal sau cu noiunea (ce exprim
forma sau actualizarea).
1) . Cuvnt tradus in generai prin natura. In M etafi
zica este, nu arareori, un sinonim pentru Fiint.
Pentru felul cum am tradus alti termeni, vezi lmuririle la
locul respectiv.
La baza prezentei versiuni sta textul grec al monumentalei

editii a M etafizicii in trei volume a lui Giovanni Reale, Milano,
1993 si, pe alocuri, editia clasic a lui David Ross.
3. Am inserat intre bare oblice // cuvintele pe care le-am
suplinit eu insumi pentru a face textul aristotelic mai dar. Inser-
turile intre paranteze drepte [] reprezint portiuni de text
socotit corupt sau neautentic de majoritatea marilor editii critice.
Cuvintele in cursive sunt sublinierile mele, iar majoritatea
diviziunilor in paragrafe, de asemenea, imi apartin.
4. In traducere, note, lmuriri preliminare si interpretare
am fost cluzit de o intuitie de baza: aceea ci. Aristotel ram ane
un autor esential fi p rofu n d actual a l inceputului noului secol.
n particular, M etafizica poate sugera rspunsuri in dezbaterile
de idei contemporane privind relativismul si universalismul,
ori pragmatismul si esentialismul. Nu putem atunci privi dect
cu stupoare si tristere o judecat ca aceea a lui W erner Jaeger,
care il istoricizeaz si il contextualizeaz pe Aristotel, pana la
punctul de a-i contesta o semnificabie filozofic generala si actual:
Vzut din perspectiva moderna, Aristotel este pur si simplu
reprezentantul traditici, si nu simbolul propriilor noastre pro-
bleme sau al unui progres liber si creator al cunoasterii. 18 Dar
nu-i nimic nou sub soare ! Ne vin in minte vorbele lui Aristotel :
Dac cei care au examinat adevrul in cea mai mare msur
cu putin^... dac tocmai acestia au asemenea o p in ii... cum
de n-ar fi indrepttit descurajarea celor care se apuc s filo-
zo feze? ( M etafizica , Cartea Gamma, cap. 5)
Traducerea si interpretarea lui Aristotel reprezint, la drept
vorbind, o imens oper colectiv, un fluviu majestuos si fr
sfarsit, In care nenumrate praie de diferite puteri se confun-
d si se amestec necontenit. Esentialul este, atunci, s vii cu
apa ta, mai puîna, sau mai bogat, la marele fluviu : Cci, dac,
luate individuai, contributiile stiintifice rmn nule sau medio
cre, din adugarea tuturor iese ceva mret ( M etafizica , Cartea
alpha mie, cap. 1)!
A n d rei C o r n ea
18 J a e g e r , op. ct., p. 368.

INTERPRETARE
LA M E TA FIS IC A LUI ARISTOTEL
O ricine se duce la doctor afl, si inc pe propria piele, deo-

potriv mretia si mizeria stiintei medicale: o stiint care face
uneori miracole, care a acumulat un numr exceptional de cunos-
tinte si ofer nenumrate explicatii, pe de-o parte; pe de alta parte,
o stiint care, adesea, se poticneste Tn cazul individuai, ce desfide,
prin imprevizibilitatea sa, si regula, si stiint, si ratiunea.
Aceast mretie si aceast mizerie ale stiintei erau la fel de
actuale pe vremea lui Aristotel cum au rmas si acum, lainceputul
noului mileniu. Mai mult, eie caracterizau si caracterizeaz
stiintele naturii si ale omului in ansamblu. Dar care este expli-
catia acestui tablou, etern contrastant ? Oare ar putea fi depsit
alternativa: sau regul universal sau caz individuai, in ceea
ce priveste stiintele naturii si ale omului, si cum anum e?
iat chestiuni care 1-au preocupat profund pe Aristotel. Iar
paginile pe care noi le citim astzi sub titlul de M etafizica nu
sunt, dup gndul meu, altceva dect umbra in scris a acestei
preocupri obsesive.
Adversari lui Aristotel

Filozofia se naste ne spune Aristotel in Cartea Alfa Mare
a M etafizicii din uimirea noastr dinaintea minuntiilor
naturii si ale vietii. Si totusi mai exist si o alt surs a ei, extrem
de evident la Aristotel, ca si la oricare alt filozof: anume opo-
zitia, adversitatea chiar fata de uimirile altor ganditori. Astfel,
primii filozofi ai naturii Thales, Anaximandros, Xenophan
au reactionat nu numai dinaintea spectacolului extraordinar
al misterului cosmic, dar mai ales dinaintea formulelor mitologiei
homerice si hesiodice, care aveau pretenda de a dezlega misterul
28 ANDREI CO R N EA
cu mijloacele mitului. Filozofii care i-au urmat, de exemplu,

pitagoricienii sau Platon, au practicat si ei nu doar uimirea
filozofic, ci si opozitia filozoficd fata de predecesori, astfel inct
motivele de uimire, Tn loc sa se imputineze, s-au inmuldt.
Uimirea fundamental a lui Aristotel, cel putin asa cum
o putem bnui din Metafizica, ar putea fi numit, dup prerea
mea, problema stiintei. Ea este formulata, inc din primele
paragrafe ale Crdi Alpha Mare a M etafizidi, atunci cand filo-
zoful cauta s stabileasc in ce msur stiinta este o Tntelepciune
real. O r, el observ un fapt paradoxal: omul de stiint (sau
artizanul intelept, cum il numeste el in acest punct), desi are
acces la intelegerea cauzelor si a ratiunilor de a f i ale lucrurilor,
sau la cunoasterea principiilor, se intampl ca, in practicd, s
esueze si s fie intrecut de omul cu bogat experient, dar care
ignora explicadile sdintifice si care este incapabil s-1 invete
pe un altul ceea ce el sde in mod practic. In medicina mai ales,
aceast insuficient apare in chip dureros (si apare si astzi,
nu numai in vremea lui A ristotel): stiinta are drept obiect
universalul, dar natura este, in sens imediat si direct, alctuit
din lucruri individuale sau din indivizi: stiinta m edicalil are
in vedere pe omul generic, dar cel care sufer efectiv si trebuie
vindecat nu e omul, ci numai Socrate, Callias sau Maria.
O r, tocmai de aici apare opozitia Stagiritului fata de princi-
palele soludi anterioare: pentru sofisti precum Protagoras, care
preluaser unele dintre ideile mai vechilor filozofi ai naturii,
ca Empedocles sau Anaxagoras, realitatea este in mod funda-
mental dispersat, rezumat la fapte individuale, iar lumea
consta dintr-un flux continuu si inconstant de evenimente. Nu
exist standarde universale de apreciere si de evaluare; adev-
rul este relativ, in sensul c el depinde de raportul rostirii cu
autorul su : aceasta este cea mai probabil semnificatie a faimoasei
formule a lui Protagoras : Omul este msura tuturor lucrurilor.
n fine, nu exist o distincpe ntre fapte si interpretri, intre
intrinsec si extrinsec, intre esent si aparen^; sau, dup cum
spune Aristotel: acesti filozofi suprim Fiinta, adic ei neag
c ar putea exista in lume un sm bure de stabilitate. Evident
c, in aceast situatie, orice stiinta devine imposibil. Exist,
IN TE R PR E TA R E LA METAFIZICA 29
in schimb, numai retorici, adic arte ale persuasiunii si ale

justificrii, si rmn vaiabile numai experientele individuale,
locale, incomunicabile ori, cum ar spune Michael Polanyi,
numai cunoasterea tacita.
D e partea cealalt se pozitiona Platon mai ales, cat si plato-
nismul urmasilor imediati ai lui Platon, precum Speusippos
sau Xenocrate, directie de gndire pe care Aristotel o cunostea
foarte bine, deoarece fusese el insusi un platonician in tinerete.
Solutia platonica este la antipodul celei sofistice: dup plato-
nicieni, realitatea este eternitatea, imperisabilitatea, coerenta
absolut, stabilitatea si constanta perfect, este rezisten^ la
orice devenire si transformare. D ar aceast realitate nu se afl
dect in lumea Form elor, adic in tr-o transcendent separata
de lumea fizic, a senzatiilor, a lucrurilor. tiinta este posibil,
dar vedem dintr-un pasaj al R epublicii lui Platon numai
in msura in care ea priveste la Form ele transcendente, pur
inteligibile, si nu la reflexele sau umbrele lor materiale, precum
sunt chiar si astrele pentru astronomie. Dar ce ne facem cu
fizica sau cu medicina in aceste conditii ?
Paradoxal, platonismul ajunge la o concluzie practic ase-
mntoare cu sofistica: lumea material, senzorial, cea in care
trim efectiv, nu are parte de stiint. Iar dac pentru sofisti
aceasta se intampl pentru c, in generai, nu poate exista stiint,
ci doar diferite arte ale persuasiunii, pentru platonicieni faptul
are loc fiindc numai in lumea Form elor poate exista stiint.
O r, intre tramul Form elor si lumea material exist, practic,
un abis insurmontabil.
Numai c Aristotel fiu de medie si el insusi naturalist
e convins c, dac stiint inregistreaz uneori esecuri si e intre-
cut de oamenii cu experient practic, aceasta nu se intampl
totusi ca regul generala; stiint are si ea adesea rezultate cu
care se poate luda. Iar simpla ei existent dovedeste c nici
sofistii, nici platonicienii nu au dreptate.
D ar asta nu e totul, ba e chiar putin: cci stiint nu se rezu-
m la obtinerea unor rezultate, fie si exceptionale, chiar dac nici
acestea nu sunt de trecut cu vederea, ci sensul ei fundamental
sta in aflarea de ce-ului lumii si al lucrurilor adic la aflarea
30 AN D R EI C O R N EA
principilor sau a ratiunilor d e a fi. (C u alte cuvinte, ea vrea

sa rspund la cele patru intrebri fundamentale : ce este un lucru,
din ce este cl, cine/ce 1-a fcut si cu ce scop.) Faptul c putem descrie
un fenomen, ba chiar c putem prevedea unele consecinte ale
sale nu ne este de ajuns. O m ul posed o aspiratie naturala sa
stie, adic s inteleag, s caute cxplicatii ragionale afirm
A nstotel, intr-o celebr formul, chiar in deschiderea M etafi-
zicii. Aceast aspiratie nu se reduce asa cum credeau multi
pe vremea aceea, si cum cred inc si mai multi in zilele noastre
la considerente si avantaje practice. La ce ne slujeste, intr-ade-
vr, s stim cum a artat Universul in primele secunde ale
existentei sale dup Big Bang ? D e ce ar trebui s firn preocupati
de modul cum se va sfarsi Universul, de vreme ce oricum aceasta
se va petrece peste miliarde de ani ? Din punct de vedere practic,
tabelelc astronomice ale lui Ptolemeu cu unele corectii
mai erau pn nu demult vaiabile pentru navigatori; la ce au
servit, asadar, in chip practic, teoriile lui Coperm c si Galilei ?
Pan la zborurile cosmice aproape deloc. S fie vorba, in
descoperirile stiintifice, numai despre o simpl schim bare de
paradigm a, cum spune Thom as Kuhn, legat mai curand de
un nou stil al epocii ? Iat ceva cu care Aristotel nu ar putea
fi de acord !
Aristotel este, prin urmare, incredintat c stiinta rmne
posibil si c ea este chiar esential pentru om este chiar
poarta sa ctre liberiate, fericire si divin. Cum poate fi ea atunci
exclus, fie in gen erai din realitate cum cred sofistii , fie
din realitatea aceasta, in care noi trim efectiv cum vor Platon
si platonicienii ? Si ce valoare mai are o stiint fr referent sau
una al crei referent este numai o ipotetic si, oricum,
transcendent lume a Form elor?
Btlia lui Aristotel se poart, prin urmare, pe dou fronturi :
primul front, situai la stanga, este deschis im potriva relati-
vismului sofistic, care se inspira, pe de-o parte, din unele cercetri
ale filozofilor naturii, pe de alta, din preocuprile pentru
retoric si politic ale sofistilor. Al doilea front, la dreapta,
presupune lupta cu pitagorismul si platonismul, care acordau
prea mult transcendentului pe care il separau dramatic de
IN TER PR ETA R E LA METAFIZICA 31
imanentain care noi trim. Incercarea Metafizicii, prin urmare,

aceasta este: cum se poate explica aceast lume, dar fr o des-
prinde, o rupe definitiv de acea lume, de care totusi nu ne
putem lipsi. Iar intrebarea cum e posibil stiinta Tn lumea
aceasta revine la a intreba: cum sep o t inte lege miscarea, trans-
fo rm a rea si diversitatea atunci cnd orice intelegere real, in-
telectual presupune constant, permanent si mai ales un
punct stationar de referint, ceea ce pare anevoie de aflat numai
in lumea aceasta f
Multiplicitatea sensurilor realittii

incercarea lui Aristotel se regseste sintetic intr-o sintagm
ce revine obsesiv in cuprinsul M etafizicii: .< XE-yoioevov
cu sensuri multiple. Astfel, cl observ c termenii de care
ne folosim in cele mai curente situatii nu au sensuri unice,
singulare; ci au mai multe semnificatii, pe care, dac dorim s
ne intelegem bine unii cu ceilalî, trebuie s le distingem si s le
analizm separat. Fireste, nu Aristotel fusese primul care sesizase
polisemia conceptelor, dar el este cel dintai care o analizeaz siste-
matic si care, mai ales, o asaz in centrul metodei sale filozofice.
O r, dac polisemia nu este recunoscut si respectat, iau
nastere sofisme si contradictii, iar adevrul ne scap. Cartea
Beta enumer pe larg o multime de astfei de contradictii, de
fundturi in care se ajunge dac nu se tine seam de polisemia
conceptelor si, in ultim instant, de multiplicitatea sensurilor
realittii ca atare.
Asa se intmpl, desigur, si cu termeni dintre cei mai comuni:
cuvntul sntos,in sintagma privire sntoas, inseamn
altceva dect in aceea de hran sntoas sau in aceea de ficat
sntos. Dar toate sensurile cuvntului sntos (fie ceva care
indic sntatea, fie ceva care produce sntatea, fie ceva care
contine sntatea) au ceva com un: referint la o ideeprincipala
sau central: anume la sntatea inssi.
Acelasi lucru se observ si in privinâ altor concepte, si mai
ales a celor fundamentale; in esent, spune Aristotel, insusi cu
vntul realitate sau existent, ceea ce el numeste ceea-ce-este
32 AN D REI CO RN EA
(x ov), are mai multe sensuri tate justifcate si importante

in felul fiecruia intre care trebuie distins cu atentie. D e
exemplu, un lucru, precum omul, este o existent reala, dar si
proprietatea de a fi alb este o existent reala, numai c i intr-alt
sens. D e asemenea, existent arhitectului in prunc este o reali
tate, dar virtuali, si deci de alt tip dect existent lui actualzala,
la maturitate. O r, confuzia acestor sensuri poate conduce la
nenumrate sofisme. Asadar, existent, ca si alte noiuni, nu
are nici un sens unic, asa cum credea Parmenide sau Platon,
dar, pe de alta parte, ea nu descre nici o multiplicitate pur
verbal (omonimic) de sensuri asa cum voiau sofistii; exist
mereu un nex comun, ceva care integreaz toate aceste sensuri
diferite, deopotriv far a le egaliza sau a le deduce unele
dintr-ltele, dar si far a le lisa sa se disperseze in necuprindere.
D ar care este atunci referinta principali sau sensul centrai
al existenei, aceea care impune acest nex comun, asa cum, in
mod analog, sensul centrai al noiunii de sntos este sn-
tatea ? Aceast referinta principale este ceea ce Aristotel numeste
Fiint (oliala).
Fiinta esteporftunea de stabilitate din lume, m iezul tare"
a l realittii. Fiinta este ceea ce lucrul este in sinea lui, este
ce-este- le sau. Fiinta este suportul propriettilor, al calittilor
si afeciunilor, adic ceea ce e permanent intr-un subiect atunci
cnd acesta se schimb si devine intr-un fel. D e pild, un om
poate fi sntos sau bolnav, poate fi fericit sau mizerabil, poate
invta sau uita, si totusi, atta vreme ct trieste, el rmne el
insusi, fiindc el isi pstreaz Fiinta. Raul lui Heraclit, in care
nu te-ai putea sclda de dou ori, sau chiar nici mcar o singur
data, dupa cum credea Cratylos, discipolul radical al lui Heraclit,
deoarece este in perpetu mineare, rmne totusi un anum e ru,
si nu un altul, deoarece subzista ceva din el: Fiinta sa.
Fiinta, de asemenea, face ca lucrurile s nu fie numai resele
de relatii si contexte (aa cum cred astzi pragmatisti relativisti
ca Richard R orty ), ci s aib si o anume autonomie fat de cel
care le percepe. Pentru c au Fiint, lucrurile nu sunt com piei
reductibile la datele senzatiei sau ale perceptiei, ci eie admit
si o cunoastere rational. Invers, dac nu ar exista Fiint, lumea
IN TER PR ETA R E LA METAI-IZIC 33
s-ar rezuma far rest la un flux continuu de senzatii si nici o

cunoastere bazat pe concept, pe regula, pe cauzalitate nu ar
fi cu putint.
Pentru ca s se poat explica existenta stiintei, pentru ca o
ntelegere ragionala a lumii s i fie legitima crede Aristotel,
prin urmare , pentru ca nu orice opinie si orice nchipuire
s fie la fel de valabile si de gal ndrepttite la numele de
adevr, trebuie sa existe Fiint.
Numai c aici apar doua problme: 1) Cum se poate demon
stra existenta Fiintci ? 2) Si unde anume, n cuprinsul realittii,
se regseste efectiv Fiint ?
Exista Fiint ?
Aristotel stie ns c nu poate demonstra ca atare existenta

Fiintei. Totusi, el crede c poate respinge eficient afirmatiile
celor care i contest existenta. Mai nti, el presupune, in Cartea
Gam m a ceca ce nu este dcloc absolut evident, dar era aproape
o evident pentru filozofia antica , c realitatea interioar,
a reprezentrilor mentale, corespunde structural realittii exte-
rioare, obiective.
Cu alte cu vinte, dac lumea este de tip heraclitic, n curgcre
continu, lipsit de orice constanti adic lipsit de Fiint ,
si lumea mental va fi la fel de inconstant, contradictorie,
trstur proprie zice Aristotel viziunii relativiste si iratio-
naliste a lui Protagoras. Acesta suprmase distincia dintre apa-
rent si esent, dintre intrinsec si contextual, sau, de fapt,
redusese totul la aparent si la relatie (n chipul postmodernilor
de azi), exact la fel dup cum anumiti filozofi ai naturii
eliminaser repausul si stabilitatea, pstrnd numai miscarea.
Rezultatul ar fi c nu s-ar mai putea face, n mod consistent,
afirmatii adevrate sau false despre un anumit lucra: falsul s-ar
metamorfoza ndat n adevr, adevrul ar deveni fais, in functie
de perspectiv si de dorinta celui care judec: celebra sentin
a lui Protagoras: omul este msura tuturor lucrurilor, este
interpretat de Aristotel (ca si de Platon) in cheie pur relati-
vist: adevrul si falsul se pot afirma concomitent despre acelasi
34 A N D R EI CORN EA
subiect, ceea ce de fapt conduce la suprmarea principiului noncon

tradictiei. La modul generai spune Aristotel cei care
contesta principiul noncontradictiei suprim Fiinta. Cci este
necesar ca ei s pretind c toate cele sunt contexte, sau relatii
contextuale, si c nu exist ceva ce omul sau animalul sunt
intrinsec.
Trebuie s spunem totusi c legtura dintre relativismul
epistemologie si negarea principiului noncontradictiei nu este
chiar atat de necesar logie pe cat i se prea lui A ristotel: mai
inti afirmatia lui Protagoras poate fi inteleas nu numai indi-
vidual-subiectiv (orice om e msura tuturor lucrurilor), ci si
specific-kantian (omul in gen erai d msura lucrurilor). Apoi
principiul noncontradictiei nu permite s se fac afirmatii
contradictorii despre acelasi subiect si sub acelasi raport ; or,
a afirma, de pild, c toatc propozitiile sunt adevrate poate
insemna, evcntual, c toate propozitiile sunt adevrate doar
sub un anum e aspect, diferit ns de la caz la caz, ceea nu contra-
zice neaprat principiul noncontradictiei.
Totusi este de netgduit c, filozofic vorbind, exist o leg-
tur ntre relativismul ontologie si cel epistemologie, pe de-o
parte, si sofistic, pe de alt parte, si c Aristotel nu gresea foarte
mult asociindu-le. Asadar, s admitem c, dac se suprim Fiinta,
in final, se suprim principiul noncontradictiei. R am ane atunci
de ardtat doar cprincipiul noncontradictiei nu poate f i suprimat,
pentru a arta c suprimarea Fiintei este inacceptabil. O bun
parte a Crtii Gamma este dedicata toemai acestei chestiuni:
s se arate c principiul noncontradictiei nu poate fi suprimat.
Fireste, in sine, principiul noncontradictiei, fiind o axiom, nu
poate fi demonstrat, iar cei care Tncearc s-o fac se nsal
explic Aristotel. D ar se poate foarte bine arta, in schim b, c
negarea lui este imposibil pentru o persoan care vrea s
gandeasc coerent si s comunice limpede gndul su. Este ceea
ce s-a numit metoda respingerli (refutatio).
Intr-adevr, spune A ristotel, dac am putea face afirmatii
contradictorii despre acelasi subiect si in acelasi moment, n-am
m ai pu tea nici gndi, nici com unica nim ic determ inai ; astfel
incat nimic, nici mcar aceast tez anum e c principiul
IN TER PR ETA R E LA M ETAFIZIC 35
noncontradictiei este fais , n-ar putea fi gndit sau comunicat.

O r, n fapt, toat lumca gndeste si comunica ceva anume,
inclusiv sofistii, cei care contesta principiul noncontradictiei.
Altminteri, dac nu ar comunica, omul ar fi, zice Aristotel, aidoma
unei legume. lar dac nu ar comunica ceva determinat, omul
nu ar comunica, n fapt, nimic. R ealitatea comunicarti unui
subiect determ inat, asadar, presupune acceptarea unei con
sistente a gndirii, a unei determinan coerente a gndului gndit
si apoi comunicat, ceea ce, la rndul su, implica principiul
noncontradictiei. Pentru ca omul s rmn n domeniul
logos- ului, al gndului coerent si al expresiei verbale neechi-
voce, e necesar ca el sa utilizeze implicit principiul noncontra
dictiei, fie si atunci cnd, explicit, el ar dori s-1 conteste. Chiar
dac asa cum crede de exemplu J. Lukasiewicz acest
principiu nu este o lege a logicii si nu arc valoare logic ca
atare, el ntemeiaz orice limbaj omenesc si nfiinteaz orice
responsabilitate pentru spuscle rostite si faptele comise. lar dac
el nu este nc logie, cu sigurant c el ntemeiaz logica.
O r, pe de alt parte, dup cum s-a spus, e plauzibil ca orice
consistent a gndirii s fie un reflex al consistentei Iumii. (Prin
cipiul noncontradictiei nu poate functionan cazul unor obiccte
imaginare inconsistente, precum un triunghi dreptunghic cchi-
lateral.) lar o lume consistent este o lume unde exist Fiint.
Asadar, printr-un fel de argument ontologie" implicit, subtil
si mai putin pretentios dect cel clasic al lui Anselm din
Canterbury, Aristotel deduce, din faptul incontestabil al comu
nicarli umane, c trebuie sa existe Fiint.
U nde este Fiinta ?

D ar, chiar dac acum stim c trebuie s existe Fiinta, nc
nu stim unde se afl ea, sau ce anume este ea altfel spus, cu
ce portiune din realitate se identific ea. Problema pare etern:
iat subiectul cercetat si controversat si n vechime, si acum,
si pururea: ce este ceea-ce-este, adic ce este F iinta? serie
Aristotel. Intr-adevr, filozofii, predecesorii si, au identificat
Fiinta adic i portiunea de stabilitate si coerent din lum e
36 ANIDRI.! c:ORN I-.A
fie cu elementelc naturii, precum focul, aerul sau apa, fic cu

materia in generai, fie cu anumite universalii, precum Formcle
platoniciene sau numerele pitagoricienilor. Lipsa de unitate a
rspunsurilor a generat ins confuzie si a condus la scepticismul
celor care au negat realitatea Fiintei.
A ristotel a stabilit ins c anumite cuvinte au mai multe
sensuri, c sunt noXXa'/&>c, XEyfieva: or, in acest caz, nu cumva
si conceptul de Fiint trcbuie ganditin mai multe sensuri ? Iar
dac este asa, s-ar cuveni a fi detaliate sensurile principale ale
notiunii de Fiint si stabilit la ce portiune de realitate se aplic
eie, dup cum trebuie stabilit si sensul centrai, fundamental,
care le asociaz. Prin urmare, asa dup cum Fiint impiedic
dispersia realittii in ansamblu, trebuie s existe un fel de sens
esential al Fiintei o Fiint a Fiintei, care adun si conec-
teaz sensurile relativ diferite ale notiunii de Fiint.
Iar dac este asa, nseamn c toti filozofii care au identificat
Fiint cu anumitc aspecte ale realului au avut, cumva, dreptate,
desi partial. Ei nu au vzut dect un anumit scns al Fiintei, dar
le-au scpat celelalte sensuri. Experienta lor rmne util si
merit a fi studiat istorie, ceea ce chiar face Aristotel, in Cartea
Alpha mare, dar trebuie s fic depsit critic printr-un fel de
sintez. Mai mult, a cuta s se rspund in mod univoc ntre-
brii: ce este Fiint se dovedeste a fi o eroare: Fiint este, in
m od efectiv, m ai m ulte entitdti, cbiar d ac in grade diferite.
Autonomia Fiintei
Examinnd diferitele conceptii anterioare si comparndu-le
cu a sa, Aristotel observ c, in generai, sunt mai multe entitti
care concur ntre eie in a reprezenta Fiint, si anume : materia,
form a, conceptul universal si compusul dintre m aterie si form a.
Intr-un fel, toate acestea, privite sub un anumit raport, pot
reprezenta Fiint, dar in grade diferite. D ar ce nsusire anume
trebuie s posede o entitate pentru a merita numele de Fiint ?
Rspunsul lui Aristotel este simplu si complicat in acelasi timp;
simplu: pentru ca ceva s merite numele de Fiint, trebuie s
fie un xcopiGTOv; com plicat: nu e toemai usor de inteles si de
tradus, in consecint, ce intelege A ristotel prin acest cuvnt.
IN I I KI'KI T A K I I A M I/I Al l / K : a 37
Xcopicruv inseamn, in scns strici, separabil, sau separai.

Cu toatc accstea, form a, despre care adesea Aristotel afirm
c reprezint Fiinta, nu este separabili de rcgul de materia
in care ea se ntrupeaz. Dimpotriv, Forma platoniciani, despre
care Aristotel afirma rspicat c i nu este Fiinta si c, de fapt,
nu exist in mod reai, este considerat de el a fi fost conceput
de Platon ca separat sau separabil de lucrurile sensibile.
Atunci cnd este intrebuintat pentru a descrie Fiinta, xcopiatv
nseamn de fapt autonom, sau subiect autonom . Cu alte
cuvinte, este vorba despre ceva care poate fi suport pentru
proprietti, existnd autonom (dar nu separat fizic) fat de eie
si fat de contextele sale, dar care nu este proprietate la rndul
su. U n termen adesea aproape echivalent este t5 e t i , adic
un ce anume, determinat. Numai c autonomia poate fi si
ea vzut sub mai multe aspecte, sau are si ea m ai multe sensuri.
In primul sens, mai cu seam pur ontologie, autonomia
poate fi o caracteristic a materiei. Intr-adevr, aceasta este
subiect sau substrat absolut, suport al tuturor proprietzilor si
al form elor; si, la randul ei, materia nu este o proprietate pentru
alt suport. Ea este o virtualitate completa, pentru c poate deveni
orice, far a fi, in mod determinat, nimic. Asadar, materia poate
exista chiar si autonom fat de forme, proprietti, actualizri,
dar acestea au nevoie de materie, ca suport, pentru a se manifesta.
D e exemplu, bronzul poate exista si in absenta statuii, dar o
statuie, pentru a exista, are nevoie de un anumit material fie
el bronz, piatr sau un altul. D eci, in msura in care m ateria
este subiect autonom , ea este fi Fiinta.
Autonom ia materici este ins extrem de limitat si de rela-
tiv. ntr-adevr, materia, Iuat ca atare si detasat de o form,
este imposibil deperceput sau de cunoscut; ea nu este un subiect
pentru senzatie sau stiint tocmai din pricina ndeterm inarii
sale. O r, pentru a fi cunoscut, materia are nevoie de unirea
cu o form, prin care virtualitatea sa se actualizeaz intr-un
anume fel; asadar, gnoseologie cel putin, materia nu este auto-
nom si nu este, prin urmare, Fiin^.
Atunci, mai degrab tocmai ceea ce rezult din aceast unire
a m ateriei cu o form in d iv id u alu l com pus, num it de
Aristotel g t j v o X x j v posed autonomie si in acest sens, far a

o pierde pe cea in sens ontologie. U n anumit om, Socrate,
Ioana, un animal, o planc sau chiar un obiect artificial, precum
aceastd cas sau aceastd statuie tate acestea sunt, pe de-o
parte, subiecte pentru diferite proprietti, dar nu si proprietti,
la rndul lor, ale unor alte subiecte. Se spune Socrate e un
om , dar nu se poate spune X e un Socrate. Pe de alt parte,
eie sunt si subiecte autonome pentru cunoastere si senzatie,
deoarece sunt, fiecare in parte, ceva individuai determ inai ( t5 e
t i ). Asadar, s-ar prea c Fiinta este identificabil mai ales cu
individualul compus.
Numai c din nou arat filozoful identificarea aceasta
este partial si relativ. Cci, chiar dac individualul compus
este, ntr-adevr, subiect pentru senzatie, el nu este, sau cel
putin este numai partial, subiect pentru cunoasterea rational
si pentru stiint. Individualul compus nu poatc fi, de exemplu,
definii si nu poate fi dedus. N u -lp o ti defini p e Socrate, il p o ti
num ai descre sau piet. Tocm ai din pricina prezentei in el a
materiei, individualul compus nu este determ inai sau actualizat
perfect: el continu sa devin in anumite contexte, s se schimbe,
ceea ce face ca stiinta s nu poat cunoaste decat latura lui pur
formal, generica. De aici si drama stiintei despre care vorbeam
la inceput: Socrate, Callias sau Petre sunt cei cu adevrat boi-
navi sau care sufer, dar stiinta nu poate trata dect omul
generic, abstract.
S fie atunci autonom i fo r m a mai degrab, deoarece ea nu
are nevoie de materie pentru a fi cunoscut rational, in timp
ce individualul compus are nevoie de forma pentru a fi cunos-
cut in acest mod ? S fie forma Fiinta esentiala?
C e este fo rm a ?
Problema este c A ristotel nu ne spune in mod univoc ce
este forma. Spre disperarea unor interpreti, spre satisfaccia secreta
a altora vntorii de contradictii , filozoful pare s inteleag
mai multe lucruri, uncle aparent chiar contradictorii, sub
numele de form. De altminteri, nu exist numai un singur
termen la el pentru a spune forma". Aristotel utilizeaz ntr-un

mod adesea aproximativ sinonimie termeni ca , ,
, , dintre care primul mseamn si specie,
dar si Forma platonician (a crei existent obiectiv Aristotel
o respinge vehement), al treilea nseamn definitie sau enunt
rational, iar ultimul este o expresie aristotelica pe care, din
lips de ceva mai bun, o traducem prin esent sau ce-este-
lucrul-m -sine.
D ar e de mirare c un filozof care sistematizeaz polisemia
term enilor esentiali va regsi aceast polisemie si ntr-un
termen ca cel de form ?
Dup prerea mea, cxist in M etafizica dou sensuri funda
mentale ale termenului form, m functie de perspectiva adop-
tat. Astfel, din perspectiva individualului concret , form a
mseamn de obicei proprietatea abstract, , universalul,
generalitatea. D in acest punct de vedere, forma aristotelic
este foarte aproape de Form a platonician. O r, proprietatea
abstract nu poate fi un subiect, deoarece ea spune Aristotel
se aplic unui subiect, ii adaug acestuia diferite caracteristici.
Greseala lui Platon ar fi fost de a fi ipostaziat in subiect calitti
abstracte, precum bine, frumos, cald, rotund etc., si
de a le fi separat ori autonomizat de lucrurile concrete. Urmarea
cea mai nepleut a acestei erori este ceea ce s-a numit, de la
A ristotel, aporia celui de-al treilea om , sau multiplicarea
indefinita a transcendentelor (v. Cartea Alpha mare, nota 73).
Dar Formele lui Platon sunt fals autonome. Intr-adevr, toate
aceste proprietri abstracte, la fei ca si genurile universale, nu
sunt subiecte, si cu att mai puun subiecte autonome. In
consecint, cel putin din perspectiva amintit, eie nu sunt Fiinte.
Numai c nu acesta este sfrsitul povestii: din perspectiva
cunoasterii rationale, fo rm a este un subiect autonom , ba ebiar
singurul subiect autonom. D in acest punct de vedere, forma
este identica cu s p e d a ; or, numai specia este subiectul unei
definirli. D e fin ita const Tns in tr-o unire dintre un gen si o
diferent: omul este un animal biped. Genul este un fei de
m aterie inteligibil; prin analogie, e materie si virtualitate
neactualizat: animal la modul nedeterminat, si nu un anume
40 A N D R EI CO RN EA
animai, precum om " sau elefant. Diferenta, prin analogie

din nou, este echivaient unei califican, unei actu alizan a vir-
tualitatii genului biped iar unirea dintre gen si diferenta
produce specia om . Aceasta este analoga cu individualul
compus, alctuit din materie si din forma, sau cu materia care
se actualizeaz. lata cum si specia apare ca un ce determinati
Numai c este vorba despre un individuai compus inteligibil,
considerai prin analogie cu cel concret, si nu despre unul sensi-
bil, concret, luat ca atare. O r, acest individuai compus inteligibil
este, desigur, subiect al cunoaf terii rationale si poate fi consi
drt autonom. De asemenea, el poate fi subiectul unor calificri
suplimentare. Sa mai adugm c, cel putin n anumite cazuri,
cum ar fi cel al sufletului identificat de Aristotel cu forma
trupului , forma este un fel de configurane particular, un
fel de cod genetic al individului, ceea ce am putea numi o
form configurant. In aceste situatii, filozoful foloseste ceea
ce retorica numeste o hendiad (un singur concept prin dou
cuvinte) pentru a-si preciza ideea ( ).1
Rezultatul poate deconcerta: sub un aspect, forma este
Fiint, sub un alt aspect ea nu este Fiint. D ar acelasi lucra
se petrecea si cu materia, si cu individualul-compus concret. Se
pare c cerinta ca Fiinta s reprezinte un subiect autonom
este o cerinta conflictuala: planul pur ontologie si planul pur
epistemologie nu coincid, n general, chiar dac se intersecteaz
aproximativ n individui specific, pe care, in mod analogie,
Aristotel il vede alctuit din unirea m ateriei genului cu fo rm a
diferentei.
Actualizarea
S observm, acum, c form a-Fiint este identificat de

Aristotel cu ceea ce el numeste actualizare, , .
A cpta form arat Aristotel nseamn, in fond, a actualiza
o virtualitate, a-i da un sens, o determinare, ofinalitate. Unirea
1 Pentru modul de a traduce aceast expresie, vezi p. 22.

IN TER PR ETA R E LA M ETA FISIC A 41
materiei cu forma nu-i altceva dect actualizarea, realizarea unei

virtualitti. Spre pild, un copil: el poate deveni inginer, sau
doctor, sau militar, sau traficant de droguri, sau multe altele.
Fiecare destin se afl la copil n virtualit te si se poate actualiza
n adult prin educatie, viat, mprejurri. Fiecare destin este
deci o forma, iar actualizarea uneia dintre virtualitti presupune
concom itent negarea celorlalte.
D e aici ns se vede si de ce forma sau actualizarea pare a
nu se putea regsi perfectn Fiinta concreta: ntr-adevr, actua
lizarea este captul unui procs, procesul este miscare; or, atta
vreme ct exista miscare, se pare c mai exista un rest de virtua-
litate, supus unei actualizri ulterioare. D e exemplu, atta
vreme ct trieste, un orgamsm este o Fiint, n msura in care
reprezint o actualizare. D ar viata este transformare continua,
ceea ce nseamn c niciodat nu va disprea din ea un reziduu
de virtualitate. O r, prezenâ virtualittii nseamn prezenta
materiei, a indeterminatului; ceea ce iarsi nseamn c, sub
un anume aspect, organismul respectiv nu este Fiint, sau mcar
nu este Fiint compiet.
D e aici si problem a stiintei: stimma, arta Aristo tei in Cartea
M y, are accs la universal tocm ai in msura in care acesta se
manifest ca o virtualitate: omul pe care ea il studiaz este un
om generic, indeterminat, ce nu exist ca atare, si nu o Fiint
individual determinat. In schimb, actualizarea caracterizeaz
mai aies individualul, care exist in mod concret p e acesta
insa stiinta n u -lp o a te studia dect in chip indirect, m diat si,
desigur, cu erori.
T o t de aici provine si o dram etern a existentei umane,
paralel, in fond, celei a stiintei la care ne-am referit mai sus:
existenta om eneasca realizata, form ata este actualizare; dar, pe
msur ce ea se realizeaz, avanseaz si specializarea, ngustarea,
limitarea posibilittilor. Omul realizat este, precum Fiinta
individual, foarte concret, dar nchis ntre limitele sale. n
schimb, omul situt Tncin virtualitate este, precum genul, un
universal, dar el rmne abstract, indeterminat; nu e mrginit,
dar e ineficient, e generalitate generoas, dar e privt de Fiinta
real, e materie maleabil, dar prea putin form concret. Ins
sa posezi ambele si forma eficace presupus de actualizare,

dar si generozitatea devenirii si a schimbrii adic sa fii
deopotriv adult si copil iat ceva aproape cu neputint
pentru natura omeneasc. Suntem atunci altfel astzi, in natura
noastr esential, decat eram pc vremea lui Aristotel, pe care
totusi preainteleptii sccolului al X X -lea 1-au socotit adesea a
nu mai rspunde problemelor noastre ?
Ins, dac Fiinfa deplind nu poate fi regsita nici mcar in actua-
lizarea obisnuit a virtualittii inseamn, s-ar prea, c ea nu poate
fi regsita nicieri. Dar, dac Fiinta deplin nu exist, nu exist
nimic absolut, si relati vitatea tinde s reinvadeze totul si s nruie
ntregul esafodaj metafizic elaborat cu atata strduint!
Ceea ce tulbur lucrurile este, cum se vede, miscarea atat
cea efectiv, actualizat, cat si cea virtual, sub forma repau-
sului. Fiindc, in generai, ceva care nu se misc acum se poate
candva misca, el este deci virtualitate a unei actualizri viitoare.
O r, ceea ce este virtualitate este materie si indeterminare; asadar,
e deficitar sub raportul Fiintei. Iar ceea ce se misc, de obicei
poate inceta s se miste, sau se poate misca si in alt mod, ceea
ce arat c el contine de asemenea un reziduu de virtualitate.
Excursul lui Aristotel de pan in pragul Crdi Lambda pare
s fie aporetic si deconcertant: desi Fiinta trebuie s existe, fie
si mcar pentru a garanta realitatea si coerenta gandurilor noastre
si capacitatea noastr cfectiv de a le comunica, in sensul deplin
al cuvntului ea nu pare a putea fi identificat com piei cu nici
o realitate. Nici materia, nici compusul, nici forma, nici univer-
salul, nici individualul nu dau scarna pe de-a intregul de toate
exigcntele Fiintei. Fiinta e mai necesar ca oricand, dar ramane
imposibil de regsit in fapt!
Fiinta deplin
Platon credea c regsise perfectiunea in lumea Form elor.
Form ele platoniciene sunt arhedpuri desvrsite ale lucrurilor
terestre, dar sunt in acelasi dmp abstractiuni sau, cum ar spune
Aristotel, predicate universale. Valoarea lor epistemologic
const in aceea c eie sunt cognoscibile, inteligibile. Dar toemai
aici st, observa Aristotel, slbiciunea ontologica a teoriei plato

nice: predicatele nu pot fi Fiint, deoarece numai subiectul
poate fi Fiint. Numai c subiectele, n generai, sunt indivi-
dualitti partial indeterminate, din pricina prezentei materiei,
deci nu sunt epistemologie valoroase.
Solutia ar fi s se gseasc o realitate, ca s spunem asa,
tautologica, unde subiectul si predicami coincid, si care s fie
deopotriv subiect absolut, dar si prdicat absolut: ca subiect,
o astfel de realitate poate fi Fiint sub raport ontologie; ca
prdicat, ea poate fi Fiint si sub raport epistemologie. Iar ca
subiect absolut, s-ar cuveni ca aceast realitate s fie indivi-
dual, si nu o abstractie precum Frm ele platoniciene.
D e asemenea, am vzut c ceea ce crea problemele erau ma
teria si virtualitatea inerent ei. Ar trebui, atunci, aflat o
realitate care s fie lipsit de virtualitate, sau care s fie actuali
zare pura, ad ic com pleta in toate privintele. Aceast realitate,
lipsit fiind de virtualitate, nu ar putea fi altceva dect ce este
si prin urmare ar fi etern si esential imobil, fr putint de a
se misca vreodat.
In sfrsit, aceast realitate ar trebui s genereze si s deter
mine ntreaga existent n calitate de principiu. In ea, contradictiile
pe care le-am regsit cercetnd Fiintele ar trebui s se rezolve.
Altminteri, lumea ar rmne n continuare imperfect, dispersati,
iar falia dintre realitatea ontologic a individualului si reali-
tatea epistemologic a universalului ar continua s fie, in
principiu si n mod esential, neacoperit.
A ceast realitate nu este altceva san altcineva dect Dumrte-
zeu sau Fiint desvrsit. D ar cum poate exista sau fi gndit
o Fiint, deopotriv subiect absolut si prdicat absolut, actua
lizare pur, deci etern imobil, si in acelasi timp creatoare
cumva a ntregii lumi ? Nu sunt mai ales imobilitatea acestei
Fiinte, caracterul ei tautologie to t attea motive s credem c
aceast Fiint este o imposibiltate ? Cum poate exista un M is-
ctor nemiscat, ceva care, punnd in miscare ntregul Univers,
s rmn, el nsusi, imobil ? Si cum poate fi ceva deopotriv
proprietate si suport al respectivei proprietti ? Si care va fi
aceast extraordinar proprietate ?
44 ANDREI CO RN EA
Desigur, spune Aristotel, n mod normal, un lucru care

pune pe altul n miscare se misc si el la rndul su, transformind
o virtualitate n actualizare: un cal, pentru a trage un car,
trebuie sa alerge; o smant, pentru a da nastere plantei, trebuie
sa piar, un foc, pentru a arde, trebuie s consume combustibil.
Lucrurile ns ar trebui s aib un nceput, sau un principiu,
iar acesta ar trebui s fie imobil. A ltm interi lum ea ar f i fa r
principiu , cci un principiu care nu poate fi determinai sau care
este mpins la infinit nu este, dup Aristotel si, in generai, dup
antici, principiu. D ar cum poate ceva imobil s pun n
miscare ? C hiar Platon, n Timaios, pentru a explica geneza
lumii, concepuse un Demiurg activ, care crea cu ochii la For-
mele eterne, ntocm ai unui artist.
Aristotel ofer aici una dintre cele mai fascinante teorii din
istoria metafizicii, teorie care a inspirt secole de-a lungul gndirea,
dar chiar si, prin Dante, poezia european. Mai mult, probabil
c aceast teorie despre Dumnezeu a contribuii mult pentru a-1
face pe Aristotel filozoful prfrt al scolasticii medievale.
El observ, astfel, c nu orice se misc n mod obligatoriu
mpins de la spate, sau activat de o ratiune eficient, asa
precum un m otorm pinge un autom obil; unele existente, mai
aies cele dotate cu inteligent si sensibilitate, se deplaseaz, se
pun n miscare si fiindc doresc sa. atinga un anum it rezultat.
Cineva vrea s cunoasc, deoarece are o finalitate cunoasterea
a ceva, si face eforturi numeroase pentru aceasta. Altcineva
caut apropierea sau admiratia fiintei iubite, deoarece aceasta
i constituie, cel putin in parte, in calitate de iubit, finalitatea.
Asadar : fin ahtatea atrageprecum un m agne t, pune in miscare,
num ai ca f a r ca ea insasi sa se miste. Intr-adevr, dac un
motor consum benzin pentru a pune in miscare automobilul,
dac un cal mnnc nutret pentru a alerga, stiinta, cunoasterea
nu se pierd, nu se consum pe msur ce diferiti oameni le
abordeaz, nici iubita nu diminueaz pe msur ce cavalerul
ei i face curte.
S ne nchipuim atunci, dup modelul gndirii si al iubirii
(sau mai degrab contopindu-le pe amndou) ne propune
Aristotel , o finalitate universale a lumii si a Universului: fie
aceasta Dumnezeu. El nu creeaz si nu pune n miscare lumea,

miscndu-se, actionnd, precum Demiurgul platonic (sau
Dumnezeul biblic), ci o face rmnnd im obil: /D u m nezeu /
pune n miscare /fiin d im obil/precu m obiectul iubirii, in vrem e
ce celelalte lucruri pun in miscare /a lte lucruri/ miscndu-se
la rndul lor exprima Aristotel, n cteva vorbe, unul dintre
cele mai importante gnduri ale filozofiei europene.
Prin urmare, Dumnezeu este imobil si este finalitatea U ni-
versului. E im obil, dar, n calitate de scop, de obiect al iubirii
universale, e motorul universali nu mpinge lucrurile de la
spate, fcndu-le sa se miste si s existe, ci le atrage in orizontul
menirii lor in existent, ca obiect al dorintei, al iubirii si al
gndirii lor. El ramane etern nchis In sine, dar determina, ca
finalitate absolut si universali, existent lumii.
O r, dac Dumnezeu este obiect universal al gndirii, el va
fi si obiectul propriei gndiri. Sau altfel: ce altceva ar putea gndi
mai nobil Dumnezeu dect sa se gndeasc pe sine ? Ia ti
tautologia cutat: Dumnezeu este obiect, dar si subiect al
gndirii; el este gndire care se gndeste p e sine; prin urmare,
termenul gndire apare deopotriv ca subiect si ca prdicat.
Fiind subiect, Dumnezeu este Fiinta; fiind prdicat, adic
actualizare completi, el este si forma perfect, adic iarsi Fiint.
Sau iarsi, de vreme ce Dumnezeu este finalitate universal
si absolut, el este in mod esential im obil si nu se poate in nici
un fel transform a: cci, dac s-ar transforma, ar nsemna s
existe o alta finalitate dincolo de el. D ar ceea ce este in mod
esentai imobil si neschimbtor este actualizare compiet, total,
lipsit de orice devenire. O r, ceea ce este com plet actualizat
este si com plet lipsit de virtualitate, ad ic lipsit de m aterie. Si
nu e vorba doar despre materia senzorial, ci si despre ceea ce
Aristotel numeste materia inteligibil (adica genul in raport
cu specia). Dumnezeu este, prin urmare, perfect simplu si nu
poate fi perceput printr-o operatie intelectual analitic ce
separ subiectul de prdicat (ce se confund n cazul su), ci
numai printr-un procs de contemplatie intelectual sau mistic,
ce reprezint pentru Aristotel suprema, chiar dac foarte rara,
beatitudine menit omului. (Aceast contemplatie este opera
partii divine din noi, numit de Aristo tei, in Etica Nicomahica,

in A naliticeleposterioare sau in D espre suflet, ()
- ceca ce traducem aproximativ prin intelect activ sau agent.)
In sfarsit, Dumnezeu, ca m otor imobil de care atrn ntreg
Cern si N atura, este o Fiint individuala, si nu o abstracde
sau un universa!, precum Form a platonician. Dar e o Fiint
individuala lipsit de virtualitate si de indeterminare. In mod
nemijlocit, ca finalitate, ca Fiint iubit, el produce miscarea
perfect circular a cerului stelelor fixe, iar indirect, prin inter-
mediul mai multor motoare planetare m obile subordonate
tot attea Fiinte individuale mobile , el determin miscrile
planetare (pe care Aristotel le descrie utilizand teoriile
astronomice ale lui Eudoxos, Callippos si ale altor astronomi
si matematicieni). Principiul lumii este, asadar, unic ceea ce
a plcut mult cresdnilor medievali ; nu-i bine cu multi domni,
a$a cd fie stapanitorul unul singur incheie Aristotel Cartea
Lambda, cu un citat homeric.
C eea-ce-este c a fiin d
Ne amintim de obiectia lui Jaeger: dup Cartea Gamma,
s-ar fi cuvenit ca Aristotel s treac la descrierca Fiintei perfecte,
si nu s dedice un numr att de mare de pagini diferitelor
proprietti ale Fiintelor senzoriale sau inteligibilc materiale,
precum face el in Crdie Zeta, Et si Theta.
$i Jaeger, ca si alti interpreti, precum Pierre Aubenque, au
impresia c excursul din Cartea Lambda este barba postisi a
Metafizicii, fiind un tratat lipit restului, deoarece el ar mrturisi
o alt conceptie despre metafizic, sau despre prima filozofie,
cum si denumeste Aristotel demersul. D e aceeasi prere este
si David Ross, pentru care Cartea Lambda nu apartine corpusu-
lui initial al M etafizicii. Intr-adevr spun ei , la nceputul
Crdi Gamma, Aristotel defineste obiectul stiintei pe care el o
caut, ca urmrind ,,ceea-ce-este ca fiind < ov>. Adic,
ar fi vorba despre o stiint cu caracter generai, care ar avea in
vedere nu o anumit portiune a realitdi, precum sdintele spe-
cializate spre exemplu aritm etica studiaz realitatea ca
numr , ci ar lua realitatea ca citare, cu caracteristicile sale

universale, cele mai abstracte. A r fi vorba, deci, despre onto
logie. Pe de alta parte Tns afirm acesti interpreti , atunci
cand Aristotel vorbeste despre Fiinta prima si Dumnezeu, el
face teologie, decupnd acum o portiune a realittii; adic e la r
identifica acum m etafizica cu o stiinta specializat.
La drept vorbind, chiar Aristotel rspunde acestei obiectii,
in Cartea Epsilon, spunnd, chiar dac poate prea pe scurt, c
discutia despre Fiinta universali sau despre ceea-ce-este cafiin d
si cu cea despre Fiinta perfect (adic discursul ontologie si
cel teologie) coincid intr-un fel deoarece Fiinta perfect este
si prim a in seria Fiintelor. Iar a vorbi despre prim ul dintr-o
serie inseamn, ntr-un fel, a vorbi despre toat seria, asa cum,
de exemplu, a vorbi despre Fiint prima categorie in cuprinsul
realittii oblig la a vorbi si despre celelalte acceptiuni ale
realittii (calitatea, cantitatea, locul etc). Sau, altfel spus, pentru
Aristotel, orice discurs despre realitatea universal este un discurs
despre principale acesteia, fi invers. O r, Misctorul imobil este
principiul miscrii si al devenirii universale.
Asadar, discutia despre Fiinta universal si cea despre Fiinta
perfect, chiar dac nu coincid, in orice caz sunt si trebuie s
fie strns legate. Fiinta universal, fie si dispersat, cum este
in Fiintele particulare, are aceleasi propriet, in fond, ca si Fiinta
perfect, divin. D oar c aceste proprietti nu sunt adunate
laolaltefectiv , ci doar cel mult analogie: intr-un loc, se ntl-
neste subiectul absolut (materia), ntr-altul forma autonom
conceptual (specia), ntr-alt parte finalitatea, ntr-alta, in
fine, ratiunea de a fi eficient. Determinarea este valabil doar
pentru un aspect al unei Fiinte anume, dar nu si pentru un altul,
iar unirea actiunii cu scopul sau actualizarea caracterizeaz doar
unele subiecte, si numai sub anumite aspecte izolate ale lor.
Dimpotriv, in Fiinta perfect toate aceste aspecte si nsusiri
partiale sunt adunate laolalt, strnse intr-un singur mnunchi,
ca s spunem asa.
E limpede atunci de ce Aristotel se ocup pe indelete de
Fiintele terestre, mai pana la a vorbi despre Fiinta divin: el
trebuie s arate, in prealabil, prin care anume aspect al lor
48 AN D REI CORN EA
acestea merita numele de Fiint, dar si prin care anume eie sunt
mai prejos de demnitatea Fiintei; numai punndu-le in evident
insuficientele partiale, dar complementare, poate deveni limpede
nevoia ulterioar de apresupune depsirea dispersici Fiintei si
necesitatea introducerii Misctorului im obil Dumnezeu.
Tcza lui Aristotel c, dac nu exist o Fiint imobil si per-
fect, principiile n-ar mai avea sens este dovedit examinndu-se
mai nainte limitrile diverse aie Fiintelor dispersate si posednd
materie. Ca si pentru Platon, si pentru A ristotel lumea sen-
zorial nu spune totul despre realitate. D ar, dac la Platon
lumea senzorial reprezint im aginea sau copia degradata a
lumii Form elor eterne, la Aristotel, lumea noastr este echi-
valent cu dispersia Fiintei perfecte.
La urma-urmelor, n fundalul ntregii M etafizici se regseste,
si nc rptt de dou ori, argumentul ontologie sau, dup cum
se mai spune, transcendental: mai nti, din faptul c ntre
oameni are loc comunicarea cunostintelor si c stiinta este eu
putint, Aristotel deduce c lumea trebuie s fie consistent,
c trebuie s aib un miez tare, altfel zis, c exista Fiint.
Apoi, ntr-un al doilea timp, din faptul c nicieri, totusi, n
lumea noastr, Fiina nu se regseste efectivntreag si complet,
si fiindc, totusi, pare necesar ca ea s existe si n aceast
ultima stare, si nu numai n tr-u n mod analogie n dispersie,
el deduce c ea trebuie s existe efectiv astfel, imobil, nchis
n sine, gndindu-se pe sine si crend totul n calitatea ei de
finalitate universal.
n fond, dovada fundamental c lumea are sens si unitate
Aristotel este ncredintat de asta este c noi suntem capabili
s vorbim eu sens si coerent despre ea: fiindc a vorbi eu sens
nseamn a asuma c Fiinta exista; dar, dac ea exista, n dispersie,
aici, trebuie s existe si altundeva intact.
Vechea reprezentare, potrivit cu care A ristotel ar fi fost
numai un em pinst si un materialist, spre deosebire de Platon
care ar fi fost un idealist pur, ne pare srac si simplist: pentru
Aristotel valoarea suprem a stiintei st n aceea c ea l cauta si
l imit pe Dumnezeu. Altminteri, prin rezultatele sale practice,
IN TE R PR E TA R E I.A M ETAFIZIC 49
ea nu merit attea laude cte ii aduc unii, cci uneori poate

fi inferioar unei solide inelepciuni empirice.
Pe de alta parte, Platon mai avea inca nostalgia actiunii
politice directe, care s derive din teoria filozofic; pentru el,
filozoful trebuia, la un moment dat, s revin tn Pestera intu-
necat pentru a-si ajuta si a-si elibera semenii. Aristotel, desi
prin traditie dasclul lui Alexandru cel Mare, pare mult mai
sceptic fat de unirea filozofului cu omul politic: filozoful
trebuie s rmn unde este, s i faca ce stie mai bine si, vorba
lui Constantin N oica, ,,s lase pe seama oamenilor politici
sarcina de a se lupta pentru onoarea de a matura strzile.
Ceea ce nu inseamn c stiinta nu ar avea si un rost empiric.
Dar, din nefericire, regula rmne c stiinta il vindec doar pe
omul generic, in timp ce suferinta, boala, tristetea, bucuria,
moartea sunt incercate numai de omul particular, de tine, de mine,
de cl, de ea. Intre Fiintele individale imperfecte si universalul
virtual al stiintci distanta rmne, de obicei, dezesperant de mare.
Faptul ins c mai supravietuieste, printre noi, oamenii,
aspiratia de a sti si c ea mai este si azi gratuit, inexplicabil
prin considrente empirice, probeaz in fond c, de la izolarea
mea, a ta, a ei, a lui, calea spre noi, si chiar spre ceea ce e dincolo
de noi, orict ar fi ea de lung, de ingust si de abrupta, nu se
inchide niciodat. Ea se pstreaz intredeschis, fie si abia
vizibil, chiar inconjurati cum suntem de tate obsesiile noastre
relativiste, de tate indemnurile de a epuiza pripit teoria n prac-
tic, de instrumentalismul care ne guverneaz vie^le, de spe-
cializarea care ne face eficienti, dar ne limiteaz.
Circularitatea lui a dori s stii doar de dragul de a sti nu e
o tautologie absurda, o sum a ineficientei, o pozn filozofic;
ea inseamn s recreezi, fie si pentru o clipit, condiria Celui
care se gndeste p e sine, si care, numai si numai prin iubirea
universal pe care o desteapt, mut lumea din nefiint. O r,
ce alt fericire mai deplin ar putea sosi unui om dect s se
asemene, fie si pentru scurtul rstimp al articulrii unui gnd
bine rotunjit, cu nsusi Dumnezeu ?
A n d r ei C o rn ea
BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVA
ARNIM, Hans von, Die Entwicklung des Aristotelische

G otteslehre, in vol. M etaphysik und Theologie des Aris
toteles, ed. de Fritz-P eter Hagen, Darmstadt, 1969.
AUBENQUE, P., P roblem a fiin tei la Aristotel, Bucuresti, 1998
(1962).
BONITZ, H., Aristotelis M etap h y sica, recognovit et ennarravit,
2 v o l., B o n n , 1 8 4 8 - 1 8 4 9 .
B r e n t a n o , F., Von der mannigfalten Bedeutung des Seienden
nach Aristoteles, Freiburg im Breisgau, 1862; Darmstadt, 1960.
C R I L L Y , W . H . , The role o f A lpha M inor in A ristotles
Metaphysics, Fribourg, 1962.
D a n c y , R., On some of the Aristotles second thoughts about
substances: matter, in vol. Aristotle, substance, fo rm an d
m atter, ed. de Terrence Irwin, New Y o rk and London,
1995.
GOEHLKE, P., D ie Entstehung d er Aristotelischen Prinzi
pienlehre, Tbingen, 1954.
G r a y e f f , F., Aristotle a n d his School. An inquiry into the
History o f the Peripatos with a C om m entary on Met. Zeta,
Teta, L a m b d a an d Theta, London, 1974.
GRICE, P., Aristotle on the multiplicity of Being, in vol.
Aristotle, substance, fo rm and matter, ed. de Terrence Irwin,
New Y ork and London, 1995.
GUTHRIE, W .K .C ., The Development of A ristotles T h e o
logy, in The Classical Q uaterly 27 (1033), 28 (1934).
HAMELIN, O ., L e systeme d Aristote, Paris, 1920.
Aristoteles. G rundlegung einer G eschichte seiner
JA E G E R , W . ,
Entwicklung, Berlin, 1923, 1955.
Aristotelis Metaphysica, recognovit breviqu e

J a e g e r , W.,
adnotatione critica instruxit, O xonii, 1957.
Loux, M., Primary ousia. An Essay on Aristotle's Metaphysics
Z an d H, O xford, 1993.
M A N S IO N , S., Die erste Theorie der Substanz nach A ris
toteles, in vol. M etaphysik und Theologie des Aristoteles,
ed. de Fritz-P eter Hagen, Darmstadt, 1969.
M E R L A N , Ph., From Platonism to N eoplatonism , The Hague,
1953.
PATZIG, G ., Theology and O ntology in A ristotles M eta
physic, in vol. Articles on Aristotle, vol. 3, ed. by Jonathan
Barnes, M alcolm Schonfield, Richard Sorabji, London,
1979.
R e a l e , G ., Aristotele M etafsica, 3 vol., Milano, 1993.
R e a l e G., II concetto di filosofia prim a e l unit della metafsica
di Aristotele, Milano, 1993 (ed. a 5-a).
R e i n e r , H ., Die Entstehung und ursprngliche Bedeutung
des Nam ens M etaphysik, Tn vol. M etaphysik und
T heologie des Aristoteles, Darmstadt, 1969.
ROBIN, L ., L a pense grecque et les origines de l esprit scienti
fiq u e, Paris, 1923.
ROBIN, L ., L a thorie platonicienne des Id es et des N om bres
d aprs Aristote, Paris, 1908.
Ross, W .D . Aristotel, Bucuresti, 1998 (1923).
ROSS, W .D. Aristotles Metaphysics. A R evised Text with Intro
duction an d Com m entary, O xford, 1924.
SC ALTZAS, Th., Substances an d Universais in Aristotles M eta
physics, Cornell University Press, Ithaca and London, 1994.
SPELLM A N , L., Substance an d Separation in Aristotle, C am
bridge University Press, 1995.
T R IC O T , J., Aristote, La Mtaphysique, nouvelle dition entire
ment refondue, avec commentaire p ar J. Tricot, 2. vol., Paris,
1953.
WHITING, J . E ., Form and Individuation in Aristotle, Tn vol.
Aristotle, Substance, Form an d M atter, ed. de Terrence
Irwin, N ew Y ork and London, 1995.
WlLPERT, P., Zur Interpretation der M etaph. Z, 15, Tn vol.

M etaphysik und Theologie des Aristoteles, Darmstadt, 1969.
W U N D T , M., Untersuchungen zur Metaphysik des Aristoteles,
Stuttgart, 1953.
CARTEA ALPHA MARE (I)
A spirada ctre cunoa^tere tine de esenta umana. C e presupune
cunoasterea stiintific si Intru ct cste ea superioar si inferioar
cunoa^terii practice. Cunoasterea stiintific presupune cunoasterea
ratiunilor de a fi ale lucrurilor si fenom enelor, iar stiinta cutat va
fi aceea a primelor raduni de a fi si principii. Aceasta este singura stiinta
divina. T oate celelalte stiinte sunt mai necesare vietii dect ea, dar
mai bun nu e nici una.
Radunile de a fi, considerate a fi si principii, sunt de patru feluri.
Excurs istorico-cridc pentru a se vedea dac predecesorii lui Aristotel
au avut Tn vedere, sau nu, aceleasi raduni si principii ca si el. Sunt
discutati filozofii naturii (Thales, Anaximenes, H eraclit), atom isdi
(Leucip, D em ocrit), eleadi, pitagoricienii, Anaxagoras si Empedocle,
Platon si platonicienii.
Capitolul 1
T op oam enii p oarta in fir e <(p\>Gi> aspirapa de a sti. Ca 980 a

semn /al ei/, sta iubirea de senzatii <aio6r|(jevq>: caci acestea
sunt iubite pentru ele insele, chiar si fara sa aduca vreun folos1.
C el mai mult insa dintre toate este iubita senzatia ce vine prin
vaz. Deoarece nu numai ca sa actionam, dar si fara sa avem de
gand sa actionam, preferam, cumva, vederea celorlalte simturi.
M otivul pentru aceasta /preferinta/ este ca vederea, mai mult
decat toate celelalte simturi, ne face sa cunoastem si ca ea
lamureste multe trasaturi distinctive /ale lucrurilor/.
Prin natura, vietuitoarele se nasc cu posesia senzatiei, dar,
pornind de la senzatie, la unele nu se naste memoria, la altelc
da. D in aceasta pricina, ultimele sunt mai inteligente si mai
capabile sa invete decat sunt cele ce nu pot sa memorcze. Cele 980 b
inteligente, dar care nu pot auzi zgomotele, raman /totusi/
incapabile sa Invete (precum albina si orice alta specie animala
asemanatoare cu ea). In schimb, reusesc sa invete acele vietati
cate adauga la memorie si auzul.
Restul animalelor traieste avand reprezentari p a v T a o i a i >
si amintiri, dar ramane putin partas la experientd <e(i.7teipia>.
Neamul omenesc insa traieste fiind in posesia si a artei < t e x v t |>,
1 Cunoasterea nu este in stru m en tal, in ultima instanti, iar legi-

timitatea ei profu nd i nu e data de utilitate. Cunoasterea si stiinta sunt
autosuficiente, far sa aiba nevoie de o intemeiere suplimentar. A ris-
totel rstoarn astfel, com plet, sensul aparent al ierarhiilor, cci toate
celelalte ocupatii umane sunt heteronom e. A utosuficienta apropie
astfel cunoasterea de actualizarea desvarsit, adic de D um nezeu.
La Platon, finalitatea cunoasterii era buna guvernare, intruchipat
Tn statu filo zo filor din Republic. N im ic asem ntor la A ristotel.
56 M ETAFIZICA
si a rationam entelor. lar experienta, la oameni, se nasce din

memorie. Cci numeroasele amintiri asocate aceluiasi lucru
produc capacitatea unei experiente unitare. Asadar, se pare c
a experienta este ceva destili de asemntor cu arta cu stiinta
< >.
In fapt, stiinta si arta se nfptuiesc la oameni prin expe-
rient.2 Cci experienta a produs arta cum spune Polos , iar
Iipsa ei d nastere hazardului <>. Intr-adevr, arta se naste
atunci cnd, in baza multor reflectii izvorte din experient,
ia nastere o conceptie <> general, privi toare la toate
cazurile asemntoare. Asadar, faptul de a concepe c un anume
leac li prieste lui Callias care sufer de o anum e boal, la fel
si lui Socrate si multor altora, fiecruia in parte, tine de expe
rient; dar faptul c tuturor celor de acest f e l , definiti prin-
tr-o unica form a, suferind de o anum e boal, le foloseste /acel
leac/ precum flegmaticilor, biliosilor sau celor cu febr
tine de art.
Prin urmare, in ceea ce priveste practica, experienta nu pare
a se deosebi de art. Ba chiar, oam enii experm entati reusesc
m ai bine dect teoreticienii fa r d experienta. Explicada st in
faptul c experienta este cunoasterea situatiilor individuale <
>, in timp ce arta este cunoasterea situatiilor generale;
dar toate actiunile si procesele au de-a face cu individualul. Cci
nu pe ,,om " /la modul generai/ il vindec medicul, afar doar
dac nu /ne gndim la/ om ulplasatintr-un anume context,
< >, ci pe Callias, pe Socrate sau pe un
altul dintre toti cei numiti asa sau altfel, si care, in contextul
respectiv, au proprietatea <> de a f i om i . Asadar,
2 A ristotel spune arta si stiinta. A rta <Txvr|> este un echivalent

al stiintelor productive i are o sem nificatic destul de diferit de
termenul nostru art .
3 n definitia omului nu intra existenta unui om particular, de
exemplu, cea a lui Socrate; asadar, a-1 vindeca pe omul din Socrate
n baza stiintei medicale poate esua uneori n msura in care intervine
irationalitatea cazului particular, a contextului. Vezi Ldm uririle
prelim inare.
CARTEA AI.PHA M ARE (I) 57
dac cineva este teoretician si are cunoasterea generalului, dar

ar ignora particularul cuprins in acesta, va gresi de multe ori in
opera sa de vindecare. Insul particular, deci, este cel vindecabil.
Si totusi, calitatea de a sti si de a intelege o socotim mai
degrab ca apartinnd artei dect experientei, si ii concepem
pe artizani mai intelepti dect pe oamenii cu experient,
admitnd c, pentru toti oamenii, intelepciunea se asociaz cu
calitatea de a sti. Aceasta se intmpl deoarece unii /artiza-
nii/ cunosc ratiunea de a f i a lucrului < aixia>4, in timp ce
ceilalti oameni nu. Cci oamenii cu experient stiu ca are
loc un efect, dar nu stiu de ce are el loc. O r, ceilalti il cunosc
pe de ce si rapunea de a f i a lucrului.
lata motivul pentru care ii considerm mai vrednici de pre-
tuire si mai stiutori pe sefii de lucrri dect pe muncitorii 981 b
manuali, ct si mai intelepti, deoarece primii cunosc ratiunile
pentru care se fac lucrrile. Ceilalti se comporta precum unele
elemente inanimate care produc anumite efecte, dar care far
de stiint produc ceea ce produc (asa cum focul arde). Aceste
inanimate produc fiecare efect datorit naturii lor, in timp ce
muncitorii manuali le produc datorit obisnuintei.
Asadar, artizanii sunt considerati a fi mai intelepti, nu
fiindc ar fi oameni practici, ci fiindc ei pot s dea seama de
fenomene <Xcr/ov jiv> si cunosc ratiunile lor de a fi. In gene
rai, semnul distinctiv al stiutorului fata de nestiutor este putinta
de a transmite altuia ce stie. D e aceea, socotim c arta este in
m ai m are msura $tiint dect experient. Cci artizanii pot s-i
invete pe altii s stie, in timp ce oamenii cu experient nu pot5.
D intre senzaîi, prin urmare, pe nici una nu o considerm
a reprezenta o ntelepciune, desi cele mai dominatoare dintre
4 Pentru ratiunea de a fi care traduce la noi termenul de ,

vezi Lm uririle prelim in are.
5 Stiinta este o cunoastere a universalului; or, universalul fiind
rauonal, poate fi predai si nvtat. Individualul, cel putin rezum at
la el nsusi, este irational, inefabil si nu poate constitui obiectul unei
invtri rationale. N um ai in msura in care prin individuai transpare
universalul, stiinta poate avea desi im perfect acces la el.
58 M ETAFIZICA
senzatii dau totusi cunostintele particulare. Numai c eie in

nici o privint nu il comunica pe de ce, de pild, de ce este focul
cald, ci ne comunica doar fap tu l c el este cald.
E verosimil, asadar, c cel care, primul, a descoperit o art,
situat deasupra senzatiilor comune, s fi reprczentat o pricin
de admirade pentru oameni, si aceasta nu num ai fiin d c
inventia sa ar f i fo st de fo lo s; ci el a fost admirat /mai ales/ ca
un om intelept si deosebit de ceilalti. Asadar, odat ce au fost
inventate mai multe asemenea arte, dintre care unele erau indrep-
tate ctre necesitdle viedi, iar altele spre desftare, mereu ulti-
mele au fost privite ca mai ptrunse de intelepciune dect
primele, deoarece stiinta pe care eie o ofer nu este legata de
vreun folos. Astfel c, dup ce toate artele au fost nscocite,
au fost inventate stiintele <7iiaTfi|ioa> care n-au de-a face nici
cu folosul, nici cu desftarea. Aceasta s-a petrecut mai inti
in acele tri unde oamenii au dispus mai inti de rgaz. Iat
de ce artele matematice s-au alctuit in Egipt, unde neamului
preotesc i se ingduia s se bucure de rgaz6.
Am explicatin lucrrile de etica diferenta dintre art, sdint
si celelalte de acest tip.7 D ar cele scrise aici au scopul urmtor:
s arate c toti admit c lucrai numit intelepciune are in vedere
radunile, principale <odTtaq kcc pX<xq>8. Astfel inct, dup
cum s-a spus mai inainte, omul cu experient pare mai intelept
dect cei care au parte doar de senzatie, oricare ar fi ea ; mesterai
e mai intelept dect oamenii cu experient, seful de lucrri dect
982 a muncitorul manual, iar ndeletnicirilc teoretice < 0 E o p n n K ai> sunt
mai ntelepte dect cele productive ^ o ititik cx^ .
O r, este limpede c intelepciunea este o sdint ce are ca
obiect anumite principi!, anumite raduni de a f i /ale lucrarilor/.
6 axoXêiv, oxoXt|. D e aici latinescul schola fi cuvintele moderne

din lim bilc europene cu sensul de scoal".
7 Etica N icom ahica, V I,3, 1139b.
8 Expresia este o hendiad. Vezi p. 22.
9 Dup Aristotel, cunoasterea este teoretica <0etopT|TiKr|>, practic
<7tpaKTiKr|> si productiv <jtoiTymcf|>. Prima are ca scop stiinta pura,
a doua viata bun, a treia obtinerea unor produse utile sau frumoase.
CARTKA ALPHA MARE (I) 59
Capitolul 2
Asadar, de vreme ce cutm aceast stiint, ar trebui cercetat
lucrul urmtor: stiintda cefel de ratiuni, deprincipii este intelepcw-
nea ? O r, dac am privi reprezentrile pe care le avem despre omul
intelept, probabil ar deveni mai dar de aici un rspuns :
1 ) Mai nti, ne reprezentm inteleptul ca pe cineva care le
cunoaste pe toate cele, pe cat posibil,/ra ns sa a ib ftiinta
lor de detaliu.
2) Apoi, il considerm intelept pc cel capabil sa cunoasc
lucrurile dificile si care nu sunt usor de cunoscut omului (sim-
tirea este comuna tuturor; iati de ce a simti cste lesnicios si
nu presupune intelepciune).
3) Iarsi, il credem mai intelept pe cel care, in orice stiint,
este mai precis si m ai capabil sa-i invece p e altii ratiunile de
a f i ale lucrurilor.
4) Iarintre stiinte, o considerm pe cea aleaspentru ea insdsi
si in vederea cunoasterii ca fiind in mai mare msurintelepciune
dect pe cea aleas pentru foloasele ce decurg din ea.
5) D e asemenea, este in mai mare msur intelepciune stiint
care se afl mai presus dect cea situat mai prejos. Cci nu
inteleptul trebuie s se supun, ci el trebuie s dispun, si nu
primul trebuie s asculte de ultimul, ci de primul trebuie s
asculte cel mai putin intelcpt.
Iat deci cte si ce fel de reprezentri avem despre intelep
ciune si despre intelcpp: faptul de a le s ti pe toate cele apartine
in cel m ai nalt grad celui care p osed d stiint generalului (cci
acesta cunoaste cumva toate subiectele <moKeiêva>); acestea
sunt si cele m ai difcil de cunoscut pentru oam en i cele cu
gradui cel mai inalt de generalitate (cci eie sunt cele mai
indeprtate de simturi). Apoi, cele m aiprecise dintre giunte sunt
cele referitoare laprim eleprincipii (iar stiintele fndate pe mai
putine principii sunt mai precise dect cele care pornesc de la
principii suplimentare, dup cum aritmetica este mai precis
dect geometria). Iarsi, stiint care cerceteaz ratiunile de a
f i ale unui lucru este in m ai m are msura apta s-i invete fi
p e altii (cci ii nvat pe aldi /numai/ acei oameni care arat
ratiunile de a fi ale oricrui lucru).
60 M ETAFIZICA
D e asemenea, faptul de a sti si de a cunoaste de dragul sti-

intei insasi si al cunoasterii insasi apartinc stiintei a l carei obiect
este cognoscibilul in cel m ai m alt grad (caci cel ce alege sa
cunoasca de dragul cunoasterii insasi va alege cel mai mult
stiinta care este stiinta in cea m ai m are masura, iar aceasta este
stiinta a ceea ce poate fi cunoscut in cea mai mare masura).
982 b Insa cele cognoscibile in cea mai mare masura sunt primele
principii, /primele/ ratiuni (caci datorita acestora si pornind
de la ele sunt celelalte cunoscute, si nu principiile prime prin
intermediul elementelor subordonate < >).
D e asemenea, stiinta care cunoaste cu ce scop trebuie savar-
sita fiecare actiune este suverana stiintelor si se afla mai presus
decat stiinta supusa ei; caci scopul actiunilor este binele lor, iar,
in general, scopul este supremul bine in cuprinsul intregului firii.
Asadar, din toate cele spuse, asupra aceleiasi stiinte cade numele
cautat /intelepciunea/: aceea, in mod necesar, contemplatoare a
primelor ratiuni de a fi, a /primelor/pnncipii. Caci binele, scopul
< > sunt una dintre ratiunile de a fi ale lucrurilor.
Ca aceasta stiinta /cautata/ nu este una productiva este
limpede privind si la primii oameni care au practicat filozofia.
Caci si acum, si la inceput, oamenii au mceput sa filozofeze
datorita uimirii < v>10. La inceput, desigur, ei priveau
cu uimire chiar dificultaîle aflate in preajm a; apoi, avansand
putin cate putin, au parcurs si chestiuni mai importante, de pilda,
aspectele Lunii, ale Soarelui si stelelor, cat si geneza Universului.
fapt, cel aflat in incurcatura si plin de uimire se socoteste
ignorant. (lata de ce si iubitorul de mituri e, intr-un fel, filozof.
Caci mitul e alcatuit din intamplari uimitoare.)
Insa, daca e adevarat ca oamenii au filozofat pentru a scapa
de ignoranta, este clar ca tocm ai pentru a fti au luat urma
10 M otorul adevaratei stiinte nu este nici necesitatea practice, nici

nevoia de a concepe o viata sociala si politica mai buna, ci uimirea
dezinteresata dinaintea spectacolului Universului. Sau, cel putin, exista
in orice stiinta ce-si merita numele un rest de gratuitate, ireductibil
la necesitate si utilitate.
CARTEA ALPHA M ARE (I) 61
cunoasterii, si nu de dragul vreunu fo lo s /practic/. Felul cum

s-au petrecut faptele probeaz cele spuse: cci abia dupa ce
au existat aproape toate cele necesare att pentru lejentatea,
ct si pentru desftrile vietii, a nceput s fie cutat cugetarea
/filozofic/. Se vede, asadar, c noi nu o cutm pentru vreun
folos strain, ci, asa cum declaram liber omul care ascult de sine
si nu de un altul, tot asa si pe aceasta o declaram ca fiind singura
libera dintre stiinte. C aci ea singura tine de sine insasi".
lata de ce cu dreptate s-ar socoti dobndirea ei ca fiind mai
presus de putinta omeneasc, de vreme ce firea oamenilor este
in multe privinte servila. Cum zice Sim onide: numai un zeu
ar putea avea cinstirea asta12, iar omul nu merita s caute dect
stiinta ce i se potriveste lui insusi. O r, dac poetii griesc ceva
adevrat si divinitatea este pizmas, este verosmil c tocmai 983 a
aici se regseste pizma ei si c toti cei cu prea mult stiint sunt
nefericiti. Numai c nu-i cu putint nici ca divinitatea s fie
pizmas ci, vorba proverbului, multe minciuni zie aezii ,
nici ca vreo alt stiint s fie socotit mai vrednic dect aceasta.
Cci cea mai divin este si cea mai vrednic de cinste.
O r, numai ea este astfel din dou puncte de vedere: inti,
fiindc este divin stiinta pe care Dumnezeu ar poseda-o; apoi,
deoarece ea s-ar ocupa cu lucrurile divine. Dar singur eaintru-
neste ambele insusiri. Dumnezeu, intr-adevr, pare tuturor a
fi un principiu al raiunilor de a fi; pe de alt parte, o atare
stiint ar poseda-o ori numai Dumnezeu, ori in cea mai mare
msur Dumnezeu. Ia r toate sturicele sunt m ai necesare dect
ea, m ai bu n ins nu-i nici unal.
11 Stiinta presupune libertate si se conjug cu libertatea, fiind auto-

suficient si autonom a.
12 Simonide din Cos, fr. 3, H iller; poet si ntelept" (557-468 .e.n.),
considerat uneori ca un precursor al sofistilor.
13 E vorba despre stiinta cutat, despre metafizic : ea - sugereaz
deja A ristotel - este superioar altor stiinte, fiindc, pe de-o parte,
Il are ca obiect pe D um nezeu in calitate de prim principiu ; pe de alta
parte, ea 1-ar avea ca autor desvrsit, ca subiect, tot pe Dum nezeu.
A ristotel anticipeaz deja ideea din Cartea Lam bda: D um nezeu este
gndirea ce se gndeste pe sine.
62 M ETAFIZICA
E necesar, de altminteri, ca dobndirea ei s ne transporte

n tr-o conditie contrar celei proprii cercetrilor initiale. Cci
toti oamenii Tncep, asa cum am spus, prin a fi uimiti c se Tntmpl
ceva att /de deosebit/, asa cum se minuneaz lumea la teatrul
de marionete, sau cum sunt uimiti oamenii de revolutiile
Soarelui, ori de incomensurabilitatea diagonalei cu latura p-
tratului (cci pare de minune tuturor celor ce nu au vzut ratiunea
faptului c o lungime anume nu se poate msura cu unitatea
cea mai mic). E necesar Ins ca aceast dispozitie /a mintii/
s se schimbe, n final, n contrariul ei si s fie spre bine, vorba
proverbului, asa cum se ntmpl si n cazurile mendonate. Cci
/dimpotriv/ nimic nu ar putea fi att de uimitor pentru un
gcometru precum tocmai comensurabilitatea diagonalei!
S-a artat, prin urmare, care este natura stiintei cutate si
carc este scopul ctre care trebuie s se ndrepte cutarea si
ntregul demers.
Captolul 3
Rezult cu limpezime, asadar, c trebuie studiat stiinta/>n-
m elor ratiuni de a f i (cci atunci susdnem c avem cunoasterea
fiecrui lucru cnd socotim c stim ratiunea prim). Or,
ratiunile de a f i /a le lucrurilor/ se p o t concepe n patru sensuri
< >14:
Fiinta, esenta < > constituie
/prim/ ratiune (cci pe de ce ? Tl reducem la definiria /lucrului/
< >, in ultima instant, ins ,,de ce ? este ratiune de a
fi, principiu, in p rim instant ).15
14 A ristotel nu spune c exist patru ratiuni de a fi, ci c radu

nile de a fi pot fi concepute, descrise tn patru moduri sau c notiunii
de rapune de a fi i se pot acorda patru sem nificatii. Exist, asadar, o
unitate ontologica a ratiunilor, dar o plurivocitate sem antica si epis
tem ologica a lor.
15 Pasaj tradus in chip destul de divers (eu Insumi 1-am tradus
diferit In prima editie), mai ales datorit faptului c cele dou cuvinte
care inchid cei doi membri ai frazei - ultim si
prim " - pot fi considerate fie adjective, fie adverbe. Cred acum c
A doua ratiune de a fi este m ateria, substratul <

>.
A treia este originea miscarii.
A patra este ratiunea opus celei de dinainte scopul, binele
<x > (cci acesta este finalitatea <x
> devenirii si a oricrei m iscri).16
Despre acestea am discutat indeajuns in Fizica17. Acum,
totusi, sa ne referim la cei care, inaintea noastr, s-au angajat 983 b
in cercetarea lumii, filozofnd despre adevr. E vdit c si
acestia auin vedere anumite principii, /anumite/ ratiuni. C iti-
torii randurilor ce urmeaz vor avea deci un avantaj : fie c vom
descoperi /la predecesori/ un alt tip de ratiuni /dect cele
patru/, fie c /dac nu se va intmpla asa/ vom avea mai multa
incredere in cele explicate pana acum.18
a le considera pe ambele adverbe este cei mai potrivit aici, deoarece

tine seama si de constructia simtrica a frazei, dar sid e sens : Aristo tel
vrea s explice de ce ncepe enumerarea ratiunilor de a fi cu Fiinta.
ntr-adevr, a intreba de c e ? este ceva revine la a cunoaste Fiinta
lucrului abia In ultima instantd (deoarece definida este, in ordinea
cunoasterii, mai dificil decat - s spunem - aflarea materici sau a
fctorului lucrului. Totusi, Tntrebarea de ce ? (si nu din ce ?, de
ctre c in e?, in ce s c o p ? ) ramane tntrebarea primordial asupra
ratiunii de a fi a unui lucru, continand Inssi ideea de cauzalitate. Aris-
totel contrapune, asa cum o va mai face, ordinea cunoasterii si ordinea
firii. Pentru suprimarea conjunctiei coordonatoare (in loc de
Fiinta si esenta - Fiinta, esenta), vezi p. 22.
16Idem, p. 22.
17 Fizica, II, 3, 7.
18 Incepe faimosul excurs critico -istoric al lui A ristotel. Se vede
bine c scopul su nu este acela de a descre pur si simplu teoriile
predecesorilor si, ci de a vedea cum au tratat acestia problema princi-
piilor si a ratiunilor de a fi ale lumii. In fapt, Aristotel nu poate demon
stra c numrul ratiunilor si al principiior estt patru. Atunci adopt
metoda probabil bazat pe consensus sapientium: dac toti predecesorii
au vorbit, fie si confuz sau incom plet despre aceleasi principii, nseam-
n c exist o mare probabilitate s nu existe alte sau altfel de principii
dect cele patru. Se vede deci c a-1 invinui pe Aristotel de netntelegere
fata de predecesori este fals : Aristotel nu este /doar/ un istorie al filozofiei,
ci un filozof care caut in istoria ideilor legitimarea propriilor teorii.
64 M ETAFIZICA
Dintre primii care s-au ndeletnicit cu filozofia, cei mai multi

au socotit drept principii ale tuturor lucrurilor doar pe acelea
de tipul m atenei, de unde provin toate cele-ce-sunt, si care este
ntia lor surs si tinta final a nimicirii lor. Fiinta lumii ca atare
ar rmane perm anent!, dar s-ar modifica in efectele sale. Pe
aceasta ei au numit-o element < o t o ix e io v > si principiul al celor-
ce-sunt. D e aceca, ei cred c nimic nu se naste si nimic nu piere,
dat fiind c aceeasi natur se conserv mereu, tot asa cum noi
nu afirmm c Socrate apare in sens absolut, atunci cnd la el
apar frumusetea sau priceperea la muzic, si nici c el piere,
atunci cand el ar pierde aceste Tnsusiri, deoarece persist
substratul Socrate insusi , si, in acelasi sens, nici celelalte
lucruri nici nu apar, nici nu pier. Cci mereu persist o anu-
mit natur fie una, fie mai m ulte decat una din care
se nasc toate cele, ea ns conservndu-se.
D ar asupra multimii si a aspectului unui astfel de principiu
nu toti au aceeasi opinie.
Thales19, nceptorul acestei filozofii, sustinea c apa este
principiul (de aceea el afirma c si pmantul st pe ap), creandu-si
aceast reprezentare deoarece vedea c hrana tuturor fiintelor
este umed si c nsusi caldul se naste din umed si trieste prin
umezeal (iar originea nasterii este incepatul, principiul a toate
cele). Thales si-a format deci respectiva conceptie din aceast
pricin, dar si fiindc toate seminêle au o natur umed, iar
apa este principiul naturii pentru fpturile umede.
Sunt si unii care consider c si oamenii strvechi, ce au trit
cu mult naintea generatiei de acum, au vorbit n acelasi fel
despre natur atunci cand s-au referit la zei: cci ei i-au pus
pe O canos si pe Thetis s fie printii genezei, iar jurmantul
zeilor se face pe o ap, cea numit de ei Styx. O r, e mai vrednic
de cinste ce e mai vechi, iar lucrul pe care se jur este cel mai
vrednic de cinste.
Totusi, rmane neclar dac opinia respectiva despre natur
984 a a fost Tntr-adevr una veche si originar. D ar, oricum, Thales
19 Thales din M ilet (6 2 5 -5 4 7 ) este primul filo zo f din scoala ini

ca. El are ideea c apa este substratul tutu ror lucrurilor. Fragm ente:
Diels, V orsokratiker 11. V . si Filosofa g re a c p in a la Platon, vol. I,
Bucuresti, 1979.
este crditt de a fi afirmat cele de mai sus n legatura eu prima

ratiune de a fi a lucrurilor. (Pe H ippon20 nimeni nu 1-ar vedea
n mod nimerit asezat mpreun cu acesti /vechi filozofi/ din
cauza srciei duhului su.)
Pe de alt parte, Anaximenes21 si Diogene22 asaz drept prin-
cipiu prin excelen al corpurilor simple aeru l , naintea apei,
n timp ce Hippasos din M etapont23 si H eraclit din Efes24 fac
acelasi lucru cu focul. Empedocle25 considera patru principii,
adugnd pmntul ca pe un al patrulea principiu la cele trei
menzionate mai sus. (Aceste principii spune el persista
vesnic si nu se nasc, afar dae nu sporesc sau scad n cantitate,
adunndu-se laolalt n tr-o unitate si desprtindu-se din ea.)
Anaxagoras din Clazom ene26, care era mai vrstnic dect
Empedocle, dar ale crui lucrri sunt posterioare27, sustine c
20 H ippon, un filo zo f al naturii, mai tnr dect Em pedocle. Pare

a fi dedus etiologia bolilor din excesul sau deficitul de api.
21 Anaximenes din Milet, probabil elevili lui Anaximandros, a aezat
aerul drept principiu al tuturor lucrurilor. F ilosofia g reac p in la
Platon, voi. I, Bucuresti, 1979.
22 D iogene din A pollonia, filozof eclectic din secolul V.
23 H ippasos din M etapont. U n pitagorician din M agna Graecia.
D up Iam blichos, H ippasos ar fi Intemeiat ordinul akusm aticilor
printre pitagoricieni.
24 Pentru H eraclit din Efes, vezi Filosofia g reac p in la Platon,
cap. H eraclit. El vedea In lupta contrariilor esenta realitii. Viziunea
lumii ca perpetua curgere provine de la el, desi la H eraclit, aa cum
observ si A ristotel, Fiina exist fiind reprezentat de foc.
25 Em pedocle din A grigent (48 3 -4 2 3 ), filo zo f al naturii, autom i
teoriei foarte longevive a celor patru elemente. Poem ul su Despre
natura vorbeste despre Prietenie $i despre U r ca despre cele dou
forte primordiale ce pun In actiune elementele. V ezi F ilosofia g reac
p in la Platon.
26 Anaxagoras din Clazomene (circa 500-428). A trit multa vreme
la Atena, unde s-a Im prietenit cu Pericle. A fost acuzat de impietate
si a plecat la Lam psacos. Inovatia lui Anaxagoras este introducerea
unei Inteligente deasupra lumii alctuite din elemente materiale om o-
gene (hom eom erii). A exercitat o influenti considerabili asupra lui
Socrate, dup cum arata Platon In P baidon 97c.
27 Form ularea lui A ristotel las loc unor interpretri divergente:
cel mai plauzibil este c el vrea s spun c operele lui Anaxagoras
66 MKTAFIZICA
principiile sunt infinite la numr. El afirm c aproape toate

m ateriile om ogene, la fel ca focul sau apa, apar si dispar doar
prin unire si prin desprtire, altminteri /in sens absolut/ eie
nici nu apar, nici nu pier, ci persist vesnic.
Se poatc, de aici, considera c singura ratiune avuta in vedere
de acesti filozofi este de tipul materiei. Dar, procednd ei astfel,
studiul instisi le-a croit /filo z o filo r/ p e m ai departe drum ul si
i-a fortat sa cerceteze /in continuare/n . Cci, dac orice apantie
si pieire sunt, pe ct se poate, rezultatele fie ale unuia, fie ale
mai multor substraturi, din ce pricin se petrec /transformadle/
si care le este ratiunea de a fi ? C ci nu este cu p u tin t ca sub
s t r a t i insusi s s e m odifice singurpe sine. Spre exemplu: nici
lemnul, nici bronzul nu sunt responsabile pentru transformarea
fiecruia dintre eie, si nici nu face lemnul patul, ori bronzul
statuia, ci altceva este ratiunea transformrii lor. O r, a-1 cuta
pe acesta inseamn a cuta cellalt principiu, anume cum am
spune noi de u n d ep rov in e miscarea.
Aceia care, de lainceput, s-au angajatintr-un atare demers
si care au afirmat c substratul este unu nu s-au simtit deloc
in dificltate. Ci chiar, cel putin unii dintre cei ce iau in con
siderane un singur principiu si procednd de parca ar fi fost
subjugati de aceast cercetare susîn c U nu este imobil si la
fel de imobil este intreaga natura, nu numai in raport cu
nasterea si pieirea (aceast opinie este veche si acceptat de toat
sunt mai trzii dect cele ale lui Em pedocle, desi acesta era mai vrst-
nic. D ar se poate intelege si c opcrele lui Anaxagoras sunt mai m o
derne, mai trzii in ordinea evolutiei gandirii. n fine, se poate
intelege - dar e greu de crezut - c Anaxagoras este inferior prin
lucrri lui Em pedocle, desi, mai vrstnic fiind, s-ar cdea ca acela s-i
fie superior.
28 A ristotel sugereaz logica intern a dezvoltrii gandirii: fiecare
pas creeaz problem e; se pun intrebri n o i; rspunsurile conduc la
un stadiu superior, care, la rndul lui, este m om entul cnd se pun noi
intrebri si apar noi probleme. Aristotel nu consider totusi ca aceast
miscare este nesfrsit, ci c, odat atins perfectiunea, cunostintele
sunt uitate in urma unei catastrofe, dup care miscarea se reia.
CA RTEA ALPHA M ARE (I) 67
lumea), ci si n raport cu orice alta transformare. Acest punct

le este caracteristic lor29.
D intre cei care afirm c Universul este Unu, nimnui nu
i s-a ntmplat sa conceap o astfel de ratiune de a fi /a originii
miscrii/, cu exceptia lui Parmenide, iar acestuia doar in
msura in care el asaz drept raduni nu doar pe Unu, ci si,
cumva, pe D oi.30
Celor ce considera mai multe raduni de a fi precum cei 984 b
ce iau in considerane caldul si recete, sau focul si pmntul
le este cu putint sa vorbeasc n mai mare msur cu sens:
cci ei se servesc de foc ca avand natura de a pune in miscare,
iar de ap, pmant si celelalte ca posednd o natur contrarie
/de suport al miscrii/.
Dup acesti gnditori, care au cercetat astfel de principii,
dat fiind c eie erau insuficiente pentru a da seam de generarea
naturii lucrurilor, iarsi aldi au cercetat principiul deja accep
tai cum spuneam de parca ar fi fo s t sititi d e catre adevar.
ntr-adevr, faptul c unele lucruri sunt bune si frum oase, iar
altele devin astfel nu poate, n mod verosimil, s fie cauzat nici
de foc, nici de pmant, nici de vreun alt element de acest tip
si nici nu-i verosimil c ei puteau crede asa ceva. Si nici n-ar
fi acceptabil s se ncrcdinteze spontaneitdi <ocv>xop.xcp> si
ntmplrii ceva asa de im portant!
Ei bine, atunci cnd cineva a afirmat c un In telect <vo>
se afl n lume, dup cum se afl si n vietati, el fiind ratiunea
ordinii si a ntregii armonii din natur, respecdvul filozof a
aprut drept un om dezmeticit fa de cei de dinainte care
vorbeau brambura. $dm cu claritate c Anaxagoras a initit o
atare teorie, dar Hermodmos31 din Clazomene vorbea nainte
29 Scoala eleat.
30 Parmenide considera c Fiinta este unica si c este singura reali
tate care poate fi gndit. D ar n afara ei exista si o realitate aparenta,
iluzorie. D e aceea, Adevrul si Iluzia formeaz la el cele dou ratiuni
de a fi.
31 H erm otim os din Clazom ene, filo zo f legendr din vechim e, in
care ar fi trit sufletul care mai trziu s-ar fi Tntrupat in Pitagora.
68 MHTAFIZICA
se pare despre o ratiune /de acest tip/. Asadar, cei ce au

conceput lucrurile in acest fel au stabilit deopotriv ratiunea
pentru care lucrurile sunt In bun ornduial si au stabilit c
tot aceasta este si originea miscrii pentru toate cele.
Capitolili 4
S-ar putea bnui Ins c Hesiod, cel dinti, a cercetat o astfel

de ratiune de a fi, chiar dac si altul a mai stabilit drept principiu
al firii Iubirea ori D orinta, precum Parmenide. Acesta din
urm, introducnd relatarea despre geneza Universului, spune:
Mai inti de toti zeii, ea /Z eita /p rod u se Iu b ir e a 32; pe ct
vreme H esiod spune: Mai inti de orice a fo s t H aosu l si apoi
larga G lie si Iu birea care se distinge prin tre n em u n tori^ , dat
fiind c este necesar s existe In lume o ratiune care s miste
si s reuneasc lucrurile. Acum, In ce fel trebuie distribuita
prioritatea acestora, s ne fie Ingduit s discutm mai tarziu.34
D eoarece ins, In natur, apar a exista si cele contrare
binelui fiind prezente astfel nu numai frum osul si ordinea,
98 5 a dar si dezordinea si uratul, iar cele rete sunt mai numeroase
dect cele bune si cele u rite dect cele frumoase, cineva a
introdus att Prietenia, ct si Ura, fiecare din eie fiind ratiunea
lucrurilor frumoase, respectiv a celor urte. D ac s-ar da curs
acestor spuse, privind ctre sensul lor si nu ctre blmjeala
lui Empedocle, s-ar afla Prietenia ca fiind ratiunea de a fi a celor
bune, si U ra ratiunea celor rele. Astfel c, dac s-ar afirma
c Empedocle a declarat, intr-un fel, si chiar faptul c el, primul,
a declarat rul si binele ca fiind principii, ar fi cu totul corect,
dac este adevrat c binele Insusi estc ratiunea de a fi a tuturor
celor bune [iar rul a celor rele].
52 Frag. 13, In Diels, D ie V orsokratiker, si F ilosofia greaca p n

la Platon , Bucuresti, 1979.
33 Theog. 16-20.
34 A ristotel nu mai revine asupra acestei chestiuni In M etafizica.
CARTEA ALPHA MARK (I) 69
Toti acesti cugettori, dup cum spuneam, si pana la Empe

docle, apar a fi abordat d o u raduni de a f i dintre cele /patru/
pe care noi le-am distins in Fizica anume, m ateria si originea
mifcarii. Totusi, ei le-au abordat confuz si deloc limpedc, asa
cum se bat cei neexersati la gimnastic; acestia, purtati de jur-im-
prejur, dau adesea lovituri bune, dar, lipsiti fiind de stiint, nici
ei, asa cum nici filozofii respectivi, nu par sa stie ce spun sau
ce fac. Cci aproape c ei nu se slujesc, dect In mica msur,
/de radunile invocate/.
D e altfel, si Anaxagoras se serveste de Intelect ca de o maci
n an e de scena ca sa explice facerea Universului; atunci cnd
se afl la incurctur, nestiind din ce cauz exist, cu necesitate,
lumea, aduce IntelectuI intr-ajutor. Dar, in celelaltc situatii,
vede drept ratiune a devenirii orice mai degrab dect IntelectuI35.
Empedocle se serveste mai mult dect Anaxagoras de ra
duni, dar totusi insuficient si nici nu Tsi gseste acordul cu el
Tnsusi. Cci, atunci cnd Universul se desface in dem ente din
cauza U rii, atunci focul se strnge Tntr-o unitate, si la fel /face/
fiecare dintre celelalte demente. Iar cnd, iarsi, datorit Dra-
gostei, Universul se adun in unu, este necesar atunci ca prtile
fiecrui element s se disperseze din nou36.
Empedocle, in raport cu predecesorii si, a fost primul care
a introdus o diviziune a ratiunilor de a fi, aseznd nu o singur
ratiune a miscrii, ci dou si potrivnice. D e asemenea, el, cel
dinti, a vorbit despre cele patru asa-numite d em en te, de tipul
materiei. (Totusi, el nu se serveste /ca atare/ de patru demente, 985 b
ci, de fapt, de numai dou anume, de foc luat pentru sine
insusi, pe de-o parte, si, pe de alt parte, de cele contrare lui
35 O obiectie asem ntoare ii aduce lui Anaxagoras si Socrate, In

P haidon al lui Platon (98b ). C u alte cuvinte, Anaxagoras nu ntrebu-
inta ratiunea final pe care o anuntase prin conceptul Intelectului
divin. La Anaxagoras, Universul era creat si pus in miscare de Intelect,
care apoi rmnea separat.
36 U ra desface in elem ente corpurile com puse, dar, totodat reu-
neste prtile separate ale elem entelor; Prietenia are efectul contrar.
In consecint, fiecare dintre eie deopotriv reuneste si desparte.
70 M ETAFIZICA
pmnt, aer si ap ca fiind acestea o singur natura. Se poate

vedea acest fapt cercetndu-i versurile epice.) Asadar, astfel a
vorbit Empedocle despre principii si acesta artat aici a
fost numrul lor la el.
Leucip37 si Insotitorul lui, Dem ocrit38, asaz drept elemente
plinul si vidul, sustinnd c unul este ceea-ce-este, iar cellalt
ceea-cc-nu-cste, anume plinul si solidul ar fi ceea-ce-este, iar
vidul ceea-ce-nu-este. (D e aceea, ei sustin c ceea-ce-este
are realitate cu nimic mai mult decat ceea-ce-nu-este, deoarece
corpul nu are mai mult realitate decat vidul.) Aceste elemente
sunt radunile lucrurilor, raduni luate ca materie. Si asa cum
cei ce postuleaz pe Unu drept Fiinta-substrat fac s fie gene
rate celelalte lucruri prin alterrile acesteia, considerand rarul si
densul drept principii ale alterrilor, la fel si Leucip si Dem ocrit
afirm c diferentierile sunt radunile lucrurilor. Iar diferen-
tierile ar fi, dup ei, trei: figu ra, ordinea s i pozitia. Astfel, ei
spun c ceea-ce-este suport diferentieri numai prin proporne,
atingere si orientare: dintre acestea, proportia /cum spun
ei/ este figura, atingerea este ordinea, iar orientarea este
pozitia. Asa de pild, A se deosebeste de N prin figura, A N
de N A prin ordine, iar Z de N prin pozide. C t despre analiza
miscrii, de unde si In ce fel ajunge ea la lucruri, ei si-au ng-
duit, la fel ca ceilald, s fie lenesi.
Asa cum spuneam, Tn legtur cu cele dou raduni, filozofii
de mai sus au cercetat pn In acest punct.
37 Leucip, ntemeietorul scol atomiste, probabil originar din Milet,

nscut pe la 480 .e.n., dasclul lui D em ocrit.
38 D em ocrit din Abdera, cel mai im portant reprezentant al scolii
atomiste. Considera c lucrurile constau din atomi si din vid. Atom ii
erau antrenati Intr-o miscare eterna si se combinau Intre ei. D in com -
binatiile lor rezultau asa-numitele proprietti secundare ale lucrurilor.
A scris numeroase lucrri In tate dom eniile filozofiei. V. Filosofa
g rea c p in a la Platn.
CARTEA ALPHA MARE (I) 71
Capitolul 5
Contemporani cu acesti filozofi, dar si anteriori lor, cei nu-
mitipitagorienP 9 sunt primii care s se fi apucat de matematici,
pe care le-au fcut s progreseze. H rniti, asadar, cu m atem a
tici, ei au socotit cd principale acestora sunt si principale tuturor
lucrurilor. O r, deoarecepentru matematici numerele sunt, prin
natur, primele elemente, li s-a prut potrivit s examineze
numeroase analogii ale celor-ce-sunt si ale celor-ce-devin mai
dcgrab cu numerele decat cu focul, pmantul si apa. Au socotit
c o anumit calitate <Jt0cx;> a numerelor este dreptatea, o
alta sufletul si intcligenta, o alta buna ocazie, si Tn acelasi
fel /au procedat/ cu fiecare in parte; apoi au vzut c in numere
rczid atribtele armoniilor muzicale si discursurile40.
Astfel, fiindc in toate privimele li s-a prut c intreaga
natur se aseamn cu numerele si c numerele sunt primele 986 a
/principii/ ale intregii naturi, au conceput elementele numerelor

ca fiind elementele tuturor lucrurilor si au socotit c Cerul
intreg este armonie si numar. Si ei colectionau acele analogii dintre
numere si armonii muzicale cu revolutiile si prtile Cerului si
cu intreaga alctuire a Universului si le puneau in armonie41.
Iar dac ar fi lipsit ceva de acolo, se fceau luntre si punte ca
intreaga constructie s fie coerent. Iat un exemplu: dat fiind
c Decada pare a fi ceva perfect si care cuprinde intreaga natur
a numerelor, la fel si corpurile misctoare de pe C er trebuie
spun ei s fie zece\ fiind ins numai nou corpuri vizibile,
39 Expresia desemneaz, dupa Reale (vol. I l i , p. 46), mai degrab

faptul c i A ristotel nu se mai refera la filozofi individuali, ci la un fe-
nom en nou, cel al scolli filozofice institutionalizate.
40 D e exemplu : justitia era 4 (2x 2) deoarece se baza pe egalitate;
cstoria era 5 (2+ 3), deoarece 2, primul numar par, era femininul,
si 3, primul numr impar, era masculinul.
41 Pitagoricienii considerau c planetele se rotesc n jurul Pmn-
tului pe sfere plasate la distante ce formau ntre eie raporturi armonice.
D e aici celebra teorie a m uzicii sferelor, pe care nu o putem auzi din
pricina obisnuintei cu ea de la nastere.
72 M ETAFIZtCA
imagineaz ca pe un al zecelea Antipmntul42. Aceste ches-

tiuni au fost analzate de noi Tn alte crti cu mai multa precizie.43
ns scopul pentru care cercetm aici este s examinm ce
principii asaz pitagoricienii si n ce fei se asociaz eie cu radu
nile amintite mai nainte. Caci si ei par s considere numrul
principiu, /luat/ si drept materie pentru lucruri, /luat/ si ca proprie-
tate si dispunere < >44. O r, elementele num-
rului sunt parul si imparul, iar dintre eie, primul este limitt, n
timp ce al doilea este nelimitat; unu este alctuit din ambele /limita
si nelimitatul/ (cci el este deopotriv si par, si impar)45.
Ei mai afirm si c numrul purcede din unu, iar ntregul
Cer, dup cum s-a spus, este numr.
Alti pitagoricieni sustin c principiile sunt zece, formulate
n concordant^ cu o serie ordonat <
>:
limita si nelimitatul;
imparul si parul;
unu si multimea;
dreapta si stanga;
masculin si feminin;
n repaos si n miscare;
rectiliniu si curb;
42 Sistemul pitagorician avean centru Universului Focul central.

C ele 10 corpuri erau Pamntul, A ntipm ntul (aflat ntotdeauna de
cealalt parte a Focului centrai in raporc cu Pam ntul, si de aceea
invizibil), Luna, Soarele, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Cerul
stelelor fixe. Decada era considerata perfecta deoarece suma primelor
patru numere naturale este egal cu zece.
43 Se crede c este vorba despre o opera pierdut a lui A ristotel:
D espre doctrnele pitagoreice.
44 N um rul servea drept ratiune m ateriali, dar si drept ratiune
form ala. n general (R oss, de pild), se crede c prin & A ristotel
ntelege propriettile pasagere ale lucrurilor, iar prin - pe cele
perm anente.
45 Parul, presupunnd o egalitate, era considrt de matematica
pitagorician drept lim itt, n timp ce imparul era socotit nelimi
tat . U nu era scos n afara sirului num erelor si considrt a fi d eo
potriv par $i impar (sau nici par, nici impar).
C',ARTI'.A AI,IM TA M ARK (I) 73
lumina si intuneric;
bun si rau;
'atrat si dreptunghi46.
f n acest fel se pare ca a conceput lucrurile si Alcmaion din
Crotona47, fie ca el a luat aceasta idee de la ceilalî pitagoricieni,
fie ca ei au luat-o de la Alcmaion. Caci A lcm aion, in putere
pe vremea batranetii lui Pitagora, s-a exprimat asemanator cu
acei pitagoricieni. El afirma ca m ajoritatea caracteristicilor
omenesti sunt date in cupluri; se refera la contrarii, divizate
insa nu in felul in care au procedat ceilalti pitagoricieni /ca mai
sus/, ci luate intamplator, precum alb-negru, dulce-acru, bun-rau,
mare-mic. O ricum , Alcmaion a lasat balta si rau definite restul
chestiunilor, in schimb, pitagoricienii au aratat cate si care sunt
/cuplurile de/ contrarii.
Asadar, din partea atat a lui, cat si a celorlalti se poate afla 986 b
doar ca principiile lucrurilor sunt sub forma unor contrarii,
lar de la ceilalti /pitagoricieni/ se poate afla si cate sunt, si care
sunt aceste principii. D ar cum pot fi ele reduse la principiile
discutate inainte nu se analizeaza cu claritate de catre pitago
ricieni. Ei par sa aseze elementele in genul m ateriel. Caci afirma
ca Fiinta consta si este plamadita din aceste elemente, ce-i sunt
imanente <(bq evmapxovTCovx
Se poate, de aici, intelege suficient conceptia acelor vechi
filozofi care au afirmat ca elementele naturii sunt m ai multe.
Exista insa si filozofi care au sustinut despre Univers ca ar
consta dintr-o singurd natura, dar nu top vorbesc despre el
ca in acelasi fel ar fi bun, nici ca in acelasi fel s-ar conforma
naturii. !n vederea cercetarii de fata asupra rapunilor de a fi,
luarea lor in discutie nu are rost. (Caci ei nu procedeaza precum
unii dintre filo z o fii naturii pumoXoyoi;, care, considerand si
ei ca ceea-ce-este este Unu, totusi fac sa existe o generare din
46 Elem entele din stanga listei sunt echivalate limitei si sunt consi
derate pozitive; elem entele din dreapta sunt echivalate nelim itatu-
lui si sunt considerate negative.
47 Alcmaion din Crotona e considerat de Diogenes Laertios ca dis-
cipol al lui Pitagora. I se atribuie o scriere Despre natura. Aristotel
il considera oarecum independent de pitagorismul clasic.
74 MF.TAF1ZICA
Unu ca dintr-o materie, ci ei vorbesc Intr-alt fel : cci filozofii

naturii adaug miscarea, f c n d m acar sa existe o generare a
Universului, in timp ce ceilalti / eleatii/pretind c el este imobil.)
Astfel, atta /ct urmeaz/ este potrivit cu cercetarea de fata:
Parmenide48, pare-se, a abordat Unul conceptual, <K<xz xv
X6yov>, in timp ce M elissos49 a fcut-o lund In considerare
materia (iat de ce primul sustine c Unul este limitat, iar al
doilea c este nemrginit). C t despre Xenophanes50, prim ul
dintre ei care unifica /lumea/ (se spune c Parmenide ar fi fost
discipolul su), el nici nu a clarificat nimic, nici nu pare a fi atins
vreunul dintre cele dou principii ratiunea si materia. Privind
ctre Intregul Cerului, el afirm c D um nezeu si Unul sunt
totuna. Acestia, dup cum spuneam, trebuie lsati deoparte In
ceea ce priveste cercetarea de fat cei doi Xenophanes si
M elissos fiind si ceva mai lipsiti de finete.
Parmenide, totusi, care examineaz mai cu atentie lucrurile,
pare s spun ceva cu sens: cci, alturi de ceea-ce-este, el soco-
teste c ceea-ce-nu-este e nimic. D e aici, cu necestate, el consi-
der c ceea-ce-este e Unu si nimic altceva. (D espre aceast
chestiune am vorbit In Fizica.) FiindTns silit s se plieze lumii
aparente, el accept c Unu este conform radumi, In timp ce
Multitudinea este conform cu senzada si, astfel, el iarsi asaz
987 a dou raduni, dou principii caldul si recele, vorbind despre
acestea ca despre foc si pmant51. D intre acestea, el situeaz
48 Vezi nota 30. Parmenide considera c numai ceea ce poate fi

gndit exist In sensul deplin al cuvantului. O r, a gandi U nul Inseamn
a gandi ceva lim itat, im obil, etern egal cu sine, sferic.
49 M elissos din Samos, elev al lui Parmenide si autor al unei scri-
eri Despre natura sau despre Punta". A fost com andant m ilitar al
cettii Samos.
50 Xenophanes din C olophon, sec. V I, a com btut antrop om or-
fismul mitologici grecesti si a sustinut monoteismul. Probabil c astfel
trebuie Tnteleas afirmatia de mai jo s a lui A ristotel. E ste curios c
Aristotel nu aminteste aici, printre reprezentantii scolli eleate, de Zenon
din Elea, autorul celebrelor aporii ale miscrii.
51 Parmenide, de fapt, spunea c U nu este conform adevrului,
iar M ultitudinea este conform a opiniei.
caldul de partea lui ceea-ce-este, iar recele de partea lui

ceea-ce-nu-este.
Pornind de la cele spuse, asadar, si de la nteleptii care au
dlibrt /despre natura/, am observt lucrul urmtor, anume
c cei dinti aun vedere ratiunea corporale, unii dintre ei con
sidra una singur, aldi considera mai multe principii corpo
rale; si unii, si ceilalti ns procedeaz asezndu-le n genul
materici. Unii dintre cei ce considera aceast ratiune adaug
la ea si ratiunea de a f i a miscarii, iar pe aceasta din urm iarsi
unii o vd unic, altii o dedubleaz.
Prin urmare, pn la filo z o fii italici si cu exceptia lor, ceilalti
filozofi au vorbit mai obscur <qi.opuxtrcEpov> despre principii,
afar doar c precum spuneam s-au folosit de dou raduni
de a fi, iar, dintre acestea, pe una unii o socotesc unic, ceilalti
o dedubleaz anume ratiunea de a fi a miscrii. Pitagoricienii
vorbesc n acelasi fel despre dou principii, dar adaug lucrul
urmtor ceea ce e si propriu doctrinei lor c limita si neli-
mitatul [si Unul] nu sunt o alta specie de naturi, precum foc
sau pmnt, sau ceva asemntor de un alt tip, ci nelimitatul
nsusi si Unul nsusi sunt Fiinta lucrurilor despre care se afirm
ceva; iat de ce Fiinta tuturor este numar.
Despre aceste problme pitagoricienii au vorbit n modul
artat. D e asemenea, ei au nceput s discute despre problema
lui ce este ? si au dat definitii, dar ntr-o manier prea simpl.
Au dat, ntr-adevr, definitii n mod superficial: lucrul cruia
cei dinti i-ar corespunde definitia data, acela a fost numit de
ei Fiinta lucrului respectiv, ca si cnd s-ar socoti ca fiind iden-
tice dublul si num arul doi, fiindc, cu o prima oeazie, dublul
apartine numerelor doi. Cci pesemne nu este una si aceeasi
Fiinta dublului si Fiinta numrului doi; dae nu ar fi cum spun,
Unul ar fi o multitudine, ceea ce s-a ntmplat si acelor filozofi
/s cread/.52
Iat ce este de aflat de la filozofii mai vechi, ct si de la ceilalti.
52 Exista, fireste, multe numere dubl; iar dac acestora tate li

se aplica definitia D oiului, Inseamn c o singur entitate (D o iu l)
devine o multitudine.
76 M ETAFIZICA
Capitolul 6
Dup doctrinele filozofice prezentate mai sus, a aprut
teoria lui Platon, care, chiar dac prelua multe de la filozofiile
mai vechi, continea si elemente proprii, alturi de cele existente
n filozofia italicilor.
In tinerete, Platon l frecventase pe Cratylos53 si se familiari-
zasecu opiniile lui Heraclit, potrivit cruia toate lucrurile sensibile
sunt n perpetu curgere, nefiind posibila vreo stiint n ceea ce
le priveste. Platon a sustinut si mai trziu aceste doctrine.
987 b Pe de alt parte, Socrate se ocupa eu problemele etice, dar
deloc eu ntreaga natur; totusi, n cadrai acestor problme,
el cuta universalul si, primul, si-a ndreptat mintea ctre
p roblem a definitiei. O r, Platon a acceptt nvttura socratic
datorit acestui gen de problme, dar a considrt c definitiile
se refera la o alt realitate dect cea senzorial. Cci credea
el este eu neputint sa d ai o definitie g en era l unei realitti
senzoriale, ce se m odified nencetat. Platon a numit acea alt
realitate Form e <L5oci, e5t|>. C t despre realittile senzoriale,
acestea, n totalitatea lor, sunt concepute de el ca situate aldturi
de Form e <7tap x am a> si urm nd m odelu l acestora o ca x
ra m a > . A sustinut c, n baza. participant /la Forme/, aceste
realitti senzoriale multiple au aceleasi num e eu Form ele54.
53 C ratylos, discipol al lui H eraclit, care Impinge la extrem d oc-

trina curgerii universale. Dup el, nu te poti scalda in acelasi ru nici
mcar o singur data . V. si In Cratylos dialogul platonician, 429 d.
Platon a acceptat doctrina lui C ratylos c nu poate fi conceput o
stiint a lucrurilor senzoriale.
54 Felul cum descrie Aristotel modul cum Platon a ajuns s-si
form uleze conceptia si In ce consta ea - prin com binarea heracle-
itismului cu socratism ul si cu anumite elem ente pitagoriciene - e un
model de analiz a genezei unui mare sistem filo zo fic. C t privefte
acuratetea cu care A ristotel reda corect sensul autentic platonic al
teoriei Form elor, s-au spus foarte multe. U nii interpreti, mai ales
inspirati de N atorp si de Husserl (printre ei se numr la noi si C o n -
stantin N oica), au negat faptul c, In conceptia autentic a lui Platon,
lucrurile senzoriale sunt situate alturi de Form e <7tap m O ra>, ceea
D oar numele participare a reprezentat o modificare /fat de

pitagoricieni/.55 Cci pitagoricienii afirmau c lucrurile exista
prin im itarea numerelor, Platn, ns, c o fac prin parti
cipare <|i0eî<;> /la Forme/, procednd, astfel, la o schimbare
de nume. D ar ce ar putea nsemna fie participarea la Forme,
fie imitarea numerelor, att pitagoricienii, ct si Platn au lsat
altora n sarcin s cerceteze.
Apoi, Platn sustine c, alaturi de lucrurile senzoriale, dar
si de Form e, exista, sitate ntre ele, si entitdtile m atem atice:
ele difer de lucrurile sensibile prin faptul c sunt eterne si
neschimbtoare, iar de Forme difer prin faptul c sunt mltiple,
asemntoare Tntre ele, n timp ce Forma este, fiecare n parte,
o unicitate56.
ce inseamn c Frm ele sunt separate de lumea senzorial, cum pre-

tinde A ristotel si cum s-a crezut multa vreme. E i au tins s i considere
c Platon vedea Frm ele ca pe niste modele interioare sufletului
(transcendentale, si nu transcendente), cu valoare normativa si
epistemologica. E i au artat c acolo unde Platon vorbeste despre o
lume autonom a a Form elor, el adopta de fapt un lim baj mitic sau
alegoric, precum n Phaidon si R epblica , si care nu trebuie luat literal.
Aceiasi interpreti s-au referit la propriile obiectii ale lui Platon din
Parm enide la adresa unei interpretan realiste a Form elor. Fapt este
c dialogurile nu perm it o concluzie d ar in aceast problem a; dar,
dup cum se vede mai jos, A ristotel se refer pe larg la doctrina
nescris a lui Platon, predata de maestru m cadrul Academiei. O r,
din acest punct de vedere, e probabil c interpretarea teoriei Form elor
tindea s fie de tip transcendent, fi nu transcendental.
55 Pasajul nu trebuie nteles literal n sensul c singura diferent
dintre doctrina pitagorica fi cea platonic ar fi schimbarea cuvntului
im itatie in participare". A ristotel vrea s spun c, in ceea ce
privefte legtura dintre lucrurile senzoriale si realittile transcen
dentale (N um ere, intr-u n loc, Form e, in cellalt), Platon nu a fcut
decat s utilizeze un alt cuvnt.
56 A ristotel are in vedere mai ales doctrina nescris a lui Platon,
din care ni s-a pstrat foarte putin fi numai prin intermediul lui A ris
totel fi al unor com entatori tarzii. Exist o intreag scoal de gandir
azi care consider c orice interpretare corect a dialogurilor de
maturitate si de btrnete ale lui Platon trebuie s le considere numai
78 M ETAFIZICA
D at fiind c Form ele sunt raduni de a fi pentru celelalte

lucruri, Platon socoteste c elementele Form elor sunt si ele-
mentele tuturor lucrurilor. Pentru el, prineipii /ale Formelor/
sunt M arele si micul luat n ealitate de materie si Unul luat n
ealitate de Fiint. Cci din aceste prineipii (M arele si micul),
prin participare la Unu, provin Formele si Num erele.57 Si el,
asemntor cu pitagoricienii, a afirmat c Unul este Fiinta si
c, nemaifiind el altceva /nimic/, este declarat Unu, si, tot ase
mntor cu ci, a mai spus c Numerele sunt raduni de a fi ale
Fiintei pentru celelalte lucruri. El asaz Dualitatea n locul
Nelimitatului luat /de pitagoricieni/ ca unitatc, iar Dualitatea
e aletuit la el din M arele si micul, aici avem o trstur speci-
fic lui Platon. Iarsi o diferent n raport cu pitagoricienii:
cl asaz Numerele alturi de lucrurile sensibile, n timp ce ei
sustin c lucrurile nsele sunt N um ere si nu plaseaz entittile
matematice n tr-o regiune intermediar.
Ideea de a aseza Unul si Numerele alturi de lucruri si
introducerea Form elor a aprut la Platon din pricina cercet-
rilor sale referitoare la concept (predecesorii si nu cunosteau
dialectica).
Iar ideea de a face din Dualitate cealalt natur (materia) a
aprut fiindc el a considrt c Numerele, n afara celor prime
( ?), sunt generate lesne din ea, ca dintr-o bucat de cear
ca pe discursuri pregtitoare pentru invitatura esoterica. V .H .J. Krmer,

Plato an d th Foundations o f Metaphysics, State Univ. o f N .Y . Press,
1990; M .-D ., Richard, L enseignem ent orai de Platon, Paris, 1986.
Vezi si cartea mea, Filozofie si cenzur. C azul Platon, Bucuresti, 1995.
57 Textul cuprinde o incertitudine. U rm ez lectiunea lui Reale, care
difer de cea aleas de alti interpreti si editori, precum Jaeger sau Ross.
Asadar, sistemul platonician, asa cum era el predatin Academie, avea
in vedere urmtoarea ierarhie a realittii :
1. Principiile suprem e: U nul si Marele si micul
2. N um erele ideale
3. Form ele
4. N um erele intermediare, matematice
5. Lucrurile senzoriale.
CARTEA ALPHA MARK (I) 79
<KHocYETov>.5S ns, in fapt, se intmpl invers, cci rationa-

mentul lui Platon nu este corect: intr-adevr, ei /platonicienii/ 988 a
fac ca materia sa genereze o multime de lucruri, Tn timp ce
la ei Forma genereaz doar o singur data. Dar se pare c,
dimpotriv, dintr-o singur materie /bucat de lemn/ iese o
singur mas, in timp ce omul, stpn peste o Form /in mintea
sa/, de unul singur produce multe mese. La fel stau lucrurile
si cu relatiile masculului cu femela. Cci ea ramane grea de la
o singur impreunare, in timp ce masculul poate fecunda multe
femele. Iar acestea sunt imitatii ale acelor principii.
Astfel a fost invttura lui Platon despre problemele pe care
le cercetm. O r, este limpede din cele spuse c el s-a folosit
numai de dou raduni, anume, de ce este ? <t t crri> ct si
de aceea asociat materiei (cci Form ele sunt radunile de a fi
ale lui ce este ? pentru restul lucrurilor, iar pentru Form e ratiu-
nea de a fi a lui ce este ? este U nul). D ar care este materia-sub-
strat, fata de care Form ele devin predicate ale lucrurilor
sensibile, iar Unul este predicat al Form elor? Platon sustine
c ca /materia/ este Dualitatea Marele si micul. Ct priveste
radunea existentei lucrurilor bune si aceca a existentei celor
rele, el a incredintat-o pe prima unuia dintre elementele sale,
pe cea de-a doua celuilalt element, asa cum am spus c au
procedat si unii dintre filozofii dinaintea sa, precum Empedocle
si Anaxagoras.
58 Pasaj dificil de inteles exact: majoritatea interpretilor inteleg

prin Kjiayeiov un fel de model formator, asemntor cu ceara in care
se toarn un material, care duplica orice numr: trei devine sase, patru
devine opt etc. De asemenea, interpretii nteleg prin numere prime
numerele impare. Asadar - spun ei - dac numerele pare provin prin
duplicarea produs de Diad, numerele impare provin direct din Unu.
Dar cred ci interpretarea nu este corect: Kâyeiov are aici sensul
de bucat de cear moale care poate lua orice form (si nu de model),
iar numerele prime sunt, probabil, Numerele ideale. Asa se explic
si paralela biologic pe care o propune Aristotel.
80 M ETAFIZICA
Capitolul 7
Asadar, am examinat pe scurt si pe capitole cine au fost

filozofii /vechi/ si in ce fel au vorbit ei despre raduni si adevr.
Totusi, numai att putem afla de la ei, anume c nimeni dintre
cei care au vorbit despre principii, despre raduni nu a spus ceva
mai mult /in privinta ratiunilor de a fi a lucrurilor/ dect am
stabilit noi in Fizica, ci toti par sa fi abordat tocmai acele
/ratium/, dar destul de confuz.
Unii trateaz principiul drept materie, fie c o postuleaz
pe ea drept una singur, fie c au in vedere mai multe, fie c
o considera corporal sau incorporala. (Precum Platon cu
M arele si micul, sau italicii cu nelimitatul, Empedocle cu focul,
pmntul, apa si aerul, Anaxagoras cu nesfrsitul clementelor
formate din parti omogene. T o ti acestia au abordat o astfel de
ratiune; sa mai adugm si pe cei care au in vedere aer, sau foc,
sau ap, sau un elemcnt mai dens ca focul si mai rarefiat dect
aerul, despre care unii afirm c ar fi primul element.)
Acestia, asadar, au abordat numai o astfel de ratiune de a fi
a lucrurilor, alîi ins s-au preocupat s afle si de unde provine
miscarea (precum cei care asaz drept principiu fie Prietenia,
fie Ura, fie Intelectul, fie Iubirea). D ar nimeni nu a lmurit
988 b indeajuns esenta, Fiinfa. Cei mai mult vorbesc, totusi, despre
aceasta cei ce postuleaz Formele. (Intr-adevr, Formele nu sunt
pentru lucrurile sensibile o materie, nici pentru Forme Unul nu
este asa ceva, si nici ei nu sustin c de la Form e provine nceputul
miscrii ba, dimpotriv, mai degrab sustin c Formele sunt
ratiunea de a fi a imobilittii si a strii de repaos. In fapt, Formele
fac pe fiecare dintre celelalte lucruri s fie ce-este-el-in-sine, iar
Unul face ca Formele s fie ce-sunt-ele-n-sine.)
O r, filozofii respectivi ofer, intr-un oarecare fel, o ratiune
in vederea creia au loc actiunile, transformrile si miscrile;
dar nu precizeaz in ce fel anume. Cei care, vorbind despre
Intelect sau Prietenie ca despre bine, iau in considerare aceste
raduni nu se refer la eie ca la scopul existentei sau al devenirii,
ci le considera drept origine a miscrii59. La fel si cei care,

afirmnd c unul sau ceea-ce-este reprezint binele, afirm c
eie sunt ratiunea de a fi a Fiintei ; totusi ei nu arata c in vederea
acestui /bine/ se realizeaz sau fiintarea, sau devenirea; astfel
inct lor li se intmpl s spun fi sa nu spun c binele este
ratiunea de a f i /pentru fiin tare si devenire/. Asadar, ei nu
vorbesc in mod absolut <7cXcq> despre bine ca ratiune, ci
abordeaz /doar/ un bine contextualizat 60.
C, prin urmare, am deosebit corect radunile de a fi ale lu-
crurilor stabilind care si cte sunt, ne p are c dau mdrturie top
acefti filozofi. Cci ei nu au putut s abordeze vreo alta ratiune
de a fi /in afara celor sustinute de noi/. n plus, e limpede c
trebuie cercetate toate principiile, fie in acest fel, fie intr-un
fel asemntor.
S cercetm, dup aceasta, dificulttile posibile decurgnd
din modul in care fiecare filozof a analizat principiile.
Capitolul 8
C iti filozofi socotesc Universul unu si iau o anume unica
natura drept materie, iar pe aceasta o vd corporal si avand
mrime, gresesc, in mod evident, de multe ori:
Mai inti, ei iau in consideratie doar elementele proprii
entittilor corporale, dar nu si pe cele ale incorporalelor, desi
exist si entitti incorporale.
59 Cu alte cuvinte - spune Aristotel - acesti filozofi ( Anaxagoras,

Empedocle), desi introduc Binele, nu il utilizeaz ca pe o ratiune
final, ci ca pe una eficient.
60 Aici referinta este la Platon si la platonicieni. Aristotel vrea,
probabil, s spun c Binele sau ratiunea final nu joac in sistemul
platonic rolul esential pe care il joac n sistemul su : Demiurgul din
Timaios este asimilabil ratiunii eficiente; el creeaz fiind bun, dar nu
este el nsusi Binele, in timp ce Dumnezeul aristotelician este in primul
rand finalitate pur. Totusi, n Republica, Platon vorbefte despre
Forma Binelui, care este mai presus de Fiint si o creeaz pe aceasta.
82 M ETAFIZICA
Atunci cnd se apuc s arate ratiunile de a fi ale genezei

si ale pieirii si fac considrt de fizic asupra lor, ci elimina
ratiunea de a fi a iniscrii.
De asemenea, ei gresesc si prin aceea c nu asaz Fiin(a, pe
ce-este ? drept ratiune de a fi a vreunui lucru.
In plus, fac eroarea de a descmna cu usurint drept principiu
pe oricare dintre corpurile simple, cu exceptia pmntului, fr
s cerccteze cum se produce generarea lor unul din cclelaltc
m refer la foc, ap, pm nt si aer. Cci unclc elemcntc apar din
celclalte prin reunirc, alteie prin desprtire, ar tocmai accst fapt
distinge ccl mai m ultntre elemcntul anterior si cel posterior61.
Intr-adevr, ar putea fi considrt drept elem entul ccl m ai
989 a elem entar < 0 TOixeuoScraxTOv> primul din care se nasc, prin
combinare, celelaltc elemente. O r, tocmai acest element ar avea
prtile cele mai fine si ar fi cel mai subtil (de aceea filozofii
care asaz drept principiu focul ar fi n cea mai mare msur
n acord cu acest argument. Fiecare dintre ceilalti filozofi este
de acord c un atare element /subtil/ este elementul corpurilor.
D ar nimeni dintre cei care admit un singur element /ca prin-
cipiu/ nu a socotit c pmntul este acel element, vdit, din
cauza mrimii prtilor sale. Dimpotriv, fiecare dintre celelalte
trei elemente si-a aflat protcctorul < K p v r r | > , de vreme ce unii
sustin c principiul este focul, altii apa, iar altii aerul. Dar
oare, totusi, de ce nu alege nimeni dintre filozofi pmntul /ca
principiu/, asa cum face majoritatea oamenilor ? Cci accstia
afirm c totul este pmnt, dar si Hesiod spune c pmn-
tul e Tntiul dintre corpuri; astfel c aceast concepîe este
veche si popular).
Acum, potrivit cu acest rationament, nici dac cineva ar
alege drept principiu, n afar de foc, pe vreunui dintre celelalte
elemente, nici dac el ar opta pentru un element mai dens dect
61 Filozofii naturii gresesc, dup A ristotcl, fiindc nu iau Tn calcul

entittile incorporale (de exemplu, numerele, conceptele), nu disting
materia de miscare, nu se refer la esentele lucrurilor si desemneaz
drept principiu un element concret, precum focul sau apa. Fireste,
accast ultima obiectie nu se refer la Anaximandros, cu apeiron-ul su.
aerul, dar mai rarefiat d ecit apa, nu ar vorbi cun trcbuie: cci,
dac elementul posterior prin geneza sa este anterior prin natur,
si elementul copt si amestecat este ulterior prin natur, lucrurile
ar sta invers decit sustin ei : apa ar fi anterioar aerului, iar p-
mntul anterior apei62.
Acestea fie, deci, zise in privinta celor care postuleaz o
singur ratiune de a fi a lucrurilor. D ar aceleasi problemc apar
si pentru cel care are in vedere mai multe raduni, ca Empedocle,
care sustine c materia const din patru clemente. C ci este
necesar ca, pentru cine sustine asa ceva, s se iveasc, pe de-o
parte, aceleasi obiectii ca mai sus, dar, pe de alt parte, si
aitele specifice.
1) Intr-adevr, noi vedem c elementele provin unul din
cellalt, ca si cnd acelasi corp nu ar rmne mereu foc si p-
mnt (am discutat despre aceasta in F izica )63.
2) D e asemenea, trebuie considerai c el nu a vorbit deloc
nici cu dreptate, nici verosmil despre radunea miscrii, anumc,
dac ar trebui s existe doar una sau dou raduni /ale acesteia/.64
In generai, e necesar ca cei care judec precum Empedocle s
inlture /principiul/ alterrii: cci /la ei/ recele nu va putea
rezulta din cald, nici caldul din rece. Intr-adevr, Empedocle
contest c ar putea exista vreun /substrae/ al contrariilor de acest
fel si c ar exista ureo unica natur care s devin si foc, si ap65.
62 A ristotel zice c, dac se ia in consideratie drept elem ent pri

mordial elementul cu partile cele mai subtile (anterior prin geneza),
acesta este focul. D ar dac, dim potriv, se are in vedere perfectiunea,
atunci com pusul, adic elem entul final, este mai presus prin natur,
si atunci acesta este pmntul, pe care totusi nici un filo zo f nu-1
consider ca primordial, in pofida opiniei com une.
63 A dic, ar fi necesar un substrat com un pentru cele patru eie-
mente. Referirea este de fapt la De caelo, I II, 7.
64 Iubirea si Ura.
65 D ac exista un element, prin natur rece, si un altul, prin natur
cald, dar nu exist un substrat al caldului si al recelui, atunci nici caldul
nu va putea proveni din rece, nici recele din cald. Em pedocle nu ar
distinge clarin tre substrat (sau subiect) si proprietate (sau prdicat).
84 MKTAFIZICA
Iarasi, daca se admitc ca Anaxagoras vorbeste despre doua

elem ente 66, ar trebui admis aceasta mai curand in virtutea unui
radonament pe care el nu 1-a parcurs in detaliu, dar care ar fi
consecinta necesara a rationamentelor care 1-au condus /in fapt/.
Caci ar fi absurd sa se afirme ca la inceput toate erau am este-
cate atat din alte motive, cat si fiindca ar trebui ca ele sa f i
preexistat pure. Apoi si fiindca nu se poate ca doua elemente
989 b luate la intamplare sa se combine intre ele. Pe deasupra, Anaxa
goras greseste si fiindca, la e\,proprietatile si contextele /lucrurilor/
ar putea fi separate de Fiintele /acestor lucruri/. (Com binarea
si separarea se fac intre aceleasi elemente.)67
Si totusi, daca cineva ar urmari, analizand, ceea ce Anaxa
goras vrea sa spuna, probabil ca filozoful ar aparea sustinand
o doctrind m ai inovatoare /decat alp filozofi/. Intr-adevar,
atunci cand nu exista nimic distinct, este evident ca nimic nu
putea fi afirmat ca adevarat despre acea Fiinta. D e pilda, ea nu
putea fi declarata nici alba, nici neagra, nici cenusie, nici de
alta culoare, ci era cu necesitate fara culoare, sau altfel ar fi putut
avea vreuna dintre aceste culori. La fel, in temeiul aceluiasi ratio
nament, ea este fara gust si nu are nici un fel de calitati asema-
natoare. Caci nu e cu putinâ ca Fiinta sa aiba vreo calitate
sau vreo cantitate, sau sa fie ceva. Altminteri, ar poseda una
dintre formele considerate determinate <v (jipei>, dar aceasta
este imposibil, toate lucrurile fiind amestecate. Altfel, /posedand
vreo determinare/ ea ar fi fost deja distincta, dar Anaxagoras
spune ca toate cele sunt amestecate, cu exceptia Intelectului,
acesta doar fiind neamestecat si pur. Rezulta de aici ca el ajunge
sa spuna ca ratiunile lucrurilor sunt, pe de-o parte, Unu (fiindca
acesta este simplu si neamestecat), pe de alta parte, Celalalt,
pe care noi /platonicienii/68 il socotim a fi Nelim itatul, pana
66 Intelectul si amestecul primordial.

67 Caldul si recele sunt proprietti si eie se pot combina numai
in msura in care ele sunt asociate cu anumite substrate. Ele nu sunt
independente, cum pare s rezulte din teoria lui Anaxagoras.
68 Si aici, si ceva mai jos, Aristotel vorbeste ca si cnd ar apardne
inc cercului platonicienilor. E motivul pentru care multi interpreti
au socotit c aceast Carte Alpha mare apartine tineretii lui Aristotel.
la a primi limitari si de a participa la o Forma oarecare <|ixaaxeiv

ei'Soui; Tivq>.
Astfel, desi Anaxagoras nu se exprim nici cuvenit, nici dar,
tonisi el vrea sa spun ceva asemntor si cu cei care au filozofat
dup el si cu cei ce, astzi, par mai /precisi decat cl/ <toT<; v u v
(paivojivon;
Asadar, acesti filozofi se intampl sa fie familiari numai cu
teoriile privitoare la generare, distrugere si miscare (cci ei
cerceteaz aproape numai o atare Fiint /corporal/, si numai
aceste principii si raduni).
Acei filozofi, ins, cati fac teorii despre ansamblul celor-
ce-sunt si admit c dintre acestea unele sunt senzoriale, aitele
nu, cerceteaz, in mod evident, ambele genuri. lata de ce merita
mai mult sa ne ocupm de ei, spre a vedca ce anume spun bine
si ce nu in examinarea problem elor ce ne stau acum tnainte.
Asa-num itii pitagorcieni se servesc de principii si de eie-
mente mai putin laindemn decat o fac filozofii naturii (m oti
vili este c ei nu le-au preluat din lumea senzadilor, iar entitdle
matematice apartin celor lipsite de miscare, dac exceptm astro
nomia). Ei discuta, totusi, si isi dirijeaz intreaga activitate Tn
legatura cu natura. Explic geneza Cerului si observ cu atentie 990 a
ce se intmpl cu partile, cu propriettile si cu activitîle sale
si epuizeaz tot rezervorul principiilor si al rapunilor pentru
acestea, de parca ar fi de acord cu ceilalti filozofi ai naturii c
ceea-ce-este e numai att cat se supune senzatiei si e cuprins
de asa-numitul Cer.
Pe de alta parte, ei sustin raduni de a fi si principii potri-
vite pentru a te ridica deasupra si ctre regiunea superioar
a celor-ce-sunt, ce se asociaz mai bine /cu acele realitd
superioare/ decat cu teoriile despre natura. N u m ai c ei nu
spun deloc in ce m od apare m iscarea, de vreme ce, la ei, sin-
gurele substraturi sunt limita si nelimitatul, cat si imparul si
parul; si nu spun, de asemenea, cum este posibil s existe
generare si pieire, sau miscrile astrelor vizibile pe C er, far
T otu si unelc critici la adresa lui Platon nu se pot Intelege dect In

lumina unor conceptii aristotelice mai tarzii.
86 M ETAFIZICA
miscare si transform are69. Si apoi, fie c li s-ar concede c m-

rimea apare din acele principn /matematice/, fie c s-ar putea
arta acest lucru, oare n ce mod vor exista lucrurile usoare si
ccle grele ? Cci ei nu aplic deloc principiile, de la care pornesc,
mai mult corpurilor matematice dect celor senzoriale. Iat de
ce ei nu au vorbit ctusi de putin despre foc sau pmant, sau
celelalte corpuri de acest fel, ca unii ce cred nu spun nimic
despre lucrurile senzoriale, care s fie specific acestora.
Si apoi, cum se poate accepta c propriettile numrului si
numrul /nsusi/ sunt ratiunile de a fi ale evenimentelor care
exist si se petrec n C er, att la nccputul /su/, ct si acum,
dar c nu exista un ait numr n afara Numrului acestuia din
care s-a constituit Universul ? Cci ori de cte ori ei sustin c
ntr-un locan u m e exist opinia", sau oeazia, dar c de mai
de sus putin sau mai de jos /soseste/ nedreptatea si jude-
cata sau amestecul, dau ca d em onstrate faptul c fiecare
dintre aceste realitti este un numr; numai c se ntmpl ca
n acel loc anume s existe deja o multime de mrimi reunite
/ale Cerului/, deoarece aceste proprietti /aie numrului/
corespund locurilor /particulare/. O are pe acelasi Num r, cel
din C er, trebuie s-1 acceptm ca fiind si numrul particular
al lucrurilor /concrete/? Sau, alturi de el, exist un altul70?
Platon, de partea sa, afirm c este vorba despre un ait nu
mr. Cci, chiar dac si el socotestc c numere sunt si /lucrurile/
si ratiunile lor, crede ns c ultmele numere sunt ratiuni de
a fi inteligibile, iar primele senzoriale.
69 Asadar, pitagoricienii, desi pornesc de la principii imateriale si

mai subtile dect filozofii naturii, nu pot da seama de originea miscrii
si nu pot explica, n gnral, geneza elementelor naturii. Inrr-adcvr,
numerele fiind imobilc, ele nu pot servi drept principiu al miscrii.
70 Pitagoricienii asociau mai nti diferite proprietti si situatii eu
anum ite numere. Apoi regseau n miscrile astrelor pe cer acele
numere. Aristotel se ntreab dae numrul ceresc este identic eu nu
mrul lucrurilor si al situatiilor, sau exist cte un altul pentru fiecare
situatie n parte. n fapt, pitagoricienii utilizau un rationam ent ana
logie, bazat pe corespondente, pe care A ristotel nu-1 accept, ca fiind
nestiintific.
Capitolul 9
S lsm dcoparte acum cele spuse despre pitagoricieni,
fiind suficient ct ne-am ocupat cu doctrnele lor.
C ei care au asezat Frm ele drept ratium de a f i si care, mai 990 b
Tnti, au ncercat s Tnteleag radunile lucrurilor din lumea de
aici, au introdus alte entitdti, egale la numr cu cele /p e care voiau
s le explice/. E ca si cnd cineva, vrnd s numere obiecte mai
putine, gndeste c nu va fi in stare /s-o fac/, dar c, fcndu-le
s fie mai multe, ar deveni capabil s duc la bun sfrsit numr-
toarca. (C ci sunt aproape tot attea ori nu mai putine
Form e, cte sunt lucrurilc ale cror ratiuni, cutndu-le, ei au
avansat de la ele ingpre Forme. Intr-adevr, pentru fiecare lucru
exist dup ei o entitate cu acclami num e, <(io)vu(iov>
/situat/ alturi de Puntele /lucrurilor/ si existnd pentru toate
celelalte multiple reductibile la o unitate <v 7C no\\S>v>, fie
c acestea sunt obiecte terestre, fie c sunt entitti eterne71.)
Ins nici unul dintre modurile in care noi, /platonicienii/,
demonstrm existenta Form elor nu se arat evident: unele
argumente nu conduc la o consecint necesar, In timp ce, por-
nind de la alte argumente, rezult Form e chiar pentru entit-
tile crora noi nu am vrea s le atribuim Form e: astfei, potrivit
cu argum ntele extrase dm stiinte, vor exista Form e pentru
toate cte fac obiectul stiintelor; iar potrivit cu argumentul /ce
postuleaz cte o Form/ pentru orice multiplicitate reductibil
la o unitate, vor exista si Form e ale negatiilor; potrivit cu argu
mentul c se poate concepe ceva, chiar dac acesta a disprut,
vor exista Form e si pentru lucrurile disprute, de vrcme ce
exist o imagine /mental/ a acestor lucruri72.
71 Platonicienii spune Aristotel dedubleaz inutil lumea. Cum

de spune totusi Aristotel c sunt tot attea Form e cte lucruri ? Probabil
c In sensul c numrul Form elor este egal cu cel al speciilor de lucruri.
72 D ac pentru orice m ultim e reductibil la un concept exist o
Form , vor exista si Form e ale propriettilor, ale relatiilor, ba chiar
si ale negatiilor, ceea ce pare absurd. O biectia fusese deja form u lati
de Platon In P arm enide.
88 M ETAFIZICA
Mai departe, s observm c argumentrile mai riguroase

/in favoarea Formelor/ creeaz Form e ale relativelor despre
care noi negm c ar avea un gen in sine. In fine, alte argumente
conduc la consecinta celui d e-a l treilea o m 73.
In general, argumntele in favoarea Form elor suprim ceea
ce ne dorim s existe inc mai mult chiar dect ne dorim s
existe Form e: ar rezulta astfei c nu Dualitatea e primordial,
ci numrul, si c relativul e anterior intrinsecului /si nu invers/;
apoi, tate consecintele pe care unii /dintre platonicieni/ le
deduc din teoria Form elor ajung in contradictie cu premisele
de la care ei au pornit74.
Mai departe: conform teoriei ce afirm existenta Form elor,
vor exista nu doar Form e ale Fiintelor, ci si ale m ultor altor
entitti. Cci un concep unic poate apanine nu numai Fiintelor,
ci si altor entitti, iar stiintele au ca obiect nu numai Fiinta, ci
si alte lucruri, si astfei de situaci sunt nenumrate. Dar dac
se tine seama de necesitatea logic si de reprezentrile /noastre/
despre Forme, si dac Frmele cer participarea Fiintelor la ele,
73 A r fi, intr-adevr, greu de sustinut c dublul, de exemplu,

formeaz un gen. Faimosul argument al celui de-al treilea om , prezent
de asemenea in P arm en ide , sun in felul urm tor: dac oamenii sea-
mn intre ei fiindc particip i la Form a omului, sau la O m u l in sine,
atunci oamenii laolalt cu O m ul in sine vor semna cu totii in virtutea
participrii la o nou Form a, care este un O m in sine de gradui doi,
sau un al treilea O m (alturi de oamenii individuali si de Form a
om ului), si asa mai departe. M ultiplicarea indefinit a inteligibilelor
apare deoarece Platon tinde s asimileze Form a (sau Ideea) O m ului
cu un om paradigmatic. Dac ins Form a omului este inteleas doar
ca o proprietate abstract (um anul), multiplicarea nu mai intervine.
D ar atunci, Porm ele nu mai p ot fi concepute ca separate de lucrurile
senzoriale, deoarece eie sunt proprietti ale unor anumite subiecte.
74 Adic teoria Fo rm elo r intr in contradictie cu teoria princi-
piilor - U nu si D ualitatea indefinit, din care s-ar genera Form ele.
Intr-adevr, ar trebui s existe si o Form a D u alittii; dar dac F o r
mele sunt, cum credeau unii platonicieni, numere, inseamn c nume-
rele sunt anterioare, in calitate de Form e, D ualittii. La fei, dac
numerele presupun raporturi si raporturile tin de relativ, ar insemna
c relativul este anterior principiului.
C A RTEA ALPHA M ARE (I) 89
vor exista n mod necesar num ai Form e ale Fiintelor. Cci

partiparea la Forme nu se fa ce dependent de context /ntr-un
caz da, m tr-altul nul , ci trebuie s existe o participare la
flecare Form de asa maniera, nct ea s nu poat fi predicata
despre un subiect /indeterminat/ < m 9 *> 7 to K ei| iv o * . Spun
ceva de felul urm tor: dac ceva participa la Form a D ublului
Tn sine, acel ceva participa si la Eternitate; numai c particip
la aceasta din urm contextual, cci e dependent de context ca
dublul s fie etern. Asa nct Frmele vor fi n mod necesar
Form e ale Fiintelor75.
D ar aceleasi /nume/ desemneaz Fiinta att pentru lumea 991 a
terestr, ct si pentru lumea inteligibil. Cci, dac nu e asa,
ce semnificatie va avea afirmada c ceva de pild, multipli-
citatea reductibil la unitate are fiin tare aparte fat de
lucrurile sensibile ? Apoi, dac e aceeasi Form si pentru Forme,
si pentru lucrurile care particip la Forme, va exista un ce comn
/ntre aceast Form a supraordonat si Frmele participante/.
( Atunci, de ce exista o Forma att pentru dualitatile pieritoare,
ct si pentru cele multiple, dar eterne anume Dualitatea una
si aceeasi mai curnd dect s existe o /Forma comuna/ si
Dualittii /in sine/, si unei dualitti oarecare?)76
75 Sens exact con troversabil; cred c i ideea este urm toarea: numai
participarea Fiintelor la Form e este de tip esential. Socratc este om,
adic este o Fiint, deoarece umanitatea este predicata in mod esential
despre Socrate; omul este animai, deoarece n definitia om ului intra
animalitatea. D ar nu poate exista o Form a a sntosului la care s
participe lucrurile senzoriale, cci a predica sntatea despre Socrate
indic o situatie ce tine de context. Sntatea nu intr n definitia om u
lui. D e asemenea, Eternitatea nu intr n definitia D ublului, deoa
rece altminteri toate lucrurile duble ar fi eterne. Prin urmare, exist
numai Form e ale Fiintelor, adic numai individualele determinate
incluse n tr-o specie admit Form e. T otu si, dac se atribuie o Form
oricrei multiplicitti, ar trebui s existe Form e si pentru calitti,
cantitti etc.
76 Lucrurile sunt ceea ce sunt (au o anumit Fiint), deoarece ar
participa la o Form. Dar acest Iucru e valabil nu doar pentru lucrurile
senzoriale, ci si pentru realittile suprasensibile, adic pentru P o r
mele nsele, sau pentru numere. Se revine la problem a multiplicrii
inteligibilelor.
90 M ETAFIZICA
lar dac nu este aceeasi Forma /Formelor si cu aceea a lucru-

rilor care participa la Forme/, tate acestea ar avea comn doar
numele si ar semana ntre ele n modul in care cineva ar numi
,,om atat pe Callias, ct si un lemn77, far s Tntrevad nimic
comn ntre ei.
D ar cea mai mare dificltate /a teorici Formelor/ ar fi de
a intelege cu cc anume ajut Frmele /la intelegerea/ entittilor
eterne, dar senzoriale sau a celor care se nasc si pier. Cci F r
mele nu p oseda radunile d e a f i ale misedrii si ale transfor
m a r a . D e asemenea, Frmele nu sunt de vreun ajutor pentru
stiintele ce se ocup cu realittile senzoriale; aceasta deoarece
/n opinia platonicienilor/ Frm ele nu constituie Fiinta
lucrurilor senzoriale ; altminteri, ele ar fi imnente lucrurilor79.
De asemenea, Frmele nu sunt de ajutor lucrurilor ca s le dea
fiintare, deoarece ele nu sunt imnente acelor lucruri care parti-
cip la ele. /Dac ar fi imnente/, Frm ele ar prea, probabil,
c sunt ratiuni de a fi /ale lucrurilor sensibile/, precum albul
in com binane /cu materia unui lucru/ explic aspectul alb /al
lucrului/. Ins acest argument, pe care mai in tii Anaxagoras,
apoi Eudoxos si altii 1-au adus, este lesne de respins. Este,
intr-adevr, usor de acumulat numeroase imposibilitti ce decurg
dintr-o atare opinie.80
77 Adica un lemn cu chipul lui Callias. Este ceea ce A ristotel nu-

meste relatia de om onim ie .
78 A ristotel distinge intre Fiinte eterne si Fiinte pieritoare. C ele
eterne, la randul lor, pot fi senzoriale si mobile (astrele), sau im obile:
m otoarele lor. Vezi Cartea Lambda. Form ele singure - spune A ris
totel - nu pot explica miscarea, fiindea eie sunt prin definitie imobile
si separate de lucruri.
79 Form ele fiind eterne, nu pot constitui Fiinta lucrurilor sensibile,
care sunt pieritoare, decat dae sunt exterioare acestora. A ristotel va
arata in Cartea Zeta c form a poate aparea sau disprea, chiar dac
ea nu este creata.
80 D e exemplu: Formele nu se pot amesteca cu corpurile, deoarece
Form ele sunt m ateriale; apoi fiecare Form ar trebui s se amestece
cu nenumratele lucruri care particip la ea, fiind in ntregul ei
prezent in toate.
Ins nici restul doctrinei nu poate fi sustinut pornindu-se

de la presupozitia existentei Form elor, si aceasta prin nici una
dintre metodelc obisnuite:
A declara Frmele drept m odele <raxpa5eY|accT:a> si a afirma
c celelalte lucruri particip la eie Inseamn a rosti vorbe goale
si a apela la m etafore p oetice * '. Cci ce anume inseamn ,,s
produci privind la Form e" ? Este cu putint ca ceva, la Intm-
plare, s fie si s devin asemntor /cu un model/, chiar fr
s fi fost reprodus /dup modelul respcctiv/, astfel Tnct, fie
c Socrate ar exista sau nu, ar putea aprea /ntmpltor/ un
om asemntor lui Socrate. Acclasi lucru s-ar putea Intmpla
si dac Socrate ar fi etern82.
V or exista apoi mai multe modele pentru acCeasi enti-
tate, astfel Tnct vor fi si mai multe Form e /pentru aceeasi
entitate/, precum pentru om Animalul si Bipedul, dar, deo-
potriv, si O m ul Tn sine83. Apoi Frm ele vor fi modele nu
numai pentru lucrurile senzoriale, dar si pentru Frmele Tnsele;
asa genul este model, ca gen, pentru Frmele /speciilor/. Astfel
c acelasi lucru va f i si m odel, si copie*4.
Apoi, ar prea cu neputint ca Fiinta si lucrul pentru care ea 991 b
este Fiint s fie separate Intre eie /asa cum sustin platonicienii/.
81 Dim cnsiunea literar sau chiar poetica a modelului platonician

al Form elor este greu de contestai. Pe noi lucrul acesta ne incanta,
dar A ristotel TI considera nestiintific.
82 In Tim aios, Dem iurgul produce privind la F o rm e Intocm ai
ca un artist care privestc la un model. Aceeasi teorie si Tn R epblica,
X , unde se spunc c Zeul ar fi creat PatuI ideal, in timp ce artizanul
creeaz patul obisnuit privind la Form a Patului. A ristotel spune c,
ntm pltor, ceva poatc aprea ca fiind asemntor cu un model, ceea
ce arata c nu orice devenire se explic prin aceca c imita o Form a.
83 E o obiectie serioas: un om concret particip la mai multe Forme:
a O m ului, a Animalului, a Bipedului etc. Dar, fiind eie prin definitie
m utabile si inalterabile, cum p ot aceste Form e s interactioneze
pentru a form a unitatea unci singure specii ?
84 Specia (O m u l) este model pentru oamenii concreti si copie
pentru genul Animal. Trebuie, asadar, presupus o ierarhie a F o r
m elor si o participare a unora la aitele. D ar pare greti de Inteles cum
poate exista participare In cazul im utabilittii lor.
92 M ETA FIZICA
Inct, cum oare ar p u tea Frm ele, ce sunt Fiintele lucrurilor,

s fie separate d e lucruri f 85 Dar In P haidon , asa se spune c
Frmele sunt radunile si ale fiintrii, si ale devenirii. S presu-
punem ins c Frm ele exista; totusi, lucrurile care particip
/la ele/ rman lipsite de devenire, d ac nu va exista un agent
care s le p u n in m iscare 86. n schimb, apar multe lucruri
precum o cas sau un inel in legtur cu care negm o
participare la Form e87. E posibil, prin urmare, ca si restul
artefactelor s existe si s apar datont unor asemenea raduni,
precum le-au indicat spusele de acum.
Mai departe: dac Frm ele sunt numere, in ce fei aceste
numere vor fi si raduni de a fi ale lucrurilor ? O are fiindc
lucrurile reprezint o alt serie de numere ? D e exemplu : acest
numr particular este omul, cellalt Socrate, altul Callias ?
intruct sunt acele numere raduni /ale existentei/ acestor insi ?
N u are, de altminteri, nici o importanti dac unele entitti sunt
eterne si aitele nu88.
85 Ceva mai inainte A ristotel afirmase c platonicienii neag c

Fiinta lucrurilor senzoriale ar fi Form ele. Evident, n pasajul de fata,
el se refera la Fiinte in sens propriu, de element subzistent, permanent,
opus devenirii. O r, exact Form a este Fiinta. Dar, atunci, cum ar putea
- se ntreab Aristotel - ca Fiinta unui lucru sa fie desprtit de lucrul
Insusi ? (C a si cnd am spune ca ceea ce face ca un lucru sa fie ceea
ce este separat de lucrul insusi.)
86 n Tim aios exist un astfel de agent - ratiunea eficient. D e-
miurgul care creeaz lumea privind la Arhetipuriie eterne. In Phaidon,
ca si n Republica, nu se vorbeste despre asa ceva, ca si cand Formele
ar fi si ratiune formala, si ratiune eficient. Trebuie admis c Platon este
departe de a avea vederi unitare n aceste privinte, ca fi n destule altele.
87 N u exist F o rm e ale arte facte lo r, dup unii p lato n icie n i.
Totusi, in R epublica, Platon imagineaz o Form a a Patului. Dup
el, Form ele artefactelor sunt create de Demiurg, spre deosebire de
Formele lucrurilor naturale care sunt eterne si coexistente Demiurgului.
88 Dac se accept, cum credea, se pare, Platon la btrnete si apoi
platonicienii, c Form ele se pot reduce la numere, se pune intrebarea
cum determina numerele existenta lucrurilor. C are ar fi logica pentru
care un anumit numr ar fi ratiunea de a fi a lui Socrate ? se ntreab
Aristotel.
CA RTEA ALPHA MARF. (I) 93
Iar dac numerele sunt ratiuni de a fi, fiindc lucrurile din

lumea noastr sunt raporturi de num ere <ki>yoi 0pi0^cv> pre-
cum armonia muzical, e limpede c exist si un ceva printre
/substraturi/ care s admit raporturi numerice. Iar dac acest
ceva exist e vorba despre m aterie e d ar c si num erele
ideale vor fi raporturi ale unei entitti cu o alt entitate. De
pild: dac Callias este un raport numeric intre foc, pmnt,
ap si aer, si Forma /la care el particip/ va fi un /raport/-numr
intre alte substraturi. Iar O m ul in sine, fie c este sau nu un
numr, va f i un raport intre anumite numere, si nu doar un /simplu/
numr, si atunci nici o /Forma/ nu va mai fi un /simplu/ nu
mr, din acest motiv89.
Mai departe: din multe numere rezult /printr-o operatie
aritmetic/ unul singur; dar cum s rezulte o singur Form
din mai multe /Forme/? Iar dac Forma nu provine din alte
Form e, ci din unittile cuprinse in numr, precum /sunt cele
din numrul/ 10 000, in ce fei sunt unittile cuprinse in ea ? Fie
c eie sunt de acelasi tip, fie c nu sunt de acelasi tip, nici eie
intre eie, nici toate celelalte /unitati/ cu restul /unittilor cuprinse
in alte numere/, se va ajunge la multe absurditti. Cci, /dac
eie sunt de acelasi tip/, prin ce anume se vor deosebi unittile
intre eie, de vreme ce aceste unitri sunt far calitti < 7 ta 0 e iq > ?
Toate aceste sustineri nu sunt nici argumentabile, nici in acord
cu ratiunea90.
89 D ac lucrurile sunt raporturi de numere, realzate intre elemen-

tele care intr in com pozitia lucrului, teora Form elor devine stranie.
Cci, conform ei, lucrurile imita Frm ele, ceea ce inseamn c Form a
unui lucra trebuie si ea s fie un raport numeric intre elemente ideale.
D ar platonicienii sustin c Frm ele sunt chiar numere, si nu raporturi
$i c ele au o natura simpl, ceea ce intr in contradictie cu cerinta
ca ele s reprezinte raporturi numerice.
90 Mai multe argumente care pun in eviden^ contradictiile dintre
teora Form elor si teora num erelor ideale: numerele se pot aditiona,
dar Frm ele sunt concepute ca izolate si necom binabile, astfel incat
o Form nu poate proveni din alte Form e. lar dac Frm ele provin
din unitatile prezente in numere, se ajunge la alte contrad ictii; vezi
Cartea M y.
94 METAFIZ1CA
S mergern mai departe: dac este necesar a se introduce

un ait gen de numere, care face obiectul aritmeticii, ct si toate
numerele declarate de unii intermediare, n ce fel trebuie s
le concepem pe toate acestea si de la ce fel de principii /trebuie
s pornim pentru a le explica/? Altfel spus: din ce cauz vor
exista intermediarele, sitate ntre lucrurile din lumea de aici
si Form e91 ?
99 2 a Apoi, unittile aflate n Dualitate /provin/, fiecare n parte,
dintr-o Dualitate anterioar, ceea ce este eu neputint92.
Apoi, din ce motiv numrul, /desi e diferit de unu/, este
conceput ca o unitate?
Pe deasupra, dac unittile /din numr/ sunt distincte, ar
trebui vorbit n felul celor care vorbesc despre dou sau patru
elem ente: ntr-adevr, acestia nu au n vedere elementul
com un s zicem corpul ci focul si pmntul (indiferent
dac elementul comun corpul exist sau nu). Acum ns,
se afirma /de ctre platonicieni/ c Unul este, precum focul
sau apa /la filozofii naturii/, divizat n prti identice ntre ele
/dar distincte/. O r, dae este asa, numerele nu vor fi Fiinte,
ci, e limpede c, dac exist un Unu n sine si dac acela este
principiu, atunci term enul Unu are m ai m ulte semnificatii.
Altminteri e imposibil93.
91 Platomciemi mtroduc entittile intermediare, sitate intre Form e

si lucrurile senzoriale, dar nu explica cum se com bina aceste entitti
interm ediare ntre ele.
92 Dualitatea (D iada) indefinit, care (mpreun cu U nu) produce
Frm ele si numerele ideale, inclusiv unitatile din numere, ar trebui
s fie alctuit din dou unitd. D ar aceste unitd ar trebui s provin
din U nu si d intr-o alt Dualitate.
93 Asta, dac unitatile din numere seamn cu elementele naturale
din care filozofii naturii construiesc lucrurile. Se introduce si ideea,
reluat pe larg n Cartea Gam m a, c nele dintre aceste paradoxuri
nu pot fi explcate decat dac prin U nu ntelegem mai multe lucruri
disdnete. n fapt, dac U nu este substratul com un, precum apa sau
focul la filozofii naturii, numerele sunt proprietti ale acestui substrat,
si nu Fiinte. Dar dac toate lucrurile particip la U nu, fiinde au o
anumit unitatc, atunci U nu nu poate fi conceput ca un element.
Voind noi /platonicienii/ sa reasezm Fiintelc pe principiilc

lor, stabilim c lungimile provin din Scurt si Lung adic din
ceva mie si din ceva mare , c suprafata provine din Lat si
Strmt, corpul din Inalt si Scund. Ins cum va avea suprafata
linii, tic volumul linii si suprafete ? Cci Latul si Strmtul, /pe
de-o parte/, Inaltul si Scundul /pe de alta/ apartin /fiecare/altu i
gen. La fel, nici un numr nu se afl in aceste mrimi, fiindc
Multul si Putinul tin iarsi de alt gen /dect dimensiunile
geometrice/. E dar c nici un alt gen dintre /dimensiunile
geometrice/ nu va apartine genului /dimensiunilor aritmetice/.
Si nici genul inaltului nu este Latul. Altm interi, /n termenii
platonicienilor/ corpul ar fi o suprafat94 !
In plus, de unde /(in conceptia lor)/ vor proveni punctele ?
Platon a combtut existenta acestui gen /al punctelor/,
luandu-1 ca pe o reprezentare geometric, ins el a vorbit despre
linii indivizibile dreptnceput al liniei95. La aceasta el se refer
de multe ori. Atunci e necesar s existe o limit a acestor /linii
indivizibile/, astfel inct existenta liniei si a punctului se explic
pornindu-se de la acelasi rationament.
Vorbind la modul generai si avnd in vedere c intelep-
ciunea caut radunile de a fi ale lucrurilor vizibile, pe de-o parte,
noi am abandonat aceast cutare, cci nu vorbim deloc despre
ratiunile, despre principini transformdni')<'; si, pe de alt parte,
considernd c ne referim la Fiinta acestor lucruri /vizibile/,
94 A ristotel spune literal nici un ait gen dintre cele de sus nu va

apartine genului celor de jo s . Ca genuri distincte, elementele geo-
m etriei devin incapabile s se asocieze pentru a forma corpurile. O
tez fundamntala a lui Aristotel interzice trecerea (extrapolarea) de
la un gen de fiinte la un altul <|i.ei:|kicR ei XXo yvox Aceast
tez se intem eiaz pe ideea ca realitatea este dispersata - chiar dae
centrat n jurul Fiintei.
95 Liniile si punctele alctuiesc genuri diferite de lucruri, deci par
ticipa la Idei diferite, asa c este greu de nteles cum se pot com bina.
Platon incercase s reduc punctele la linii indivizibile, dar si acestea
ar trebui s aib limite, care ar aletui un gen diferit de genul lor.
96 T eora Form elor nu ar explica originea miscru, cci Frm ele
sunt imobile.
96 M ETAFIZICA
sustinem in fa p t c existd a lte F iin fe ; dar cum sunt acele

Fiinte /ale obiectelor vizibile/ o exprimm cu vorbe goale. Cci
cuvntul participare, dup cum am spus si inainte, nu
inseamn nimic.
D ar Form ele nu stiu a da seama nici de ceea ce vedem c
este o rafiune de a f i a lucrurilor in stiinte, din pricina creia
actioneaz orice inteligent si produce orice natura; eie nu dau
seama, asadar, de aceast ratiune d e a fi, despre care afirmm
c se numr printre /cele patru/ principii /ale firii/97. n schimb,
pentru contemporani /platonicieni/, matematicile au devenit
filozofia, desi ei afirm c acestea trebuie cultivate de dragul
altor ocupatii 9S.
992 b n plus, s-ar putea concepe Fiinta-substrat ca fiind o materie
mai matematizat si ar aprea c, /vorbind despre ea, platoni-
cienii/ au in vedere determinri si diferentieri ale Fiinêi si ale
materiei precum Marele fi micul mai degrab dect materia
/inssi/. Asemntor, filozofii naturii vorbesc despre rarefiat
si despre dens, afirmnd c acestea sunt primele diferentieri ale
substratului. Spuse de acest fel indica deopotriv un exces si
o lips /in argumentare/: dac acestea /Marele si micul/
vor fi miscare, e dar c Formele se vor misca. Dac, ins, Marele
si micul nu sunt miscare, de unde a sosit miscarea? In acest
fel, ntreaga cercetare a naturii este suprimat.
Iar ceea ce pare usor de demonstrat, anume c toate sunt
unu, nu se mai sustine: cci prin abstragere <EK0ecuq> 99 nu
97 Teoria F o rm elo r nu s-ar referi la finalitti. n fapt, Form ele -

intelese ca modele exemplare ale lucrurilor - exprim idealul unui
lucru, ceea ce acesta incearc sa ating. D ar, este adevrat c notiunea
de finalitate e mai putin precisa la Platon.
98 M atematicile nu fac apel la finalitate. Asadar, A ristotel le repro-
seaz platonicienilor c preocuprile lor pentru matem atici anuleaz
problem atica finalittii.
99 EK0(n<; term en tehnic prin care platonicienii intelegeau hipo-
stazierea unor abstractiuni. D e aceea, A ristotel spune c, prin aceast
metod, lucrurile sunt reductibile nu la unitate pur si simplu, ci la
o U nitate hipostatic - la U nu. Apoi, un universal precum unu
si ,,ceea-ce-este nu form eaz un gen, cci genul nu se poate predica
despre propriile diferente. V. Cartea Beta, nota 25.
CA RTEA ALPHA MARE (I) 97
ajung toate unu, ci /doar/ un Unu in sine, dac se vor concede

/acestui Unu/ toate cele; si nici mcar aceasta /nu s-ar Intm-
pla/, dac nu s-ar concede c umversalul este un gen ; or, aceasta
este, in unele situatii /precum aceasta chiar/, cu neputin^100.
Asadar, nu au semnificatie /sub aspectul teoriei Formelor/
nici entittile ce succeda numerelor lungimile, suprafetele
si volumele si nu se explic nici in ce fel sunt, ori vor aprea,
nici ce fel de capacitate posed. Cci nu-i cu putint ca /enti
ttile geometrice/ s fie Form e (eie nu sunt numere), nici enti-
tati intermediare (acelea sunt entitti matematice), nici obiecte
pieritoare, ci eie par a reprezenta un a lp a tru lea gen.
n generai, faptul c, fa r d sa recurg la distinctii, filozofii
cerceteaz elementele celor-ce-sunt, care ins ar trebui consi
derate ca avnd m ai multe semnificatii, face cu neputint succe-
sul cercetrii101. Cu att mai mult, demersul este imposibil
pentru cei care cerceteaz in modul amintit elementele din care
sunt alctuite lucrurile. Cci nu se poate intelege din ce fel de
principii provine actiunea sau suportarea ei, sau linia dreapt,
ci, dac e de inteles ceva, aceasta se p oate realiza num aipom ind
de la /o teorie/ despre Fiinte.
Pe de alt parte, suntem in eroare creznd c e cu putint fie
s se caute, fie s se detin elementele /constitutive/ ale tuturor
lucrurilor. Cum ar putea cineva descoperi elementele tuturor
lucrurilor ?
Este dar c nu-i posibil s existe o cunoastere /universal/
prealabil pe care cineva s-o aib anterior: astfel, dup cum
celui care nvat geometria ii este cu putint, fireste, s stie in
prealabil multe, dar el nu are o cunoastere p rea la b il chiar a
obiectului si chiar a datelor p e care u rm eaz s le in vete; la
fel se ntmpl si in privinta altor stiinte, astfel c, dac ar exista
o stiint universal, dup cum afirm unii, un astfel de om ce
invat aceast stiint nu ar putea s cunoasc in prealabil nimic.
100 V. Cartea Beta, nota 11.

101 Ideea fundamental a lui A ristotel expus in Cartea Gam m a:
plurivocitatea sem antica anuleaz posibilitatea oricrui discurs uni-
tar despre realitate ori a unei stiinte universale.
98 M ETAFIZICA
N um ai cd orice invatare se fa c e n ba z a unor cunostinte pr ca

la hile, fie tate, f i e nele este vorba att despre nvtarea
prin demonstratii, cat si despre aceea prin definitii. Cci este
necesar s existe o cunoastere prealabil a premiselor de la care
pleac definida. La fel se ntmpl si cu Tnvtarea prin inductie.
Si chiar dac s-ar ntmpl s existe o asemenea stiint /uni-
versal/nnscut, e uimitor c detinem, fr s ne dm seama,
993 i pe cea mai de pret dintre stiinte102!
Apoi, cum se va putea sti din ce elemente sunt alctuite lu-
crurile si felul n care vom obtine o evident? $i aceasta este
o dificltate. S-ar putea sta la indoial n aceast privint, asa
cum se ntmpl n cazul unor silabe: astfel, unii afirm c silaba
ZA const din , A si A, altii invoc existenta /n silab/ a unui
sunet diferit si a nici unuia cunoscut103.
Mai departe, cum ar putea cineva, care nu are senzatia /unor
lucruri/, cunoaste acele lucruri la care se refer senzatia ? Si
totusi, el ar trebui s fie n stare s le cunoasc, dac din aceleasi
elemente sunt alctuite tate lucrurile, dup cum sunetele
compuse sunt alctuite din sunete obisnuite /simple/104.
102 O stiint universal ar trebui s-si contin propriile premise

In interiorul obiectului su de studiu, deoarece, spre deosebire de
stiintele particulare, ea nu ar putea apela la o metastiint. Sau anumite
premise ar trebui s fie nnscute, ceea ce Platon chiar sustine n Menon.
D ar Aristotel contesti aceast teorie pe motiv c, astfel, ntreaga stiint
ar sfarsi prin a fi nnscut. Intr-adevr, ar trebui s ne dm seama
c posedm o astfel de stiint. Pentru A ristotel, indem onstrabilele
sdintelor (precum axiom ele) sunt date printr-o intelecde spontan
<vo> care preced orice stiin. V. A naliticele p osterioare, II.
103 Z (zeta) era, pentru vorbitorii de greac, un sunet com pus;
totusi unii aveau impresia c el este un sunet de sine stttor, diferit
de celelalte. Asem ntor, zice A ristotel care este criteriul care ne
perm ite s declarm c un anumit element (fo c, ap, atomi etc.) este
cu adevrat ireducdbil si primar ?
104 Dac am cunoaste elementele primordiale, se pare, ar trebui s
cunoastem si lucrurile din care ele se compun. Ar trebui s posedm
deci o cunoastere universal, ceea ce nu e cazul. Prin urmare, nu cu
noastem elementele lucrurilor. Aporia va fi rezolvat n Cartea Lambda.
C ARTEA ALPHA M ARE (I) 99
Capitolul 10
Se vede ciar din cele spuse mai sus c toti filozofii par sa
fi cutat radunile de a fi ale lucrurilor artate de noi in Fizica
si c, in afara acestora, nu s-ar mai putea indica vreuna. D oar
c ei au vorbit despre ele confuz, asa inct, intr-un fel, toate
/radunile lucrurilor/ au fost indicate, dar intr-alt fel, eie nu
au fost deloc indicate. Prima filo z o fe < >105,
vorbind /pe atunci/ despre toate cele, parca ingaima, fiin d ea
trtara si aflat abia la vnceput. De exemplu : Empedocle sustine
c osul exist in baza raportului /dintre elemente/, adic, acest
raport este ce este sirte osul si Flirtea sa. D ar e necesar ca, in
acelasi fel, raportul s fie si carne, si orice altceva, sau s nu
fie nimic. O r, atunci, din cauza raportului va exista si carnea,
si osul, si fiecare dintre celelalte lucruri, si nu din cauza ma
terici la care, totusi, se refer Empedocle foc, pmant, ap
si aer. O r, dac altcineva i-ar fi fcut aceste obiectii, el ar fi
consim tit /la eie/, impins d e necestate, dar /cand a vorbit de
unul singur/ nu a fcut-o limpede. Despre acesteains, lucrurile
au fost lmurite si mai nainte.
Vom reveni ns asupra acelor dificultd, cate 1-ar pune in
incurctur pe cel care ar reflecta asupra acelorasi probleme.
Aceasta, fiindc am putea pesemne, /pornind de aici/, s nete-
zim calea in asteptarea /confruntrii/ cu aporiile care urmeaz106.
105 Form ula poate fi interpretata in dou

m oduri: fie intelegem prin ea cea dinti filo zofie, adic filozofia
incipient, la inceputurile ei ; fie, in acord cu alte locuri in care apare
aceast sintagm i, o traducem prin prima filozofie" - echivalentul
lui A ristotel pentru m etafizic . Cred c aceasta este interpretarea
cea mai probabil.
106 N u urmeaz ns imediat cartea dedicat aporiilor (B eta), ci
C artea alpha mie. N u cred, cum consider G . Reale, c A ristotel,
vorbind despre un prim grup de aporii, se refer la cele din Cartea
alpha mie, deoarece aceast carte nu contine aporn in sensul d ar al
cuvntului. C t despre aporiile care urm eaz", acestea sunt proble-
mele m etafizice generale, care se pot ivi mai departe.
CARTEA ALPHA MIC (II)
D ificulttile cunoasterii stiintifice. Stiint este o ntreprinderc
colectiva si trebuie s fim recunosctori inaintasilor, chiar dac acetia
nu au adus contributii im portante. N ecesitatea de a presupunc
principii si de a respinge teoriile care considera o serie infinita de
ratiuni de a fi. Stiint si metoda de a o preda.
Capitolul 1
A nevoios este, p e d e - o parte, studiul adevrului, dar, p e de

alta, el este usor. U n semn /pentru usurint/ este c, daca nu
poti avea contact cu el asa cun se cuvine, nici nu e totusi cu
putint s esuezi cu totul in cercetare. Astfel, fiecare gnditor 993 b
spune ceva cu rost despre natur; lar daca, luate individual,
contributiile rm n nule sau m inore, din adugarea tuturor
tese ceva mret. Astfel, se aplic si aici ceea ce spune proverbul:
cinc n-ar vedea ous /asa mare/ ?. lata de ce studiul ar fi usor1.
Pe de alta parte, imprejurarea c stiinta nu poate s cunoasc
universalul si / deopotriv! s intre si n /t a te / detaliile arata
dificultatea sa2. lar dac o dificltate, /in principiu/, este proba-
bil de dou feluri /subiectiva si obiectiv/, /in cazul de fata/
motivul greutatilor noastre nu se afl, probabil, In lucruri, ci in
noi nsine: deoarece, asa cum se comporta ochii liliecilor dinaintea
strlucirii /zilei/, tot asa se comporta si inteligente sufletului nostru
dinaintea partii celei mai strlucitoare, prin fire, a Universului!3
Asadar, cuvine-se s fim recunosctori nu doar oamenilor
ale cror doctrine le-am putea im panasi, dar si celor ce ne apar
mai far adncime, deoarece chiar si acestia au venit cu
contributia lor: ei au netezit nainte calea pe care s psim noi:
dac n-ar fi existat Tim otheos4, am fi fost lipsii de multe opere
1 Asupra autenticittii acestei crti, vezi Lam uririle prelim inare.

2 Acestea sunt primele principii sau ratiuni, evidente prin sine,
dar dificil de cunoscut pentru oameni. C f. Cartea Zeta, cap. 3.
3 Stiinta este rupt ntre cerinta cunoasterii universale si cerinta
specializrii.
4 Tim otheos din M ilet, celebru m uzician si poet, nscut la 446 si
m ort la 357, reprezentantul asa-num itei muzici noi .
104 M ETA FISICA
muzicale; dar, dac nu ar fi existt Phrynis5, mci Tim otheos

n-ar fi existt. La fei stau lucrurile si n privinta teoriilor despre
adevr: de la anumiti dintre naintasi am preluat unele opinii, n
timp ce aldi au determinat aparitia /opiniilor/ acelor naintasi6.
E corect, pe de alta parte, ca filozofia s fie numit stiinta
adevrului. C aci fin alitatea stiintei teoretice este adevarul, in
timp ce fin alitatea ftiintei practice este actiunea. O r, chiar dac
oamenii preocupad de practica cerceteaz felul cum stau lu
crurile, ei nu examineaz eternul, ci relativul si prezentul. Iar
adevdrul nu-l cunoastem fa r d radunile de a f i ale lucrurilor.
Fiecare lucru este radune n cel mai mare grad, n m isura n
care nota com u n i /pe care el o posed n cel mai mare grad/
apartine si celorlalte lucruri (de exemplu: focul este elementul
cel mai cald si, prin urmare, el este radunea caldurii pentru
celelalte lucruri). R ezu lti c i radunea de a fi care face entit-
die secundare in rang s fie adevrate este, totodata, si cea
mai adevarat7.
Ia ti de ce este necesar ca principiile entitatilor eterne s fie
pururea cele mai adevrate, nu /doar/ la un m om ent dat ade
vrate; si nimic nu ofer radunea de a fi a acelora, ci cele eterne
dau radunea de a fi restului lucrurilor. Astfel, dupa cum fiecare
are parte de fiintare, tot a fa are p arte si de a d ev a r 8.
Capitolul 2
994 a Este limpede ca exista un inceput sau un principiu <pxf|>

si c i radunile de a fi ale lucrurilor nu sunt far capat, nici
5 Phrynis fusese dasclul lui Timotheos.

6 Prezcnta comunittii cercettorilor si a stiintei ca ntreprindere
colectiv, ce se ntinde pe generatii, sunt idei extrem de pregnant
formulate. Nimic nu s-a schimbat din acest punct de vedere pana astazi.
7 Focul se identifica, practic, cu caldura, deoarcce este lucrul cel
mai cald, si care nu poate fi dect cald. De aceea se poate spune c
el este ratiunea caldurii pentru celelalte lucruri.
8 Afirmatie de tip platonician unde Fiinta", ocria, este un termen
sinonim cu realitatea autentica.
CARTEA ALPHA M IC (II) 105
/considerate fiind/ n tr-o serie liniar, nici considerate sub

aspectul /multimii/ speciilor lor9.
Nici, asadar, sub raportul originii dintr-o m aterie, prove
niente unui lucra dintr-altul n up oate m erge la infinit (precum
carnea provine din pmnt, pmntul din acr, aerul din foc,
si acest proces s nu se opreasc), nici sub raportul originii
miscrii /nu e posibil un regres infinit/ (de exem plu: omul este
miscat de aer, acesta de soare, soarele de Ur, iar aceasta s
nu aib o limit).
La fel, nici n cazul scopului nu se poate merge la nesfrsit:
plimbarea s se fac in vederea snttii, aceasta in vederea
fericirii, fericirea s fie in vederea unui alt lucru, si tot asa de-a
pururea, ceva s fie mereu in vederea a altceva.
Si nu diferit stau lucrurile si in privinta esentei unui lucru:
cci este necesar s existe un termen prim, ratiune de a fi pentru
termenii medii ce-i urmeaz, situad intre termenul prim si cel
ultim. D ac ar trebui s spunem care este elementul ce ofer
ratiunea de a fi a unei serii de trei elemente, vom spune c e
intiul dintre ele. Cci nu ultimul d ratiunea de a fi, cel din
urm in serie neputnd fi ratiune pentru nimic. D ar nici ter
menul mediu nu poate fi ratiune, cci el e ratiune de a fi doar
pentru un singur element (nu e nici o deosebire dac e vorba
despre un singur element, mai multe, o serie nelimitat sau
limitat). In acelasi fel, tate prtile unei serii /temporale/ infinite
si, la modul general, ale nelimitatului sunt /t a te/ termeni medii
p n ain m om entul de fa t , inct d acn u exista nici un element
prim, in gen eral nu exista nici o ratiune de a f i sau principiu10.
Dar nici cobornd din radune in ratiune <jcI xb K ara nu
se poate merge la infinit, atunci cnd elementul superior posed
9 S nu uitm c, in greceste, sensul fundamental al lui ctpxii este

tocmai inceput. Prin urmare, nici nu se poate coborf indefinit In seria
ratiunilor sau cauzelor, nici numrul ratiunilor explicative simultan
nu poate fi indefinit.
10 Aristotel spune c, dac exist un numr indefinit de termeni,
toti, cu exceptia ultimului, pot fi socodti termeni medii, cci au ceva
Inaintea lor. In consecint, nu va exista un termen prim, adic un
principiu.
106 M ETA FIZICA
principiul, astfel nct din foc s provini apa, din aceasta

pmntul, si astfel vesnic s rezulte un alt gen11. In dou feluri
ceva provine din altceva nu ma refer la simpla succesiune,
de exemplu, cnd spunem c de la Jocurile Istm ice s-a trecut
la cele O lim pice : anume, fie dup cum un brbat provine din
transformarea unui copil; fie precum aerul provine din ap.
Afirmm c un brbat provine dintr-un copil, in sensul c
din ceva in formare apare ceva form at, sau c din ceva care se
desvrseste provine ceva desvrsit. (In aceste cazuri exist
intotdeauna o situatie intermediara, dup cum o devenire este
la m ijloc ntre a f i si a n u fi, la fel si cel care devine este la mijloc
intre cel care este si cel care nu este. Cel care nvat este un
cunosctor care se naste, de aceea se spune c omul cunosctor
se naste dintr-unul care nvat.)
In cazul provenientei apei din aerins, unul dintre termeni
se distruge. D e aceea, celelalte demente, despre care am vorbit
inainte, nu-si schimb locul unele cu celelalte, nici nu se naste
un copil dintr-un brbat (cci nu /putem spune c/ elementul
994 b aflat chiar in /procesul/ devenirii se naste din devenire, ci c
doar elementul posterior devenirii /e cel ce se naste/. D e aceea
nici dimineata nu se naste din zi). D ar celelalte /precum apa,
focul, aerul/ isi schimb locul intre eie12.
In ambele cazuri ins, este cu neputint s se continue la
infinit. Cci, pe de-o parte, este necesar s existe un capt pentru
procesele ce accept stadii intermediare, iar pe de alt parte,
alte dem ente isi schimb locul intre eie. O r, /in acest caz/
distrugerea unuia din ele inseamn nasterea celuilalt.
In acelasi timp, este imposibil caprimulprincipili, etem fiind,
sfie nimicit. D at fiind ins c generarea, privit in susui lantului
11 Existand un principiu, efectd e sale trebuie s fie lim tate; in-

tr-adevr, dac ar fi nelimitate, atunci ar exista entitti aflate la o distant
infinita de principiu, ceea ce din nou ar insem na c ele sunt lipsite
de principiu.
12 Pasaj destul de difcil de inteles in detaliu. Aristotel distinge intre
devenirile care au loe ntr-u n singur sen s: un adult provine dintr-un
copil, si devenirile in dublu sens: caldul din rece, recele din cald. In
primul caz exista stadii intermediare, In cel dc-al doilea - nu.
de raduni, nu este far limita, este necesar sa existe ceva non-etern

din care, fiind acesta prim ul lucru nimicit, a provenit altceva13.
Mai departe: scopul este un capt, intrucat nu el e dobndit
in vederea unui alt obiect; ci toate cele ce se obtin in vederea
lui insusi. Astfel inct, dac va exista un astfel de termen ultim,
el nu va fi situat la infinit. Dar, dac nu se intmpl asta, nu
va exista scopul, iar filo z o fii care sustin existenfa infinitului
suprim f a r s-si dea seam a natura binelui. (n fapt, nimeni
nu s-ar apuca s fac ceva, dac nu ar urma s ajung la un
sfrsit.) D e asemenea, /fr scop/ nu ar putea exista inteligent
in vietati. Cci fiinta dotat cu inteligent intotdeauna face ceva
in vederea unui scop, iar acesta este o limit. Cci captul
/scopul/ este o lim it14.
Dar nici voind s cunosti esenta sau ce-este-in-sine un lucru
nu e cu putint s avansezi spre o alt definitie, mai bogatin
termeni /dect cea just/ : cci definitia dinainte /ceea-ce-este-
n-sine/ este intotdeauna mai bun si nu exist una mai inde-
prtat /si just/. Iar unde nu exist o prim /definire just/,
nu va exista nici una care s-i urm eze15.
D ar cei care vorbesc despre num rul infinit a l definitiilor
suprim posibilitatea stnpei. Cci nu e posibil s stii ceva pn
la a ajunge la dem ente inanalizabile XTO|j.a> /mai departe/.
$i nu exist nici cunoastere, altm interi cum p o a te f i gndit
13 Dac primul principiu ar fi nimicit in decursul devenirii, el n-ar

putea functiona ca principiu etern. Aluzie la Misctorul imobil din
Cartea Lambda. Este posibil ca, in cazul de fata, Aristotel s aib In
vedere materia primordiali, eterna, din care provin apoi elementele,
precum focul, apa etc. Oricum, dac ntr-o serie de ratiuni exist un
principiu care e etern, trebuie s existe $i un secund, care s fie primul
lucru non-etern si prin a crui nimicire se pot naste celelaltc lucruri.
14 Desi finalismul este evident la fiintele ragionale, nu trebuie
crezut c cele irationale nu-si urmresc si eie scopul propriu, ca pe
un bine. Finalismul la Aristotel este universal, iar lumea in ansamblu
este scoas din nefiint de dorinta ei de a-si atinge scopul - Dumnezeu,
asa cum se va arata n Cartea Lambda, cap. 7 si 9.
15 Definitia nu trebuie s nmulteasc numrul termenilor. Defi
nitia in doi termeni (cu gen si diferent specifica) este cea mai bun
dac ca surprinde esenta. A aduga termeni In plus este intil.
108 M ETAFIZICA
seria in fin it de ratiuni16 ? Nu e la fel in cazul liniei, care, din

perspectiva diviziunilor, nu are limita, dar nu e posibil sa fie
gndit, dac nu te opresti undeva. (D e aceea cel care va parcurge
/cu gndul/ linia infinit nu va putea numra /ca atare/ diviziunile
sale17.) Este Tns necesar sa gandeasc linia in ntregul ei prin
ceva nemisctor. O ricum , pentru nici un lucru nu-i cu putint
sa fie far limita; iar, dac nu-i cum spun, m car nu e nelimitat
esenta nelim itatului>s.
D ar, chiar si dac spedile ratiunilor ar fi far limita in
multimea lor, tot ar fi imposibil cunoasterea. Cci noi socotim
c stim atunci cnd cunoastem radunile lucrurilor. O r, tot
adugand /ceva/ intr-un timp determinat, nu-i cu putint de
parcurs nelimitatul.
Capitolul 3
Prelegerile au soarta ce le-o rezerv obiceiurile /ascultto-
rilor/. Cci pretuim ceea ce se spunc dup felul cu care ne-am
995 a obisnuit, iar spusele ce cad in afara obisnuintei nu ne par asem-
ntoare /cu cele pe care le cunoastem/, ci, din pricina lipsei
de obisnuint, mai necunoscute si mai stranii. Cci ceea ce e
obisnuit e si cunoscut. Iar ct de mare e puterea obisnuintei
o arata legile, in cuprinsul crora prezentarea de tip mitologie
16 Orice sdint trebuie sa admit anumite propozitii indemon-

strabile. Altminteri, dac seria cauzal sau a definitiilor si a demon-
stratiilor nu se opreste nicieri, posibilitatea ftiintei dispare. Unii interpreti
au nteles prin atojia genurile supreme sau, dimpotriv, speciile care
nu se mai pot diviza.
17 Cineva ar putea obiecta, spunnd c si linia are o infinitate de
diviziuni, la fel precum cunoasterea ar putea presupune o infinitate
de raduni explicative. Analogie fals spune Aristotel. Diviziunile
liniei nu pot fi numrate efectiv (ceea ce e totuna cu a spune c nu
pot fi gandite), dac procesul diviziunii nu e oprit undeva.
IS Orice esent este o form. Orice form este determinat, are
limite. Deci (presupunnd c exist o esent a infinitului sau o defi-
nitie a acestuia), mcar esenta sa este limitat.
si copilresc are, datorit obiceiului, mai mare putere /de con-

vingere/ dect cunoasterea lor /rational/19.
Unii nu-i accept pe cei ce le vorbesc, dac nu se folosesc
de termeni matematici, aldi dac nu se utilizeaz exemple,
altii, de partea lor, apreciaz c-i bine sa fie adusa mrturia
poedlor. Unii vor ca toate sa le fie prezentate cu precizie, pe
aldi precizia ii supr, fie pentru c nu sunt in stare sa urm-
reasc, fie din pricina meschinriei /intrrii in detalii/. Cci
precizia are o astfel de insusire, in discursuri, c pare unora
nedemn de un om liber, precum /dac te-ai afla/ la contraete
/comerciale/. D e aceea, e nevoie ca omul s fi fost nvtat deja
asupra modului cum trebuie primite toate /cunostintele/, deoa-
rece este absurd s cauti in acelasi timp si stiinta, si m etoda
stiintei crpTicx; mcrnfyrr|<;>. Fiindc nici una din eie nu este
lesne de stpnit.
Ct despre precizia matematic, ea nu ar trebui pretins in
toate cazurile, ci doar in cele care privesc naturile imateriale.
Pentru eie, modul de abordare nu este de tip fizic, de vreme
ce intreaga natur posed materie20. D e aceea, trebuie cercetat
mai intai ce este natura; astfel, va fi dar care este obiectul stiintei
ei pixn.Kf|> si dac examinarea ratiunilor n tem eietoare ale
lucrurilor tine de o singur stiint sau de mai multe.
19 E vorba, verosmil, despre justificarea legilor, ca fiind voite de zei.

20 Aristotel considera c fizica, din pricina prezentei materiei, nu
poate fi matematizat. De aceea, fizica aristotelica este de tip cali-
tativ. De fapt, rationamentul lui Aristotel este corect, numai c trebuie
construit un model abstract al portiunii de natur studiat. Or, pe
vremea lui Aristotel mijloacele de misurare erau mult prea primitive
pentru misuratori relativ precise. Pe de alta parte, din cauza acestui
pasaj, unii interpreti au considerat c acest capitol, dac nu chiar
intreaga Carte Alpha mie, s-a aflat in fruntea unui tratat de fizic.
Pe de alta parte, ultima fraz pare c trimite la prima aporie din Cartea
Beta.
CARTEA BETA (III)
C ercetarea stiintei cutate nu poate avansa fr examinarea
aporiilor, adic a dificulttilor care il asteapt pe filozof. Trecerea lor
in revista pe scurt.
Prim a aporie: cercetarea prim elor principii si ratiuni de a fi face
obiectul unei singure stiinte, sau a mai m ultora? A doua aporie:
cercetarea axiom elor generale tine de domeniul aceleiasi stiinte, sau
nu? A treia aporie: exista o singur stiint a tuturor Fiintelor, sau
mai multe ? A patra aporie : st In sarcina stiintei care cunoaste Fiinta
sa cunoasc si propriettile contextale ale acesteia ? A cincea aporie:
exist numai Fiinte senzoriale, sau si Fiinte in afara acestora, cum ar
fi Frm ele platoniciene ? A sasea aporie: exist entittile intermediare
(m atem atice) situate intre Form e si realittile senzoriale? A saptea
aporie: genurile trebuie considerate elemente si principii, sau au acest
rol particulele elementare, precum apa, focul etc. ? A opta aporie: dac
genurile sunt principii, au aceast calitate genurile cele mai cuprin-
ztoare, sau genurile cele mai restrinse (ultmele specii) ? A noua aporie:
exist ceva in afara individualului, astfel nct stiinta, care este cu-
noastere a universalului, s fie posibil? A zecea aporie: principiile
sunt limitate ca numr, sau ca specie ? A unsprezecea aporie: aceleasi
principii exist deopotriv pentru lucrurile pieritoare fi pentru cele
eterne, sau sunt principii diferite? A dousprezecea aporie: princi
piile lucrurilor pieritoare sunt eie insele pieritoare, sau nepieritoare ?
A treisprezecea aporie: Unul si ceea-ce-este sunt Fiinte ale lucru
rilor (adic au autonom ie in afara lucrurilor) ? A paisprezecea aporie :
numerele, pnetele, suprafetele si corpurile (geom etrice) sunt Fiinte
(au o existent autonom ), sau nu? A cincisprezecea aporie: exist
sau nu Form e ? A faisprezecea aporie : elementele si principiile exist
in virtualitate, sau in actualizare ? A saptesprezecea aporie: principiile
sunt universale, sau sunt individuale?
Capitolul 1
Este necesar1, pentru examinarea ftiintei noastre, s i par-

curgem mai inti aporiile saufundturile logice cu care trebuie
s i avem de-a face. Este vorba despre acelea cte au fost disc
tate diferit de catre unii filozofi, chiar daci, in afara acestor
aporii disctate, s-a intmplat ca ei s fi si neglijat ceva /din
eie/. Ins celor doritori s strabati un drum greu le este de folos
si-si puna inainte, in mod adecvat, toate grem itile cu putint.
Drumul liber de mai tarziu presupune dezlegareaincurcturilor
de mai inainte, dar nu poti s dezlegi nodul pe care il ignori2.
O r, incurctura in care e mintea arata, in legatura cu starea
respectiva, tocmai aceasta: cineva, aflatintr-o fu nd itu ri logici,
pêste cam ce se intm pli cu cei legati : s i m eargi mai departe
le e cu neputint in ambele directii <> !
1 O frumoas si concentrata expunere de motive a necesittii

parcurgerii dificulttilor logice sau aporiilor: nu poti dezlega o difi
cltate pe care o ignori; nu se poate stabili captul cercetrii dac nu
sunt cercetate aporiile de parcurs; trebuie, cantr-un proces, examnate
argumntele pro si contra pentru a se sti ce solutie s se aleag. Trebuie
notat de la inceput c rezolvarea aporiilor in Crdie ulterioare nu se
face acordand csdg de cauz fie tezei, fie andtezei, ci, in generai,
artand c ambele sunt vaiabile, doar c pe planuri si in sensuri diferite.
Solutia general a aporiilor este principiul t v ,
,,ceea-ce-este se concepe in multe sensuri. V. Cartea Gamma.
2 Aristotel contrasteaz , adic drumul deschis, usor, si
verbul corespunztor a avea inainte un drum u$or cu
, fundtur, impas. Un alt termen din aceeaî familie folosit
aici de Aristotel este verbul , pe care noi 1-am tradus prin
a pune inainte greuttile.
114 METAHIZICA
D e aceea, trebuie mai Tnainte examnate tate dificultadle,

att in vederea acestora in sine, ct si fiindc cei care cerceteaz
fr si-si ridice g rem iti inainte sunt asemnatori cu oamenii
care ignori incotro vor sa se plimbe. Pe deasupra, nu se poate
/altminteri/ cunoaste dac cumva ceea ce este cautat a fost sau
nu gasit: caci, pentru cel ce nu a parcurs dificultadle, sfrsitul
cercetrii nu se vadeste; el se vdeste in schimb pentru cel care
995 b a trccut mai inainte printr-o fundatur. Si apoi e necesar sa fie
intr-o conditie mai bu n i de a judeca cel care a ascultat, precum
o parte ntr-un proces, tate argumntele aflate in disputa.
Prima aporie este cea care ne-a pus in incurcturi si in intro-

ducere3: oare pne de o singurstiintsau de m ai multe sa exa-
mineze radunile de a fi ?
A poi: numai prim e le principa ale Fiintei fac obiectul sdintei,
sau ea trebuie sa cerceteze si principale tuturor demonstratiilor ?
Ma refer la ceva de tipul /unui astfel de principiu/, daca este
oare cu putinta sa afirmi si s i negi acelasi si unic lucru in acelasi
dmp, sau nu-i cu putinî, si la fel in legitura cu toate cele
asemanatoare.
Si daci stiinta are ca obiect Fiinta, oare ea /stiinta/ este una
singur avnd ca obiect toate Fiinêle, sau sunt mai multe stiinte ?
lar daca sunt mai multe /sdirne/, oare toate sunt inrudite,
sau unele dintre eie trebuie numite intelepciuni, ltele trebuie
numite intr-alt fel ?
D ar si lucrai urmator este necesar de cercetat: oare trebuie
afirmat existenta d oar a Fiintelor senzoriale, sau, in afara
acestora, exista fi aitele ?
Dar oare genul Fiintelor /inteligibile ?/ este intr-un singur fel,
sau sunt mai multe genuri, precum procedeaza cei care introduc
entit file matem atice intre acestea si lucrarile senzoriale ?
$i in legitura cu acestea, trebuie cercetat, precum spuneam,
daca stiinta noastri are ca obiect numai Fiintele, sau si con-
textele intrinseci ale Fiintelor.
3 Trim iterea este la Cartea Alpha mare, dar nu este ciar la ce anu-
me exact se refer Aristotel.
CARTEA BETA (III) 115
In plus, in legatura cu Acelasi si Altul, cu Asemntorul,

Neasemntorul si Opusul, cu Anteriorul si Ulteriorul si in
legatura cu toate cele asemanatoare, pe care dialecticienii le
scruteaz, pornindu-si cercetarea numai de la ceea ce este ac-
ceptat de opinie, oare in sarcina crei stiinte sta examinarea
tuturor acestora? Si in plus /sta in sarcina ei si examinarea/
contextualitdtilor in sine, si asta nu doar ca s i afle ce este fiecare
dintre eie, ci si daca un /singur/ contrariu corespunde fiecruia ?
Apoi, oare genurile suntprincipale si elementele, sau fiecare
lucru se distribuie in elem ente im anente ? Iar daca /principiile
si elementele/ sunt genurile, oare este vorba despre acelea cte
sunt numite ultimele, situate imediat deasupra lucrurilor
indivizibile, sau despre primele genuri ? D e p ild i: in afara
individualului, oare animalul sau omul este principiu si
are mai multa F iin ti?
D ar cel mai mult trebuie cercetat si examinat daca, in afara
materiei, exista vreo rutiline d e a f i intrinseca sau nu, si dac
aceasta este separata /de lucruri/ sau nu, si daca ea este una
sau sunt mai multe la num ir, si daca exista ceva alaturi de
intregul compus (numesc intreg compus ruvoXov> situ ala
cnd materia c a p iti un predicat), sau nimic, sau daca aceasta
se ntmpl cu unele lucruri, dar cu altele nu.
Mai departe: oare principiile sunt definite prin num ir, sau
prin specie? Ma refer si la principiile din argumente /rapor- 996 a
turi/, si la cele din substrat ?
$i oare principiile sunt aceleasi, sau sunt unele pentru lucru-
rile pieritoare si aitele pentru cele nepieritoare ?
$i oare toate principiile sunt nepieritoare, sau cele ale lu
crurilor pieritoare sunt si eie pieritoare ?
$i ceea ce este cel mai greu de stiut si produce cea mai mare
in cu rcitu ri: oare Unni si C eea-ce-este nu sunt nimic altceva
decat Fiinta lucrurilor, du p cum au sustinut pitagoricienii fi
Platon, sau, dimpotrivi, substratul /Fiinta/ este ceva diferit /de
eie/, dup cum vorbeste Empedocle, referindu-se la Prietenie,
alt filozof la foc, altul la aer sau la ap ?
116 M ETAFIZICA
Apoi, oare principiale sunt universale, sau /se individuali-

zeaz/ precum indivizii ?
Eie sunt in virtualitate, sau in actualizare ?
Sunt oare /in actualizare/ in alt mod, sau in raport cu o
miscare ? Si aceste probleme ar oferi o fundatura logica de toata
frumusetea!
In plus, oare numerele, lungimile, figurile geometrice si
punctele sunt Fiinte anume, sau nu, iar d aci sunt Fiinte, oare
eie sunt separate de obiectele sensibile, sau sunt manente acestora ?
n legatura cu toate acestea, nu doar c e anevoie sa-ti cro-
iesti un drum spre adevar, dar nu-i usor nici m car saform u lezi
ca lumea, in cuvinte, dificulttile!
Capitolul 2
1 ) Mai inti, asadar, vine dificultatea despre care am vorbit

in primul rand: oare tine de o singur stiint sau de mai multe
sa studieze toate genurile de raduni, de principii ?
a) Cum ar putea tine de o singur stiint sa cunoasc prin
cipii ce nu sunt contrarii /intre eie/4 ? n plus, nu toate /cele
patru raduni de a fi/ au de-a face cu toate obiectele: n ce f e l
e cu putin t sa existe principiul m ifcarii sau natura binelui la
entittile nem ifctoare ? Aceasta, dat fiind c orice lucru, care
ar fi bun in mod intrinsec, datorit propriei naturi, este un scop
si astfel el este ratiunea de a fi in vederea creia si devin, si sunt
restul lucrurilor; ar scopul, finalitatea sunt captul unei actiuni,
dar acfiunile toate au loc prin mi f car e. Astfel c la entittile
nemisctoare nu ar putea exista acest principiu, nici nu ar exista
binele in sine. D e aceea, in matematici, nu se demonstreaz
nimic cu ajutorul acestei raduni intemeietoare, nici nu exist
d em onstrate bazat pe mai bine sau mai ru, si deloc nu
aminteste nici un matematician despre asa ceva. D in acest modv,
4 Boala si sntatea, de pild, care sunt contrare, sunt studiate de

aceeasi stiint, care este medicina. D ar cele patru raduni de a fi nu
sunt contrarii.
unii sofisti, precum Aristippos5, le-au vorbit de ru : cci /spun

ei/ Tn restul artelor, ct si in mestesuguri, precum in dulgherie
si in cizmrie, totul se judec in functie de mai bine si mai
ru, in timp ce in matematici nu se vorbeste deloc despre
bine si ru.
b) Dar, daca exista mai multe stiinte ale ratiunilor, ale 996 b
principiilor si daca fiecare are drept obiect o alta ratiune, care
dintre eie trebuie declaratd a f i cea cantata ^ Sau cine dintre
cei ce posed aceste stiinte este omul cel mai deplin cunosctor
al lucrului cautat ? Cci e cu putint ca acelasi lucru sa aib
de-a face cu toate tipurile de raduni; de exemplu, in cazul unei
case, /se poate spune/ c originea miscdrii este arta si construc-
torul, c scopul este lucrarea de fcut, c materia, este pman-
tul si pietrele, iar fo rm a este planul. O r, atunci, care anume
dintre stiintele /avnd ca obiect numai una dintre raduni/ s
fie numit intelepciune in felul celor stabilite mai demult ?
Sens ar avea ca toaie s pretind aceasta: prin faptul c dom-
neste si stpaneste cel mai mult si c e drept ca celelalte stiinte,
precum niste slugi, s nu-i opun nimic, are dreptul la /nu-
mele de intelepciune/ stiinta finalittii si a binelui (cci in vederea
acestuia sunt restul acdvittilor).
Prin faptul, ins, c a fost definita att drept stiinta primelor
raduni, cat si cea a lucrului cognoscibil in cea mai mare msur,
tocmai stiinta Fiintei ar fi intelepciunea7: cci cunoscnd
oamenii acelasi lucru sub multe raporturi, declarm c sde mai
mult cel care pricepe ce este lucrul sub raportul lui este decat
5 Aristippos din Cyrene, discipol al lui Socrate, de a crui in v i

tatura s-a d espirtit apoi. In centrul filozofiei sale sttea hedonismul.
A dus o viat de sofist cltor si cosm opolit. E considrt ntem e-
ietorul scolli cirenaice.
6 C u alte cuvinte, care dintre stiintele respective ar fi cea mai
nalt, sau prima filo zo fie ciu tat de A ristotel?
7 Este vorba despre cercetarea esentelor ori a principiilor formale.
Mai departe, Aristotel va arata c i, adesea, cercetarea esentei se con-
fund cu cercetarea scopului, deoarece form a este de fapt actualizare
a unei virtualitti, asadar incercare de obtinere a unei anumite finalitti.
118 M F.TAFIZICA
cel /care il pricepe/ sub raportul lui ,,nu este. Iar dintre oamenii
care cunosc, fiecare, mai bine ceva dect altceva, cel mai bun
cunosctor este cel care stie ce este lucrul, si nu cel care stie
cut de m are, sau cum este, sau ce fa ce, sau ce suport lucrul.
D e asemenea, si in celelalte /situatii/ faptul de a cunoaste
fiecare lucru si pe cele care se pot demonstra are loc atunci
cnd stim ce este lucrul respectiv (de exemplu, ce este a face
cvadratura ? Rspuns: este aflarea unei medii /geometrice/
dintre dou numere.8 La fel se intmpl si in alte cazuri).
Pe de alta parte, /cunoastem lucrurile/, dac este vorba despre
deveniri, actiuni si orice transformare, atunci cnd stim prin-
cipiul si originea miscrii. Acest principiu este diferit si opus
finalitdi, astfel inct ar prea c tine de alta stiint sa studieze
fiecare dintre aceste raduni de a fi ale lucrurilor.
2) Creeaz probleme si principale dem onstrative <pxod
7to5eiK T:iK ai> : oare eie formeaz obiectul unei singure stiinte
sau al mai multora ? Num esc principii demonstrative pre
misele generale in baza crora se fac demonstradile. D e exemplu :
faptul c este necesar ca orice sau sa f ie afirm at, sau negat si
c este imposibil ca el, deopotriva, sa fie fi sa nu f i e 9, si cte
asemenea premise /logice/ mai exist; oare exist o singur
stiint pentru acestea ct si pentru Fiint, sau e una /pentru
eie si o alta pentru Fiint/ ? Iar dac nu ar fi o singur stiint,
pe care dintre cele dou trebuie s-o considerm ca fiind cea
cutat de noi acum ?
a) A sustine c este vorba despre o singur stiint /deopo-
triv a principiilor demonstrative si a Fiintei/ nu este bine zis:
cci, in legtur cu /aceste principii demonstrative/, ce specific
anume ar face ca geometria /de exemplu/ s le inêleag mai
bine dect oricare alta stiint ? Iar dac oricare alta le intelege
8 Este vorba despre gsirea unui ptrat cu arie egal cu a unui

dreptunghi dat, ceea ce presupunea aflarea unui numr care, ridicat
la ptrat, s fie egal cu produsul a dou numere inegale.
9 Primul principiu enuntat este cel al tertiului exclus, in timp
ce urmtorul este principiul noncontradictiei . E ie vor fi discutate,
in ordine invers, in Cartea Gam m a.
la fel, dar dac nu este cu putint ca aceast ntelegere s fie

obiectul specific al tuturor stiintelor, atunci, asa dup cum
/ntelegerea principiilor demonstrative/ nu este obiectul specific 997 a
nici al restului stiintelor, nici stiinta ce studiaz Fiintele nu are
drept obiect specific s cunoasc principiile demonstrative10.
$i n ce fel va exista o stiint a acestor principii demonstrative ?
N o i stim chiar acum ce anume se ntmpl s fie fiecare prin-
cipiu demonstrativ. Celelalte arte, deci, se folosesc de ele ca
presupus cunoscutc. lar dac exist o stiint demonstrativa
despre ele, va trebui s existe un gen-subiect si s existe
proprietri, dar si axiome ale acestor principii. (C ci nu poate
exista demonstrate a orice.) E, ntr-adevr, necesar ca o demon
stra te s porneasc de la niste premise, s aib un obiect si s
demonstreze ceva. n consecint, rezult un singur gen a l
dem onstrabilelor; cci tate stiintele demonstrative se servesc
de axiom e11.
b) Dar, dac stiinta principiilor demonstrative si aceea a
Fiintei sunt diferite, care dintre ele este suveran si cea dinti ?
Axiomele sunt universale n cel mai nalt grad si reprezint
principii pentru tate cele. lar dac nu revine filozofului, atunci
cui va reveni s cerceteze adevrul si falsul n ceea ce le priveste ?
3) In general, oare exist o singur stiint avnd ca obiect
toate Fiintele, sau sunt mai multe stiinte ? lar dac nu este una,
ce fel de Fiint are drept obiect aceast stiint /cutat de noi/ ?
a) A afirma c exist o singur stiint a tuturor Fiintelor
nu este corect. Cci, altminteri, a r exista fi o singur stiint
dem onstrativ referitoare la toate contextele /Fiintelor/, dac
10 n ipoteza c o singur stiint s-ar ocupa de sistemele de axiome,

ct si de anumite realitti (F iin te ), pentru ce aceast stiin ar fi una
anume, si nu oricare alta, ca de exemplu geom etria? C ci toate au
nevoie de axiome, care le sunt com une ? D e ce atunci stiinta A ar fi
mai ndrepttit dect stiinta B ?
11 O rice stiint are drept obiect un singur gen de lucruri sau de
fenomene. nseamn c, dac exista o stiint a principiilor demonstra-
tiei, acestea form eaz un unie gen. D ar atunci rezult c toate stiintele
care recurg la demonstratii vor avea ca obiect acel gen ; deci toate aceste
stiinte, si nu numai stiinta Fiintei, se vor contopi, ceea ce nu e cazul.
120 M ETAFIZICA
este adevrat c orice stiint demonstrativ, ce are un domeniu,

cerceteaz contextele intrinseci12 < >
pornind de la premise generale. Asadar, este specific aceleiasi
stiinte sa cerceteze, in cadrul aceluiasi gen de lucruri, contextele
intrinseci /corespunztoare/, pornind de la aceleasi premise
/generale/ < >. n cadrul acelui gen de lucruri,
ce $in de o singur stiint si pornind de la premisele care apartin
unei singure stiinte, fie c vorbim aici despre o aceeasi /a Fiintei
si a axiomelor/, fie c este vorba despre o alta, rezult c si
contextele /apartin ca domeniu specific/ unei singure stiinte, fie
c /ambele/ le cerceteaz, fie c, din ele, face cercetarea doar una13.
4) Apoi, oare cercetarea /noastr/ se refera numai la Fiint,
sau si la propriettile contextale ale acesteia ? Spun, de exem-
plu : dac corpul este o Fiint, la fel si liniile si suprafetele sunt
Fiinte, oare cade n sarcina aceleiasi stiinte a le cunoaste pe
acestea, ct si propriettile contextale legate de fiecare gen
/de entitti geometrice/, in legtur cu care matematicile fac
demonstraîi, sau cade n sarcina alteia ?
a) Dac ar sta n sarcina aceleiasi $tiinte s cunoasc att
Fiintele, ct si propriettile contextale ale lor, atunci si stiint
Fiintei ar fi o stiint demonstrativ, dar nu pare s existe
demonstradle pentru ce-este un lucru14.
12 V . Cartea D elta, cap. 26.

13 Ideea ar fi c nu exist o ftiint a tuturor Fiintelor (sau a Fiintei
ca atare), deoarece o asemenea stiint ar fi o stiint universal. Intr-a-
devr, ftiinta unui gen de Fiinte este si stiinta contextelor lor esentiale.
Atunci aceast stiint a Fiintei ar studia totul, fiindc n afara Fiintelor
si a contextelor lor nu mai exist nimic. O r, o stiint universal nu
exist. (n Cartea Gam m a, A ristotel va arta c stiinta Fiintei nu este
o stiint universal, pentru c este o stiint a Fiintei luat in generali-
tatea ei abstracta si sustras determ inrilor specifice.)
14 N u dem onstrez ce este un triunghi echilateral, ci defnese ce
este un triunghi echilateral. Ceea ce se demonstreaz sunt numai pro
priettile contextale intrinseci ale triunghiului echilateral, de exemplu,
faptul c are toate mediatoarele egale. D ar s-ar prea c, dac stiinta
Triunghiului fi stiinta propriettilor sale coincid, atunci, dat fiind c
propriettile se dem onstreaz, ar trebui dem onstrat fi Fiinta.
b) Dar, dac ar sta n sarcina altei stiinte contextele Fiintelor,

este extrem de greu de artat care este stiinta ce, n Iegtur
eu Fiinta, cerceteaz /numai/ propriettile contextale ale sale.
5) Mai departe: oare trebuie sustinut c exist numai Fiinte
senzoriale, sau mai exist, n afara acestora, si alte /feluri de
Fiinte/? Si oare genurile Fiintelor sunt de un singur fel, sau
sunt mai multe, dupa cum sustin cei care afirm a existenta For- 997 b
m elor fi a entitatilor interm ediare ce formeaz spun ei
obiectul stiintelor matematice ? In ce fel noi /platonicienii/ pre-
tindem c Frmele sunt si raduni de a fi ale lucrurilor si Fiinte
n sine, s-a spus mai sus, cnd ne-am referit la aceste probleme.
a) Numai c intervine o multipl dificltate: nimic nu-i mai
absurd s afirmi, pe de-o parte, c exist nele naturi situate
n afara celor de sub C er, dar c, pe de alt parte, aceste naturi
sunt declarate ca fiind la fel cu lucrurile sensibile, afar doar
c ele sunt eterne, iar lucrurile sensibile pieritoare. Ei /plato
nicienii/ afirm c exist Omul n sine, Calul n sine, Sntatea
n sine si nimic altceva, tratndu-le n mod asemntor /pe
Forme/ cu modul n care procedeaz cei ce sustin c exist zei,
doar c acestia sunt antropomorfi. Cci n id cei ce cred n zei
nu au fcut din ei altceva dect oam eni eterni, n id /platonicienii/
nu au fcu t din Form e altceva dect obiecte sensibile etern e 15 !
6 ) Mai departe, dae se vor accepta, alturi de Form e si de
obiectele sensibile, si em itidle intermediare, vor aprea multe
dificulti : cci este limpede c, la fel, vor exista si linii /in
termediare/ alturi de liniile n sine si de liniile sensibile, si
la fel se va ntmpla cu fiecare gen de entitti geometrice.
15 Aceast aporie ar trebui Inteleas in felul urm tor: e greu s

existe numai Fiinte senzoriale, cci atunci lumea ar fi lipsit de prin-
cipii eterne, ceea ce e echivalent cu a spune c lumea nu ar avea principii
si totul nu ar fi decat flux continuu si inconsistent. D ar, pe de alta
parte, dae se admite existenta unor Fiinte eterne, ele par a fi in modul
cum le reprezint platonicienii, ca modele ale lucrurilor senzoriale,
ceea ce pare absurd. E interesant remarca finali c platonicienii reiau,
in mod filozofic, mitologia. Se explica astfei atractia aproape irational
pe care a exercitat-o mereu, de-a lungul tim purilor, platonism ul.
122 M ETAFIZICA
Atunci, de vreme ce astronomia este una dintre stiintele /ce

au de-a face cu entittile intermediare/ va exista si un alt cer,
alaturi de cerul vizibil, fi un soare si o luna fi la f e l v a f i cu
toate fen o m en ele cerefti. Cum se poate crede asa ceva ? Cci
nu se poate spune c /acel cer intermediar/ este nemiscat, dar
devine cu totul imposibil ca el s fie m obil16!
Ceva asemntor se poate spune si despre materia opticii,
cat si despre cea a armoniei matematice. Si aici este imposibil
s existe lucruri /intermediare/ alturi de cele sensibile, din aceleasi
motive. Cci dac exist obiecte sensibile intermediare, exist si
senzatii /intermediare/, iar atunci e vdit c vor exista si animale
intermediare, situate intre cele ideale si cele pieritoare17.
Numai c, asa fiind, ar fi greu de inteles si care ar mai putea
fi obiectul de studiu al acestor stiinte. Dac geometria s-ar
deosebi de geodezie numai prin faptul c aceasta din urm tine
de lucrurile pe care le percepem, in timp ce prima de cele
imperceptibile, e dar c si la medicin si la fel la fiecare dintre
celelalte stiinte va exista o medicin intermediar, situat
intre medicina in sine si medicina de acum si de aici. D ar cum
e cu putint asa ceva? Intr-adevr, atunci ar exista si fiinê
sntoase in afara celor senzoriale si a sntosului in sine. D e
asemenea, nici aceasta nu este adevrat c geodezia ar fi stiinta
mrimilor senzoriale si pieritoare. Cci fiind stiint a unor
entitti pieritoare, ar pieri si ea!
D ar nici astronomia nu ar putea fi stiinta realittilor sen
zoriale, nici nu s-ar putea ea ocupa de cerul pe care -1 vedem.
Fiindc liniile vizibile nu suntla fel cu cele despre care vorbeste
16 V. Cartea Alpha mare, nota 56. Dac exist numere intermediare,

de ce nu ar exista si linii intermediare sau corpuri, si, in final, chiar
si un C er intermediar ? O r, acesta ar trebui s fie imobil, cci entittile
intermediare sunt m obile, ceea ce pare absurd, deoarece C eru l este
caracterizat prin m obilitate.
17 Dedublarea realittii ar presupune - spune A ristotel - c ar
aprea mai multe stiinte, unele dedicate realittilor senzoriale, celelalte
Form elor sau entittilor intermediare. In fapt, dup platonicieni, nu
poate exista stiint a entittilor senzoriale.
geometrul. (N ici rectiliniul, nici curbul printre cele sensibile 998 a

nu sunt astfel. Cci cercul /fizic/ atinge Iinia nu ntr-un punct,
ci asa cum spunea Protagoras cnd i ataca pe geom etri.18) D e
asemenea, nici miscrile si revolutiile cerului nu sunt aceleasi
cu cele pe care le studiaz astronomia, nici pnetele nu au
aceeasi natur eu astrele19.
Exist unii filozofi care sustin c entittile zise interm edi
are, situate ntre Forme si lucrurile sensibile, nu se afl n afara
acelor lucruri sensibile, ci sunt imnente lor. E com plicat de
parcurs toate imposibilittile ce decurg de aici, este ns suficient
de discutt urmtoarele: nu este rational ca doar entittile
intermediare s fie imnente, ci este ciar ca si Frm ele ar p u tea
sa se afle n lucruri. (Am bele cazuri tin de aceeasi logica.) In
plus, este necesar can acelasi loe sa existe dou solide si s nu
fie imobile, de vreme ce sunt imnente unor corpuri sensibile
mobile .20 n general, n vederea crui motiv ar considera cineva
existenta acestor entiti, dar le-ar plasa apoi printre lucrurile
sensibile ? V or aprea, ntr-adevr, absurditti similare celor
amintite mai nainte : va exista un cer alturi de cerul /vizibil/,
afar doar c nu separat de el, ci n acelasi loe ; ceea ce este nc
si mai eu neputint!
18 N u se cunoaste bine despre cc opera a lui Protagoras ar fi

vorba - poate Despre cunostinte. Protagoras nu distingea Tntre stiint
si senzatie, ceea ce avea drept consecint faptul c nu accept
capacitatea abstractizant $i conceptualizant a stiintei.
19 Cercul fizic atinge linia fizic nu intr-un punct, ci de-a lungul
unei linii foarte scurte. D e asemenea, schem ele si figurile desenate
de astronom i pentru a reprezenta cerul si astrele nu au aceeasi natura
cu Cerul reai. Aristotel vrea sa spun c, dac realitatea este dedublat,
atunci astronom ia nu s-ar putea ocupa cu Cerul vizibil, ci doar cu
entittile matematice pe care ea le concepe. Solutia este, va arata A ris
totel, de conceput Cerul, ca si oricare alt lucru, sub mai multe aspecte:
pe de-o parte ca pe un corp fizic, pe de alta ca entitate matematica,
pe de alta ca Fiint de un gen special etc.
20 In fiecare corp ar exista Form a corpului si apoi corpul interm e
diar, matematic.
124 M ETAFIZICA
Capitolili 3
Exist multe piedici, asadar, ca sa avem adevrul n aceste
cazuri. D ar /exist si alte dificultad/:
7) A stfel, n privinta principiilor: oare trebuie considerate
drept d e m e n te fi p n n d p ii /ale lucrurilor/ genu nle, sau mai
degrab fiecare lucru provine din prim ele sale d em en te im
nente constitutive ?
a) D e exemplu, par a fi elementele si principiile vorbirii
sunetele prime din care se compune vorbirea, si nu vorbirea luat
ca gen. Si numim dem en te ale figurilor geometrice <6 iaYpc<mj.ctta>
acele /figuri elementare/ ale cror demonstratii se afl cuprinse
n demonstratiile celorlalte figuri fie ale tuturor, fie ale majo-
rittii dintre eie2. Sau si cei ce sustin c exista mai multe eie-
mente ale corpurilor, si cei ce sustin c exista numai un element
afirm c exista principii din care constau si sunt alctuite
corpurile, precum Em pedocle care ia drept clemente focul si
apa si pe celelalte mpreun cu acestea, dem ente imnente din
care sunt /formate/ lucrurile. D ar el nu ia drept genuri /ele
mentele/ lucrurilor.
998 b n plus, dae cineva doreste s priveasc natura celorlalte
lucruri, de exemplu, din ce parti const un pat si cum sunt eie
mbinate, atunci va ntelege natura patului /cind va avea rs-
puns la aceste ntrebri/. Din astfel de argum ente rezu lt c
genurile nu ar p u tea f i principiile lucrurilor.
b) D ar, dac ntelegem fiecare lucru prin interm ediul defi-
nitiilor, si dac genurile sunt principii ale definitiilor, este nece-
sar ca genurile sa fie principii si ale celor definite. lar dac
este de acceptat drept stiint a celor-ce-sunt faptul de a accepta
cunoasterea speciilor <ESr)>22, in raport cu care sunt desemnate
21 Z t o i x e o v in seam n n greac lin iu t"; apoi a nsem nat litera,

si, prin analogie, element constitutiv al naturii. Importanza modelului
culturii alfabetice n nasterea viziunii filozofice despre U nivers pare
a fi fo st decisiva.
22 In fapt, prin definida cu gen si diferent se obtine ratiunea fo r
mala a lucrului, n timp ce cunoasterea elem entelor constitutive ofer
ratiunea material. A mbele raduni ntemeiaz Fiinta, asa cum a artat
lucrurile, atunci genurile sunt principii ale speciilor. Se pare

c unii dintre cei care sustin c Unul si Ceea-ce-este sau M arele
si sunt elementele lucrurilor s-au folosit de acestea ca
de genuri.23
Numai c nu este cu putint sa fie considerate principii att
genurile, ct si elementele constitutive: cci definitia <kryoq>
Fiintei este una. D ar asa, una va fi definitia prin intermediul
genurilor, si alta cea care arat din ce dem ente constitutive
provine lucrul respectiv.
8) In afar de aceasta, chiar dac genurile sunt principii in
cea mai mare msur, oare genurile p rim e trebuie avute in
vedere in calitate de principii, sau genurile ultime care sunt
predicatele indivizilor? $i in legtur cu aceast chestiune se
ridic indoieli24.
a) Dac intotdeauna universalele sunt mai degrab principii,
este d ar c vor fi principii cele mai malte genuri. Cci acestea
sunt predicatele tuturor lucrurilor. Asadar atatea principii ale
lucrurilor vor exista cte sunt primele genuri, de unde rezult
c ceea-ce-este si unul sunt principii si Fiinte. Cci acestea sunt,
in cea mai mare msur, predicatele tuturor lucrurilor.
D ar nu este cu putint nici ca unul, nici ca ceea-ce-este s
form eze un gen de lucruri: cci este necesar s existe, pentru
fiecare gen, diferentele /specifice/ si ca fiecare diferent s fie
una. O r, este imposibil fie ca spedile unui gen s fie predi
catele propriilor diferente, fie ca genul /s fie predicami pro-
priilor diferente/ fr speciile sale; rezult c dac unul sau
ceea-ce-este formeaz un gen, m a o diferent nu va f i nici ceea
ce este, nici una /f i identica cu sine/. Ins dac ceea-ce-este si
si va arata A ristotel, deoarece Fiinta se concepe In mai multe sensuri

(deopotriv ca form a, dar $i ca Intreg com pus).
21 Este vorba despre Platon $i platonicieni (v. Cartea Alpha mare,
cap. 6 $i 9), care considerau Unul, Ceea-ce-este si Marele fi Micul (sau
Dualitatea indefinita) drept genuri supreme.
24 G enurile prime sunt genurile cu sfera cea mai larga; genurile
ultime sunt aici speciile, care nu mai pot fi divizate decat In indivizi.
126 METAF1ZICA
unu nu sunt genuri, nu vor fi nici principii, dac este adevrat

c /doar/ genurile sunt principii25.
D e asemenea, predicatele intermediare, luate laolalt cu di
ferentele lor vor fi genuri /cobornd/ pana la indivizi (ns,
unele dintre acestea par a fi genuri, altele nu ) .26
In plus, mai curand diferentele /specifice/ vor fi principii
decat genurile. Numai c, dac acestea sunt principii, nesfrsit
999 a de multe principii, ca sa zicem asa, vor aprea, cu att mai mult
dac s-ar considera drept principiu primul g en ! 27
Iar dac /totusi/ unul este mai curand de tipul principiului
si indivizibilul este unu, dar dac totul este indivizibil fie sub
raportul cantittii, fie sub cel al speciei, dar mai Tnti sub cel
25 Ideea ar fi aceasta: aparent U nu si C eea-ce-este sunt genuri, si

anume genurile supreme, deoarece toate lucrurile sunt si toate sunt
una (form eaz o unitate). D ar orice gen trebuie sa se divida In specii
obtinute in baza unor diferente In cadrai genului. O r, acolo unde toate
sunt si toate sunt una, nu vor exista nici diferente, nici specii, ci
toate vor fi la fel, ceea ce Inseamn c cele dou predicate nu formeaz
un gen. Fie propozitia omul (s) este un animal (g) biped (d). N u se
poate predica g despre d: bipedul este un animai si nici nu se poate
predica s despre d: bipedul este un om . N um ai c unu $i ceea ce
este, luate ca genuri, trebuie sa contin specii si diferente. Fie o dife-
rent D : a spune c D este ceea ce este sau c D este una cu ea
inssi e foarte adevrat, chiar tautologie, dar aceasta Inseamn c se
predic genul despre diferent, ceea ce am afirmat c nu este admisibil.
D e unde rezult c ,,D nu este ceea-ce-este sau nu este una cu ea Inssi.
n consecint, unu si ceea-ce-este nu sunt genuri. Asadar, a fi si a
fi o unitate nu reprezint o categorie (un gen al predicatici), precum
Fiinta, calitatea, cantitatea etc. Sau, altfel spus, In definitia unui lucru
nu intr existenta si identitatea sa cu sine.
26 Intre ,,om si Socrate apar clase intermediare, precum ,,alb,
grec, filozof, atenian, care nu par s reprezinte genuri - adic
existente autonom e, ci numai contextualizri ale om ului .
27 Diferentele ar putea fi principii, deoarece eie par s fie asimilabile
cu Form ele platoniciene. D ar cu ct un gen este mai extins, cu att
el cuprinde mai multe specii si deci si mai multe diferente. O r, princi-
piile trebuie s fie limitate ca numr. D ar dac unul este genul suprem,
diferentele sale par a fi nesfrsite.
al speciei, iar, pe de alta parte, dac genurile se divid in specii,

atunci unu ar fi mai degrab ultimul predicat /decat primul/.
Cci ,,om nu functioneaz ca gen al unor oameni individuali28.
Mai departe: acolo unde exist serii ordonate, nu e cu pu-
tint s existe un elem ent generic in afara elementelor insele
ale seriei (de exemplu, dac primul dintre numere este D oiul29,
el nu va fi un numr generic in afara speciilor-serii de numere;
la fel, nu va exista o figur /geometric generic/ in afara spe
ciilor-serii de figuri. Iar dac nu va exista, cu att mai putin va
exista restul genurilor in afara speciilor-serii. Cci, pe de alt
parte, tocmai genurile numerelor si ale figurilor par s existe cel
mai mult). D ar in cazul entittilor indivizibile nu exist serie
ordonat. Numai c acolo unde exist mai bine si mai ru, mereu
mai binele este anterior. R ezu lt c nu a r putea exista nici un
gen a l acestor indiviz30. Din astfel de argumente apare c
principii sunt mai degrab predicatele indivizilor dect genurile.
b) D in nou ins, nu este usor de artat cum trebuie intelese
ca principii aceste predicate /ale indivizilor/. Cciprincipiul,
rapunea d e a f i trebuie sa existe in afara lucrurilor pentru care
28 G enurile se divid in specii, deci eie nu pot primi predicatul a

fi unu, cci numai indivizibilul este unu. O r, mai degrab speciile
cele mai de jos pot primi acest predicat. ,,O m " nu este deci gen, ci
specie, cci nu se mai divide. Fireste, aporia rezult din sensurile
m ultiple pe care le are predicatul a fi unu.
29 In aritmetica greac primul numr era D oi. Se considera c orice
numr naturai trebuie s fie ori par, ori im par; or, despre Unu nu
se putea afirma nici c e par, nici c e impar, deoarece, fiind imposibil
de im prtit prin D o i, nu se putea stabili acest lucru.
30 Seria num erelor incepe cu D o i. A ceasta inseamn c nici D o i,
nici alt numr nu vor fi un element generic, un N um r in sine (care s
nu fie 2 ,3 ,4 etc.), asa cum Animalul generic nu este nici cal, nici balen,
nici furnic etc. In generai, acolo unde exist o serie ordonat, nu poate
exista element generic care s form eze genul, deoarece acest element
s-ar afla in afara seriei. n cazul indivizilor apartinnd unei specii exist
binele si mai binele, deci ei ar putea cumva fi aranjati ntr-o serie
ordonat. Atunci, nu va putea exista element generic nici in cazul lor,
ceea ce inseamn c genul nu va putea fi principu pentru ei.
128 M ETAFIZICA
constituie principili si rapirne de a f i si trebuie sa poat exista

separai de eie. D e ce s-ar accepta atunci c un astfel de principiu
se afl in afara particularului, dac nu tocmai fiindc este p re
dicai universal si valabil pentru toate cele ? Iar dac acceptm
principiul din acest motiv, trebuie considerate mai degrab
principii predicatele in mai mare m isura universale. D e unde
rezult iarsi co p rim ele genuri ar fi principii31.
Capitolul 4
9) Cercetarea aporiei care urmeaz acestora si la care ne
referim acum este, dintre toate, cea mai grea, dar si mai nece-
sar: dac nu exist ceva in afara individualelor, iar acestea sunt
nenumrate, atunci cum e cu putint sa existe o stiint a
nelimitatelor ? C aci num ai in msura in care ceva este unul si
acetati, ct si in msura in care exista ceva universal, cunoas-
tem toate cte sunt11.
a) Ins, dac asta este necesar si trebuie s existe ceva in
afara individualelor, in afara lucrurilor individuale ar fi necesar
s existe genurile fie ubimele, fie primele. O r, tocmai am
avut dificultti s ne asigurm de posibilitatea lor.
In plus, dacd exist ceva, p e ct se poate, in afara compu-
suluP1, atunci cnd materia ar primi predicate, oare, dac exist,
trebuie s existe ceva /subzistent/ in afara oricrui lucru, sau
in afara unor lucruri trebuie s existe ceva, in afara altora
999 b nu, sau nu exist nimic in afara nici unuia ? Cci, d ac nu exist
31 Principiul si ratiunea de a fi nu se pot identifica cu lucrul;

intr-adevr, a fi principiu inseamn a fi naintea lucrului produs, deci
a fi distinct de el si, cumva, exterior lui. A$adar, eie trebuie deci s
fie separate de acesta. D ar numai predicatele universale sunt cu adev-
rat separate. D eci eie sunt principii.
32 Ceea ce ni s-a parut a constitui problem a esential din M eta-
fiz ic a : cunoasterea, si mai ales cunoasterea stiintific, nu e posibil
in afara universalului, dar realitatea este constituit din individuale.
33 E ste exact ceea ce sustinea Protagoras. V. W .K .G . G uthrie,
Sofistii, Bucuresti, 1999, p. 213.
nimic in afara lucrurilor individuale, m m ic n u a r f i inteligibil,

ci toate ar fi scnzorialc si nu ar pu tea exista nici un obiect al
cunoasteni stiintifice, afara doar daca nu s-ar sustine c senzatia
este stiint ,34
Apoi, /neexistand ceva in afara individualelor/ nu va exista
nimic vesnic si nemiscat (cci lucrurile senzoriale toate pier
si se afl in miscare). Dar dac nu exist nimic vesnic, nici gene-
rarea nu va fi posibil, deoarece este necesar ca cel ce se naste
s fie ceva, iar lucrul de unde a aprut ultimul dintre acestea
/care se nasc/ trebuie s fie nenscut. Cci /procesul gener-
rilor/ trebuie s se opreasc undeva, si este, pe de alt parte,
im posibil ca ceva sa ap ar din nefiint 35.
Mai departe: dac exist generare si miscare, e necesar s
existe si limit. Cci nici o miscare nu este fr limit, ci oricare
are un capt si nu e cu putint s devin cel incapabil de devenire.
Dar cel care a aprut este necesar s existe doar de cnd a aprut.
De asemenea, dac este adevrat c m ateria e etern deoa
rece este nenscut, cu mult mai rational inc este s fie etern
si Fiinta, adic ceea ce materia devine .36 Dac nici una, nici alta
nu sunt eterne, nimic nu va fi etern; dar dac aceast ipotez
este inacceptabil, e necesar s existe ceva in afara compusului
corporal, anume configuratia, fo rm a < >37.
34 , com pusul individuai alctuit din materie si form a

(sau materie configurata, determinata de actualizare).
35 Dac geneza ex nihilo nu e posibil, inseamn c trebuie s existe
un principiu etern din care s provin totul. Intr-adevr, dac un astfel
de principiu nu exist, ar trebui mers indrt la infinit in lantul
principiilor si al ratiunilor de a fi. Dar, considera Aristotel, acolo undc
nu exist o ratiune sau un principiu determinate, nu exist, in fapt,
principii. D in nou s ream intim c , principiu, inseam n in
greac inceput".
36 M erit de ream intit c, la fel ca form a, materia singur (neac-
tualizat) nu este corporal si nu are calitti corporale, precum intin-
derea, greutatea etc.
37 Vezi pentru felul cum am tradus , Lamuriri
prelim inare, . 22.
130 M ETAITZICA
b) lar daca aceast ultima ipotez ar fi acceptat, ramane

dificultatea de a sti pentru ce fel de lucruri va exista aceasta si
pentru ce fel de lucruri nu. Este limpede c nu-i cu putint
s existe pentru toate. Cci nu vom putea accepta c exist o
Cas In afara caselor /individuale/. In plus, oare Fiinta este una
singur pentru toate lucrurile /de acelasi fel/, de exemplu, pentru
toî oamenii ? E absurd, cci toate lucrurile care au o singur
Fiint sunt una. Atunci sunt multe Fiinte si diferite ? D ar si
aceasta este absurd. Cci in ce fel devine materia fiecare din tre
lucruri si, totodat, in cel fel este compusul ambele forma
si materia 38 ?
10) Mai departe ar exista o dificltate si in legtur cu
principiile:
a) Dac eie formeaz o unitate sub raportul speciei, nimic
nu va f i o unitate sub raportul numrului, nici m car unul si
ceea-ce-este ; si atunci cum va putea exista cunoasterea, dac
nu va exista o unitate pentru toate multiplele 39 ?
b) Dar, dac fiecare principiu ar fi unul si o unitate ca numr
si nu vor fi, la fel ca in lumea sensibilului, principii diferite
pentru lucruri diferite (de exemplu, aceast silab fiind identic
/cu sine/ sub raportul speciei, si literele vor fi dentice sub ra
portul speciei, desi ca numr eie sunt diferite), dac, deci, lucru-
rile nu vor sta asa, ci principiile celor-ce-sunt formeaz o
unitate sub raportul numrului, nu va exista nim ic altceva in
afara elem entelor. Caci intre a f i unul ca num r si intre a f i
individual nu este nici o diferenf. Intr-adevr, numim individuai
38 D ac lucrurile se diferentiaz nu numai prin materie, ci si prin

form a (aceasta Inseamn c sunt multe Fiinte si diferite), ce sens mai
are com pusul, sau dualitatea m aterie-form ? In fapt, pentru
A ristotel, Fiinta sub raportul materiei este alta la fiecare individ; In
timp ce Fiinta sub raportul form ei este aceeasi pentru toti mem brii
speciei. D e unde $i im posibilitatea de a decide univoc ce este Fiinta
in lumea sublunari. V. Introdticere la M etafizica, pp. 37-38.
39 Sunt infinit de multe principii, asociate Intre eie doar prin specii.
N u exist indivizi generici, Form e, care s ofere unitatea multiplului.
N u va exista atunci nici U nu, nici ceea-ce-este luate in sine. N u se
poate atunci cunoaste nimic.
ceea ce este unu ca numr si universal ceea ce este deasupra 1000 a

individualelor. Asadar, /s-arntmpla/, dupa cum, dac demer
tele cuvantului sonor ar fi divizate /numai/ dup numr, ar fi
necesar ca tate literele s fie tot atatea cate sunt demertele
/sunete/, nefiind dou, nici mai multe la fe]40.
1 1 ) 0 dificltate deloc mai mica a rmas lsat deoparte
atat de contemporani cat si de predecesori: oare acelea.fiprin
cipa exist si pentru lucrurile pieritoare, si pentru cele nepie-
ritoare, sau sunt diferite ?
a) D ac sunt aceleasi principii, cum de sunt nele lucruri
pieritoare, iar ltele nepieritoare, si din ce cauz se Tntampl
asta? Poetii din jurul lui Hesiod si toti teologii s-au preo-
cupat numai de ceea ce le prea lor nsile plauzibil, dar pe noi
ne-au tratat de sus: cci fcand ei ca principiile s fie zei si s
fie nscute din zei, afirm c nele vietuitoare sunt muritoare
deoarece nu au gustat din nctar si ambrozie; dar e ciar c /afir
m tate astea/, de parc ar pronunta nume cunoscute lor nsile.
In fapt, n legtur cu portia inssi de ratiuni intemeietoare,
ei au vorbit dincolo de putinta noastr de a ntelege: cci, dac
n vederea plcerii gust zeii din ambrozie si nctar, ele nu sunt
ratiuni de a fi. lar dac o fac in vederea existentei, cum ar putea
fi etcrni cei care au nevoie de hran 41 ?
D ar n legtur cu cei ce fac speculatii mitologice nu merit
cercetat n mod serios. Trebuie ns s ne informm de la cei
care utilizeaz demonstratiile, ntrebndu-i de ce, provenind
ele din aceleasi ratiuni, din acelasi principii, nele lucruri sunt
eterne ca natur, n timp ce ltele dintre ele pier. De vreme ce
nici ei nu invoc vreun motiv /pentru aceast diferent/, nici
'l0 Asadar, dac principiile s-ar individualiza dupa lucruri (cate

sunete n silab, attea litere diferite, neasociabile dup specii), nu
ar mai exista unitati generice sau specifice, si deci nu ar mai exista
universalul, iar stiinta ar fi din nou im posibili.
41 D ac zeii gusta din am brozie si din nctar n vederea plcerii,
nseamn c plcerea reprezint finalitatea si c ea este principiu, si
nu am brozia si nectarul. D ac gusta din ele pentru a supravietui, n-
seamn c zeii nu sunt eterni.
132 M ETAFIZICA
nu e verosimil s fie asa, c dar c nu ar putea fi aceleasi prindpii,

acelasi raduni de a fi.
Chiar filozoful care pare a fi vorbit cel mai in acord cu el
insusi, Empedocle, chiar si el a intrat in aceeasi dificultate: cci
el asaz drept un principiu cauza distrugerii, anume U ra; dar
se pare c aceasta e tot atat de capabil de generare in exteriorul
Unului /primordial/ <^to tcrO vq>. Cci toate cele provin
din Ur, cu excepda lui Dumnezeu. Intr-adevr, el spune:
Din care obrsie au fo st toate ce-au fost, ce sunt si ce-or
f i in urm,
Copaci cresc, si ba rb ati si fem ei,
Fiare fip s a r i si pesti ce h ran din ap-si iau,
Si zeii mult trditori.42
1000 b O r, e d ar c /Dumnezeu/ e in afara acestora. Iar dac nu
ar fi in lucruri /Ura/, Unul ar fi totul, dup cum spune el. Cci
atunci cand toate lucrurile se adun laolalt, atunci ultima,
U ra sc-opreste. De aceca se si ntmpl la el ca Dumnezeul
preafericit s fie mai putin intelept dect aldi, deoarece el nu
le cunoaste pe toate. El nu are parte de Ur, or, cunoasterea
este aasemntorului prinasemntor. Spune, astfel, Empedocle:
Am perceput pm n tu l prin pm nt, apa prin apa
eterni divin prin eter, fo cu l nim icitor prin foc,
iubirea prin iubire, ura prin ura cumplit.n
D ar de unde vine argumentul /aceasta, nu stim/, ins acest
lucru mcar e limpede c la el se ntmpl ca U ra s fie cauza
nimicirii si in egal msur aceea a fiintrii. La fcl nici Prietenia
nu este cauza si radunea de a fi a fiintrii, cci reunind lucrurile
in unu, ea le si nimiceste .44
In acelasi timp, Empedocle nu vorbeste despre nici un fel
de ratiune a preschimbrii nssi, ci /spune/ doar c lucrurile
se petrec astfel :
42 Fr. 21 (9 -1 3 ) Diels.
43 Fr. 109 D iels.,
44 D ac U ra desparte elementele prim ordiale din U nu, ea ajut
in acelasi timp la constituirea lucrurilor. lar dac Prietenia reuneste
elementele n U nu, inseamn c ea nimiceste totodat lucrurile.
CA RTEA BETA (III) 133
C nd Ura cea m are a cresciti prin m dulare,

/om u l/ la cinstiri s-avnt, dar m plnindu-se tim pul
ce d fiecru ia ce m erit, e m nat la Styxul cel lat.45
E necesar, prin urmare, sa existe schimbare, dar Empedocle
nu ne ofer nici o ratiune de a fi a acestei necesitti. Totusi, e
consecvent mcar atta, cci nu consider c o parte dintre
lucruri sunt pieritoare, iar alt parte ncpieritoare, ci le socoteste
pe toate pieritoare, cu exceptia elementelor. Num ai c aporia
de fat este tocmai aceasta: de ce nele sunt ntr-un fel, iar ltele
ntr-altul, dac provin din aceleasi ratiuni si principii. C, asadar,
nu ar putea exista aceleasi ratiuni si principii, s-a artat tndeajuns.
12) Dar, dac principiile sunt diferite /pentru lucrurile
pieritoare si pentru cele eterne/, aparenc o aporie: oare prin
cipiile /lucrurilor pieritoare/ sunt nepieritoare, sau pieritoare ?
a) Dac sunt pieritoare, e d ar c, in mod necesar, si acestea
trebuie s provin din alte entitti (cci totul, pierind, se reduce
la elementele din care a provenit). In consecint, se ajunge la
existcnta altor principii anterioare principiilor; or, asa ceva este
imposibil,/ze c ex ist o lim it,fie c ex ist o regresie la infinit.
In plus, cum vor putea exista lucrurile pieritoare dac prin
cipiile /lor/ vor fi suprmate ?
b) Dar, dac aceste principii sunt nepieritoare, din ce cauz
vor aprea lucruri pieritoare din aceste principii nepieritoare,
in timp ce din celelalte principii /de asemenea nepieritoare/
apar entitti eterne ? Asa ceva este irational, deci, sau teza este
imposibil, sau are nevoie de mult argumentatie. n plus, nimeni
nu a pus mna pe alte principii, ci toti arat aceleasi principii
pentru toate lucrurile. Oricum, filozofii acestia sar peste primul 1001 a
obstacol, ca si cnd 1 -ar considera de mic important !
13) D intre toate dificultadle acestea, att cea mai dificil de
cercetat, ct si cea mai necesar pentru cunoasterea adevrului
este urmtoarea: oare ceea-ce-este si unni sunt Fiinte ale lu
crurilor si oare fiecare dintre eie pe de-o parte unu, pe de
alta ceea-ce-este nu reprezint altceva diferit /de Fiint/?
45 Fr. 31 B 30 D iels-K ranz.

134 M ETAFIZICA
Sau trebuie cutat ce sunt ceea-ce-este si unu, presupunnd o

alta natura ca substrat /a l lor/46 ?
Unii filozofi vd lucrurile n primul fel, aldi n ultimul. Platon
si pitagoricienii sustin c nici ceea-ce-este, nici unu nu sunt altceva
d iferit/d e Fiint/ si c exact aceasta definente natura lor, anume
c Fiinta este esenta insali a lui unu si a lui ceea-ce-este.
Filozofii naturii, precum Empedocle, /au luat cealalt cale/.
El spune ce este unul, ca si cand 1-ar explica printr-un termen
mai cunoscut: caci s-ar prea c el sustine c unu este Prietenia
(caci ea este ratiunea de a fi una pentru toate cele). Alti filozofi
invoca drept unu si ceea-ce-este focul, aldi aerul, din care
lucrurile si trag fiinta si devenirea.
La fel considera si cei care vd mai multe principii ale lucru-
rilor. E, ntr-adevr, necesar ca ei s afirme existenta a exact
attor unuri si attor ceea-ce-este cte principii considera.
a) Dac nsa unul si ceea-ce-este nu sunt considerate Fiint,
nu va fi Fiint nici unul dintre celelalte universale (cci unu si
ceea-ce-este sunt conceptele cu cel mai mare grad de universa-
litate. Iar dac Unul n sine si Ceea-ce-este n sine nu sunt ceva
/subzistent/, nca si mai putin ar putea fi ceva /subzistent/ restul
entitdlor, in afara lucrurilor socotite individuale)47.
In plus, dac unu nu ar fi o Fiint, e dar c nu ar exista nici
numr, ca o natura separata de lucruri. (ntr-adevr, numrul
este alctuit din unitri, iar unitatea este exact ceea ce este un
unu.) Dar, dac unul in sine si ceea-ce-este in sine sunt ceva
/subzistent/, este necesar ca unu si ceea-ce-este sa fie Fiinta
lor, cci nu mai exista altceva /n afar de Unu n sine si de
Ceea-ce-este in sine /despre care eie sa fie predicate, ci sunt
tocmai eie /care sunt predicate despre sine / . 48
46 Adic sau U nu si C eea-ce-este sunt Fiinte, si atunci au o natura

si o existenta autonoma, precum Socrate etc., sau eie sunt proprietti,
predicate ale unor Fiinte, precum frum os, cald , ceea ce presu-
pune aflarea acestor Fiinte-substrat.
47 Iar atunci stiinta ar deveni imposibil, dup cum s-a mai artat.
48 Dac Unu si Ceea-ce-este sunt substrat, eie trebuie s fie Fiinta,
cci nu mai exist altceva n afara lor. Asadar, eie sunt propriile lor
b) Dar, dac C eea-ce-este in sine si UnuI in sine sunt ceva

subzistent, e greu de inteles cum va mai exista altceva in afara
lor, adic cum vor putea fi lucrurile mai multe decat unul
/singur/. Intr-adevr, ceva diferit de ceea-ce-este nu exista, ncat
e necesar ca, dup cum crede Parmenide, toate lucrurile s fie
una, cat si ca acesta s fie ceea-ce-este. Dar in ambele moduri 1001 b
este dificil de conceput lucrurile .49
Apoi, fie c unu nu ar fi o Fiint, fie c ar exista Unul in
sine, este imposibil ca numrul s fie o Fiint. Dac unu nu
ar fi o Fiint, s-a spus mai inainte din ce pricin e imposibil
/ca numrul s fie o Fiint/. lar dac el este Fiint, apare aceeasi
dificltate can cazul lui ceea-ce-este. Cci de unde anume va
exista vreo alt unitate in afara lui U nu 50? Si este necesar /ca
alt lucru/ s nu fie unul. D ar toate lucrurile sunt fie unul, fie
multe, dintre care fiecare este unul .51
n plus, dac Unul in sine este indivizibil, conform cu
conceptia lui Zenon nu ar mai exista nimic. (C ci lucrul pe
care nici prin adaos, nici prin scoatere el nu - 1 poate face nici
mai mare, nici mai mie, el il consider inexistent, fiind limpede
predicate, deoarece eie sunt, totodat, si predicatele tutu ror Iucru-

rilQr. (Despre orice lucru se poate afirma c este si c este unul si acelasi
cu sine. )
49 D ac U nu si C eea-ce-este sunt un ceva subzistent, inseamn
c eie sunt Fiinte. D ac sunt Fiinte inseam n c sunt si predicate
universale si esentiale ale tuturor lucrurilor, tot afa dup cum animai"
este predicatul esential al tuturor animalelor individuale. D ar aceasta
inseam n c toate lucrurile trebuie s cuprind unitatea si existenta
in defm itia lor (la fel precum animalele individuale trebuie s cuprind
animalul In definitia lor), inct eie exist etern form nd o unitate
global in sens parmenidian.
50 Num rul este form at din mai multe unitti, deci el presupune
si existenta pluralittii. D ar dac U nu este Fiint, totul devine una,
deci pluralitatea devine cu neputint.
51 D ac exist U nul in sine, tot restul va fi diferit de unu; dar
lucrurile individuale au unitate, sunt - fiecare - unu. S-ar prea deci
c eie nu ar mai putea exista.
136 M ETAFIZICA
c, la el, ceea-ce-este e mrime; iar dac e mrime, va fi corpo

ral, corpul fiin d extins In tate dimensiunile. lar pe restul
lucrurilor el le considera c pot cumva deveni mai mari prin
adaos, dar n alt sens nu le considera astfel: de pild, considera
capabile s se mreasc suprafata si linia, n timp ce punctul
si unitatea nu, /ca fiind ele fr dimensiune / ) . 52
Numai c Zenon rationeaz fr finche: este posibil s existe
ceva indivizibil, de unde rezult c exist o aprare mpotriva
aporiilor lui Zenon. (E l nu poate face ca un atare lucru, /indi
vizibil, fr dimensiune/ fiind adugat, s duc la o mrire in
dimensiune, dar poate s-1 faca s duc la o mrire n numr .) 53
D ar n ce fel va exista mrime dintr-un astfel de unu /fr
dimensiune/, sau din mai multe de acelasi fel ? Aceasta este
echivalent cu a afirma c linia se compune din puete .54
Dar, chiar dac se admite c numrul dup cum sustin
unii provine din Unul n sine si dintr-un ne-unu oarecare,
deloc mai putin trebuie cercetat de ce si in ce fel ceea ce devine
/din Unu/ va fi cnd numr, cnd mrime, dac e adevrat c
non-unul ar fi inegalitatea si c ar exista aceeasi natura /pentru
52 A luzie la unul dintre paradoxurile lui Zenon, care se refera la

divizibilitatea la infinit a liniei, alctuit din puete fr dimensiune,
ce sunt indivizibile toemai pentru c nu au dimensiune. O r, insu-
mand puete fr dimensiune, adic nim icuri, nu se obtine nimic.
53 Zenon spune: punctul nu exist, deoarece e indivizibil si nu
are dim ensiune; dovada: insumnd puete nu se obtine o mrime,
ceea ce revine la a afirma c se nsum eaz nimicuri. A ristotel spune:
indivizibilul nu este un nimic, ci are o anumit existent, deoarece,
insumnd puete, chiar dac nu obtinem o mrire a dimensiunii,
obtinem o mrire a numrului punctelor; deci, fiind o mrire, nu
insumm nimicuri. Vedem la lucru metoda favorit a lui A ristotel:
multiplicitatea sensurilor conceptului de m rire.
54 G recii stiau c punand oricate puete pe o linie, se mai pot in
tercala $i ltele - orict de multe. (E i nu considerau c linia este dat
de o multime infinit de puete reale - rationale si irationale.) Astfel
incat se pare c de la g en u l pu n ctelor nu se poate trece la g en u l li-
m ilo r - asa dup cum, in general, A ristotel contest trecerea de la
un gen la altul de lucruri.
CA RTEA BETA (III) 137
acestea ambelel. Cci nu e limpede nici cum mrimile ar putea

proveni din Unu si din Inegalitate, nici /cum ar putea proveni/
din vreun numr si din Inegalitate.
Capitolul 5
14) Iat si urmtoarca aporie: oare numerele, corpurile,

suprafetele si pnetele sunt Fiinte, sau nu ? Dac nu sunt Fiinte,
ne scap printre degete s stim ce-i ceea-ce-este si care sunt
Fiintele lucrurilor.
a) Cci /oricum/ afectele, miscrile, relapile, siturile si
rapoartele nici unui lucru nu par s indice vreo Fiint: tate
acestea sunt predcatele unui substrat si nu sunt un particular
determ inat <to5e n > . Iar Tn privinta lucrurilor care, in cel mai
mare grad, ar parea s ndice o Fiint apa, pmantul, focul
si aerul, din care sunt alctuite corpurile compuse, /se observ
c/, in fapt, cldura pe care ele o au, rceala si asemenea afecte 1002 a
nu sunt Fiinte, Ins corpul care suporta tate acestea este
singurul care subzist ca fiin d ceva si ca o Fiint ce este.
In s corpul este in m ai m ic m sur Fiint dect suprafata,
aceasta dect linia, linia dect unitatea sipunctul. Cci in baza
acestora se defineste corpul, iar ele /suprafata, linia, punctul/
par in stare s existe /autonom/ fr corp, in timp ce corpul
fr ele nu poate exista.
Iat de ce multimea si inaintasii au socotit corpul ca fiind
Fiint si ceea-ce-este, iar pe restul le-au considerat a fi proprie-
ttile acestuia, de unde rezult c principiile corpurilor sunt
principiile tuturor < t c v v t c o v pxq>. Dimpotriv, cei ce au
venit dup ei si au fost mai intelepti au socotit numerele ca
fiind principii /universale/55.
Asadar, dup cum spuneam, dac acestea /numerele/ nu
sunt Fiinta, Fiinta nu este nimic si ceea-ce-este nu este nimic.
Cci proprietyle contextale < t at>^|tepT|KTa> ale acestora
nu merit s fie numite c sunt.
55 Pitagoricienii si platonicienii de dup Platon.

138 M ETA FIZICA
b) Dar, dac se accept aceasta, anume c lungimile si pnetele

sunt mai mult Fiint d ecit corpurile, ns nu vedem cror
corpuri apartin ele (este imposibil s fie printre corpurile sen
sibile)56, nu ar putea exista nici o Fiint.
In plus, se pare c tate acestea (pnetele, liniile, suprafetele)
sunt diviziuni ale corpului, una in lrgime, alta in adn-
cime, alta in lungime57.
D e asemenea, in solid ar putea exista orice figur. Astfel
c, dac nici un Herm es nu exista /ca atare/ intr-o piatr,
nici jumtatea cubului nu exist astfel in cub ca determinata,
atunci nici suprafata /ca atare nu exist in mod determinat/
(dac exist vreo suprafat oarecare, ea ar fi cea care s deter
mine jumtatea /cubului/). Acelasi rationament e valabil si pen-
tru linie, punct si unitate. Rezult c, dac corpul este Fiint
in cea mai mare msur, linia, punctul si suprafata sunt mai
mult Fiinte decat el ; dar, dac acestea din urm nu sunt Fiinte,
ne scapa printre degete s ftim ce-i ceea-ce-este si ce este Flinfa
lucrunlorw.
Peste cele spuse, conduc la absurditî si consideratine legate
de generare si pieire. Cci ar prea c Fiint, in caz c ea, nefiind
mai nainte, acum ar fi, sau in caz c, fiind mai nainte, acum
nu ar mai fi, sufer aceste /transformri/ supus fiind gene
rarli si distrugerii. D ar pnetele, liniile si suprafetele nu pot
nici s apar, nici s dispar, uneori fiind, alteori nefiind. Totusi,
1002 b atunci cind corpurile se ating sau se separ, ba apare o singur
suprafat a corpurilor ce se ating, ba apar dou a celor ce se
56 n sens geom etrie, liniile, pnetele, suprafetele sunt abstractii

si deci nu apartin corpului fizic, ci unuia inteligibil. Cum ar putea
eie atunci servi drept substrat (F iin t) pentru un corp senzorial ?
57 Pare im posibil ca diviziunile corpului s aib autonom ie in ra-
port cu corpul ale crui diviziuni sunt; in acest caz, corpul ar aprea
c este Fiint.
58 Rationam entul geom etrilor pleac de la puncte, linii, suprafete
si definente cu ajutorul lor corpurile. Asadar, aceste d em ente par
Fiint in mai mare msur dect corpul. D ar, din punct de vedere
fizic, elementele geometrice nu exista ca atare, determinate, in corpuri.
A poria trim ite la multiplicitatea de sensuri a notiunii de corp .
separ. Rezult c nu mai exist suprafata corpurilor puse lao-

lalt, fiind nimicit si, in schimb, exist suprafetele care nu
existau Inainte, ale corpurilor desprtite. (Cci punccul indivizibil
nu se poate divide in dou.) O r, dac suprafetele apar si dispar,
din ce apar eie59 ?
La fel se intampl si cu momentul temporal: nici pentru
acesta nu-i cu putint s apar si s dispar; si totusi el pare
a fi mereu altul, nici o Fiint neputand fi asa ceva. Asemntor
stau lucrurile si cu pnetele, liniile si suprafetele si ratio-
namentul este acelasi. Toate acestea sunt, intr-adevr, fie limite,
fie diviziuni.
Capitolul 6
15) n generai, ar fi o dificltate a intelege de ce trebuie cu-

tate alte entitti, situate in afara sensibilelor fi a celor inter
m ediare, precum sunt ceea ce considerm noi a fi Frmele.
Dac din acest motiv /le introducem/, fiindc entitîle
matematice, chiar dac se deosebesc prin ceva de lucrurile de
aici, nu se deosebesc cu nimicprin fap tu l c sunt multiple avnd
aceeafi form a, rezult c principiile lor nu vor fi definite printr-un
numr. (Dup cum nici elementele tuturor textelor <yp)J.(iata>
de aici nu sunt definite printr-un numr, ci prin specia /lor/;
afar doar dac nu s-ar lua tn consideratie elementele numai
ale acestei silabe particulare ori ale acestui cuvnt particular:
doar acestea vor fi definite si de un numr. La fel se intampl
si cu entittile intermediare: avnd aceeasi specie, eie sunt acolo
nesfarsit de multe.)
a) Rezult c, dac alturi de lucrurile sensibile si de enti
ttile matematice nu exist alte entitti pe care unii le numesc
Form e, Fiinta nu va f i una singur ca numr, ci doar de o
singur specie si principiile lucrurilor nu vor fi intr-o cantitate
59 Evident, si aici aporia apare deoarcce suprafetele si corpurile

sunt privite att din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere
geom etrie.
140 META PIZIC A
determinar de un numr, ci ntr-o cantitate /indefinit/ avnd

doar o unitate specific60.
Dac, asadar, e necesar aceasta, e necesar ca si Frm ele s
existe toemai din motivul artat mai sus; si, chiar dac cei ce
/sustin existenta Formelor/ nu articuleaz bine rationamentul
lor, asta este ce drese ei si e obligatoriu ca ci s vorbeasc
astfel, anume c fleca re Form a este o Fiintd si nu / e predicatd/
c o n te x tu a d .
b) Numai c, dac vom accepta si c Frm ele exist si c
principiile sunt determnate ca numr, si nu ca specie, am
afirmat deja c ajungem n situatii imposibile62.
16) Imediat dup aceast dificltate, vine si aceasta: oare
elementele exist in virtualitate, sau ntr-alt mod ?
a) lar dac ele exist ntr-alt fel /n actualizare/, va exista
1003 a altceva anterior principiilor. (Cci virtualitatea este anterioar
acelei ratiuni /n actualizare/, dar nu-i necesar ca ntreaga
virtualitate s fie altminteri /n actualizare/.)
b) Dar, dac elementele exist n virtualitate, e cu putinta
sd nu existe nici un lucru: cci este posibil s existe si ceea ce
nc nu e, pentru c ceea ce nu e /nc/ mai poate aprea, n
timp ce nimic nu poate aprea dintre cele incapabile s fie63.
60 Adic vor exista tot attea Fiinte cati indivizi ntr-o specie. O r,
spune A ristotel, Frm ele ar putea fi introduse toemai pentru ca s
existe o singur Fiint pentru fiecare specie de lucruri.
61 C aracterstica Fiintei (idntica cu Form a suprasensibil la pla-
tonieieni) este c ea nu poate fi predicati despre un anum it subiect
in mod contextual; altfel spus, ea se regseste n definitia lucrului.
62 D ac exist cte o singur Form a (Fiinâ) pentru fiecare m ulti
plicitate de lucruri senzoriale, inseamn c aceast unicitate este esen-
tial. Dac este esential, inseam n c U nu (si C eea-ce-este) sunt
predicate esentiale si nu contextale ale Form elor. (Fo rm a este ori
una si eterna, ori nu e Form a.) Atunci U nu si C eea-ce-este sunt si
ele F iin te-Form e, si nc Fiinte universale, sau genuri supreme, ceea
ce s-a artat c este im posibil si ar impiedica s se nteleag existenta
multiplului.
63 In general, se pare c virtualitatea este anterioar actualizrii.
D ar, dac e asa, s-ar putea ca ntreaga lume s nu fi aprut, cci
CARTF.A BETA (III) 141
17) E necesar de formulat aceste aporii in privinta prin-

cipiilor, dar si pe urmtoarea:
Oare principiile sunt universale, sau sunt in felul in care
vorbim despre individuale?
a) D ae eie sunt universale, nu v or exista Fiinte. Cci nici
unul dintre genurile /universale/ nu indic ceva individual, ci
o calitate, pe cat vreme Fiinta este individualul. O r, dae
/Fiinta/ va fi individualul si dae predicatul universal /va trebui/
s fie considerat unu, Socrate va fi muhe vietuitoare: una
el insusi, alta omul, alta animalul, dae fiecare dintre acesti
termeni semnific un individual si un unu64. Aceasta seintm -
pl dae principiile sunt universale.
b) D ar d ae principiile nu sunt universale, ci sunt in felu l
individualelor, nu v o r exista stiinte, deoarece ftiinta priveste
tot ceea ce este universal. Rezult c vor exista alte principii,
anterioare principiilor /individuale/ si care s fie predicate
universale, dae urmeaz s existe o stiint a lor65.
posibilul nu este si necesar. Aporia va fi rezolvat de A ristotel prin

teoria M isctorului im obil, care este actualizare pur, lipsit total de
virtualitate si anterior oricrei miscri, deci si oricrei virtualitti.
M A fi om - se spune - exprima ori o calitate universali cjtoiv
t i > , fi atunci o r a " nu este Fiint, adic ceva determinat c t e xt>,
ori ceva individuai - o Form a platonician unica; dar in aceast ultima

ipotez, fiecare ins ar avea mai multe Fiinte. Cci Socrate e si Socrate,
si O m , si Animai.
65 Marea dilem: dac se accentueaz prea mult pe universal,
dispare Fiinta concret a lumii si pare c vorbim despre altceva dect
despre ceea ce cu adevrat este. D ar dac accentum prea mult latura
individual, dispare posibilitatea stiintei, cci nu poate exista dect
stiint a universalului.
CARTEA GAMMA (IV)
Stiinta cutat are ca obiect ceea-ce-este ca fiin d , si nu realitatea
partala, contextala, precum stiintele particulare. C eea-ce-este cafiin d
trebuic conceput ca avnd mai multe sensuri. Sensurile form eaz o
unitate de referint, raportndu-se tate la Fiint. Stiintei cutate ii apar-
tine s cerceteze unul si multimea si, Tn general, prim ele principii.
D iferenta dintre metafizic, dialctica si sofistica.
Cercetarea principiului noncontradictiei. Rcspingerea, prin metoda
refutatiei, a celor care il neag. Cei ce l neag nu pot exprim a nimic
coerent. Cei care neag principiul noncontradictiei suprima Fiinta
lucrurilor. Respingerea celor care contesta principiul tertiului exclus.
Com portamentul celor care resping principiul noncontradictiei arat
c ei, in fapt, nu-1 resping. Legtura dintre teora lui Protagoras si
cei ce resping principiul noncontradictiei. Filozofia naturii si originile
relativismului. Respingerea teorulor naturiste care ajung s conteste
principiul noncontradictiei. Acesti filozofi nu iau 111 calcul realittile
eterne. Respingerea celor care cred c relatia si senzatia sunt singurele
realitti. Din nou, se afirma principiul tertiului exclus. Respingerea
teoriei lui Heraclit, care sustine c tate afirmatiile sunt adevrate, si a
teoriei lui Anaxagoras, care sustine c tate teoriile sunt false. N u
spun adevrul nici cei ce afirm c tate lucrurile sunt in mineare si
nici cei ce afirm c tate su ntin repaus. N u -i adevrat nici c nimic
nu se mise sau e n repaus tot timpul. Exist un M i$ctor im obil.
Capitolul 1
Exista o stiint care examineaz ceea-ce-este ca fiin d <to

v fi v>, cat si to t ceea ce apartine de acesta In m od intrinsec.
Ea nu este identic cu nici una dintre stiintele zise particulare.
Cci nici una dintre aceste stiinê nu priveste ceea-ce-este ca
fiin d, in universalitatea sa, ci, decupnd o parte a acestuia, exa
mineaz doar contextele sale <t cro(iPEpT|Kcx;>, asa cum proce-
deaz stiintele matematice1.
D at fiind ins c noi cutm principiile, ratm nile supreme,
e limpede c, in mod necesar, eie vor fi radunile unei naturi
intrinseci. O r, dac chiar si /filozofii naturii/, care au cutat
elementele lucrurilor, au cutat atare principii /supreme/, este
necesar ca si elementele s apartin de ceea-ce-este, Tnêles nu
ca fiind intr-un context, ci /pur si simplu/ ca fiind. D e aceea si
noi trebuie s lum in consideratie^nme/e ratiuni a ceea-ce-este
ca fiind.1.
1 Se vede bine c t v fi v aristotelic este altceva dect t vtx;

ov platonic. El inseamn realitatea din perspectiv universal, esential
si abstracta, si nu neaprat realitatea eterna, egal cu sine si nepieritoare.
Pentru A ristotel totul este, in sens propriu, chiar dac cu semnificatii
diferite. Stiintele particulare nu examineaz ins ceea-ce-este ca atare,
ci doar contextele acestuia, ce reprezint tot attea particularizri.
Spre pild, propriettile numrului mrimea, paritatea, imparitatea,
divizibilitatea etc. reprezint contextul <t cup.(k3T\Kcx;> in care
se manifest o fiintare partala a Fiintei ca numr tesut laolalt
cu acele proprietti. Sau mrimea, massa, greutatea, viteza etc. formeaz
contextul in care se manifest o alt fiintare partial Fiinta fizic.
2 Principiile si ratiunile supreme trebuie s priveasc realitatea esen
tial si universal, si nu realitti partale, contextale sau facultative.
146 M ETA FISICA
Capitolul 2
C eea-ce-este trebuic conceput ca p osedn d multe sensuri,

si totusi /acestc sensuri/ se raporteaz, tate, la untiate si la
unica natura; nu este, deci, vorba aici despre utilizarea unui
simplu nume identic <\i(av\iwc,> pentru realitti far legtur
intre eie3. D e exemplu, conceptul de sntos, in intregul su,
se raporteaz la ideea de sntate, dar, intr-un caz in sensul
c pstreaz sntatea, intr-alt caz in sensul c ,,o produce,
in altul in sensul c este un semn de sntate, in altul
in sensul c ,,e capabil s primeasc4. Si conceptul de ,,me-
1003 b dical se raporteaz la arta medical /cu diferite sensuri/:
ntr-un caz, medicai se zice pentru motivul c cineva detine
arta medical, intr-altul fiindc are natur potrivit cu arta
medical, intr-altul pentru c se refer la lucrare a artei
medicale. In acelasi fel cu acestea vom concepe si alte denumiri.
Filozofii naturii au ccrcctat si ei principiile supreme, pe care ins le-au

identificat cu anumite clem ente naturale. A ristotel cauta principiile
si radunile supreme ale existentei ca atare, si nu ale existentelor
contextale, sau care rcprczint proprictti ale altor subiecte. Dar
ceea ce au fcut filozofii anteriori legitimeaz demersul ontologie al
lui A ristotel.
3 Expresia cea mai d ar a asocierii dintre m ultiplicitatea sem an-
tic si unitatea ontologic. Aristotel adopt o pozitie medie: diferitele
semnificatii nu sunt nici omonime, adic s aib acelasi nume folosit
pentru lucruri com plet diferite, dar nici nu au acelasi sens avnd un
unic si acelasi continut. Eie nu au aceeasi natura, ci doar se rapor
teaz la aceeasi natur. Scolasticii au vorbit aici despre analogie; dar noi
am putea mai bine vorbi despre nrudire, in sensul lui W ittgenstein.
Totusi (spre deosebire de Wittgenstein) exist mereu un punct centrai
de referint al sem nificatiilor si o ierarhie Intre sensuri.
4 A ristotel observa c sntos nu are acelasi sens in expresii de
tipul: Petru este sntos, plimbarea este sntoas si el are un aer
sntos. Concluzia imediat este c nu poate exista un sntos in sine,
in sens platonician, deoarece sntos nu se refer la o specie (Form )
de existente. Sensurile lui sntos se raporteaz toate la sntate,
dar in chip divers.
CARTEA GAMMA (IV ) 147
Astfcl si ceea-ce-este trebuie conceput in multe sensuri, insa

intregul /sensurilor/ se raporteaza la un singur p rm ap iu : despre
unele realitati spunem ca sunt fiindca sunt Fiinte, despre
altele fiindca sunt proprietati <> ale Fiintei, despre
altele, fiindca definesc un drum catre Fiinta, ori sunt nimiciri,
sau privare, sau calitati, sau elemente productive, sau generative
ale Fiintei, sau ale celor ce se raporteaza la Fiinta, sau sunt
negatiile vreunei insusiri dintre acestea, ori negatii ale Fiintei.
De aceea afirmam ca si ceea-ce-nu-este este ceea-ce-nu-este.
Asadar, dupa cum exista o singura stiinta a tuturor celor
asociate cu sanatatea, la fel se petrec lucrurile si in restul
situatiilor. Caci este propriu unei singure stiinte sa examineze
nu numai acele lucruri concepute ca fo r man d /efe c tiv / o
unitate, < >, ci si pe acelea concepute ca rapor-
tandu-se la o unica natura < >. Caci si acestea,
intr-un anum it fe l, sunt concepute ca formand o unitate5. Se
vede, prin urmare, ca este propriu unei singure stiinte sa exa
mineze pe cele-ce-sunt ca fiin d. Intr-adevar, pretutindeni
stiinta, in sensul principal <>, are drept obicct primu.1
elem ent /ierarhic/, apoi elementele care depind de acesta si
datorita caruia ele sunt concepute. Iar daca acest prim elem ent
este Fiinta, filozoful ar trebui sa stapaneasca principiile, ratiu-
nile Fiintelor6.
O singura senzatie si o singura stiinta au ca obiect un Tntreg
gen luat ca o unitate: de exemplu, gramatica, fiind o singura
5 E diferenta dintre ceea ce s-a numit, nu foarte nimerit, unitatea

generica si unitatea analogica. Raportarea la o unica natura nu pre-
supune o unica natura din partea celor ce se raporteaza la ea, asadar
un unic gen, presupune insa preem inenta unuia dintre sensuri (din
care nu se pot deduce celelalte sensuri).
6 in tr-u n concept plurivoc, cum este ceea-ce-este, exista in to t-
deauna, dupa A ristotel, un sens de baza, central, care, in cazul de
fata, este Fiinta. Plurivocitatea lui A ristotel este centralizatoare. Inca
o data se vede cum A ristotel se plaseaza la m ijloc intre univocitatea
de tip platonic sau parm enidian (Fiinta are un singur sens) si pluri
vocitatea echivoca de tip sofistic sau postmodern (toate sensurile sunt
echivalente). Vezi si aporiile 1, 3, 4 de la C artea Beta.
148 M ETA FISICA
suinta, cerceteaz tate smetele /limbii/. D e aceea, este propriu

si unei singure stiinte s cerceteze cte sunt spcciile celui-ce-este
ca fiin d dup gen, ct si speciile speciilor.
la r ceea-ce-este si unu sunt identici si au aceeasi natur prin
faptul c si urmeaz unul altuia precum principiul si ratiunea
de a fi7, dar nu sunt exprmate printr-un singur concept (n-ar
fi nici o problem dac i-am trata n mod analog, dar /trata-
mentul distinct/ confra un avantaj). Intr-adevr, e la fel a
spune ,,/cutare e/ un om si ,,/cutare e/ om si, pe de alt parte,
e acelasi lucru a spune ,,/cutare/ e om si ,,/cutare/ om . $i
nu se semnaleaz ceva diferit n expresiile ,,/cutare/ un om
si ,,/cutare/ este un om , iarsi dublnd /cuvintelc/ . 8 E d a r c
cele dou /este si unu/ nu se separ nici la aparitie, nici
la disparitie. Asemntor stau lucrurile si n privinta lui unu,
nct e limpede c adaosul n aceste expresii /a lui un sau a
lui este/ nu indic dect acelasi sens, iar unu nu semnific
nimic diferit n raport eu ceea-ce-este.
Apoi Fiinta fiecrui lucru este una ntr-un mod deloc
contextual, ci absolut; la fel se ntmpla /este unul/ si ceea
ce un lucru este 9.
Rezult de aici c aspectele lui unu sunt tot attea cte sunt
si cele ale lui ceea-ce-este l0. $i apartine aceleiasi stiinte s exa-
mineze, dup gen, ce anum e este fiecare dintre acestea <jtepi
)v t o t o -t > 11, de exemplu, s cerceteze n legtur cu acelasi,
7 Cum s-a vzut, pentru A ristotel principili si ratiune de a fi sunt

cuvinte sinonime. La fei si unu si ceea-ce-este.
8 In greae, copula e facultativ. D e asemenea, substantivul
nearticulat poate fi tradus in alte lim bi ca un substantiv Insotit de
articolul nehotrt: Inseamn deci, deopotriv, om , un
o m , e om si e un om .
9 Identitatea stabilit de A ristotel dintre unu si ceea-ce-este nu
este dect o formulare a principiului identittii : orice lucru este identic
cu sine (unul si acelasi). Definitia lucrului ii indic deopotriv Fiinta
si unitatea.
10 Dup cum se vede, aici A ristotel pare s priveasc pe unu si
pe ceea-ce-este drept gen ce contine specii, ceea ce contestase c e
posibil In Cartea Beta.
11 Adic s caute definitiile.
CARTEA GAMMA (IV) 149
cu asemntorul si cu restul celor analoage. Cci aproape tate

contrariile se pot reduce la acest principiu, dup cum am artat
n lucrarea Selectiunea despre contrarii12. ioo4 a
Si exist tot attea parti ale filozofiei cte sunt F iintele13,
astfel nct este necesar sa existe printre ele o filo s o fe p rim
si o filo z o fie secunda. Caci ceea-ce-este [si unul] cuprinde n
mod direct < e v & > genuri14. D e aceea, si stillitele urmeaz
/diviziunii/ acestor genuri. Filozoful seamn, astfel, eu cel
numit matematician: ntr-adevr, si matematicilc cuprind prti,
si exist /printre ele/ o matematici prim, o matematica secun-
d si apoi aitele care urmeaz n continuare.
Acum, revine unei singure stiinte sa cerceteze opusele,
< x v T i K E p . E v a > , iar lui unu i se opune multimea de asemenea,
apartine aceleiasi stiinte s examineze negatia si privatiunea,

deoarece n ambele feluri este cercetat unul, fie supus negatiei,
fie privatiunii. (In mod absolut, afirmam sau c acela /unu/
nu are existent, sau c el nu apartine unui gen; asta, cnd [lui
unu i se adaug o nota diferentiatoare <5ux(pop> la ceea ce
este n negatie]15; asadar, negatia/lui unu/ esteo absent /pur
si simplu/, dar n privatiune mai apare si o natur-substrat,
12 Este vorba despre o oper pierdut a lui A ristotel, mentionat

de Diogenes Laertios n Catalogul opcrelor lui A ristotel sub numele
de D espre contrarii c lle p i votvria>v>.
13 U neori, se traduce prin ,,n mod natural (v. Lid ell-Scott,
G reek-E nglish D ictionary, s.v .); Reale - originalm ente ; Ross -
im m ediately. Cred c A ristotel vrea sa spun c ceea-ce-este nu
este un gen suprem, divizibil n genuri subordonate, crora le-ar
furniza un substrat, asa cum se ntmpl eu gcnul si speciile sale. C eea-
ce-este exista n mai multe genuri direct, fr mijlocirea unor diferente
aplicate unui substrat com un.
14 Probabil mai degrab genurile de Fiinte. Filozofia prima s-ar ocupa
eu realittile (Fiintele) inteligibile sau transcendente. Intr-un anume
asens, aceasta este Metafizica. Intr-altul, Metafizica se ocup eu ceea-
ce-este ca fiind. Filozofia secund este Fizica. Vezi Cartea Epsilon.
15 T ext corupt si incert.
150 M ETAFIZICA
creia i este atribuit privatiunea. [lar lui unu i se opune

multimea.]16)
Rezult de aici c si opusele celor menzionate, respectiv
altul, neasem ntorul, inegalul, si cite alteie se spun fie n
relatie cu acestea < , fie n relatie cu multimea si
cu unul formeaz obiectul cunoasterii stiintei am intite.
D intre aceste /atribute/ face parte si contrarietatea , de vreme
ce contrarietatea este o diferena, iar diferena alternate.
Astfel nct, deoarece unul trebuie concepiti n m ulte sensuri,
si acesti termeni vor trebui s fie conceputi n multe sensuri;
totusi, aparine unei singure stiinte s i le cunoasc pe toate
acestea. Cci cunoasterea lor nu apartine unei alte stiinte,
/chiar/ n cazul cnd /termenii/ au multe sensuri, ci /ar
aparine unei alte stiinte doar/ dac ele nici nu se reduc la unul
/singur/, nici nu se raportcaz la unul /singur/17.
In fapt, de vreme ce toate se rap orteazla primul /n cadrul
genuini lor/, de exemplu, toate cite sunt numite unu /se ra
porteaz/ \zprim ul unu < v>18, la fel trebuie vorbit
16 n primul caz este vorba despre negatie: nu sunt centauri",

n cellalt, avem de-a face eu o privatiune: centaurii nu sunt ani
male. Specia centauri, luat ca o unitate, nu este cuprins n genul
anim al", ce reprezint un substrat privt de specia centaur. P ri
vatiunea are ceca ce A ristotel numeste nota diferentiatoare" fat de
negatia simpl. Sau, n cadrul genului (a substratului) corp, boala este
o privatiune a formei care este sntatea. V. Cartea Lambda, cap. 4.
17 D e vreme ce ceea-ce-este i unu sunt termeni echivalenti, iar
ceea-ce-este are multe sensuri, si unu va avea multe sensuri. T otusi,
ca i n cazul lui ceea-ce este eie sunt asociate si dependente de o
sem nificatie principal si ierarhic supenoar, ceea ce perm ite unita-
tea stiintei care le studiaz.
18 Se vede dependenta lui A ristotel de P laton: lumea sa rmne
o lume organizat ierarhic. D iferenta esential este c ea nu mai este
o lume discontinua, eu realitti sensibile ce nu au parte de Fiint n
mod efectiv. T oate lucrurile au parte de Fiint si de U nu, doar c n
unele cazuri ntr-u n sens drivt, secund, dar nu mai putin real. D e
asemenea, e de nott faptul c restul categoriilor se raporteaz la
categoria prim ari a Fiintei, dar nu se reduc la ea, deoarece nu pot fi
deduse din ea.
si n legtur cu acelasi, cu altul si cu contrariile. Rezult c,

dup ce se va fi distins n ctc sensuri trebuie conceput fiecare
termen, trebuie explicat n raport cu prim ul din cadrul fiecrei
categorii n ce fel trebuie conceput n raport cu el /sensul
respectiv/19. Cci nele aspecte se vor concepe /n raport cu
el/ prin faptul c l posed, ltele prin faptul c l produc, ltele
potrivit cu alte maniere asemntoare.
Este limpede, asadar, [ceea ce s-a afirmat si n Cartea Beta
despre aporii] c apartine unei singure stiinte s dea seam
despre acestea /identicul, diferitul, contrariul etc./ si despre
Fiint. (Era toemai una dintre aporii aceast problem.) Si este
propriu filozofu lu i sa le p o ata cerceta p e tate. Cci, dac nu 1004 b
filozoful va fi omul acela, cine altul va cerceta dac Socrate
si Socrate asezat nseamn acelasi lucru, sau dac exist un
singur contrariu pentru un contrariu, sau ce este contrariul si
n cate sensuri trebuie conceput ? La fel trebuie vorbit si despre
tate cele de acest tip.
Intr-adevr, deoarece acestea tate /identicul, asemntorul,
diferitul, contrariul etc./ sunt proprietati intrinseci < koc0 am a.
7t 0 ri> ale unului ca unu si a lui ceea-ce-este ca fiin d , si nu /ale
unului si a ceea-ce-cste/ luate ca numere, sau ca linii, sau ca
foc, este vdit c revine acelei stiinte /filozofia prima/ s cu-
noasc atat ce sunt ele, ct si contextele asocate lor <tc
au | ip e p r| K T a c c ijt o ( ; > 20.
$i nu gresesc cei care le ccrceteaz prin aceea c nu ar reflecta

n mod filozofic, ci /gresesc deoarece nu observ/ c priontatca
o are Fiinta, despre care ns ei nu au nici o idee. Intr-adevr,
dup cum exist caracteristiciproprii < 8 toc 7t0T|> numrului
19 Vezi Cartea Delta.

23 C u alte cuvinte, identicul, diferitul etc. sunt facultti globale
si esentiale, ce trebuie privite n toat generalitatea si abstractia lor,
si nu raportate sau asocate unui domeniu particular matematica,
geometra, fizica etc. Filozofu l va cerceta mai inti Fiinta (ce-este-\t)
tuturor lucrurilor si apoi contextele asocate ale acesteia: celelalte
categorii, cat si Fiinta n actualizare si In virtualitate, care produc
propriettile Fiintei egalul, identicul, diferitul etc.
152 M ETAFIZICA
ca num r , de pild imparai si parul, proportia si egalitatea,

excesul si lipsa, si aceste caracteristici aparin numerelor att
luate n mod intrinsec, ct si n raportul lor unele eu celelalte
(de asemenea, exist alte caracteristici proprii solidului, fie el
im obil, fie mobil, fie far greutate, dar si aie celui eu greutate),
lafel exist si anumite caracteristici proprii pentra ceea-ce-este
ca fiin d. O r, st n sarcina filozofului s cerceteze adevrul
privitor la aceste caracteristici.
Vd un indiciu /pentra e x iste ra respectivei stiinte/ si n
faptul c dialecticienii si sofiftii imbraca aceeafi nfatisare cufilo-
zoful. Cci sofistica este doar o nelepciune aparent, iar
dialecticienii discuta despre toate, dar /chestiunea lui/ ceea-ce-este
rmne comuni tuturor. Iar faptul c ei discuta despre ceea-ce-este
arat c problem a acestuia este caracterstica filozofiei. Cci,
de fapt, sofistica fi dialctica se ndreapt spre acelasi gen /de
problme/ eu cel avutn vedere de filozofie. Numai c filozofia
difer de dialectic prin tipul resurselor de care dispune <
>, iar de sofistica prin optm nea de v iat
propus < >. O r, dialctica mai mult
ncearc s afie <> chestiunile pe care filozofia le
cunoaste /cu adevrat/ <>. C t despre so fistici, ea
este o aparenta /de cunoastere/, fr s fie /cunoastere/ n fapt21.
n plus, una dintre seriile de contrarii este reprezentat de
privatiune. Iar toate ceie sunt reduetibile la ceea-ce-este si la
ceea-ce-nu-este, ct si la unu fi la m u ltim e ; de pild: starea
aparine lui unu, miscarea mulimii. Dar aproape toat lumea
admite c cele-ce-sunt fi Fiinta constau din contrarii; toti, asadar,
consider principiile ca fiind contrarii. Unii invoc /drept prin-
cipii contrarii/ imparai si parul, aldi caldul si recele, aldi limita
21 A ristotel utilizeaz o diviziune ternar, fi nu binar, ca Platon,

pentru a diviza structura disciplinelor filozofice : 1 ) sofistica e doar
o aparen de ftiin t; 2) dialctica (desigur, n varianta dialogurilor
socratico-platoniciene) conduce la ncercri nedesvrfite, dar nu
mai filozofia, afa cum o concepe Aristotel (ca ftiint analitic ),
obtine rezultate efective.
si nelimitatul, aldi Prietenia si U ra .22 $i coate lucrurile par

reductibile la unu si la muidme. (S fie considerati drept deja
realizat de noi operada acestei reductii.)
Iarprincipiile, si in special acelea /stiute/ din partea celorlalti 1005 a
/filozofi/, se distribuie in contrarii precum in genuri.
Este si de aici, prin urmare, limpede c tine de o singur
stiint s examineze ceea-ce-este cafiin d . Cci tate cele sunt
fie contrarii, fie provin din contrarii, iar principiile contrariilor
sunt unu si m ulfim ea. O r, acestea /dou/ formeaz obiectul
de studiu al unei singure stiinte, fie c se pot concepe ca
formand /cate/ o unitate, fie c nu, /ci doar se raporteaz la
o unitate/, dup cum este probabil si adevrat. Dar chiar si dac
unu trebuie conceput ca posedand multe sensuri, tate acestea
vor trebui s fie concepute in raport cu prim ul /dintre ele/, si
la fel se petrec lucrurile si cu contrariile.
lar aceasta este valabil chiar dac ceea-ce-este si unu nu sunt
universale si identice pentru tate lucrurile, sau sunt ceva separat
/de lucruri/23, dup cum probabil ca nu sunt, ci nele lucruri
se raporteaz la unu, aitele vin in succesiunea lui unu <t)
(pe^fQ> . 24 Din acest motiv nu e treaba geometrului s studieze
ce este contrariul, sau perfectul, sau unul, sau ceea-ce-este, sau
identicul, sau diferitul, decat doar luandu-le ca ipoteze25.
Ca, prin urmare, sta n sarcina unei singure stiinte a examina
ceea-ce-este ca fiin d si pe cele ce apartin de el cafiin d e limpede;
si este limpede si c aceeasi stiint cerceteaz nu numai Fiintele,
ci si ceea ce apanine acestora m refer $i la cele spuse mai
nainte, dar si la anterior si la posterior, si la gen si specie, la
intreg si parte si la tate cele asemenea.
22 Referidle sunt la pitagoricieni, apoi la Parmenide (acolo unde

el se refera la domeniul opiniei ), apoi la Platon in P bilebos, si
doctrnele nescrse, in fine, la Em pedocle.
23 Teoria platonician a separarli.
24 Pluralitatea se raporteaz la unu, ca o negare a acestuia; doiul,
treiul etc. se afl in continuarea unului, deoarece numerele form eaz
o serie care ncepe cu unu.
25 Vezi aceeasi teorie si in R epblica lui Platon (Cartea V II), unde
sunt distinse ftiintele particulare de filozofie.
154 M ETAFIZICA
Capitolul 3
Trebuie cercetat ns dac tine de o singur scint sau de
o stiint diferit s studieze att asa-zisele axiom e aie m a-
tematicilor, ct si Fittitele26.
O r, este vdit c studiul /tuturor/ acestora tine de o singur
stiint, si anume de cea a filozofului. Cci /axiomele/ apartin
tuturor lucrurilor, si nu doar vreunui gen /de lucruri/ separat,
privit aparte fat de celelalte. Si toat lumea se serveste de
axiome, deoarece ele apartin de ceea-ce-este cafiind, avnd ns,
fiecare /axioma/, o existent ncadrat n gen27. Matematicienii
se folosesc de axiome n m suran care le este suficient, adic
n msura extinderii genului unde ei fac demonstratii.
Inct, de vreme ce e clar c axiomele apartin tuturor celor
ce sunt considerate ca fiin d (acesta este, n fapt, elementul
comun tuturor), cercetarea /noastr/ este proprie celui care
are ntelegerea att a ceea-ce-este ca fiin d , ct si a axiomelor.
lata de ce nici unul dintre cei care fac cercetri particu
l a r fie el geometru, fie el aritmetician nu se apuc s se
pronunte n legtur eu axiomele, dae sunt adevrate sau nu,
ci numai ctiva filozofi ai naturii /au ncercat/, si e de nteles
de ce au fcut-o: ntr-adevr, ei singuri se gndeau c cerceteaz
ntregul naturii si ceea-ce-este. Dar, de v rem e ce exista un
cercettor m ai presus d e filo z o fu l naturii <
(natura este, la urma-urmelor, /doar/ un gen a ceea-
ce-este), anume cercettorul universalului, si care examineaz
Fiinta prim a, ar exista si o cercetare a acestor realitti .28 Si
26 Vezi C artea Beta, aporia 2.

27 KtxaTv 6e T yvo v. Membru de fraz avnd un nteles echivoe
si tradus, de aceea, n fel si chip. Reale: ,,e ogni genere di realt essere.
Barthlm y Saint-H ilaire: bien que lobjet de chacune (science) soit
toujours P tre considr sous un certain point de vue . B ezd echi:
,,iar genul este, fiecare n parte, de domeniul Fiin tei .
28 Se vede clar c, pentru A ristotel, stiint universalului si stiint
Fiintei prime - deci ontologia si teologia - coincid, deoarece cel care
se ocup eu primul element ierarhic al unei serii se ocup si eu ceea
ce este esential pentru ntreaga serie.
cercetarea naturii (fizica) reprezint, prin urmare, o ntelep- 1005 b

ciuae, dar nu ea este prim a intelepcm ne < .
lar, pe de alta parte, ceea ce sustin unii dintre cei care
vorbesc despre adevr, anume n ce fei trebuie fcute de-
monstratiile, ei o spun din cauza ignorarli m etodei analitice
<' >29. Cci trebuie venit cu o
instruire prealabil asupra acestor chestiuni, si nu s se cer-
ceteze recurgndu-se la o nvtur dup ureche30.
Se vede limpede, prin urmare, c sta n sarcina filozofului
si a celui ce examineaz ntreaga Fiint in fe lu l fiin trii ei s
cerceteze si principiile silogismelor. Revine ntr-adevr celui
care are cea mai bun cunoastere asupra fiecrui gen s se
pronunce cu privire la principiile cele mai sigure ale lucrului
respectiv, nct si cel care are cunoasterea celor-ce-sunt cafiin d
va vorbi despre principiile cele mai sigure dintre tate. Iar acest
om este toemai filozoful.
O r, cel mai sigur principiu dintre toate este acela despre
care e cu neputint s te nseli. Atunci, este necesar ca un atare
principiu s fie cel m ai cunoscut (toti se insala, ntr-adevr,
asupra lucrurilor pe care nu le cunosc), ct si non-postulat
<> . 31 Cci /principiul/ pe care cu necestate il posed
cel care vrea s ntelcag orice dintre cele-ce sunt, acela nu este
un postulat. Dar ceea ce este necesar de cunoscut pentru omul
care cunoaste orice, acel principiu cu necestate este si prezent
la acesta /n prealabil/. C, asadar, acest principiu /demon
strativ/ este cel mai sigur dintre toate e dar.
29 Pasajul poate fi nteles si ntr-u n mod mai larg sau mai restrans
(vezi Reale, M etafisica II, p. 143, nota 6), n functie de interpretarea
acestei sintagm ei : ignorarea metodei
analitice (adic a logicii), asa cum am tradus eu, sau necunoasterea
A naliticelor - tratatul de logica al lui A ristotel.
30 Participiul pune problem e de interpretare: el poate avea sensul
de elevi (audienti), si atunci sensul frazei ar fi ,,s nu se cerceteze
n situada de elev (far o instruede prealabil); sau sensul mai
generai, de cunoastere dobndit din auzite, adic imprecis.
31 Cred c cele doua conditii se pot reuni in ceea ce noi, in generai,
numim evident prin sine nsu si". Pentru la Platon, vezi
R epublica, 51 lb .
156 M ETAFIZICA
Care ns este acest principili, s spunem dupa aceasta:

anume, este im posibil ca ceva, concomitent, sa apartin si sa
nu apartin aceluiasi lucru si relativ la acclami aspect (si cte
alte determinri am putea aduga, s rmn adugate n
vederea /evitrii/ dificulttilor logice). Acesta este cel mai sigur
dintre toate principiile.
Intr-adevr, el are caracterstica enuntat mai sus. Cci este
imposibil pentru oricine s gndeasc ca acelasi lucru este si
nu este, dupa cum unii cred c ar f i afirm at H eraclit. In-
tr-adevr, nu este necesar ca cineva s si gndeasc ceea ce spune.
Iar dac nu este eu putint ca aceluiasi subiect s-i apartin
concom itent contrariile (s fie fcute precizrile suplimentare
fat de aceast premis32), iar /pe de alt parte/ dae opinia
contradictorie unei opinii este contrar /acesteia/, e limpede
c este imposibil ca acelasi om s gndeasc concom itent c
acelasi lucru este si nu este. Intr-adevr, cel care e n eroare asupra
acestei chestiuni ar avea n acelasi moment opimi contrare33.
De aceea, toti cei care procedeaz prin demonstratii ajung
la aceast idee situat la urm. Cci, prin natura, /principiul
noncontradictiei/ este si principiul tuturor celorlalte axiome.
Capitolul 4
Exista unii filozofi care, dup cum am spus, sustin si c este
p osibil ca acelasi lucru sa fie fi sa nu fie, fi c se p o ate gndi
1006 a ntr-astfel. Se servesc de acest argument si multi filozofi ai
32 D e exemplu : contrariile s fie contradictora ca alb si non-alb,

si nu doar opuse, ca alb si negru ; ns ele s fie privite si sub
acelasi raport sau din acelasi punct de vedere.
33 Aristotel expune mai nti principiul noncontradictiei sub forma
obiectiv, ontologica: este im posibil ca ceva s posede concom itent
atribute contrare (de fapt, contradictorii). Apoi trece la form a subiec-
tiv, epistemologica a acestuia: de vreme ce exista $i opinii contrare
una fata de alta, iar opiniile apartin intelectului ca subiect, rezult
ca este im posibil pentru acelasi intelect sa conceap n acelasi timp
opinii contrare despre acelasi lucru.
naturii. N oi ins am admis acum c esce cu neputint ca ceva,

concom itent, sa fie si sa nu fie si, de aceea, am artat c acesta
esce cel mai sigur dintre toate principiile.
Altii ins, din pricina ignorantei, socotesc c pot demonstra
si acest principiu .34 Intr-adevr, este o dovad de ignorant s
nu cunosti pentru care lucruri trebuie cutat o demonstratie,
si pentru care lucruri nu. In generai, nupoate sa existe o demon-
strapiepentru toate (s-ar merge la nesfrsit /cu demonstratiile/,
incat nici asa nu ar exista demonstratie /pentru toate/)35. O r,
dac nu trebuie cutat o demonstratie pentru unele lucruri,
acei oameni nu ar sti s spun pe care principiu 1 -ar vedea mai
degrab ca fiind indemonstrabil.
Se poate ins demonstra c este imposibil /s nu se accepte
principiul noncontradictiei/36, si anum e,pnn m etoda respin
gerli <XeyKTiKCDq>, cu conditia ca cel care il pu n e la indoiala
sa spun ceva cu sens 37. Iar dac nu spune, ar fi ridicol faptul
de a purta o discutie rational cu cel care nu se exprim rational
despre nimic, in misura in care el nu se exprim astfel. Un astfel
de om, in calitatea respectiv, ar semna cu o legum!
Afirm c diferenta dintre dem onstratia prin respingere si
dem onstratia /pozitvu/ /in cazul incercrii de a demonstra
principiul noncontradictiei/ const in faptul c cel ce vrea s-1
demonstreze propriu -zispretinde sa dem onstreze chiarpunctul
de piecare <or.TEa0ca t o v p%fj>, in timp ce, in cazul cnd
oponentul su s-ar face responsabil de asa ceva, ar fi vorba
34 Referirea este la A ntisthenes, filozoful socratic, ntem eietorul

scolii cinice.
35 D ac nu exista principii indem onstrabile, se merge eu dem on
stratia la infinit. D ar nici atunci nu se va putea dem onstra totul,
deoarece infinitul actualizat nu poate fi parcurs efectiv.
36 N u se poate demonstra principiul noncontradictiei, fiindc orice
dem onstratie a sa 1-ar presupune; dar se poate dem onstra c cel ce
nu-1 accepta se pune ntr-o pozitie absurd, eu conditia s vrea s vor-
beasc eu sens.
37 A m spune astzi c o vorbire eu sens, com unicativ implic
noncontradictia.
158 METAFIZICA
despre respingerea /acestuia/, si nu despre o demonstratie /a

pozitiei proprii/38. Principiul tuturor demonstratiilor /respin-
geri/ de acest tip nu este faptul de a afirma c ceva este sau nu
este (aceast premis ar fi eu usurint socotit o demonstratie
a punctului de plecare), ci faptul de a semnifica ceva <
> sipentru sine, sipentru altul. Cci e necesar sa se semnifice
ceva, dae s-ar vorbi eu sens.
Iar dae nu s-ar ntmpla asa ceva, respectivul ins nu ar avea
un diseurs rational <> nici fat de el nsusi, nici fat de
un ait om. Iar dae el va concd /c are un diseurs rational/,
vom avea o demonstratie, cci deja va exista ceva dfinit .39 Dar
cel vinovat pentru /demonstrarea premisei/ nu este, /acum/,
cel care face demonstratia, ci cel care se tine tare pe pozitia
/de contestare a principiului noncontradictiei/ <>.
C a d el ntarefte argumentul /n fa v o a rea prindpiului noncon
tradictiei/ prin nsufi fap tu l c vrea s-l suprime
>. n plus, cel care a admis /c vorbeste
eu sens/ a admis c exista ceva adevrat chiar si fr dem on
stratie, [nct nu ar fi posibil ca totul sa fie si sa nu fie astfel].
1) Mai nti, prin urmare, e vdit c mcar acest lucru este
adevrat, anume faptul c expresia a fi sau a nu fi semnific
ceva prcis, nct nu s-ar putea ca totul sa fie si s nu fie astfel40.
38 mite t o t a l m v pxfj sau petitio principii. A ristotel arat c nu

se poate dem onstra propriu-zis principiul noncontradictiei, fiindc
orice dem onstratie se bazeaz pe el si, asadar, ar nsemna s presupui
acceptt ceea ce vrei s dem onstrezi. T otu si este posibil o respin
gere, refutatio, eXetxo, a opiniei ce contesta principiul noncontradictiei,
silindu-1 pe omul respectiv s com it p etitio principii. ntr-adevr,
orice com unicare eu sens presupune cum arat A ristotel acest
principiu, ceea ce face deci ca el s nu poat fi contestt eu adevrat.
A stfel nct adversarul va avea de aies ntre a semna eu o legum
si a ncerca s resping principiul noncontradictiei, ntrindu-1 totusi
prin faptul c l utilizeaz nencetat n decursul presupusei demonstratii.
39 Faptul dem onstratiei nsusi.
40 O rice afirmatie eu sens presupune sau o afirmatie, sau o negatie,
ce nu se pot confunda, fiind declarate con com itent si fiind relative
la acelasi lucru.
CARTKA GAMMA (IV ) 159
2) Apoi : dac cuvntul om semnific un lucru, sa fie acest

lucru animal biped. Afirm c semnific un lucru inseamn
aceasta: dac om inseamn animal biped, oricnd un
subiect ar fi ora", expresia animal biped va defini ceea ce
e om ul4'1. (N u va fi nici o diferent nici dac cineva ar sustinc
c /om/ are mai multe semnificatii, cu conditia s fie deter
minate /ca numr/; cci s-ar putea aseza pentru fiecare sens 1006 b
/definitor/ <A.yoq> un alt nume.
De exemplu : dac s-ar nega c ,,om are o singur semnifi
catie, ci s-ar pretinde c are multe si c pentru una dintre eie
exist un sens /definitor/ <kayoq>, anume cel de animal biped,
fie atunci celelalte sensuri mai multe dar, totusi, determinate
ca numr; ei bine, s-ar putca stabili cate un nume corespun-
ztor pentru fiecare sens. Iar dac s-ar nega aceasta, sustinn-
du-se c semnificatiile termenului om sunt nelimitate, este
limpede c nu ar mai exista sens <Xyoq>: cci a nu av ea o
semnificatie /d eterm in ata/ im eam n a nu a v ea nici o semni
fica tie41. Ins, dac cuvintele nu au semnificatie, se suprim
comunicarea oamenilor Intre ei si, de fapt, chiar si aceea cu
sine insusi. C ci nu p o a te gndi nimic cine nu gndeste ceva
determ inai. Iar dac poate gandi, el ar aseza un singur nume
lucrului /gandit/.)
Asadar, dup cum s-a spus la nceput, s a ib semnificatie
numele, fi anum e, s a ib una singur. Nu este atunci cu
putint ca ceea ce om ul este s semnifice orice om ul nu este.
41 t tradus si prin esenta om ului . Dac A e

om , nseamn c, ipso fa c to , el e animai biped.
42 Dac sem nificatiile unui cuvnt sunt nelim itate, eie nu ar putea
fi parcursc toate si num ite; atunci un numr nelim itat de semnificatii
ar rmne fr nume, si deci far sens de ansamblu (vezi infra) ntrcg
discursul este esentialist si a fost com btut de W ittgenstein prin teoria
sensului dat de utilizare. T otu si, ceva im portant din argumentul lui
A ristotel sta n picioare: nu poate exista diseurs rational, sens, dac
sem nificatiile diferite ale cuvntului, oricte ar fi, nu sunt distinse,
delimitate si specificate prin diferite m ijloace, fie si p rintr-o utilizare
special.
160 M ETAFIZICA
daca ,,om are semnificatie nu ca predicat a l unui singur lucru,

ci ca desemnand un singur lucru. (Caci nu aceasta socotim a
semnifica un lucru, faptul de a semnifica ca predicat al unui
singur lucru, deoarece, in acest caz, si muzical, si alb, si
om ar avea o unica semnificatie, incat toate cele ar fi una,
avand doar nume diferite pentru acelasi sens < > . ) 43
$i nu se va putea ca acelasi subiect sa fie si sa nu fie /om/,
decat daca am acorda acelasi nume unor realitati diferite <
>, asa cum ar fi daca ceea ce noi am numi
om , altii ar numi non-om . O r, dificultatea nu este daca
acelasi lucru poate sa fie si sa nu fie om sub aspect nominal,
ci daca aceasta este cu putinta sub aspect real.
Iar daca om " si ,,non-om nu au semnificatii diferite, e
clar ca nu vor avea semnificatii diferite nici ceea ce om u l este
fata de ceea ce non-om ul este, de unde rezulta ca ceea ce este
om ul inseamna totuna cu ceea ce este non-om ul. Caci ele vor
fi totuna. Intr-adevar, asta inseamna a fi totuna a fi precum
haina si vesmant, daca sensul este unui singur.
Iar daca vor fi totuna, ceea ce este om u l si ceea ce este
non-om u l vor avea o singura sem nificatie; numai ca s-a aratat
ca acestea au sensuri diferite. Prin urmare, daca este adevarat
a spune ca un subiect este om, devine necesar ca acel subiect
sa fie ,,un animal biped (acesta era senul cuvantului ,,om ).
Iar daca asta este necesar, nu este posibil ca acelasi subiect sa
nu fie [candva] animal biped. (Caci aceasta semnifica a fi
necesar, anume imposibilitatea de a nu fi.) Asadar, nu este
cu putinta sa se spuna ca este adevarat deopotriva ca acelasi
subiect sa fie om si sa nu fie om.
1007 a Acelasi argument e valabil si pentru a nu fi om . Caci ceea
ce om ul este fi ceea ce non-om ul este au semnificatii diferite, daca
si a fi alb si a fi om au semnificatii diferite. Intr-adevar,
distanâ contrariilor e mult mai mare, astfel meat si a fi om ,
si a fi alb au semnificatii diferite.
43 Dac M ozart este om, alb si muzical, nu se poate spune c om ,

,,alb si m uzical au aceeasi sem nificatie, desi sunt predicatele
aceluiasi subiect. Fiind atribuite unui singur subiect, pn la urm
toate cele ar sfarsi prin a fi identice.
lar dac se va afirma c a fi alb /si ,,a fi om / au una si

aceeasi semnificatie, vom ajunge iarsi la ceea ce s-a respins
mai Inainte, anume c tate vor fi una, si nu doar contrariile.
lar dac asa ceva este cu neputint, se Tntampl ceea ce s-a mai
spus, cu condiîa ca /cel care contest prmcipiul noncontra-
dictiei/ s rspund la intrebare44.
lar dac, intreband cinevapttr si simplu /ce este asta/, cel-
lalt, /rspunzand/, ar aduga chiar si negatiile /lui ,,a fi om /,
el nu rspunde /de fapt/ la intrebare. Cci nimic nu se opune
ca acelasi subiect s fie si om, si alb, si nenumrate ltele. C i,
intrebndu-se dac este adevrat c asta este om sau nu, trebuie
dat un rspuns cu semnificatie univoc si nu trebuie adugat
c asta este /si om/, si alb, si mare. Intr-adevr, este imposibil
de parcurs propriettile contextale ale /unui lucru/, deoarece
ele sunt nesfarsite. Atunci, fie /cel care obiecteaz/ le parcurge
pe tate, fie pe nici una. In acelasi fel deci, chiar dac asta este
om si nu este om de nenumrate ori45, nu e permis a se rs
punde suplimentar celui ce ntreab dac asta este om faptul
c /asta/ concom itent este om si nu este om. Aceasta, fiin d ed
nu e perm is a se aduga drept rspuns si celelalte proprietti
contextale, cate sunt sau nu sunt46. Dac, totusi, s-ar proceda
astfel, nu mai exist dezbatere47.
44 A dic dac el rspunde la intrebarea asta este om sau n u ?

45 Socrate este om , dar el este si gras, chel, urt, filo zo f ?i nenu
mrate ltele, care nu sunt om.
46 o a en f (if| at. A ceast ultim propozitie a frazei a fost,
de obicei, Tnteleas: tate cate apartin sau nu om ului (R eale) sau
,,tot ceea ce omul este sau nu este (St. H ilaire). Printre atribtele
lui Socrate, nele (btran, urat) nu im plic omul, ltele (filo zo f)
II implic.
47 La Intrebarea ce e asta ? trebuie rspuns asta e om sau nu
e o m , si nu se poate rspunde cu o lista, de proprietti ale om ului,
care sunt nele om , ltele non-om (de tip animal biped, chel, vesel
etc., ceea ce, chipurile, ar infirma principiul noncontradictiei). Fiindc
un lucru are o infintate de proprietti, iar a-1 defin prin proprietti
ar presupune a le parcurgc pe tate, ceea ce e imposibil. Totusi, dup
prerea mea, de aici nu rezult concluzia c nu mai exist dezbatere",
162 M ETAFIZICA
3) La modul general, cei care contestaprincipiul noncontra-

dictiei suprima Fiinta $i ceea-ce-e-in sine lucrul. Cci estc
necesar ca ei s pretind c tate cele ce sunt sunt contexte sau
relatii contextale, si c nu exista ceva ce omul, sau animalul
sunt in sine.
Intr-adevr, dac va exista ceva ce omul este in sine, acesta
nu va putea fi ceea ce non-om ul este, sau ceea ce omul nu este
(acestea sunt negatiile pentru /ceea ce omul este in mod in
sine/). Numele, intr-adevr, avea o unic semnificatie si aceasta
era Fnnta unui lucru. O r, a semnifica Fnnta /unui lucru/
nseamn c ceea ce este lucrul in sme nu e nimic altceva / decat
el insusi/. Ei bine, dac va fi posibil ca ceea ce om ul este s
ajung fie ceea ce non-om ul este, fie ceea ce om ul nu este, atunci
/lucrul respectiv/ va fi altul /decit el Insusi/. D e aici rezult
c e necesar ca filozofii respectivi s spun c nu exist o ratiune
sau definitie /stabil/ pentru nimic, ci tate sunt contextale49.
Cci tocmai in felul acesta se distinge Fiinta de proprietatea
contextual: Une de context ca omul s fie alb, fiindc el este
ci doar c aceast dezbatere si pierde caracterul su pur rational-esen-

tialist. ntr-adevr, chiar dac propriettile unui lucru sunt infinite,
se poate oferi o list suficient pentru a sugera despre ce e vorba.
48 V. Interpretare la M etafizica. Este ceea ce pretindeau unii
sofisti, precum Protagoras, si pretind si azi relativistii, dcconstruc-
tionistii, anrifundationistii, anti-esentialistii etc. C f. acest pasaj din
Richard Rorty, promotor al pragmatismului" - forma contemporan
de relativism global: For us all objects are always already contex-
tualized. T h ey all came with contexts attached, just as Riem annian
space com es with axioms attached. So there is no question of taking
an o b ject out of its old context and examining it, all by itself, to see
what new context might suit it. (In qu iry as recontextualization,
in Richard R orty , O bjectivity, R elativism a n d Truth, Cam bridge
U niversity Press, 1991.)
49 D ac, spune A ristotel, se neag principiul noncontradictiei,
cineva va putea fi deopotriv ,,om si n o n -om . Lucrurile isi vor
pierde identitatea cu sine, adic ceea ce le face s fie ceea ce sunt, si
nu altceva (acesta este sensul termenului de Fiinta) si nu va mai exista
distinctia dintre trsturi esentiale sau intrinseci si trsturi neesen-
tiale (extrinseci sau contextale).
/uneori/ alb, dar el nu-i ceea ce e alb /in mod esential/. O r,

dac tate ar fi gndite drept contextale, nu va mai exista nimic
de luat drept subiect prim , dac e adevarat c, ntotdeauna,
proprietatea contextala, luat ca predicai, sem nificd situarea
in context dat <xfiv KCUT|Yopav> a unui subiect oarecare.
Asadar, este necesar s se mearg la infinit /n seria contex- 1007 b
telor/, ceca ce este imposibil.
Cci nu se asociaz /in aceast situatie/ mai mult de doi
term em : contextul nu poate f i contextul in care se a fld un alt
context, dect In sensul c ambele sunt proprietti contextale
posedate de acelasi subiect. D e exemplu: albu l este muzician
si muzicianul este a lb , fiindc ambele sunt ceea ce om ul este
fie Intr-un context, fie ntr-altul. Dimpotriv, Socrate nu este
muzician in acest sens /precum albul era muzician/, anume
acela c ambele (Socrate si muzicianul) sunt proprietti contex
tale avute de altcineva /de un alt subiect/ . 50
Dat fiind c nele proprietti contextale trebuie concepute
n acest fel /precum albul fat de Socrate/, ltele in cellalt fel
/precum albul si muzicianul/, cate se concep precum albul fat
de Socrate, acelea nu se pot determina n continuare la nesfarsit;
de exemplu, cum ar fi dac Socrate-alb ar fi contextualizat
/suplimentar/. Cci nu se poate forma o unitate n baza /aso-
cierii/ tuturor predicatelor51.
D e asemenea, nici albu l nu poate s primeasc o alt pro-
prietate contextala, de exemplu, cea de m uzician, deoarece
cu nimic mai mult muzicianul nu reprezint o proprietate
50 Diferite categorii ale predicatici care contextualizeaz un subiect,

fcndu-1 s aib proprietti, nu pot fi, la rndul lor, subiecte pentru
alte predicatii. N oi spunem, desigur, uneori c albul este muzician",
dar ntelegem c exist un om (subiect) care este dcopotriv alb si
muzician.
51 Adic, alb determin pe Socrate, muzician pe Socrate-alb, ama-
tor pe Socratc-alb-m uzician etc., de fiecare data, termenul compus
fiind subiect pentru predicatul urm tor, cu care form eaz un nou
subiect. Va lipsi - zice A ristotel - unitatea subiectului cu el Insusi.
Socrate este Socrate - spunem - , indifeient de contextele tn care el
se afl si de propriettile pe care el le capt sau le pierde.
164 MF.TAF1ZICA
contextala a albului dect reprezint albul o proprietate

contextala a muzicianului. O r, s-a fcut distinctia c unele
predicate exprima situadi contextale in acest sens, ltele /in
cellalt sens/ precum e muzicianul pentru Socrate. La cate
sunt in acest ultim fel /precum e muzicianul pentru Socrate/,
contextul nu e context al unui alt context. D ar pot reprezenta
proprietti contextale ale altor proprietti contextale acelea
ce se com porta precum albul si muzicianul.52
Rezultd c nu toate cele sepot concepe ca contexte. Va exista,
prin urmare, cava care s a ib sem nificatia de Fiint. lar dac
aceasta este adevrat, s-a artat c este imposibil ca termeni
contradictorii s fie predicad impreun.
4) Mai departe: dac este adevrat c toti termenii contra
dictorii <> se pot predica laolalt despre acelasi
subiect, e clar c toate v o r f i una.
tntr-adevr, acelasi lucru va fi si trirem, si perete, fi om,
dac este cu putint ca ceva s fie ori afirmat, ori negat tn leg-
tur cu orice subiect, asa cum e necesar s susdn scoala lui
Protagoras .53 Dac, Tntr-adevr / crede el /, cineva opineaz
c omul nu este trirem, e ciar c nu este trirem ; dar rezult
c este si trirem, dac propozitia contradictorie este /deopo-
triv/ adevrat. Si se ajunge la teza lui Anaxagoras c toate
lucrurile sc strng laolalt, astfei inct nimic nu mai subzist
cu adevrat.
Asadar, acesti filozofi par s se refere la indeterm inat si,
gndindu-se c se refer la ceea-ce-este, vorbesc despre ceea-
ce-nu-este. Cci indeterminatul e ceea-ce-este ca virtualitate
si nu in p lin actualizare < >.
O r ei, in legtur cu orice subiect, trebuie s poat afirma sau
nega [orice predicat]; cci e absurd ca pentru orice subiect s
existe negada sa, dar s nu existe n egala predicatului care nu
52 In felul artat mai sus, ca predicate ale aceluiasi subiect.

53 D ac ceva este deopotriv om si non-om , el poate fi con co -
mitent si trirem , perete etc. Protagoras afirmase primatul subiecti-
vittii : om ul este msura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt c sunt,
si a celor ce nu sunt c nu sunt .
exista la /respectivul subiect/. De pilda: daca este adevarat de

spus ca om ul nu e om, e clar ca el este ori trirem a, ori non-tri-
remd. Daca, asadar, e valida afirmatia, e necesar sa fie valida
si negatia. Iar daca nu e valida afirmatia /omul e trirema/, va
exista macar negatia predicatului, /omul e non-trirema/, mai
degraba decat negatia subiectului /omul e non-om/. Iar daca
aceasta e valida /omul e non-trirema/, va fi valida si negatia 1008 a
triremei /trirema e non-trirema/. Iar daca e asa, atunci va
fi valabila si afirmatia /omul e trirema / . 54
5) La aceste absurditati ajung cei ce contesta principiul
noncontradictiei, dar si la absurditatea cd nu se simt obligati
sau sdafirm e, sau sa nege. Caci daca e adevarat ca /deopotriva/
om ul e om si om ul nu e om , e clar ca va fi adevarat si ca om ul
e non-om si om ul nu e non-om. Sunt, in fapt, doua negatii pentru
celc doua propozitii initiale. Iar daca din ambele /propozitii
initiale/ se formeaza o singura propozitie, ar exista si contrara
ei formata din ultimele doua propozitii .55
6 ) Apoi: f'e ca principiul noncontradictiei este respins in
toate situatiile $i ceva este alb si nu este alb, si este si nu este,
si la fel cu toate afirmatiile si negatiile, fie ca el e respins in
54 Daca omul e non-om (cum pretind cei ce neaga principiul noncon

tradictiei), ei ar trebui sa explice ce inteleg prin non-om . O r, non-
om poateinsem na fie trirema, fie non-trirem a. Daca e trirema, cadem
peste o absurditate m anifesu. Fie atunci omul e non-trirem a. Rezulta
ca afirmatia omul e non-trirem a va fi mai valabila decat afirmatia omul
e non-om (negatia predicatului mai degraba decat cea a subiectului).
D ar, neadmitandu-se principiul noncontradictiei, se obtine ca trirema
e non-trirem a; de unde rezulta din nou afirmatia omul e trirema.
Principiul acestei demonstratii este ca negarea principiului noncontra
dictiei anuleaza posibilitatea de a da, la un m om ent dat, prioritate
afirmatiei fata de negatie, sau invers.
55 D ar e evident ca aceasta contrara /compusa/ este id en tic! cu
com pusa /inidala/, ceea ce inseam na ca ele nu se pot distinge, si deci
nu se poate alege intre a nega si a afirm a: a nega inseamna a afirma,
si a afirma inseamna a nega. Astfel, se neaga principiul tertiului exclus
care sustine ca, existand doua propozitii contradictorii, una trebuie
afirmata si cealalta negata.
166 M ETAFIZICA
nele situatii, dar n ltele nu. lar daca nu e respins n tate

situatiile, acestea /n care nu e respins/ sunt acceptate de noi.
Dac este respins n tate situatiile, iarsi: fie n cate cazuri
avem afirmatie avem si negatie si n cate cazuri avem negatie
avem si afirmatie, fie acolo unde avem afirmatie avem si nega
tie, dar acolo unde avem negatie nu avem si afirmatie.
lar daca lucrurile ar sta n acest /ultim/ fel, ar exista cu
certitudine ceva ce-nu-este si aceast opinie /n privinta lu/
ar fi sigur; iar dac a nu f i ar fi ceva sigur si cognoscibil, afir-
matia contrar ar fi inca si mai cognoscibil.56
lar dac acolo unde se neag, deopotriv, se si afirma,
/atunci/ cu necesitare, fie c cineva vorbeste distingnd ade-
vrul, anume c ceva e alb si, iarsi, non-alb, fie c i nu. lar dac
el vorbeste fr s disting adevrul /afirmatiei si al negatiei/,
el nici nu vorbeste cu sens despre tate acestea, nici nu exist
ceva (cum s-ar putea pronunta sau plimba ceea-ce-nu-e ?). In
acest caz tate ar fi una, dup cum s-a spus si mai inainte, si
acelasi subiect va fi si om, si zeu, si trirem i, si negatiile acestora
(dac se pot face afirmatii contradictorii despre orice subiect,
nimic nu va distinge un lucru de altul, cci dac ele s-ar distinge,
semnul distinctiv /macar/ ar fi ceva adevrat si propriu).
La fel se ntmpl si dac omul ar putea vorbi distingnd
afirmada de negatie; se ntmpl ceea ce s-a artat, n plus, toti
ar spune adevrul si toti ar fi n eroare, si /atu n ci/ fieca re e de
acord c e l insusi e in e r o a r e }7
In acelasi timp este limpede c nici un subiect nu poate fi
examinat n compaa unui astfel de om : c a el nu spune nimic.
Intr-adevr, el nu spune nici c lucrurile stau asa, nici c nu
stau asa, ci si asa, si nu asa; si iarsi revenim la ambele negatii:
c lucrurile nu stau nici asa, nici nu asa. lar dac el nu admite
o asemenea concluzie, ar exista deja ceva determinat /care a
fost acceptat/.
56 Adic, a fi (negatia lui a nu fi) va deveni din nou mai cognoscibil

dect a nu fi.
57 S-ar ajunge la faimosul paradox al m incinosului : dae c ade-
vrat c sunt in eroare (m int), inseamn c nu e adevrat c sunt in
eroare si atunci nu mai pot spune nim ic cu sens.
7. In plus, dac ori de cate ori afirmada este adevrat, nega

da este falsa, si ori de cate ori negada este adevrat, afirmada
este fals, nu s-ar putea cu adevrat, in acelasi timp, afirma si
nega acelasi lucru. Dar, probabil, c s-ar putea sustine c aceast 1008 b
tez era stabilit de la nceput.
8. D ar oare e in eroare cel care concepe c ceva e ori ntr-un
fel, ori nu e ntr-un fel, si are dreptate cel care crede c ceva
e si asa, si nu e asa? Dac acesta din urm are dreptate, ce ar
mai deveni spusa c natura lucrurilor este /ch iar i ntr-acest
/e/58? Iar dac nu are dreptate, dar are totusi mai curnd
dreptate el decat cel care concepe lucrurile in cellalt fel, deja
lucrurile ar sta intr-un anumit fel si acest fel ar fi adevrat si
nu, concom itent, si neadevrat. Iar dac, in chip similar, toti
sunt in eroare si toti au dreptate, nu v a f i cu putinp pentru
un om /care sustine acestea/ nici s se pronunte, nici s vor-
beasc. Cci, in acelasi timp, el si spune aceste lucruri, dar le
si neag. O r, dac el nu concepe nimic, ci, in mod egal, cuget
si nu cuget, prin ce s-ar mai desprti el de conditia legumelor ?
9. D e aici rezult in chipul cel mai vdit c nim eni nu se
comport, de fapt, in acest f e l /contestnd principiul noncontra
dictiei/, nici unul dintre ceilalti oameni, nici dintre filozofii care
neag principiul. Cci, altminteri, de ce se duce /un astfel de
filozof/ la Megara si nu st acas linistit, inchipuindu-si doar
c se duce intr-acolo ? E l nu merge de dimineat drept intr-o
fntn sau intr-o prpastie, laintm plare, ci pare s ia seama,
ca unul ce nu socoteste, in mod egal, c faptul de a cdea in
prpastie nu e bun, dar si, totodat, c e bun. E d ar deci c el
intelege c ceva e mai bun si ceva e mai putin bun.59
O r, dac intelege aceasta, e necesar s nteleag si c ceva
este om, si c altceva nu e om, c ceva e dulce, iar altceva nu-i
dulce. E l nu concepe si nu caut toate lucrurile in mod egal,
58 Cel care neag principiul noncontradictiei nu poate afirma nici

c natura lucrurilor nu admite principiul noncontradictiei, fiindc
ar face cel putin o afirmatie incontestabil.
59Relativistul absolut e ipocrit: nu se com port asa cum principiile
pe care le sustine i-ar cere-o.
168 M ETA FISICA
or de cate ori, gndind c-i mai bine s bea apa si sa vad un

om, n fapt /chiar/ cauta /s fac aceste lucruri/. Si totusi, asa
ar trebu i sa p roced eze /filo z o fu l respectiv/, daca acelasi lucru
ar fi, deopotriv, si om si non-om . Insa, dupa cum s-a artat,
nu exista nimeni care nu arat c i d atentie /mai mare/ unor
lucruri si c i le neglijeazi pe ltele, nct, cum se vede, toti
concep c i lucrurile stau ntr-un singur fel /la un moment dat/,
iar daca nu tate, macar cele care au de-a face cu mai bnele
si mai riul.
Iar dac /filozofii nostri/ nu au o cunoastere stiintifici, ci
si dau doar eu pirerea, eu att mai mult ar trebui sa se preocupe
ei de adevar, dupa cum omul bolnav trebuie sa se preocupe
de sanitate mai mult dect cel sanatos. C ic i omul care si d i
cu pirerea, n comparatie eu cel care are o cunoastere stiintific,
nu este n tr-o conditie sanatoas fat de adevr.
10) n plus, chiar daca tate cele sunt si, /deopotriv/, nu
sunt ntr-o anum iti conditie, totusi macar m ai m ultul si m ai
puinul sunt imnente naturii lucrurilor. ntr-adevar, nu am
putea declara n mod similar c doi e num ir par si c trei e
numr par, nici nu se nsal la fel cel care crede ca patru egal
cinci si cel /care crede ca/ o mie /gal cinci/. Iar dac nu se
nsal la fel, e clar c primul num ir dintre acestea doua e mai
mic, nct /omul care l numeste/ are mai mult dreptate. Dac,
prin urmare, a avea mai mult dreptate nseamn c /numrul/
este mai aproape /de adevr/, ar trebui s existe ceva adevrat
fat de care numrul mai adevrat /dect cellalt/ s se afle mai
1009 a aproape. $i chiar dac acest ceva adevrat nu exist /n unele
situaii/, exista deja m acar ceva m ai sigur m ai veridic, si am
fi eliberati de argum entul /relativist/ p u r dur <
> i care mpiedic sa se distinga ceva eu mintea60.
60 A ristotel observa c i nu este necesar sustinerea adevrului ab

solut (ca n cazul num eric) pentru respingerea unei variante pure
(tari ) si nocive de relativism. ", literal neam estecat, se
folosea si pentru a desemna vinul gol, fr ap, tare, socotit de greci
o butur barbar.
Capitolul 5
Teoria lui Protagoras deriva din aceeasi conceptie si e nece-
sar ca, deopotriv, fie ambele sa stea laolalti, fie ambele sa cada
laolalt. Cci dac tate aparntele sunt adevrate si tate feno-
menele la fel, e necesar ca tate lucrurile s fie concom itent si
adevrate, si false. In fapt, multi oameni concep in chip opus
lucrurile unii fat de altii, iar pe cei care nu au aceleasi opinii
cu ei Tnsisi ti socotesc c s-au inselat, astfel nct e necesar ca
acelasi lucru s fie si s nu fie. lar dac asa stau lucrurile, este
necesar ca tate aparntele s fie adevrate. (C ei care se Tnsal
si cei care au dreptate opineaz, fireste, in mod opus unii fat
de altii. Dac, asadar, realitatea ar fi in acest fel, ar avea cu
totii dreptate.)
C ambele teorii, asadar, provin din aceeasi concepîe, e lim-
pede61. Insintmpinarea tuturor acestora nu se face in aceeasi
manier. Cci unii /dintre sustintorii lor/ au nevoie s fie con
vinsi, altii au nevoie s fie constrnsi. C iti au cptat aceast
conceptie /relativist/ pornind de la o dificltate /real/ pot
s obtin cu usurint vindecarea ignorantei lor (ntr-adevr,
replica lor nu se refer la vorbire, ci la idei); cati ins vorbesc
de dragul de a vorbi si afl vindecarea, dac se resping / prin
metoda de mai sus/ expresia verbal si cuvintele de care ei
se folosesc.
Aceast conceptie /relativist/ a aprut la cei care au Intm-
pinat dificultti la /observarea/ lumii senzoriale. In bun msur,
ei consider c opusele si contradictoriile exist simultan in
momentul cnd oamenii vd cum apar contrariile din acelasi
lucru. Dac, asadar, nu e cu putint s apar ceea-ce-nu-este,
lxe.T.v\ikl c au preexistat ambele /contrarii/, fiind eie in mod
egal lucrul /respectiv/. Asa afirm Anaxagoras c totul este
am estecatin tot, asa crede si D em ocrit. Cci si acesta atribuie
61 A ristotel asociaza subiectivism ul lui Protagoras si contestarea

principiului noncontradictiei. Aceasta este valabil insa doar daca
conceptul despre adevar aristotelician (adecvarea gandirii la realitate)
corespunde cu cel al lui Protagoras, ceea ce nu-i sigur.
170 M ETAFIZICA
n mod cgal vidul si plinul oricrci parti, ultimul dintrc acestea

fiind ceea-ce-este, iar primul ceea-ce-nu-este.
mpotriva celor cu astfel de conceptii vom spune c, intr-un
fel, ei au dreptate, dar c, intr-alt fcl, ignora adevrul : in fapt,
ceea-ce-este trebue conceput in d ou sensuri, astfel inct, in-
tr-un fel, este posibil sa apar ceva din nefiint, dar, intr-alt
fel nu este posibil si, similar, e posibil ca acelasi lucru s fie
si ceea-ce-este si ceea-ce-nu-este, dar nu din acelasi punct de
vedere62 : sub raportul virtualittilor sale e cu putint ca acelasi
lucru s fie concom itent entitti contrarii, dar in actuali-
zare nu.63 In plus, vom considera c acei filozofi concep si
c exist o anumit Fiint a lucrurilor, care, in mod absolut,
nici nu se misc, nici nu piere, nici nu apare.
Asemntor, conceptia despre adevrul aparentelor a
1009 b ajuns la unii /filozofi, in baza examinrii/ lucrurilor senzoriale.
Astfel, ei socotesc c nu se cuvine ca adevrul s fie judecat
dup cat de multi sau de putini sunt /cei care isi dau cu pre-
rea/; dar mai observ c aceeasi mancare pare unora care-o
gust dulce, iar altora amar, astfel inct, dac toti ar fi suferinzi,
sau ar avea mintea rtcit, dar numai doi sau trei ar fi sntosi,
sau ar avea minte, ar prea c acestia din urm sunt suferinzi
sau nebuni si nu ceilalti. D e asemenea, multe din celelalte
animale au reprezentri contrare nou, si chiar fiecare om nu
are mereu aceleasi senzatii in raport cu sine nsusi. Care, atunci,
dintre aceste senzatii sunt adevrate sau false rmne neclar,
de vreme ce cu nimic mai mult unele sau altele nu /par/ ade
vrate, ci toate /par/ la fel.
Iat de ce D em ocrit sustine c i f i e nim ic nu este adevrat,
f i e c, cel putn, n ou ne este neclar /c e este ad evrat/. In
62 Inteligenta, de pild, nu exist in actualizare la un nou-nscut,

dar exist in virtualitate. D e asemenea, in virtualitate, un corp poate
fi si cald, si rece (el poate fi inclzit sau rcit), dar odat ce s-a actuali-
zat caldura, a fost negata rceala.
63 D e asemenea, in m isura in care Fiinta in actualizare se naste
d intr-o virtualitate, ea se naste din nefiint intr-u n sens; dar in sens
absolut, orice se naste din altceva si creatie ex nihilo nu exist.
generai, deoarece ei concep csen zatia este gndire

>64 si, pe de alta parte, fiind ea schimbare, sustin
c ceea ce se inftiseazin senzatie este cu necesitate adevrat.
Dintre ei si Empedocle, si D em ocrit, si, ca s spunem asa,
oricare dintre ceilalti a ajuns prizonierul acestor teorii.
Astfel, Empedocle afirm c /oamenii/ schimbndu-si
conditia < >, isi schimb si /felul/ gndirii: In relatie
cu m om entulprezent sporeste cugetarea oam enilor". Iarin alt
parte spune: pe ct ei devin altii, p e att si gndirea lor se
schim b si e a .t
Dar si Parmenide vdeste acelasi fel de a gndi:
D up cum de fieca re data are loc am estccul m em brelor
curbate, Ha f e l este m intea la oam eni/, cci acelasi lucru este
ceea ce gndeste natura m em brelor, la oam eni,/ la toti si la
fiecare. C ci m ai m ultul e gndire.bh
Si se aminteste o maxim a lui Anaxagoras ctre unii dintre
insotitorii si, cum c realitatea va fip e n tr u ei in fe lu l in care
o vor concepe.
Si se mai spune c si H om er ar fi fost de aceast prere,
fiindc 1-a fcut pe H ector, cnd acesta avea mintile rtcite
din cauza loviturii, s zac avnd gnduri alterate1'7, de parc
si cei ce sunt cu mintea aiurea gndesc, dar nu aceleasi lucruri
/ca atunci cand sunt ntregi la minte/. E dar, asadar, c, dac
ambele sunt gandiri, atunci si realitatea este si nu este intr-un
64 Este vorba, desigur, despre filozofii naturii, si nu despre sofisti.

Cum s-a vzut, Aristotel recunoaste seriozitatea cercetrilor primilor
si natura reala a dificulttilor privitoare la schim bare si alterare in
lumea fizic.
65 Em pedocle, in D iels-K ranz, vol. I, fr. 106, 108.
66 Parmenide, in D iels-K ranz, vol. I, fr. 16. V ezi com entariul lui
G . Reale in M etafisica, vol. I li , p. 184, nota 18.
67 Iliada, X X I I I , 698. In versul respectiv este vorba ins nu despre
H ector, ci despre eroul Euryalos, care toemai primise un pumn de
la Epeios, fiul lui Panopeus, in cadrul jo c u n lo r funerare organizate
in onoarea lui Patrocle.
172 M ETAFIZICA
anume fel in acelasi timp. D e unde ins si imprejurarea cea mai

suprtoare /pentru noi/:
Cci, dac cei care cel mai mult au examinat adevrul cu
putint /de aflat/ ei sunt, in fapt, cei care il cauta si il indrgesc
cel mai mult dac tocmai acestia au astfel de opinii si se
exprim In acest mod despre adevr, cum de n-ar fi indrepttit
descurajarea celor ce se apuc s filozofeze ? A cerceta adevrul
ar fi, in acest caz, a urmri niste zburtoare !
1010 a l ) O r, motivul acestei opinii /relativiste/ la filozofi este c,
desigur, ei au cercetat adevrul lucrurilor, dar au considerai
lucruri numai obiectele sensibile. La acestea exist intr-o mare
proporne natura indeterminatului, iar natura a ceea-ce-este e
in felul in care am artat-o. De aceea filozofii respectivi vorbesc
verosimil, dar nu v orbesc adevrat. (Asa se cuvinc a vorbi
despre ei mai curnd dect in felul cum s-a referit Epicharmos
la Xenophanes.)
2) Pe deasupra, /au ajuns la aceast opinie/ vzand ei ntrea-
ga natur de aici in miscare si c nimic adevrat nu se poate
cunoaste in privinta obiectului care se transform; cel putin
despre ceea ce se transform in toate privimele si cu totul nu
se poate cunoaste adevrul. Pornind de la aceast conceptie, a
tasnit cea mai radicala teorie dintre cele amintite apartinnd
celor care sustin c heraclitizeaz si pe care a profesat-o
Cratylos: el ajunsesein final s creadc nu trebuie vorbit deloc,
ci doar misca degetul; de asemenea, il critica pe Heraclit care
afirmase c nu este cu putint s cobori de dou ori in acelasi
ru : Cratylos spunea c nici m car o data /nu -i cu putint/. 68
1) Impotriva acestei teorii vom spune c exist, desigur, o
ratiune la acesti filozofi cnd afirm c ceea ce se schimb nu
are realitate, dar c aceast ratiune este contestabil. Cci si
ceva care pierde mai posed ceva din ceea ce e pierdut, si este
68 ntr-un fel, Cratylos avea dreptate impotriva lui H eraclit : dac

un ru nu ramane acelasi intre dou m om ente ale scldatului in el,
de ce ar ramane el acelasi in decursul unui singur scldat ? V . Cartea
Alpha mare, nota 53.
necesar sa existe ceva deja din lucrul care apare69; in generai,

dac are loc nimicire, va persista ceva existent, iar dac apare
ceva, este necesar sa existe lucrul din care acesta provine si cel
care il genereaz, dar in acest fel nu se poate merge la nesfrsit.
2) Lsand ins aceste argumente deoparte, vom spune mai
departe c nu e totuna transform area cantitativ cu transfor-
m area calitativ. O r, chiar dac lucrurile nu persist din punct
de vedere cantitativ, noi le cunoaftem p e toate sub aspect form ai
c m i t o e 5 o > 70.
3) D ar si urmtoarea critica este potrivit pentru acesti
filozofi: desi, dintre obiectele sensibile nsele, ei le privesc pe
cele mai putine la numr, totusi ei au extrapolat concluziile
lor asupraintregului Univers. Intr-adevr, domeniul sensibi-
lului din jurul nostru se manifest, doar el singur, prin nastere
si pieire; ins, ca s spunem asa, el este ca un nimic fat de
intreg, astfel incat mai cuvenit ei ar fi iertat lucrurile de aici
din pricina acelora /celeste/, decat s le fi condamnat pe
acelea din pricina acestora de aici. 71
4) In plus, e dar c si impotriva acestor filozofi vom formula
aceleasi obiectii pe care le-am exprimat mai demult: trebuie
artat acestor oameni si ei trebuie totusi convinsi c exist o
69 U n butuc din care se taie o scndur pierde form a de butuc,

dar pstreaz materia pe care o avea si inainte, chiar dac in alta
cantitate. Lucrurile se nasc prin reunirea dintre o form a si o materie,
n cazul rului, persist form a, dar se schim b materia. A ristotel se
refer apoi la ratiunea material (substrat) si la cea eficient.
70 Sub aspect cantitativ (al m ateriei), rul este mcreu altul; sub
aspect calitativ (al form ei) ins, el se pstreaz identic cu sine, fiind
un anumit ru si nu un altul. T rebuie rem arcat c aici calitate < t
Jtoiv> inseamn form , care, pe de alt parte, la Aristotel se identific
adesea cu Fiinta <oi!xria>, si nu cu calitatea, care este o categorie dife
rit de Fiint. Probabil c A ristotel utilizeaz aici cuvntul calitate
in sensul lui curent, indicnd caracteristici form ale ale lucrului.
71 Desi sunt vizibile, astrele par eterne, neschim btoare si supuse
unor regularitti previzibile. D ac natura este ntr-un flux continuu,
de ce nu ar fi $i astrele astfel, care ocup o parte mai insemnat a
Universului dect zona sublunar ?
174 M ETAFIZICA
natura imobil. O r, se intmpl cu cei care afirm c Iucrurile,

concomitcnt, sunt si nu sunt, ca ei s sustin mai dcgrab c toate
cele stau imobile dect c se mise; cci nu exist, /in acest caz/,
in ce s se schimbe ceva, de vreme ce toate sunt in toate. 72
loio b In legtur cu adevrul, anume c nu orice aparenta este
adevrat, trcbuie spus maiinti c nu senzatia cste fals relativ
la obiectul ci, ci c reprezentarea nu este idntica cu senzatia.71
5) Apoi este normal s ne minunm, dac se pune la indoial
/aceasta/, dac mrimile si culorile sunt astfel cum apar celor
situad la distant, sau celor aflati aproape, dac sunt asa cum
apar celor sntosi, sau cum apar celor bolnavi, si dac lucrurile
mai grele sunt asa cum apar pentru cei slabi, sau pentru cei
putcrnici, si dac cele adevrate apar mai curnd astfel pentru
cei care dorm sau pentru cei trcji. C nici m carfilozofii nostri
nu cred n prima alternativa c limpede: intr-adevr, nimeni,
dac ar considera in vis c e la Atena, fiind el de fapt n Africa,
nu se va duce la Odeon /la trezire/!
6) D e asemenea, in legtur cu ceea ce urmeaz s fie in
viitor, dupa cum spune si Platon, opinia medicului si a igno-
rantului nu sunt deopotriv de competente, de exemplu, dac
cineva se va insntosi sau nu.74
7) D e asemenea, in privinta senzadilornsele, nu este la fel
de competent opinia unui alt simt cu cea a simtului propriu
/situadei respective/, sau aceea a unui simt apropiat cu opinia
simtului referitor la ea nssi; ci, in legtur cu culoarea, com
petent are vederea, si nu simtul gustului, in timp ce in legtur
cu gustul are competent simtul respecdv, si nu vederea. lar
fiecare dintre simturi nu afirm niciodat n privinta aceluiasi
obiect c el este si nu este deopotriv ntr-un anume fel, n
72Miscarea presupune repaosul, in raport cu care s existe miscare.

Dac totul ar fi n miscare, ar fi ca si cnd totul ar fi in repaos, deoarece
nu ar exista un punct de referint al miscrii.
73 D e pild, nu senzatia rosului este fals, ci recunoasterea obiec-
tului care este rosu. O teorie similar In D espre set, 111, 3, 427 a.
74 Platon, Theaitetos, 178 c.
acelasi moment. Dar nici cand e vorba despre momente diferite,

am biguitatea nu se refer la continutul senzatiei, ci la obicctul
crurn i s-a asociat senzatia. De pild, acelasi vin ar putea prea,
fie /el nsusi/ schimbndu-se, fie, corpul /omului/ fiind schimbat,
c e cnd dulce, cnd nu. D ar dlcele /ca atare/, in felul in care
este, oricand ar aparca, nu s-a schimbat niciodat, iar simtul
/gustului/ spune mereu adevrul n ce-1 pnveste, iar dlcele
viitor va fi, n mod necesar, asemntor.
8) Ins tate asemenea argumente suprima si lucrul urma-
tor, facnd ca, dup cum pentru nimic nu mai exista Fnnta,
tot asa nimic sa nu m aifiep rin necestate. Cci nu este cu putin-
t ca necesarul s fie mereu altfel, ncat dac exist ceva prin
necestate, el nu va fi si astfel, si altminteri.
9) Si n general, dac exist numai sensibilul, nu a r putea
exista nimic cnd nu exista fiin te vii75. Cci nu ar putea exista
/n acest caz/ senzatie: astfel, pe de-o parte, ar fi probabil ade-
vrat si c nu mai exist obiectele sensibile, si nici senzatiile
<orcr0r||J.crax> (acestea sunt afectri ale celui ce simte). Pe de
alta parte ins, nu-i posibil s nu existe obiecte, chiar si n
absenta senzatiei, dar care pot produce senzatia. Cci nu exist
senzatie a ei nssi, ci exista ceva diferit, in afara senzatiei, care,
n mod necesar, preced senzatia. In fapt, cel ce m ise este, prin
natur, anterior celui mifcat, si aceasta este cu nimic mai putin 10 11 a
valabil, chiar si dac /cel ce mise si cel miscat/ se presupun
unul pe cellalt76.
Capitolul 6
Ajungn ncurctur si unii gnditori convinsi de cele de mai

sus, dar si cei care afirm doar in vorbe doctrnele respective:
75 Esse est percipi se va spune mai tarziu de ctre B erkeley: a fi

inseam n a fi perceput.
76 Adic si in situada n care cel ce misc si cel miscat si schim b
rolurile intre eie, cel ce misc are o anterioritate relativ fat de cel
miscat.
176 M ETAFIZCA
ei cauta s afle cine va judeca pe cel sanacos si, in generai, /cine

va judeca/ pe cel capabil s judece bine in legatura cu totul.
Aceste aporii sunt asemntoare aporiei ce ntreab dac dormim
n momentul de fata sau suntem treji; caci toate aporiile de acest
tip conduc la acelasi punct: filozofii acestia cred ca sep o a te o fen
o ratiune < > pentru orice.
Intr-adevr, ei cauta un principiu si cauta s-1 obtin n urma
unei demonstraii, pe cnd ei arata, n fapte, c sunt cel putin
neconvinsi /c se poate asa ceva/. O r, ei ptesc ceea ce spu-
neam : ei cauta o ratiune pentru ceea ce nu exista ratiune. Caci
principiul dem onstratiei nu este o dem onstratie. Acetia, prin
urmare, ar putea fi convinsi cu usurint de vreme ce nu e
greu de acceptat.
D ar cei care cauta forta /persuasiunii/ doar n cuvinte
< > alearg dup ceva im p o sib il:
ei cred ca afirm a lucruri con trare /n tre ele/, n u m ai cd se
c o n tra z ic p e lo e P
lar dac nu orice este relatie, ci exista si nele lucruri cu o
existent autonoma < >, nu ar putea fi adev-
rat orice aparenta. Cci o aparenta este aparenta pentru cineva,
de unde rezult c cel care sustine c toate aparentele sunt
adevrate face ca toate lucrurile s fie relatii.78 De aceea, cei care
caut forta /persuasiunii/ n cuvinte, dar care, deopotriv, soco-
tesc nimerit sa dea scarna /d e ce spun/ < > trebuie
s aib grij, fiindc nu exist aparenta /independent/, ci
/doar/ aparenta care apare pentru cineva, in momentul cnd
77 Pasaj cu sens controversat, dat de sensul dublu al cuvntului

, deopotriv cuvant si ratiune (vezi infra). Cred c Aristotel
continua s disting ntre filozofii naturii sau alti filozofi care gresesc
de bun credint si sofisti care ncearc s creeze ncurcturi verbale.
78 Aparenta este raportare la un subiect. O r, a sustine c orice
aparent este adevrat tnseamn a nega obiectivitatea lumii $i a ra-
porta totul la subiect. O alt interpretare a pasajului (mai putin plau-
zibil gramatical), pe care am dat-o in editia I, este c ,,o aparent
este aparent pentru un obiect, luat ca esenta independent si c a
lua toate aparentele drept adevrate tnseamn a nega aceast esent.
apare, n msura n care apare si n felul cum apare. lar dac

acesti filozofi vor s dea seama /de ce spun/, dar daca nu vor
s dea seama astfel /anume recunoscnd c nu exist aparenta
independent/ repede li se va ntmpla s afirme lucruri
contradictorii.79
Intr-adevr, e cu putint ca acelasi lucru s par miere cnd
e privit, i s nu par miere cnd e gustat; si s-ar putea ca,
existnd doi ochi, vederile lor, dac nu ar fi egale, s nu vad
aceleasi lucruri, /asta/ dat fiind c /vorbim/ cel puin im po-
triva celor care afirm c aparenta este adevrat din pricina
motivelor artate mai de demult si c, de aceea, toate sunt in
mod egal si false, i adevrate. Cci / - spun ei / nici toat lumea
nu vede lucrurile la fei, nici acelasi om nu le vede rnereu la fei,
ci de multe ori ele apar contrare n acelasi timp (la nclecarea
degetelor, simtul tactil afirm c e vorba despre dou corpuri,
n timp ce vederea afirm existenta unuia singur). $i totui,
nim ic / contradictoriu/ nu e p e r cep ut d e a celafi sirn, luat sub
acelasi raport, n acelafi f e l si n acelafi timp, nct /principiul
noncontradictiei/ ar ram n e adevrat.
Dar probabil c, din acest motiv, este necesar ca cei care 1011 b
vorbesc nu deoarece au ntm pinat o dificltate real, ci doar
de dragul de a vorbi, s afirme c nu este adevrat /principiul,
la modul general/, ci c el este adevrat pentru acest /om/. $i,
cum s-a spus mai nainte, devine necesar ca ei s considere toate
lucrurile drept relatii, raportate la opinie si senzatie, nct, dac
nimeni nu opineaz ceva n prealabil, rezult c nici nu a existt,
nici nu exist nimic. Iar dac totusi a existt, sau exist ceva,
e d ar c nu se poate ca toate s se raporteze doar la opinie.80
79 Aparenta este contextualizat In principiu. Astfel Inct, dac

un anumit context al ei este determinabil, va exista ceva determinabil
$i nu se va mai sustine c totul exist $i nu exist simultan si sub acelafi
raport.
80 Dac cineva va admite c principiul noncontradictiei se aplic
unui individ dat, dar nu si In general, din nou totul devine relace In
raport cu subiectul; de unde rezult c in afara subiectului sensibil
sau cunosctor si inaintea sa nu ar exista nimic autonom .
178 M ETAFIZICA
Si apoi, dac exist unu, atunci lucrurile se raporteaz la unu,

sau la ceva determinat. Iar dac exist acelasi, umtate si
egal, atunci egalul nu se raporteaz la dublu. In fine, dac
om si lucru opinat sunt acelasi lucru in raport cu cel care
opincaz, om nu va fi ccl care opineaz, ci lucrul opinat. Iar
dac orice lucru isi va obtine existenta in raport cu cineva care
il opincaz, acesta va fi o infinitatc de lucruri dup specie.81
C, asadar, este dintre toate cea mai sigur opinie aceea c
n u p o tfi adevrate laolaltafirm atii contradictorii, ct si absur-
dittile la care ajung cei care neag acest principiu si din ce cauz
o fac, s-a artat indestultor. Dar, deoarece este imposibil ca
propozitiile contradictorii s fie adevrate simultan in raport cu
acelasi subiect, e limpede c nici contrariile nu pot s se gseasc
simultan in acelasi subiect. Cci, dintre contrarii, unul este nu
mai putin privatiune, si anume privatiune de Fiint. O r, priva-
tiunea este negatia unui gen determinat. Dac, asadar, este im
posibil a afirma si a nega simultan in mod adevrat, este imposibil
si ca s existe contrariile simultan /la acelasi subiect/82, ci fie c
intr-un anum e f e i exist ambele, fie c unul dintre cle exist
intr-un an u m e fe i, iar cellalt in mod absolut83.
Capitolul 7
Dar nici intrepropozitiile contradictorii <qiTai;\) vncpdoEax;>
nu este posibil s existe ceva /intermedir/, ci este necesar ca, despre
orice subiect, fie s se afirme, fie s se nege un anume predicat.M
81 O alt lectiune: acesta (cel care opineaz) se va raporta la o

infintate de lucruri dup specie."
82 A nu e om este echivalent, sustine Aristotel, cu A e non-om ,
deoarece negatia este privatiunea unui gen (a genului om In acest caz).
83 Evident, referirea este la existenta In virtualitate, care permite
contrariilor s existe simultan. (A ltfel spus, spre deosebire de contra
dictorii < t vTiKEnevoo, care nu pot fi nici afirmate, nici negate
simultan, contrariile < w vctvrx> pot fi negate simultan, dar nu pot
fi afirmate sim ultan.)
84 Principiul tertiului exclus : D e remarcat c Aristotel distinge uneori
Intr ep rop ozifii contradictorii (lit. spus contradictorie <vu(paoi<;>
1) E limpede /aceasta/, mai nti, pentru cei care au definit

ce este adevrul si falsul : caci faptul de a spune c ceea-ce-este
nu este sau c ceea-ce-nu-este este reprezint un fais, n timp
ce a spune c ceea-ce-este este si c ceea-ce-nu-este nu este
reprezint un adevr; astfel nct cel care spune c /ceva/ este
sau nu va spune adevrul sau falsul. Ins nici ceea-ce-este nu
este declarat a nu fi, sau a fi, nici /la fel nu este declarar/ ceea-ce-
nu-este, /dac exist un intermediar ntre afirmatie si negatie/.85
2) In plus, termenul mediu al propozitiilor contradictorii
va fi sau precum e cenusiul, situt ntre negru si alb, szuprecum
ceea ce nu-i nici om, nici cal ar fi situt ntre om si cal. Dac
lucrurile stau n acest din urm fel, el /termenul mediu/ nu s-ar
putea transforma /ntr-unul dintre contrarii/. Intr-adevr, schim-
barea are loe de la non-bine spre bine sau de la bine spre
non-bine; or, schimbare pare s existe mereu, ns nu exist
schimbare dect doar ntre contrarii si trecnd prin termenul
mediu. Dar, dac exist un termen mediu /n sensul cenusiului/,
ar trebui n acest fel /n cazul termenilor contradictorii/ s
existe o generare care s duc la alb si care s nu provin din
non-alb, dar asa ceva nu se vede.
3) Apoi, gndirea afirm sau neag orice gnd si orice con 1012 a
cept acest lucru e ciar din definida /adevrului si a falsului/
oricnd este vorba despre ceva adevrat sau fais. Atunci cnd
gndirea uneste /un subiect si un prdicat/ ntr-un anume fel
afirmnd sau negnd, ea formuleaz un adevr, cnd o face
ntr-alt fel, formuleaz un fais.86
si term eni contradictorii < r v r i K e i( i e v a > . Pe de alt parte, trebuie

rem arcat c form ularea lui A ristotel convine n mod strict numai
propozitiilor individuale, dar nu si universalelor si particularelor. De
exem plu: contradictoria propozitiei toti cinii sunt albi nu este
universala negativa toti cinii sunt non-albi, ci particulara negativa
unii cini sunt non-albi.
85 D ac sunt numai patru posibilitti de predicane - dou pentru
propozitia adevrat si doua pentru cea fals - rezult c nu exista
posibilitatea de a insera o predicatie intermediar, care nu e nici fals,
nici adevrat.
86 Logica lui A ristotel este binar deoarece - arat Aristotel - ea
poate fie uni, fie despart un subiect si un prdicat si fiindc aceast
180 METAFIZ1CA
4) In plus, /termenul mediu/ trebuie s existe in afara tuturor

term em lor contradictorii, afar doar dac nu se vorbeste de dra-
gul de a vorbi. Rezult c cineva /utiliznd un termen mediu/
nu va spune nici ceva adevrat, nici ceva neadevrat si /termenul
mediu/ se va situa alturi de ceea-ce-este si de ceea-ce-nu-este,
astfel nct va exista o schimbare situat alturi de generare si
de distrugere.87
5) Mai departe: si tn cazul acelor genuri unde negada aduce
contrariul ar trebui s existe /un termen mediu/, precum Tn
cazul numerclor, unde /ar trebui s existe un numr/ nici impar,
nici par, ceea ce este imposibil, asa cum rezult din definida
/numrului/.88
6) Mai departe: se v a merge cu o multiplicare la infinit, /dac
s-ar accepta un termen mediu/; cci lucrurile nu vor fi numai
o dat si jumtate mai numeroase, ci /tnc/ mai numeroase: in-
tr-adevr, iarsi va trebui negat termenul mediu, n raport cu
afirmada si cu negaria, iar /rezultatul/ va fi ceva /de sine stttor/,
deoarece Fiinta sa este una diferit /de aceea a celorlalti termeni/.89
operane mentala poate sau nu poate corespunde unirli sau dezunirii

lo rln realitate. Term enul mcdiu nu mai are atunci loc, cci nu exist
intermediar Intre unire si dezunire.
87 A nu spune nici ceva adevarat, nici ceva fals, Inseamn a te situa
In afara contradictiei, deci si a fiintrii si non-fiintrii. D ar orice trans
form are se face Intre contradictorii (de la ce nu este la ceva ce este),
astfel inct, presupunind existenta mediului, ar mai aprea un tip de
transform are, diferit de cea obisnuit.
88 Pentru a doua oar, A ristotcl observa c principiul tertiului
exclus rezult din modul de definire al unor concepte, precum cel
de adevr, de negatie, ori, In cazul de fata, de numr. D ac s-ar
schimba definitia - asa cum o fac logicile plurivalente - ar putea exista
si un tertium. D ac principiul noncontradictiei se sustine pe nece-
sitatea ca un discurs s fie inteligibil si ca sens, principiul tertiului
exclus se sustine pe o anumit definitie a conceptelor.
89 Dac pentru fiecare A si non-A va exista un B , lumea va fi, in
prima instant, o dat si jum tate mai populat. D ar, negndu-1 pe
B , se obtine non -B . D ar si intre B si no n -B ar trebui s existe un
intermediar, C , care ar putea fi si el negat, si asa la infinit. Evident,
s-ar putea scpa de aporie redefinind nodunea de contradictie.
7) In plus, atunci cnd, intreband cineva d aci /ceva/ este

alb, i se rspunde c nu este, nimic altceva nu a fost negat decat
fap tu l d e a fi. Negatia este faptul de a nu fi.
Aceast opinie /contestarea principiului tertiului exclus/ a
fost admis de unii filozofi, dup cum s-aTntampIat si cu restul
opiniilor paradoxale: cand nu pot rezolva controversele, cedand
expresiei verbale <v5vreq raj A.ycp>, ei admit c ceea ce s-a
conchis /sofistic/ este adevrat. Unii isi construiesc teoriile din
aceast pricin, altii deoarece caut o ratiune pentru toate
lucrurile. Principiul/respingerli/ tuturor acestor /te o r ii/ sta In
definitie. Cci se naste o definitie din faptul c este necesar s
se dea o anumit semnificatie /vorbelor /. Iar propozitia al crei
substantiv-subiect <ovo|j.a> este un semnificant <or|neov> /al
unei realitti/ va fi o definitie.90
Teoria lui Heraclit, care sustine c toate sunt si nu sunt,
p are s considere c toate /afirm atiile/ sunt adevrate, iar teoria
lui Anaxagoras, /care pretinde/ c exist ceva ntre termenii
contradictorii, /pare s sustin/ c toate sunt false. Cci atunci
cand totul s-ar amesteca /dup cum crede Anaxagoras/
amestecul nu este nici bun, nici non-bun, nct nu se poate
spune /despre el/ nimic adevrat.91
Capitolul 8
Dup analizarea acestor chestiuni apare limpede c att

propozitiile cu sens singular, cat si cele care sunt afirmate
universal nu se pot com porta asa cum sustin unii92 : astfel, unii
afirm c nimic nu este ad evrat. (Cci ei sustin c nimic nu
90 Vezi cap. 3 : daca numele ,,om are o sem nificatie, el inseam na

animal biped Atunci propozitia: O m ul este un animal biped va
fi o definitie. Vezi C artea Zeta, cap. 4.
91 H eraclit contesta principiul noncontradictiei, in timp ce A na
xagoras pe cel al tertiului exclus.
92 Formulare ambigua si lectiune incerta: de obicei ea este tradusa:
teoriile luate atat individual, cat si impreuna sunt ceva im posibil".
182 M ETAFIZICA
interzice ca tate s fie precum faptul /fals/ c diagonaia /p-

tratului/ este comensurabil /cu latura/.93)
Altii sustin c tate sunt adevrate. Iar aceste teorii sunt
cam la fel cu cele ale lui Heraclit. Cci acesta, dup ce afirm
c tate sunt adevrate si tate false, sustine si ficcare dintre
aceste teze separar, astfel nct dac afirmarea lor separata este
imposibil, este imposibil si afirmarea lor impreun.
1012 b In plus, propozitii, in chip manifest contradictorii <(pavepc<;
vu<paev<;>, sunt cele care nu pot fi adevrate in acelasi timp
si nici false tate, de$i accasta ar putea prea, din cele spuse,
mai curnd posibil94.
ns impotriva tuturor acestor teorii nu trebuie pretins /s
se spun/ dup cum s-a artat si mai sus c ceva este sau
nu este, ci trebuie cerut s se vorbeasc cu sens, astfel inct, por-
nindu-se de la o definitie, s trebuiasc discutat ce inseamn
falsul sau adevrul. lar dac a afirma adevrul nu e nimic altceva
dect a nega ceea ce este fals, este im posibil ca totul s fie
fals: e necesar ca unul dintre cei doi membri ai contradictiei
s fie adevrat.
n plus, dac este necesar fie s afirmi, fie s negi orice, este
imposibil ca ambele alternative s fie false. Numai unul dintre
membrii contradictiei este fals.
D e altminteri, se intmpl cu toate aceste teorii povestea
obisnuit, anume c se d esfiin teazp e eie insele. Cci cel care
sustine c totul este adevrat face s fie adevrat si teza advers
acestei afirmatii (teza advers neag c totul e adevrat), inct
propria sa tez devine neadevrat. Iar cel care afirm c toate
Cred c A ristotel se refer, pe de-o parte, la propozitiile singulare,

de tipul acesta este Socrate, ct si la cele cu sens universal, de tipul:
O m ul este un animal biped".
93 Diagonaia ptratului nu este com ensurabil cu latura, deci afir-
maîa c ar fi com ensurabil este o afirmatie fals.
94 Propozitiile numite aici in chip manifest contradictorii sunt,
de fapt, propozitii contradictorii, care trebuie distinse de cele contrarii.
Prim ele nu pot fi nici deopotriv adevrate, nici deopotriv false, in
timp ce ultimele nu pot fi deopotriv adevrate, dar pot fi deopotri
v false. D e aceea ultima propozitie a paragrafului.
sunt false face s fie falsa chiar propria sa tez. Pe de alta parte,
dac primul ar excepta teza adversa, cum c accasta este singura
care nu e adevrat, iar al doilea si-ar excepta propria tez, cum
c ea este singura care nu e fals, cu nimic mai putin li se
ntmpl lor s implice existenta unei infinitti de propozitii
adevrate si false. Cci propozitia care afirm a c o propozitie
a d ev ra t este a d ev ra t este, la rndul ei, adevrat, si asa
la in fin it
Este limpede si c nu spun adevrul nici cei care afirm c
tate sunt repaos, nici cei care afirm c tate sunt n miscare.
Astfel, dac tate ar fi n repaos, mereu aceleasi lucruri ar fi
adevrate si false, or, apare c aceastsituatie totusi se schim-
b. Chiar cei care sustine aceast tez candva nu exista si nu
va mai exista cndva. lar dac tate se mise, nimic nu va fi
adevrat si totul va fi, n consecint, fals. Dar s-a artat c aceasta
este imposibil.
In plus, este necesar ca ceea-ce-este s se schimbe. Or, schim-
barea se face dintr-o stare ntr-alt stare. D ar nici mcar nu-i
adevrat c totul e n repaos la un anum it m om ent, sau c se
mise la un anum it mom ent, si nici aceea c nimic /nu se mise
sau e in repaos/ tot timpul. Cci exist ceva care mise tot
timpul lucrurile misctoare, iar prim ul Misctor este, el insusi,
nem iscat ,96
95 Fie propozitia P adevrat. Avem atunci propozitia Q care afirm

,,P este adevrat" si care este la rndul ei adevrat. Dar, dac Q este
adevrat, si propozitia S ,,Q este adevrat" va fi adevrat etc.
96 M isctorul nem iscat este D um nezeu, in care se stinge contra
dicha dintre miscare si repaos. Vezi Cartea Lambda.
CARTEA DELTA (V)
Sensurile multiple ale unor term eni: principiu, ratiune de a fi,
elem ent, natura, necesar, unu, a fi, Fiint, identic, altfel, diferit,
contrariu, anterior si posterior, capacitate, virtualitate, cantitate,
calitate, relatie, desvrsit, limita, potrivit cu, intrinsec, dispunere,
posesie, afect, privatiune, a avea, a fi din ceva, parte, intreg, ciuntit,
gcn, fals, proprietate contextual.
Capitolul 1
1) Principiu <apxii> se numeste, intr-un sens, locul de unde

s-ar porni mai intai miscarea lucrului, precum faptul ca de a id 1013 a
este acest inceput al lungimii si al drumului, insa de partea
cealaltd este celalalt capat1.
2) in alt sens, prindpiu se numeste lucrul de unde s-ar naste
ceva in modul cel m ai bun, de exem plu: principiul invataturii
nu trebuie, uneori, luat de la primul element /invatat/ si de la
inceputul obiectului /de studiu/, ci de acolo de unde s-ar putea
invata cel mai usor.
3) in alt sens, principiu inseamna locul de unde mai intai
apare /ceva/, aceasta origine ramanand incorporate, precum
chila barcii si temelia casei, iar la animale, unii considera un
asemenea principiu inima, altii creierul, altii oricare alt
organ de acest tip.
4) Iarasi in alt sens , principiu se spune lucrul de unde pro
vine ceva, cand originea nu este incorporate si de unde, mai intai,
provin miscarea si schimbarea, precum copilul are principiul
la tata si la mama, iar lupta il are in insulta.2
5) in alt sens, se spun tp rin d p iu ceea ce constituie obiectul
preferintei <KOrta Kpoaipr|oiv> celor care se misca si a celor care
se transforma, precum la cetati, magistraturile, puterile, rega-
litatile, tiraniile sunt numite ctpxod, dar si artele sunt numite
astfel, si dintre acestea mai ales cele arhitectonice.3
1 Cuvntul pxn are foarte multe sensuri in greac: capt,inceput,

temei, principiu, origine, demnitate public, stpanire politica etc.
2 Ratiunea eficient.
3 Este interesant de notat felul in care A ristotel, distingnd in
prindpiu semnificatia de ratiune finali, utilizeaz anumite semnificatii
curente ale cuvntului, legate de viata p o litici si sociali.
188 METAFJZ1CA
6) In plus, principiu este numit si elementul de unde poate

fi cunoscut mai intai lucrul, de exemplu, ipotezele suntprinci-
piile dem onstratiilor. In acelasi sens sunt numite principii si
ratiunile de a fi. Caci toate ratiunile d e a f i sunt principii.*
Asadar, comun tuturor principiilor este faptul de a repre-
zenta primul termen de unde fie este, fie se naste, fie este cunos
cut /ceva/. Unele principii sunt incorporate lucrului care provine
din ele, altele 11 sunt exterioare. lata de ce natura este principiu
si /la f e l / elem entul, gandirea, preferinta, Fiinta si scopul. Caci
binele si frumosul su n t principiul multora, atat al cunoasterii,
cat si al miscarii.
Capitolul 25
1) R afiune de a f i /a unui lucru/ xm o v> se numeste,

intr-un sens, /materia/ incorporata, din care provine ceva, asa
precum bronzul este rat;iunea de a fi a statuii si argintul aceea
a vasului si a genurilor acestora.
2) Intr-alt sens, ratiunea de a f i este fo rm a si m odelul, adica
definiîa a ceea-ce-e-in-sine lucrul, genurile acesteia si parole
aflate in definitie. (De exemplu, raportul de doi la unu, si in gene
ral numarul, este forma si ratiunea de a fi a octavei.)6
3) Intr-alt sens, apoi, ratiunea d e a f i arata de unde este cel
dintai inceput al miscarii sau al repaosului, precum cel care a
chibzuit /este inceputul unei activitati/, sau tatal este inceputul
copilului si, in general, facatorul este ratiune de a f i /si inceput/
4 V . Lmurri preliminare, p. 23.

5 A ristotel reia distinctia sa fundamntala intre cele patru ratiuni
de a fi - m ateriali, form ala, eficient si finali - pe care a prezen-
tat-o in Cartea Alpha mare, cap. 3.
6 Ratiunea formala este luat in sens larg : nu numai definitia pro-
priu-zis care arata ce este lucrul, ci si partile definitiei sau alte moduri
de a indica acelasi lucru sunt cuprinse in ea: octava este un raport de
numere, deci numrul, in general, este ratiune formala pentru octav,
ca si ideea de raport, nu numai acel raport particular.
CARTEA DELTA (V) 189
pentru cel fcut si cel care poate s schimbe este ratiune de a

f i pentru cel care se schimb.
4) Mai departe, intr-alt sens, ratiune de a fi inseamn fin a -
litatea, adicscopul, dup cum sntatea este scopul plimbrii.
Cci intrebm de ce se plimb /cineva/ ? Ca s fie sntos
rspundem. Si, vorbind astfel, gndim c am prezentat
rapunea de a f i a plim brii. Si sunt tot ratiuni de a f i /finale/
acelea care intermediaz scopul, atunci cnd un alt lucru se
misc /ctre acest scop/. D e exemplu, cura de slbire nterme-
diaz sntatea, la fel si purificarea, sau medicamentele, sau
instrumentele /medicale/. Cci toate acestea se folosesc in vede- 1013 b
rea snttii, diferenta dintre eie fiind c unele sunt instrumente,
aitele actiuni.
Cam attea sunt sensurile termenului ratiune de a fi. Se
intmpl ns c, de vreme ce rapunile de a f i au multe sensuri,
s existe si multe ratiuni ale aceluiasi lucru, fr s fie luate in
context: de exemplu, radunile statuii, luat ca atare si nu ca
altceva7, sunt si arta sculpturii, si bronzul, dar eie nu sunt ratiuni
in acelafi sens, ci /bronzul/ este ratiune de a fi in calitate de
materie, in timp ce arta sculpturii este ratiune d e a f i fiindc
de la ea provine miscarea /ce a generai statuia/. Se intmpl,
de asemenea, s existe si raduni de a fi reciproce, precum a face
eforturi este radunea bunei condidi, iar buna condirle ratiu-
nea eforturilor, numai c radunile nu sunt raduni in acelasi
sens, ci buna conditie este ratiune luat ca scop, in timp ce a
face eforturi este ratiune ca origine a miscrii.
n plus, acelasi lucru poate fi ratiune de a f i pentru contrarii:
cci ceea ce, prezent fiind, pricinuieste un anume lucru, tot pe
acela, cnd e absent, il socodm uneori a pricinui lucrai contrar.
D e exemplu, credem c absenta carmaciului a produs naufra-
giul, pe cnd prezenta lui ar fi produs salvarea. Ambele, si pre-
zenta, si lipsa, sunt raduni de a fi luate ca lucrai ce pune in miscare.
7 Cineva ar putea sustine faptul c cuptorul de topit bronzul este

o ratiune de a fi a statuii. D ar statuia ca statuie, si nu ca simplu obiect
de bronz, este doar in context produs de un anume cuptor, deoarece
bronzul, ca ratiune m ateriali, a fost prelucrat intr-un cuptor.
190 M ETAFIZICA
Tate radun ile d e a f i amintite acum se repardzeaz dup

cel ep a tr u tipuri foarte clare. A stfel, literele silabelor, m ate
ria artefactelor, focul, pamntul si tate elementele corpurilor,
parlile ntregului, premisele rationam entului sunt raduni de
a fi indicnd o provenienta. U nele dintre ele indica prove-
menta luat ca stibstrat, precum partile /din care este alcatuit
corpul/, ltele o indica artnd ce este in sine lucrul ntregul,
sinteza, form a.8
lar samanta, medicul si omul care a chibzuit ceva, si In gene
ral, orice productor toate acestea reprezint punctul de unde
incejpe schim barea sau starea.
In fine, aitele sunt luate radu ni in calitate de fin alitate si
de bine pentru celclalte lucruri. Cci scopul vrea s fie binele
suprem si finalitatea celorlalte lucruri. Si s nu fie nici o
diferent a vorbi despre el ca bin e sau ca bine aparent9.
Acestea si attea sunt radunile de a f i dup tipul lor; felurile
ratiunilor luate dup numr sunt, dcsigur, multe, dar, rezu-
mnd, se reduc $i acestea. Radunile se spun in multe sensuri,
si chiar dintre cele de acelasi tip una este anterioar sau poste-
rioar alteia: de exemplu, medicul, dar si /apoi/ om ul expert
in tr-o art sunt productorii sntpi, octava /muzical/ se
explica prin dublu si /mai departe/ prin numr10. Si intotdeauna
premisele cuprinztoare /determin/ pe oricare dintre con-
secintele particulare.
Alte raduni trebuie considerate contextale si genuri ale
acestora, precum rapunea /eficient/ a statuii este, intr-un sens,
8 Sectoarele cercului - ca parti ale acestuia - pot indica materialul

din care a Iuat nastere cercul. Pe de alta parte, sub raportul definitici
si al form ei, sectoarele au ca provenienti si ratiune de a fi cercul intreg.
9 Faptul c, s spunem, oamenii se insala asupra binelui propriu,
mncnd, de pild, ceva care le face ru, nu schim b valoarea binelui,
fie $i aparent, de ratiune final. Im portant este c oamenii actioneaz
in vederea a ceea ce ei cred c este bine.
10 n prima instanti, sntatea este produs de medie, dar, deoarece
medicul este expert ntr-o art, sntatea e produs si de omul expert.
A m bii sunt raduni /cauze/ eficiente, dar se deosebesc prin raportul
de anterioritate - posterioritate. La fel si cazul octavei.
Policlet si, intr-alt sens, un sculptor, dat fiind ca sculptorul,

intr-un anum e context, a fost Policlet11. lar premisele cuprinz- 1014 a
toare determina si rezultate contextale, precum omul produce
/existenta/ statuii, sau, in general, animalul o produce pe aceasta,
deoarece Policlet este om, iar omul este animal.
Dar si dintre situatiile contextale /ce constituie ratiuni/ nele
sunt mai ndepartate, ltele sunt mai apropate, precum se ntm-
pl dac omul alb si omul muzical ar fi vzuti responsabili
pentru producerea statuii, si nu doar Policlet sau om ul12.
D ar alturi de tate /trebuie tinut seama/ si de ratiunile de
a fi invocate in m odpropriu <oxeico<; Xey|j.eva>, cat si de cele
invocate contextual, primele fiind desemnate drept capacitati
virtuale, celelalte fiind in actualizare: precum un constructor
este ratiunea de a fi construirii /casei/, ratiune vzut /drept
capacitate virtual/ de a constru, in timp ce un constructor care
construieste /efectiv/ este /ratiunea de a fi aflata in plin actua
lizare/13. Vom afirma ccva asemntor cu cele spuse si in lega
tura cu efectele ale cror ratiuni sunt ratiunile /respective/, de
pild: o anumit ratiune produce aceast statuie anume, sau
o statuie /oarecare/, sau, in general, o imagine; si o alta ratiune
produce acest bronz, ori bronz, ori, in generai, materia. Iar in
privinta ratiunilor contextale la fel.
In plus, si ratiunile proprii, si cele contextale vor fi pre-
zentate in combinara lor <a*>|i7iÊKHEva>, precum e /cnd
spunem/ c producerea statuii nu se datoreaz nici lui Policlet
/ca atare/, nici sculptorului /ca atare/, ci sculptorului Policlet.
11 Statuia este opera unui sculptor; or, fiindca s-a intam plat ca
un sculptor sa se numeasca Policlet, statuia este si opera lui Policlet,
dar in chip contextual, $i nu esential.
12 D aca Policlet este alb $i muzical, muzicalul si albul au produs
in chip intam plator, contextual, o statuie, dar relatia dintre aceasta
si Policlet sau om este mai directa, mai apropiata.
13 Intotdeauna o constructie are drept cauza necesara (proprie)
un constructor /oarecare/, aflat in virtualitate; dar constructia efectiva
este produsa de un anumit constructor a carui activitate nu este nece
sara, ci con textual!.
192 M ETAFIZICA
O ricum , toate aceste raduni sunt sase la num r , dar se spun

/mereu/ in cte dou feluri: /eie se iau/ fie in mod individual,
fie in mod generic ; fie in mod contextual, fie ca gen al contex-
tualului; fie c sunt vzutein combinare, fie izolat14; dar toate
/radunile/ sunt fie in activitate, fie sunt capacitaci virtuale.
Acestea din urm se deosebesc /de primele/ prin aceea c radu
nile in activitate si cele individuale exist si dispar simultan cu
efectele pe care le produc; de exemplu, acest om care vindec
acum coexist cu omul care este vindecat acum , sau acest om
care cldeste acum cu construcîa care se cldeste /in mo-
mentul respectiv/15. Dimpotriv, radunile prezente ca niste
capacitati virtuale nu sunt simultane cu efectele lor intotdeauna:
cci nu piere cldirea simultan cu constructorul.
Capitolul 3
Elem ent <aTO i% Eiov> se numeste lucrul prim, incorporat,
indivizibil din punct de vedere al speciei, la o alt specie /de
lucruri/, din care se compune /ceva/. D e exemplu, elem entele
vorbirii sunt acele /sunete/ din care se compune vorbirea, sunete
in care ea se divide in ultim instant. Acestea, sub raportul
speciei lor, nu se mai divid in alte sunete, ci, dac totusi se divid
/camitadv/, partile sunt similare ca specie ( de pild, dac partea
apei este /tot/ ap, partea silabei nu e silab)16.
La fel vorbesc si despre elem entele corpurilor cei care indica
/drept demente/ ultimele corpuri in care se divid lucrurile;
14 A r fi: 1) ratiunea individala, 2) cea generic, 3) facultativa,

4) facultativa genedc (precum faptul de a produce, fr necestate,
nu aceast statuie, ci o statuie), 5) luat com binat, 6 ) luat izolat.
15 C el care vindec, vzut strict in actualizare, coexista cu cel
vindecat, de asemenea in actualizare. In m om entul cand actiunea de
vindecare Tnceteaz, nu mai exista dect medie si pacient, dar nu om
care vindec si om care este vindecat.
16 A ristotel nu este atom ist: elementul la el este indivizibil numai
sub raport specific, nu $i canticativ. Silaba nu e elem ent al vorbirii
deoarece ea poate fi divizat In sunete ce nu sunt silabe (diferite
CA RTEA DELTA (V) 193
acelc elemente nu /se mai divid/ in alte corpuri diferite /d e ele/

ca specie, fic ca este vorba despre un singur element de acest
tip, fie ca despre mai multe17. Asemanator se vorbeste si despre
elem entele propozitiilor si figurilor geometrice, si in general,
despre cele ale demonstratiilor. Caci primele demonstrapi, in-
cluse in multe /alte/ demonstratii, sunt numite elementele demon
stratiilor. Astfel de rationamente xuAAoYio|ioi> primare sunt 1014 b
cele alcatuite din trei termeni asociati printr-un termen mediu18.
Dar extrapolandu-se /sensul cuvantului/ element, se ajunge,
de aici, sa fie numit astfel ceea ce, fiind unu si mic, ar fi folositor
pentru multe /altele/, de unde se trage obiceiul ca oamenii nu-
mesc element si micul, simplul si indivizibilul. D e aici a venit
ca cele ce sunt in cel mai mare grad universale sa fie /numite/
elemente, fiindca fiecare dintre acestea, fiind el unu si simplu,
se regaseste in multe alte lucruri, fie in toate, fie in cat mai
multe; si /tot de aici/ a venit ca unu s'ipunctui au aparut unora
drept elemente. Iar fiindca numitele genuri sunt universale si
indivizibile (nu exista definitie pentru ele), unii numesc genu-
rile elemente19. Si chiar mai mult numesc ei genurile /elemente/
decat numesc /in acest fel/ diferenta specifica, deoarece genul
este mai universal /decat diferenta/. Intr-adevar, acolo unde exista
diferenta specifica exista si gen, dar nu oriunde exista gen exista
si diferenta specifica20. Com un tuturor este faptul ca elem ent
al fiecarui lucru este primul constituent inclus in fiecare lucru.
specific de silab) ; apa este element deoarece ea poate fi divizat doar

in parti similare calitativ, adic ce sunt ap la rindul lor.
17 Partile apei sunt tot ap, partile focului sunt tot foe etc.
18 Aristotel pare sa nu-si respecte aici definitia: cci prtile silogis-
mului sunt judectile care apartin altei specii decat silogismul.
19 Este vorba despre Unu, Ceea-ce-este, Bine, Adevr.
20 Diferenta specifica distinge specia in cadrul genului; deci exis-
tenta ei presupune existenta genului. Dar dac Unu sau A fi sunt
genuri ele nu admit diferenta specific, deoarece, din cauza univer-
salititii acestor genuri, aceasta ar insemna ca genul sa poat fi predicat
al diferentei. Vezi Cartea Beta, cap. 3.
194 M ETAFIZICA
Capitolili 4
N atura <> se numeste, ntr-un sens, nasterea celor ce
cresc < >, precum ar fi daca cineva 1-ar
pronunta pe u lungindu-1; n alt sens, /se spune asa/ de la lucrili
prim, incorport, pornind de la care creste ceea ce creste
< >21.
n plus, /natura nseamn/ originea primei miscri aflate
n fiecare dintre cele ce sunt prin natura, aflat n el nsusi n
msura n care el exista. Se spune c sporesc naturai <>
despre acelea cte obtin cresterea dintr-o alta surs prin atin
gere si existent laolalta <> sau e x is te r a ane-
xat <>, precum e cazul em brionilor. D ar
atingerea difer de existena laolalta: n cazul primei nu e
necesar sa mai existe ceva n afara atingerii, n timp ce n cele
care exista laolalta exista un ce identic n ambele fiinte, care face,
n loc de /o simpl/ atingere, ca eie sa existe laolalta si sa fie
una din punct de vedere al continuittii si al cantittii, dar nu
si din cel al calittii.
Pe deasupra, se spune natura acel ceva initial din care fie
exista, fie devine ceva dintre cele ce exista naturai, fiind acel
ceva neorganizat <> si incapabil de transformare
prin propria putcre, precum natura statuii si a unor vase de
bronz este bronzul, iar cea a unor obiecte de lemn este lemnul.
La fel se ntmpl si n celelalte cazuri.22 Caci din aceste /mate
riale/ e fcut fiecare obiect, atunci cnd m ateria prim a se
pstreaz.23 n acest fel se spune c elementele sunt natura
celor ce sunt, unii invocnd /n acest roi/ focul, altii aerul, altii
apa, alii altceva de acelasi fel, altii, n fine, invoca /n calitate
de natura/ unele dintre aceste elemente, altii pe toate acestea.
21 Jo cu ri de cuvinte intraductibile; (pwni; contine radicalul fu ce

are sensul a creste", a spori si a crui vocal este scurt.
22 Natur Inseamn aici, evident, materie, u >lT|, sau ratiune material.
23 Este vorba despre materia primar, din care sunt alctuite mate-
riile secunde, precum focul, apa, ori chiar despre aceste materii In
raport cu materii tertire, precum lemnul, bronzul etc.
C ARTEA DELTA (V) 195
ntr-alt sens natura inseamn F unfa lucrurilor naturale , dupa

cum fac cei care declara c natura este prima reuniune /a
elementelor/, sau precum spune Empedocle c:
nu exista natura pentru nim ic din cele ce sunt, 1015 a
ci doar reuniune si schim b al celor reunite;
natura se n u m ere num ai de catre oameni.
D e aceea si pe cate exista sau devin n mod natural, chiar
cnd exista deja constituentul din care ele ajung s devin sau
s existe, nca nu le socotim a avea natura, dac nu ar poseda
form a, configuratie. Prin natura exista, asadar, ceea ce provine
din ambele, precum sunt animalele si partile lor.24 N atura ns
este si prim a m aterie (dar si aceasta trebuie nteleas n dou
sensuri: fie cea raportat la corpul respectiv, fie cea in mod
absolut prim a; de exemplu, bronzul este, n primul sens,
materia prima a obiectelor din bronz raportat la ele ; n sensul
absolut ns, prim a m aterie este probabil apa, dac tate cele
care se pot topi sunt ap), dar si forma si Fiint. Cci acestea
reprezint finalitatea generarli.
Prin transfer semantic, n general, orice F iin f este num it
natura din aceast pricin, deoarece si Fiinta este o natura.25
D in cele spuse rezult c prim a natura si cea in m od principal
numit /asa/ este Fiinta celor care au principiul miscrii n ele
nsele luate ca atare. Cci materia este numit natura prin
faptul c o poate primi pe aceasta /forma/, iar generrile si
cresterea se numesc natura pentru c sunt miscri ce pornesc
de la ea. Iar aceasta /natura/ este principiul miscrii lucrurilor
naturale, ea fiind imanent cumva lor fie ca virtualitate, fie n
actualizare.
24 Din ambele ar putea Tnsemna aici nu forma fi configuratia -

term eni practic sinonim i - , ci com pusul din materie si form a, care
poate fi si el num it natura, mai ales dac form a sau Fiint lucrului
poate fi numit natura .
25 Probabil c este vorba despre artefacte, numite natura prin
transfer semantic.
196 M F.TAFIZICA
Capitolul 5
N ecesar < v a y K a o v > e numit acel lucru far de care nu e
eu putint sa se triiasc, ca unul ce contribuie /la mentinerea
vietii/. D e exemplu: a respira si hrana sunt necesare animalului,
deoarece n absenta lor nu pot exista. D e asemenea, n absenta
necesarului nu e eu putint ca binele fie sa existe, fie sa se fae,
ori rul sa fie nlturat sau limint (precum a bea leacul este
necesar ca sa nu suferi, iar a naviga la Egina este necesar ca sa
iei bani).
n ait sens, necesar se numeste constrngtorul si constrn-
gerea. Acesta este ceea ce mpiedic si opreste mpotriva
tendintei naturale si a intentici; caci constrngtorul este numit
necesar , de unde rezult c acesta este si dureros; dupa cum
si Euenos spune: O rice lucru necesar dureros ep rin fir e . Iar
constrngerea e o necesitate. O spune si /personajul lui/ Sofocle:
Sunt con strn sd sd fac asta.2b i se pare c necesitatea este
ceva inflexibil, si pe bun dreptate. Cci ea se opune miscrii
izvorte din intende si deliberare rational.
n ait sens, se spune c e necesar s fie a$a ceea Ce n u -i eu
putint s fie altfel. Si potrivit eu acest sens al cuvntului nece
sar, si restul lucrurilor toate sunt numite necesare. $i constrn-
1015 b gtorul este numit necesar de f c u t sau de suportat n acel
moment, cnd nu se poate /actiona/ n virtutea tendintei /firesd/
din cauza constrngerii, ca fund necesitatea aceea din pricina
creia nu se poate altminteri; si la fel se spune n privinta celor
ce contribuie la viat si la bine. Prin urmare, atunci cnd nu-i
posibil ntr-un caz binele, ntr-altul viaa si existenta fr anu-
mite condidi, acestea sunt necesare si cauza aceasta reprezint
o necesitate.
Alt sens /al termenului necesar/: este vorba despre demon-
stratia /consecintelor/ necesare, cnd nu e eu putint s fie
altfel, dae s-a fcut o demonstrate riguroas <nX&q>. Primele
/principii/ dau radunea acestui fapt, dae este im posibil s
decurg alte consecinte din premisele din care se aletuieste
26 Sofocle, Electra, v. 256.

silogismul. Pentru unele /propozitii/ exist un alt motiv /dect

eie tnsele/ de a fi necesare, pentru altele nici unul, ci aitele /dect
eie/ exist cu necesitate din pricina lor.27 Prin urmare, lucrul
simplu este si primul, si, in chip suveran, necesar. Cci acest
lucru simplu nu poate exista in mai multe feluri, astfel Tnct
el s nu fie nici asa, nici intr-altfel28. Intr-adevr, deja el ar fi,
/in acest caz/, in mai multe feluri, /si n-ar mai fi simplu/. Dac,
asadar, exist unele entitti eterne si im obile, nu exist nici o
constrngere si nimic contra naturii in ceea ce le priveste .29
Capitolul 6
Unul c i v> exprim, pe de-o parte, o unitate dependent
de context, pe de alta parte, o unitate intrinsec.
Despre unitate dependent de context /vorbim/ cnd ne
rcferim la Coriscos si muzician, cat si la Coriscos muzician (este
acelasi lucru a spune Coriscos si muzician cu a spune Coriscos
m uzician), la muzician si drept, ct si la Coriscos m uzician si
Coriscos drept. Toate acestea sunt considerate a forma o unitate
contextual dreptul si muzicianul fiindc au revenit in con
text unei unice Fiinte; muzician si Coriscos fiindc primul
reprezint o situ ale contextual pentru cellalt.30
Asemntor, intr-un fel, si muzicianul Coriscos este unul
si acelasi lucru cu Coriscos, deoarecc una dintre cele dou parti
este in mod contextual unit cu cealalt dintre prtile sintagmei,
27 A nstotel distinge intre axiom e si propozitii derivate, dup ce

mai inainte a trimis la dem onstrada logica, ale crei concluzii sunt
necesare, spre deosebire de dem onstrada dialctica, care duce doar
la consecinte probabile.
28 Dac lucrul simplu nu poate fi dect intr-u n singur fel, el este
si necesar, cci necesar inseam n tocm ai a nu putea fi altfel.
29 Desigur, este vorba despre divin, endtate simpl si care nu poate
exista cu necesitate dect in tr-u n singur fel: etern si im obil.
30 In esenta lui C orisco s nu e cuprins faptul de a fi muzical, nici
cel de a fi drept. D e aceea, unitatea dintre Coriscos si muzical sau drept
este contextual, aici in sensul de intmpltoare.
198 M ETAFIZICA
bunoar muzicianul este unit contextual cu Coriseos. lar muzi-

cianul Coriseos este unul si acelasi lucra cu dreptul Coriseos
deoarece o parte a fiecreia dintre cele dou /sintagme/, luata
ca unitate, se uneste ntr-un anume context, cu acelasi /subiect/
luat ca o unitate. La fel stau lucrurile si daca s-ar vorbi despre
unire contextala fi e in legatura cu genul, f ie in legatura cu
num ele cu sens universal; de pilda, ca este totuna om si om
muzician. Cci, fie c muzicianul reprezint o proprietate con
textala a omului, luat ca o singur Fiin^, fie c ambele predi
cate sunt proprietri contextale pe care le posed un individ
oarecare, precum Coriseos. Afar doar c nu in acelasi fel se
raporteaz /la subiectul Coriseos/ cele dou predicate: cci
primul /om/ se raporteaz la subiect, precum un gen si aflat
in Fiin^, cellalt, /muzician/ ca o dispunere sau o proprie
tate a Fiintei < >31.
Cate lucruri, asadar, sunt declarare a constitu o unitate
dependent de context sunt in acest fel. D intre cele care sunt
declarate a fi o unitate intrinseca, nele sunt declarate /astfel/
prin aceea c reprezint o continuitate, precum un mnunchi
10 16 a e o unitate datorit legturii, iar bucîle de Iemn datorit
cleiului. lar o linie, chiar dac este curbat, dar ramane continu,
este declarat a fi una, dup cum i fiecare dintre membre /sunt
astfel/, precum piciorul si bratul.
D intre acestea, sunt declarate a fi una ins mai curnd cele
ce au o continuitate naturala dect cele ce o au astfel in mod
artificial. Este numit continuu lucrai a crui miscare e una in
m od intrinsec si nu-i posibil s fie altfel. D ar e una /miscarea/
lucralui indivizibil si indivizibil in timp. Iar lucrurile continue
n m o d intrinsec sunt cele care nu formeaz o unitate prin
31 A ristotel arata ca predicada poate fi conccput n dou mo-

duri numite mai trziu, in extensiune si in intensiune: astfel predica-
tul a f i om $i a f i m uzician pot fi considrate fie ca incluse, cel de-al
doilea In primul, ca specia n gen, fie ambele p ot fi raportate la acelasi
subiect individual, ca proprietti ale acestuia, numai c a f i om e o
proprietate esential, n timp ce a fi muzician e o proprietate neesen-
dal. A m bele tipuri de predicatii sunt ns num ite contextale
CKorc t <TU|iPePT|K<;>, deoarece ambele - n pofida deosebirilor
dintre ele - nu sunt incluse n definida Fiinêi.
/simpl/ atingere. Cci dac ai aseza laolalt bucati de lemn

care se ating Tntre eie, nu ai putea spune c acestea sunt un
/singur/ lemn, nici un /singur/ corp, nici altceva continuu. $i
lucrurile, In generai, continue sunt declarate a fi una, chiar daci
au indoituri, si cu atat mai mult d aci nu au Tndoituri, precum
se intmpl cu gamba si pulpa piciorului, de vreme ce este posi-
bil ca miscarea piciorului sa nu fie una singur. Iar linia dreapt
este in mai mare m isu ri o unitate decat e cea frnta. Pe aceasta
din urm, care are unghiuri, o numim si nu o numim unitate,
fiindc este cu putint ca miscarea ei sa fie si s i nu fie simultan;
dar miscarea liniei drepte este intotdeauna simultan, si nici
o parte a ei care are mrime nu este in repaos, in timp ce o
alta s fie in miscare, asa cum se intmpl in cazul liniei frnte.
In alt sens, apoi, /ceva/ este declarat unu prin aceea c
substratul /su/ este indistinct dup forma /sa/. Este indistinct
/substratul/ lucrurilor a cror form este indivizibil in raport
cu senzatia.32 Ia r substratul este fiep rim u l, f i e ultimul raportat
la fin alitateP Astfel, vinul este numit unul, si apa una, intru-
ct sunt indivizibilein raport cu specia /lor/, si toate lichidele
sunt considerate u nititi (precum vinul, uleiul) si topiturile,
fiindc substratul ultim al tuturor este identic /cu sine/. Intr-ade-
v ir, eie toate sunt aer sau ap.
Sunt, pe de alta parte, declarate una si cele al caror gen, unul
fiind, se diferentiaz dup diferentele specifice opuse /ntre eie/.
Si toate acestea sunt considerate a forma o unitate, fiindc genul
/lor/, unul /singur/ fiind, este substrat pentru diferentele speci
fice, precum calul, omul, cinele formeaz o unitate /generica/,
fiindc sunt toate animalele. i ntr-un mod asemntor /sunt
numite astfel/ de parc ar avea o materie u n ici.34
32 Este vorba din nou despre lucrurile care nu se mai pot diviza
decat In parti de aceeasi specie, care nu se inftiseaz drept compusi,
alctuiti din d em ente diferite.
33 A ristotel distinge din nou materia prim ordiali de materia im e
diata, sau cea mai apropiat in raport cu fin alitatea, adic cu forma
care exprim a esenta lichidului respectiv.
34 wiokehevov inseam ni aici genul - substrat pentru speciilc diferite,
si nu, ca de obicei la A ristotel, materia, dar analogia este evidenti.
200 M ETA FISICA
Aceste lucruri sunt considerate a reprezenta o unitate ba

Tn acest fei, ba /fiindc/ genul supraordonat e considrt unul
si acelasi, dac ar fi vorba despre ultmele specii ale genului
respectiv genul supraordonat acestora: de pild, triunghiul
isoscel si triunghiul echilateral sunt una si aceeasi figur geo
metri c /triunghi/, ntruct ambele sunt triunghiuri, dar eie nu
sunt triunghiuri dentice.35
1016 b
D e asemenea, formeaz o unitate acelea a cror definire,
exprimnd esenta lor, nu se mai poate descompune in alt defi
nitie care s indice esenta lucrului (cci, luat in sine, orice
definire se poate descompune36). Astfel, ceea ce creste si ceea
ce piere sunt unul si acelasi lucru, fiindc definida lor e una,
dup cum, n cazul suprafetelor, una este definida speciei /lor/.
In principiu, atunci cnd gndirea, nedivizndu-se, gndeste
ceea-ce-sunt-n-sine anumite lucruri, si nu poate s fac
disdnctii nici de timp, nici de loc, nici de definitie, acele lucruri
sunt n cea mai mare msur unitd, iar dintre acestea sunt
/a stfel/ m ai eu seam Fnf ele17.
In general, cele ce nu adm it distinctie, n m asura n care nu
o adm it, sunt considerate a fo rm a o unitate. D e exemplu, dae
/ceva/, n msur n care e om, nu admite diviziune, /acel ceva/
este un unie om. Dac /nu admite diviziune/, n msuran care
este animal, reprezint un unie animal; dac ceva /nu admite
diviziune/, n msura n care este mrime, reprezint o unica
mrime.38 Cele mai multe lucruri sunt considerate a reprezenta
o unitate prin faptul c ele fie fac, fie au, fie suporta, fie se
raporteaz la altceva /dect eie/ care este unu.39
35 Lucrurile pot avea unitate fiindc apartin unui gen com un.
36 O definitie, fiind un diseurs, se poate diviza n parti, dar aceste
parti nu mai au caracter de definitie, fi nici mcar de diseurs.
37 Existenta unei unice definitii indic existenta unei unice Fiinte
a lucrurilor respective. A ici se afl, cum am vzut, principalul punct
de stabilitate" n teoria lui A ristotel.
38 Evident, un om este o unitate, luat ca om , dar nu este o unitate
luat ca mrime, deoarece mrimea se poate diviza n parti ce sunt si
ele mrimi la rndul lor.
39 Vezi Cartea Gam m a, cap. 2, despre multiplele sem nificatii aie
term enilor. Mai multe piese form eaz o unitate, fiindc sunt piesele
CA R TEA DELTA (V) 201
Dar sunt numite in m od prim ar crpcrao<;> unitati cele a

cror Fiintdeste una, anume una fie prin continuitate, fie prin
specie, fie prin definitie. Cci le numrm ca fiind mai multe
pe cele care fie nu sunt continu, fie nu tin de o singur specie,
fie nu au o singur definitie.
In plus, despre nele lucruri spunem c formeaz o unitate,
dac au o anumit cantitate si o continuitate, dar sunt situatii
cand nu spunem astfel, daca nu av em d e-a fa c e cu un intreg,
iar acesia nu a r a v ea o fo r m a unica. Astfel, nu am considera
o unitate privind in orice fel prtile prinse ntre ele ale ncl-
tmintei, afar doar dac nu din pricina continuittii /dintre
ele, ci /am face-o mai ales/ dac astfel ar exista o pies de ncl-
tminte care are deja o form unica. D e aceea considerm a fi
o unitate cel mai mult cercul printre linii, deoarece el formea
z un Intreg si este perfect.
Ce-este-in-sine unul reprezint ce-este-in-sine un punct de
piecare sau un principiu, anume al numrului. Cci prim a
mdsurd e un punct de piecare <p%r|>; lucrul cu care mai nti
cunoastem /ceva/, acela este prima msur a fiecrui gen /de
cunostinte/. Unul este, asadar, In legatura cu orice /gen/ pune-
tul de piecare a ceea ce poate fi cunoscut. D ar unul /ca unitate
de msur/ nu este acelasi in tate genurile : cci ba semitonul
/este unitatea/, ba vocala sau silaba. Unul pentru greutti este
diferit de cel pentru miscri. In tate cazurile ns, el este indivi-
zibil fie prin cantitate, fie prin specie. In privinta unului indi-
vizibil dupa cantitate, cel care n tate directiile nu are pozitie,
aceasta este m onada. Cel care este indivizibil n tate directiile
dar are pozitie este punctul, cel care este divizibil ntr-o singur
direcîe e linia; in dou e su prafata ; cel care e divizibil n
tate directiile, adic in cele trei, din punct de vedere cantitativ,
este corpul. Mergnd napoi, unul divizibil in dou directii este
suprafata, divizibil ntr-o singur directie linia, iar unul care
nu este divizibil n nici o directie, din punct de vedere cantitativ,
este punctul si monada: anume, cea far pozitie este monada,
cel cu pozitie este punctul.
unui unic autom obil. Mai multi muzicieni form eaz o unitate,
deoarece cin t In tr-o singur o rch e stri etc.
202 M ETAFIZICA
D e asemenea, nele lucruri sunt o imitate num erica, aitele

au una specifica, ltele generica, ltele analogica. Cele cu
unitate numerica sunt cele a cdror m aterie doar este una sin-
gurd, prin specie formeaz o unitate cele ce au o definipe unica,
prin gen formeaz o unitate cele care au acelasi tip de predicai,
iar prin analogie formeaz o unitate lucrurile care sunt ca ntr-un
raport a l unui term en fa t a de alt termen. Mereu tipurile /de
unitate/ posterioare sunt o consecint <KoXou0eT> a celor
anterioare. Astfel, cate formeaz unitri numerice formeaz si
unitti specifice, dar nu toate cate formeaz unitti specifice
formeaz si unitri numerice40. Ins au unitate generica cate
1 01 7 a au si unitate specifica, ins nu tate cate au unitate generic o
au si pe cea specific, ci o au pe cea analogic. $i nu toate cele
cate au unitate analogic au si unitate generic.41
E ste evident si c multitudinile vor fi opuse unittii : unele
fiindc nu sunt continue42, ltele fiindc posed materia divizi-
bil sub aspectul speciei, fie prima materie, fie ultima43, ltele,
40 Aceast pisic este una la numr, dar, evident este $i apartin-

toare aceleiasi specii. Dou pisici ins apartin aceleiasi spedi, dar nu
sunt aceea$i pisic.
41 Pisica si cinele apartin aceluiaji gen (mamifere), dar nu si aceleiasi
specii. G. Reale crede c unitatea de analogie nu se refer la aceea
despre care se vorbeste in Cartea Gamma, cap. 2, prin care mai multe
semnificatii se raporteaz la un principiu sau un centru, ci la o unitate
bazat pe o proportie cu patru termeni. De pild: vederea este pentru
corp ceea ce stiinta este pentru suflet: Tntre vedere si stiint exista o
unitate analogic. Cred ins c Reale nu observ c, dup ce Aristotel
spune in Cartea Gamma, cap. 2 c, de pild, toate sensurile lui a fi
se raporteaz la Fiint, el alctuieste o proportie cnd arata c la fel
se comporta si sensurile lui sntos. Proportia ar fi: asa cum dife
ritele sensuri ale lui sntos se raporteaz la sntate, tot astfel
diferitele sensuri ale lui a fi se raporteaz la Fiint; si, In sens generai,
diferitele sensuri ale unui concept care nu acoper un gen sau o specie
se raporteaz analog la primul element ierarhic al conceptului.
42 Masa si scaunul.
43 Casa in raport cu prtile sale componente, care nu sunt mas.
Se pot distinge aici materia ultima, crmizile, lemnul, si materia
prima - pmntul, apa etc.
C ARTEA DELTA (V) 203
in sfrsit, prin faptul c exista mai multe definitii care arata

ce sunt ele.
Capitolul 7
Este <to v> semnific, pe de-o parte, /o asociere/ valabil
in context < K c a au(iPe[3r]K(;>, pe de alta parte, o asociere vala
bil intrinsec < kcx0 art>44. n prima acceptiune, spunem, de
pild, c dreptul este muzician, ori c om ul este muzician, ori
c m uzicianul este o m ; vorbim ca si cnd muzicianul ar cldi
o casa, fiindc a tinut de o caracterstica dependentd de context
a constructorului sa fi e si muzician, sau de una a muzicianului
sd fie si constructor (faptul c ceva este altceva inseamn c
ceva are proprietatea n acel context de a fi ceva). La fel stau
lucrurile si cu exemplele de mai sus:
Cci de cate ori il numim pe om muzician si pe muzician
il numim om, sau pe alb il numim muzician, ori pe acesta alb,
/o facem/ fiindc, pe de-o parte, ambele predicate /muzician
si alb/ sunt asocate in m od contextual aceluiasi subiect, iar,
pe de alta parte, pentru c ele reprezint p rop rietp ie contex
tale ale unui subiect existent autonom < tc v t i > . Afirmm
c muzicianul este om deoarece omul are proprietatea, depen-
dent de context, de a fi muzician. La fel se poate vorbi despre
a f i non-alb, deoarece acel lucru este non-alb, care are pro
prietatea contextala s nu fie alb.
Asadar, termenii c o n c e p ii a sta /intr-o asociere/ depen-
dent de context sunt c o n c e p ii astfel fie pentru c ambii
termeni /ai unei propoziîi/ (in de acelasi subiect ce exista
44 A ristotel discuta semnificaia copulei a f i . D istinctia pe care o

face nu se refera la faptul c uneori asocierea subiectului cu predi-
catul este nenecesar, alteori necesar, ci la faptul c ne putem referi
fie la term enii care sunt asociad si care sunt, n general, contextuali,
fie la tipul predicatiei in care ei cad cu necestate. D istinctia este
asemntoare cu cea din algebr, dintre identitate (o egalitate in sine)
si ecuatie (o egalitate contextual).
204 M ETAFIZICA
/autonom/, fie pentru ca al doilea termen tine de primul ce

are o existenta autonoma, fie pentru ca exista un subiect caruia
li apartine un predicat al carui predicat este /chiar/ subiectul45.
Se vorbeste cu referire la valorile lui a fi Incite in m od
intrinsecin tot atatea sensuri cate semnificatii a u fig u rilep re-
dicatiei < >: cate moduri se poate
afirma /ceva despre ceva/, in tot atatea moduri semnifica si
cuvantul a fi". D at fiind ca, dintre cele ce sunt predicate, unele
semnifica ce este /lucrul/, altele cum este el, altele cat este,
altele unde este, altele cdnd este, vocabula a fi semnifica
acelasi lucru cu fiecare dintre categorii46. Caci nu este nici o
diferentaintre propozitiile omul este In Tnsanatosire si omul
se Insanatoseste, nici rntre propozitiile omul este la plimbare
sau este in proces sa taie si propozitiile omul se plimba sau
omul taie, si la fel stau lucrurile si In celelalte situatii.47
45 Atunci cnd se poate spunc c albul e muzician, dar si c muzi-

cianul e alb (prcdicatul subiectului are drept predicat, in a doua pro
pozitie, subiectul din prima propozitie), asocierea prin copula este
se face n mod contextual, non-necesar.
46 In Categorii, Aristotel vorbeste despre 10 categorii sau figuri
ale predicatici: Fiinta, cantitatea, calitatea, locul, timpul, relatia, actiu-
nea, suferirea, pozitia $i posesia. Aici apar doar 8, lipsind pozitia si
posesia. De retinut c el considera c legatura dintre subiect si pre
dicat, copula, se moduleaz, dup felul predicatului, cptand aceeasi
semnificatie fundamntala cu a acestuia.
47 In greac, existenta participiului verbal activ sau pasiv la patru
timpuri face ca propozitii cu predicat verbal sa poat fi cu usurint
redate prin propozitii cu predicat nominai, deci care presupun copula
a fi. Aristotel presupune, deci, c a fi" este prezent implicit cel putin
in orice propozitie si c el asum functia categorial a predicatului.
O mare problem au constituit-o exemplele date de Aristotel ce
par a corespunde unei predicatii nonnecesare, contextale. Vezi:
Reale, loc.cit. Unii au presupus c Aristotel pur si simplu a gresit.
Solutia, dup prerea mea (ce seamn cu cea a lui Reale), este sa nu
distingem n cazul acestor exemple ntre si
ca ntre contextual, extrinsec, facultativ etc. si
esential, necesar, intrinsec etc., cum se face de obicei. Mai degrab
prin s ntelegem rolul lui a fi In perspectiva
CA RTEA D E L T A (V ) 205
De asemenea, a fi semnific si c ,,/ceva/ este , fiin d c

este adevrat, n timp ce ,,a nu fi semnific faptul c /lucrai/
nu e adevrat, cifals. La fel se ntmpl in cazul afirmatiei si
al negatiei, de exemplu: /se spune/ c Socrate este muzician,
fiindc aceasta este adevrat, sau /se spune/ c Socrate este non-alb,
fiindc aceasta este adevrat. D ar /se spune/ c diagonala nu
este comensurabil, fiindc e fals /c e comensurabil/.48
In continuare, a fi semnific si ceea-ce-este afirmat, pe 1017b
de-o parte, ca o virtualitate, pe de alta, in actualizare, in raport
cu toate sensurile amintite.49 Cci afirmam c /cineva/ este
vztor att cnd are capacitatea virtual /de a vedea/, ct si
cnd e vztor in actualizare, si la fel si cnd /afirmm/ c
stie att cel capabil in m o d virtual s se foloseasc de stiint,
ct si cel care se foloseste de ea /efectiv/; iarsi, /afirmm c/
este linistit att cel care deja este n repaos, ct si cel capabil
s fie linistit. La fel /vorbim/ si despre Fiinte: ntr-adevr, afir-
mm c Hermes exist in piatr, /care e virtualmente capabil
s-1 contin/, si jumtatea liniei /exist n linia ntreag/, si c
e /virtualmente/ gru ceea ce e nc necopt. D ar cnd anume
este /ceva/ capabil virtualmente s fie si cnd nc nu, trebuie
cercetat n alt parte.
termenilor pe care ti poate conecta (termeni ce tin de context, si atunci

avem asocieri de tipul: A e B, B e A, C e A si B. lar prin
vom ntelege pe ,,a fi privit n sine nsusi, adic cap ab il sa exprim e
categoriile Fiintei. A tunci, in propozitia omul este la plim bare nu
trebuie vzut legtura contextala dintre subiect si un predicat (pe
care A ristotel a exam inat-o n exem plele de tip omul e m uzician"),
ci expresia categoriei actiunii, indiferent de un anume predicat sau
de un anume subiect. C u alte cuvinte: omul este la plim bare expri
ma nu numai un context in care se afl omul, ci exem plifies categora
actiunii. O r, exprim area acesteia tine intrinsec de vlemele lui a fi",
cci indiferent ce va face om ul, el trebuie ceva s faca.
4S C f. Cartea Epsilon, cap. 4.
49 Prin urmare, n cazul fiecrei categorii, exista fiintri n actua
lizare (a fi verde efectiv, de exem plu) si fiintri n virtualitate (ceva
care este virtual verde, de exemplu o frunz lipsit de lumin).
206 M ETAFIZICA
Capitolul 8
Fiinte <olkri.ca> sunt numite si corpurile simple, precum

pmntul, focul, apa si cate sunt astfel, n general corpurile,
ct si animalele alctuite din acestea, divinittile si prtile lor.
Toate acestea sunt numite Fiinte, fiindca ele nu sunt calitdfile
unui substrat, ci alte lucruri le au p e ele drept substrat.
n alt sens, se numeste Fiintd ceea ce ar fi ratiune a existentei,
fiind in corport in lucrurile respective, cte nu sunt atribuite
unui substrat, precum sufletul este incorport n animal.
D e asemenea, /se numesc Fiinte/ acele pri incorporate n
astfel de lucruri, pri ce definesc si marcheaz un obiect indi
vidual. D ac aceste parti sunt suprimate, se suprim ntregul,
precum suprimndu-se suprafata /se suprim/ corpul dupa
cum spun unii50 si /se suprim/ suprafata, suprimndu-se
linia. $i, n general, numrul pare unora a fi asa ceva (fiind el
suprimat, ei spun c nu exista nimic $i c el defineste totul).
n plus, /se numeste Fiinfd/ esenta lucrului, a crui expresie
este definitia, iar aceasta este numit Fiinfa fiecrui lucru.
Se vede c Fiinta este conceput n doua sensuri /principale/ :
mai nti ca substrat ultim, care nu mai poate fi atribuit ca pr
dicat unui ait substrat; apoi, ca ceea ce, fiind un individual, ar
fi si autonom ; conftguratia, form a fiecrui lucru sunt asa ceva51.
50 E ste vorba despre platonicieni.

51 Fiinta nseamn ceea ce este perm anent si subzistent n lucruri,
ceea ce rm ne cnd apar $i dispar calittile. (Tradus n latin prin
substantia.) A ristotel observa c, de aceea, exista doua sensuri princi
pale: cel de substrat, suport al unor calitti, sens care se nvecineaz
eu cel de materie. A poi, exista fo r m a eu expresia sa verbal, definitia,
care exprim a ceea ce lucrul este eu adevrat si care, de asemenea, mar-
cheaz stabilitatea si permanenta. Term enul poate sugera o interpre-
tare platonician, dar probabil c A ristotel nu se refera aici la ceea
ce este separabil realiter, ci la ceea ce este separabil, autonom izabil,
individualizabil eu ajutorul gndirii: aspectul esential, gnral al
lucrurilor. V . Interpretare la M etafizica, p. 38.
Capitolul 9
Sunt considerate dentice mai inti lucrurile care admit o

identitate contextala /ntre ele/; de exemplu, albul si muzi-
cianul /exprima/ o identitate In msura in care sunt proprie-
tatile contextale ale unuia si aceluiasi subiect; om ul si
muzicianul sunt identici in msura in care a fi ultimul dintre
ele este o proprietate a primului termen. U n termen este
identificat /dup context/ cu fiecare dintre cellari si fiecare
dintre ceilalti este identificat cu el. Cci acelasi lucru cu omul
muzical este declarat a fi si omul, si m uzicalul, iar acela
este /declarat identic/ cu acestia. Iat de ce toate aceste identit ti
nu au vaiabilitate universal. Cci nu este adevrat a se spune
c orice om si /orice muzician/ sunt identici. /Identittile/ cu
caracter universal sunt vaiabile intrinsec, dar identittile depen
dente de context nu sunt vaiabile intrinsec, ci sunt date ca vaia 101 8 a
bile numai <7cXcEx;> pentru lucrurile individuale. Intr-adevr,

pare a fi acelasi lucru Socrate si Socrate m uzician ; ns
cuvntul Socrate nu se poate atribui unei multimi de subieqi,
de unde rezult c nu se poate spune orice Socrate in felul
in care se spune orice o m "52.
Unele lucruri sunt considerate dentice in acest fel /con
textual/; cele ns considerate dentice in m od intrinsec sunt
considerate /astfel/ in tot attea m oduri in cate este considerata
i unitatea. Cci sunt socotite a fi dentice lucrurile a cror
52 Aristotel vrea sa spun, evident, c Socrate este unul fi singur,

cel pe care 1-au ucis atenienii dindu-i s bea cucut. Acela este un
subiect individuai care poate fi identificat intr-un context dat cu
predicate ca muzician, btrn. Totusi, numele Socrate poate
fi aplicat mai multor subiecti, iar expresia orice Socrate poate fi
considerata corect, doar dac prin ea intelegem orice om numit
Socrate. Pe de alt parte, ne-am putea gandi c, Intr-un sens, atributul
filozof se asociaz cu acel Socrate, in mod necesar, si nu facultativ
si contextual, fiindc nu poate fi conceput acel Socrate in absenta
propriettii de a fi filozof.
208 M ETAFIZICA
materie este unica fie sub raportul speciei, fie sub cel al num-
rului, ct si cele a cror Fiint este unica.53
Rezult cu claritate c identitatea este o unire anume, fie
a mai multor /feluri/ de a exista, fie atunci cnd /cineva/ se
foloseste de /ceva/ ca de mai multe lucruri, de pild: cnd ar
spune c ceva este identic cu sine. El se foloseste de acel lucru,
ca si cnd ar fi vorba despre dou entitti.
Sunt considerate a fi ltele <Exepa> fie lucrurile care apartin
mai multor specii, fie acelea a cror materie sau definitie a
Fiintei lor /nu sunt unice/. lar altul se spune n tate felurile
n opozitie cu identicul.
Sunt numite diferite <8t<popa> cele care sunt ltele, avnd
totusi si ceva identic, nu numai sub raportul numrului, ci fie
al speciei, al genului sau al analogiei.
Se mai numesc astfel cele al cror gen nu este identic, de
asemenea, contrarele, si cate au alteritatea n Fiint.
Asem dndtoare < 0 (i0 ia> se numesc cele care n tate privin
o le se com porta la fel; apoi, cele care in mai mare msur se
com porta la fel decat diferit; apoi, cele a c iro r calitate este
unica. In fine, dac este posibil ca /lucrurile/ sa se altereze in
raport cu un numr de contrarii, lucrurile avand /in comun/
majoritatea acestor /contrarii/ sau pe cele mai importante, eie
sunt asemntoare.
N easem dntoarele se comporta opus celor asemntoare.
Capitolul 10
Se numesc opuse <vti.Keip.eva> /propozitiile/ contradic
tora, cele contrarii, /term en ii/ relativi, privatiunea fip osesia
si realitdtile ultime din care si spre care se svrsesc generrile
si distrugerile.
53 A$a cum s-a mai artat, materia apei este identic cu ea inssi
sub raportul speciei, fiindc prtile ei sunt idencice specific cu intregul
(sunt to t ap). O linie este identic cu sine sub raportul num ru-
lui - identitatea prin continuitate. Identitatea de Fiint este cea a
lucrurilor ce au aceeasi definitie (aceeasi form a).
Acele proprietiti care nu pot fi prezente simultan Tntr-un

reccptacol care le poate primi /totusi/ pe ambele /separat/ <xcp
(i(pov 8 e K 't i i c c p > , acelea se numesc opuse, fie eie insele, fie
/materiile/ din care eie provin. Intr-adevir, cenusiul si albul
nu pot exista simultan pe acelasi corp. De aceea /materiile/ din
care eie provin sunt opuse ,54
Contrari <vdvtia> sunt numite mai ntai cele ce se deose-
besc in privinta genului si care nu pot fi prezente simultan la
acelasi subiect, apoi cele apartinnd aceluiasi gen si care se
deosebesc cel mai mult /ntre eie/. D e asemenea, /se numesc/
astfel si cele care se deosebesc la maximum, prezente fiind in
acelasi receptacol, si cele care se deosebesc la maximum dintre
cele supuse aceleiasi capacitati ; apoi cele a cror diferenti este
maxima, fie in mod absolut, fie in raport cu genul, fie in raport
cu specia. Restul se numesc contrarii, unele fiindc contin
dem ente ca cele de mai sus, aitele fiindc sunt capabile sa le
primeasca, aitele fiindc sunt capabile sa le produca, sau s le
suporte, fie ca le produc /actualizat/, sau le suport, fie /c sunt/
pierderi sau achizitii, posesiuni sau privatiuni /ale unor con
trarii/ de acest fel.
Dat fiind ca unul si ceea-ce-este sunt concepute in multe
sensuri, urmeazi cu necesitate c si restul /conceptelor au acest
caracter/ cite se raporteaz la acelea. Rezult c i la fel se com
p o rti si identicul, altul, contrariul, astfel inct exista altul etc.
pentru fiecare categorie.
Sunt numite altele d u p specie acele lucruri care, apartinnd 1 0 1 8 b
aceluiasi gen, nu sunt subordonate unele altora, de asemenea
acelea care, aflndu-se in acelasi gen, posed o diferenti
/specifica/, de asemenea, cele care detin o contrarietate de
esen ti /ntre eie/.
D ar si contrariile sunt altele unele fata de altele dup
specie, fie toate, fie cele numite asan sensul prim, cat si cele
ale caror definitii, date in ultima specie a genului, sunt altele.
54 In fapt, dae gri inseamn aici non-alb, acestea sunt contra-

dictorn, si nu opuse.
210 METAFIZICA
(D e exemplu, omul si calul, desi indistincte dup gen, au alte

definitii fiecare.)55
D e asemenea, sunt aitele si cele care, desi fiind n aceeasi
Fiint, comporta o diferent.56 A celeasi dup specie sunt cele
concepute in mod opus celor de mai sus.
Capitolul 11
D at fiind c n fiecare gen exista ceva prim si un nceput,

anterioare siposteroare sunt numite unele lucruri prin faptul
c sunt mai aproape de un nceput determinat, fie in m od
absolut fi prin natura, fie n mod relativ, fie local, fie ca urmare
a unor motive; de pild, unele sunt anterioare local deoarece
sunt mai apropiate prin natur de un anumit loc determinat
(precum de m ijloc sau de capt), fie /sunt mai apropiate/ in
raport eu un punct ntmpltor; iar ceea ce este mai ndepartat
/de toate acestea/ este posterior.
Altele se raporteaz /ca anterioare si posterioare/ la tim p:
unele evenimente /se numesc an terioare! pentru c sunt mai
ndeprtate de momentul prezent, de exemplu, n cazul eveni-
mentelor trecute, rzboaiele troiene sunt anterioare rzboaielor
medice, fiindca primele sunt mai ndeprtate /dect ultimele/
de momentul prezent.
Altele se numesc anterioare /pentru c sunt mai apropiate
de momentul prezent, precum n cazul evenimentelor viitoare,
jocurile Nemeene sunt anterioare jocurilor Pitice, fiindca sunt
mai apropiate de momentul prezent, cnd ne servim de m o
mentul prezent ca de un nceput si un punct prim.
Altele se numesc anterioare n raport cu miscarea (caci ceea
ce este mai apropiat d ep rim u l m isetor este anterior, precum
55 O m u l si calul apartin aceluiasi gen (anim al), dar unor specii

diferite.
56 E vorba despre atribtele aceleiasi Fiinte.
copilul este anterior brbatului. lar acesta /primul misctor/

este un nceput absolut).57
Altele /se numesc an terioare/ in raport cu puterea erara
6'vaîiv>58: ceea ce precumpneste sub raportul puterii /de a
face ceva/ este anterior si mai puternic. U n astfel de lucru este
cel prin intentia cruia e necesar s urmeze un altul un lucru
posterior astfel inct, dac nu se mise primul, nici al doilea
nu se mise, n timp ce dac primul se mise, atunci si al doilea
i urmeaz. lar intentia reprezint /aici/ nceputul.
Altele /se numesc an terioare/ n raport cu o ordine. (Aces-
tea sunt cele care se distanêaz la anumite intervale fat de
ceva determinat potrivit cu un anume raport; de exemplu: cel
care st alturi de corifeu <jrapaaTCttT|q> n cor e numit anterior
celui care st pe locul trei <TpiTOOTTriq>; la lira, penltima
<7tapavnxr|> coard e anterioar ultimei <vrirr|>. n primul caz,
corifeul, n cel de-al doilea, coarda median reprezint nceputul.
n acest fel sunt numite acestea a n terioare ; n alt sens, e
numit /a n terio r/ ceea ce vine mai inti in ordinea cunoa$terii,
ca fiind anterior n mod absolut. D intre acestea ns, ntr-un
fel sunt cele anterioare in raport cu definida /conceptul/,
intr-altul cele /anterioare/ senzorial. In raport cu definida
/conceptul/ sunt anterioare universalele, senzorial ins sunt
anterioare particularele.59 In raport cu definira /conceptul/
ns, proprietatea contextual este anterioar intregului,
precum m uzicalul este anterior omului muzical. Cci nu
va exista definida intreag fr parte. Pe de alta parte, nu-i
posibil s existe muzical" fr s existe vreun muzician60.
57Desigur, deoarece el nu mai este miscat la rndul su, fiind imobil.

58 livani nu nseam n i aici virtualitate" sau capacitate, ci
putere", ca aceea pe care o are un stpn asupra slujitorului su.
59 D efim tiile sau conceptele (cuvntul grec poate avea ambele
sensuri) se refera mai nti la gnral si apoi coboar prin deductie
la particular. Senzatia este a particularului si urc de la acesta, prin
inductie, spre gnral.
60 Pentru ca s putem dfini omul m uzical, trebuie s stim mai
nti s definim m uzicalul . Pe de alt parte, trebuie s existe mcar
un (o m ) m uzician con cret pentru ca m uzicalul s aib sens.
212 METAFIZICA
Mai departe: se numesc anterioare proprietatile lucrurilor

1019 a anterioare, prccum rcctilinearitatea /este anterioara/ plancitatii:
prima este, Intr-adevar, proprictatea intrinseca a liniei, cea-
lalta a suprafetei.61
Acescea se numesc anterioare si posterioare in acest fel; altele
/se numesc asa/ prin referinta la natura si Fiinta, cate pot exista
fara /prezenta/ altora, dar acelea nu pot exista fara prezenta
primelor. D e o astfel de distinctie s-a servit Platon. (Deoarece
a f i este dc conceput in mai multe sensuri, mai intai vine ca
anterior substratul, de aceea si Fiinta este anterioara.)
Apoi, in alt sens, vin cele /an terioare si posterioare/ vazute
din perspectiva virtualitatii cat si din aceea a actualizarii acestei
virtualitati. Exista, intr-adevar, lucruri care sunt anterioare in
raport cu virtualicatca, altele anterioare sub raportul actua
lizarii /acestei virtualitati/: de excmplu, in mod virtual, semi-
dreapta este anterioara dreptei, partea intregului, si materia
e anterioara Fiintei. Cand virtualitatile sunt actualizate insa,
cle sunt posterioare. Caci, efectiv, vor exista /partea, materia,
semidreapta/, numai dupa ceintregul, /Fiinta/ sunt distruse.62
Intr-un fel, toate cele ce sunt numite anterioare si posterioare
sunt numite /astfel/ in raport cu aceste sensuri: unele /numite
anterioare/ in raport cu aparitia lor pot sa existe fara alte ele-
mente, precum intregul poate sa existe fara parti; altele sunt /ante
rioare/ in raport cu distrugerea lor, precum partea este /anterioara/
intregului /in acest sens/.63 La fel stau lucrurile si cu celelalte.
61 Linia este antcrioar planului n raport cu definitia, pentru c

e mai generala dect ea: nti se definente linia si apoi planul.
62 Intregul nu poate fi conceput dect ca compus din parti, asadar
partea este anterioarn virtualitate. Dar, efectiv, partea apare numai
dac intregul este segmentt. O problem a sp eciali o pune aplicarea
la materie si Fiint. ristotel rationeaz, probabil, in felul urm tor:
pentru ca un lucru s aiba Fiint, adic s poat fi ceea ce este, trebuie
s existe o materie din care s fie fcut. D eci, virtual, materia preced.
Pentru ca materia ns s fie recuperata, trebuie distrusa efectiv, n
actualizare, Fiinta lucrului (form a).
63 Evident, este vorba despre anterioritatea virtual: pentru ca s
poat fi conceput distrugerea ntregului, trebuie conceput cxistenta
Capitolul 12
Virtalitate/capacitate64 <t>va|!i> se numeste, ntr-un sens,
principiul miscrii sau al transformrii /unui corp/, principiu
aflat ntr-un corp diferit, sau luat ca un lucru diferit, /dac se
afl n acclasi corp/; de exemplu: arta construirii reprezint
o virtualitate/capacitate, care nu se afl n constructia ce toemai
se construieste; dimpotriv, arta medicala, care e si ea o vir
tualitate/capacitate, s-ar putea afla n pacientul medicai, dar
nu n calitatea acestuia de pacient.65
In general, n acest sens,principiul transformrii fia i miscrii
/unui lucru/ este numit virtu alitate/capacitate, fiind el situt
ntr-un corp diferit, sau luat ca diferit, /dac e totusi acelasi/.
In alt sens /este numit virtualitate/ aptitudinea de a fi d
termint de ctre un corp diferit sau luat ca diferit. (Cci spu-
nem c un lucru e, virtualmente, capabil de a suporta ceva, dac
exista la el virtualitatea, datorit creia el, cel care suporta,
toemai suporta uneori orice afcctiune, alteori nu chiar orice
afectiune, ci doar dac vreuna ar duce spre mai bine.)
Pc de alta parte, /se numeste capacitate <5t>va|j.i>/ aptitu-
dinca de a mplini bine un lucru, sau conform intentici. Cci
uneori contestam c au capacitatea sa v orbeasc sau s um ble
cei care, numai umblnd si vorbind, nu o fac /totusi/ bine, sau
nu fac ceea ce si-au propus. La fel spunem si n privinta
lucrurilor suportate.
separata a prti. D ac Tntregul este generat n actualizare, prtile nu

exist dect virtual. D ac ntregul este distrus, devenind el virtual,
prtile se actualizeaz.
64 Svajiu; nseamn n greac putere , posibiltate", potent,
virtualitate, capactate. D e aici si im posibilitatea de a-1 reda
printr-un singur term en romnese. De pild, spunem c u n om are
capacitatea s nvete, dar c planta se n virtualitate in samanta.
65 Evident, acelasi om poate fi si pacient, si medie, tratandu-se
singur, ceea ce face ca arta medicinei s se afle la el ca o virtualitate - el
ca medie, si nu ca pacient. Cu o cldire ce se construieste, lucru rile
stau diferit, deoarece ea nu se poate constru singur.
214 M ETAFIZICA
n alt sens, numim puteri <5\>v(iEiq> acele insusiri gratie

crora lucrurile sunt cu totul neafectate sau neschimbtoare,
sau nu pot fi usor clintite inspre mai ru. Cci corpurile se
sparg, se uzeaz, se indoaie si, in general, se distrug nu prin
faptul c dispun de puteri, ci fiindc nu dispun de puteri si due
lips de ceva. D intre acestea, rmn neafectate cele care sunt
afectate cu greutate si puîn, datorit/?mz /lor de a subzista/
si a faptului c au o pu tere anume si sunt intr-un anumit fel.
Dac capacitatea, puterea si virtualitatea se concep in attea
feluri, si virtualul < 5 dvcxtov> intr-un sens, va fi numit ceea ce
posed principiul miscrii si al schimbrii /unui corp/, prin-
cipiu aflat in alt corp, sau luat drept alt corp, /dac se afl in
acelasi corp/. (C ci si ceea ce opreste este ceva virtual in stare
/s se opreasc/.)
In alt sens, numim ceva capabil dac ceva diferit /de el/ are
o astfel de putere asupra /primului lucru/.
1019 b Apoi, in alt sens, dac /ceva/ ar avea capacitatea/virtua
litatea de a se transforma in orice, fie spre mai ru, fie spre
mai bine. Cci si cel ce este nimicit pare capabil s fie nim icit;
altminteri nu ar fi nimicit, dac ar fi incapabil de asa ceva. Dar,
in fapt, el are o anumit conditie, o ratiune si un principiu ce-1
fac s fie afectat n acest fel. Uneori, el pare a fi asa prin faptul
c posed o anumit nsusire, alteori prin faptul c e lipsit /de
asa ceva/. lar dac privatiunea este, intr-un anumit fel, o posesie
/a unei lipse/, tate lucrurile ar fi, virtual, in stare de ceva prin
faptul c ar poseda ceva, astfel inct /ceva/ are o capacitate/vir-
tualitate att prin fa p tu l de a p osed a si a a v ea un principiu,
cat si prin acela c p o s e d p riv atiu n ea acestui /principiu/,
d a c este posibil ,,a a v ea o p riv a p u n e. [lar dac nu este cu
putint, acordm un nume comn unor realitti perfect diferite
<(icov|ia)^>.]
n alt sens, /se spune capabil / prin faptul c un alt lucru,
sau /acelasi/ luat ca un altul nu are o capacitate sau un principiu
distructiv pentru el.
In alt sens /se numesc cap abile/ tate acestea, fie deoarece
se intmpl ca ele doar s existe sau s nu existe, fie deoarece se
ntmpl s existe intr-o bun conditie. $i in lucrurile neinsu-
CARTEA D ELTA (V) 215
fletite este prezenta o astfel de capacitate, precum in unelte.

Caci se spune ca o lira este capabila sa cante, alta ca nu este
deloc, atunci cand nu ar avea un sunet placut.
Incapacitated este privatiunea de capacitate si de un astfel
de principiu, asa cum a fost el prezentat mai sus, privatiune
existenta fie in general, fie aparuta la cel care, prin natura,
poseda /capacitatea/, fie ca apare exact atunci cand el deja o
poseda prin natura. Caci nu in acelasi mod spunem ca sunt
incapabili de procreere un copil, un barbat si un eunuc.
In plus, fiecaruia dintre cele doua tipuri de capacitate i se
poate opune un tip corespunzator de incapacitate: respectiv,
atat tipului de capacitate de a pune pur si simplu in miscare, cat
si celui de capacitate de a pune bine In miscare.
Astfel, unele lucruri se numesc incapabile in raport cu aceas-
ta incapacitate, altele se numesc incapabile in alt sens, cel de
posibil si im posibil; de exemplu: im posibil este lucrul a l carui
contrariu este cu necesitate ad ev arat 66. (D e exemplu, faptul ca
diagonala /patratului/ este comensurabila /cu latura/ este ceva
imposibil, fiindca este falsa aceasta propozitie, a carei propo-
zitie contrarie e nu numai adevarata, dar si in mod necesar
adevarata. Asadar, comensurabilitatea este nu doar falsa, ci si
in mod necesar falsa.)
Dar contrariul acestuia, anume posibilul, exista atunci cand
nu este necesar ca contrariul sau sa fie fals; de exemplu, este
posibil ca omul sa fie asezat, caci /pentru un om/, faptul de a
nu fi asezat nu este, in m od necesar, fals.
Asadar, posibilul desemneaza, intr-un sens, asa cum s-a aratat,
ceea ce nu e in mod necesar fals; in alt sens, el desemneaza
66 In greac S w at v inseamn deopotriv capabil, dar si posi

bil, astfel inct polisemantismul su e mult mai mare dect in romna
si trebuie sa folosim dou cu vinte acolo unde textul lui A ristotel are
unul singur. Afirmatia H om er e automi Eneidei e imposibil (deoa-
reee E n eida este m ult posterioar epocii lui H o m er), dac afirmatia
contrar H om er nu e autorul Eneidei este in mod necesar adevra-
t - ceea ce este cazul. D ac afirmatia contrar nu este in mod necesar
adevrat (de pild, Socrate este btrn ), atunci nici contrara
Socrate nu e btrn nu este imposibil.
216 M KTAFIZICA
ceea ce este adevrat, iar in alt sens, ceea ce e cu putint sa

fie adevrat.67
Prin transfer de sens, se vorbeste in geometrie despre patere
T oatc aceste sensuri al e posibilului <-ta{jxa l 8uvara> nu

se refer la notiunea de virtualitate. Ins toate sensurile care se
refer la virtualitate/capacitate sunt concepute in relatie cu sensul
1020 a primar al acesteia. Or, acesta esteprincipiul transform rii/ unui
lucru/, principiu aflat in alt lucru /dect cel care se transform/,
sau luat ca un alt lucru, /d a c se afld in acelasi lucru/.
Restul sensurilor cuvntului capabil < 5 d v c ( t o v > au in
vedere faptul c unele lucruri se numesc capabile deoarece
altceva are o capacitate /de actiunc asupra/ lor, altele dcoa-
rece nu o are, altele deoarece o are intr-un anumit fcl. In
acelasi fel stau lucrurile si cu cele incapabile.
Rezult c definitia principal a celui dmtai sens al virtua-
littii/capacitata ar fi : un principiu de transform are, aflat in
altceva /d ect ceea ce se transform/, sau aflat in acelasi lucru/,
care este ins luat ca un altul.6S
Capitolul 13
Cantitatea <noov> se numeste ceea ce este divizlbil in doua

sau mai multe parti manente, dintre care fiecarc reprezint/w
67 C el de-al doilea sens pare difcil de interpretat si unii interpreti

au vrut s emendeze textul. ntr-adevr, a fi posibil nu presupune si
a fi adevrat. A ristotel va arata in Cartea T heta, cap. 8 , 1050b, c nu
este necesar ca virtualitatea sa se actualizeze - altfel spus, nu este
necesar ca posibilul s ajung adevrat. S-ar putea atunci sustine c
sensul ,,posibil=adevrat este utilizat de anumiti filozofi care sustin
(im potriva lui A ristotel) c orice posibil va fi candva adevrat.
68 S-a rem arcat c A ristotel nu discut aici in mod direct despre
virtualitatea inteleas ca opus actualizrii. In fapt, dac considerm
cu atentie exemplele oferite de filozof la inceputul capitolului, vedem
c lucrurile nu stau chiar asa: arhitectura este echivalent cu o cas
v irtuali sau cu o multitudine de case virtuale, dintre care una sau alta
se actualizeaz in casa construit.
CARTEA D E L T A (V ) 217
natur ceva individual si determ inat.^ Dac o cantitate ar fi

numrabil, ea reprczint o multime <nXfocJ>, iar dac ar fi m i
surabili, rcprezint o m rim e ciieyeBo^X Se numeste multime
ceea ce in mod virtual este divizibil in parti discontinui si se
numeste m rim e ceea ce este divizibil /in mod virtual/ in parti
continui.
Dintre mrimi, cea continua intr-o singur dimensiune se
numeste lungime, marimea continua in dou dimensiuni se nu
meste lrgtme, si cea continua in trei dimensiuni /se numeste/
adancime. O mrime determinati din acestea se numeste numr,
o lungime determinata se numeste linie, o largirne determinata
suprafat, o adancime determinata corp.
Unele cantitti se concep intrinsec, altele sunt cantitti numai
in context. D e cxemplu, linia este o cantitate intrinseca, in timp
ce muzicalul este cantitate doar intr-un anumc context.70 Dintre
cantittile concepute intrinsec, unele sunt asa dup Fiinta lor,
precum este linia (caci in definitia care arata ce este ea se afl
cantitatea), in timp ce altele sunt propriet si posesii /ale Fiin-
tei respective/, precum m ultul siputinul, lungul fi scurtul, latul
si strmtul, adncul si scundul, greul fi uforul si altele asemenca.
O r, si m arele fi micul, si m ai m arele fi m ai micul, concepute
att in sine, cat si in raport unele cu celelalte, sunt proprictati
intrinseci ale cantittii.71 Ins aceste nume sunt transferate si
asupra altor lucruri.
Dintre cantittile ce trebuie concepute contextual, unele
sunt astfel, precum s-a spus c muzicalul este o cantitate si albul
la fei, prin faptul c lucrul cruia aceste proprietti i apartin
69 Deci prtile trebuie s fie Fiinte, si nu proprietti: o bucat de lemn

poate fi divizat in alte bucti de lemn, dar nu in lemn si culoarea sa.
70 Evident, cnd spunem c muzicalul e mare, marele se asociaz
cu muzicalul doar in mod contextuai.
71 In Categorii, marele si micul sunt trecute printre relative, deoa-
rece ele presupun o relatie de com parare. Aici A ristotel le considera
proprietti ale cantittii, in sensu! c o anumit cantitate determinat
e calificat mare sau mic, sau c marele sau micul presupun notiunea
de cantitate.
218 M ETAFIZICA
este ceva cantitativ. Aitele trebuie ntelesc ca miscare si timp.

Caci si acestea /timpul si miscarea/ sunt numite cantitti,
si /cantitti/ continue prin faptul c sunt divizibile entittile
ale cror proprietti sunt timpul si miscarea. Nu ma refer acum
la lucrul miscat, ci am n vedere /spatiul/ n raport cu care s-a
miscat <o to Kivo)j.evov, d XX' k i v t 0 t i > . Caci prin faptul
c aceasta este o cantitate si miscarea este o cantitate, si timpul
este /o cantitate/, din acelasi motiv.
Capitolul 14
Calitate <7101v> se numeste, ntr-un sens, diferenta <5iopopd>
pe care o contine Fiinta, precum omul este un an im al eu o
anum ita calitate, ntruct este biped, calul este un an im al cu
o alta calitate, ntruct este patruped; cercul este o figu ra cu
o anum ita calitate, fiindc este far unghiuri. Acestea toate se
ntmpl de vreme ce diferenta din cadrul Fiintei este calitativ.72
1020 b In sensul acesta, calitatea este o diferenta a Fiintei', n alt
sens, calitatea se refera la entittile imobile si matematice, precum
sunt numerele ce au anumite calitti: de exemplu, numerele
compuse, si nu doar cele unidimensionale, ci si cele a cror imi-
tatie este planul si solidul (aceste numere sunt numere la ptrat
sau numere la cu b ); n general, numim calitate ceea ce, alturi
de cantitate, se afl n Fiint. Caci Fiinta fiecrui /numr/ este
/numrul/ luat o singur data: de exemplu, Fiinta lui sase nu
este sase luat de dou sau de trei ori, ci sase luat o singur dat.
D e asemenea, /se numesc calitti/ cte sunt propriettile
Fiintelor n miscare, de exemplu, caldura, si frigul, a lb ea ta fi
71 In acest sens diferential, calitatea este o proprietate a genului

n care se afl F iin tele: cnd un animal are proprietatea de a fi ratio
nal, el se diferentiaz de alte animale si este om . S-a rem arcat c, n
acest sens, calitatea devine asem ntoare cu Fiinta sau cu form a, n
vreme ce n Categorii, ea form eaz un gen distinct de Fiint. Aristotel
nu identific ns calitatea cu Fiinta, ci spune c ea este diferenta
Fiintei. Simpla calitate, nelegat de un substrat, nu este Fiint, deoarece
nu are autonom ie.
negreala, greutatea si ufurmta si asa mai departe, calitti potrivit

cu care spunem c se si altereaz corpurile cclor n miscare.73
D e asemenea, /se numeste calitate/ ceea ce se raporteaz la
virtute si la viciu si, n general, rul si bnele.
Asadar, cam dou sensuri ar avea nopunea de calitate,
iar dintre ele until este celprincipal: in senstilprim, calitate este
difexenta Fiinpei. (Calitatea specifici numerelor este, n fapt,
o parte a calittii luate in acest sens. Cci ea este o diferent a
Fiintelor, ns fie a unora mobile, fie a unora luate ca imobile.)
In cellalt sens, calitate se numesc propriettile si afectiunile
corpurilor n miscare, luate ca fiind n miscare, ct si diferen-
tierile ntre miscri. lar virtutea si viciul sunt o parte a /genului/
afectiunilor. Cci ele indica diferentele n cadrul miscrii si al
actiunii, in conform itate cu care lucrurile aflate n miscare fac
sau reactioneaz bine sau ru. Astfel un lucru capabil s se miste
sau s actioneze n acest fel determinai este bun, altul in alt
fel, potrivnic /primului/ este de rea calitate. Bnele si raul
semnific, in special, calitatea la fiintele vii, iar dintre acestea,
cel mai mult o semnific la cele capabile de acte intentionale.
Capitolul 15
R elafie <npq ti> se numesc, intr-un sens, cele care se com
p o rti precum dublu l fat de ju m tate si precum ntreitul fat
de treim e; in generai, precum ccl de un anum it num r de ori
m ai m are fat de fractia corespunztoare, sau ca cel care contine
fat de cel care este continui.
Altele sunt /numite relatie/ in sensul in care lucrul capabil
s inclzeasc se raporteaz la cel capabil s fie inclzit, cel
capabil s taie la cel capabil s fie tiat si, in generai, cel
capabil de actiune se raporteaz la cel capabil s suporte
efectul actiunii.
73 In acest sens, calitatea este o proprietate a Fiintelor, mai ales

a celor individuale, ce se manifesta prin mineare. N u este ins, In mod
obligatoriu, vorba despre o calitate diferendatoare, esendal.
220 MF.TAF1ZICA
Altele sunt relatii n sensul in care m surabilul se rapor

teaz la msur, cognoscibilul la cunoastere, si sensibilul se
raporteaz la senzatie.
Cele dinti tipuri de relatii /mentionate/ se raporteaz la
numr, fie indistinct, fie dtermint, fat de ele nsele sau fat
de unitate. D e exemplu, dublul este un numr determinat fat
de unitate, n timp ce m ultiplul se raporteaz la unitate, dar
nu ntr-un mod determinat, adic n acest sau n ait raport. Iar
3/2 fat de 2/3 se raporteaz ca numr n conform itate eu un
1021 a numr determinat, n timp ce o fractic supraunitar oarecare
fat de inversa ei se raporteaz n conform itate eu un numr
indeterminat, la fel ca si multiplul n raport eu unitatea. Iar
cel ce depseste fat de cel depsit se raporteaz conform eu
un numr total indeterminat. Cci numrul este comensurabil,
dar cnd mrimile nu sunt comensurabile, nu putem vorbi de
numr. O r, cel ce depseste fat de cel depsit este att de mare
/ct acesta/, la care se adaug nc ceva, acest ceva fiind inde
terminat, /fiind neclar/ n care din cele dou situatii s-ar ntm-
pla s fie gal sau ingal.
Aceste relatii sunt toate de tip numeric sau tin de proprie-
tti numerice; dar tt o relade /numeric/, desi n ait sens, este
presupus de gal, de asem ntor si de identic. (Toate /acestea/
sunt, ntr-adevr, concepute n raport eu unul, anume: sunt
identice cele a cror Fiint este una, sunt asem n toare cele a
cror calitate este una si sunt gal cele a cror cantitate este
una. Iar unul este principiu si msur a numrului. Rezult c
toate aceste ultime relatii sunt concepute n raport eu num
rul, dar nu n acelasi fel eu cele /prezentate mai nainte/.)
Lucrurile active si cele receptive /au relatii/ n funede de
capacitatea lor virtual activ si receptiv, ct si de actualizarea
virtualittilor /respective/. D e exemplu, lucrul capabil s
nclzeasc se raporteaz la cel capabil s fie nclzit ntruct
exist virtualittile respective; iarsi, cel carenclzeste efectiv
se raporteaz la cel efectiv nclzit, ca lucruri aflate n actua-
lizare. N u exist ns actualizri aie relatiilor numerice, dect
C A RTEA DELTA (V) 221
doar in felul artat in alte loeuri. Dar nu exist /pentru eie/

actualizri in funetie de miscare.74
Dintre relatiile asoeiate unei virtualitti sunt si cele asociate
cu momentele timpului; de exemplu, cel ce a fcut in raport
cu cel ce a fost fcut, sau cel ce va face n raport cu cel ce va
fi fcut. In acest sens, si tatl este numit tatl fiului: unul este
elementul care a fost activ, cellalt elementul care a fost pasiv.
In plus, unele relatii au de-a face cu privatiunea unei vir
tualitti, precum imposibilul si cte se mai conccp In acest sens,
precum invizibilul.
Relatiile numerice si cele legate de o virtualitate sunt toate
relatii, deoarece ceva existent este conceput a fi ceea ce este ca
atribut al aitei entitti, si nu fiindc altceva este conceput in
raport cu prima entitate. Dar msurabilul, cognoscibilul si cogi-
tabilul sunt numite relatii prin faptul c altceva se raporteaz
la eie. Cci cogitabilul semnific c exist o gandire a /obiec-
tului respectiv/ si nu c gndirea este raportat la lucrai /cogi-
tabil/ a crui gandire este ea. (A r Inscmna s se spun de dou
ori acelasi lucru !75) La fel si vederea este, cumvar, vedere a ceva,
nu ins /de fapt/ a lucrului a crui vedere se spune c este (desi 1021 b
e adevrat s se spun astfel), ci e vedere In raport cu culoarea
sau n raport cu altceva analog. Altminteri s-ar spune de dou
ori acelasi lucru, anume c exist vederea obicctului a crui
vedere este ea.
Asadar, unele dintre relatiile intrinseci trebuie concepute
n acest fel; altele se numesc astfel dac genurile in care eie se
afl ar avea acest caracter: de exemplu, arta medicala apartine
relatiilor, fiindc genul su stiinta pare a fi o relatie.
74 Numerele sunt entitti imobile si de aceea eie nu parcurg trascul

de la virtualitate la actualizare. Mintea omeneasc poate Ins actualiza
anumite relatii numerice existente, far ca aceasta s nsemne c nume
rele nsele s-ar deplasa. V. Cartea Epsilon, cap. 1, 1026a.
75 U n lucru gndit, cogitabil, presupune im plicit o relatie cu gan
direa. A spune c ceva cogitabil este In relatie eu gndirea nseamn
a rpta de dou ori acelasi lucru, deoarece el fiind cogitabil nu poate
s nu fie obiect al gndirii. La fel, nu vora spune, In sens strict, c vedem
un obiect vizibil, deoarece vizibilul este implicit obiect al vederii.
222 M ETAFIZICA
In plus, se numesc relatii notiunile potrivit cu care entititile

care au insusirile lor se numesc relatii : de pild, egalitatea /este
relatie/, intrucat egalul /este o relati e/, ori asemnarea /este o
relatie/, fiindc si asemntorul este.
Aitele se numesc relapii in context, de pild, omul este o
rela te /in acest sens/, fiindc, Tntr-un anumit context, el este
dublu, iar dublul apartine relatiilor. Sau albul /e si el o relatie/,
dac, in context, acelasi om este si dublu, si alb.76
Capitolul 16
Desdvarsit <> se numeste, pe de-o parte, unitatea

in afara creia nu se poate concepe nici o parte /a ei/; de exem-
plu, timp desdvarsit este acel timp al fiecrui /proces/ in afara
cruia nu se poate concepe vreun /alt/ timp care s fie o parte
a acestui timp. Se vorbeste si in privinta virtudi si a binelui
despre desdvarsit, cand /ceva/ nu admite o sporire in raport
cu genul /respecdv/; de exemplu, spunem m edic desdvarsit si
flautist desdvarsit, cand, in raport cu specia, /acei oameni/ nu
au nici un cusur in priceperea lor < >. Prin
transfer de sens, vorbim in acest fel $i in privinta lucrurilor rele,
spunand sicofant desdvarsit sau hot desdvarsit, de vreme ce pe
ei ii numim si burn, anume un bun sicofant sau un bun hot.
Iar priceperea si virtutea sunt o desvrsire. Cci fiecare
lucru este atunci desdvarsit si fiecare Fiint este atunci desa-
vrsitd, cand, potrivit cu specia /respectiv/, nu lipseste din
virtutea proprie nici o parte a mrimii ei naturale.
In plus, se numesc desdvarfite lucrurile care au un sfrsit
<>77, ce e excelent: acestea se numesc desavarsite. Eie sunt,
76 Dac un om e de dou ori mai greu decat altul, el este, in con-

textul greuttilor, o relatie. Dac acelasi om e si alb, albul, ca atribut,
in context, al omului, devine si el o relatie, deoarece subiectul cruia
ii apartine a devenit o relatie.
77 TXoq in greac inseamn deopotriv sfrsit, capt, cat si scop.
Aristotel explica mai jos polisemia termenului.
asadar, desvrsite in raport cu imprejurarea c au un sfrsit.

Rezult c, de vrerne ce sfrsitul este ceva dintre lucrurile ulti
me, prin transfer de sens, ne referim si la cele rele, vorbind
despre o p ie ir e desvrsit, sau o nimicire desvrsit, atunci
cand nu lipseste nimic din nimicire si din ru, ci s-ar ajunge
pn la extrem. D e aceea si moartea <TEXewr|>, metaforic, se
numeste sfrsit, fiindc ambele sunt aflate la extrem.
Sfrsit se mai numeste si ultimul scop.
Asadar, cele desvrsite , considerate intrinsec, se spun in
atatea sensuri, anume: unele, deoarece in pozitivitatea lor nu
au nici o lips, nici un exces si nici nu Ias in afar ceva; altele
fiindc, in general, nu admit un exces in fiecare gen si nici nu
exist ceva in afara /lor/. Altele sunt numite /astfel/ deja prin 1022 a
raportare la acestea, deoarece fie fac ceva asemntor (des-
vrsit), fie posed, fie se asociaz cu acestea, fie cumva se concep
ca raportandu-se la cele numite desvrsite in sensul dinti.
CapitoluI 17
Lim it <7tpai;> se numeste att extremitatea oricrui lucru,
ct si primul punct in afara cruia nu se mai poate afla nimic
si primul in interiorul cruia se afl totul, extremitate care ar
fi o form a mrimii sau o form a ceva ce posed mrime78.
/L im it se numeste/ si scopul fiecrui lucru in vederea
acestuia se realizeaz miscarea si acpunea, si nu pornind de la
el. U neori ins inseamn ambele si originea, fi scopul.
De asemenea, /se numeste lim it / Fiinta fiecrui lucru si
ceea-ce-e-n sine fiecare: cci aceasta reprezint limita cunoas-
terii /lucrului/. Iar dac aici este limita cunoasterii, este tot aici
si limita lucrului,79 incat e limpede c atatea sensuri cte are
notiunea de principiu, tot atatea are si cea de limit, si inc
mai multe: cci principiul este o limit, dar nu orice limit
este principiu".
78 Cum am spune noi, un contur.

79 Cunoasterea, pentru Aristotel, nu este inepuizabil, ci este lim i
tata de cunoasterea esentei lucrului.
224 METAITZICA
Capitolul 18
Potrivit eu <Ka0 > se spune n multe sensuri: mai nti se

indica eu ajutorul acestei expresii forma si Fiinta fiecrui lucru;
de exemplu, atributul potrivit cu care omul este bun /este/
binele intrinsec.
In ait sens, se utilizeaz potrivit cu spre a indica ceea ce mai
nti constituie suportul naturai n care apare ceva, de exem
plu, culoarea care apare ntr-o suprafat. Primul sens al lui
potrivit eu desemneaz form a, al doilea desemneaz m ateria
fiecrui lucru si primul substrat al su. In generai, potrivit eu
se utilizeaz n tot attea sensuri n cte se utilizeaz si notiunea
de ratiunc de a fi. Cci se spune, indiferent -.potrivit eu /ce
scop/ sau n vederea a c e a. venit e l; potrivit eu ce anume a ratio-
nat fais ori corect, sau care este ratiunea de a fi a rationamentului
fais sau corcct.
Apoi expresia potrivit eu se refera la pozitie: locul potrivit
cu care el s-a asezat sau se plimb. Toate acestea indica locul
si pozitia.
De aici rezult c i si potrivit eu sine sau intrinsec < K a 0 o r n c
se spune, n mod necesar, n multe sensuri:
Intr-un sens, intrinsec se refera la esenta fiecrui lucru, de
exemplu, Callias luat intrinsec este Callias si esenta lui Callias.
Intr-alt sens, /intrinsec/ are n vedere toate cte sunt cu-
prinse n ceea-ce-este lucrul, de exemplu : Callias luat intrinsec
este animal. Cci faptul de a fi animal este con tin u tn definitia
/lui Callias/, de vreme ce Callias este un anim al.
Se mai vorbeste despre intrinsec dae ceva este primit n
sine nsusi mai nti sau ntr-o parte a sa; de pild, suprafata
este a lb a n m od intrinsec. D e asemenca, omul trieste n mod
intrinsec, deoarcce sufletul este o parte a omului si n ea mai
nti se afl viata.
Apoi, se mai numeste intrinsec lucrul care nu are altceva
/dect pe sine/ drept ratiune de a fi. Exist multe ratiuni de a
fi aie omului animalul, bipedul, si totusi, n mod intrinsec,
om ul este om.
In fine, se numesc intrinseci atribtele care apartin unui

singur subiect si luat ca un singur subicct, deoarece e separar
in mod intrinsec80.
Capitolul 19
Dispunere < St0Eov> se numeste ordinea lucrurilor care
au prti, luat fie dup loe, fie ca virtualitate, fie ca forma. Cci 1022 b
trebuie s existe o anumit pozitionare <0ai>, aa cum chiar
numele /de dis-punere/ o arat.
Capitolul 20
Posesiesl <eî> se numeste, ntr-un sens, un fel de activitate

a celui care posed si a celui care e posedat, precum o facere
sau o miscare. Intr-adevr, cnd ceva produce si altceva e
produs, exista producerea la mijloc. La fel exista o posesie ntre
cel ce posed o hain si haina posedat.
Este, asadar, limpede c nu este cu putint ,,s posezi o atare
posesie, cci s-ar merge la infinit, dac va fi posibil s posezi
posesia posedatului.
Conditie <î> se numeste dispozitia n conform itate cu
care ceva e dispus bine sau ru, fie luat intrinsec, fie relativ la
altceva, precum sntatea este o conditie /n acest sens/. Cci
ea este o dispunere /bun/. In plus, conditie se spune dac exista
o parte a unei astfel de dispozitii. lata de ce si excelenta prtilor
este o /bun/ conditie /a ntregului/.
80D e exemplu, ratiunea apartine numai omului luat ca om , adic

vzut ca separat, diferit de restul animalelor. Este atributul numit 51
t'Siov, proprium .
81 Inseamn att posesie, ct si conditie in care cineva se
afl (lat. habitus).
226 M ETAFIZICA
Capitolul 21
A fect <n0oi;> se numeste intr-un sens o calitate prin care
este posibil ca ceva sa sufere o alterare, precum e albul si negrul,
dulcele si amarul, greutatea si usurtatea si toate cate mai sunt
astfel. In alt sens, sunt afecte activittile si alterrile deja produse
de aceste calitti.
Mai mult decat acestea, /se mai numesc/ afecte alterrile si
miscrile vtmtoare si cel mai mult vtmrile cumplite. D e
asemenea, se numesc afecte marile dimensiuni ale nenorocirilor
si ale suferintelor.
Capitolul 22
Privapune r c p T i < j i q > se numeste, Tntr-un sens, dac ceva
nu ar avea o calitate dintre cele avute Tn mod naturai, chiar dac
nu el nsusi ar fi fost nscut, in mod naturai, ca s-o aib; de
exemplu, se spune c pianta est e p rivata de ochi.
n alt sens, /se numeste privatiu ne/ dac ceva, nscut ca s
aib in mod naturai o calitate, fie el nsusi, fie prin genul su,
totusi nu ar avea-o; de pild, tntr-un fel un om orb a fost privai
de vedere, intr-altul cartina: ultima a fost privat prin genul
ei, primul /doar/ ca individ.
In plus, /se numeste privatiune! dac ceva nscut prin natur
s aib o calitate si in momentul cand ar trebui s-o aib nu ar
avea-o. Cci orbirea este o privatiune, tns un orb nu ar fi
/neaprat asa/ toat viata, ci in momentul cand, fiind normal s
aib vedere, tocmai atunci nu ar avea-o. La fel, se spune c /ceva
este privat de o calitate/ dac, n locul cnd ar fi naturai s-o aib
potrivit cu conditiile n care ar fi naturai s-o aib, n raport cu
eie Asi n felul n care ar fi naturai s-o aib, totusi
nu ar avea-o.
In plus, lipsirea violent de o proprietate se numeste
privatiune.
Si n cte sensuri vorbim despre negatiile ce se formeaz cu
o particul privativ82, in tot atatea vorbim si despre privatiuni.
82 Textu l grec vorbeste despre a , cu sens privativ.

Se spune inegal prin faptul c i ceva nu posed i egalitatea ceea

ce in mod naturai /ar fi trebuit s-o aib/; invizibil, deoarece
fie in generai nu are culoare, fie o are tn mod necorespunztor;
fardpicioare se zice despre ceea ce fie in generai nu are picioare,
fie le are rele.
D e asemenea, se /mai foloseste privatiunea/ atunci cnd
ceva are o caracteristic prezent in mica m isura, de exemplu,
spunem fa r d sm bure, ceea ce inseam ni un fruct avand cumva
1023 a
un smbure foarte mie. D e asemenea, cnd nu este usor /de
fcut ceva/ sau nu-i bine; de exemplu, indivizibil msczmn. nu
numai a nu fi divizibil, ci si a nu fi u$or sau bine divizibil. D e
asemenea, /vorbim despre privatiune/ atunci cnd ceva ar fi
lipsit de o proprietate sub toate aspectele. O rb se nume$te nu
chiorul, ci omul care nu are vedere la nici un ochi. D e aici se
vede c nu oricine este fie bun, fie ru, fie drept, fie nedrept,
ci existi si ceva intermediar.
Capitolul 23
A avea, a tine <to x e i v > 83 se spune tn mai multe sensuri :
Tntr-un sens, cnd ceva se m isci potrivit cu natura sa sau cu
impulsul su ; de aceea se spune c febra il are pe om, c i tiranii
au cettile si c i cei invesmntati au haina.
In alt sens, /se spune c i are despre lucrul/ in care s-ar afla
ceva ca intr-un recipient; de exemplu, spunem c arama are
forma statuii si c trupul are boala.
In alt sens, are lucrul care concine ceea ce este continui;
caci se spune c ceva este avut de ctre altceva, in care, con-
tintor fiind acesta din urm i, se afla primul lucru. D e exemplu,
afirmm c vasul are (contine) lichidul, c cetatea li are (îne)
pe oameni si corabia ii are (tine) pe marinari. n acelasi sens,
si intregul are (contine) partile.
D e asemenea, ceea ce im piedic un lucru sa se miste sau s
actioneze in virt tea propriului impuls se cheam c il are pe
83 Cuvntul inseamn In greac deopotriv a avea", dar $i a tine",

a contine etc.
228 M ETA FISICA
acel lucru, precum coloancle au (tin) greuttile suprapuse si

precum poetii il fac pe Atlas s a ib (tin) cerul ca pe ceva ce
ar putea cdea pe pmant. In acest fel vorbesc si unii dintre
filozofii naturii.
In acest fel si ceea ce tine laolalt se spune c are lucrurile
pe care le tine laolalt, care /altminteri/ s-ar separa fiecare in
parte potrivit cu propriul impuls. Si, la fel, si a se afla in ceva
se spune in acelasi fel si urmand sensurile lui a avea.
CapitoluI 24
Expresia a f i din ceva <to ie xivq etvai> se foloseste, intr-un

sens, spre a se indica din ce este fcut lucrul, adic materia.
Iar aceasta se spune, de asemenea, in dou sensuri, fie potrivit
cu gen ulprim /al materiei/, fie potrivit cu ultima specie /a ei/;
de pild, in primul sens, spunem c toate lucrurile fuzibile sunt
din ap, iar in ultimul sens, spunem c statuia e din bronz.
In alt sens, a f i din ceva inseamn a proveni din primul
inceput misctor, de exemplu: din ce se trage lupta? Din
ofens, fiindc ea este inceputul luptei.
In alt sens a f i din ceva inseamn a proveni din compusul
/alcdtu it/ din m aterie si form a, precum partile provin din in-
treg, versul provine din Iliada, iar pietrele provin din cas. Cci
forma este o finalitate /un sfrsit/ < t A.o i; > , iar lucrul ce are
finalitate /sfarsit/ este desvarsit < t A.e i o v > . In alte cazuri, se
ntimpl ca si cnd forma provine din partea /ei/, prccum omul
/specie//este alctuit/ din biped, iar silaba /este alctuit/ din
litere. Intr-un sens ins, se spune c acestea sunt din ceva, fi
in alt sens faptul c statuia este din bronz. Cci Fiinta compus
1023 b este alctuit din m aterie sensibil, d ar speda este alctuit din
m ateria speciei,S4
In unele cazuri, asadar, vorbim in acest fel, in ltele, dac
se intmpl s existe vreunul dintre aceste sensuri /ale prove-
84 Genul cste materia pentru specie, identificata cu compusul dintre

gen si diferent.
nientei/ ntr-o parte /a lucrului/, de exemplu /spunem c/

copilul este din tata si din mam si c piantele sunt din pmant,
fiindc piantele sunt dintr-o parte a lor.
In ait sens, se spune c este din ceea ce succede n timp, pre-
cum noaptea /provine/ este din zi, iar iarna din var, fiindc
una vine dup cealalt. D intre acestea, unele se spun n acest
fel dcoarece se transform reciproc unele ntr-altele, precum
cele mentionate mai nainte, altele doar n virtutea succesiunii
n timp, asa cum spunem c o cltorie pe mare a nceput din
timpul echinoctiului si c Thargeliile ,,ies din D ionisii, fiindc
eie vin dup Dionisii.
CapitoluI 25
Parte <(ipo> se spune, ntr-un sens, lucrul n care s-ar
diviza orice cantitate. (Mereu ceea ce se ia din cantitatea luat
ca atare se numeste. parte a acesteia, dup cum d oi se numeste
parte cumva a lui trei.)
n ait sens, /se numeste p a rte/ numai ceea ce msoar exact
/ntregul/; iat de ce, ntr-un fel, doi este parte a lui trei, dar
n ait fel nu este.
De asemcnea /se numesc p arti/ entittile n care s-ar divide
forma lipsit de cantitate, iar acestea se numesc prtile ei. D e
aceea se spune c speciile sunt partile genului.
T o t p arti se numesc si entitile n care se divide sau din
care e alctuit ntregul, fie forma, fie cel avnd form; de exem
plu, si bronzul est cp a rte (adic materia n care se afl forma)
a sferei de bronz sau a cubului de bronz, si, de asemenea,
unghiul est c parte.
Y o tp a rte/ se numesc cele aflate n definitia care lmureste 1024 a
fiecare lucru ; si acestea sunt prtile ntregului. D e aceea genul
este socotit a fi si p arte a speciei; n ait sens ns, specia este
parte a genului.85
85 Definitia indic specia sau forma lucrului: omul este unanim ai

biped. Animal, ca gen, face parte din definitie, si deci, spune Aristotel,
230 M ETAFIZICA
Capitolul 26
n treg <6Xoq> se numeste si lucrul din care nu lipseste nici
o parte din cele care se considera prin natura /a forma/ un
intreg, cat si ceea ce cuprinde cele ce sunt cuprinse, incat eie
sa formeze o anumit unitate. Aceasta ins sc poate lua in dou
sensuri:
intr-adevr, sau /intregul este luat/ ca o unitate individuala,
sau unitatea /intregului/ provine din insumarea tuturor par
l o r . ntr-un caz este universalul si ceea ce se predica in general
ca fiind un anumit in treg ; astfel este universalul, ce cuprinde
o pluralitate deoarece el se predica pentru fiecare individual
in parte si toate lucrurile respective sunt, fiecare, o unitate in
calitatea lor de individuale. Astfel, omul, calul, zeul /sunt vie-
tuitoare individuale/, deoarece toate sunt vietuitoare.86
Pe de alta parte, intreg se numeste ceea ce este continuu si
limitar, cand o anumit unitate provine din mai multe parî,
care sunt cuprinse in /intreg/ cel mai bine virtual, iar dac nu,
chiar in actualizare. D intre acestea, sunt astfel mai curand
lucrurile naturale dect cele artificiale, asa cum am artat cnd
ne-am referit la unu, de vreme ce intregul este cumva o unitate.
D e asemenea, de vreme ce cantitatea are un inceput, un
m ijloc si un sfarsit, acele lucruri a cror diferenâ /specifica/
nu este produs de asezarea /parîlor/, se spune c formeaz
un tot <na.\>, acelea ins a cror diferenâ este produs de ase-
zare formeaz un intreg. Iar cte au ambele posibilitti, se
numesc deopotriv un tot si un intreg. Acestea sunt cele a car or
natura ramane aceeasi in schimbarea de pozitie, dar form a
nu, precum ceara sau haina; eie se numesc si un tot, si un intreg
cci au ambele /proprietti/; apa si cte sunt lichide si numrul
face cumva parte si din specie, luat ca form a. Pe de alta parte, privite
in extensivitate, specia este parte a genului, deoarece genul se divide
in specii.
86 Genul vietuitor se p red ici despre fiecare individ ca o unitate
si fiecare individ - calul, puricele, omul - este un intreg, deoarece
nu le lipsefte nim ic din caracteristicile genului com un.
se numesc tot, dar nu se spune ntregul numar si nu /se spune/

intreaga apa, ci doar in chip metaforic. Tate se spun cele la
care, /luate laolalt/, totul revine ca la o unitate; la acestea
cuvntul tot, toti, tate se aplica asupra totalitatii ca si la
fiecare parte separat: acest numr tot, tate aceste unitati.87
Capitolul 27
Ciuntita <KoA.oflv> se numeste, ntre cantitati, nu /una/

oarecare, ci ea trebuie sa fie /in prealabil/ divizibil, ct si sa
reprezinte un ntreg. lar doiul nu este ciuntit cand se scoate
una sau alta dintre unittile /sale/, [cci ceea ce se scoate si ceea
ce rmne nu sunt niciodat egale]88, si, n general, nici un
numr. C aci trebuie sa subziste Fiinta /lucrului ciuntit/. Dac
o cup este ciuntita, /afirmm/ c ea este inc o cup. D ar nu-
mrul /din care se extrage ceva/ nu mai este acelasi.
In plus, /ciuntitul se spune in cazul/ lucrurilor ce nu au prti
dentice, si nici n cazul acestora tate. [Numrul poate s aib
si prti neidentice, precum doiul, treiul.] C i, n general, nu
poate fi ciuntit nici unul dintre lucrurile a caror dispunere
/diferit a prtilor/ nu produce nici o deosebire /de ansamblu/,
asa cum sunt apa si focul. Asadar, este necesar ca lucrurile
ciuntite s fie cele la care dispunerea /prtilor/ tine de Fiinta
lor. n plus, ele trebuie s fie continue: ntr-adevr, armonia
const din parti neasemenea si dispunerea /lor/ este esential,
si totusi ea nu ajunge s fie ciuntita.
in plus, nu sunt ciuntite nici /toate/ cte formeaz ntregi,
si nici acestea /care pot fi ciuntite/ nu sunt efectiv ciuntite prin
lipsa oricrei prti. Cci /pentru a vorbi despre ciuntit/ nu
trebuie /s lipseasc/ nici ceea ce este esential Fiintei lucrului,
nici prti situate in orisice loc. D e exemplu, o cup perforat
nu este o cup ciuntita, ci /ea este astfel/ dac /i-ar lipsi/ toarta
sau buza. N ici omul nu e ciunt, dac i-ar lipsi /ceva/ carne, sau
nseamn si to t, si fiecare .
8 7 tocv
88 T ext alterat si devcnit ininteligibil.
232 M ETA FISICA
splina, ci dac i-ar lipsi vreo extremitate, si nu oricare, ci cea

care nu are regenerare, fiind pe de-a ntregul extirpat. D e aceea,
cei cu chelie nu sunt duriti.
Capitolul 28
Gen <yvo>89 se spune, ntr-un sens, atunci cnd exista o
generare continua a lucrurilor de aceeasi specie; astfel, se spune
,,ct timp ar exista genul uman, ceca ce vrea s spun ct timp
a r exista o gen erare continua a oam enilor.
n alt sens, despre gen /n e a m / se vorbeste cu referire la
primul specimen aflat n miscare, de la care pornesc lucrurile
ctre fiintare. Astfel, unii oameni sunt numiti a fi eleni de neam ,
aldi ionieni d e neam , deoarece unii au ca prim strmos din
care se trag unii, pe Hellen, aldi pe Ion. Si mai curind
oamenii si iau numele de neam de la primul strmos brbat
dect de la matc <i)A.t|> (totusi, unii si iau numele generic
de la o femeie, precum cei care se numesc dup Pyrrha).
D e asemenea, in alt sens, planul este gen pentru figurile
1024 b plane si volumul este gen pentru corpuri. Cci fiecare dintre
figurile plane este plan u l determ in ai calitativ si fiecare dintre
corpuri este volum ul determ inai calitativ, iar /g en u l/ este
substratul pentru diferentieri /specifice/.
In alt sens, /se numestege/ primul element prezent in defi
nita : ceea ce se spune c este ceva acesta reprezint genul, ale
crui calitd reprezint diferentieri /specifice/.90
Asadar, genul este conceput n attea sensuri, anume, cei
legat de condnuitatea de generare a aceleiasi specii, cei legat de
primul specimen care s-a pus n miscare si sensul conform cruia
89 inseamna, in greaca, atat neam, rasa, sex, cat si gen.

90 C a pretutindeni la Aristotel, planul ontologic este strans asociat
planului epistem ologic: genul este conceput, pe de-o parte, ca un
substrat ontologic pentru particularizari specifice, pe de alta parte,
ca primul element al oricarei dcfinipi prin care se cunoaste ce este ceva.
D e exemplu: omul este un anim al rational. Animal constituie genul,
diferentiat prin rational.
CA RTEA D ELTA (V) 233
genul este luat ca materie. Cci diferentierea si calitatea sunt aie

genuini, care este tocmai substratul, pe care l numim m aterie .9I
D iferite ca gen sunt spuse lucrurile al cror prim substrat
este diferit si care nu se pot reduce nici unele la celelalte, nici
ambele la un acelasi substrat comun. D e exemplu, forma si
materia sunt diferite ca gen, si la fel toate cte se afirm potrivit
cu o alta schema a categorici /dect a lor/. (C aci unele /predi
cate/ arat ce este ceva, altele o calitate, altele o cantitate,
dupa cum s-a distins mai nainte.) D ar nici una dintre aceste
categorii nu se reduce la vreo alta, nici toate nu se reduc la un
/substrat/ unie?1
Capitolul 29
Fais <\|/e5o>93 se numeste, ntr-un sens, faptul c un obiect

este fais. Adic, mai nti, /spunem/ c un obiect este fais pentru
c este inconsistent , sau este imposibil s fie constituit ca atare.
D e pild, cnd spunem c diagonala este com ensurabila, sau
c tu esti asezat: n primul caz, obiectul este mereu fais, n al
d o ilea este fais uneori; obiectele mentionate nu pot exista
n acest chip.94
91 Ream intim c i ceea ce materia este pentru individ, este genul

pentru specie; si ceea ce form a (configurada) este este pentru individ,
este diferenta pentru specie. V. In terpretare la Metafizica, pp. 39-40.
92 Principiu fundam ental la A ristotel : realitatea nu este strict re-
ductibil la un singur principiu, chiar dae ea se raporteaz la un
singur principiu: la Fiint. In acest sens strict, gen se refera la genurile
supreme. In ait sens, un gen poate fi specie pentru un gen superior
si atunci el este reductibil la acesta ca la un substrat com un diferentiat.
D e exemplu, an im ai este gen pentru specia , dar este specie pentru
genul corp.
93 \|/eCSo nseamn, n greac, deopotriv fais nseltor, amgitor,
m incinos. O iluzie intelectual, cum ar fi ptrat, sau una
senzorial, cum ar fi o fantom , pot fi numite, n greac v e 'S ti. N oi
le-am numi im posibilitti sau amgiri.
94 Aristotel se refera aici la obiecte imposibile, sau fictive, inconsis
tente, sau la fanteziile intelectuale. O diagonala com ensurabil este
234 m e t a f iz ic a
Alte lucruri false, desi au o existent, apar fie nu n felul

n care sunt n realitate, fie nu ceea ce sunt n realitate. Un
exemplu avem n cazul perspectivei /n pictur/ <aKiaypa(pia>
si al viselor. Aici exist anumite lucruri n realitate, dar nu exista
acele lucruri a cror reprezentare <<pavTaoa> o produc /lucru-
rile reale/. Asadar, obiectele, lucrurile se numesc fa lse n acest
sens, fie deoarece ele nu exist pur si simplu, fie deoarece
reprezentarea pe care o avem despre ele este cea a unei realitati
inexistente.
U n enunt fa is <A.yo j/eu5r|>, n m asura n care este fais,
se refer la lucruri inexistente. D e aceea orice enunt e fais cnd
se refera la ait lucru dect la lucrul pentru care el constituie
un enunt adevrat; de exemplu, enuntul ce defineste cercul este
fais cnd e aplicat triunghiului.95
U n enunt propriu fiecrui lucru este, pe de-o parte, unul
singur, dac este luat n sens de enunt ce exprima ceea ce e n
sine lucrul96, pe de alt parte, se poate vorbi si despre o m ulti
plicitate de enunturi, dat fiind c lucrul si lucrul dott cu o
anume proprietate sunt oarecum totuna: de pild, Socrate
si Socrate muzician /suntntr-un fel totuna/. Iar enuntul fais
nu este, luat in m od absolut, valabil pentru nimic.97
D e aceea Antisthenes credea prosteste c nimic nu este
enuntat altminteri dect prin enuntul su propriu un singur
un astfel de obiect, im posibil n mod absolut. (E ste vorba despre

diagonali ptratului.) U n om etern asezat ar fi de asemenea un obiect
im posibil, dar numai n mod contextual. C ci uneori omul se asaz
n realitate.
95 Adevrul i falsul - v. C artea Epsilon, cap. 4 - nu se afl n
lucruri, ci n minte, mai exact n felul n care mintea se raporteaz
la lucruri. D efinitia este figura eu toate punctele gal deprtate de
centru nu are referent dae este unit eu conceptul triunghiului, si
n acest sens e numit fals, dar e adevrat dae este unit eu
conceptul cercului.
96 E vorba despre definitia lucrului.
97 C u alte cuvinte, falsul, n mod absolut (sau considrt n sine),
nu are obiect n realitate, desi, n mod contextual, un enunt fais poate
deveni adevrat.
enunt aplicat unui singur lucra. D e aici rezult imposibilitatea

contradictiei, si aproape si aceea a im posibilittii falsului. D ar
se poate enunta fiecare lucra nu numai cu ajutorul enuntului
propriu, ci si cu cel al enuntului propriu altui lucra, ceea ce,
n generai, este fais, dar uneon este adevrat; de exemplu,
numrul opt poate fi dfinit ca dublu cu ajutorul enuntului
propriu numrului doi.98
Enunturile sunt numite fa lse n acest chip; iar omul fais 1025 a
/m incinos/ este cel care, far scrupule si intenionat, alctuieste
astfel de enunturi, nu dintr-un alt motiv, ci chiar pentra a nsela,
ct si cel care produce n mintea altora astfel de enunturi false,
la fel dup cum afirmm ca sunt fa lse lucrurile care produc o
reprezentare falsa. lata de ce teoria din H ippias m inor este
amgitoare, cum c acelasi om este si fais, si au ten tic." Caci
aceast teorie il considera fais /mincinos/ pe omul capabil sa
spuna falsul, acesta fiind cunosctorul si inteligentul. In plus,
cel care de bunvoie /spune/ falsul este considrt a fi mai bun.
D ar /Platon/ ajunge la aceast /concluzie/ falsa in urma unei
inductii /false/. Intr-adevr, / dup Platon / cel care se manie
de bunvoie este superior celui care se manie far voie, numai
c /Platon/ numeste /aici/ faptul de a se mania o imitatie /de
98 Antisthenes - spune Aristotel - din faptul c, n absolut, un enunt

fais nu are obiect n mod absolut, deduce nelegitim c un enunt cu
obiect nu e fais, de unde rezult c orice enunt care are referent este
adevrat. Evident c falsul devine im posibil, deoarece nu mai poate
fi enuntat. A ristotel arat c pentru fiecare lucru se pot formula
numeroase enunturi, dintre care unul singur i exprim esenta $i este
necesarmente adevrat, n timp ce celelalte, n generai false, pot deveni
adevrate n anumite contexte date. D e exemplu, contextual 2 = 8
dac prin 8 ntelegcm aici (contextual) dou grupe a cte 4 obiecte.
Eroarea lui A ntisthenes const, n fond, n a considera c adevrul
$i falsul se afl n lucruri, c falsul este nefiinta si deci nu poate fi
enuntat, cci nefiinta - nefiind - nu poate fi enunât.
99 E fais (m in cin o s) la exterior, dar e adevrat la interior, cci
nu se nsal pe sine. n Hippias minor al lui Platon acest om (identificat
eu O diseu) e considrt, n mod paradoxal, superior celui care spune
falsul fr voie (A hile).
236 METAFIZ1CA
mnie/. Atunci, dac exist un minios voluntar, el este probabil

inferior; la fel, si cand este vorba despre caracter, /este inferior/
cel care /face voluntar ceva ru/.100
Capitolul 30
Proprietate sau situatie contextala sau dependenta de context

<(Tt>HPpT|K(;> se numeste ceea ce apartine unui subiect si poate
fi declarat adevrat, dar totusi nu cu necestate, nici n m ajo-
ritatea cazurilor. D e exemplu, cand cineva, spnd o groap
pentru un rasad, a gsit o com oar; acest fapt, prin urmare,
constituie o situatie contextala pentru cel care sapa groapa,
cci nu e necesar ca com oara s provin din groap, nici ca ea
s fie mpreun cu groapa, si nici, n majoritatea cazurilor, cand
cineva ar face rsaduri, nu gseste o comoar.
D e asemenea, un muzician ar putea fi alb; dar, de vreme
ce aceasta nu se petrece n mod necesar, si nici n majoritatea
cazurilor, numim faptul respectiv contextual. Asadar, cand
exista o proprietate care apartine unui subiect, si cnd nele
dintre aceste proprietti /i apartin subiectului/ ntr-un anu-
mit loe si ntr-un anumit moment, ei bine, ceea ce ar apartine
astfel, dar nu pentru cd subiectul este acest lucru determinar
fie acum, fie aici, va fi numit proprietate contextala. Nu exista
nici o rafiune de a f i determinat pentru proprietatea contex
tala, ci doar o ratiune ntdmpldtoare, iar aceasta este indeter-
minat: s-a ntmplat cuiva s ajung la Egina, /chiar/ dac nu
a ajuns acolo cu scopul s ajung acolo101, ci mpins de vreme
rea sau rpit de pirati. A existat, asadar, sau exist o situatie
100 M aniosul voluntar, fiind un im itator, este inferior (ca m in io s)

mniosului autentic. La fel, omul ru voluntar este inferior celui
involuntar, sub raportul caracterului, chiar dac ar fi superior sub
raportul inteligentei. D e aceea, inductia practicat de Platn este
considerar incorect, deoarece amcstec cele dou criterii.
101 n aceste situatii, numai ratiunea final de a fi poate crea o ne
cestate.
dependentd dc un context, dar nu ca ceva Tn sine, ci ca ceva

exterior102: caci vrcmea rea este de vina ca omul a navigat acolo
unde nu voia sa ajunga, adica la Egina.
Termenul contextual mai are si un alt sens: el se aplica acelor
proprietati care apartin fiecarui subiect in mod intrinsec , dar
care, totusi, nu se regdsesc in Fiinta /lu cru lu i/ ; asa este faptul
de a avea /suma unghiurilor egale/ cu doua unghiuri drepte
pentru triunghi.103 Aceste proprietati pot exista necontenit /in
subiect/, celelalte nu. O discutie despre aceasta chestiune
se afla in alta parte.104
102 Referirea este la celalalt sens al termenului - contextualul in

sine. Vezi infra.
,03 E destul de neplacut faptul ca A ristotel foloseste termenul
av)|a.pePriK6(; in aceste doua sensuri, mult diferite. D e fapt, ceea ce au
ele com un este faptul ca proprietatea respectiva nu se afla inclusa In
definitia (Fiin ta) lucrului, ci e ,,con-tesuta. Se distinge apoi o pro-
prietate dependents de un context local si m om entan, de o proprie-
tate dependenta de un context permanent. D e exemplu, proprietatea
de a avea o anumita dimensiune plaseaza triunghiul intr-u n context
local, proprietatea de a avea suma unghiurilor egala cu doua unghiuri
drepte tine de un alt tip de con text: natura geom etriei spatiului res-
pectiv - euclidian.
104 A naliticele posterioare, I, 7, 75a; 10, 76b.
CARTEA EPSILON (VI)
Stiintele particulare se ocupa cu anumite portiuni ale realittii.
D istinctia dintre stiintele teoretice, stiintele practice si stiintele pro
ductive. Fizica si matematica sunt stiinte teoretice, dar nu sunt prima
stiint teoretica. Aceasta este prim a filo zo fie, care e totuna cu teologia
si care este, deopotriv, o stiint care are ca obiect ceea-ce-este cafiind.
C eea-ce-este poatc fi luat si n calitate de proprietate contextual. Nu
exist stiint a contextualului, deoarecc acesta nu are un caracter
necesar. C eea-ce-este ca adevr se afl n gandir, si nu in realitate
si, de aceea, nu intereseaz metafizica.
Capitolul 1
Sunt cercetate /aici/ principiile, ratiunile de a fi ale celor 1025 b

ce sunt, si anume, cafiind. Cci exista o ratiune de a fi a snttii
si a strii de bine, si exista si principii, elemente si ratiuni ale mate-
m aticilor, si, n general, orice stiint care rationeaz sau are
parte de ceva rationament se ocupa cu ratiuni, cu principii, fie
mai exacte, fie mai simple.
ns tate aceste /stiin\e/,fiind drcumscrise <TtEpiypa\(/fivai>
la o portiune din ceea-ce-este si la un gen /a l sau/, se ocupa,
desigur, cu ceea-ce-este, dar nu se ocup cu ceea-ce-este pur
fi simplu <7iAxoq>1 si ca fiind. Ele nu produc vreo definitie a
esentei /domeniului respectiv/, ci, asumnd-o ca atare2, nele
stiinte o clarifica prin se rizare, ltele iau ce-este-n-sine /obiec-
tul lor/ drept ipoteza, si astfel ele demonstreaz, fie mai con-
strangtor, fie mai lax, propriettile n sine ale genului cu care
ele au de-a face. D e unde rezult c nu exista demonstratie a
Fiintei si nici a ce este ea, ci exista doar un alt mod de lmurire3.
1 Termenul poate fi nteles fie ca realitate vzut n mod absolut,

detasat de contexte (ceea ce este sugerat si de form ula ceea ce este
ca fiind ), fie ca realitatea absoluta (ceea-ce-este n mod absolut),
adic divinul. Aceasta ar presupune identificarea stiinei cutate"
cu teologia, ceea ce ar corespunde interpretrii traditionale, ca si unor
crente actale (R eale). V ezi si P. A ubenque, P roblem a Fiintei la
Aristotel, Bucuresti, 1998, pp. 44-45, care contesta aceasta identificare.
2 Asum ndu-se printr-un postulat. V. o teorie asemntoare la
Platon, R epblica, 511 b-e.
3 N u se poate demonstra printr-un silogism Fiinta sau esenta unui
lucru. D e exemplu, concluzia Socrate este om (om este Fiinta lui
Socrate) presupune, n premisa minora, ca lui Socrate s i se atribuie
242 METAF1ZICA
La fel, /aceste stiinte particulare/ nu spun nici daca existd sau nu

genul cu care ele se ocupa, deoarece tine de o aceeasi concep-
tie a clarifica atat ce anum e este /cev a/, cat si daca el este .4
Acum, de vrcme ce se intampla ca si fizica sa fie o stiinta,
avand drept obiect un gen a ceea-ce-este (anume, ea are in
vedere o astfel de Fiinta care sa continain eainsasi principiul
miscarii si al repaosului), este limpede ca ea nu e nici o stiinta
a actiunii practice <7tpaKTiKri>, nici una productiva <7totT|in.KT|>.
(Intr-adevar, principiul celor ce se pot produce se afla in omul
ce produce anume, fie intelectul, fie arta, fie vreo capacitate
virtuala; principiul actiunilor practice se afla in cel ce actio-
neaza anume, intentia. Caci obiectul actiunii practice si cel
al intentiei sunt identice.)
Rezulta ca, daca orice stiinta este fie una a actiunii practice,
fie una productiva, fie una teoretica, fizica (filozofia naturii)5
ar fi o stiinta teoretica, iar preocuparea ei teoretica ar avea in
vedere acea portiune a realitatii capabila sa se miste si acea
Fiinta care, potrivit definitiei, in majoritatea cazurilor, e luata
numai ca inseparabila /de materie/. Trebuie insa sa nu ne ra-
mana ascunsa escnta obiectului si in ce fel este definitia sa,
un predicat care sa nu fie escnta, de exemplu Socrate este filo zo f

(m ajora fiind: toti filozofii sunt oam eni). Mumai ca acest silogism,
corect form al, nu ofer o dem onstratie, deoarece termenul mediu,
neexprimand esenta, poate fi nlocuit cu multe altele (muzician, ateni-
an, grec etc.) si deci nu ofer o cunoastere necesar. (Socrate poate
inceta sa fie m uzician, dar nu va inceta s fie om .) O stiinta porneste
de la anumite premise si definitii, date de o stiint supracrdonat,
demonstrnd proprietti, si nu esente. D e exemplu, stiind c triunghiul
echilateral se defineste ca un triunghi cu toate laturile egale, se dem on-
streaz proprietatea sa de a avea si mediatoarele egale. C ellalt mod
de lmurire ar putea fi inductia.
4 D e vreme ce nu pot dem onstra esenta domeniului lor, stiintele
nu pot decide nici dac existenta domeniului respectiv este sau nu
necesar. Eie asum, evident, aceast existent in mod empirie.
5 Traduc (puaiKTi prin fizic aici, punnd inparantez filozofia
naturii, pentru a indica faptul c pentru A ristotel, spre deosebir
de moderni, nu exista nici o deosebire ntre stiinta teoretic si filozofie.
CARTEA EPSILO N (VI) 243
deoarece a cerceta in lipsa acestora Tnseamn a pierde vremea.

O r, dintre lucrurile care sunt definite si despre care se spune
ce sunt ele, unele sunt precum /n asu l/ crn, ltele precum
concavul. Diferenta este c la nasul crn /forma/ este unit cu
materia (nasul crn este un nas concav), Tn timp ce concavitatea
este far materie senzorial.6
Acum, dac toate lucrurilc/zzice sunt concepute asemntor
cu nasul crn, precum nasul, ochiul, fata, carnea, osul, in generai
animalul, frunza, rdcina, tulpina, pianta in generai (definitia
nici unuia din acestea nu e posibil far miscare, iar eie au ntot-
deauna materie), este limpede cum trebuie cutat si definit, in
cazul lucrurilor fizice, ce anum e sunt ele. D e asemenea, este
limpede de ce revine to t filozofului naturii s studieze si o
anum itdparte a sufletului, parte ce nu exist far materie.7 Din
toate acestea se vede bine, prin urmare, c fizica este o stiint
teoretica.
Dar si matematica este o stiint teoretica. Ins dac obiectul
ei l formeaz obiectele mobile si autonome nu este ciar in
momentul de fata. C, cel putin ins, pe anumite obiecte mate-
matice ea le ia ca im obile si ca neautonom e, e limpede.8 O r,
d ac exist ceva etem , im obil si autonom, este ciar c o cunoas-
tere a sa apartine de o stiint teoretica, si totusi nu de fizic
(obiectul fizicii sunt entittile mobile), nici de matematica, ci
de o ftiint a fla t inaintea am belor /acestora/.
ntr-adevr, obiectul fizicii il constituie obiectele autonome,
dar nu imobile, in timp ce obiectul unor discipline matematice
6 Concavitatea este form a pura si este studiata de matematici, in

timp ce un nas carn este form a unit cu materia fi este studiata de fizic.
7 La A ristotel, sufletul, la modul generai, este form a trupului si
nu exist far acesta, asa cum crnul nu exist far nas. T otu si sufletul
rational, , sau mai exact intelectul activ este form a pura si nu apar
tine domeniului fizicii. V ezi D espre suflet, III.
8 Multi interpreti citesc aici ca autonom e. U rm ez lectiunea lui
Reale, care mi se pare logica. O biectele matematice (num ere, puncte,
linii, planuri) sunt asociale lucrurilor fizice, dar matematicianul, prin
abstractie, le considera imobile, nepreocupandu-se de miscarea corpu-
rilor respective.
244 M ETAFIZICA
e form at de obiecte asociate celor imobile, dar probabil c nu

autonome, ci luate ca prezente in materie.9
D ar prim a /^tiin^ teoretica/ se refer att la lucruri auto
nom e, ct si im obile. O r, este necesar ca toate radunile de a fi
sa fie eterne, dar mai ales acestea. Caci eie sunt raduni de a fi
pentru divinittile v izibile.i0 Consecinâ este c ar exista irei
filo z o fii teoretice: m atem atica, fiz ica si teologia. (ntr-adevr,
e limpede ca, dac exista undeva divinul, el se aflintr-o natura
de acest tip.) Iar filozofia cea mai n o bili are ca obiect de studiu
genul cel mai nobil.11 Asadar, stiinêle teoretice sunt preferabile
celorlalte stiinê, iar aceasta /teologia/ este preferabil celorlalte
stiinte teoredce.
O dificultate ar putea aprea totusi: oare prim a filo z o fie
este /o stiint cu caracter/ universal, sau are ca obiect un gen
anum e si o anum e natura 12 ? (C ci nu exist acelasi mod /de
abordare/ nici in matematici : geometria si astronomia se refer
la anumite naturi /determinate/, dar /matematica/ universal
este comun tuturor /ramurilor matematice/.)
Asadar, dac nu ar exista alta Fiint in afara Fiintelor consti-
tuite in natura, fizica ar fip rim a stiint. Dar, dac exist o Fiint
imobil, aceast /stiint care o are drept obiect/ este anterioar
/fizicii/ si ea este prim a filo z o fie ; iar ea este, in acest fel, si o
/stiint/ universal, ntruct este prim a. Si ei i-ar reveni s cer-
ceteze ceea-ce-este ca fiind, si, de asemenea, esenta si ceea ce
apartine /de ceea-ce-este/ ca fiind.13
9 A ristotel se refer, desigur, la arm onie sau la acustic disci

pline matematice si totusi asociate materiei.
10 Evident, este vorba despre astre, ce sunt autonom e (mai curand
dect separate de materie), dar m obile.
11 Apare contradicha : dac filozofia prima are ca ob iect ceea-ce-
este ca fiind, ea nu se refer la un gen, ci, cel mult, la o unitate refe-
renpal. O r, dac aceast stiint se identific cu teologia, ea pare s
aib ca obiect un gen determinar. Num ai c tocm ai prioritatea acestui
gen il deschide pe acesta ctre universalitate. V ezi Introducerea.
12 Vezi supra. A ristotel este con^tient de dificultate.
13 Analogia cu matematicile nu este perfect: intr-adevr, mate-
maticile, in ansamblu, form eaz un gen divizat in specii: va exista
CARTEA EPSILO N (V I) 245
Capitolul 2
O r, ceea-ce-este conceput cafiin d p u r si simplu este conceput
in mai multe sensuri, dintre care unul ar fi ceea-ce-este contex
tual, altul ceea-ce-este luat ca adev d rat si ceea-ce-nu-este
luat cafals; in afara acestora cxisti fig u n le categoriilor (de pilda,
ce este, cum este, cat este, unde este, cand este, si daca mai
semnifica si altceva in acelasi m od); in plus, ceea-ce-este luat 1026 b
ca virtualitate, cat si ca actualizare . 14
Asadar, de vreme ce ceea-ce-este are multe sensuri, mai intai
trebuie vorbit despre ceea-ce-este contextual, si anume ca nu
poate exista nici u n fel de cercetare stiintifica a sa. lata un indiciu:
N ici o stiinta, fie practica, fi e productivd, fie teoretica, nu
se ocupd cu contextualul. Caci cel ce face o casa nu face toate
contextele asociate casei cladite. (Ele sunt nesfarsite la numar
si nimic nu opreste ca, pentru unii, casa construita sa fie placuta,
pentru altii vatamatoare, si, ca sa spunem asa, diferita de toate
celelalte case; dar nu exista o creatie arhitecturala avand drept
obiect vreunul dintre aceste atribute date /numai/ de context.)
in acelasi mod, nici geometrul nu cerceteaza contextele de acest
tip in care se afla figurile si nu se intereseaza daca un triunghi
oarecare si triunghiul avand /suma unghiurilor egala cu/ doua
unghiuri drepte sunt ceva diferit15.
deci o matematica generali, com u n i si acceptati ca prima matematici,

si mai multe matem atici secunde. D ar ceea-ce-este nu form eazi un
gen. O ricu m , teologia si prima filozofie ca stiint a ceea-ce-este ca
fiind se suprapun, fa ri s i co in cid i cu totul. S-ar putea spune c i ceea
ce este separabil si imobil seam in i bine cu ceea-ce-cste ca fiind, numai
c i in primul caz lucrurile se petrec in fapt, in timp ce in al doilea caz
numai in gndire. Sau stiinta Fiintei im obile si separate (divine) este,
implicit, si stiinta unei Fiinte situate In afara contextualititii. O r, ceea-
ce-este ca fiind presupune (vezi Cartea Gam m a, cap. 1) n on-con-
textualitatea.
14 V . C artea clasici, acum si in versiunea romneasc, a lui Franz
Brentano, D espre multipla sem nificatiei a fiin tei la Aristotel, Bucu-
resti, 2003.
15 A ristotel se referi aici la contextul intrinsec, vezi Cartea Delta,
cap. 28, unde se o fe ri exact acelasi exem plu. Intuitia lui A ristotel ar
246 M ETAFIZICA
Si pe bun dreptate: caci contextul /asocia:/ este ca un nume.

D e aceea Platon, ntr-un anume fel, a stabilit corect ca sofistica
se ocupa cu ceea-ce-nu -esteib. Intr-adevr, se poate spune c
sofistii argumenteaz cel mai m u ltn legatura cu propriettile
contextale, /ntrebndu-se, de pild,/ dac un muzician si un
gramatician sunt ceva diferit sau acelasi lucra, dac muzicianul
C oriseos si C oriseos /sunt sau nu identici/; dac tot ceea
ce exista, dar nu-i etern, s-a nscut /totusi/; de aici si consecinta
c /pentra ei e imposibil/ ca, /cineva/ fiind muzician, s fi deve-
nit gramatician, sau ca, fiind el gramatician, s fi devenit muzi
cian17, si fac cate asemenea discucii se mai pot face.
Se pare ca, ntr-adevr, contextualitatea este ceva aproape
de nefiint <yyvc, zi t o j j j . f i v t o > . Aceasta este vdit ?i din
urmtoarcle argumente:
Exista generare si pieire a lucrurilor care sunt altfel dect
contextale, dar nu exist /generare si pieire/ a entitilor care
exista /doar/ contextual18.
prea e x c e p tio n a l aici, dac ne gndim c i contextualitatea egalittii

unghiurilor unui triunghi cu doua unghiuri drepte reiese d a r doar
n contextul spatiului euclidian. O alt interpretare citete: ... daca
un triunghi oarecare si triunghiul n sine (cu anumite proprietari geo-
metrice) sunt ceva diferit . Adic, nu e treaba geometrului s se ocupe
de propriettile non-geom etrice ale triunghiului, a$a cum nu e treaba
arhitectului s se preocupe de propriettile non-arhitecturale ale casei.
16 Platon, Sofistul, 254a.
17 D ac muzicianul a devenit gramatician - spun sofitii - el a
devenit din m uzician. O r, muzicianul fat de gramatician nu e nici
ca piatra fat de statuie, nici ca negrul fat de alb. D eci devenirea e
imposibil, de unde rezult c nu tot ce nu e etern este si generat
prin devenire. Evident, tate aceste rationam ente sofistice sunt
posibile deoarece sofistii sunt relativisti, se refer numai la contexte
si neag existenta unui ,,ce stabil, a Fiintei.
18 Coriseos asezat se poate ridica n picioare, dar nu vom spune
c el a pierit, deoarece de aici ar putea rezulta c C oriseos nsui
a pierit. A socierea contextual Coriseos asezat este, din pricina
caracterului ei neesential, aproape lipsit de Fiint, aproape de ne
fiint, fr ns a fi nefiinta, ca la eleati si chiar ca la Platon, unde
CARTEA EPSILO N (VI) 247
$i totusi, in legatura cu contextualul trebuie aratat, in masura

posibilului, care este natura sa si din ce pricina exista el. Va
fi, deopotriva, limpede probabil /astfel/ si de ce nu exista jtiintd
a contextualului.
Deoarece printre cele ce sunt unele exista permanent la fel
si in mod necesar ma refer nu la constrangere, ci, asa cum
am aratat, la faptul de a nu fi cu putinta sa fie altfel iar altele
nu exista prin necesitate si nici permanent /la fel/, ci doar in
majoritatea cazurilor, iata, acesta din urma este principiul si
aceasta este ratiunea de a fi a contextualului,19Intr-adevar, ceea
ce nu ar exista nici permanent, nici in majoritatea cazurilor,
pe acela il declaram a fi contextual. D e pilda, daca in miezul
verii ar veni vreme de iarna si ger, spunem ca a fost o intamplare
in contextul acelui an2a, dar nu vom spune astfel daca ar fi
canicula, fiindca aceasta ultima situatie se regaseste permanent
sau in majoritatea cazurilor /vara/, in timp ce prima nu.
De asemenea, spunem ca omul este, intr-un anume context,
alb (caci el nu este nici permanent, nici in majoritatea cazurilor
asa), dar ca, /dimpotriva/, el nu este, in mod contextual, animal.
Iar arhitectul vindeca in mod contextual, fiindca nu sta in natura
sa sa faca aceasta, ci in aceea a medicului; insa s-a intamplat,
intr-un anumit context, ca arhitectul sa fie medic. Si bucatarul, 102 7 a
desi tinteste catre obtinerea placerii, ar putea gati /odata/ ceva
sanatos, dar asta nu e conform artei culinare; de aceea faptul
s-a intamplat intr-un context dat spunem si /mancarea/
este /sanatoasa/ cum o gateste el, dar nu e asa intrinsec. Pentru
devenires este opusa radical Fiintei. Pentru A ristotel, orice proces

de generare sau de nimicire presupune asocierea, respectiv, disocierea
unui substrat si a unei form e. Aceast asociere creeazi esenta sau
Fiinta lucrului - fie el individual, fie el specific. D e pilda, o casa este
asocierea dintre form a casei si anumite materiale si ea apare in cazul
unirii acestora. O r, asocenle contextale sunt lipsite de Fiinta
19 Faptul ca multe evenimente au o baza statistica si nu una ne-
cesar deschide posibilitatea ntamplrii fi a contextualului.
20 Termenul redat de noi prin context, contextual, (TU^PePriK;,
este participiul perfect activ neutru al verbului cn)^Pavetv, a se
intampla.
248 M ETAFIZICA
celelalte lucruri, exist virtualitti productive, dar pentru reali

tatile contextale nu exista nici o arta, nici o virtualitate definita.
Cci, pentru realittile ce sunt sau devin n functie de context,
si ratiunea lor de a fi este n functie de context. Astfel nct,
deoarece nu toate lucrurile exist sau devin prin necestate si
permanent, ci majoritatea /exist sau devin/ n majoritatea ca-
zurilor, trebuie s existe si realitatea contextala. D e exemplu:
albu l nu este nici permanent <e>21, nici n majoritatea cazu-
rilor 7ii T 7toH muzician, iar cnd devine /astfel/ la un
moment dat, va fi /aa/ ntr-un context. (Dac nu ar fi asa, torni
s-ar petrece in mod necesar.)
Rezult c materia ., cap abil s fie altm interi dect regula
general, este ratiunea de a f i a contextualittii.22 Trebuie
pornit de la urmtorul principiu: oare nu exist ceva care s
nu fie nici permanent, nici n majoritatea cazurilor, sau aceasta
este cu neputint ? /Dac e eu neputint/, exist, asadar, ceva
n afara lucrurilor necesare, anume ceea ce se n tm pl fi este
dat ntr-un context. D ar oare pentru orice lucra nu exist dect
acest in majoritatea cazurilor, dar permanentul i eter-
nul nu exista ? Sau exist nele entitti eterne xi'5ux> ?
n legtur cu aceast ultim chestiune trebuie cercetat mai
trziu, dar faptul c nu exista o stiint a contextualittii este
limpede.23 Cci orice stiint are ca obiect fie ceea ce este perm a
nent /ntr-un anum e fel/, fie ceea ce este /astfel/ n m ajoritatea
21 Term enul grec nseamn att perm anent, ct si etern. G ravi

tada este o calitate perm anents a materiei, dar ea nu este etern, n
cazul cnd teoria Big-Bang-ului este adevirat. Permanenza nu im
plica eternitatea, cum pare s i considere A ristotel.
22 Materia este sediul virtualittilor, care, fiind numeroase, creeaz
posibilitatea indeterm inrii. C ealalt sursa a contextualittii la care
A ristotel va face aluzie este intenda, ratiunea eficient a omului.
23 Desigur, A ristotel nu se refera aici la ceea ce a numit, n Cartea
Delta, cap. 30, contextul intrinsec", adic acele proprietti care, de$i
nu fac parte din esenta lucrului, sunt perm anente, deoarece sunt
dependente de esenta. A cele proprietri sunt studiate de $tiinte, vezi
C artea Gam ma, cap. 1.
cazurilor.1* Cum ar fi posibil /altminteri/ fie s nveti tu nsuti

ceva, fie s-1 nveti pe un altul ? Intr-adevr, trebuie s i existe
o determinare, data fie pentru totalitatea, fie pentru majoritatea
cazurilor, cum ar fi, de exemplu, aceea ca hidromelul este de
folos celui eu febr n majoritatea cazurilor. In afara acestui
lucru, nu se va putea spune cnd nu /va fi de folos/, de exemplu,
dac e lun noua. Cci fie ca /hidromelul e de folos/ permanent,
fie n majoritatea cazurilor, dar asta si atunci cnd e lun noua.
Contextualitatea nsd rdm ne n afara / determ inrii/. S-a
artat, prin urmare, ce este contextualitatea, care este ratiunea
ei de a fi, si faptul c i nu exista stiint avnd-o drept obiect.
Capitolul 3
C i exista principii, ratiuni de a fi care pot fi generate si nimi-
cite, fr /procs de/ generare si de nimicire, este limpede. Cci
daca nu ar fi asa, toate ar exista n mod necesar, de vreme ce
este necesar s existe o ratiune de a fi non-contextual pentru
ceea ce apare si dispare.25
Oare va exista lucrul acesta, sau nu ? /Va exista/, eu conditia
s existe lucrul cellalt. Dac nu, nu. Iar acesta din urm /va
exista/, dac va exista un al treilea. Si astfel e limpede c, scotn- 1 02 7 b
du-se mereu o portiune de timp dintr-un timp determinat /situt
24 Stiinta stud iazi regularititile: ori acestea pot fi perfecte, per

manente (), sau statistice ( ). C ontextualitatea pura
introduce iraîonalul, arbitrariul, im previzibilul. D u p i A ristotel ea
este introdusi de existenta materiei. D im p otriv i, in sfera supralunara,
unde nu exista materie, sau o materie subtili, regularititile sunt perfecte.
25 Vezi nota 15, cap. 2. Devenirea si pieirea presupun, in sens pro-
priu, existenta unor cauze necesare. D ar cauzele (radunile de a fi)
p ot fi eie Insele existente in mod necesar sau contextual. D a c i toate
radunile ar fi perm anente si nu ar exista unele care ar apirea si d isp i-
rea, totul ar fi necesar. D e fapt, problema este cea a succesiunii cauzelor:
este ea intotdeauna necesar, sau nu ? Cred ca A ristotel are aici in
vedere vointa si intenda.
250 M ETAH ZICA
n viitor/, se va ajunge la momentul prezent: astfel, acest om

va muri de boal sau violent, cu conditia s ias din cas. Si
va iesi din cas dac va fi nsetat; aceasta, dac se va ntmpla
altceva, si astfel se ajunge pn la ce se petrece n prezent sau
pn la un anumit moment din trecut. D e exemplu: /omul va
iesi din cas/ dac va fi Tnsetat; aceasta se va ntmpla dac va
mnca ceva iute. Acest din urm fapt ns fie are loe, fie nu,
inct in m od necesar el v a muri sau nu v a m uri /in m om entul
respectiv din viitor/.26
Acelasi lucru se poate spune si dac cineva ar sri spre
trecut. Cci deja exist faptul /ntmplat/ undeva, m refer la
ceea ce a fost. In mod necesar, asadar, se vor ntmpla tate
cele viitoare /depinznd de acest fapt trecut/, de pild, fiinta
vie va muri. Cci deja exist ceva /cu consecinte fatale/, de
exemplu p rezen ta contrariilor in acelasi subiect. D ar dac
vietatea va pieri de boal sau violent, nc nu-i hotrt, ci va
fi /numai/ dac se va ntmpla cutare lucru27.
Este vdit, prin urmare, c se merge pn la un anumit
principiu /explicativ/, dar acesta nu se mai reduce la altul.
Acesta va fi principiul c se poate ntmpla fie ceva, fie altceva,
si nici un alt principiu nu mai este responsabil de generarea
lui nsusi28. D ar trebuie cercetat foarte bine la ce fel de principiu
26 Chestiunea viitorilor contingenti , cf. D espre interpretare , 9,

19b. Pentru prezent, este necesar ca sau A s fie B , sau A s fie n o n -B ;
pentru viitor Ins nu se poate spune dect c este necesar ca A s fie
sau B , sau n on-B , deci este necesar existenta alternativei laolalt, dar
nu a uneia dintre brtele ei. Tram vaiul va veni sau nu peste cinci
minute, dar nu este necesar nici ca el s vin, nici ca el s nu vin;
ms este necesar ca el fie s vin, fie s nu vin. V iitorul are deci o
anumit imprevizibilitate.
27 Faptul c o vietate va muri este sigur, deoarece natura ei, cu-
prinznd contrarii, este muritoare. Ratiunea de a fi a m ortii este in-
trinsec, si nu contextual. D ar felul exact in care vietatea va muri
depinde de con text si este produs de un lant cauzal nenecesar In
continuitatea sa, desi fiecare etap este necesar.
28 Existenta intmplrii, a contextualittii presupune o explicatie
cauzal. Materia, dar si ratiunea eficient si cea final (intentionalitatea)
si ratiune conduce o astfel de analiza, dac /principiul respectiv/

este materia, scopul sau ce e a. ce pun e in miscare.
Capitolul 4
S lsm acum deoparte, asadar, cercetarea lui ceea-ce-este

contextual, de vreme ce s-a analizat indeajuns. Cat despre ceea-
ce-este ca adevr si ceea-ce-nu-este ca fals, ele se refer la unire
si desprfire /din tre subiect fi pred icai/, dar, in generai, la
distribuirea term enilor contradictorii. (Adevrul implic afir-
marea /unitri/ pentru ceea ce este unit si negarea /ei/ pentru
ceea ce este desprtit, iar falsul implic contrazicerea acestei
distributii.) D ar tie de o alta discutie cum se poate gndi
unirea si separarea /termenilor/, m refer la unire si la separare,
astfel inct s nu se ajung la termeni ce-si urmeaz doar unul
altuia, ci la o /autentic/ unitatc.29
Intr-adevr, fa lsu l fi ad ev ru l nu se a fl in lucruri, cum ar
fi c bnele este adevrat si rul neaprat fals30, ci in gandir,
dar discuta despre entitpie simple si despre ce sunt eie nu se
refer la ce se afl in gandir31.
Cate chestiuni asadar trebuie cercetate in p rivinta a ceea-ce-este
si ceea-ce-nu-este astfel trebuie studiate mai trziu. D at fiind
ofer momentul de hazard sau de libertate care s mpiedice ca lumea

s fie o fatalitate.
29 V. Cartea Zeta, cap. 12.
30 Exem plul dat pare curios: pentru noi binele fi rul tin mai de-
grab de subiect dect de lucruri; nu asa pentru antici. Desigur, eie
erau aici ntelese nu n sens moral, dar diferenta fat de gndirea
modern este sem nificativ.
31 D upa cum spune A ristotel, adevrul se refer la corespondenta
dintre realitate si gandir, falsul la o noncorespondent, (ceea ce
o apropie de ceea-ce-nu este) cu privire la unirea sau separarea unui
subiect si a unui prdicat. D ar aceasta este spune el o problem
a logicii, si nu a ontologici, care se ocup cu lucrurile simple, adic
nu cu asocierile dintre subiecte si predicate, ci cu definitiile, care alc-
tuiesc fundam entul stiintelor particulare.
252 METAFIZICA
c unirea si separarea se afl in gandire si nu in lucruri, ceea-ce-este

astfel /adevrat si fals/ este diferit de ceea-ce-este luat in
sensurile sale principale (este vorba fie despre ce este, fie c este
intr-un an u m efel, sau de o anum it m arim e, sau altceva pe care
gndirea il leag sau il disociaz de un subiect32).
D eci, ceea-ce-este contextual si ceea-ce-este ca adevr tre-
buie lsate /acum/ deoparte. Cci primul tsi are ratiunea de a
fi indeterm inata, cel de-al doilea o are ca fiind o anum it ati-
1028 a tudine a gndirii < >. A m bele se refer la
genul care m ai ram ane a l realitpi nu ev id en p a z o natura
a realitpi care sa f ie in afara / noastrP 3.
De aceea trebuie cercetate radunile si principiile a ceea-ce-este
ca fiind. [E limpede din cartea unde am artat in cte sensuri
se pot formula conceptele c ceea-ce-este are multe sensuri.]
32 Este vorba despre ceea-ce-este m odulat de categorii. Aristotel

considers ca acestea reprezinta principalele semnificaîi ale lui
ceea-ce-este, $i nu ceea-ce-este ca adevar sau ceea-ce-este contextual.
33 In sensul de obiectiv. Genul care mai ramane al realitatii" este
ceea-ce-este conform categoriilor, la care ceea-ce-este ca adevar si
ceea-ce-este contextual se refera. Contextualitatea are de a face si cu
ratiunea eficienta (nu doar cu materia), adica cu intentionalitatea libera
a oamenilor, si din acest punct de vedere, nu este obiectiva. Adevarul
si falsul sunt in gandire, $i nu in lucruri. Problem a adevarului si a
libertatii nu apartine ontologiei, ci logicii, respectiv, eticii.
CARTEA ZETA (VII)
Prioritatea Fiintei. Prima filozofie va cerceta cu prioritate ce este
Fiinta. T o ti filozofii Incearc s afle ce este Fiinta si care dintre exis
tente sunt Fiinte. Fiinta poate fi form a (esenta), universalul (genul),
sau substratul (m ateria). D e ce substratul nu este Fiint. Fiinta este
mai curnd individualul determinat alctuit din materie fi forma.
Problem a form ei. Cunoasterea avanseaz de la ceea ce este mai putin
congnoscibil prin natur ctre ceea ce e mai cognoscibil prin natur.
Definitia si esenta. Care este raportul dintre lucruri si esentele lor.
Definida, in sens tare, exist numai pentru Fiinte, si ea este enuntul
esentei. Individualul si esenta sa sunt dentice sau nu ? In cazul asocierilor
contextale, esenta si lucrul sunt diferite. Esentele si Fiintele nu trebuie
separate. Lucrurile asocate intrinsec sunt dentice cu esenta lor.
Cum se nasc Fiintele senzoriale. D ac materia Fim telor compuse
este sau nu cuprins in definitie. Form a nu este creat, in sens propriu,
ci numai individualul compus este generat prin unirea unei form e
cu materia. D e unde rezult c actualizarea preced, in ordinea exis-
tential, virtualitatea.
D ac enuntul prtilor trebuie sau nu s fie prezent in definitia
Intregului si cnd anume. N u exist definitie pentru individualul com
pus (din pricina existentei materiei). In ce fel exist o unitate intre
termenii care form eaz o definitie. Definitia este genul supus diferen-
telor. Trebuie s te opresti la diferenta esential, cea care exprim Fiinta.
Pentru ce universalele nu pot fi Fiinte. U niversalele nu pot fi
Form e, deoarece eie nu sunt ceva determinat, ci virtualit si pro-
prietti. Form a (platonician) nu poate fi definita fiindc este un indi
viduai fi nu exist definitie a individualului. D ar nu pot fi definite
nici Fiintele eterne, precum Soarele sau Luna. D efinitia nseamn
asocierea unui subiect cu un predicat. Aceast asociere este mai mult
dect suma elem entelor. Fiintele simple nu pot fi cunoscute dect
prin intuide.
Capitolul 1
C eea-ce-este se concepe in m ulte sensuri, asa cum am anali- 1028 a
zat mai inainte, in Cartea dedicati multiplelor sensuri /in care

trebuie gndite conceptele/. Cci, pe de-o parte, el semnific
ce este ceva si individualitatea <x5e xi> acestuia, pe de alta parte,
calitatea, ori cantitatea, ori pe fiecare dintre celelalte categorii.1
ntr-adevr, din momentul cnd ceea-ce-este se conccpe in attea
sensuri, se vdeste c, dintre acestea, primul sens, este /dat/ de
ce este?, adic de ce anume semnific Fiinta /lucrului/.
(Astfel, atunci cnd declarm un individuai ca. fiin d ntr-un
anumit fe l, il numim ,,bun sau ru, dar nu mare de trei
coti sau ,,om. In schimb, cnd declarm individualul c e ceva
anume, nu spunem c e ,,alb sau cald, ci c e ,,om sau zeu).
Celelalte categorii /in afara Fiintei/ se cheam c sunt,
deoarece unele reprezint cantitti a ceea-ce-este astfel / Fiint/,
ltele calitti ale sale, aitele afectiuni, ltele altceva de
acest fel.
D e aceea ar putea aprea urmtoarea dificltate: oare a
se plimba, a fi sntos, a sedea semnific, fiecare in parte,
ceva ce este, si la fel si in cazul celorlalte asemntoare ? Cci
nimic dintre acestea nu are o existent intrinsec, nici nu poate
fi separat de Fiint, ci mai degrab /este intrinsec/, dac asa
ceva exist in fapt, anume insul care se plimb, insul sntos,
sau insul care $ade. Acestia din urm par s fie in mai mare
msur, deoarece exist la ei un substrat determinat (iar acesta
1 D e remarcat c, aici, esenta sau Fiinta sunt privite in opozirie

cu toate celelalte categorii, ce apar astfel, ntr-un fel, ca derivate, ca
secundare, chiar dac eie nu pot fi efectiv deduse din Fiint.
256 M ETAFIZICA
este exact Fiinta si individualitatea lor), ceea ce se manifesta

in acest tip de categorie. Iar bun si asezat nu se pot concepe
far /respectivul substrat/.2
E limpede, prin urmare, c datorit Fiintei se numeste c
sunt si cele /desemnate prin celelalte categorii/, de unde rezult
c Fiinta ar fi ceea-ce-este in sensprioritar; nu un ceva existent
/doar/, ci ceva ce este in m od absolut.
Desigur, prioritar <x 7tpd)Tov> se spune in multe sensuri,
totusi, la modul generai, Fiinpa esteprioritard, att in ordinea
definitici, in cea a cunoafterii, cat si in cea a timpului. Cci nici
una dintre celelalte categorii nu este autonom a <xa)piOTv>,
ci numai ea singur.3 D e asemenea, in ordinea definitici, Fiinta
este priori tara. (Intr-adevr, este necesar ca in definitia fiecrui
lucru s fie continut definitia Fiintei.) Si atunci considerm
a cunoaste ceva in mod optim, cand am sti ce este omul sau
focul, mai curnd decat stiind c acestea sunt intr-un anum e
1028 b fel, au o anum e mrime, sau se afla intr-un anum e loc, dat fiind
c le cunoastem chiar pe fiecare dintre aceste ultime categorii
atunci cand am sti ce este cantitatea sau calitatea.
Iat, asadar, subiectul cercetat si controversat fi in vechime,
fi acum, fipururea: ce este ceea-ce-este, adicd ce este Fiinta ? (Unii
afirm c ea este una, altii c sunt mai multe Fiinê dect una,
aldi c eie sunt limitate, altii nelimitate.) D e aceea si noi cel
2 Spre deosebire de Platon, pentru care exist bine sau sntos

in sine, autonom e, pentru A ristotel numai Fiinta, adic ceea ce ex-
prima ce este fiecare lucru, are autonom ie si o existent intrinseca.
3 A ici <xtpiOTv> are sensul de autonom , fi nu izolat de ma
terie, in sens platonician. T otusi, anterioritatea In ordinea timpului
pare a presupune existent Fiintei in absenta atributelor sale con tex
tale ? A unor anume atribute, oricare ar fi eie da. N u ins si a
atributelor luate in sine: Socrate este anterior lui Socrate bolnav,
dar nu si lui Socrate care are o anumit stare de sntate. Pe de alta
parte, in ordinea ontologica si logica, Fiinta este anterioar atribu
telor sale, deoarece mai intai trebuie s stim fi s definim ce este un
lucru, pan la a f ti cum este el sau cat de mare este. Este o convingere
pe care A ristotel o m prtfefte cu Platon fi cu Socrate, vezi M enon,
de pild.
CARTEA ZETA (V II) 257
mai mult, in mod precumpnitor, ct si exclusiv, ca s spunem

asa, trebuie s cercetm ceea-ce-este astfel /anume, Fiinta ./4
Capitolul 2
Se pare c Fiinta apartine in m odu l cel m ai evident corpu-
rilor5. (D e aceea declarm Fiinte si animalele, si piantele, si
partile lor, dar si corpurile fizice, precum focul, apa, pmntul
si fiecare /dintre demente/, si cte sunt fie prti ale acestora,
fie sunt fcute din acestea, sau din partile lor, sau din toate
laolalt, precum cerai si prtile sale, stelele, luna si soarele.)
Ei bine, oare acestea singure sunt Fiinte, sau si altele, sau numai
unele dintre acestea, sau altele ? Sau nici unele dintre eie, ci aitele
diferite? Trebuie cercetat:
Unii cred c Fiinte sunt limitele corpurilor, precum supra-
fata, linia, punctul si monada, si chiar mai curnd /eie/ dect
corpul si solidul. Aldi socotesc c in afara lucrurilor sensibile
nu exist nimic asemntor/cu Fiinta/;6 aldi, dimpotriv, cred
c cele eterne sunt mai numeroase si sunt in mai mare msur.
Astfel, Platon crede c Formele si conceptele matematice repre-
zint dou /specii/ de Fiinte, si c al treilea gen de entitî este
cel al corpurilor senzoriale.7
4 Dup cum se observ, metafizica lui A ristotel este, In mod prio-

ritar si aproape exclusiv, o metafizica a Fiintei. O ntologia generala
este subordonat m etafizicii Fiintei, deoarece Fiinta reprezint
sem nificatia de baz a lui ceea-ce-este. S-ar putea form ula si in felul
urm tor: A ristotel spune c, studiindu-se prim u l in cadrul fiecrei
serii, se studiaz cumva ntreaga serie. O r, Fiinta este prima in seria
sem nificatiilor lui ceea-ce-este. D eci studiind-o pe ea, se studiaz
cumva intreaga serie.
5 Aceast opinie apartine filo zo filo r naturii si va fi transform at
de A ristotel.
6 Este vorba mai inti despre pitagoricieni, apoi despre filozofii
naturii ionieni.
7 V . Cartea Alpha mare, cap. 6, p. 77.
258 M ETAFIZICA
Speusippos, pornind de la Unu, consider mai multe /spedi/

de Fiinte si de principii pentru fiecare /tip de/ Fiint, unul pentru
numere, altul pentru mrimi, apoi /un altul/ pentru suflet; in
acest fel el extinde numrul Fiintelor.
Unii /filozofi/ sustin c Frmele si numerele au aceeasi
natura si c restul lu cru rilo r linii, suprafete, pana la Fiinta
cerului si lucrurile sensibile sunt determinate /de acelea/.
Acum, in legtur cu aceste subiecte, trebuie cercetat ce se
spune bine sau ru, care anume sunt Fiintele, dac exist unele
in afara Fiintelor senzoriale sau nu, si cum sunt Fiintele, si dac
exist vreo Fiint separata, in afara Fiintelor senzoriale, si, /dac
da/, din ce pricin si in ce fel /e ea/, ori dac nu exist nici una.8
Trebuie cercetat Ins aceasta dup ce am schiât mai nti ce
este Fiinta.
Capitolul 3
Fiinta se concepe, dac nu in mai multe, atunci mcar in
patrn sensuri, in mod principal: se crede, ntr-adevr, a fi Fiinta
unui lucru si esenta lucrului, si universalul, si genul, si, in al
patrulea rnd, substratul 9
Substratul este subiectul ce prim este toate predicatele, dar
care nu poate f i predicatul nici unui alt /su biect/.10 lata de ce
8 A ristotel trimite, probabil, att la discuta din Cartea Lambda

despre Fiinta im obil, divina, ct si la Frm ele platoniciene, despre
care el neag c ar fi Fiinte - deci c ar avea o existent In sine. Asa
se explic, poate, repetida.
9 N u este vorba, aici, despre o doctrina aristotlica, ci despre ceea
ce se crede. Pentru A ristotel numai esenta (sau configurada) este, In
chip deplin, Fiint. D e exemplu, platonicienii acord universalului
sau genurilor statutul de Fiinte (Id ei), In timp ce filozofii naturii vd
Fiinta in substratul material.
10 Fiinta trebuie sa fie autonom, sa poat exista, sau s fie conceput
chiar si fr determinatine sale, contextale sau intrinseci. O r, sub
stratul, definit ca subiect universal si nonpredicabil, pare s Indepli-
neasc aceast conditie. V. infra.
CARTEA ZETA (VII) 259
trebuie analizat mai inti aceast chestiune. Intr-adevr, mai 1029 a

Tritai substratul (materia) pare a fi in cea mai mare misura Fiint.
In fapt, !ntr-u n astfel de mod si intr-un sens, se /poate/
concepe m ateria /ca reprezentnd Fiinta/, dar, intr-un alt
sens configuratia <>, in al treilea sens, In fine ceea
ce rezult din m aterie si configurane. (D e exemplu, materia este
precum bronzili /unci statui/, configuratia e precum forma
schematica a mftisrii >, iar ceea ce rezult
intregul compus este statuia.) D e aici rezult c, dac forma
<>11 este anterioar materiei si, dac ea este in mai mare
m isu ri dect aceasta din urm, ea va fi anterioar si compu-
sului din materie si form in temeiul aceluiasi rationament.
Acum, s-a artat ce este Fiinta printr-o formul general,
anume c ea nu p o a te f i predicatul nici unui subiect fi c e
subiectul restuluipredicatelor. Numai c formula aceasta, sin-
gur, nu e bun, cci caracterizarea Fiintei nu este suficient:
este neclar si, in plus, materia ajunge s fie, /conform ei/, Fiint.
Pe de alt parte, dac materia nu este Fiinta, ne scap ce
altceva este /Fiinta/. Cci, fiind luate materiei toate /proprie-
ttile/, pare s nu mai subziste nimic. Intr-adevr, unele/pro
prietri/ sunt afectri, actiuni si capacititi ale corpurilor, iar
lungimea, ltimea si adancimea sunt cantitti anumite, dar nu
sunt Fiinê (cantitatea nu este Fiint), ci mai curnd este Fiint
lucrul cruia acestea 11 apartin in primul rnd.
Dar, dac se d la o parte lungimea, ltimea si adancimea,
nu mai vedem nimic rmas /in afara substratului/, afar doar
dac nu exist ceva determinai de acestea, astfel ncat este
11 A ristotel utilizeaz doi termeni pentru ceea ce se traduce in

mod obisnuit prin form : , tradus de noi, de obicei, prin forma,
si , pentru care am ales termenul de configurane si care este
cxplicat de A ristotel. Term enii sunt sinonim i n acest sens, dar acolo
unde este posibil vora prefera s traducem si pe prin configu
r a l e , termen care exprim mai bine ideea c la A ristotel form a este
un dat caracteristic fiecrui individuai, genotipul su, structura sa
profund si determinant, si nu o form generica, universal, indeter-
minat, de tip platonician. Pe de alt parte, inseam n uneori
specie, alteori Form platom cian (Idee).
260 METAFI7.ICA
necesar ca m ateria sa a p a r ca unica F iint pentru cei care

cerceteazn acest mod. M refer la materia luat intrinsec, care
nu e nici ceva determ inai, nici cantitate, nici altceva dintre cele
prin care este determinat ceea-ce-este. Caci exista ceva dter
m int care primeste fiecare dintre aceste predicate /calitate,
cantitate etc./, ceva a crui esenta este diferit de toate cate-
goriile. (Restul propriettilor sunt / se spune / predicatele
Fiintei, iar Fiinta este predicatul m ateriei.)12 Rezult c ulti-
mul substrat luat intrinsec nu este nici ceva determ inat, nici
cantitate, nici nimic altceva. El nu e nici negatiile /unor pro-
prietti/, cci si acestea i apartin doar contextual.
C elor ce pornesc de la astfel de raionamente li se pare, prin
urmare, c materia este Fiinta. D ar asta este cu neputint: cci
cel mai mult par a apartine Fiintei att autonom ia, ct si indi-
vidualul.li D e aceea, att fo rm a (configuratia), ct si compusul
din m aterie si form a p a r sfie m ai degrab Fiint dect materia.
i totusi Fiinta provenit din ambele din materie si din
configurane trebuie lsat deoparte, ea fiind posterioar si
evident.14 Cumva este d ar si /conceptul/ de materie.
Trebuie ns cercetat n legtur eu al treilea /termen eu
forma sau configuratia/. Cci ea este cea m ai supus dificulttilor.
Se accept, de regul, c unele lucruri senzoriale sunt Fiinte;
rezult c prima cercetare trebuie fcut n ceea ce le priveste
pe acestea.
Intr-adevr, e avantajos s treci /eu cercetarea/ la ceea ce
1029 b este mai cognoscibil. Cci astfel avanseaz cunoasterea pentru
toti parcurge lucruri m ai putin cognoscible prin natur
ndreptndu-se spre cele mai cognoscibile /prin natur/. Precum,
n actiunile practice, cnd se porneste de la lucrurile bune, dar
12 In continuare, A ristotel expune o teorie mai curnd plato-

nician, conform creia Fiinta este echivalentul unei proprietti
generale, unei Form e.
13 Fiinta trebuie s fie ceva determinat, avnd o esent definibil,
si deci cognoscibil, ceea ce nu e cazul materiei, care este indeterm i
nare absolut, sau virtualitate.
14 Fiind un compus, este posterior si form ei si materiei.
individualzate pentru fiecare om n parte, se face ca lucrurile

n general bune s devina bune si pentru flecare n parte. La
fel, pornind de la lucruri m ai cognoscibile pentru fieca re n
parte, fa cem ca lucrurile cognoscibile prin natura sa fie /efectiv/
cognoscibile pentru fiecare. O r, lucrurile cunoscute mai nti
fiecruia sunt adesea putin, vag cunoscute /prin natura/ si au
putin substant sau nici o substant. i totusi trebuie ca, pornind
de la lucrurile putin cognoscibile /n general/, dar cognoscibile
individual, sa ne strduim s cunoastem pe cele in mod univer
sal cognoscibile, avansnd astfel, cum s-a artat, pe calea celor
dinti amintite.15
Capitolili 4
Dup ce la nceput am distins n cte sensuri definim Fiinta,

ar unul dintre aceste sensuri a parut a fi esenta /ce este n sine
lucrul/, trebuie examint acest aspect.16
$i, mai nti, s spunem nele lucruri despre aceasta din
punct de vedere strict conceptual <Xoyikc> : anume, esenta
fiecru i lucru e ceea ce el este dclarai a f i in m o d intrinsec:
ntr-adevr, esenta ta nu este /totuna/ cu esenta muzicianului,
15 A xiom ele si principiile universale sunt evidente si A ristotel le

con sid eri usor cognoscibile in ordinea naturii. C u toate acestea, eie
nu par, initial, usor de cunoscut pentru oameni, care au acces mai
curnd la cunoftinte derivate, locale, ncsigure. T otu si, inductiv, tre
buie pornit de la acestea din urm i, de la ceea ce este accesibil n ordine
didactici, pentru a accede la ceea ce este cognoscibil in ordine naturala.
A cest pasaj, considerat de W . Jaeger lipsit de legatura cu contextul,
explici de ce Aristotel analizeaza mai intai Fiintele cu materie, urmnd
ca abia in Cartea Lambda s i se ocupe de Fiintele materiale si mobile.
16 D upa cum a precizat, A ristotel se va referi la form a lucrurilor
senzoriale, pe care o identifica cu Fiinta si cu esenta lor. D in exemplele
date, rezu lti c i A ristotel se re fe ri mai ales la predicate universale,
ca om, suprafati" etc. In calitate de predicate ins, acestea nu cores-
pund primei definitii a Fiintei.
262 M ETA FISICA
deoarece tu nu esti intrinsec muzician. Prin urmare, esenta ta

e ceea ce tu esti in mod intrinsec.
$i totusi, nu toate propriettile posedate in mod intrinsec
formeaz esenta: nu, de exemplu, ceea ce apartine intrinsec
/unui subiect/ precum albul apartine unei suprafete, fiindc
esenta suprafetei nu este esenta albului.17 D ar esenta suprafetei
nu este nici ceea ce rezult din compunerea celor doi termeni
adic, esenta suprafetei albe, fiindc aici este un adaos. Prin
urmare, definitia fiecrui lucra, cea care indica esenta, este aceea
in care nu va f i continutd / num irea/ esentei .18
/Si totusi, dac s-ar sustine cele de mai sus,/ ar rezulta /pana
la urm/ c, in ipoteza c esenta suprafetei albe este esenta
suprafetei netede, esenta albului si esenta netedului vor fi
unul si acelasi lu cra.19 /Ceea ce e absurd/.
Dar, de vreme ce exist /termeni/ compusi si in cazul celor-
lalte categorii (exist un substrat pentra fiecare categorie, adic
pentru calitate, cantitate, timp, loc, miscare20), trebuie cercetat
dac exist o definitie a esentei pentra fiecare categorie si dac
17 Asa cum s-a artat In Cartea D elta, cap. 28, exist predicate ce
apartin unor contextualitti intrinseci, dar care totusi nu se includ
in esenta si in definitia lucrului. (A co lo era dat ca exemplu proprie-
tatea triunghiului de a avea suma unghiurilor egal cu dou unghiuri
drepte.) Exem plul de aici ar trebui citit in modul urm tor: presu-
punand c o suprafat ar fi in mod intrinsec, in sine, alb, albul, totusi,
nu ar exprima ceea ce este suprafata.
18 N u se poate defini suprafata drept suprafat alba", nici omul
drept ,,om m uzician etc. D efinitia trebuie s nu contin termenul
care numeste esenta: suprafat, om .
19 Evident o omisiune aici, dar rationamentul se poate usor recon-
stitui: dac esenta suprafetei este esenta suprafetei albe (definesc
suprafata ca fiind o suprafat alba ), nimic nu mpiedic s fac acelasi
lucru si cu suprafata neted. Dar atunci, cum esenta lucrului trebuie
s fie unica, ar rezulta c cele dou definitii trebuie s fie echivalente
fi c, prin urmare, albul si netedul ar fi dentice conceptual, ceea ce
est absurd.
20 Asa cum Socrate este substrat (subiect) pentru om , tot asa el
este substrat si pentru alb, mare etc.
esenta apartine si acestor categorii /in afara Fiintei/, de exem-

plu, omului alb.21 Fie atunci numele/omului alb/ hain.
Care este esenta hainei ? D ar acest termen nu apartine pre-
dicatelor intrinseci !22
Numai c /s-ar putea obiecta/ ceea ce nu e intrinsec
se poate Tntelege in dou sensuri: Tntr-un caz, se adaug ceva,
in cellalt nu. In primul caz, termenul pe care il definim e
afirmat ca adugndu-se altui termen: de exemplu, dac cineva,
definind esenta albului, ar da definitia omului alb. In cellalt
sens, aceluiasi termen Ti revine un altul /continut Tn primul/:
de exemplu, dac hain ar semnifica ,,om alb si cineva ar
defini haina ca fiind alb. O r, omul alb este alb, si totusi 1 03 0 a
esenta sa nu este esenta albului.

Dar oare esenta hainei este, cu adevrat, o esenta, sau nu ?
Cci esenta este un ce determ inai, tns cand un lucru este
afirmat despre un alt lucru, nu exist /ca rezultat al sintezei/
ceva determ inai ; asa, de pild, omul alb nu este un ce
determ inai, dac-i adevrat c numai Fiintelor le apartine un
ce determ inai .23
Rezult c esenta este proprie lucrurilor a cror enuntare
<XYoq> reprezint o definitie <pio|iq>. O r, definitia exist
nu doar dac exist un /singur/ nume care ar semnala acelasi
lucru /care e explicitat/ prin intermediul unui enunt. (Cci,
altminteri, toate enunturile ar fi definitii <opoi>; va putea exista,
Tntr-adevr, un nume pentru orice fel de enunt /explicativ/,
21 Aristotel se ntreab dac se poate defini esenta unui lucru Tn

cadrul celorlalte categorii, in afara Fiintei, ceea ce revine, de exemplu,
la ntrebarea dac ,,om alb (calitate) poate defini esenta unui lucru,
sau dac ora alb constituie o Fiint, adic un substrat de sine stttor.
22 D ac ,,om alb ar fi numit hain, nc nu s-ar putea defini
omul alb cu ajutorul termenului hain , fiindc hain nu este
un prdicat intrinsec.
23 Sinteza dintre un subiect si un prdicat nu este, la modul gene
rai, o Fiint nou, nu este ceva determinai, $i nu i se potriveste notiu-
nea de esent . In alte cazuri ns: ,,om = animai biped, sinteza
dintre subiect si prdicat produce o Fiint.
264 METAFIZrCA
nct si numele Iliada va fi o definitie /a poemului/.)24 Ci

/enuntul si definida vor coincide/ doar dac un /nume/ ar fi propriu
unui lucru prim . Aceste /lucruri p r im e/ sunt cele care nu se
enuntprin asocierea unui subiect cu un prdicat .25
Asadar, nu va exista esenta pentru vreuna dintre spedile
ce nu sunt incluse n gen, ci numai ale acestor /specii, care sunt
ale unui gen/.26 ( Acestea par, ntr-adevr, sa fie concepute nu prin-
tr-o participare sau o modificare /a unei Fiinte/, si nici contextual.)27
Desigur, va exista un enun descriind fiecare lucru, adic
si pentru restul lucrurilor /care nu au definitie/, artnd, n
cazul cnd ar exista un nume, ce semnific faptul c un prdicat
aparine unui subiect, sau faptul c n locul unui enun simplu
/se foloseste/ unui mai precis /si mai lung/.28 D ar definitie nu
va exista /pentru aceste lucruri/ si nici esenta.29
Sau oare si definida, la fel ca si ce este ?-le unui lucru, se con-
cepen mai multe sen su n? Cci, ntr-un prim sens, ce este?- le
24 N um ele Iliada trimite la un enunt descriptiv, dar nu la o defi

nitie n sens propriu. Astfel de entitti nu au o esenta si nu sunt Fiinte.
25 Socrate, ora", sac sunt prime, n acest sens; om alb, So
crate filo zo f - nu, cci eie contin un subiect si un prdicat asociate.
n ait sens, prime sunt entittile m obile, precum D um nezeu, care
nu devin inteligibile prin unirea dintre un subiect si un prdicat.
26Fireste, aceste specii sunt echivalente cu genurile supreme,
pentru care nu mai exista definitie, cci nu mai exist un gen superior
n raport cu care s poat fi definite.
27 Fem ininul nu este ceva, n sensul n care omul este un animal,
ci se raporteaz la notiunea de animal. Asadar, el nu este o specie apar-
tinnd unui gen. N um ai unirea dintre gen (sau materie inteligibil,
sau virtualitate) fi diferent (sau form inteligibil, sau actualizare
a unei virtualit) produce Fiinte care au esen si p o t fi definite n
sens propriu. \
28 Este ceea ce se numeste definitie nominal : Luceafrul este
un poem de Mihai Em inescu.
29 Iliada poate nlocui enuntul mai lung si mai precis poem
hom eric despre luptele dintre greci fi troieni, dar aceasta nu este o
definitie fi, ca atare, nici nu presupune o esenta, cci nu se poate rs-
punde univoc fi clar la ntrebarea ce este ?. E, ntr-adevr, imposibil
de dfinit Iliada !
unui lucru semnific Fiinta si individualitatea, n ah sens pe

fiecare dintre categorii cantitatea, calitatea si toate de acest
fei. Dup cum si este" aparine tuturor /categoriilor/, dar nu in
mod similar, ci unei categorii in mod prioritar, iar celorlalte
ca o consecin^ <erconvco<;>, la fei si ce este ? aparine in mod
absolut Fiinêi, dar, intr-un anumit mod, /mai aparîne/ si
celorlalte categorii. Intr-adevr, am putea intreba ce este
calitatea, nct rezult c si calitatea apartine celor in legtur
cu care putem intreba ce sunt. Desigur, ea nu apartine in mod
absolut acestora, ci, asa cum in privinâ a ceea-ce-nu-este unii
spun, la m odu l v erb a l <XayiK C)>, c el este ceea-ce-nu-este,
si nu c in chip absolut /este/, ci c /este/ ca nefiind, la fei
stau lucrurile si cu calitatea.
Trebuie, prin urmare, cercetat si felul in care trebuie vorbit
despre fiecare lucru, dar totusi nu mai mult dect /trebuie
cercetat/ felul in care lucrurile sunt cu adevrat.
Iat de ce, de vreme ce aspectul conceptual este limpede, /s
spunem c/ si esenta, deopotriv, va apartine in m od prioritar
si absolut Fiintei, si abia apoi si celorlalte categorii dup cum
e cazul cu ce-este ?, esenta /nu va exista pentru aceste
categorii/ in sens absolut, ci va fi esent pentru calitate sau
pentru cantitate. Cci e necesar ca toate aceste /esente/ s
se exprime fie utiliznd un simplu nume pentru realiti
diferite, fie c am aduga sau am scoate /ceva din semnificatie/,
precum atunci clnd non-cognoscibilul /e numit/ cognoscibil.
Corect este a nu trata aceste realitti nici ca diferite complet,
purtnd doar acelasi nume, dar nici ca avnd acelasi continut,
ci trebuie intelese in felul in care trebuie inteles si termenul
medical, anume, c se raporteaz la acelasi lucru unie fi nu 1030 b
c sem nific acelasi lucru unie , nici c ar f i doar un nume
acoperind realitti f r legtur?0 ntr-adevr, un corp, o
activitate, un instrument nu sunt numite medicale fr a
exista nici o legtur de semnificatie intre eie <|icvt>|j.c<;>, dar
30 Se reia teoria raportrii la o unitate, diferit att de realismul

platonician, ct si de relativismul sofistic.
266 M ETA FISICA
n ici astfel n c t / term cn u l m e d ica i/ s i insertin e o u n ic i re a

lita te <K<x0 v > , ci n u m ai prin raportare la o unica realitate.
Nu are nsa nici o im portanti n ce fel s-ar dori exprimate
aceste lucruri. Este, asadar, limpede ca definitia n sens primar
si absolut si esenta apartin Fiintelor. Desigur, eie apartin si
celorlalte categorii, doar ca nu n sens primar. Cci nu este nece-
sar, o d ati ce am accepta aceasta, sa existe definitie pentru acel
lucru pe care un acelasi /nume/ 1-ar semnifica prin intermediul
unui enunt oarecare, ci /exista definitie/ numai /dac 1-ar semni
fica/ prin intermediul unui anumit tip de enunt cXycp m a x
O r, aceasta se petrece, daci respectivul /enunt/ ar fi /enun-
tul/ unei unitati 31, dar nu al unei entitati continue, precum
Iliada, sau cte sunt /unite/ printr-o legatura, ci al unei unititi
luate n toate sensurile n care se poate concepe unu. Iar unu
este conceput la fel ca ceea-ce-este. Ceea-ce-este, ntr-un sens,
semnifica individualul dtermint, n alt sens cantitatea, in
altul calitatea. D e aceea vor exista un enunt si o definitie
ale omului alb, dar ntr-un sens va fi /definitia/ albului
si a Fiintei /omului/.
Capitolili 5
Apare o problem i tn si, d aci se neagi c i enuntul provenit

dintr-o adaugire <k npo0r[oec> reprezinti o definitie: pentru
care lucru dintre cele non-simple, ci provenite din asocierea
a doi term eni ruvSeSuaaiivoo, va exista definitie ? Cci este
necesar ca definitia sa explice n baza unei adiugiri. D e exem-
plu: daca exista ,,nas si concavitate, va exista si calitatea
de a fi crn, rezultata din asocierea celor doi termeni, prin
faptul c i unui este atribuit altuia32; or, nici concavitatea, nici
31 Fiinta si esenta exista numai atunci cnd ceva determ inai are
o unitate intrinseca.
32 A ristotel spune literal crnitate <aincjxri>, ceea ce aminteste
de Form ele platoniciene. Crnitatea se exp lici prin asocierea a doi
termeni : proprietatea nasului de a fi concav . E aceasta o definitie
calitatea de a fi earn nu sunt proprietri contextale ale nasului,

ci proprietti intrinseci ale acestuia.
Aici lucrurile nu stau precum atunci cand albul este atri-
buit lui Callias, sau omului, fiindc lui Callias cel alb i-a
revenit, contextual, s i fie om, ci asa cum masculinul este atribuit
animalului, egalul cantittii, si tate cate apartin /subiectului/
in mod intrinsec.33 Acestea sunt atribtele in al cror concept
exista fie definida, fie numele a cror proprietate este /respec-
tivul/ atribut, si nu este cu p u tin tsa se explice /atribu tu l/fa r d
conceptul respectiv. D e exemplu, albul poate fi explicat fr
conceptul de om , dar femininul nu poate fi explicat fr
conceptul de animal.34
Rezult c sau nu exist esent si definitie a nici unuia dintre
aceste /concepte/, sau, dac exist, ele /definida si esenta/
trebuie luate n alt sens, asa cum s-a artat.35
Exist si o alt dificltate in legtur cu acestc probleme:
dac un as earn si un as coneav sunt totuna, se pare c totuna
vor fi si conceptele earn si coneav. lar dac nu sunt totuna,
aceasta se intmpl fiindc este imposibil a vorbi despre crn
n absenta suportului a crui proprietate intrinsec este nodunea
se intreab A ristotel si tn ce sens anum e? Rspunsul este c, in

sens tare, nu este o definitie deoarcce crnitatea" nu este o Fiint,
ci o proprietate a nasurilor, deci lipsit de autonom ie.
33 U n anumit animai poate s nu fie de gen masculin, dar animalul
in generai, ca virtualitate, este fie masculin, fie feminin, (in mod
virtual, om ul este brbat si fem eie) ceea ce nseam n c masculinul
face parte dintre propriettile intrinseci ale conceptului de animai,
ceea ce nu se poate spune despre predicatul alb" asociat om ului.
34. C onceptul de fem inin il presupune pe cel de animai, asa
cum conceptul de crn presupune nasul ; dar albul" nu-1 presu
pune nici pe Callias, ca om individuai, nici conceptul de om.
35 A ristotel spune c, intr-u n anume sens, nu exist definitie (si
esent) a fem ininului sau a crnittii", ori a altor proprietti intrin
seci, deoarece eie nu pot fi concepute dect asociate cu un anumit
subiect; eie nu sunt Fiinte, asa cum sunt considerate de Platon. Intr-un
sens slab se poate dcscrie cu suficient precizie ce sunt aceste
concepte, si descrierile respective pot fi numite definitii".
268 M ETAFIZICA
de earn (earn inseamn prezenta concavittii la nas). O r,

faptul de a numi nasul earn sau nu este cu putinta, sau va
presupune o repetare a aceluiasi lucra nas nas concav de
vreme ce nasul earn ar fi un nas nas concav.36
lata de ce este imposibil ca esenta sa apartin acestor lucruri,
/precum nas earn/; altminteri, se merge la nesfrsit: la un nas
ce e nas earn va mai exista /mereu/ n c un alt /atribut/.37
1031 a Se vddeste asadar c definitia are ca obiect num ai Fiinta.
Iar dac are ca obiect si celelalte categorii, e necesar ca ea sa se
alctuiasc in urma unei adiugiri, cum ar fi cazul [calitatii] si
cel al im paralui: cci nu poate /exista imparai/ in absenta
numrului, si nici femininul in absenta animalului.38 (Numesc
alctuire in urma unei adugiri" cand se intmpl ca /in
definitie/ s se spun de dou ori acelasi lucra, precum in
cazurile artate.39) Iar d ac aceasta este adevrat, nu va exista
definitie nici pentru notiunile provenite din unirea a doi
termeni, precum num ar im par, ins nu se vede despre ce este
vorba, fiind c cuvintele nu sunt exprimate riguros.
Iar dac exist definitii si pentru /proprietti si termeni com-
pusi/, fie eie trebuie luateintr-alt sens, fie, dup cum s-a artat,
trebuie spus c definitia si esenta se pot concepe in multe
sensuri; astfel inct, intr-un sens, nu va exista d efin ire pentru
36 Daca nasul nu e earn, el nu poate fi numit earn. Conceptul

de earn il presupune pe cel de nas, cel de concav - nu. D e aceea,
nas earn si nas concav au acelasi referent, dar nu sunt identice
sub aspect logic.
37 Nas earn nu reprezinta o unitate esentiala, deci o Fiinta, deoa-
rece earn presupune notiunea de nas. A ltm interi, orice atribut
adaugat ar suplimenta numarul Fiintelor.
38 In sensul ca, fiind proprietaî, atat imparul, cat si femininul pre-
supun existenta suportului, a Fiintelor. S-ar putea spune ca omul nu
exista in absenta animalului, si totusi om nu este o proprietate.
O m u l este animal ca o specie ce apartine unui gen, dar fem ininul nu
este animal, ci se raporteaza la animal.
39 Im parul se poate defini ca numar im par, |femininul" ca
animal femel ; deci in enuntul definitiei reapare termenul de definit.
nici /o astfel de entitate/ si nici esenta nu va apartine dect

Fiintelor, dar, in alt sens, vor exista /si definitie si esenta/.40
Este limpede, prin urmare, c definitia este enuntul esenfei
adic ceea ce este n sine ceva si c i esenta apartine fie numai
Fiintelor, fie /le apartine lor/ in cea m ai m are msur, in m od
prioritar fi n sens absolut.
Capitolili 6
Dar trebuie cercetat dac ceea ce este in sine un individuai

adic esenta sa si individualul respectiv sunt sau nu dentice.
Cercetarea aceasta este, ntr-adevr, de folos pentru investigarea
Fiintei.
Se pare c i individualul <EKaoi:ov>41 nu este altceva dect
Fiinta lui, iar esenta se num efte Fiinta lucrului. In cazul enti-
tplor formate contextualizat s-ar prea c i esenta si lucrul sunt
diferite: de exemplu, un om alb este altceva dect esenta omului
alb. (D ac ar fi acelasi lucru, atunci si esenta omului si esenta
omului alb ar fi acelasi lucru; cci om si om alb sunt totuna,
cum se spune42, nct si esenta omului alb ar fi totuna cu esenta
omului43.
Sau nu este necesar ca cele atribuite contextual sa fie dentice
/cu esenta lor/, cci nu Tn acelasi fel termenii extremi /ai aso-
cierii/ se identifica. Ci, probabil, s-ar crede c i se ntmpl mcar
40 N u pot sa definesc imparili ca fiind ceva, si, in acest sens, nu

exist d efin ire si nici esenta a imparului. P o t ins defini imparul ca
proprietate a unui numr, adic raportndu-se la ceva, si in acest sens
(slab) exist definitie fi esenta.
41 A cest individuai pare a fi atat individualul concret, parti-
cularul: Socrate, acest caine etc., dar fi insul abstract: omul, cainele.
D e fapt, A ristotel are In vedere form a individuala a lucrului, sau
c o n fig u rala sa.
42 Cum spun sofistii.
43 Ceea ce este absurd, tocmai deoarece om alb este o entitate con
te x tu a l, nonnecesar, in timp ce om este o Fiinta, cu o esenta bine
determinata.
270 M ETAFIZICA
aceea, anume c termenii extremi contextual) se identifica, precum

esenta albului si esenta muzicianului. O r, se pare c asa ceva
este cu neputint.)44
D ar in ceea ce priveste asa-numitele realitp intrinseci san
n sine, este oare necesar s existe identitate intre /eie si esenta
lor/ ? Asta, de exemplu, daca exist Fiinte care nu presupun
alte Fiinte, nici alte naturi antenoare, asa cum unii spun c sunt
Frm ele.45 Cci dac bnele in sine, pe de-o parte, si esenta
binelui sau ce este in sine binele, de cealalt parte, vor fi diferite,
dac to t asa vor fi anim alu lin sine si esenta animalului, esenta
1031 b a ceea-ce-este si ceea-ce-este in sine, atunci vor exista alte Fiinte,
naturi si Form e, in afara celor considerate astfel, si acelea vor
fi antenoare, dac esenta sau ce este in sine ceva este Flirta acestuia.
lar dac /Fiintele si esentele/ sunt desfcute unele de cele-
lalte, pentru unele nu va exista stiint;, iar celelalte nu vor exista
cu adevrat.46 (Prin a fi desfcute mteleg faptul c nici Binelui
in sine nu-i apartine esenta Binelui, nici esentei Binelui faptul
de a fi bine.)
O r, exist stiinfd a ceva atnnci cnd cunoastem esenta
acestuia 47 ; la fel se petrece si cu binele si cu celelalte, astfel incat
44 n mod contextual, om alb si om muzician pot fi dentice, ceea

ce ar putea lsa s se cread c esenta albului si cea a muzicianului
sunt dentice, ceea ce este evident absurd.
45 Este vorba, desigur, despre platonicieni. Mai intai A ristotel a
argumentat impotriva sofistilor care dizolv esenta In contextualitate,
acum argumenteaz Impotriva platonicienilor, care separa esenta de
Form e. D e ce ? Fiindc, dae esenta omului este proprie tuturor oame-
nilor individuali, iar Form a omului este separata de ace^tia, se pare
c esenta omului va fi separat de Form a omului. Filozofu l va reveni
apoi la sofisti. Deocam dat, A ristotel argumenteaz c la universale,
chiar dae au Fiint, aceasta nu poate fi distinct de esenta lor.
46 Fiintele (de fapt, individualele) vor fi incognoscibile, deoarece
vor fi separate de esente, iar esentele universale (Form ele platoniciene)
vor fi lipsite de realitate efectiv.
47 lata o conceptie pe care modernii au respins-o cu trie: pentru
ei stiinta nu ar mai avea sensul de a cunoaste ce sunt lucrurile, adic
esentele lor.
dac nici esenta binelui nu este un bine, atunci nici esenta lui
a fi nu este ceva care este, nici esenta lui unu nu este unu. La
fel sunt sau tate esentele, sau nici una dintre eie, incat dac
esenta a ceea-ce-este nu este ceva ce este , atunci nici vreuna
dintre celelalte esente /nu va fi identica cu lucrul respectiv/.48
In plus, lucrul cruia nu-i apartine esenta binelui nu este
un bine. Prin urmare, este obligatoriu sa fie totuna binele si
esenta binelui, frumosul si esenta frumosului, si cate aitele nu
se afirm despre altceva, ci sunt luate in sine, sau intrinsec, si
sunt prim e. Iar asa ceva ar fi valabil, chiar daca nu ar exista
Form e, dar cu mult mai probabil dac ar exista Form e.49 In
acelasi timp este ciar si c, dac intr-adevr exist Frm ele in
felul in care unii sustin c sunt eie, nu subiectul va fi Fiint.
Cci este necesar spun ei ca Frm ele s fie Fiinte, ins
nu predicate ale unui subiect; cci /in acest caz/ ele vor exista
in baza participrii.50
In temeiul acestor argumente, fiecare individuai care nu are
o existenta contextala este unul si acelasi lucru cu esenta Isa l ;
dar aceasta si fiindc a avea cunostinta fiecruia inseamn toc-
mai a avea cunostinta esenijci, incat si in temeiul abstragerii
/presupuse de procesul cunoasterii! < > este
necesar ca ambele lucrul si esenta sa s fie identice.51 (Ceea
48 S-ar prea c aici A ristotel face trecerea de la ipoteza Form e-

lor platoniciene (F iin te generice) la lucrurile individuale, care, nici
eie, nu pot fi socotite separate de esenta lor.
49 Aristotel accept un moment ca ipotez de lucru teoria Formelor.
50 Intr-adevr, dae Form ele sunt predicatul unui subiect, eie nu
mai corespund definitici F iin tei: s-a spus, Intr-adevr, c Form a nu
poate fi predicatul nici unui subiect si c e subiectul restului predi-
catelor (C ap. 2). O r, Form ele sunt predicate universale.
51 Lucrurile individuale constituie, cel putin in lumea sublunar,
existenta autentica - aceasta inseamn, de fapt, c eie sunt identice
cu esenta lor. Pe de alta parte, in calitate de esente, eie constituie si
subiectul cunoasterii. Num ai c orice cunoastere autentica este a uni-
versalului, despre care Aristotel spune c nu este Fiint. Tocm ai aceast
nepotrivire intre exigentele ontologice si cele epistemologice ale Fiin
tei Il oblig pe A ristotel s caute Fiinta nematerial. V. In terpretare
la Metafizica. Dificultatea poate fi partial rezolvat m x x t ) v e k e o i v ,
272 M ETAFIZICA
ce se spune contextual, de pild muzcianul sau albul, nu poate

fi considrt identic cu esenta sa din pricina dublei semnificadi
a respectivului cuvant. Cci se numeste ,,alb si insul cruia,
n context, i se ntmpl s fie alb, dar si proprietatea contex
tala, de unde rezult c, ntr-un sens, exista identitate ntre
esenta si lucru, dar ntr-alt sens, nu exista. Intr-adevr, esenta
albului nu este totuna eu omul sau eu omul alb, dar e totuna
eu proprietatea respectiva.52)
D ar ar parea absurda /separarea dintre esenta si lucru/ si
dae s-ar da un nume pentru fiecare esen. Ar exista, n fapt,
alturi de aceast esenta si o alta, de exemplu, pentru esenta
calului /va exista/ o alt esenta. Asadar, ce mpiedic chiar acum
ca unele endtti s fie esente, dae e adevrat c esenta este
Fiint53 ? O r, nu numai c esenta si lucrul sunt totuna, dar exista
fi o aceeasi d efin ip e a lor, dupa cum e limpede si din cele de
mai sus. Cci nu in m od contextual un /lucru/ si esenta unui
032 a /lucru/ sunt dentice !54
D e asemenea, dae esenta va fi altceva /dect lucrul/, se
merge la infinit. C ci vom avea, pe de-o parte, esenta unui
/lucru/, pe de alta parte, un /lucru/, nct vom putea vorbi la
fel si despre esente /asa cum vorbim despre lucruri/55.
adic n temeiul m etodei abstragerii, prin care sunt retinute numai

trsturile esentiale ale Fiintei individuale.
52 poate Insemna in greac (mai mult chiar decat in romana)
deopotriv un om alb (substantiv) si alb (adjectiv). D e aici
distinctia necesar fcut de A ristotel.
53 Dac esenta calului este distinct de cal, s-ar putea da un nume
special acestei esente, de exemplu, can. O r, dac esenta calului"
este can, care va fi esenta canului ? S-ar prea c va aprea o nou
esenta purtnd un nou nume, cam si asa mai departe. Absurditatea
apare deoarece fiecare nume (substantiv) corespunde unei Fiinte fi,
prin urmare, a-1 aplica unei esente separate de Fiint este imposibil.
Rezult c Fiinta fi esenta trebuie sa coincida.
54 D efinitia este enuntul esentei. D ar dac esenta fi lucrul sunt
una, atunci enuntul esentei va fi totodat fi o definitie a lucrului, de
vreme ce unitatea respectiv este intrinseca si nu contextual.
55 Vezi nota 45. n fond toate acestea reprezint variante ale argu-
mentului celui de-al treilea om : a hipostazia esentei e, considerandu-le
CA RTEA ZETA (V tl) 273
Este clar, prin urmare, c esenta /a ceva/ si acest ceva sunt

identice n ceea ce priveste individualeleprim e si luate n sine.56
Este ns limpede c obieciile sofistice mpotriva acestei teze
se solutioneaz n acelasi mod, cum ar fi dac Socrate" si
esenta lui Socrate sunt totuna.57 Cci nu este nici o deosebire,
nici considernd problemele ridicate, nici solutiile ce ar fi gsite.
Asadar, s-a artat n ce sens esenta este identic eu individualul,
si n ce sens nu este identic.
CapitoluI 7
D intre lucrurile care au devenire, u nele'o au n temeiul

naturii, altele n cel al artei, altele, n fine, n mod spontan;
dar toate cele ce devin o fac avnd pe cineva drept autor, devin
din ceva si devin ceva anume. Prin ceva anume nclcg c
ele devin conform fiecrei categorii : fie ceva / determ inat/, fie
avnd o anum it m rim e, fie o an um it calitate, fie ntr-un
anum it loc. Devenirile naturale sunt cele aie lucrurilor a cror
devenire provine de la natur; originea devenirii este ceea ce
numim materie, autorul devenirii este vreunul dintre lucru-
rile naturale, iar ce devin lucrurile naturale este sau un om, sau
Form e eu existen intrinseca, autonom a, obliga la a admite Form e

ale Form elor, ceea ce duce la o inflatie incontinents a inteligibilelor.
56 E ste vorba, de fapt, despre frm ele imnente lucrurilor indivi
duale, sau despre configuratii.
57 A ristotel argumentase mpotriva platonicienilor, care susineau
c Frm ele sunt distincte de esentele lor. Vezi ideea Binelui la Platon,
R epblica. A cum el spune c argumntele respective sunt valabile fi
m potriva sofistilor, si deci c nu exista distinctie ntre individualul
concret (mai probabil, configurada acestuia dect compusul) si esenta
acestuia, altfei zis c Socrate si ceea ce este n sine Socrate sunt
unul fi acelasi lucru. Dac nu ar fi, Socrate ar fi diferit de sine. Pe de
alta parte, esena lui Socrate si Socrate muzician nu sunt identice
dect contextual, deoarece muzician nu este o proprietate a esentei
lui Socrate.
274 M ETAFIZICA
o planta, sau altceva asemntor, despre care afirmm in cea

mai mare msur c sunt Fiinte.
Cci tate cele ce au devenire si posed materia fie prin
natura, fie prin arta. Este, Intr-adevr, posibil ca fiecare dintre
ele s existe, sau s nu existe, dar aceasta materia din fiecare
exista /oricum/.58
In general, originea lucrurilor /naturale/ este natura, prin-
cipiul potrivit cu care ele devin este natura (cci ceea ce devine
are o natura, precum planta sau animalul), iar autorul devenirii
este natura socotitam raport cu form a, natura similard speafic <
> (ea se afl in alt individ
/dect in individul generat/).59 Fiindc omul genereaz pe om.
Prin urmare, astfel au devenire cele ce devin in mod natural.
Celelalte deveniri si generri sunt num ite produceri. O r, tate
producerile au loe pornind fie de la o arta, fie de la o capactate,
fie de la o reflecte. Printre acestea sunt si nele care apar spon-
tan si ca urmare a hazardului, dupa cum se intmpl si in
devenirile naturale. Cci si in natura, nele fpturi se nasc iden-
tice /cu printii lor/ si dintr-o smnt, dar /se nasc asa uneori/
si fr smnt.
In legtur cu acestea trebuie cercetat mai trziu; dar deve-
1032 b nirile care au loe in baza artei sunt acelea a cror configurare
/sau fo r m a / exista in suflet (numesc configuratie esenâ
fiecrui lucru si Fiinta prim a a sa < >60.)
Cci si in cazul contrariilor exist, intr-un anume fel, o form
identic: Fiinta opus este Fiinta privai;iunii, de exemplu: sn-
tatea este /privatiunea/ de boal, iar boala este absenta snttii;
sntatea ins e o notiune din suflet si o stiin^ /aflata acolo/.
58 M ateria este lucrul aflat n virtualitate; vezi Cartea Eta, cap. 6.

59 N atura are deci mai nti sem nificatia de materie, apoi de
ratiune form ala, n fine de ratiune eficient a lucrului naturai.
60 Fiinta prima este form a sau actualizarea lucrului, n timp ce
Fiinta secund este com pusul dintre form a si m aterie (sau materia
actualizati partial). In Categorii, lucrare mult mai timpurie a lui Aris-
totel, 7tp)TT| oaioc este esenta individuala a lucrului, n timp ce eupa
oixria este specia.
O r, sntatea se produce cnd cineva rationeaz in felul

urmtor: de vreme ce sntatea const in cutare efect, e necesar,
pentru ca s existe sntate, ca efectul respectiv s apar, de pild
un anumit echilibru /intre umorile corpului/; iar pentru ca
acest echilibru s fie obînut, e nevoie de cldur. Astfel ratio
neaz mereu medicul, pn cnd ar ajunge la a p u e a ultima
pe care el este in stare s o fac. O r, miscarea pe care el o iniuaz
se numeste producere este vorba despre miscarea ducand
la insntosire. Rezult c, intr-un fel, sntatea se nafte din
sntate, fi casa din cas, fi anum e din sntatea sau din casa
lipsite de m aterie se nasc cele avn d m aterie. Cci medicina si
arhitectura din suflet reprezint forma snttii si, respectiv,
pe cea a casei. Iar prin Fiinta fr materie inteleg esenta sau
ceea ce este in sine ceva.61
Avem in vedere, pe de-o parte, gndirea lucrurilor supuse
devenirii si miscrii, pe de alt parte producerea lor. G n
direa este un proces ce porneste de la principiu si de la configu-
ratie, in timp ce producerea porneste de la ultimul moment al
gndirii. La fel se intmpl si cu fiecare dintre celelalte /operatii/
intermediare. D e exemplu: dac e ca un om s se nsnto-
seasc, ar trebui echilibrate anumite /umori/. Dar ce este a echi-
libra? Cutare. O r, echilibrarea se va realiza, dac corpul va fi
inclzit. D ar ce este a fi inclzit? Cutare. O r, actul nclzirii
se afl in puterea medicului si asupra sa cade initiativa /act;iunii/.
Iar ceea ce produce /sntatea/ si constituie originea miscrii
ducnd la sntate, in cazul in care ea se face in temeiul artei,
este forma /snttii/ din sufletul medicului; dac ins apare
o insntosire spontan, ea provine din acel efect care consti
tuie inceputul procesului de producere a snttii, ce are drept
autor omul care actioneaz in temeiul artei. In cazul actiunii
61 Planul unei case sau eonceptul snttii din mintea medicului

dau nastere casei, respectiv, snttii materiale. C u m va arata Aristotel,
in cazul de fat este vorba numai despre asa-zisa materie sensibil,
deoarece si casa si sntatea din minte posed totusi o materie inteli-
gibil. A ltm interi, eie nu ar putea fi eunoscute prin intermediul unei
definitii cu gen si diferent.
276 M ETAFIZICA
medicale, Tnceputul este probabil inclzirea (care se obtine prin

frictionare). Asadar, caldura din corp este fie o parte a snttii,
fie este consecinta unei atare parti, fie c este o consecint
m ijlocit de mai multe proceduri /intermediare/. D ar ultima
/procedura/ este aceea care produce /efectiv/ partea snttii,
respectiv, care produce o parte a casei (precum sunt pietrele),
sau /o parte/ a altor lucruri.
Astfel Tncat, dup cum s-a spus, este imposibil ca ea /casa,
sntatea/ sa existe, dac nu i-ar preceda ceva. C, asadar,
e necesar ca o parte s preexiste e limpede. Intr-adevr, materia
1033 a este o parte (ea este incorporata in lucru si are capacitatea de
devenire).
D ar oare si materia este /o parte/ a elementelor definitici ?
intr-adevr, noi definim in dou feluri ce sunt cercurile de
bronz: fie indicm materia spunnd c /cercul/ este bronz,
fie indicm forma, deoarece obiectul are o anumit figura deter
minata, iar aceasta este genul cel mai apropiat. Asadar, formula
cercul de bronz cuprinde materia in definitia sa.
D e aici se trage obiceiul de a numi unele lucruri dup mate
ria din care sunt fcute, dar nu sunt numite chiar cu numele
materiei, ci cu unul derivai; de exemplu, statuia nu se numeste
piatr, ci de piatr.
ns omul care s-a insntosit nu este numit dup starea
de unde a pornit /insntosirea/. Motivul este c /insntosirea/
provine din privatiune si din substratul pe care il numim mate
rie ; de pild, si omul, si boln avul devin sanatosi. Mai degrab
ns spunem c /insntosirea/ provine din privatiune: de exem
plu, /spunem/ c cineva mai curnd din bolnav se face sntos,
dect din om. Iat de ce sntosul nu /mai/ este numit bolnav,
ci om, si anume, om sntos.62
D ar atunci cnd privatiunea este neclar si fr nume, de
pild, /privatiunea/ de orice figur, aflat in bronz, sau /priva
tiunea/ casei, aflat in crmizi si lemne, chiar din acestea pare
lucrul s se nasc, precum, dincolo, omul sntos provine din
62 M ateria, forma si privatiunea - v. si Cartea Lam bda, cap. 4.

cel bolnav. D e aceea, dup cum, in cazul bolii, omul care se

Insntoseste nu este numit dup punctul de piecare al Tns-
ntosirii sale (boala), nici aici statuia nu este numit lemn,
ci se spune de lemn, nici bronz, ci de bronz ; iar casa
se numeste de crmizi, si nu crmid. Aceasta fiindc
statuia nu provine pur si simplu din lemn, sau casa din crmizi,
dac cineva ar privi lucrurile cu bgare de seam, deoarece acele
lucruri trebuie s provin din ceva care se transform, si nu
care ramane neschimbat.63 D e aceea se vorbeste in felul amintit.
CapitoluI 8
Asadar, ceea ce devine devine avand un autor (acesta este

originea procesului devenirii), devine pornind de la ceva (fie
acest ceva nu privatiunea, ci materia; s-a artat deja in ce fel
vorbim despre aceasta), si devine ceva (aceasta este fie sfer,
fie cerc sau orice altceva). O r, dup cum nu este produs sub
s t r a t i bronzul, de pild, tot asa nu este produs nici sfera,
dect la modul contextual, fiindc sfera de bronz este si ea o
sfer, si /cineva/ produce sfera /de bronz/. Cci a produce ceva
determinat dintr-un substrat nteles la modul generai nseamn
a produce acel ceva determ inat; spun deci c a produce bila
de bronz nu inseamn a produce bila sau sfera, ci altceva, adic
fo rm a aceasta ntr-un m aterial.
O r, dac /forma respectiv/ e produs, ar fi produs din
altceva aceasta s-a stabilit.64 D e pild: se face o sfer de 1033 b
bronz: astfel, se face din ceva anum e bronzul, ceva anum e
sfera. Dac Ins si aceasta ar fi fcut, e d ar c va fi fcut
In acelasi fel, iar generrile se vor extinde la infinit.65
63 n sens absolut, materia rmne neschim bat. D ar, n ait sens,

fiind capabil de form a - spune A ristotel - ea se schimb.
M Sau (cum am tradus n prima editie) : dac lucrul respectiv e p ro
dus, cellalt - materialul din care s-ar produce - este ceea ce subzista.
65 Dac form a ar fi produs, creat, si ea ar rezulta dintr-un
substrat unit eu o form a de rangul doi, iar procesul s-ar continua la
278 M ETAFIZICA
Esce evident, prin urmare, c fo rm a , sau oricum trebuie

num it configuratia dintr-un corp senzorial, nu este produs,
fi nici nu existproces de devenire pentru ea, la f e l nici esenta
/nu este p rod u sa/. (E sen ta este ceea ce este produs in tr-alt
substrat fie prin art, fie prin natura, fie p rin tr-o capa
cita te.)66
Se produce ins faptul de a exista o sfera de bronz, si anume,
se produce din bronz si din sfera: intr-adevr, se face ca forma
sa ajung un anumit lucru determinat, iar acesta este sfera de
bronz. tn s d a c a r exista generare pentru esenta sferei luat
la m odul generai, ea v a f i ceva p roven it dintr-altceva. Cci
ceea ce devine trebuie intotdeauna sa fie divizibil, si sa fie, pe
de-o parte, ceva, pe de alta parte, altceva, vreau sa spun c este
pe de-o parte m aterie, pe de alta form a.
Iar dac sfera este figura egal deprtat de centru, /mate
ria/ in cazul de fata este /receptacolul/ in care se va afla ceea
ce estefcut, iar /forma/ este ceea ce se afla in acel /receptacol/;
atunci ceea ce s-a produs este intregul, de pild, sfera de bronz.
O r, este evident din cele spuse c partea lu at ca fo rm a sau
Fiinf nu devine si nu se genereaz; dimpotriv, intregul-com-
pus, yuvoX,cx;> numit dup forma respectiv, devine si se
genereaz. D e asemenea, e evident c in orice lucru care este
infinit. N on-generabilitatea form ei a creat mari problem e interpre-

ilor, deoarece chiar si form a casei din mintea arhitectului este cora-
pus din alte form e elementare. lar cercul este o figura plana", cum
spune A ristotel mai trziu. n generai, cred c declarada trebuie luat
analogie si nu absolut: orice proces de devenire si generare presupune
unirea dintre o form a si o materie (sau actualizarea unei form e), si
n acest sens si numai in acest sens form a nu se genereaz, asa cum
nu se genereaz materia. D ar in msura in care form a este vzut ca
un compus (la fel si materia), atunci ea se genereaz.
^ P asaju l s-ar putea intelege prin analogie: d acd efin im sfera ca
figura cu tate pnetele echidistante, atunci materia este figura,
form a - cu tate pnetele echidistante, iar com pusul rezult prin
unirea mentala a celor doua, in mod analogie cu unirea fizic in cazul
sferei de bronz. V. nota 65.
generai exist materie, si c el este, sub un aspect, materie, sub

un altul forma.
Dar oare mai exist vreo sfer Tn afara celor senzoriale, sau
o casa in afara celor din crmid ? Sau, dac ar exista asa ceva,
eie nu ar putea fi niciodat ceva determ inai, ci ar indica o cali-
tate, dar nu un lucru determ inai si defin ii ? Se produce si se
genereaz dintr-un substrat o calitate, si, cnd lucrul ar fi gene-
rat, este oare lucrul o calitate?67
Dar orice individuai determinai, precum Callias sau Socrate,
este la fel ca o sfer de bronz individual, Tn timp ce omul si
animalul sunt precum sfera de bronz Tn generai.
E limpede, prin urmare, c ratiunea de a f i a Formelor, dup
cum obisnuiesc unii filozofi s vorbeasc Tn legtur cu F or-
mele, dac eie exist Tn afara lucrurilor individuale, nu e de nici
un folos pentru /a explica/ generrile si Fiintele. D e asemenea,
din aceste motive, eie nu ar putea fi nici Fiinte Tn sine.69
O r, din diferite cazuri, se vede c ceea ce genereaz este
asemntor cu ceea ce este generat, dar nu este identic cu el,
si nici nu e vorba despre o unitate numeric, ci despre o unitate
specific, precum se Tntampl Tn cazul lucrurilor naturale
om ul n astep e om. (Asta cu conditia s nu se nasc ceva Tmpo-
triva naturii, precum un catr dintr-un cal. D ar si aici, de fapt,
suntem Tn aceeasi situatie: cci nu avem un nume pentru ceea
ce este comun Tntre cal si mgar, m refer la genul cel mai 10 34 a
67 Intr-adevr, Form ele platoniciene nu sunt ceva determ inai, ci

calitti abstracte (dac nu sunt Intelese ca paradigme). D ar chiar
A ristotel mai vorbise despre casa far m aterie", cea aflatln capul
arhitectului; or, aceasta este ceva determ inat - o anume casa - , nu
Casa In generai.
M ulti au considerat c A ristotel se contrazice. S observm lns
c Aristotel va distinge mai trziu Intre materia sensibil si materia
inteligibil, astfel Tnct casa far m aterie va fi, In realitate, casa
far materie sensibil. T rebuie spus, totusi, c discursul ontologie si
discursul epistem ologie nu coincid In lumea senzorial - Fiinta nu
este identic In ambele discursuri.
68 D ac Form ele nu se unesc cu materia pentru a crea Fiintele
individuale, eie nu sunt de folos pentru explicarea lumii senzoriale.
280 M ETAFIZICA
apropiat, iar el ar fi comn pentru ambele animale, precum e

probabil cazul catrului.)
Rezult c nu trebuie reprezentat forma ca un m odel
exemplar ctx; rcxp&vy|ia>. (Cel mai mult, intr-adevr, frmele
au fost cutate printre asemenea modele exemplare, deoarece
eie sunt In cea mai mare m isura Fiinte.) Este suficient ca cel
ce genereaz s produca si s fie el cauza prezentei formei in
materie.69
lar acesta este Tntrcgul o forma (sau specie) de un anume
fel prezent In aceast carne si in aceste oase Callias si
Socrate. Et sunt diferitiprin m aterie ( e a e diferit), dar identici
prin fo r m (sau specie) (cci fo r m a este indivizibild).70
Capitolul 9
O dificltate ar putea fi s se inteleag de ce unele lucruri

se nasc si prin exercitiul artei, dar si spontan, precum sntatea,
in timp ce aitele nu, precum o casa. Cauza este c materia
unora, materie care prezideaz peste generare in producere si
in procesul ajungerii la un rezultat dintre cele care tin de art
in care se afl o parte a lucrului , ei bine, aceast materie
este capabil s se miste de la sine putere, in timp ce materia
altor lucruri nu este capabil; de asemenea, ntr-un caz, ea este
69 Totusi, in Tim aios, Platon imaginase un D em iurg care crea

lumea privind la modelele exem plare ale Form elor.
70 ntr-adevar, in sens strict, form a (sau speda) nu este divizibil;
dar, in generai, in lumea sublunari, form ele nu sunt pure, va arata
mai departe A ristotel, ci unite cu materie, fie si numai inteligibil,
ceea ce se observa in d efiniti. D in acest ultim punct de vedere, form a
este divizibil. E ste o problem a disputata de a sci dac A ristotel vede
in exclusivitate materia ca principiu al individuatici, sau dac el nu
atribuie si formei capacitatea de a defini indivizi, asta cu att mai mult
cu ct sufletul este form a trupului. V. Jennifer E. W hiting Form and
Individuation in A ristotle", in vol. Aristotle, substance, fo r m an d
m atter, ed. de Terrence Irwin, N ew Y o rk and London, 1995.
capabil /sa se miste/ Tntr-un anume fel determinat, in cellalt

caz nu.
Intr-adevr, multe lucruri sunt capabile sa se miste de la
sine, dar nu Tntr-un anume fel determinat, de exemplu, sa
danseze. Cele care au o astfel de materie, ca de pild pietrele,
nu se pot misca Tntr-un anume fel determinat dect dac sunt
miscate de altcineva, dar Intr-alt fel po t; si focul poate la
fel ! D e aceea unele nu vor fi /Tn miscare/ far contributia celui
care posed arta, altele da. Cci eie vor fi puse In miscare
de ctre /persoane/ care nu posed arta respectiv, dar care eie
Tnsele pot s fie puse Tn miscare de ctre alîi care nu posed
arta sau /pot fi puse Tn miscare/ dintr-o parte /a lor/.
E dar din cele spuse si c, Tntr-un fel, toate cele se nasc din
aitele cu acelasi nume cu eie, precum e cazul cu lucrurile natu
rale, sau dintr-o parte a lucrului cu acelasi nume (de exemplu,
casa /se naste/ dintr-o casa, Tn sens de casa produs de mintea
/arhitectului/. Intr-adevr, arta este forma), sau din ceva care
are o parte /cu acetati nume/. Asta, dac nu apare ceva pur
contextual.
In tr-adevr, cauza produ cerii / a c e v a / este o prim a parte
intrinseca /a lucrului respectiv/. Astfel, caldura din miscare
produce caldura din corp. Aceasta este Tns sntate, sau o
parte a ei, sau o parte a snttii e consecinta /cldurii/, sau
/caldura/ e sntatea Inssi. D e aceea se si spune c sntatea
e produs de caldura, deoarece caldura produce /sntatea/,
care e consecinta cldurii si care vine Tmpreun cu caldura.
R ez u lt c, precum in cazul silogismelor, Fiinta este prin-
cipiul tuturor: Tntr-adevr, dac silogismele pornesc de la
esenta, /tot de la esenta/ pornesc, aici, generrile. 71
La fel cu artefactele, se petrec lucrurile si cu cele care sunt
constituite Tn mod naturai. Cci s m a ra genereaz la fel ca
71 Silogismele se bazeaz pe existenta unei esente (Fiinê) din care

se deduc proprietti particulare. La fel, reproducerea In natura, dar
si prin intermediul artelor, sugereaz conservarea fi existenta formei,
sau a Fiintei, adic a unui sambure esential care face ca ceva s fie
ceea ce este si nu altceva.
282 M ETAFIZICA
operatiunile artei (ea posed virtual forma, si vietatea de unde

provine smnta arc cumva acelasi nume cu /progenitura/.
Totusi, nu trebuie pretutindeni cerut ca lucrurile sa se pctreac
dup principiul omul se naste din om ; intr-adevr, fem eia
se naste din b a r b a i.72
Asta dac nu ar fi vorba despre un monstru. D e aceea, ca-
tarul nu se naste din catr.)
1034 b Dar cele care sunt generate spontan, precum In cazurile acelea
/excepfonale/, sunt cele a cror materie poate sa efectueze si
de la sine acea miscare pe care o efectueaz smnta. Iar cele
a cror materie nu e capabil de asa ceva, acestea nu pot fi
generate altfel dect pornind de la eie insele.
D ar nu numai privitor la Fiint rationamentul arata c
fo rm a nu este generata, ci si in legatura cu toate categoriile
primare avem acelasi rationament, de exemplu, In legatura cu
cantitatea, cu calitatea si cu celelalte categorii. Intr-adevr, pre
cum sfera d e bronz este generata, dar nici sfera, nici bronzul
nu sunt generate, dup cum si In privinta bronzului, dac el
ar fi generat, /am avea aceeasi situatie/ (cci materia si forma
trebuie intotdeauna s preexiste), tot la fel stau lucrurile att
In privinta Fiintei, ct si in aceea a restului categoriilor de acelasi
tip: cci nu calitatea /ca atare/ este generata, ci un lemn de o
anum e calitate, nici cantitatea /ca atare/, ci un lemn de o anu-
mit mrime, sau un animai de o anumit mrime.73
D e aici se poate intelege c este propriu /conditici/ Fiintei
s preexiste cu necesitate o alt Fiint, a fla t in actualizare, si
72 D up medicina si biologia greac, sperma brbatului purta

form a, esenta em brionului, in timp ce femeia oferea doar materia,
ct si matricea dezvoltrii form ei. O teorie, fire jte , sexist, cum am
spune azi; problema era c Aristotel intuia faptul c exist ceva asem-
ntor codului genetic, care determina ca animalele si piantele s fie
ceea ce sunt de la generane la generane.
73 Propricttilc lucrurilor, proprietri, asadar, care intra sub rubri-
catia categoriilor, nu sunt create sau produse; nu se creeaz caldul,
ci un fier cald, nici asprul, ci o suprafat aspra. C a $i Fiinta, proprie-
ttile sunt form e care se unesc cu materia, doar c unirea lor nu este
esential sau intrinseca, ci contextual.
care produce l o progenitura/, precum un /alt/ animal, dac se

genereaza un animai. Dar dimensiunea sau calitatea /noii Fiine/
nu sunt necesare, ci preexist doar ca virtualitti.
CapitoluI 10
Dat fiind c defm ifia este un enunt <Xyo> si c orice enunt

are parti, si dup cum enunul se raporteaz la lucrul
/enuntat/, tot asa se raporteaz si partea enunului la partea
lucrului /respectiv/, se pune ntrebarea dac este necesar ca
enuntul prilor s fie prezent n enuntul ntregului, sau nu.
Se pare c n unele cazuri /enuntul prtilor/ este prezent
/n enunul ntregului/, in alte cazuri nu. Intr-adevar, defini
t a cercului <kyo> nu cuprinde si definitia sectiunilor cercului,
in timp ce d efin ita silabei o cuprinde pe cea a literelor.74 O r,
fi cercul se divide n sectiuni, tot asa cum si silaba se divide
in litere. Apoi, dac prtile sunt anterioare ntregului, iar unghiul
ascutit este o parte a unghiului drept si degetul este o parte a
animalului, unghiul ascutit ar fi anterior /in definitie/ unghiului
drept, iar degetul ar fi anterior omului. D ar sp a r ca, n acest
caz, ntregul este anterior prtilor. Cci acestea din urm sunt
definite in baza ntregului si exista anterioritate in baza faptului
c unele /ntregii/ pot s existe fr celelalte.
De fapt, parte se spune in m ai m ulte sensuri, dintre care
unul const in msurarea cantittii dar s nu ne ocupm de
acest sens. In schimb trebuie cercetate acele dem ente din care,
luate ca prti, se alctuieste Fiinta.
Dac exist, pe de-o parte, materie, pe de alta, forma, si in 1035 a
sfrsit compusul din cele dou, si d a c F linfa este fi m ateria,
fi form a, fi compusul, atunci se poate ntmpla ca materia s
74 D ac inseam n intotdeauna definitie, poate

insem na att definitie, ct si enunt, notiune, discurs etc. Sensul aici
mi se pare a fi apropiat de cel de definitie, cci problem a este de a
sti dac anumite prti ale lucrurile apartin sau nu esentei sale, sau
Fiintei, ceea ce se poate verifica dac eie sunt cuprinse in definitia sa.
284 M ETAFIZICA
fie numit parte a unui lucru, dar se ntmpl si ca ea sa nu se

poat numi astfel, ci /sa fie numite parti num ai/ elem entele din
care se compune definitia form ei. Astfel, carnea nu este o parte
a conca vittii (ea este materia n care apare concavitatea), dar
este o parte a crnittii. Iar bronzul este o parte a statuii vzute
ca un compus, dar nu este o parte a statuii ntelese ca forma.
(Trebuie numite forma si fiecare lucru n msura n care el are
forma, cci materialul nu poate fi niciodat numit n sine.)
Iat de ce definitia cercului nu cuprinde si definitia sectiu-
nilor de cerc, n timp ce definitia silabei o cuprinde si pe aceea
a literelor. Intr-adevr, literele sunt parti ale definitici formei
si nu materie; n timp ce sectiunile cercului sunt parti luate ca
materie peste care soseste /forma/. Totusi eie sunt mai aproape
de forma dect este bronzul atunci cnd rotunjimea se tran-
spune n bronz.75 D e altfel, sunt cazuri cnd nici mcar toate
literele silabei nu sunt incluse n definitie, de exemplu, aceste
litere /concrete/ scrise n cear, sau aceste sunete emise n aer.
Acestea din urm /numai/ n sens d e m aterie sen zorial sunt,
de fapt, o parte a silabei.76
$i, dac dreapta se distruge odat ce este divizat n semi-
drepte, ori dac omul piere, odat ce este descompus n oase,
nervi si carne, nu nseamn c dreapta si omul sunt constituite
din respectivele parti considerate drept prti aie Fiintei ; acelea
sunt d o a rparti ale materiei. Desigur, eie sunt si prti aie ntre-
gului compus, dar deloc nu sunt prti aie formei si aie /notiunii/
pentru care exista definitie. D e aceea, eie nici nu se regsesc n
definitii.
Asadar, n unele /enunuri/ va exista enuntul prtilor, n
altele ns nu trebuie s existe, n cazul cnd enuntul nu s-ar
referi la compus. D e aceea unele lucruri sunt compuse din prti
75 Sectiunile cercului sunt parti ale materiei inteligibile, care este

genul figurilor piane. Fiind vorba despre m aterie inteligibil, ea este
mai aproape de form a decat materia sensibili.
76 D istinctia dintre materie sensibila si materie inteligibil va fi
reluat, pe msur ce A ristotel se deprteaz de conceptul naturalist
de materie si identifica tot mai mult materia cu F iin ta n virtualitate.
care trebuie considerate principii in care lucrai se descompune,

altele nu sunt /compuse din astfel de prî/. Astfel, compusele
ce sunt si forma, si materie, precum nasul crn sau cercul de
bron z , acestea se descompun cand pier in aceste /demente/ si
materia este o parte a lor. D ar acelea care nu sunt compuse
cu materie, ci sunt far materie, lucruri care sunt enunâte
numai ca form a, acelea nu se descompun pierind, fie in generai,
fie nu cel putin in felul /cclorlalte/. D e unde rezult c eie au
principii si prti din acestea /materiale/, dar eie nu sunt principii
si prti ale formei.
De aceea statuia de lut se distrage devenind lut, sfera devine
bronz, iar Callias piere devenind carne si oase, iar cercul, si
el, se reduce la sectiuni de cerc. Intr-adevr, exist un cerc care
este unit cu materia. Fiindc poart acelasi nume si cercul in 1035 b
sens absolut, si cercul individuai, deoarece nu exist un nume
propriu pentra lucrurile individuale.
Am spus si acum ce este adevrat, totusi trebuie s vorbim
mai precis, relund chestiunea:
A cele d em en te care sunt p arti ale form ei, la care se reduce
enuntul, acelea sunt anterioare /intregului/ f i e toate, fie unele.
Definitia unghiului drept nu se reduce la cea a unghiului ascutit,
ci definitia unghiului ascutit se reduce la cea a unghiului drept.
Caci cel care definente unghiul ascutit se serveste de /definita/
unghiului drept, spunnd c ,,e mai mie dect unghiul drept.
La fel si cercul in raport cu semicercul : cci semicercul este
definit cu ajutorul cercului, iar degetul este definit cu ajutoral
intregului. Se spune, intr-adevr, c degetul este o parte de
un anumit fel a om ului.
Astfel, acelea cte sunt prti luate ca materie si in care, luate
ca materie, intregul se descompune, suntposterioare /definitici
intregului/. Acelea ins care sunt presupuse a fi /prti/ ale
definitici fi ale Fiintei luate ca form sunt anterioare /intre
gului/, fie toate, fie unele.
Deoarece sufletul animalelor (el este Fiinta fpturilornsu-
fletite) este Fiinta luat ca definitie, forma si ce-este-in-sine un
astfel de corp (in fapt, fiecare parte /a corpului/, dac este defi
nit bine, va fi definita cu ajutorul functiei pe care nu o poate
286 MF.TAFIZICA
executa far senzatie),77 rezult c parlile sufletului sunt anteri-

oare, sau toate, sau unele dintre eie, animalului in ntregul sau,
form at din suflet si corp, si in cazul animalului individuai
la fei. Dimpotriv, trupul si partile sale sunt posterioare acestei
Fiinte si la eie se reduce numai compusul din trup si suflet,
nu $i Fiinta.
A f adar, /p artile/ compusului sunt, intr-un fel, anterioare
/intregului/, dar intr-altfel, nu sunt. (Cci eie nu pot fi separate
/de acesta/; ntr-adevr, nu in orice conditie fiind, un deget
al unui animai /poate fi separat/, caci degetul mort are doar
numele comun /cu cel viu/.) Unele prî sunt date mpreuna
cu ntregul, acelea care sunt esentiale si in care, in primul rand,
se afl forma si Fiinta, de exemplu, inima sau creierul. Nu
importa care anume dintre cele dou.78
Ia r omul, calul si toate anim alele, luate ca predicate ale
anim alelor particulare, < > dar predicate
universale, nu sunt Fiinta, ci un compus dintr-o fo rm a deter
m inata m aterie determ inata luatd la m odul generai, mod
individuai nsa, Socrate este alcatuit din materia ultima, si la
fel in celelalte cazuri.79
77 Pentru A ristotel, sufletul este form a sau actualizarea corpului,

luat ca materie. (D espre stiflet, II.) D eoarece diferitele parti ale corpu
lui nu pot fi definite far indicarea functiei lor si deoarece aceast
functie este legat de functiile vitale ale animalului, iar acestea la rndul
lor sunt indisociabile de suflet, prtile corpului trebuie considerate
posterioare form ei (sufletului) si definitiei. A nterioritatea sufletului
este de ordin conceptual $i nu temporal.
78 Chestiunea era con trov ersati in A ntichitate: unde se afl se-
diul sufletului: in inim sau in creier ?
79 Dac, pentru Platon, omul generic este Form a p u ri, autonom i,
pentru A ristotel si omul generic este com pus din m aterie si fo rm i,
ca si om ul individuai, doar c luate sub aspect generic. A cest lucru
are sens, deoarece form a este la el actualizarea unei stiri virtuale, care
este materia, iar genul este virtualitate actualizat prin diferenta spe
cifici. N u exist animai ca atare, ci doar animai determ inat: om , cal,
vulpe. V. C artea Et.
Prin urmare, exist parte si a formei (numesc forma

esenta), dar si a compusului din forma si din materie, [si a
materiei insesi]. D ar num ai partile fo r m e i sunt p art ale defi
n irei, iar definirla este a universalului. Cci esenta cercului si 1036 a
cercul, ori esenta sufletului si sufletul sunt dentice.
Ins nu exist definitie pentru individualul compus, de
pild, pentru cercul acesta particular, sau pentru vreun alt lucra
particular, fie el sensibil, fie inteligibil. (Numesc cercuri inteli-
gibile cercurile matematicienilor, iar sensibile pe cele din
bronz sau din lem n.)80
Aceste'lucruri inteligibile sau sensibile se pot cunoaste prin
intuitie intelectu al <vt|cn.q> sau prin senzatie, iar pe msur
ce ne indeprtm de actualizarea lor nu mai este limpede dac
eie exist sau nu, ci eie sunt intotdeauna concepute si cunoscute
printr-o notiune universal. C t despre m aterie, ea este incog-
noscibild ntrinsec.
M ateria ins este atat sensibil, ct si inteligibil: cea sen-
sibil este de felul bronzului si a lemnului si orice materie
m obili, in timp ce materia inteligibil se afla in corpurile sensi
bile, dar nu luate ca sensibile, de exemplu corpurile matematice.
S-a artat, prin urmare, cum stau lucrarile in privinta intre-
gului si a partii, a anteriorittii si a posterioritaîi. Si trebuie
80 Exist aici o dificltate: cercurile inteligibile par a fi cercurile

concrete pe care le concep matematicienii, iar materia inteligibil pare
a consta in datele prin care cercul in generai se concretizeaz. D ar
in Cartea Et A ristotel va sustine ca tate notiunile com puse, adic
reductibile la o definitie, presupun o distillerie intre form a si materie
sau ntre actualizare $i virtualitate. D eci chiar cercul n sine, generai,
contine materie inteligibil (noriunea de curb inchis, de exemplu).
Form a cercului nu este p u ri, altfel zis. Avem deci trei niveluri:
1 ) Form a cercului, forma impura, alctuit din entelechie si virtua
litate si manifestata In definida cercului. Aceasta poate fi definit.
2) Cercul concret matematic : forma unit cu anumite conditii geo-
m etrice ale planului. (O parte a planului devine cere.) N u poate fi
definit ca atare.
3) Cercul m aterial: un material (b ro n z) devine un anumit cerc.
Nu poate fi definit ca atare.
288 M ETAFIZICA
rspuns, dac cineva intreab dac unghiul drept, cercul $i

animalul sunt anterioare, sau /sunt asa/ partile in care eie se
descompun si din care sunt alctuite, c nu existd un rspuns
unic: dac sufletul este animalul sau fiinâ vie, sau fiecare animai
este sufletul sau, dac cercul este esenta cercului si unghiul
drept este esenta unghiului drept, atunci trebuie spus c intre-
gul, /numai/ intr-un anume sens, este posterior prtilor: de
exemplu, /unghiul drept material/ este posterior prtilor sale
din definitie, dar si /prtilor/ unui anume unghi drept (m refer
la unghiul drept cu materie, din bronz, ct si la cel din liniile
individuale). D ar unghiul /drept/ fr materie este posterior
prtilor sale din definitie, dar anterior prtilor din unghiurile
drepte individuale. Asadar, nu exist rspuns unic.
Iar dac sufletul este altceva dect animalul, si in acest caz,
unele parti trebuie socotite anterioare intregului, altele poste-
rioare acestuia.81
CapitoluI 11
O alt problem, probabil, este de a sti si care anume sunt
prtile formei, si care nu sunt astfel, ci sunt doar parti ale
compusului, deoarece, dac aceast problem nu este lmurit,
nu se poate defini nici un lucru. Intr-adevr, definitia este a
universalului si a formei. O r, dac nu e evident care /demente/
apartin prtilor luate ca materie, si care nu, nu va fi evident
nici d efin ita lucrului respectiv.
La lucrurile care apar realizate in /diverse/ alte materiale
prin intermediul formei, precum cercul in bronz, in piatr sau
in lemn, e vdit, in ce le priveste, c nu au deloc de-a face cu
Fiinta cercului nici bronzul, nici piatra , fiin d c /c e r c u l/p o a te
81 D ac animalul este intregul com pus, evident c el va fi poste

rior materiei si form ei. Va fi in s i anterior anum itor parti organice,
cum s-a aratat, de exemplu degetului, cci degetul nu poate fi conceput
separat de corp si totusi viu. A naliza este un model de analiz
semantica a conceptelor cu sensuri multiple, de tip intreg sau parte.
f i separat d e aceste m ateriale. D ar si in cazul in care anumite

lucruri nu sunt vzute separat de materialcle respective, nu e
nici o opreliste ca s ne aflm totusi intr-o situatie similar:
de exemplu, dac toate cercurile ar fi vzute ca fiind din bronz. 103ft b
Caci nici acum bronzul nu ar apartine catusi de putin form ei;
doar c este dificil de separat cu mintea /materialul de forma/.
De pild, forma omului se inftiseaz intotdeauna intiprit
In carne, in oase si in alte parti asemntoare: oare acestea sunt
parti ale formei si ale definitici ? Sau nu sunt, ci sunt m aterie,
dar fiindc forma nu apare intiprit si in alte materii /in afara
acestora/ ne este cu neputint s o separm /de materie/?
O r, fiindc /separarea/ pare cu putint, dar nu e limpede
cnd /e cu putint/, unii filozofi au dificultti si in ceea ce pri-
veste cercul, si in ceea ce priveste triunghiul, afirmnd c nu
se cuvine s le definim prin linii si un element continuu, ci c
toate acestea /liniile, suprafetele/ sunt precum carnea si
oascle omului, sau precum bronzul si piatra statuii. Si reduc
totul la numere /discontinue/, afirmnd c definitia liniei este
echivalent cu definitia lui D o i.82
Iar dintre cei care sustin existenta Form elor, unii afirm c
Dualitatea este Linia in sine, aldi c ea este Forma liniei; in
unele cazuri, ntr-adevar, Form a si lucrul a crui forma el este
sunt dentice (de pild, Dualitatea si Form a Dualitdi), dar in
cazul liniei nu este asa. Caci rezultatul este c apare o singur
Form pentru multe lucruri, a cror Form /autentic/ pare
/totusi/ diferit (este o consccint pe care au trebuit s-o accepte
si pitagoricienii). Atunci, devine posibil s se conceap una si
aceeasi Forma pentru toate cele, iar in rest s nu mai existe alte
Form e; si astfel toate v o r f i u n a P
82 Este vorba despre pitagoricieni, care Tncercau s reduci proprie-

ttile geometrice la proprictti aritmetice: ei echivalau punctul cu U nu,
iar dreapta cu D oi.
83 D a c i orice linie este red uctibili la Duali tate, atunci toate liniile
si corpurile (alcatuite din linii) vor participa la Dualitate, sau la Form a
D u alitatii; in consecint, toate lucrurile vor avea tendinta s i parti
cipe la o singur Form a. Celelalte Form e si vor pierde functia, iar
lumea se va reduce la Unul lui Parmenide.
290 M ETAFIZICA
S-a artat, prin urmare, c exist o dificltate privitoare la

definitii, ct si din ce cauz apare ea. D e aceea este intil a le
reduce astfel pe tate /la o singur Form/ si a elimina materia.
Cci unele lucruri sunt probabil ceva determinat prezent in
altceva determinat, sau, fiind ceva determinat, au o anumit
calitate determinat. lar comparatia pe care obisnuia s-o fac
Socrate cel Tanr nu este potrivit:84 ea se ndeprteaz de
adevr si ne face sa credem c e cu putint pentru om s existe
far prtile sale, la fel dup cum cercul poate exista fr bronz.
D ar nu suntem in situatii similare: intr-adevr, animalul este
ceva senzorial si nu poate fi definit in absenta miscrii, de aceea
nici In absenta unor prti ce au o anumit conditie. Mana, astfel,
nu este parte a omului in orice conditie s-ar afla ea, ci doar
dac poate s-si implineasc functia, astfel nct ea trebuie s
fie insufletit. Dac nu este insufletit, nu e parte /a omului/.
Dar in legtur cu entittile matematice, pentru ce definitiile
/prtilor/ nu sunt parti ale definitici /intregului/? De exemplu,
/definida/ semicercului nu este /parte a definitici/ cercului. Cci
nu este vorba despre lucruri senzoriale ! Sau nu este nici o dife-
rent, deoarece unele lucruri, chiar non-senzoriale, au totusi
1 03 7 a materie. Orice lucru care nu este esenta si fo rm a luate intrinsec,
ci e ceva individualizat, are m aterie. Atunci /semicercurile/
nu vor fi parti ale cercului luat in universalitate, ci ale cercurilor
individualzate. Fiindc exist deopotriv materie sensibil si
materie inteligibil.
Este limpede si c sufletul este Fiinta prima85, c trupul e
materie, iar omul, sau animalul sunt ceea ce se alctuieste din
ambele, luate la modul generai. Iar Socrate si C oriseos,
dac sufletul /lui Socrate/ poate fi /numit/ Socrate, au dou
sensuri : unii se refer doar la suflet, altii la ntregul compus.
Dar dac se d cuvintelor un nteles simplu, avem acest suflet
particular si acest corp particular, si atunci, dup cum stau
lucrurile la modul generai, vor sta si in ce priveste individualul.
8,1 Socrate cel Tanr era un discipol al lui Socrate, amintit de Platon
in Theaitetos, 147d, Sofistul 218b, P oliticai 2 5 7c.
65 In sensul de form.
Dar, dac exista in afara materiei unor asemenea Fiinte si

vreo alta, si dac trebuie cutat si vreo alt Fiint, precum
numerele sau ceva asemntor, trebuie cercetat mai departe.
Cci tocmai in vederea acestei cercetri ne strduim s analizm
Fiintele senzoriale, dat fiind c, ntr-un fei, studierea Fiintelor
sensoriale este treaba Fizicii si a filozofiei secunde. ntr-adevr,
filozoful naturii nu trebuie s cerceteze numai materia /senzo-
rial/, ci si pe cea asociabil definitici, si chiar mai mult dect att.86
Vom cerceta Tns mai departe, in ce priveste definitiile, cum
sunt prale aflate in definitie si de ce defin ida este un enunp
cu o unitate (e dar c lucrul e unul, dar prin ce anurae lucrai
e unul, desi el are prî ?).
S-a artat asadar la modul generai, in legatura cu orice lucra,
ce anume este esenta si in ce fel este ea intrinseca, ct si de ce
definida esentei unor lucruri contine /enuntul/ prtilor lucra-
lui definii, in timp ce definida esentei altor luerari nu il contine.
De asemenea, s-a artat c in definida Fiintei nu vor exista astfel
de parti, luate ca materie. Intr-adevr, eie nu sunt parti ale acelei
Fiinte, ci ale intregului compus, iar pentra acesta exist, intr-un
fel, definitie, si intr-un fel nu exist: luatm preun cu materia
nu exist, deoarece m ateria este indefinibil, dar in raport cu
F iintaprim a exist definitie: de pild, /definida/ omului este
definida sufletului.
Cci Fiinta este fo rm a care se a fl in ceva, iar compusul
din form si din materie este numit si el Fiint: de exemplu,
concavitatea din ea si din nas provin nasul carn si crni-
tatea [aici nas exist de dou ori]. Iar in Fiinta-compus,
precum in nasul cm sau in Callias, exist si materie.
86 Acest pasaj esentai, unde Aristotel sugereaz c scopul cercetrii

sale este filozofia prima, sau teologia, a fost socotit adaugat de Jaeger,
pentru care M etafizica nu reprezinta o unitate. V. Reale, note, p. 377.
E adevrat c ultm ele cuvinte: si chiar mai m ult, creeaza posi-
bilitatea confuziei: dac e acceptabil ca filozoful naturii trebuie s
aib in vedere si definitiile, adica frm ele cu materie inteligibila, ce
inseamn, pentru el mai departe ? N u intra el in domeniul filozo
fiei prim e ?
292 METAFIZ1CA
Pe de alta parte, in unele cazuri, esenta si lucrul sunt iden-

1037 b tice, precum in cazul Fiintelor prim e, [precum curbul si esenta
curbului, dac /curbul/ este o Fiint prim]. N um esc Fiint
p rim a Fiint care nu este conceput ca o p rezen t a ceva in
altceva, ntr-un subiect, luat ca materie.
Dar lucrurile care sunt concepute ca m aterie sau ca unite
cu materia < > nu sunt dentice
/cu esenta lor/, si nici dac formeaz o unitate contextala,
precum Socrate si muzicianul. Cci acestia sunt identici
/numai/ ntr-un context dat.87
Capitolul 12
S vorbim acum, mai nti, despre ceca ce nu s-a spus, in
legtur cu definida, in Analitice. Fiindc dificultatea prezentat
acolo este de folos in discuta noastr despre Fiint.88
M refer la urmtoarea dificltate: dm ce ca u z fo rm ea z
o unitate lucrul al crm enunt spunem c reprezint o definitie,
precum este /definida/ omului animal biped ? Fie aceasta
definida omului. Ei bine, din ce cauz acesta formeaz o
unitate, si nu o multiplicitate: animal plus biped ? In cazul
conceptului de om si al celui de ,,alb avem de-a face cu o multi
plicitate, dac unul dintre termeni nu ar apanine celuilalt, dar
am avea o unitate, dac ar apartine si dac subiectul omul
87 O m ul conceput ca suflet si corp nu este identic cu esenta om u

lui, care este sufletul, adic form a. S se rem arce faptul c A ristotel
mereu spune c ceva este conceput ca materie, si nu c este materie.
Aceasta arat c a concepe ceva ca materie sau ca form este, pn
la un punct, o chestiune de perspectiv: cercul este form in raport
cu bronzul in care este turnat, dar e un com pus (o Fiint secund),
dac e conceput ca unirea, printr-o definitie, a unui subiect (curba
nchis) cu un predicat (de un anumit tip). Animalul (conceput ca
un suflet) este form in raport cu corpul, dar, in cadrul definitici
omului ca animai biped, este materie genul pe care se articuleaz
diferenta. V. Cartea Et.
88 V. Anal. post. II, 6.
ar fi calificat /prin cellalt termen/. (A tunci apare o unitate si

exist omul alb.)
Dar in cazul de mai sus /cel al animalului biped/
un termen nu particip la cellalt. Intr-adevr, genul nu pare
s poat participa la diferentele /sale/.89 (Altm interi, acelasi
subiect ar participa simultan la contrarii. Cci diferentele sunt
contrarii, prin care genul se diferentiaz.) D ar chiar si dac
/genul/ ar participa, ar exista aceeasi problema, de vreme ce
diferentele sunt multiple: precum, cu picioare, biped, fr
aripi. D e ce toate acestea formeaz o unitate si nu o multipli
citate ? $i nu fiindc sunt continute /unele intr-altele/, pen-
tru c astfel, din /toate /diferentele/ va rezulta o unitate.90 O r,
trebuie ca tot ceea ce este cuprins lntr-o definitie s fo rm ez e o
unitate .91
Ins cel putin termenii continuti in tr-o definitie trebuie s
formeze o unitate, de vreme ce definitia este un enunt unitar
si care enunt Fiinta, Incat el trebuie s fie un enunt despre
ceva unitar. Cci Fiinta semnifica ceva unitar si ceva determinai,
dup cum afirmam.
Mai Intai trebuie studiat cazul definitiilor bazate pe divi-
ziuni. Intr-o definitie nu exist nimic altceva dect asa-numitul
gen prim si diferentele. Restul genurilor sunt tot primul si
89 Rspunsul va fi c genul trebuie considrt ca materie inteli-

gibil, ad ic luat ca virtualitate care este actualizat n moduri diferite
de ctre diferente.
90 U nitatea specifica nu poatc rezulta din nsumarea tuturor
diferentelor, cci acestea sunt nenumrate. A ristotel va arata c i
decisive sunt numai genul cel mai apropiat de specie (proxim ) si
diferenta in raport cu acesta.
91 D in nou polemica antiplatonic: platom cienii separa Frm ele
ntre eie si astfel nu mai este ciar cum se com bina eie pentru a alctui
Frm ele com puse (ce sunt totusi o unitate). A invoca notiunea de
participare presupune ca genul anim al conceput ca o F o r m i
determ inati sa participe simultan la diferente contrarii, ceea ce este
absurd: el ar fi si biped, si patruped, si fa ri picioare etc. n generai,
conceptul de participare, arata A ristotel, este m etaforic (C artea
A lpha mare) si nu rezo lvi problema.
294 M ETA FISICA
diferentele luate mpreun cu el; de exemplu, primul gen este

1038 a animal, urmtorul e animal biped, apoi animal biped fr
aripi. La fei si dac s-ar defini prin mai multi termeni. Dar
n general nu este nici o deosebire dac se defineste prin multi
termeni sau prin putini termeni, de unde rezult c nu e nici
o deosebire nici dac se defineste prin putini termeni, sau numai
prin doi.
Cnd se defineste prin doi termeni, unul dintre ei este
diferenta, cellalt este genul, de exemplu,/ n cazul definitici/
animalului, animal este genul, iar cellalt termen reprezint
diferenta. Ins, dac gen nu exist n mod absolut, n afara
termenilor luai ca specii aie genului, sau dac exista totusi, dar
exista ca m aterie (vocea este genul si materia, diferencie produc
din ea speciile si sunetele limbii), este evident c definirla este
enunciti rezultat din diferen te .92
O r, trebuie divizat cu ajutorul diferentei diferentei. De
exemplu, diferenta animalului este cu picioare. Si iarsi,
diferenta animalului cu picioare trebuie s fie felul n care
este cu picioare; astfel nct nu trebuie spus c exist animal
cu picioare, cu aripi si fr aripi", dac se doreste a se
vorbi bine (o astfel de diviziune este un rezultat al nepriceperii),
ci doar c exist animal cu picioare despcate si animal cu
picioare nedespicate. Cci acestea sunt diviziunile piciorului :
ntr-adevr despicarea piciorului este o stare a piciorului
<f] axioTtoSa TtoSxri t i > .
Astfel se va merge ntotdeauna pana ce se va ajunge la ceea
ce este indifereniabil. In acel moment vor exista tot attea
92 Ceea ce este pe pian logie genul si diferenta (specifica) este, pe

pian ontologie, materia si form a. D e altm interi, eidos e folosit de
A ristotel att cu sensul de form a, ct si cu cel de specie - rezultat
in urma diferentierii. C t despre definitie, aceasta, rezultnd din unirea
dintre gen si diferenta, este echivalent cu Intregul com pus. E foarte
im portant de aceea pentru A ristotel sa dem onstreze c i nu se poate
defini dect cu doi termeni, dintre care genul este echivalent materiei
sau virtualittii, iar diferenta - echivalent form ei, esentei sau actua-
lizrii.
CARTEA ZETA (VII) 295
spedi ale pidoru lu i cte diferente, iar /s p e d ile/ d e anim ale cu

picioare v o r fi egale la num r cu diferentele. Iar dac asa stau
lucrurile, este evident c ultim a diferenta v a f i Fiinta lucrului
si definida. Asta, deoarece nu trebuie, in definitii, spus acelasi
lucru de mai multe ori, cci ar fi superfluu.
In fapt, selntm pl urmtoarele: cand s-ar spune animai
cu picioare, cu dou picioare, nu s-a spus nimic altceva dect
animai care are picioare, care are dou picioare. $i dac s-ar
divide acest /ultim/ termen cu diviziunea proprie, se va spune
/ceea ce este de spus/ de mai multe ori, si anume de atatea ori
cte sunt diferentele. lar dac va exista diferenta diferentei, va
exista o singur diferenfa fin a ld anume, fo rm a fi Fiinta. Dar
dac se va diviza tinndu-se seama de contextele arbitrare, pre-
cum dac s-ar diviza ,,cel cu picioare in alb si negru, vor
fi tot attea diferente cte diviziuni.
Astfel este ciar c definida este un enunt constnd In dife
rente, cat si din diferenta final a acestora, stabilit in mod
corect. O r, ar fi limpede/ ce se petrece/, dac s-ar ordona In
rnd asemenea definitii, precum cea a omului, spunndu-se c
el este un animai ,,cu picioare, biped. Spunndu-se c omul
este biped, termenul ,,cu picioare devine superfluu. De fapt,
In Fiint nu exista relape de ordine. Intr-adevr, cum s-ar putea
gand, in acest caz, c ceva este posterior, si ceva este anterior ?
Asadar, despre definitiile obtinute prin diviziune, In ce fel
sunt eie, s fie destul ce s-a spus.
Capitolul 13
Deoarece cercetarea noastr are ca obiect Fiinta, s revemm, 1038 b
asadar: s-a afirmat c Fiinta este precum substratul, apoi

precum esenta, apoi si compusul celor dou, dar /c ea ar fi/
si universalul. Despre primele dou s-a vorbit (despre esenta
si despre substrat, cum c el este substrat in dou sensuri, fie
ca individuai determinat, precum animalul fat de propriettile
sale, fie ca materie In raport cu actualizarea sa). Dar unora si
296 MF.TAFIZICA
universalul le apare n cea mai mare msur drept o raduno

de a fi, si /ei sustin/ c el este un principili.93
D e aceea, s revenim si asupra acestui punct. Se pare c este
cu neputint ca oricare dintre cele numite universale sa fie
Fiint. Intr-adevr, prim a F iintH a fiecrui lucru este aceea
proprie fiecrui lucru, sau nu apartine altuia, n timp ce univer
salul este comun. Cci acela este numit universal care apartine
mai multor lucruri. Care dintre acestea va avea universalul
drept F iin t? Fie toate lucrurile respective, fie nici unul.
Tate nu-i posibil; dar, dae numai unul va avea/universalul
drept Fiint/, vor fi si celelalte lucruri reduse la acesta; cci
cele care au o singur Fiint, au si o singur esent, si ele nsele
sunt unul si acelasi lucru.
Apoi, Fiint este ceea ce nu poate fi predicatul altui subiect,
dar universalul este ntotdeauna predicatul unui subiect.
Dar oare, dae nu este posibil ca /universalul/ s existe ca
esent, el, totusi, se poate aflan tr-o esent,precum anim alul
n om fi n cal ? Ins este limpede c exist o definide a /esentei/.
Si nu se schimb nimic dae nu exista o definide pentru toate
prtile aflate n Fiint, deoarece n continuare definida va fi
Fiint lucrului, precum omul este /Fiint/ omului n care se
afl /animalul/95.
93 Evident, polemica este ndreptat mpotriva platonicicnilor. Aris-

totel va arata c necesitatea ca Fiint s fie ceva dtermint o opreste
s fie idendficat cu universalele. Totusi, din punct de vedere episte
mologie, Fiint (adic forma) trebuie s pstreze o dimensiune universal.
94 A lt lectiune: mai nti, Fiint fiecrui lu c ru ... etc.
95 Acest pasaj difcil, tradus cu diferente de interpreti, cred c vrea
s spun urm toarele: presupunem c universalul nu este Fnnta
( esenta) ; se poate el afla totusi n esent, cptnd astfel propriettile
acesteia? A ristotel spune c aceasta nu schim b lucrurile, n sensul
c universalul nu dobndeste prin includere vreo nsusire de esent.
ntr-adevr, definitia este a omului si nu a animalului continut n
conceptul de om. D efinitia se refer la Fiint (esent) ca la un tot,
dar nu la prtile ei. Se vede de aici, pe de alta parte, modul relativ n
care A ristotel concepe universalul : om este particular n raport eu
nct, se ntmpl aceeasi situatie din nou: va fi Fiint a

acelui universal, a animalului de exemplu, /specia/ n care res-
pectivul gen, anim alul , se afl ca n ceva propriu.
Mai departe: este imposibil si absurd ca subiectul dter
mint si Fiinta, daca sunt alctuite din altceva, sa nu fie alctuite
din Fiinte si dintr-un subiect determinat, ci sa fie /alctuite/
dintr-o proprietate < k 7 to io > ; ntr-adevr, n acest caz,
non-Fiinta si proprietatea vor fi anterioare Fiintei si subiectului
determinat, ceea ce este cu neputinta. Cci nici n concept, nici
in timp, nici n devenire nu se poate ca propriettile s precead
Fiinta. Fiindc atnci eie a r f i au ton om e?6
Mai departe: va exista o Fiint n Socrate luat, /la rndul
su/, ca Fiint, astici nct v or exista doua Fiinte /in Socrate /,97
In generai, se ntmpl, dac omul este o Fiint si cte se concep
n acest fel, ca nici o parte din definitie s nu fie Fiinta nici
unui lucru si nici s nu existe n mod autonom de acele /Fiinte/
si nici s nu existe n altceva \vreau sdspun ca nu exista vreun
an im al /a u to n o m / in afara an im alelor individuale si nici
altceva dintre notiunile din definitie.
Asadar pentru cei care cerceteaz cazul este evident c nimic
dintre cele ce au o existent universal nu este Fiint si c nici
unul dintre predicatele comune nu semnific un lucru deter
minat, ci doar o calitate determinata. Dac nu ar fi asa, apar multe 1039 a
paradoxuri, si mai aies paradoxul celui de-al treilea om .98
animai, dar si animai este particular in raport cu fiinta vie . Pe

de alta parte, dac animai este genul, iar genul este luat ca materie,
el nu poate fi, ca atare, definit, deci cl nu este Fiinta.
96 N otiuni generale, precum albul, marele, frumosul, dar chiar
circularul, din care Platon fcea Form e, sunt proprietri, calititi. D e
aceea, eie nu ar putea fi elemcnte cauzatoare si principii ale Fiintelor,
d aci Tntotdeauna proprietatea este precedati de lucrul a crui proprie
tate ea este.
97T e x t d ificil; lit: va exista o Fiinta pentru d o u i /Fiinte/.
95 Aristotel pare c impinge prea departe critica sa a platonismului :
el Insusi vorbeste adesea de ,,om sau de animai ca despre Fiinte,
desi este vorba despre notiuni generale. Probabil c ideea lui Aristotel
298 M ETAFIZICA
Pe deasupra, e evident si n modul urm tor: este imposibil

ca Fiinta s fie alctuit din alte Fiinte care s se afle in ea in
actualizare. Cci dou lucruri aflate n actualizare nu /for-
meaz/ niciodat un singur lucru tot n actualizare, ci, /doar/
dac cele dou ar fi n virtualitate, se va forma /din ele/ un
singur lucru /n actualizare/.99
(D e exemplu, dublul const din dou jumtti aflate n
virtualitate, dcoarece actualizarea separ.) Rezult c dac Fiinta
este o unitate, ea nu va fi alctuit din Fiinte care s se afle n
ea si care se afl n aceast stare /n actualizare / dup cum
spune, cu dreptate, D em ocrit: ntr-adevr, el considera impo-
sibil ca din doi /atomi/ s provin unul singur, sau dintr-unul
doi; el considera Fiinte mrimile indivizibile.
T o t la fel se va ntampla si n cazul numerelor, dac este
adevrat c numrul este o unir a unittilor, asa cum susîn
unii ganditori: cci, fie c dualitatea nu formeaz /n acest caz/
o unitate, fie c nu exista n ea unitti n actualizare.
Aceast consecint contine totusi o contradictie: dac nu
e posibil s existe nici o Fiint printre notiunile universale,
deoarece ele semnifica o proprietate si nu un lucru determinat,
si dac nu este posibil s existe o Fiint compus din alte Fiinte
in actualizare, orice Fiinta ar f i non-compusa, astfel inct nu
a r pu tea exista definitie pentru nici o Fiinta. O r, este evident
pentru toat lumea si am spus-o si noi mai demult c numai
Fiinta, sau cel mai mult Fiinta are parte de definitie. O r, acum
se pare c nici aceasta /nu este definibil/. A r insemna, prin
urmare, c nu se poate defin nimic.
este c aceste notiuni nu au o existent m ateriali autonom , asa cum

o au Fiintele individuale. Exist Ins o contradictie ntre planul on to
logie (Fiinta este individualul, fiindc individualul este autonom ) $i
planul epistem ologie (Fiinta este form a, adic generalul), deoarece
forma este singura cognoscibil. Aceast contradictie este inevitabil,
cumva tragic $i nu poate fi depsit dect in sfera supralunar $i n
lumea form elor fr materie. Vezi infra. Pentru argum entul celui
de-al treilea om , vezi Cartea Alpha mare, nota 73.
"P e n tr u Aristotel genul este, cum s-a vzut, materie, adic virtua-
litate, unit cu diferenta care este form . (Sau, mai bine, diferena
Sau, cumva, ntr-un fel va exista definitie, ntr-un alt fel nu

va exista; dar lucrurile acestea vor fi clarifcate mai departe.100
Capitolul 14
Este limpcde consecinta acestor consideratii pentru cei care

sustin c Frm ele sunt Fiinte si c ele sunt autonome, filozofi
care, Tn acelasi timp, alctuiesc specia sau Form a din gen si din
diferente.101
Intr-adevr, dac exist Frmele, si dac Animalul se afl
in O m si in C al, fie el este unul si acelasi ca numr, fie
este diferit. D in perspectiva notiumi <tycp> este evident c
Animalul este unul si acelasi. Cci cel care il are n vedere
expune o aceeasi notiune, existnd attin om, ct si n cal. Dac,
asadar, exist un Om in sine si autonom , e necesar ca si prtile
din care el este alctuit, precum Anim alul si Bipedul,
s semnifice ceva determinat si s fie autonom e si Fiinte. Rezult
c si Anim alul /trebuie s fie ceva determ inat, autonom
si o Fiint./
actualizeaz virtualitatea genului.) Asadar, animal luat ca gen al

om ului nu este Fiint dect la modul virtual.
100 V. Cartea Eta, cap. 6. Exista, ntr-adevr, Fiinte n deplinul
sens al cuvntului (cele divine, sau notiunile prim e) care nu se pot
defin, fiind simple n mod esential. Alte Fiinte ns se pot defin,
deoarece ele reprezinta o actualizare partala, adica o unir dintre o
form a si o materie. Exigena ca Fiinta s fie non-com pus, trebuie
nteleas n sensul ca Fiinta s nu fie com pus din alte Fiinte actua
lzate. Pe de alta parte, form a ca actualizare a materiei trebuie
conceput ca o diferentiere aplicat unui anumit substrat, si nu ca o
calitate abstracta, detasabil de substrat.
101 Asa cum s-a mai artat: daca Frmele sunt separate si autonome,
e greu de nteles cum se pot com bina ele pentru a crea Frm ele
dervate. La A ristotel asocierea conceptelor este posibil n msura
n care ele sunt virtualizare si actualizare. D e ream intit c Aristotel
foloseste acelasi term en , att pentru Form a (platonician),
ct si pentru specie si form a imanenta.
300 M ETAFIZICA
Ins, dac Animalul este unul si acelasi attin Cal, ct

si tn ,,O m , precum csti tu /acelasi/ cu tine nsuti, cum va fi
1039 b el unul si acelasi in lucruri separate ? Si de ce acest Animal
nu va fi si separar de sine insusi ?
Apoi, dac /Animalul/ exista prin participare la Biped
si la Cu multe picioare, se intmpl o imposibiltate, anume
atribute contrarii vor apartine aceluiasi subiect care este unul
singur si bine d eterm in a ti 02
lar dac nu este vorba despre participare, despre ce este vorba
atunci cnd se spune c animalul este biped sau cu picioare ?
Probabil c are loe o unire, o atingere sau un amestec. Dar toate
acestea rmn absurde!
Atunci Animalul este diferit intr-un subiect diferit? in
acest caz, ca sa spunem asa, vor fi indefinite /spedile/ a cror
esenta este Animalul ; cci Om ul nu provine din Animai"
in mod contextual.103
In plus, Animalul in sine va fi o multiplicitate. Cci Ani
malul din fiecare animai in parte este Fiint. (Intr-adevr,
fiecare animai in parte se concepe dup Animalul in sine. lar
dac nu e asa, /ci se concepe dup altceva/, din acel altceva va
fi dedus omul si gcnul su va fi acel altceva.)
D e asemenea, vor fi Form e toate elementle din care pro
vine omul. Asadar, Form a unui lucru nu va fi Fnnta altui
lucru (cci este im posibil); deci Anim alul in sine, unul
singur, va apartine in fiecare caz /Fiintelor/ din animalele
particulare.
102 A ristotel sugereaz solutia: subiectul nu trebuie s fie bine

determinat ( t 5 e x i ) , ci trebuie s fie n virtualitatc (m aterie). Virtua-
litatea poate accepta atribute contrare simultan.
103 N u infinite, cum traduc multi, ci indefinite. D ac animalul
este diferit n subiectele n care el se afl, si dac speciile de animale
sunt asocate intrinsec si nu contextual genului lor, nseamn c nu
se pot dfini aceste specii. C um s-a vzut din C artea Gam m a, un
cuvant, pentru a putea fi dfinit, trebuie s aib fie un singur sens,
fie un numr finit si determinabil de sensuri. D ar dac animalul este
diferit n subiectele n care el se afl, el are indefinit de multe sensuri.
CARTKA ZETA (V II) 301
In plus, din ce provine /animalul individuai/ si cum provine

el din Animalul in sine ?
Si in ce fel e posibil ca animalul /individuai/, a crui Fiint
este Animalul in sine, sa existe alturi de Animalul in sine?
Apoi, in cazul lucrurilor senzoriale rezult si acestea, dar
si unele mai absurde dect acestea. Dac, asadar, este imposibil
ca asa sa stea lucrurile, este eviden t ca nu existd Form e < e 8 t | >
/ale lucrurilor senzoriale/ in felul in care unii sustin c ar exista.
Capitolul 15
Deoarece Fiinta este de dou feluri, ntregul-compus si

forma (vreau sa spun c, in primul sens, Fiinta este forma unit
cu materia, in timp ce, in ccl de-al doilea sens, ea este forma
ca atare), toate Fiintele care sunt conccpute in primul sens au
parte de pieire (si de generare); dar nu este posibil ca forma
s piar (si nici s fie generat, cci nu faptul de a f i casa apare,
ci faptul de a f i o anum it casa individuala.) Lipsite de proces
de devenire si de pieire, aceste Fiintc ori sunt, ori nu sunt. S-a
artat, ntr-adevr, c nimeni nu genereaz sau produce
asemenea Fiinte.
D e aceea, nu existd nici definitie, nici dem onstratie pentru
Fiintele senzoriale si individuale, pentru c eie au materie a crei
natur ngduie ca eie fie s existe, fie s nu existe.104
lata de ce toate individualele sunt pensabile. O r, dac demon-
stratia tine de lucrurile necesare, dac definitia este cunoastere
stiintific, si cum nu este posibil ca stiinta s fie uneori stiint,
alteori ignorant, ci opinia este asa ceva, astfel nici demon-
stratia, nici definitia nu apartin celor ce pot fi intr-un fel sau
intr-altul, ci opinia are de-a face cu acestea. E lim pede deci cd 1040 a
nupoate exista nici definitie, nici demonstratie pentru individuale.
104 E xistenta unei form e poate fi dedus din principii generale;

existenta unui individ - nu. El are o existenta contextual^ si nu nece-
sar, si de aceea el nu poate fi definit si dem onstrat, dect in msura
In care este form a, adic in mod partial, imperfect.
302 MF.TAF1ZICA
Si lucrurile pieritoare sunt lipsite de claritate pentru cei dotati

cu stiint, cnd ei s-ar deprta de senzatie. $i chiar dac aceleasi
notiuni sunt pstrate in minte, tot nu exist /pentru asemenea
lucruri/ nici definiti e, nici demonstratie.
D e aceea, cnd cineva dintre cei /preocupati/ de definitii
ar dori sa defineasc vreunul dintre lucrurile individuale, tre-
buie sa nu scape din vedere c intotdeauna /definitia/ poate
fi suprimat. Cci nu este posibil sa dai definitii /in acest caz/.
D a m ici vreo Form a nu p oate f i definita. Intr-adevr, Forma
aparîne individualelor, dup cum spun /platonicienii/, si ea
este separata. Este, astfel, necesar ca definitia sa se fac cu
cuvinte. O r, nu cei ce defineste face cuvintele (cci un asemenea
cuvant ar fi de neinteles); cuvintele stabilite sunt comune pentru
toat lumea. Este necesar atunci ca eie sa se aplice si altui lucru.105
De exemplu, dac cineva te-ar defini pe tine, ar spune c
esti un animai slab, sau alb sau altceva care se va aplica si altui
lucru. Iar dac cineva ar obiecta c ar fi posibil ca, luati separaci,
toti termenii sa se aplice multor lucruri, desi luati laolalt ei nu
s-ar aplica dect acelei unice fiinte, trebuie rspuns urmtoarele:
Mai inti trebuie spus c definitia se refer la doi termeni,
de exemplu animalul biped se refer la animai si la biped.
Iar aceasta e neaprat s se intmple si in cazul lucrurilor eterne,
cu conditia ca eie s fie anterioare /compusului/ si prti ale
sale. D ar e obligatoriu ca Animai si Biped s fie si auto
nome, dac faptul de a f i o m este ceva autonom. Intr-adevr,
ori nici unul /Animai si Biped/ nu e autonom, ori sunt
ambele: dac nici unul, atunci nu va exista gen separai de specii,
iar dac vor fi /autonome ambele/, va fi autonom si
diferenta.106
105 N ecesitatea com unicarli face ca oamenii s foloseasc cuvinte

com une; dar oamenii nu au de-a face cu acelasi lucru, ci, cei mult
cu aceeasi specie de lucruri. Deci ei vor foiosi acelasi cuvant cu referin-
t la o clasS de lucruri.
106 Form ele platoniciene sunt condamnate la izolare; or, dac sunt
astfel, nu se mai poate ntelege cum eie com unic pentru a crea con-
ceptele derivate. Dac diferenta este izolat de gen, ea nu poate explica
form area speciilor.
C A RTEA ZETA (VII) 303
Apoi, trebuie spus c Animal si Biped sunt anterioare

/Omului/ in virtutea existentei lor. Eie, intr-adevr, nu sunt
suprmate /atunci cnd omul este suprimat/ < o k \nxxvcnpenai>.
Mai departe, /trebuie spus/ c Frmele sunt alctuite din
Form e (cci elementele din care /sunt alctuiti compusii/ sunt
mai putin compuse /dect acei compusi/; apoi c acele /ele
mente/ din care este alctuit Forma va trebui s fie predicatele
multor lucruri, de exemplu, Animalul si Bipedul. lar daca
nu va fi asa, in ce fei vor fi cunoscute ? Va exista, in fapt, o
Form a pe care nu poti s-o atribui mai mult dect unui singur
subiect. D ar asa ceva nu pare posibil, ci la orice Form pare
s se poat participa.
Asadar, dup cum s-a spus, se uit c este imposibil s se
defineasc entittile eterne, si mai ales pe cele care sunt unice
in felul lor, precum sunt Soarele sau Luna. Cci se greseste
nu numai adugndu-li-se /la definitie/ astfel de atribute care,
chiar dac ar fi eliminate, /Soarele/ va fi tot Soare, precum c
se rteste in jurul Pmantului sau c se ascunde noaptea. (D e
parc, dac ar sta locului sau ar luci noaptea, nu va mai fi Soare;
ar fi absurd dac n-ar mai fi, deoarece Soare semnific o
Fiint). Apoi /se greseste/ dac se tree asupra altui obiect astfel
de atribute, cum c, dac ar exista un alt lucru precum acesta,
e dar c ar fi acela Soare. Cci definitia este comuna mai multor
lucruri. Dar Soarele apartine lucrurilor individuale, la fel precum 1040 b
Cleon sau Socrate.
Iar apoi, de ce nici unul dintre filozofi nu produce o defi
nitie a Formei ? Dac ar incerca ar deveni evident c e adevrat
ceea ce s-a spus acum.
Capitolul 16
Este, in fine, limpede si c cele mai multe dintre presupusele

Fiinte sunt virtualitfi: prtile animalelor (cci nu exist nimic
separat, autonom la eie, iar cnd ar fi separate, atunci sunt toate
precum m ateria).107
107 Virtualitatea nu este ceva determinat si deci nu este Fiint,

dect, cel mult, In sensul dim inuat In care materia este Fiint. Prtile
304 METAF17.ICA
La fel stau lucrurile si cu pamantul, focul si aerul. Intr-ade-

var, nici unul dintre aceste elemcnte nu reprezinta o umtate,
ci sunt precum o gramada, Tnainte de a se prepara si de a se
face o imitate din ele. D ar cineva ar putea considera ca partile
animalelor si cele ale sufletului ar putea exista cam In ambele
moduri, fiind si Tn actualizare, si in virtualitatc, prin aceea ca
poseda principiile miscarii de la ceva aflat in articulatii; de aceea
unele animate traiesc chiar daca sunt taiate. Totusi, toate acestea
exista in virtualitate, atunci cand umtatea si continuitatea lor
exista natural, si nu prin forta sau prin crestere laolalta. Un
astfcl de fenomen este o monstruozitate.
Deoarece sensurile lui unu sunt aceleasi ca cele ale lui
ceea-ce-este, Fiinta unului este una singura, si lucrurile a caror
Fiinta este una ca numar sunt unul ca numar, e evident ca nici
unul, nici ceea-ce-este nu pot sa fie Fiinta lucrurilor, dupa cum
nu pot fi /Fiinte/ nici esenta elementului, sau a principiului.108
N oi insa cautam sa stim care est e principiul, pentru ca sa
ne indreptam spre ceva mai cunoscut. O r, mai degraba unul
si ceea-ce-este sunt Fiinta lucrurilor decat sunt principiul,
elementul si cauza, dar acum se vcde ca nici acelea nu pot juca
acest rol, d a cd e adcvarat ca Fiinta este ceca ce nu este comun.
Cdci Fiinta nu apartine nici unui alt lucru cu exceptia ei insesi
si a lucru.Int care o poseda si a cdrui Fiinta ea este.
Apoi, unul nu ar putea fi in multe locuri in acelasi timp,
dar ceea ce e comun exista in multe locuri in acelasi tim p; de
aici rezulta cu limpezime ca nici un universal nu exista alaturi
animalelor, odat desprinse, m or si Isi pierd ratiunea de a fi. A ristotel

le considera virtualitti, adic materie, ce capata form a numai im -
preun cu intrcgul corp si cu suflctul.
108 N ici U nu, nici existenta (ceea-ce-este) nu pot fi Fiinte, dup
cum nu pot fi nici genuri supreme, deoarece lumea s-ar confunda in
U nul parmenidian indistinct, toate lucrurile devenind unul singur,
a crui Fiint una singur este Unul. (U nul si existenta nu pot
fi genuri, deoarece genul nu poate fi predicat al diferentelor sale, or,
unul si existenta se pot predica despre orice, deci inclusiv desprc
diferente. V. Cartea Beta.)
C ARTEA ZETA (V II) 305
si separat de individuale. O r, filozofii care afirm existenta

Formelor, pe de-o parte procedeaz corect acordndu-Ie auto
nomie, de vreme ce eie sunt Fiinte, pe de alta parte, nu pro
cedeaz corect, fiindc ei considera Form a < e 5 ck; > o unitate
stpanind o multiplicitate.
Motivul /erorii/ este c ei nu pot s arate care sunt aceste
Fiinte nepieritoare, separate de Fiintele particulare si senzoriale.
Ei le fac identice ca forma cu lucrurile pieritoare pe care le
cunoastem , ma refer la Omul in sine si la Calul in sine,
adugnd lucrurilor senzoriale sintagma in sine.
fns chiar dac nu am fi vzut stelele, eie ar fi fost in con 1041 a
tinuare, cred, Fiinte eterne situate aparte fata de cele pe care

le cunosteam. Astfel nct chiar dac acum nu putem spune
care sunt aceste Fiinte /eterne/, este probabil necesar s existe
nele mcar de acest fel.
Este, prin urmare, d ar c nici un universal nu este Fiint si
c nu exist Fiint alctuit din alte Fiinte /aflate in actualizare/.
Capitolul 17
Ce trebuie spus despre Fiint si cum este ca, s spunem din

nou, ca si cnd am lua-o de la un nou inceput. Probabil c de
aici va deveni evident si care este conditia Fiintei separate de
Fiintele senzoriale.
Deoarece Fiinta este un principiu si o ratiune de a fi, de
acolo trebuie pornit: se cercetcaz din ce pricin mereu lucru
rile stau in acest fel, anume de ce un anume predicat apartine
unui anume subiect; intr-adevr, faptul de a cerceta de ce
omul m uzician este ,,om muzician inseamn fie a cuta
exact aceasta de ce este omul muzician /om muzician/, sau
altceva. O r, a cerceta de ce un lucru este el insufi inseam n a
nu cerceta nimic. (Cci e necesar ca existenta ca atare <to oti>
a unui lucru s fie evident de exemplu, cnd spun c luna
este in eclips , dar faptul c un lucru este el nsusi tine de
o singur ratiune si o singur cauz pentru toate cele, de
306 M ETAFIZICA
exemplu, de ce om ul e om sau m uzicianul e muzician. Afar

doar dac nu s-ar spune c lucrul este inseparabil de sine nsusi,
dar asta nu inseamn dect esenta unittii. ns aceast
proprietate este comun tuturor lucrurilor si e general.)109
D ar cineva ar putea cerceta de ce om u l este un anim al de
un anum e fe l. Este, asadar, limpede c nu se cerceteaz de ce
e om cel care e om. Prin urmare, se cerceteaz de ce ceva
aparine altcuiva (faptul c apartine ns trebuie s fie evident;
dac nu e asa, atunci nu se cerceteaz nim ic). D e exemplu: de
ce tun ? D e ce se aude un zgomot n nori ? C ci obiectul
cercetrii este, astfel, asocierea unui predicat cu un subiect.
$i de ce aceste lucruri sunt ceva anum e, de pild, /de ce/
crmizile si pietrele sunt o cas ? E limpede c se caut ratiunea
de a fi /a casei/ [iar aceasta este esenta, ca s vorbim n termeni
logici]. In unele cazuri, aceast raiune este scopul, cum e pro-
babil n cazul casei sau al patului; n timp ce n alte cazuri este
vorba despre ceea ce a pus n miscare, deoarece si aceasta este
o ratiune de a fi. ns o asemenea ratiune se caut n cazul pro-
ceselor de generare si de nimicire, n vreme ce cealalt ratiune
/e cutat/ cnd este vorba despre existenta lucrurilor.110
D ar ceea ce se caut scap atentiei mai ales n cazul acelor
lucruri care nu se exprim prin atribuirea unui termen altui
termen, precum ,,ce este omul ?, fiindc avem de-a face cu o
1 041 b exp resie simpl si nu se distinge c ceva fun subiect/ este altceva / un
predicat/. D ar intotdeauna este n ecesars cercetm deosebind
109 A ristotel arta c a cerceta ratiunea lucrurilor nu nseamn a

spune c eie sunt ceea ce sunt, deoarece o astfel de proprietate este
universal i se reduce le ceea ce noi numim principiul identittii.
O cercetare cu sens nseamn a arata de ce un anume predicat apartine
unui anume subiect. A ltfel spus va arata el se cerceteaz de ce
o anumit materie are o anumit forma form care, n mod aproxi-
mativ, poate fi identificat cu Fiinta lucrului.
110 Ratiunea form al, sau Fiinta. D e pild, dac se cerceteaz de
ce diagonalele dreptunghiului sunt gale, se recurge la d efinita adic
la form a sau esenta dreptunghiului: paralelogram ul cu unghiuri
drepte.
CA RTEA ZETA (V II) 307
/ termenii /. lar dac nu facem asa ceva, va fi totuna dac cerce-

tm sau nu cercetm .111
O r, de vreme ce existenta trebuie s aib /o anume proprie-
tate/ si s apartin /unui anume subiect/, e evident c se cau ti
de ce materia este ceva anume. De exemplu, de ce aceste /mate
riale/ sunt o cas? Fiindc lor le apartine esenta casei.112
Si acest lucru este un om sau acest corp are o anumit pro-
prietate. Rezult c se cau ti cauza m ateriei (anum e form a),
datorit creia /materia/ este ceva anum e; iaraceasta este Fiinta.
Este limpede de aici c in cazul lucrurilor necompuse nu
exist nici cercetare /stiinpfica/, nici explicare, ci exista un alt
mod de a investiga astfel de entitati.113
O r, compusul are o astfel de natur nct Tntregul s for-
meze o unitale, evident dac nu este ca o grim adi, ci ca o silaba;
silaba nsa nu se reduce la Iitere, nici B plus A nu sunt totuna
cu BA , nici carnea nu este totuna cu foc plus pmnt. (O d a ti
ce acestea sunt descompuse, silaba sau carnea nu mai exista,
dar literele sau pamntul si focul continui s i existe.) Silaba este,
prin urmare, un ce determ in ai si /cuprinde/ nu num ai literele
respective, vocala si consoana, ci si inca ceva. Iar carnea nu este
numai foc si pamant, sau cald si rece, ri si inca ceva. O r, daca
acel ceva este in mod necesar fie element, fie provenit din
clemente, /putem avea urmtoarea situatie/: dac este element,
ne Tntoarcem la raîonamentul dinainte: carnea va fi alctuit
111 Nu trebuie Intrebat, simplu, ce este omul ?, ci ,,ce fel de animai

este omul ? sau de cc omul este un anume fel de animai ?. Se Inte-
lege de aici c Fiinta lucrului, pentru a fi obiect al cercetrii, trebuie
s fie compus; or, cum ea nu poate fi compus din dou Fiinê (aflate
ambele In actualizare, cci actualizarea Inseamn distinctie, separare),
trebuie s fie compus din forma $i materie, sau, altfel spus, din actua
lizarea unei virtualit. D eci frm ele pure, simple, nu pot fi obiect
al stiintei, iar teologia poate cel mult intu obiectul su, dar nu-1 poate
cunoaste.
112 Rspunsul pare banal si tautologie. D ar ideea c suma elemen-
telor nu e echivalent cu com pusul, si c la acesta se mai adaug ceea
ce noi numim structur, sistem etc. este fu n d am en tal.
113 Este vorba despre intuida intelectual, numit vriau;.
308 M ETAFIZICA
din acel element, din foe si din pamant, cat si din altceva, astfel
meat se merge la infinit. Daca acel ceva este alcatuit dintr-un
element, e clar ca /e alcatuit/ nu dintr-unul singur, ci din mai
multe elemente, sau el insusi va fi acel element, meat, /oricum
ar fi,/ iarasi ne intoarcem la cazul dinainte atat in ceea ce pri-
veste carnea, cat si silaba.
Acest ceva s-ar vadi, prin urmare, ca nu este un elem ent,
si el este ratiunea pentru care cutare /materie/ este carne, iar
cutare este silaba; si la fel si in celelalte cazuri. Acest ceva este
Fiinfa fiecarui lucru. (E a este ratiunea existentei.)
Insa, pentru ca unele entitati nu sunt Fiinte ale lucrurilor,
iar cele care sunt Fiinte sunt constituite potrivit cu natura si tn
mod natural, s-ar parea ca natura insdsi este Fiinpa, adica cea
care nu e element, ci principiu. Caci element este lucrul Tn care
ceva se descompune, luat ca materie, in cazul silabei A si B .114
114 N atura este vazuta aici ca principala cauza form atoare si dife-
rentiatoare asadar posibil de a fi asimilata cu o Fiinta.
CARTEA ETA (VIII)
Reluarea discutici despre Fiint. Sensul In care materia, compusul
si fo rm a se p ot num i Fiint. A utonom ia sub raport conceptual $i
autonom ia In sens propriu. M ateria este Fiint in virtualitate. Fiinta
in actualizare si diferentierea in cadrul genului. Exem ple. Legatura
dintre actualizare, form a si esenta. Cea mai buna definitie are In vedere
unirea dintre m aterie si form a. Fiinta este ori eterna, ori, daca e pie-
ritoare, nu apare printr-un proces de generare treptat, ci ori este, ori
nu este. D o ar Fiinta com pus poate fi definita. A nalogia dintre
num ere si Fiinte. P roblem a materiei prim e si a materiei specifice.
M etod ologie, trebuie indicata materia specifica sau proprie si nu
m ateria prima, com un tutu ror lucrurilor. C um exista contrariile in
virtualitate.
C h estiunea unittii Fiinêi com puse sau a definitici corespun-
ztoare. Platonism ul nu rezolv aceast problema. Faptul c materia
este virtualitate, iar form a actualizare explic unitatea lo r; e vorba
despre acelaî lucru vzut sub doua aspecte, sau aflat intr-u n proces
de transform are. M ateria definitici este genul, iar diferenta este actua-
lizarea (form a). Fiintele simple sunt o unitate nem ijlocit.
Capitolul 1
Trebuie concluzionat In baza celor de mai Tnainte si, rezu- 1042 a

mand esentialul, trebuie ajuns la capt.
S-a spus c sunt cantate radunile de a fi, principale si ele-
mentele Fiintelor. Dar /existenâ/ unora dintre Fiinte este accep-
tat de toti, Tn timp ce, In legatura cu aitele, unii s-au exprimat
favorabil Tn mod special. Sunt acceptate Fiintele naturale, precum
focul, pmantul, apa si aerul si alte corpuri simple, apoi piantele
si partile lor, animalele si partile animalelor, si, Tn final, cerul
si partile cerului.
In mod special, unii /filozofi/ sustin c /sunt Fiinte/ si Farmele,
si entittile matematice. Iar dac se porneste de la rationamente,
se Tntmpl sa existe alte Fiinte: esenta sisubstratul. Pe de alta
parte, genul /pare a fi Fiint/ mai degrab dect speciile, iar
universalul mai degrab dect individualele. ns la universal
si la gen se asociaz si Form ele (eie par a fi Fiinte conform cu
acelasi rationament).
Deoarece ceea-ce-e-in-sine lucrul (esenta) este Fiinta /sa/,
iar definitia este enuntul esentei, s-a studiai Tn detaliu definitia
si ceea ce este intrinsec. Dar, fiindc definitia este un enunt,
iar enuntul are prti, a fost necesar s se analizeze si prtile
/sale/, anume, care sunt prti ale Fiintei si care nu sunt, si dac
eie sunt si prti ale definitici. Apoi, /s-a vzut/ c nici universalul,
nici genul nu sunt Fiinta.
Dar, Tn legtur cu Form ele si cu entittile matematice
trebuie cercetat mai departe: cci unii filozofi sustin c acestea
exist alturi de Fiintele senzoriale.1
1 A ristotel va relua, Intr-adevr, critica platonism ului In C rtile

M y si N y. E o indicane a unitti M etafizidi.
312 METAFIZICA
Dar s revenim acum la Fiintele asupra crora exista acord.2

Acestea sunt cele senzoriale. Fiintele senzoriale au ns,
toatc, materie. Iar substratul este Fiinta; ntr-un sens, /joae
acest rol/ materia (num esc m aterie ceea ce nu este ceva dter
m int n actualizare, dar este ceva determ inat n virtualitate).
In alt sens, /sunt Fiint/ forma sau configuratia, care, fnnd un
individual determinat, este autonom a sub raport conceptual <r>
Xyia x c o p i a x v o t v > 3 . n al treilea rnd, /este Fiint/ ceea ce
provine din acestea dou /materia si forma/ care, singur,
arc parte de generare si de nimicire, si care are o autonomie
n sens propriu < 7i>.tb>.4
Iar dintre Fiintele concepute rational, unele sunt autonome
n sens propriu, altele nu sunt.5
C materia este Fiint e limpede: cci in toate transformrile
contrarii exista ceva care este substratul transform rilor ; de
exem plu,n cazul transformrilor locale, /ccva/ este acum aici,
apoi iarsi n alt parte; n cazul transformrilor de dimensiune,
2 D e fapt, pentru platonicieni, corpurile senzoriale nu sunt Fiinte

n sens propriu; eie sunt lipsite de consistente si de autonom ie, ce
sunt proprii, dim potriv, numai Form elor.
3 V . Interpretare la M etafizica.
4 Asadar, avem:
1 ) Fiinta-materie, dcterminabil doar virtual, dar autonoma efectiv.
2 ) Fiinta-form , dcterm inabil n actualizare (efectiv), dar auto
noma numai conceptual.
3) Fiinta-compus, determinabil n actualizare partial si autonoma
efectiv.
4 ) Se va aduga Fiinta divina care este com plet determinata (actus
purus) si com plet autonom a efectiv.
5 Exigenta fundamntala pe care A ristotel o are de la Fiint este
ca ea s fie determinabil. D in punct de vedere ontologie, aceasta
nscamn c Fiinta este subiect si substrat, autonom n raport cu pro-
priettile pe care le poate primi. Cel mai bine se potriveste acest aspect
cu materia, sau cu compusul din materie si form .
D in punct de vedere epistemologie, exigenta determinrii cere ca
Fiinta s fie determinabil rational, adic s fie cognoscibil stiintific.
Form a rspunde cel mai bine acestei exigente. C ele dou aspecte nu
sunt deloc perfect congruente.
CARTEA F.TA (V III) 313
ceva are la un moment dat o anume marime, apoi este mai mie
sau mai mare; n cazul alterrilor, ceva este acum sntos, apoi 1042 b
devine bolnav. La fel si In ceea cc priveste Fiinta, ceva se afla
n procs de aparitie, apoi n procs de nimicire, iar substratul
care se manifesta la un moment dat ca ceva determinai se mani
festa mai trziu ca un substrat asocial privatiunii. Iar celelalte
transformri urmeaz acestei ultime transformri /a Fiintei/, dar
ea nssi nu urmeaz uneia sau la doua dintre celelalte trans
formri. Caci nu este nccesar, daca vreun lucru are o materie
locala, ca el sa aiba si o materie generabili si pensabili.6
Dar care este diferenta dintre generarea absolut si cea care
nu este absolut s-a artat n Fizica.
Capitolul 2
Dcoarece Fiinta considerata ca substrat si materie este accep
t t! de toat lumea, iar aceasta /materia/ se afl n virtualitate,
ramane sa spunem care este Fiinta lucrurilor senzoriale luat
n actualizare.
D em ocrit pare sa considr existenta a trei diferentieri /ale
elementelor/: substratul este corpul, adic materia, unul si
identic cu sine, dar el se diferentiaz fie dup proportie", adica
figura, fie dup directie, adic pozitie, fie dupa atingere,
adic ordine.
Dar se pare c exista mai multe diferentieri: de pild, unele
lucruri sunt obtinute prin compozitia materiei, precum hidro-
meliil, altele printr-o legatura, precum manunchiul, altele
printr-o lipire, precum cartea, altele printr-o mbinare, precum
o lada, altele prin mai multe operatii din acestea; alte lucruri
/se obtin/ prin pozitionarea diferentiata, precum pragul, res-
pectiv arbitrava (caci acestea se deosebesc cumva prin locul
unde sunt plasate). Altele se deosebesc prin moment, precum
citta si pranziti, altele prin localizare, precum vnturile. Altele
se deosebesc prin afectarile produse asupra simtunlor, precum
6 Dup A ristotel astrele, desi se misc, sunt eterne si inalterabile.

314 META FIZICA
prin tarie sau moliciune, prin densitate sau rarefiere, prin usc-
ciune sau umiditate; nele lucruri /se deosebesc/ prin unele
dintre acestea, ltele ns prin toate, si, n general, unele lucruri
se /diferentiaz/ prin adaos, ltele prin lips.
D e aici este clar c si ce-este- le <to t o t ^ se spune n tt
attea moduri: cutare lucra este prag, fiindc este asezat n acest
f e l determ inat, iar faptul de a fi /prag/ semnific a fi asezat n
acest fe l. Iar a fi ghea nseamn a fi condenst n acest fel.
Pentra unele lucruri faptul de a f i este determinat de toate aceste
diferentieri, prin aceea c i unele /parti/ sunt unit, ltele sunt
amestecate, ltele sunt legate, ltele sunt condensare, ltele s-au
folosit de alte diferentieri, precum mna sau piciorul.
Trebuie, asadar, avute n vedere genurile diferentierilor (aces
tea sunt deci principiile lui a fi) : de exemplu, /unele lucruri
se diferentiaz/ prin spor sau prin lips, prin mai dens sau mai
rarefiat, si prin alte caracteristici de acest tip. O r, toate acestea
se reduc la exces si la lips. lar dac ceva /se diferentiaz/ dup
aspect, sau netezime, sau asprime, toate acestea se reduc la
1043 a rectiliniu si la curb. Pentru cele la care a f i este dat de unire,
starea opus reprezint a nu fi.
Este evident de aici c, dac ntr-adevr Fiinta este ratiunea
fimtrii oricrai lucra, trebuie cercetat printre /aceste diferen
tieri/ pentru a se vedea care este ratiunea fiintrii lucrurilor.
Desi Fiinta nu este nici una dintre aceste /diferentieri/, nici
doua luate mpreun, totusi exist ceva analog /ei/ n fiecare
/lucra/.7 i, dup cum, n cazul Fiinelor, ceea ce este prdicat
al materiei este chiar actualizarea, la fel se ntmpl, n cel mai
mare grad, si n restul definitiilor.8
7 A ristotel pare s considere aici c Fiinta este com pusul dintre

materie si form a. O r, diferenta este echivalentul form ei. D e aceea
spune el ea are o echivalent cu Fiinta, far a fi chiar Fiinta.
8 A ristotel stabilente o analogie intre ontologie si epistemologie.
Actualizarea, adic forma vzut sub aspect dinamic si teleologie, este
predicatul (proprietatea) m ateriei-substrat, la fel cum diferenta
specific este predicatul genului luat ca substrat. Evident, analogia
nu este perfect, deoarece genul nsotit de diferenta specific (specia)
CARTEA ETA (V ili) 315
Astfel, dac ar trebui definii pragul, vom spune c este un

lemn sau o p ia tr asezate intr-un anum e f e l determ inai; /dac
am defini casa/, am spune c ea este crm izi si lem ne asezate
intr-un f e l determ in ai (in plus, la unele lucruri se mai adaug
si scopul); dac am defini gheata, /am spune/ c ea este a p
solidificata sau condensata in acest f e l determ inai. Armonia
muzical este o an um it co m b in a le determ inata de /su n ete/
acute fi g ra v e; la fel si in restul cazurilor.
Apare limpede de aici c fiecare actualizare si form
corespunde unei alte materii. Pentru unele lucruri actualizarea
este combinarea, pentru aitele e amestecul, pentru aitele
altceva dintre cele amintite. lata de ce unii dintre filozofii care
dau definirli, atunci cnd spun ce este Fiinta, afirm c ea este
pietre, crmizi si lemne, vorbind despre casa in virtualitate,
deoarece toate acestea sunt materie. Alîi spun c /ea/ este un
recipient care pune la adpost bunuri si persoane sau adaug
ceva asemntor; acestia mdic actualizarea casei, in timp ce
altii, in fine, reunind ambele definitii, indica cea de-a treia
Fiinfa, care const din /reuniunea/ primelor dou. (Se pare,
intr-adevr, c definitia ce procedeaz prin diferente este cea
a formei si a actualizrii, in timp ce definitia ce porneste de la
materialele incorporate este mai curand a materiei.)9
La fel erau si definibile acceptate de A rchytas10: eie sunt
ale compusului din materie si form. D e exemplu: ce este
nu este Fiinta in sens tare, care este, la randul ei un predicat universal.

V . Interpretare la M etafizic.
9 Exist, aâdar, trei moduri de a defini: prin indicarea materiei,
a form ei sau a am belor, care se refer la cea de-a treia Fiinta, adic
la com pusul dintre materie si form . Aceasta din urm este definitia
com pleta $i autentica $i ea corespunde, din punct de vedere o n to lo
gie, cu definitia logic cu gen proxim si diferent specific, unde genul
corespunde m ateriei-virtualitate si diferent form ei-actualizare.
10 A rchytas din T arent, cunoscut pitagorician si conductor al
orasului Tarent. S-a ntalnit cu Platon in timpul cltoriilor acestuia
in Sicilia si, prin influenza lui, Platon a putut pleca din Siracuza dup
conflictul cu D ionisios al II-lea.
316 M ETAFIZICA
acalmia? Estc o nemiscare in masa aerului. Cci materia este

aerul, in vreme cc nemiscarea este Fiinta11 si actualizarea. Ce
este calmul marin? Estc o liniste a mrii. Marea este /aici/
substratul luat ca materie, iar linistea este actualizarea si forma.
E d ar de aici care este Fiinta senzorial si in ce fel este ea:
intr-un sens, ea este luat ca materie, in alt sens ca forma si
actualizare; iar cea de-a treia /Fiinta/ este cea rezultat din
primele dou.
Capitolul 3
Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul c uneori ne scapa
dac numele unui /lucru/ scmnific Fiinta compus, sau /numai/
actualizarea si co n fig u rala; de exemplu, casa este semnul
intregului, insemnnd un adapost din crm izi fi pietre asezate
in acest f e l determinai, sau estc semnul actualizrii si al formei,
insemnnd un adapost ? Iar linia este oarc D ualitatea a fla t
in lungime, sau este D ualitatea ? O are animalul este un suflet
ntr-un corp, sau un suflet ? Cci sufletul este Fiinta si actuali
zarea unui anumit corp.
O r, conccptul de animai s-ar putea extinde asupra ambe-
lor semnificatii, dar nu ca un concep ce are o unic semni-
ficatic < v Xy<i) y[iEvov>, ci ca unul cc se rap orteaz doar
la o unic sem nificatie.12
Ins toate aceste analizc comport anumite deosebiri /termi-
nologice/, in cazul unor alte cercetri, dar in ceea ce priveste
cercetarea Fiintei senzoriale nu exist nici o deosebire /de acest
1043 b tip/. Cci esenta apartine formei si actualizrii. Iar suflet si
esenta sufletului" sunt identice, pe cita vreme esenta omului
si ,,om nu sunt dentice, in caz c sufletul /omului/ nu va fi
11 A ici Fiinta cu sensul de form.

12 Evident, aeeast unic semnificatie la care se raporteaz concep-
tul de animai este sufletul, sau form a, sau actualizarea animalului.
Altfel spus, cele dou definitii ale animalului nu sunt incompatibile,
ci se Tntlnesc ntr-o referint de baz comun.
CARTEA ET (V ili) 317
numit ,,om . O r, ntr-un sens, poate fi numit astfel, Intr-un

alt sens nu.13
C elor ce privesc bine lucrurile, silaba nu le apare constnd
numai din liter e plus nsumarea lor, nici casa nu este crmizi
plus nsumarea /crmizilor/. Si pe drept cuvnt : cci nici /pro-
cesul/ nsumrii, nici cel al unirii nu constau din acele elemente
pe care eie le Insumeaz sau le uncsc.14
La fel, nici una dintre celelalte operatii: de cxcmplu, daca
pragul este determinat de pozitia /unui lemn/, nu pozitia /n
sensul de forma/ rezult din prag, ci mai degrab pragul rezult
din pozitie. $i nici omul nu este animai plus biped, ci trebuie
s existe ceva care e in afara acestora, d a c ele fo r m e a z m ate
ria, ceva ce nu este nici element, nici provenit dintr-un element,
anume Fiinta. O r, cnd unii filozofi suprima acest ceva, ei se
refer /numai/ la materie.15
Asadar, dac acest ceva este ratiunea fiintrii si el este Fiint,
ei nu ar putea vorbi toemai despre Fiint. (Fiinta trebuie s
fie ori etern, ori pieritoare fr procs de pieirc, si s fi aprut
fr procs de devenire.) S-a artat si s-a clarificat n alt parte
c nici o form nu este produs, nici generat, ci se produce
13 n generai, in cazul cntittilor simple, esenta se confund cu

entitatea respectiv. E ntittile com puse a cror defini tie se alctu-
ieste prin reunirea dintre un subiect si un predicat com porta o
discutie: dac numele respectiv este dat Intregului com pus, atunci
esenta identica cu form a nu va fi acelasi lucru cu Intregul.
14 Asa cum s-a artat (C artea Zeta, cap. 17), silaba este mai mult
decat suma literelor sale.
U nirea, nsumarea, sinteza nu sunt un element alturi de celelalte,
ci ceva calitativ diferit: o form a sau o actualizare.
15 M aterie, In sens de elem ent constitutiv: In generai, A ristotel
considera genul echivalent materiei si difercnta echivalent form ei.
Aici el se refer la animai si la biped ca elemente constitutive ale
om ului. Fraza aceasta poate fi Intelcasa si invers (dar mai putin
nim erit): unii filozofi au In vedere acest ceva (F iin ta), atunci cnd
suprim materia.
318 M ETAFIZICA
numai un individual determinat, si c el este generat din /forma

si materie/.16
D ar dac Fiintele lucrurilor pieritoare sunt autonome nu
este inc limpede; afar doar c e ciar c nele nu pot fi asa,
cele care nu pot exista Tn afara individualelor, de exemplu o
cas sau o mobil. Probabil, prin urmare, c nu sunt Fiinpe n id
acestea, n id ltele care nu sunt constituite in m od natural. (Cci
numai natura ar putea fi considerata drept Fiint pentru cele
pieritoare.) Rezult c aporia pe care discipolii lui Antisthenes17
si altii lipsiti de instructie au invocat-o are ceva temei: /ei spun/
c nu se poate defini ce este ceva (Tntr-adevr, definida este un
enunt lung), ci e posibil a se defini si a arata doar cum este ceva :
de exemplu, ce este argintul nu se poate spune, dar se poate
spune c este precum cositorul.18
Rezult c este propriu Fiintei, luat Tntr-un anumit sens,
s admita definitie si concept; de exemplu, /aceasta e propriu/
Fiintei compuse, fie c ea ar fi senzorial, fie c ar fi inteligibil.
Dar aceasta nu este cu putint pentru elementele prime din care
ea se compune, daca este adevrat c enuntul-definitie semni-
fic faptul c ceva este predicai despre altceva si c trebuie ca
acesta din urm s fie luat drept materie, iar primul drept forma.
Este Tns dar si de ce se Tntmpla asta: dac, tntr-adevr,
Fiintele sunt cumva numere, numerele sunt /in felul Fiintelor/
si nu /sume/ de unitri, precum spun unii.19
16 Evident, aici Fiint are sensul de fo rm i si nu pe cel de compus.

V. Cartea Zeta, cap. 8.
17 A ntisthenes era un discipol al lui Socrate. Era preocupat mai
ales de etica. El deschisese la gimnaziul Cynosarges o $coal proprie
de filozofie, care va deveni scoala cinic.
18 Definitia, in sens tare, presupune o sintez Tntre gen i dife-
rent, sinteza care se fundeaz pe existenta Fiintei, adic a ceva stabil,
autonom , determinat, ceea ce filozofii care suprimau Fiinta nu pu-
teau accepta. Printre ace^tia se numrau, cum se vede, si discipolii
lui A ntisthenes, cunoscud sub numele de cinici.
19 U n numr este o unitate (o Fiint), si nu doar o simpl insumare
de umtti.
CARTEA ET (V ili) 319
Dar si definitia este un /fel/ de numr: ea este divizibil in

demente indivizibile (definibile nu pot avea parti infinite), iar
numrul este la fel. $i asa dup cum, dac dintr-un numr se
scoate sau se adaug unittile din care numrul este constituit,
nu mai rmne acelasi numr, ci devine un altul, chiar dac
s-ar aduga sau s-ar scoate orict de puîn, la fel stau lucrurile
si cu definitia si esenta : eie nu vor mai exista, dac ceva se scoate
sau se adaug /in definitie/. Iar numrul trebuie s fie ceva in 1044 a
baza cruia el este o unitate; dar /multi filozofi/ nu stiu s spun
prin ce anum e este el o unitate. (Cci, fie c el nu este o unitate,
ci e precum o grmad, fie, dac este /o unitate/, trebuie artat
ce anume il face s fie unu din multe /unitti/.)
$i acest lucra se intmpl in mod verosimil : cci, in virtutea
aceluiasi ragionamene si Fiinta este o unitate in acest sens, si
nu precum sustin unii, c ea este precum o monad sau un punct;
ci fiecare Fiint este o actualizare si o natura 20. Si dup cum
numrul nu are mai mult si mai putin, si la fel, nici Fiinta
luat ca form /nu are mai m ult" si mai putin/, ci, dac asa
ceva se intmpl, /are aceast calitate/ doar Fiinta impreun
cu materia.21
Despre generarea si pieirea asa-ziselor Fiinte in cel fel
sunt posibile, sau in ce fel imposibile si despre reductia /Fiin-
telor/ la numere, s fie indeajuns aceast analiz de pn acum.
Capitolul 4
Nu trebuie omis, in legtur cu Fiinta material, c, dac

toate lucrurile provin din acelasi /element material/ prim, sau
din aceleasi dem ente materiale luate ca prime, totusi exist o
m aterie proprie < o K E a > fiecrui lucru, precum flegmei ii /este
proprie ca materie proprie dulcele sau grasul, fierei amarul
20 (pKTit; natura este adesea un termen sinonim in M etafizica

cu form a .
21 n sensul c numrul nu rmne acelasi (Fn n ta sa devine alta)
dac pierde sau castiga o cantitate.
320 M ETAFIZICA
sau altceva asemntor.22 Probabil c acestea provin din acelasi

element. Apar mai multe materii pentru acelasi lucru atunci
cnd una dintre materii este materia celeilalte: de exemplu, flegma
provine din gras si din dulce, dac grasul provine /, la rndul
su, / din dulce; dar /provine/ si din fiere, deoarece ea se descom-
pune in fiere, ca materie prima. Cci ceva provine din altceva
tn dou sensuri: fie pentru c ceva e produs pe baza a altceva,
fie pentru c ajunge la principiul in care altceva se descompune.
Pe de alt parte, este posibil ca, desi materia este una singur,
s apar ca fiind lucruri diferite datorit ratiunii de a f i ce pune
in miscare, precum din lemn apar si lada, si patul. In alte cazuri,
dac materia este diferit, si lucrurile respective sunt diferite.
De pild, nu ar putea exista ferstru din lemn, iar acest fapt
nu trebuie pus pe seama ratiunii de a fi ce pune in miscare.
Cci nu se poate face un ferstru din lemn sau din ln. Iar
dac este cu putint s se fac acelasi lucru si din alt materie,
e d ar c si arta, si principiul luat ca cel ce punc in miscare sunt
aceleasi. Ins dac si materia, si ceca ce pune in miscare sunt
diferite, diferit va fi si rezultatul.
Cnd, prin urmare, cineva ar cerceta ratiunea de a fi, dat
fiind c radunile de a fi se spun in mai multe sensuri, trebuie
expuse tate radunile posibile. D e exemplu: care este ratiunea
de a fi a omului luat ca materie ? O are menstruatia ?23 Care
este ratiunea ce d seama de miscare ? O are sperma ? Care este
ratiunea luat ca form ? Este esenta. Care este ratiunea final ?
1044 b Scopul. Probabil ins c aceste dou /ultime raduni/ sunt
acelasi lucru.24
22 A ristotel arata c materia nssi nu este un concept univoc:

materia proprie a unui lucru, de exemplu lemnul pentru pat, este la
rndul ei un compus, alctuit d in tr-o form si o materie prima
(pm nt etc.). In raport cu patul, lemnul este materie (virtualitate),
in raport cu elementelc primordiale, lemnul este o actualizare. Ar
putea exista ins si o materie prima absolut.
23 Sangele menstrual era considerai a fi materia din care se hrnea
embrionul.
24 Deoarece actualizarea este forma privit sub raport dinamic si
existentiai, e d ar c scopul (atunci cnd exist) este cumva identic cu
esenta.
Trebuie ins ardiate radunile cele m ai apropate: care este

m ateria ? Nu focul sau pmantul, ci m ateriaparticular. Asa-
dar, astfel trebuie proceda! in privinta Fiintelor naturale si
generabile, dac se vrea a se proceda corect: dac acestea sunt
radunile de a fi, eie sunt attea si eie trebuie cunoscute. Ins
in legatura cu Fiintele naturale dar eterne, demersul este diferit.
Intr-adevr, probabil c unele dintre acestea nu au materie, sau
nu o materie /terestr/, ci doar una m obili locai.25
Nici proceselc naturale, dar care nu sunt Fiinte, nu au materie,
ci substratul /procesului/ este /acolo/ Fiinta. D e exemplu: care
este ratiunea de a fi a eclipsei? Care este materia? Nu exist
materie, ci Luna este lucrul ce sufer o alterare.26
Dar care este ratiunea punerii in miscare, cea care nimiceste
lumina ? Pmantul. Iar scop probabil c nu exist. Ct despre
ratiunea ca form, aceasta este definida, ins ea este neclar,
dac definida nu vine impreun cu ratiunea de a fi. De pild:
ce este eclipsa? Privatiunea de lumin. D ar dac s-ar aduga:
privatiunea d e lum ina datoratapam n tu lu i interpus la m ijloc
/ntre soare si luna/, aceasta ar fi definida dat impreun cu
ratiunea de a fi /a fenomenului/.27
In cazul somnului este neclar care este subiectul care sufer
afeeduni. Desigur, animalul, dar prin care organ anume, si care
organ este primul afectat ? Inima, sau alt organ ? Apoi, cine pro
duce somnul ? Apoi in ce const afectarea, vreau s spun accea
a organului respectiv si nu a intregului organism ? C /somnul/
este un anume tip de imobilitate ? Bineinteles, dar care este
primul organ afectat, in urma cruia ea apare ?
25 Este vorba, desigur, despre astri, considerati eterni de Aristotel,

dar afiati in miscare.
26 D e fapt, lumina lunii. Eclipsa este un procs, si nu o Fiinta; totusi,
arata Aristotel definitia distinge si aici un substrat si o forma, care este
ratiunea de a fi, cauza. Conceptual, clipsa este de fapt o Fiinta.
27 Pentru A ristotel, o definide com pleta si cu adevrat stiintifica
presupune cuprinderea in esenta lucrului si a ratiunii sale de a fi prin
cipale, care aici este cea eficienta.
322 M ETAFIZICA
Capitolul 5
Deoarece unele lucruri exista sau nu exista, si fr procs

de generare sau de distrugere, precum sunt pnetele si, n
general, frmele (cci nu a lbu l este gnrt, ci lem nul alb, n
caz c orice lucru ce devine ceva pornind de la ceva), nu toate
contrariile ar proveni unele din ltele. Ci, ntr-un fel un om
alb provine dintr-un om negru, si ntr-altul /provine/ albul din
negru.28 Iar materie nu exista pentru orice lucru, ci numai
pentru cele la care exista procs de generare si transformare
/a contrariilor/ unele dintr-altele. D ar acelea care fie sunt, fie
nu sunt, n absenta unui procs de transformare, acelea nu
posed materie.
Dar apare o dificltate: cum se comporta materia fiecrui
lucru n raport cu contrariile? De excmplu: daca trupul este
virtual snatos, iar boala este contrariul sanatri, oare ambele
contrarii suntn virtualitate ? lar apa este, n mod virtual, si vin,
si otet? Sau materia este /virtualitate/ a unuia dintre contrarii
prin posesie si forma, si este /virtualitate/ pentru cellalt con-
trariu prin privatiune si nimicire, imporriva naturii ?29
Mai exista si problema de a sti de ce vinul nu este materia
otetului si nici nu este, n virtualitate, otet, chiar dac otetul
provine din vin, si nici ce-i viu nu e, virtual, m ort. Sau nu e
asa, fiinde nimicirile /respective/ sunt contextale, iar materia
1045 a viului este, ea nssi, prin nimicire virtualitate si materie pentru
28 In sens strict, albul nu provine din negru. Pentru A ristotel,

calittile sunt form e care nu dispar si nu apar unele dintr-altele, ci sunt
sau nu ntr-un substrat dat. Transform area nseam n o inform are
diferit a unui substrat com n.
29 N u ar aparea astfel o contradictie, ca ceva s fie dou contrarii
simultan ? Nu rspunde A ristotel cci ele nu sunt vzute din
acela?i punct de vedere. D e fapt, A ristotel stabilise mai dem ult c
Fiinta virtuali poate purta n sine contrarii. Pe de alt parte, Aristotel
d istin g en treu n contrariu pozitiv, care este form a propriu-zis, si
un contrariu negativ, care este privatiunea de forma. Totusi statutul
ontologie exact al privatiunii nu e ciar.
C ARTEA ETA (V ili) 323
ce e mort, iar apa este /virtualitate si materie/ pentru otet. Unele

provin din celelalte, precum noaptea din zi. Iar contrariile care
se transform n acest fel unele ntr-altele trebuie reduse la
materia-substrat. Astfel, dac viul provine din ce-i mort, trebuie
mers mai nti la materie; apoi /aceasta ajunge/ astfel ceva viu.
Iar otetul trebuie redus la ap, apoi /din ea/ se ajunge la vin.30
Capitolul 6
n privinta dificulttii amintite mai nainte ce are ca obiect

definitiile si numerele, se pune ntrebarea: care este ratiunea
care le face s formeze o unitate ? Cci exista o ratiune de a fi
pentru toate lucrurile care au mai multe parti, dar nu sunt un
tot, precum e o grmad, ci exista /acolo/ un ntreg dincolo de
parti. Si n cazul corpurilor, pentru unele ratiunea unittii lor
este contactul, pentru ltele o vscozitate, sau altceva analog.31
Definida este, ns, un enunt unitar, dar e asa nu printr-o
nlntuire episodica, precum e Iliada, ci prin faptul c ea repre-
zint o unitate. D ar ce anume face ca om u l s fie o unitate, si
nu o pluralitate, adic, anim al si biped, si asta mai ales dac, asa
cum susîn unii, exist Animalul n sine si Bipedul n sine ? Din
ce pricin om ul nu este aceste entitti ? Fiindc atunci, /dac
ar fi/, oamenii vor exista prin participare nu la Om, nici la Unu,
ci la D oi, adic la Animal si la Biped. Si, n general, omul nu
ar reprezenta, n acest caz, o unitate, ci o multiplicitate.32
30 N u viul provine din m ort si invers, ci materia poate deveni cnd

vie (cnd capt form ), cnd moart (cnd are parte de privaîune).
N u trebuie uitat c, la A ristotel, sufletul sau viaâ sunt actualizarea
trupului. Asadar, trupul luat ca materie este viu prin actualizare si
este m ort prin privadune. D ar In sens strict m oartea nu provine din
viat, cci privatiunea nu provine din posesie.
31 C e face, altfel spus, c asocierea dintre gen si diferent Intr-o
definitie s form eze o sintez, o unitate?
32 Intr-adevr, pentru platonicieni Frm ele sunt ireductibile una
la alta si nu e d eloc lim pede cum reusesc ele s com un ice, sau
s interfereze, In asa fei Inct s se explice de ce participarea la mai
324 M ETAFIZICA
E evident c, procednd acei filozofi asa cum obisnuiesc ei

s defineasc si sa vorbeasc, nu au cum s explice si sa rezolve
dificultatea. D ar, dac exista, asa cum afirmm noi, pe de-o
parte m ateria , pe de alta parte, fo rm a , si dac in primul caz
exist o fiintare prin virtualitate, iar n cellalt una prin
actualizare, ceea ce cutm nu ar mai prea s reprezinte nici
o dificltate. Cci aceeasi dificltate persist chiar dac defi
nida hainei ar fi biladin bronz. Intr-adevr, numele respectiv
ar fi scmnul conceptului, nct ceea ce cutm ar fi: din ce cauz
bil si bronz formeaz o unitate ?33
O r, nu pare s mai fie /aici/ vreo dificltate, fiindc unul
dintre term eni este materia, n timp ce cellalt este form a. Care
este, asadar, cauza faptului c ceea ce este n virtualitate se
actualizeaz, n afara ratiunii eficiente, n cazul lucrurilor la
care exista generare si devenire ? N u exist alta ratiune care s
fac sfera virtual s devin o sfera actualizat, dect esenta
respectiv /a virtualittii si actualizrii/.
Materia ns este, p e de-o parte, inteligibil, p e de alta parte,
sensibild. Dar, ntotdeauna, un termen a l definitiei este materia,
in timp ce cellalt este actualizarea, de exemplu, cercul este o
figu ra plan a .34
multe Form e nu anuleaz totusi unit..tea unui anumit concept, cum

e cel de om ". in esenta, spune A ristotel nu numai c platonismul
nu poate explica lumea senzorial, dar el nu o poate explica nici pe
cea conceptual.
33 Solutia lui Aristotel este ingenioas: cei doi termeni ai definitici
nu sunt echivalenti: unul dintre ei joac rolul materici, ccllalt, al
form ei. Ei se pot uni, asadar, pentru a form a un com pus, deoarece
materia este virtualitate, in timp ce form a este actualizare. A cui?
Evident, chiar a respectivei virtualitti ! Materia si form a sunt aspecte
ale unei unice realitti si de aceea unitatea lor este primar si evident.
34 Genul este, prin urmare, analog materiei, deoarece el reprezint
o virtualitate, o indeterm inare: un animai ca gen, nu este inc un
anumit animai caine, cal, om in schimb, diferenta este echivalent
form ei sau actualizrii: animalul actualizat Tntr-un anume fel deter-
minat devine caine, sau cal. U nirea celor doi termeni este evident
deoarece ei nu reprezint dect dou aspecte ale aceleiasi realitti: o
virtualitate care se actualizeaz mai mult sau mai putin.
Dar lucrurile care nu au materie, nici inteligibil, nici sensi

b ili sunt, fiecare, o unitate nemijlocita, asa cum sunt si o/Untare 1045 b
nemijlocita, / 0 Fiint/ determinata, calitate, cantitate de aceca
nu se poate defini nici ceea-ce-este, nici unul. Iar /in cazul
acestor lucruri simple/, esenta este in m od nemijlocit o unitate,
dup cum este si ceva ce este. D e aceea, in cazul acestora, nu
exist alta ratiune de a fi unul si de a fi; caci fiecarc este in m od
nem ijlocit ceva existent si ceva unitar, iar asta nu fnndc s-ar
afla intr-un gen al existentci, sau Intr-unul al unittii, si nici
intr-unul al existentelor separate de lucrurile individuale.35
D in cauza acestei dificultti, unii invoca participarea, dar
nu stiu sa spun care este cauza participrii si ce Tnseamn a
participa.
Altii, precum Lycophron36, sustin c stimma este o convie
tuire dintre faptul de a sti si suflet. Altn spun c viata este o
asociere sau o legatura a suflctului cu trupul. Ins acelasi
rationament este valabil In toate aceste cazuri.
Cci si faptul de a fi sntos va fi sau o convietuire, sau o
legtur, sau o asociere a sufletului si a snttii, si faptul de
a fi un triunghi de bronz este o asociere a bronzului si a tri-
unghiului, si faptul de a fi alb este o asociere a suprafetei /respcc-
tive/ si a albului.
Cauza /erorii lor/ este c ei cauta o ratiune a virtualitdtii
fi a actualizdrii care sa / l e / unifice, ct si o d iferen t?7
35 E ntittile simple nu pot fi, desigur, definite, deoarece neavnd

materie, nici m car inteligibil, nu pot presupune o unire dintre un
subiect si un prdicat. D e asemenea, eie nu pot fi concepute asemenea
Form elor platoniciene, separate de lucrurile individuale. A r fi vorba
despre elem entele primre (axiom atice), precum unu, dar $i despre
Divinitate. D e asemenea, este vorba despre categorii care sunt genuri
supreme ce nu mai au deasupra lor alte genuri adic materie
inteligibil. D e aceea, categoriile nu se pot defini.
36 L yco p h ro n era un sofist, discipol al lui G orgias. $tiinta (co m -
pusul) ar fi o convietuire ntre un substrat (sufletul) si o forma (faptul
de a sti).
37 Filo zofii respectivi stabilesc c exista dou en tititi (sufletul si
corpul, sntatea si sufletul, bronzul si triunghiul etc.), cauta diferent
326 M ETA FISIC A
O r, asa cum s-a spus, m ateria ultima si fo rm a sunt unul si

acelasi lucru, doar c, intr-un caz, el e luat sub raportul .virtua-
littii, in timp ce in al doilea caz, e luat sub cel al actualizrii.
Astfel inct cercetarea ratiunii unittii /ca atare/ si a ratiunii
pentru care ceva este o unitate sunt analoge; intr-adevr, orice
lucru este o unitate, si, cumva, ceea ce este el in virtualitate,
ct si ceea ce este in actualizare formeaz o unitate, inct nu
mai exista aici alt explicare dect ratiunea eficien t care a
produs m ifcarea de la virtualitate la actualizare. la r lucrurile
care nu au m aterie reprezin t tate, in m od absolut, o unitate
esen pal <7tvTa jtXcq 7tep v t i > .
dintre cele dou, apoi ncearc s Inteleag cum se p ot uni. A ristotel

stabilente c, de fapt, form a si materia (ultim a) sunt unul si acelaî
lucru, a$a c nu se mai pune problema unitri, mai mult d ecit se pune
problema de ce unu e unu. N u sunt dou entitti diferite, ci acelasi
lucru, vzut ns sub dou aspecte diferite: virtualitate si actualizare.
Lucrurile obi?nuite nu sunt nici actualizare pur, nici virtualitate pur
si, de aceea, eie manifest ambele aspecte care apar legate. Problem a
se mut din planul explicatiei m etafizicein cel al explicatiei jtiin tifice:
trebuie gsit ratiunea eficient, care a produs miscarea, devenirea
de la virtualitate la actualizare.
Exist Tns si existente absolute, form e sau actualizan pure (nu
au materie).
CARTEA THETA (IX)
Este reluat chestiunea virtualittii si a actualizara. Diferitele tipuri
de virtualit $i sensurile In care se ia notiunea de virtualitate". Stiinta
este un tip de virtualitate (a cunoasterii) care clarifica ambele contrarii.
C ontrariul asociat intrinsec si contrariul asociat contcxtual. C ritica
$colii megaricc care nega cxistcnta virtualittii In absenta actualizrii.
Aceast teorie elimina miscarea si devenirea, sau ajunge la suprimarea
Fiintei In felul lui Protagoras. A ctualizarea si legatura sa cu misca
rea. D istinctia dintre im posibil si inexistent la momentul de fat.
Capacittile virtuale se actualizeazi numai Intr-un fel determinai.
Actualizarea si modul de a vorbi despre ea. Actualizarea este rela-
tiv la o anumit situatie, dar poate fi virtualitate In alta situatie.
N elim itatul este o perpetua virtualitate. D istinctia dintre miscare In
generai si actualizare. Actualizarea Isi contine scopul, miscarea nu,
In mod necesar; de aceea ea nu e perm anenti.
Cnd sunt lucrurile In virtualitate? Cand nim ic nu se opune ca
eie s se actualizeze la un m om ent dat. D in nou, distinctia dintre
materia proprie si materia prima. In generai, substraturile unor
proprietri sunt determinate pn la un punct.
A nterioritatea ontologica a actualizrii asupra virtualittii. Sub
raport ontologie si al definitici actualizarea este anterioar. Sub raport
specific ea este anterioar, sub raport individuai ea este posterioari.
Respingerea unor obiectii sofistice. Actualizarea se asociaz de un
scop. Fiinta si form a sunt in actualizare. Lucrurile eterne sunt in
actualizare. N ecesarul nu se afl in virtualitate. A strele si Cerul sunt
in perpetua actualizare. Actualizarea este mai bun dect virtualitatea.
Rul nu exist printre lucrurile eterne.
C on stru ctia geom etrica prin care se dem onstreaz teoremele
geom etrice este o actualizare a unei teorem e virtuale.
Adevrul si falsul corespund asocierii sau disocierii corecte, respectiv
incorecte a unui subiect si a unui predicat. D espre entittile simple,
necompuse nu se poate afirma falsul; eie pot fi gndite, sau nu.
Capitolul 1
S-a v o r b i t deci desprc ceea-ce-este in prim a instant cnepi

Tot) Ttporrax; ovrcx;>, la care se raporteaz tate celelalte categorii
ale existcntci, anume la Fiinta. Cci la conceptul de Fiint se
refera celelalte m refer la cantitate, calitate si la toate celelalte
categorii; toate vor contine conceptul Fiintei, dup cum am
spus in crdie de la inceput.
Ins, fiindc ceea-ce-este se concepe, pe de-o parte, ca ceva,
sau ca o calitate, sau o cantitate, pe de alta parte, ca fiind in virtua
litate , in actualizare si conform cu activitatea sa, s discutm si
despre virtualitate <5va.|iiq> si actualizare <VTE\%eia>.
Mai nti /s spunem/ c sensul principal in care este luat
termenul de virtualitate nu este totusi cel mai folositor discutici
noastre de acum.1 Intr-adevr, cel mai mult /se intrebuinteaz/ 1046 a
virtualitatea si actualizarea <vpyeta> la lucrurile concepute
numai in raport cu miscarea. O r, dup ce vom vorbi si despre
acestea, in analizele dedicate actualizrii vom da explicatii si
in legtur cu celelalte.
C virtualitatea /capacitatea si faptul de a fi capa-
bil/ au mai multe sensuri am artat intr-alt parte.2 D ar s
fie acum lsate deoparte acele sensuri pur omonimice ale cuvn-
tului capacitate ( unele se concep prin analogie, precum in
geometrie spunem c unele elemente pot sau nu pot /s aib
anumite proprietri/, dup cum se afl sau nu ntr-o anumit
1 Sensul principal este cel obisnuit de putere sau capacitate.

Sensul propriu-zis aristotelic este cel pe care noi 1-am tradus prin
virtualitate" si care este asociat de materie.
2 C artea D elta, cap. 12.
330 M ETAFIZICA
stare). Toate virtualittile ns care se refera la aceeasi specie

sunt cumva principii si se raporteaz la virtualitatean sensul
primar, care estc principiul transform drii n altceva sau consi
drt ca altceva .3 Mai nti exista o virtualitate de a suporta,
care, n cel care suport, reprezint principiul transformrii
pasivc datorit altcuiva sau considrt ca altceva. Apoi exista
virtualitatea de a rezista la transformri spre mai ru, ct si de
a rezista la nimicirea adus de ait element, sau doar considrt
ca ait element si aflat sub puterea unui principiu transformator.
In toate aceste definitii se afl ntregul concept al virtuali-
ttii, n sensul su principal.
A poi se numesc virtualiti fie numai cele aie actiunii ori
cele aie suportrii /unei actiuni/, fie cele aie /actiunii/ bune,
astfel nct si n aceste definitii se regsesc cumva definitiile
virtualittilor amintite nainte.
Este evident, asadar, c, ntr-un sens, exista o unic virtuali
tate a actiunii si a suportrii actiunii (ceva e virtualm ente n
stare deoarece are el nsusi capacitatea de a suporta, dar si deoa-
rece ait lucru are capacitatea de a suporta o actiune a sa). n ait
sens ns, cele dou virtualiti sunt diferite : prima dintre acestea
se afln cel care suport o actiune. Intr-adevr, cel care suport
si oricare suport ceva din partea altuia suport fiindc el
posed un anumit principiu, si fiindc materia reprezint un
anumit principiu. Grsimea poate fi ars, iar ceea ce se strnge
este comprimabil si la fel si n celelalte cazuri.
Cellalt tip de virtualitate se afln cel care actioneaz, cum
ar fi caldul sau arhitectura, cea dinti n obiectul capabil s
se nclzeasc, cea de-a doua n constructor.4 D e aceea dintre
lucrurile concrescute natural, nici unul nu suport o actiune
a sa proprie; cci el este unul singur si nu altceva.
Iar non-virtualitatea <8v>vaîa> si faptul de a fi incapabil
<t 5waTOv> de ceva sunt o privatiune contrar unei astfel
3 ntr-adevr, fr prezenta virtualittii nimic nu se poate transfor

ma fi totul este imuabil.
4 A rhitectura poate fi considerat o virtualitate a construirii efec
tive de case, care este pus In actiune de constructor.
CARTEA TH ET A (IX ) 331
de virtualitti, ca cea de mai sus, astfel nct orice virtualitate

si capacitate de a face ceva si, relative la acelasi lucru, sunt
contrarele unei non-virtualitti si incapaciti.
Dar si privatiunea are mai multe sensuri: cci numim
privatiune si faptul de a nu poseda /ceva/, si pe cel de a fi
nscut fr posesia a ceva, fie la modul gnral, fie numai atunci
cnd vietatea s-a nscut; conteaz si gradul /privatiunii/, ea
putnd fi sau total, sau numai n tr-o anumit msur. n
anumite cazuri, dac unele fiinte sunt nscute s aib /o anu
mit nsusire/, dar nu o au dm cauza unei violente, spunem c
acele fiinte au fost private /de ceva/.5
Capitolul 2
Acum, deoarece unele principii de acest fel se afl n lucru-

rile nensufletite, iar altele se afl n vietti si n suflet, dar si
n partea rational a sufletului, este limpede c, dintre virtua 1046 b
litti, unele vor fi irationale, altele rationale. Iat de ce toate
artele si toate ftiinteleproductive sunt virtualitti. Intr-adevr,
ele sunt principii transformatoare aie unui lucru ntr-altceva,
sau considrt ca altceva.
Iar toate virtualittile rationale sunt identice eu /virtuali-
ttile/ contrare, n vreme ce fiecare virtualitate irational are
/ca obiect/ numai un singur contrariu : de exemplu, caldul este
virtualitatea numai de a nclzi, n timp ce medicina este vir-
tualitatea deopotriv de a mbolnvi si de a nsntosi.6
5 Vezi Cartea Delta, cap. 12, despre ^vaîq si Sw an'ia. Termenul

pune problem e la traducere. Virtualitate este formula nimerit mai
ales In circum stantele legate de materie, deoarece exprim bine pasi-
vitatea si maleabilitatea acesteia. Capacitate se asociaz mai bine
cu propriettile organism elor.
6 V. Platon, H ippias m inor, 367 c-e. Ideea c stpanirea unei arte
presupune capacitatea de a produce, dup voie, atat binele, ct si rul
era o idee destul de rspndit. Vezi si sensul cuvntului pharmakon",
Insemnnd att medicament, ct si otrav.
332 M ETA FISIC A
Explicatia sta n faptul c ftiinta este diseurs rational <Xr/o>,

iar acelasi diseurs rational clarified att lucrul cat fiprivatiunea
respectiv, chiar dac nu in acelasi m od; ea este, pe de-o parte,
stiinta a ambelor contrarii, pe de alta parte, ea este mai degrab
stiinta contrariului superior existential cto raxpxovro |iXXov>.
Este necesar deci ca astfel de stiinte sa aib drept obiect, pe
de-o parte, ambele contrarii, adic, sa aib drept obiect, pe de-o
parte, contrariul asociat intrinsec /stiintei respective/, pe de alt
parte, contrariul care nu este asociat intrinsec. Cci si discursul
rational are drept obiect, pe de-o parte, ceea ce este intrinsec,
pe de alta, ceea ce este, ntr-un fel, lgat de context7
Intr-adevr, discursul rational indica existenta contrariului
prin negatie si prin eliminarea termenului pozitiv. Cci priva
tiunea n sens primar este contrariul, ceca ce nscamn elimi
narea celuilalt termen. O r, de vreme ce contrariile nu pot aprea
n acelasi subicct, dar stiinta este o virtualitate prin faptul c
are ntelegerea /contrariilor/, iar sufletul contine principiul
miscrii, sntosul produce numai sntatea, cel capabil sa
nclzeasc numai caldura, iar cel capabil sa rceasc numai
rceala, dar omul stiutor poate produce ambele contrarii.8
ntr-adevr, cunoasterea rational se refera la ambele/ con
trarii/, chiar dae nu n mod similar, si ea se afl n suflet care
contine principiul miscrii. R ezu lt c sufletul p o a te misca
am b ele contrarii porn in d de la principiul insusi, dupa ce le-a
asociat aceluiasi /concept/. D e aceea virtualittile capabile de
ratiune produc efecte contrarii virtualittilor fr ratiune, fiindc
primele sunt cuprinse ntr-un unie principiu, anume n ratiune.
7 Sntatea este contrariul asociat intrinsec medicinii, deoarece tine

de finalitatea medicinii s produca sntatea; medicina poate produce
si boala in mod deliberat, dar aceasta tine de un context dat. (D e
exemplu, un medie este silit s fae ru unui detinut.)
8 Subiectul actualizat nu poate primi simultan cele dou contrarii,
dar subiectul-virtualitate da. Stiinta este o virtualitate In sensul c
ea poate crea ambele contrarii, si o poate face deoarece ea are notiu-
nea si ratiunea lor, iar sufletul, in care ea se gseste, e capabil s pun
In miscare si s actualizeze ceea ce a fost gandit.
CARTEA TH ETA (IX ) 333
E Iimpede si c virtualitatea actiunii simple, sau a suportrii

simple implica virtualitatea actiunii bune, dar nu si invers
intotdeauna; cci este necesar ca cel care face bine sa si fac
ceva, dar cel care doar face ceva nu face, in mod necesar, si
bine /ceea ce face/.
Capitolul 3
Exist ins unii filozofi, precum sunt m eg an aP , care sustin
c lucrurile au virtualit numai atunci cnd sunt in actiune
si in actualizare, dar c atunci cnd nu sunt in actiune, nici nu
exist virtualitate si capacitate; de exemplu, cel care nu constru
ieste in momentul respectiv, nici nu e capabil s construiasc,
ci e astfel doar cel care construieste in momentul cnd
construieste efectiv, si la fel si in alte cazuri.10
Dar nu e greu de vzut c urmrile acestor teorii sunt ab-
surde. Intr-adevr, e dar c cel care nu ar constru la un m o
ment dat nu ar fi nici mcar constructor (cci a f i constructor
inseamn a fi capabil s construicsti). La fel ar sta lucrurile si
in celelalte arte: asadar, este imposibil s posezi astfel de arte
fr s le fi invtat si preluat cndva, si este imposibil s ajungi 1047 a
s nu le mai posezi /dup ce le-ai invtat/, fr s le fi pierdut
cndva, fie prin uitare, fie printr-o suferint, fie din cauza
timpului (nu e vorba despre o nimicire a obiectului artei, cci
el exist intotdeauna). In consecint, cnd vainceta s lucreze,
9 Scoala megaric a fo st infiintat pe la 380 i.e.n. de c tre Euclide

din Megara, un discipol al lui Socrate. D ar asupra ei s-a exercitat si
o im p o rtan ti in flu en ti eleat. U rm asii lui Euclide au dezvoltat mult
arta dialecticii, devenit ins, pare-se, in mare msur o tehnic fo r
mala. Intre scoala megaric si Academia platonician pare s fi existat
o serioas rivalitate. Pentru A risto tel m egaricii sunt o specie de
sofisti care elimina esenta si Fiinta lucrurilor.
10Thrasym achos, sofistul din R epublica lui Platon, se folosise de
un argum ent asem ntor: el sustinea c m edicul, sau politicianul
de pild, nu pot gresi, deoarece atunci cand gresesc nu mai pot fi
numiti medic sau om politic. (R ep. 340 d-e)
334 METAFIZICA
nu va mai poseda arta, /dup megarici/; dar cnd se apuc din

nou, n ce fel o redobndeste ?
La fel si cu cele inanimate: /ei susin/ c nu exista nici rece,
nici cald, nici dulce, nici vreo alta senzatie, daca nu sunt vietati
care s le perceap, astfel nct eiajung la teoria lui Protagoras
D ar vietatea respectiva nu va avea nici senzatie, daca nu va
simti sau nu va acciona n momentul respectiv. Daca, asadar,
a nu vedea nseamn a fi orb, desi prin natura trebuia s existe
vedere, fie atunci cnd e natural s existe, fie cnd ea exist efectiv,
aceiasi oameni vor fi orbi de multe ori pe zi, respectiv, surzi.12
In plus, dac cel lipsit de virtualit fz este incapabil /s actio-
neze/, cel care nu devine /n momentul respectiv/ va fi incapabil
s devin. lar cel care spune c cel incapabil s devin fie este,
fie va fi /capabil de ceva/ afirm un neadevr (cci incapabil
chiar asta semnific), nct aceste teorii elimin att miscarea,
ct si devenirea. ntr-adevr, n aceste conditii, cel care st n
picioare va sta vesnic, iar cel care sade va sedea vesnic, si nu-i
chip ca el s se scoale dac sade. Cci e imposibil s se scoale
cel care nu-i capabil s se scoale.
Iar dac nu se admit aceste rationamente /megarice/, este
evident c virtualitatea /capacitated/, p e d e-o parte, si actua-
lizarea, p e d e alta, sunt lucruri diferite. (O r, teoriile acelea
identific virtualitatea si actualizarea, si de aceea nu suprim
toemai o diferent nensemnat.) Rezult c trebuie acceptai
c ceva p o a te exista, fr s existe /actualizat/, si c p o ate s
nu mai existe, chiar dac, deocamdat, exist n fapt; la fel si
11 Anularea distinctiei dintre virtuali ta te (capacitate) si actualizare

distruge n fond Fiinta. Realitatea se reduce la o succesiune de m o-
mente descusute si discontinui, asocate mai curnd ntm pltor, ceea
ce anuleaz posibilitatea unei cunoasteri rationale. Fiinta presupune
toemai actualizarea unei virtualitti, ceea ce nseamn c cele doua
momence nu se pot confunda. D e asemenea, inexistenta unei virtua
litti distincte de actualizare pune n discutie existenta unui su b
strat a materiei.
12 D e exemplu, atunci cnd nchizi ochii, ai deveni orb, dup mega-
rici, care nu disting ntre vederea efectiva fi capacitatea de a vedea.
CARTEA ETA (IX ) 335
in cazul celorlalte categorii: cineva poate fi capabil s umble,

fr s umble /in fapt/, sau s umble in fapt, putnd fi totusi
capabil si s nu mai umble. Este posibil acel lucru pentru care
nimic nu va fi cu neputint, dac ar sosi actualizarea pentru
care el are capacitatea in virtualitate. De exemplu: dac /cineva/
e capabil s sad si e cu putint s sad, dac s-ar ivi ocazia s
sad, nu va fi dcloc imposibil s sad. Iar dac /poate/ s fie miscat
sau s se miste, s stea sau s se opreasc, s fie, s devin, s
nu fie, sau s nu devin, lucrurile se vor petrece in acelasi mod.
Numele de actualizare <>, asociar strns cu cel
de realizare <>, se extinde si asupra altor fenomene,
in special asupra celor legate de m iscare.13
Cci se pare c miscarea este in principal actualizare.14 D e
aceea nu se atribuie miscare celor ce nu exist /actualizat/, dar
se atribuie alte caracteristici, de exemplu, ceea ce nu exist actua
lizat poate fi gndit sau dorit, dar nu poate fi miscat. Aceasta
fiindc lucrurile, desi nu exist actualizat, vor putea exista
efcctiv /cndva/ actualizat. Intr-adevr, dintre cele care nu exista, 1047 b
nele exist totusi ca virtualitate; d ar ele nu exist /efectiv /,
fiin d c nu exist actualizat.
Capitolul 4
Dac, precum s-a spus, posibilul /sau virtualul/ < >

exist in msura in care /el/ are o consecin, e evident c nu
e cu putint s fie adevrat de spus c ceva este posibil, dar c
13 Aristotel foloseste practic sinonimie cei doi termeni. Etimologie,

sugereaz existenta unei acclin i, a unei activitî, in timp ce
sugereaz prezenta unei finalit. Iesirea din virtualitate
nu e, asadar, o simpl actiune, ci o actiune cu o sem nificatie, cu un
sens, cu o finalitate. M iscarea de tip brow nian sau miscarea fizic,
repetitiva a m odernilor este foarte diferit de conceptul aristotelic
de miscare, mult mai apropiat de biologie sau de psihologic.
14 M iscarea este o trecere a virtualit! in actualizare.
336 M ETAFIZICA
/to tu fi/ nu va exista /niciodat/, astfel nct s se evite pe aceast

cale /a se vorbi/ despre cele imposibil s existe.15
D e pild, /se ntmpl aceasta/ dac cineva ar spurie c e
posibil ca diagonala /ptratului/ s fie comensurabil /cu latura/,
dar c, totusi, nu va fi /niciodat/ comensurabil este vorba
despre cel care nu admite c exist imposibilul , asta fiindc
spune el nimic nu opreste ca ceva, care este posibil fie s
existe, fie s devin, si totusi s nu existe nici n prezent, nici
n viitor.
O r, din cele convenite este necesar ca nim ic s nu fie im po
sibil, dac am accepta ipoteza c exist sau a existt /virtual/,
ceea nu exist n fapt, dar c poate exista /n fapt/.16 Si totusi,
va exista imposibilul, cci com ensurabilitatea diagonale! fa t
de latura /ptratu lui/ este o imposibiltate.
Intr-adevr, falsul si imposibilul nu sunt dentice: faptul
c tu stai acum e fais, dar nu e imposibil /s stai/. In acelasi timp
e d ar si c, dac, atunci cnd exist A, e necesar s existe si B,
atunci, cnd A e posibil, e necesar ca si B s fi e posibil. Cci
dac /B/ nu ar fi cu necestate posibil, nimic nu s-ar opune s
fie posibil inexistenta sa.
15 O afirmatie categrica de tipul: cutare nu va exista niciodat,

presupune im posibilitatea ca ceva s existe. D ac ceva poate exista,
dar nu exist In prezent, nu se poate pretinde c nu ar putea exista
In viitor, desi nu se poate nici pretinde c va exista cu necestate In
viitor. F ilo zofii care suprim im posibilul suprim de fapt necesarul,
care este contrariul imposibilului. Exemplul care urmeaz cu diagonala
ptratului arat c stiinta devine im posibil, sau se reduce la con jec-
tur, In aceast eventualitate.
16 Posibilul nu implic necesarul. A ristotel sustine c ceea ce e
doar virtual nu e obligatoriu s existe, chiar si Intr-un timp infinit. Ca
despre ceva s se poat afirma c va exista, trebuie s existe o nece
state. Teza e foarte important, deoarece din ea Aristotel deduce prio-
ritatea ontologic a actualizrii asupra virtualittii. D ac Jumea exist
In mod necesar, rezult c ea nu a putut aprea dintr-o existent virtu-
al, cci aceasta nu ar fi avut nici un m otiv s se actualizeze. Asadar,
ori admitem c lumea exist In mod ntm pltor sau contextuai, ori
admitem c exist o actualizare prim ordial (D um nezeu).
Fie atunci A posibil. Asadar, cnd A ar fi posibil s existe,

dac s-ar presupune c A efectiv exist, nu ar rezulta nimic
imposibil; Tntr-adevr, si B exist atunci cu necestate. D ar am
spus, /prin reducere la absurd/ c asta este imposibil. S ad
mitem c este imposibil : or, dac este imposibil ca B s existe,
este imposibil si ca A s existe.17 O r, primul termen, /B/, era
considerat im posibil; va fi, deci, si al doilea termen, /A/, im
posibil. Dac, atunci, A ar fi posibil, ar fi si B posibil, dac este
adevrat c asa stau lucrurile Tnct dac A exist, e necesar s
existe si B. D ac ns, acesta fiind raportul dintre A si B, nu
ar fi posibil totusi B Tn acest mod, atunci nici raportul dintre
A si B nu va fi asa cum a fost admis. Si dac, A fiind posibil,
e necesar ca si B s fie posibil, si dac exist atunci A, e necesar
s existe si B. Cci faptul c B este posibil in mod necesar, dac
A este posibil, asta nseamn: dac exist A, atunci cnd exist
si in modul in care e posibil s existe, tot atunci si in acel mod
si B exist in mod necesar.
Capitolul 5
Dintre toate virtualittile sau capacittile, nele sunt nns-

cute, precum senzatiile, alteie exist prin obisnuint <0ei>,
precum cntatul la flaut, alteie exist prin Tnvttur, precum
capacitatea artelor. O r, cele care exist prin obisnuint si nv-
ttur presupun in mod necesar o activitate prealabil, Tn timp
ce acelea care nu sunt astfel, ct si ceie pasive, nu presupun o
asemenea activitate.
O r, posibilul este un posibil determ inai, anum e ca ceva s
existe, ntr-un anum it mom ent, ntr-un anum e f e l si av n d
toate celelalte nsufiri cuprinse in d efim tie .18 10 48 a
17 Este ceea ce s-a numit mai trziu m odus tollens: dac A, atunci
B. D ar nu B ; deci nici A.
18 S-ar prea c aici A ristotel contrazice reprezentarea virtuali-
ttii ca deschidere indeterminata. Intr-adevr, bronzul poate fi si
statuie, si sfera, si triunghi, in timp ce focul nu poate fi decac cald.
338 MF.TAFIZICA
Pe de alta parte, unele lucruri pot sa se miste cu ajutorul

ratiunii, iar virtualitatile lor sunt rationale, altele sunt rationale
si virtualitatile lor sunt irationale; e necesar atunci ca cele ratio
nale sa se afle in lucrurile insufletite, Tn timp ce cele irationale
se afla atat in cele insufletite, cat si in cele neinsufletite. D e
asemenea, este necesar pentru virtualitatile irationale, cand,
dupa putinta, se apropie unul de celalalt cel care actioneaza si
cel care indura, unul sa actioneze si celalalt sa indure; dar in
cazul celorlalte virtualitati nu este necesar.
Caci virtualitatile irationale, toate, produc fiecare in parte
un singur efect, in vreme ce virtualitatile rationale produc efec-
tele contrarii. Ar rezulta ca ele produc contrariile simultan, ceea
ce este imposibil. Este, a$adar, necesar ca altceva sa fie elem ental
decisiv : ma refer la apetit sau la p refer in [a. Caci contrariul pe
care /vietatea/ 1-ar dori precumpanitor, pe acela 11 va face cand,
dupa putinta, se va apropia de elementul pasiv. Rezulta ca posi-
bilul rational, cand doreste lucrul a carui capacitate o are si in
felul in care o are, in mod nccesar face acest lucru. D ar el are
aceasta /capacitate/ daca obiectul pasiv e de faâ si daca este
intr-un anumit fel. Altminteri, nu va putea sa actioneze. (Nu
mai trebuie adaugat, drept conditie prealabila, nimic dintre
cele exterioare nu impiedica ; intr-adevar, el are capacitatea,
ce e capacitatea de a actiona, dar nu capacitatea de a actiona
indiferent cum. sunt lucrurile, ci numai daca ele sunt intr-un
anumit fel determinat, iar intre acele conditii sunt definite
piedicile exterioare. in fapt, unele dintre acestea sunt eliminate
din premisele defimîei.)
D e aceea, /o fiinta vie,/ daca va voi sau va dori sa faca doua
lucruri deodata sau doua contrarii, nu le va putea face. Caci
Contradictia se rezolv dac se defnese lucrurile corespunztor:

bronzul poate fi turnat In orice form a, prin definitie, iar focul poate
inclzi mult sau putin, iarasi prin definitie. Ara putea spune c o
anume virtualitate-capacitate consta in definirea lim itelor unei inde-
terminari; numai materia in sine, ca virtualitate pura, e lipsit de limite
(afar doar dac nu se consider c posibilitatea ei de a deveni orice
reprezint, totusi, un fel de determ inare).
ea nu are capacitatea de a le face in acest fel, si nici nu exista

capacitatea de a face simultan /lucruri contrare/, dat fiind c
ea va face tn acest fel /numai/ lucrurile a cror capactate /de
a le face/ se afl la ea.19
Capitolul 6
Deoarece s-a vorbit despre asa-numita capacitate-virtua-

litate20 asociat miscrii, s cercetm ce este actualizarea $i in
ce fel este ea. Cci, pentru cei ce cerceteaz, va deveni ciar
deopotriv si virtuahtatea-capaatate, si /se va vedea/ c nu numai
aceasta se numeste capactate", adic ceea ce n mod natural
mise altceva, sau este pus n miscare de ctre altceva, fie n
mod absolut, fie ntr-un anumit mod particular, ci exist si un
alt sens al termenului; de aceea, studiind chestiunea, am parcurs
si aceste probleme.
Actualizares, este prezenta lucrului nu n felul in care spu-
nem c ea este n virtualitate. Vorbim despre virtualitate spunnd,
de exemplu, c H erm es se afl n piatr si c semidreapta
/se afl/ n dreapt, fiinde /ei/ ar putea fi scosi de acolo. De
asemenea, numim stiutor si pe cel care nu ar reflecta chiar n
momentul respectiv, cu conditia spoat reflecta in principiu.
Altceva inseamn ins a fi n actualizare.
Este limpede ce spunem cu ajutorul inductiei, pornind de
la cazurile particulare, cci nu trebuie definit totul, ci trebuie
recurs la o perspectiv sintetic b a z a ta p e analogie: asa cum
se raporteaz cel care construieste efectiv la cel cu capacitatea
de a constru in principiu, tot asa /se raporteaz/ si cel care
este treaz la cel care doarme, si cel care vede n momentul 1048 b
respectiv la cel care are ochii inchisi, dar poate vedea, si ceea
19 A actualiza un contrariu presupune negarea celuilalt, deoarece

dou contrarii nu se pot afla simultan in acelasi su biectin actualizare.
Viata consta, asadar, dintr-o serie de negri $i limitri.
20 A ristotel foloseste un singur termen, care ins Inseamn deo
potriv capactate, putere, putint, virtualitate.
340 M ETAFIZICA
ce este seos din materie la materie, si eeea ce este desvarsit

la ceea ce este neterminat. Actualizarea s fie definit ca pro-
prie uneia dintre laturile acestei distinepi,n timp ce virtualitatea
/capacitatea/ s fie definit ca proprie celeilalte laturi.
Nu n acelasi sens tate lucrurile sunt considrate a se afla
in actualizare, afard d oar daca nu vorbim prin analogie: precum
acel lucru este n acel lucru sau se raporteaz la acel lucru, / tot
asa/ acest lucru este n acest lucru sau se raporteaz la acest lucru.21
Astfel, nele lucruri se raporteazd/intre ele/, precum mi$ca
rea la virtualitatea /miscdrii/, ltele, precum Fiinta la o materie.
Dar nelimitatul si vidul, si cate sunt de acest fel, se spun a se
afla n virtualitate si n actualizare altfel decat acestea /actua
lizarea, virtualitatea/; ele se raporteaz la majoritatea lucrurilor
si a fenomenelor, de exemplu, la cel care vede, la cel care se
plimb, sau care e vzut. Astfel, e cu putint ca acestea s se
adevereasc si n mod absolut candva cel care este vzut /s
fie numit astfel/, fiinde este efectiv vzut, iar /n alt sens/
fiinde poate fi vzut. Dimpotriv, nelimitatul nu se afl n
virtualitate precum ceva care urmeaz s fie autonom prin
actualizare, ci doar prin gandir. Cci faptul de a nu lsa loe
pentru diviziune determina ca aceast actualizare s rman
o existent virtual, dar s nu fie o existent autonom.22
21 Ccea ce Aristotel numeste analogie corespunde notiunii geo-

m etric-aritm etice de proportionalitate: sunt identificate anumite ra-
poarte constante ntre mrimi, astfel nct nu mrimile in sine
conteaz, ci numai felul In care eie se raporteaz unele la altele. E o
idee cardinali a m etodologiei aristotelice (aflat in nuce si la Platon,
v. analogia Soarelui si a Liniei din R epublica): un termen poate repre-
zenta materia Tntr-un raport, dar poate fi form a sau actualizarea
intr-alt raport. D e aici rezult si multiplicitatea de sensuri pe care
conceptele fu n d am en tal, ca materie, form a etc., le pot lua. La A ris-
totel, lucrurile pot avea o unitate numerica (identitatea), o unitate
specifica (albinele ntre ele), o unitate de gen (albina si calul, cuprinse
in genul animal), o unitate de referint (calitatea in raport cu Fiinta)
si, Tn fine, o unitate analogica: genul in raport cu diferenta este precum
materia in raport cu forma.
22 Partea aceasta pn la sfrsitul capitolului nu se gseste in mai
multe manuscrise si nu este com entat de Tom a dA quino; probabil
Acum, dintre actiunile care au o limita nici una nu este o

finalitate /in sine/, dar /exist finalitate/ pentru procesele care
se situeaz in jurul finalittii, de exemplu faptul de a slbi, sau
slbirea. Cand exist slbire in acest fel, exist miscare, dar nu
este prezent finalitatea in vederea creia exist miscarea.
D e aceea, acestea nu sunt actiune /in sensul adevrat al cuvan-
tului/, sau mcar nu sunt o actiune terminat (cci finalitatea
nu este prezent). C i aceea este o actiune /terminat/ care
posed finalitatea.
D e exemplu, /cand cineva/ deopotriv vede dar a si vzut
tot timpul, cand gndeste dar a si gandit tot timpul, cand cuget
dar a si cugetat tot timpul ; pe de alta parte insa, el nu afl ceva
si, deopotriv, a si aflat /ceva/ tot timpul, nici nu se insn-
toseste si, simultan, s-a si insntosit tot timpul. /Se poate spune
c cineva/ triestc bine si, in acelasi timp, a si trit tot timpul
bine, c e fericit acum dar si c, in acelasi timp, a si fost fericit
tot timpul. Iar dac nu e asa, ar trebui s fi ncetat la un moment
dat /s fie fericit/, precum atunci cand cineva slbeste. Ins in
unele situatii, asa ceva nu e posibil : cu tare trieste si, in acelasi
timp, a si trit tot timpul.
Dintre aceste procese, unele trebuie num ite mscari, cele-
lalte actualizari : orice miscare este incomplet: slbirea, aflarea
de noi cunostinte, plimbarea, constructia toate acestea sunt
miscri, dar sunt cel putin incomplete.23
c ea nu este autentica. D e asemenea, textul este foarte corupt. N eli-

mitatul nu se poate actualiza deoarece actualizarea inseam n deter
minare, or, vidul este, prin definitie, far determinare.
23 Ceea ce A ristotel numeste m iscare" nu-si contine propria
finalitate (), de aceea ea este , incom plet. Cineva se
plimb, construieste etc. cu un anumit scop exterior: te plim bi ca s
fii sntos. D e aceea aceste actiuni nu pot fi continue. In schimb,
actualizrile isi contin propria finalitate, se fac de dragul lor nsile,
si de aceea eie triesc pe seama lor proprie, sunt circu lare: triesti ca
s triesti, gndesti ca s gndesti.
A ctualizarea este un alt mod de a denumi form a, cci form a este,
prin definitie, com pleta, incheiat, determinata.
342 M ETAFIZICA
Cci un om nu poate s se plimbe, dar simultan s se fi si

plimbat tot timpul, nici s construiasc si s fi construit tot
timpul, nici s se nasc si simultan s se fi nscut tot timpul,
sau s fie miscat si, totodat, s fi fost miscat tot timpul; sunt
lucruri diferite /cand spunem c ceva/ se mise si, totodat,
s-a miscat tot timpul. Dar /putem spune / tn schimb, c acelasi
om a vzut tot timpul si totodat, n acelasi timp, c vede
efectiv; c gndeste si, n acelasi timp, c a si gndit tot timpul.21
Numesc un astfel de proces actualizare, iar pe cellalt mis-
care. C e nseamn a fi n actualizare si ce proprietti are aceast
conditie, s rmn ciar din astfel de consideratii.
Capitolul 7
Cand un lucru se afl n virtualitate si cand nu, iat ce
1 0 49 a trebuie acum analizat, cci aceasta nu se ntmpl orisicand.
D e pild, oare pmantul e n virtualitate un om ? Sau nu e ? Ci
mai curand /este/ cand deja ar deveni smant, si nici mcar
atunci, probabil ? Cnd cineva se nsntoseste nu o face de fapt
din cauza medicinei, nici a ntamplrii, ci exist ceva virtual
/sntos/, iar acesta este cel care are nsntosirea n virtualitate.25
lar definida celui care, n mod rational, ajunge n actualizare
pornind de la starea de virtualitate este: ajunge /astfel/, presu-
punn d c o doreste si c nim ic exterior nu se opune. In cazul
celui care este vindecat, /virtualitatea vindecrii exist/ cand
nu se opune nimic din cele ce sunt n el. La fel se ntmpl si
cu casa n virtualitate: dac nimic din interior si din materie
nu se opune ca /aceasta/ s devin cas $i dac nu exist ceva
24 U n om gndeste actualizat si, deopotriv, poate s fi si gndit

tot timpul. D ar nu se poate spune c a construit efectiv tot timpul.
Gndirea $i contine propria finalitate si de aceea ea poate fi continuu
n actualizare, spre deosebire de alte actiuni, care trec n virtualitate.
25 M edicina este cauza sau ratiunea eficient, m otrice, n timp ce
virtualitatea snttii este ratiunea m ateriali.
care sa trebuiasc adugat sau scos sau schimbat, acest lucru

este casa in virtualitate.26
La fel se ntmpl si n cazul celorlalte lucruri, cte au prin-
cipiul generarli n afara lor. Lucrurile care au principiul gene
rarli chiar n eie nsele sunt acelea care vor deveni prin sine,
dac nimic exterior nu se opune. D e exemplu, smnta nu este
nc n aceast conditie (cci ea trebuie s cad n altceva si s
se transforme), dar cnd ar ajunge ntr-o atare conditie datori ta
principiului propriu, ea deja este /animalul/ n virtualitate. Dar
mai nainte, ea avea nevoie de un principiu diferit, dupa cum
pmntul nu este nc statuie n virtualitate, deoarece,
/numai/ dac se transform, pmntul va deveni bronz.
Astfel, spunem despre un lucru nu c este anumit mate
rie, ci c este dintr- anumit materie < k e v i v o v > : d e pild,
lada nu se numeste lemn, ci de lemn, nici lemnul nu trebuie
numit pmnt, ci de pmnt, la fel pmntul, dac /se
reduce si el la ait element/, nu trebuie numit cutare element,
ci de cutare element ; mereu un element aflatn virtualitate
e n mod absolut elementul urmtor. Astfel, lada nu este de
pmnt, nici pmnt, ci de lemn. Lemnul, ntr-adevr,
este n virtualitate lada si el este materia lzii; n mod absolut
/e materia/ unei lzi la modul absolut, n timp ce acest lemn
particular este materia accstci lzi particulare.
Iar dac exist materie care nu mai este numit dup alt
materie ca fiind ea de alta materie, ei bine, aceea este prim a
m aterie: de exemplu, dac pmntul este de aer, iar aerul
nu este foc, ci de fo c, fo cu l este prim a m aterie care nu este
ceva determ inai. Cci prin aceasta se diferentiaz ceea ce se
predic despre un substrat si substratul /ntre eie/, prin faptul
de a fi sau de a nu fi determinate.27
26 T otusi se pare c i exemplul nsntosirii si cel al casei nu sunt

dentice: cineva se poate nsntosi, chiar fr ajutor m edicai; dar
cas nu se face far constructor. A ristotel presupune c n primul
caz ratiunea eficient este intern, iar n al doilea extern.
27 Lada este un lemn determ inat de anumit form a, n vreme
ce lemnul ca atare este indeterm inat. In rapori ns cu elementul
344 M ETAFIZICA
D e exemplu, substratul propriettilor este un om, un trap,

un suflet, in timp ce proprietatea este muzician sau alb. (Daca
muzica este un predicat al omului, acel om este numit, nu
m u zici, ci muzician, respectiv, nu albeata, ci alb, si
nu va fi numit nici plimbare sau miscare, ci plimbn-
du-se sau ,,miscndu-se, adica la fel ca in cazul /lucrului facut
dintr-o anumita materie si numit/ de acea materie.)
Lucrurile de acest fel /om, suflet/ sunt, in ultima instanti
< t axaTOv>, Fiinta.28 Lucrurile care nu sunt astfel, ci predi-
catul /lor/ este forma si ceva determinai, sunt, in ultima instanti,
materie si Fiinta materiali. $i in mod justificat se spune despre
1049 b ceva ca este derivat din altceva atat in raport cu materia, cat
si in raport cu proprietatile. Ambele /materia si proprietitile/
sunt, intr-adevar, indeterminate.29
S-a aratat, prin urmare, cand trebuie spus ca ceva este in
virtualitate, si cand nu.
Capitolul 8
S-a stabilii ca anteriorul are mai multe semnificatii30;
rezulti de aici, in mod evident, ca actu alizarea este anteroar
virtualitdtii.}x Ma refer nu numai la virtualitatea definiti ca
pm nt, lemnul este materie sau substrat determ inat. lumea

senzorial ns, determinarea nu poate fi niciodat com piet deci
Fiinta nu este dect partial exprimat.
28 Este vorba despre lucrurile unde se are in vedere form a. Il iau
pe in sens adverbial
29 M ateria este indeterm inata ntruct este lipsit de form a; pro
priettile sunt indeterm inate intruct sunt abstractii lipsite de ac
tualizare n tr-u n substrat. D e aceea nici unele, nici aitele nu sunt
Fiinta deplin.
3 V . Cartea D elta, cap. 11.
31 T ez foarte im portant; acceptarea ei presupune existenta lui
Dum nezeu, adic a actualizrii pure. Sub raport ontologie ea ofer
un rspuns intrebrii fundamntale pe care o form uleaz Heidegger:
de ce exist ceva si nu mai degrab n im ic?
principili transform ator a ceva in altceva sau in ceva luat ca

altceva, ci, in generai, /am in vedere/ orice principiu al miscrii
sau al strii. Intr-adevr, natura32 se afl, in virtualitate, in
acelasi gen. Principiul este unul de miscare, dar miscarea nu
este /transformarea a ceva/ in altceva, ci in acelasi lucra, luat
ins ca altceva.
O r, actualizarea este anterioar unei astfel de virtualitti atat
sub raportul conceptului, ct si sub cel al Fiintei. D ar din punct
de vedere tem poral, ea este intr-un sens anterioar, in alt sens
nu este. Conceptual e evident: intr-adevr, tocmai fiindcdactua
lizarea este cu putint, este posibil virtualul in sensulprim ar.
D e pild, numesc constructor pe cel care poate s construiasc
la un moment dat, vztor pe cel care poate s vad la un
moment dat, vizibil ceea ce poate fi vzut la un moment
dat, si asa mai departe, inct este necesar ca prin concep si
cunoastere actualizarea s p recea d virtualitatea,33
Sub raport temporal, actualizarea este anterioar in acest sens :
dac ceea ce este in actualizare este identic ca specie cu ceea
ce este in virtualitate, actualizarea este anterioar; dac ceea
ce este in actualizare si ceea ce este in virtualitate se refer la
acelasi individ ca nu este anterioar. D e exemplu, materia,
smnta si posibilitatea de a vedea sunt anterioare in timp
acestui om care exist deja actualizat ca atare, respectiv, grului
si celui care vede efectiv. Intr-adevr, acelea materia, smnta,
posibilitatea de a vedea sunt in virtualitate om, grau si ins
care vede efectiv, dar nu nc in actualizare.
32 Adic Fiinta sau chiar specia, aflat in virtualitate in gen.

33 Virtualitatea este capacitatea de a deveni ceva, de a face ceva,
de a lua o anumit determ inare; cu alte cuvinte trebuie s existe, con
ceptual, determinarea pentru ca sa poat fi conceput virtualitatea ei.
Anterioritatea sau prioritatea actualizrii asupra virtualittii repre-
zint un punct cheie al doctrinei aristotelice, fiind echivalent cu prio
ritatea form el sau a finalittii asupra materiei. D um nezeu, care e
actualizare pura, adic lipsit de orice indeterminare, deoarece nu are
materie, este, fireste, prioritar in mod absolut. A accepta prioritatea
virtualittii presupune observa A ristotel s se accepte c lumea
nu este necesar si c ea a aprut printr-un accident de nenteles.
346 M ETAFIZICA
ns acestea materie, smnt etc. sunt precedate in

timp de alte lucruri, aflate de asta data in actualizare si din care
materia, smnta ctc. provin: cci intotdeauna din ceea ce este
V irtu a l se naste ceea ce este actualizat d atorita ceva actualizat,
precum omul se naste dintr-alt om, muzicianul dintr-alt muzi-
cian, intotdeauna cel care pune in miscare fiind la inceput. O r,
cel care pune in miscare se afla deja in actualizare,34
S-a artat, intr-adevr, in analizele dedicate Fiintei35, c orice
lucra care devine, devine ceva din ceva si sub impulsul a ceva,
si c el rmne identic cu sine sub raportul speciei. Iat de ce
pare imposibil ca s existe un constructor care s nu fi constrait
ceva vreodat, sau un harpist care s nu fi cntat vreodat la
harp. Cci cel care invaia sa cnte la h arpd invaia sa cdnte
cntnd, la fel si in alte meserii.
D e aici se trage si acea obiectie sofistic cum c cineva, desi
nu posed stiint, totusi face ceea ce presupune cunoasterea
stiintei. Cci cel care toemai nvat nu posed /stiinta/. Dar fiindc
ceva din ceea ce toemai devine deja a devenit si, in generai, ceva
din ceea ce toemai se misc s-a miscat deja (dup cum s-a artat
105 0 a i n crdie despre miscare)36, este n ecesa r ca si c el ce to e m a i in v a ia
sa p o s e d e p r o b a b i l d e ja o p a r t e a stim aci.17
Ins rezult si in acest fel c actualizarea este si in acest sens
anterioar virtualittii sub raportul generrii si al timpului.
D ar /actualizarea/ este anterioar si sub raportul Fiintei.
mai inti fiindc lucrurile posterioare prin devemre sunt ante-
rioare prin form si prin Fiint (de exemplu, brbatul este astfel
fat de copil si omul fat de sperm; cci unul posed forma,
cellalt sau cealalt nu.)
34 Sub raport specific, actualizarea preceda intotdeauna, dar, in

istoria fieciru i individ, preceda virtualitatea.
35 Cartea Zeta, cap. 8, p. 277.
36 Fizica, V I, 6, 236 b.
37 Procesul de invitare nu este o trecere subita de la ignoranza
to ta li la stiinta to ta li, ci o graduali largire a cunostintelor si virtua-
littilor deja existente. Aceast obiectie sofistica apare in M enon al lui
Platon, iar acesta II rezolva prin recursul la prestiint si rememorare.
A ristotel nu u tilizeazi aceasta m etod i, ci presupune ca intotdeauna
nvtm pe baza unei nvtaturi prealabile.
Apoi, /actualizarca este anterioar/, fiin d c orice lucru care

devine se ndreaptdspreprincipiai si fin alitatea sa (scopul este
un principili, iar devenirea se face m vederea unei finalitti).
Or, actualizarea este o fin alitate si virtualitatea este p relu atd
in ved erea un et fin alitati.38
Intr-adevr, animalele nu vd ca sa aib vedere, ci au vedere
ca sa vada; la fel, exist aria constructiei ca sa se construiasc
si stiintele teoretice ca sa cerceteze, si nu se cerceteaz pentru
ca sa se posede o stiin^ teoretica, in afara celor care se exer-
seaz. Dar, de fapt, acestia nici nu cerceteaz, dect ntr-un
anume sens, [sau fiindc nu au nevoie sa cerceteze],
plus, materia se afl in virtualitate fiindc ca s-ar putea
ndrepta spre forma. D ar cand se afl in actualizare, atunci ea
a cptat form. La fel si in celelalte cazuri si in cele a cror
finalitate este o miscare. D e aceea, dup cum profesorii cred
c si-au atins scopul atunci cand arata lucrurile in actiune, tot
asa procedeaz si natura. Dac nu se ntmpl asa, vom avea
Hermesul lui Pauson: dac stiinta se afl nuntrul /elevului/
sau in afara /lui/ nu-i dar nici aceasta deloc.39
Cci activitatea este finalitatea <>, iar actualizarea este
activitatea < >, de aceea si numele de
actualizare e legat de cel de activitate si tinde sa contino,
id eea de realizare a unei fin alitdti.40
38 Form a, Fiinta $i actualizarea sunt, ntr-un fel, sinonim e: un

lucru care devine tinde s-si realizeze forma, care i exprima finalitatea,
scopul si, n acelasi timp, exprim a ceea ce el este cu adevrat adic
Fiinta sa.
39 Pauson era un pictor am intit de mai multe ori de A ristotel si
considrt un p icto r prost. N u e d a r la ce se refera aici A ristotel.
U nii (Reale, p. 453, note) cred c era vorba despre un jo c perspectivic.
M ai degrab trebuie s i fie vorba despre un defect al picturilor lui
Pauson, care nu lsau d ar sa se nteleag dac o anumita parte apartine
unui personaj, sau altuia. Ideea este c, n lipsa unei exemplificri prin
actiune (cineva stie sa c n te la flaut atunci cnd cnt efectiv), nu se
poate sti dac cunoasterea este autentica.
40 A ristotel foloseste cei doi termeni a cror sinonim ie o sustine
aici, pentru actualizare : (derivata de la ), si
(derivat de la , finalitate).
348 M ETAFIZICA
In nele situatii folosinta /aptitudinii/ este ultima finalitate,

precum viziunea <> este /ultima finalitate/ a aptitudinii
de a vedea <> si nu mai exista nimic altceva mai departe
dect ea provenind dc la aptitudinea de a vedea. Dar, desi por-
nind de la alte virtualitti mai apare ceva (precum provenind
de la arta constructiei < > exist casa, aflat
In afara construirii efective < >), totusi
nu avem ntr-un loe mai putin, si ntr-altul mai mult finalitate
a unei virtualitti. Cci construirea efectiva se afln obiectul
care toemai se construieste si ea se dezvolt laolalt si este
laolalt cu casa.
Asadar, pentru virtualittile care mai au o devenire n afar
de folosinta /aptitudinii/ actualizarea se a fl in obiectul care
toem ai este realizat (precum construirea efectiv se afl n
obiectul construit, iar teserea efectiv se afl n obiectul tesut,
la fel si n celelalte cazuri: n general, miscarea se afl n obiectul
ce toemai este miscat). Pentru virtualittile, ns, care nu mai
conduc la alt activitate dincolo de actualizare, actualizarea
se a fl chiar in ele (prccum viziunea sc afl ncm ijlocit n ccl
care vede efectiv, ccrcetarca in cel care cerceteaz efectiv, iar
1050 b viata n suflet; de aceea si fericirea /se afl nem ijlocit n suflet/.
Cci /fericirea/ este, n fapt, o viat de un anume fel).41
D e aici, rezu lt in m od evident c Fiinta si fo rm a sunt
actualizare,42
lar conform acestui rationament, e limpede c, sub rapor-
tul Fiintei, actualizarea este anterioar virtualittii. $i dup cum
am spus, in timp mereu o actualizare preceda o alt actualizare
pn la cea a Primului, vesnic misctor.
Dar /se poate demonstra aceasta si cu argumente mai puter-
nice/: lucrurile eterne sunt anterioare prin Fiint celor pieritoare,
or nu exist nimic aflatn virtualitate si etern. Iat motivul:
41 Exista, prin urmare, actiuni care si au finalitatea n afara lor,

ltele care o au n interiorul lor. Primele rmn incom plete, celelalte
sunt com plete si desvrsite.
42 Devenim ceea ce suntem.
CARTEA THKTA (IX ) 349
O rice virtualitate este dat impreun cu contrariile sale.

Intr-adevr, ceea ce nu are virtualitatea s existe nu ar putea
apartine nici unei existente, dar orice virtualitate poate, totusi,
s nu se actualizeze. Prin urmare, ceea ce e in virtualitate poate
fie s existe, fie s nu existe. Deci acelasi lucru poate fie s existe,
fie s nu existe.43
Dar ceea ce are virtualitatea s nu existe e posibil chiar s
nu existe. O r, ceea ce poate s nu existe este pieritor, fie in mod
absolut, fie doar prin acel aspect /al su/ despre care se spune
c poate s nu existe, aspect legat de loc, de cantitatc sau de
calitate. Cnd spun in mod absolut m refer la Fiint. Asadar,
nici unul dintre lucrurile absolut nepieritoare nu se aflin mod
absolut in virtualitate (dar nimic nu-1 opreste s se afle in vir
tualitate partial, sub aspectul calittii sau al pozitiei).44
Asadar, toate aceste lucrnri nepieritoare sunt in actualizare.
$i nici unul dintre lucrurile necesare nu se afl in virtua
litate. (Chiar acestea sunt primele, fiindc, dac eie nu ar exista,
nimic nu ar exista); nici miscarea /nu este in virtualitate/ dac
exist vreo miscare etern; nici dac exist ceva care este vesnic
43 D ar ce se intm pl cu entittile care au m aterie inteligibil

(v. Cartea Eta), precum genul in raport cu diferenta ? O are si ele sunt
pieritoare ? Sub aspect inteligibil, mcar, da: genul nemodulat de dife-
rent nu are o existent autentic si nu poate fi reprezentat cu precizie.
G enul animal, de pild, se poate actualiza in om , cal, maimut
etc., dar atta vreme cat nu este conceput ca actualizat, el nu are o
existent efectiv, ci doar una virtual: intr-adevr, nu poti concepe
un animal indefinit; orice animal este un animal de o anumit specie,
fie ea si imaginara, de exemplu, un centaur. Platon credea c se poate
concepe Animalul in sine, dar A ristotel crede c el se insala si acesta
este sensul ideii sale c universalele nu sunt Fiint.
Asadar, animalul este, la modul inteligibil, pieritor, deoarece el
se poate sau nu actualiza. D ar si specia om se poate sau nu actualiza
intr-u n anumit tip de om femeie, brbat, tanr, btrn etc. D e aici
se vede c nu exist actualizare pur, si deci eternitate pura, dect
pentru Dum nezeu.
44 Astrele, de pild, care sunt nepieritoare, isi pot schim ba pozi-
tia sau aspectul; deci, sub anumite privinte, eie posed virtualitate.
350 METAF1ZICA
miscat. Nu exist lucru miscat In mod virtual, ci doar originea

si directia /miscrii pot fi in virtualitate/. Si nimic nu opreste
s existe o materie a unui astfel de corp.
D e aceea soarele, fi stelele, fi intregul C er sunt ve$nic in actua
lizare si nu exista vreo temere c s-ar putea opri in loe, lucru
de care se tem filozofii naturii.45
Intr-adevr, lucrurile acestea nu ostenesc cnd se rotesc,
deoarece miscarea lor nu e legata de existenta in virtualitate a
unor contrarii, cum se intmpl cu lucrurile pieritoare, astfel
incat continuarea miscrii sa aduc osteneal. Fiindc, /in cazul
acestora din urm/, cum Fiinta este materie si virtualitate, dar
nu actualizare, ea e responsabil de osteneal. Cele nepieritoare
sunt imitate insa si de lucrurile aflate in transformare, precum
pmantul si focul; cci si acestea sunt vesnic actualzate, deoa
rece eie posed intrinsec miscarea, in eie insele. Restul virtua-
littilor, din care acestea au fost deosebite, tin cu tatele de
prezenta contrariilor. Intr-adevr, ceea ce poate s se miste in
acest fel, poate si s nu se miste in acest fel, cel putin cate sunt
virtualitti rationale. lar virtualittile rationale ale contrariilor
vor ramane dentice in cazul aparitiei sau a neaparitiei /unui
contrariu/.
Dac, asadar, exist astfel de naturi, pe care cei ce se ocup
cu dialecdca le numesc Forme, cu mult mai mult ar fi /Forma/
cineva care stie in mod actualizat dect este /Forma/ stiinta
in sine, sau ceva care misc efectiv mai degrab dect misca
rea /in sine/. Cci cel care stie si cel care se misc efectiv sunt
mai curnd actualizri, in timp ce stiinta in sine si miscarea in
sine sunt virtualittile acelor actualizri.
1051 a S-a evidentiat, prin urmare, c actualizarea este anterioar
att virtualittii, cat si oricrui principiu transformator.
Capitolul 9
Dar c actualizarea este mai bun si mai nobil /chiar/ dect
virtualitatea onorabili este ciar si din urmtoarele motive:
45 Ar fi vorba despre o aluzie la Em pedocle.

Lucrurile care sunt considerate in virtualitate sunt capabile

s fie ambele contrarii, fiecare rmnnd identic cu sine. D e
exemplu, ceea ce se spune c e capabil s fie sntos este, tot
el, capabil s fie si bolnav, si /el este virtual ambele contrarii/
simultan. Cci aceeasi este virtualitatea snttii si a bolii, aceeasi
este si virtualitatea statului linistit si a miscrii, a construirii
si a demolrii, a faptului de a fi construit si a faptului de a fi
demolat. Intr-adevr, virtualittile contrariilor coexist simul
tan, dar contrariile /actualizate/ nu pot coexista simultan (precum
a fi efectiv sntos si a fi efectiv bolnav); de aici rezult c unul
dintre contrarii este cel bun, in timp ce virtualul este, in mod
egal, ambele contrarii, sau nici unul. A ctualizarea este, prin
urmare, m ai bu n .46
Este necesar ins ca la lucrurile rele finalitatea si actualizarea
s fie mai rele dect virtualitatea /rului/. Intr-adevr, acelasi
virtual este capabil s devin ambele contrarii. E clar deci c
rul nu este dincolo de lucruri, deoarece el urmeaz in mod
naturai dup virtualitate. Prin urmare, printre lucrurile prim or
diale si eterne nu exist nici ru, nici eroare, nici distrugere
(distrugerea apartine celor rele).47
D ar si teoremele geometrice < 5 i a y p a | i ( i a T a > sunt desco
perite prin actualizarea /unor virtualitti/. Cci fcnd /anumite/
diviziuni /grafice/, geometrii le descoper, dat fiind c, in
momentul cnd diviziunile sunt realizate, teoremele devin evi
dente. D ar la inceput teoremele exist virtual. D in ce cauz
suma unghiurilor unui triunghi este egal cu cea a dou unghiuri
drepte? Fiindc unghiurile din jurul unui punct /situat pe o
dreapt/ sunt egale cu dou unghiuri drepte. Dac, prin urmare,
46 Rationamentul ar fi urm torul: virtualitatea snttii este indis-

tinct de virtualitatea bolii, deci ea esie mai putin bun dect actua
lizarea snttii. Invers, cum se spune mai jo s, la lucrurile rele,
actualizarea este mai rea dect virtualitatea.
47 D ac rul (actualizat) urmeaz virtualittii, inseamn c acolo
unde nu exist virtualitate nu poate exista nici ru. O r, lucrurile eterne
nu au virtualitate, deci la eie nu exist ru, si desigur, nici oboseal,
boal, moarte.
352 M ETAFIZICA
s-ar fi trasat o dreapt paralela cu latura /triunghiului/, ar fi

devenit dar pentru cel care vede /figura/ de ce se ntmpl asa.
D e ce orice unghi inscris ntr-un semicerc este drept ? Dac
sunt trei drepte doua formnd baza semicercului si a treia
perpendiculara dus din centrul semicercului devine clar
pentru cel care vede /figura/, deoarece el cunoaste teorema
dinainte.48 Inct, este limpede c cele ce se afl n virtualitate
sunt descoperite prin aducerea lor in actualizare.49 Ratiunea
acestui procs st n aceea c gndirea este actualizare.50 Rezultd
ca virtualitatea provine din actualizare si de aceea oamenii cunosc
lucrurile fcn d u -le.51 (Actualizarea ce are n vedere individui
<fi koct pi9|iov> este posterioar prin genez /virtualitii/.)
Capitolili 10
Deoarece ceea-ce-este si ceea-ce-nu-este se concep pe de-o

parte in raport cu figurile categoriilor, pe de alt parte n raport
1051 b eu virtualitatea si eu actualizarea acestor categorii sau a
contrariilor lor, si n fine [n sensul principal] n raport eu
adevrul si eu falsul, aceasta trebuie sa corespundn realitate
cu momentul asocierii si al disocierii /unui subiect de un pr
dicat/: astfel c spune adev ru l cel care gan def te disocate un
subiect si un prdicat care sunt disocate /in realitate/, sau cel
care le gandeste asocate p e cele care sunt asocate. Spune falsu l
cel care declara lucrurile a f i invers d e cum sunt.32
48 E vorba despre teorem a care spune ca suma unghiurilor unui

triunghi este gala cu doua unghiuri drepte.
49 C onstructia geom etrica este o form a de actualizare a teorem ei
latente, virtuale.
50 A ristotel pregteste teoria din Cartea Lam bda asupra lui D um -
nezeu ca gandir care se gndcste pe sine si care este actualizare pur,
lipsit de orice virtualitate.
51 A ristotel gseste o dovad a priorittii actualizrii n faptul c
oamenii nvat actionnd, fcnd mai degrab dect nvtnd pasiv.
52 Pentru A ristotel adevr nseamna a asocia sau a disocia un
subiect de un prdicat ca n realitate ; fais a le asocia sau disocia invers
CARTEA THF.TA (IX ) 353
Cnd avem sau nu avem o afirmatie adevrat, respectiv

fals? Trebuie s cercetm ce vrem s spunem eu asta.
Nu fiindc noi considerm c tu eu adevrat esti alb, esti
tu chiar alb n realitate, ci fiindc tu esti chiar alb si noi afirmm
acest lucru, spunem noi adevrul.
Ins, dae unele lucruri sunt etern asociate si e imposibil
s fie disociate, altele sunt m ereu disociate si nu pot fi asociate,
iar altele pot fi n ambele moduri contrare, faptul de a f i const
n a fi asociat si a form a o unitate, n timp ce faptul de a nu f i
const n a fi disociat si a forma o multiplicitate. Iar n privinta
celor care pot fi /cnd asociate, cnd disociate/, aceeai opinie
devine ba fals, ba adevrat si aceeasi propozitie devine, si ea,
cnd fals, cnd adevrat. D ar despre cele care nu pot fi altfel
nu se poate afirma cnd adevrul, cnd falsul, ci aceleasi lucruri
sunt ntotdeauna fie adevrate, fie, respectiv, false.
Dar ce nseamn a f i sau a nu fi, a fi adevrat si fais, n leg-
tur eu entittile necompuse < r a cr6 v 0 E 'K x > ? Cci nu exist
aici ceva unit /n realitate/, nct s existe n fapt cnd e unit
/n diseurs/, si s nu existe, cnd e separat /n diseurs/, cum se
ntmpl eu lemnul alb sau eu incomensurabilitatea dia-
gonalei /ptratului/. $i nici adevrul si falsul nu sunt aici ca n
celelalte cazuri. Sau, dup cum adevrul nu este n aceste cazuri
aie celor ce nu pot fi compuse identic /ca sens/ eu cel din
cazurile anterioare, tt asa nici existenta nu are acelasi sens.53
dect sunt n realitate. A d aequ atio intellectus et rei aveau s spun

scolasdcii. O rict ar fi contestt m odernii ncepnd eu B erkeley
si Kant, pana la N elson G oodm an si Richard R o rty aceast
conceptie despre adevr, ea rmne greu de substituit.
53 Este vorba despre notiunile simple, elementare, sau despre formele
pure, care nu se pot descom pune ntr-un subiect si un prdicat. De
aceea, n cazul lor, nu se poatc spune c adevrul const n unirea
sau disocierea corect a unui subiect si a unui prdicat, deoarece
acestea nu exist distincte. Adevrul const aici n intuirea i apoi n
pronuntarea realittii ca atare. Adevrul are, pentru reali ttile necompuse,
o nftisare mai arhaic, mai apropiat de ceea ce poetii considerau a
fi adevrat: cuvntul puternic, o enuntare apartinnd unei persoane
eu autoritate: rege, profet, ntelept.
354 METAFIZICA
Adevrul, respectiv falsul constau aici, pe de-o parte, n a

atinge si a pronunta adevrul (ntr-adevr, afirmatia si pronun-
tarea nu sunt totuna54), iar, pe de alt parte, ignoranta const
n a nu-1 atinge. A te nsela nprivinta esentei /acestor entitp/
nu e posibil, dect n m od conjunctural. La fel stau lucrurile
si eu Fiintele necompuse: nu e eu putint s te nseli n privinta
lor. Cci toate acestea existn actualizare si nu n virtualitate.55
Intr-adevr, altminteri ar fi supuse devenirii si ar pieri, dar n
fapt ceea-ce-este intrinsec nici nu devine, nici nu piere; altmin
teri ar trebui sa devin din altceva.
Asadar, despre lucrurile care sunt ceea ce ntr-adevr are
existent si care sunt actualizri nu te poti nsela, ci doar poti
s le gndesti sau nu. Iar esena lor trebuie cercetat pentru a
se sti dae ele sunt n acest fel sau nu.56
A f i considrt ca adevr si a nu f i considrt ca fais for-
meaz un singur adevr dae exist asociere real dintre subiect
si prdicat.57 Dae nu exist asociere real /ntre subiect si
1052 a prdicat/, avem fais. Iar dae existent este ntr-un fel, unitatea
/dintre subiect si prdicat/ este si ea n acel fel; dae existent
nu e astfel, nici unitatea nu e.58
54 Afirmada <Kax(pa(Ti> presupune unirea unui subiect si a unui

prdicat, ceea ce nu este cazul pronuntrii p ffi> .
55 Adic, a le cunoaste nu presupune efortul de a trece de la non-ma-
nifest si non-explicit la manifest si explicit, cum, de pild, stau lucrurile
n cazul geomerriei.
56 Adic se cerceteaz dae ceva este o realitate com pus sau
necompus; dae este necompus, ea este imediat enuntabil ca adev-
rat, dae este gndit ca atare.
57 P ropozida triunghiurile isoscele au d ouunghiuri gal este
adevrat n acelai timp n care propozitia triunghiurile isoscele
nu au dou unghiuri gal este fals. Adevrul prim ei si falsitatea
celei de-a doua form eaz, de fapt, un singur adevr, corespunznd
unei anumite reladi de asociere real ntre un subiect i un prdicat.
58 U nui (unitatea dintre subiect si prdicat) are sensurile pe care
le are si existent Fiintei respective, ceea ce Aristotel artase n Crdie
Gam m a si Delta. Dac Fiinta este etern actualizat, i unitatea este
esendal i indisociabil, iar atunci adevrul rezult din pura aper-
ceptie intelectual a acestor entit^!.
Adevrul inseamn a gndi aceste /entitti necompuse/. D e

fapt, falsul nu exist, nici eroarea /in privinta entittilor necom
puse/, ci exist numai ignoranta, dar nu in sensul in care e
orbirea. Orbirea aduce cu /situada/ celui care nu ar avea in gene
rai capacitatea de a gndi.
D e asemenea, este limpede si c, in privinta lucrurilor imo-
bile, nu exist posibiltate de nselare asupra momentului in
timp /unde eie se afl/, dac sunt concepute ca mobile. D e
pild, dac cineva considera c triunghiul nu se schimb in
timp, nici nu va considera c uneori suma unghiurilor sale este
egal cu cea a dou unghiuri drepte, alteori nu, cci aceasta
/ar presupune/ c triunghiul s-ar modifica.
S-ar putea ins considera c /un asemenea subiect imobil/
are anumite proprietri si nu are ltele, de exemplu, nu exist
numr deopotriv par si prim, sau nele /numere pare / sunt
prime, ltele nu sunt. Dar, luandu-se un singur numr nici
mcar asa ceva nu se poate spune: cci nu se poate spune c,
in acest caz, subiectul este intr-un fel si c tot el nu este in acel
fel. D e data aceasta, vei spune /mereu/ adevrul, sau te vei insela
/mereu/, de vreme ce el rmane mereu la fel.59
59 D oi este si prim si par, in schim b Patru este par, dar nu prim.

S-ar putea afirma c anumite proprietri ale num erelor variaz, nu
sunt stabile. D ar, dac se ia nu Intreaga clas a num erelor naturale,
ci un singur numr, propriettile lui vor fi constante.
CARTEA IOTA (X)
Chestiunea unittii Fiintelor. C ele patru sensuri in care se consi
dera unitatea. Esenta unittii este esenta indivizibilului. Problem a
msurii si a msurrii. in cadrul fiecrui gen exist o msur si o
anum it unitate, considerat indivizibil. Sensurile indivizibilittii
unittii de msur. Sensul n care stiinta este considerat msura
lucrurilor. C ritica teoriei lui Protagoras.
C e este In sine U nul ? El nu este o Fiint, n sensul unei autonomii,
situat n afara lucrurilor, cum sustin platonicienii. Unul este in to t-
deauna un ,,unu determinat. U nul In sine nu exist ca atare, nu este
Fiint. U nul si multiplul. Identicul si asem ntorul. Sensurile diver-
sului si neasemntorului. D iferenta si unitatea genului sau a speciei.
C ontrarietatea ca diferent maxim ?i perfect. D e ce nu pot exista
dect dou contrarii n cadrul fiecrui gen. C ontradictia (absenta
intermediarului) si contrarietatea. Privatiunea. In ce fel se opun unul
i multiplul, ct si mareie si micul. Egalul nu se opune nici mai
marelui, nici mai micului, ci inegalului. Problem a interm ediarelor.
Ele se afl In acelasi gen cu contrariile respective si sunt com puse
din acestea. Genul i diferena. In raport cu genul, specia nu este nici
identic, nici diferit.
D e ce unele contrarietti creeaz specii diferite, In timp ce alteie
nu ? D iferenta intrinsec definitiei i cea extrinsec. N um ai prima
produce specii diferite.
Pieritorul si nepieritorul sunt genuri diferite. Ele nu pot apartine
aceleiasi specii, de unde un argument Impotriva Form elor platoniciene.
Capitolul 1
S-a artat mai nainte, n capitolul dedicat sensurilor multiple,

(Cartea D elta) c unitatea are m ai m ulte sensuri. Avnd mai
multe sensuri, totusi cele principale rmn patru, apartinnd
entittilor care sunt concepute n sens primar si formnd o
unitate intrinseca nu contextuald.
In primul rnd, avem unitatea continua , care este, n mod
absolut sau mcar n principal, naturala si nu obtinut prin atin
gere sau legare. ($i n cazul acestora are mai mult unitate si
are prioritate lucrul a crui miscare este mai putin divizibil
si mai simpl.)
Apoi formeaz o unitate, si chiar mai avansat, ntregul ce
posed o configurane, o form a, mai aies dac el este astfel n
chip naturai si nu silit, precum sunt lucrurile ncleiate, mbinate
sau legate, ci are n sine nsusi raiunea de a fi un corp continuu.
El este n acest fel datorit faptului c miscarea sa este unic
si indivizibil dup loc si timp ; astfel nct este evident ci, dac
vreun lucra posed n mod naturai principiul miscrii, si anume
prim ul principiu alp rim ei mis cari m refer la m ifcarea circu-
lard, acesta este ce a dinti unitate ce p o sed m drim e spatiald
< >.'
Asadar, unele lucruri formeaz o unitate de acest fel ntruct
sunt continue sau fiindc reprezint un ntreg; altele /au uni
tatea/ dat de o unic definirle: sunt atare lucruri cele al cror
procs de ntelegere < > este unie adic cele al cror
procs de ntelegere este indivizibil; e indivizibil ns cnd are
1 E ste vorba, desigur, despre astre, care s-ar aa In tr-o miscare

circular, considerat de A ristotel ca fiind cea mai simpl (cea mai
apropiat de repaus revine mereu in punctul de piecare).
360 M ETAFIZICA
drept obiect indivizibilul, fie luat dup specie, fic luat dupi
numr. Dup numr, individualul este indivizibil, in timp ce,
dup specie, e indivizibil ceea ce formeaz un obiect pentru
cunoastere si stiin ti, inct rezult c ratiunea d e a f i a unittii
Fiintelor este o unitate in sens p rim ar.2
Prin urmare, unitatea are aceste sensuri: ceea ce este continuu
in m od naturai, intregul, individualul si universalul; toate acestea
formeaz o unitate prin faptul c au, unele, miscarea indivizi-
bil, altele procesul prin care sunt Tntelese sau definitia.
1052 b Trebuie tinut seama insa c nu exist identitate intre felul
in care lucrurile sunt concepute a forma o unitate, pe de-o
parte, si esenta unittii si definitia ei, pe de alta. Intr-adevir,
unitatea se concepe in modurile pe care le-am descris si va fi
o unitate fiecare dintre eie, care va avea de-a face cu unul dintre
aceste moduri; dar esenta unittii va apartine uneori unei uni
tati, alteori alteia, care este mai aproape de sensul principal
al notiunii. Iar celelalte /sensuri/ reprezint unitatea /esential/
in virtualitate, asa cum se intmpl si in privinta elementului
si a ratiunii de a fi, dac ar trebui fcute distinctii intre lucruri
si dat o definitie numelui.3
2 Asadar, cele patru tipuri de unitati sunt:

1 ) unitatea dat de continuitatea fizic (o bucali de lemn, de exemplu).
2) unitatea dat de existenta unui ntreg.
A ceast unitate are, la rndul ei, dou subdiviziuni:
2a) unitatea individualului de exemplu, un om , un copac etc.
2 b ) unitatea inteligibil a speciei, legata de o definitie unica.
E de observt c in cazul corpurilor ceresti si al entittilor supra-
sensibile cele dou ultime unitati tind sa se confunde.
Specia este indivizibil n sensul c ea nu se poate reduce la alte
specii inferioare; privit ns ca o unitate a genului si a diferentei, ea
este divizibil.
De asemenea, individualul este indivizibil, in sensul c divizndu-1
el si pierde form a si esenta; dar este divizibil in sensul c se compune
d intr-o form a si o materie sensibil. D in perspectiva stiintei, specia
este form si constituie o Fiint; altm interi, Fiinta este individualul.
In ambele cazuri, unitatea e primar si e dat de form a.
3 Esenta unittii indivizibilitatea nu se regseste la fel in cazul
d iferitelor tipuri de unitti descrise mai nainte; la fel, caracterul de
CARTEA IOTA (X ) 361
Astfel, Tntr-un sens, focul este considerai element (dar chiar

si nelimitatul sau ceva similar este o realitate intrinseca), in alt
sens nu. Cci esenta focului si cea a elementului nu sunt den
tice, ci, luat ca un lucru anume si ca o natura, focul este un
element, dar numele element semnific faptul c /focul/ pri-
meste o anumit proprietate, fiindc exist ceva scos dintr-o
prima /materie/ imanent .4
La fel se petrec lucrurile si cand este vorba despre ratiunea
de a fi, despre unitate sau unu si despre toate cele asemntoare.
De aceea, esenta unittii este esenta indivizibilului; anume, ceea
ce este un ce determ inai, fiindc este autonom fie dup loc, fie
dup specie, fie dup modul de intelegere, fie c este /identic/
cu esenta intregului si a indivizibilului, dar, in special, fiindc
este esenta m suni p rim e in cadrul fiecrui gen, si mai ales in
cadrul genului cantittii. Cci de aici de la msur a ajuns
/unitatea/ si la alte genuri.
ntr-adevr, m sura este lucrulprin care se cunoaste canti-
tatea. Cantitatea, intruct este cantitate, se cunoaste fie prin
intermediul unittii fie prin cel al numrului, iar orice numr
se cunoaste prin intermediul unittii, astfel inct orice canti-
tate, intruct este cantitate, se cunoaste prin intermediul unului.
Iar cantittile se cunosc prin acel unu care este prim, adic prin
unul in sine. D e aceea, unitatea este principiul numrului luat
ca numr. D e aici si in celelalte situatii vorbim despre masur
ca despre lucrulprin care ceva se cunoaste in prim u l rnd. Iar
msura, /in cadrul fiecrui/ gen, este o unitate in lungime,
in ltime, in adncime, in greutate, in vitez. (Notiunea de greu-
tate si cea de vitez sunt vaiabile si pentru contrarii, fiecare dintre
aceste notiuni avnd dou sensuri: de exemplu, greutate
inseamn, pc de-o parte, orice cntreste ceva, pe de alta ceva
care cntreste in exces; iar vitez se refer pe de-o parte la
elem ent al unui lucru nu se regaseste la fel in toate com ponentele

realitatii.
4 Intr-u n sens, focul este elem ent; intr-ahu l, in masura in care
este el insusi un com pus din materia primordiala $i o form a, nu este
un elem ent in sensul absolut.
362 M ETAFIZICA
orice miscare, pe de alta la o miscare excesiv de rapida. Cci

exist o vitez si a corpului lent, si exist o greutate si a corpului
celui mai usor.)
In toate aceste genuri exist drept msur si principiti o
unitate / considerata/ indivizibila, de vreme ce si in msurarea
liniilor se foloseste msura, luat ca indivizibila, de un picior.
Intr-adevr, pretutindeni este cutat drept msur o unitate
care e /considerat/ indivizibil .5
Ea este simpl, fie sub raportul calittii, fie sub cel al canti-
tîi. Iar acolo unde se pare c nu se poate nici lua, nici aduga
ceva /unei mrimi msurate/, aceast /mrime/ este msura
exact. D e aceea msura numrului este cea mai exact. Cci
1053 a unitatea aritmetic este socotit in toate privimele indivizibil,
iar in celelalte genuri este imitat tocmai o astfel de unitate.
Fiindc, dac s-ar porni de la stadia sau talant sau de la alta
msur mai mare, nu ar fi evidente nici adugirea, nici scoaterea
unei cantitti /mici/, ceea ce nu s-ar putea petrece dac unitatea
de msur ar fi mai m ic; astfel inct toat lumea stabilente
drept unitate de msur si pentru lichide, si pentru solide, si
pentru greutti, si pentru lungimi, mrimea cea dintai, por-
nind de la care nu mai e posibil sa te lasi nselat cu ajutorul
senzatiei, /dac se adaug sau se scoate ceva/ . 6
i lumea socoteste c atunci cunoaste cantitatea cand o
cunoaste prin intermediul acelei msuri. Si, /consider cunos-
cut/ miscarea, /cand este msurat/ cu ajutorul miscrii celei
mai simple si mai rapide (aceasta consum cel mai pu$in tim p);
de aceea, in astronomie aceasta este unitatea si principiul (cci
se admite c miscarea cerului /stelelor fixe/ este uniforma si
5 Evident, unitatea de m isura nu este indivizibila in sine; dar

A ristotel arata c ea, mcar sub raport calitativ, este indivizibil: dac
metrul este unitatea pentru lungimi, mrim ile mai mici de un metru
se vor msura in divizorii m etrului si nu in unitti diferite calitativ.
6 Stadiul" avea cam 180 m. Talantul cntrea, dup locul su
cetatea care este avutin vedere, intre 26 si 39 kg. Ambele erau, asadar,
la scara uman, msuri relativ mari. Existau, desigur, si unitti mult
mai mici care permiteau msurri mai exacte. Era greu de imaginat pe
atunci o metod de msurare exact, ca si stabilirea unor etaloane stabile.
cea mai rapida, miscare la care /astronomii/ raporteaz celelalte

miscri ceresti ) .7
In muzic, unitatea de msur este intervalul d em en tar
< 8 e c r > , fiindc este cel mai mie interval, iar in vorbire sune-
tul dementar. Iar toate acestea reprezint o unitatein acest sens

si nu fiindc ar exista o unitate comuna /tuturor lucrurilor/,
ci tn felul artat.8
ns nu intotdeauna /unitatea de/ msur este una singur
la numr, ci uneori sunt mai multe, asa cum sunt dou intervale
elementare in muzic, innd seama nu de auz, ci de teorie;
de asemenea, sunt mai multe sunete elementare prin care msu-
rm /vorbirea/, iar diametral se poate msura cu dou unitati,
si la fel si latura .9
7 N oi definim viteza ca spatiul parcurs in unitatea de timp (s/t),

ceea ce face ca viteza mai m ic i sa fie talon pentru vitezele mai mari.
A ristotel definea, pare-se ($i avea to t dreptul sa o fa c i, din punct de
vedere cinem atic), viteza drept timpul consum t pentru parcurgerea
unittii de spaiu (t/s), ceea ce inseam na ca viteza cea mai mare va
fi unitatea cea mai mica si ea va servi drept talon. Exista un avantaj
metafizic : viteza cerului stelelor fixe putea deveni astfel talon pentru
exprimarea vitezei cercurilor planetare, to t asa cum aceasta miscare
(uniform a si circu lari) servea pentru explicarea miscarii mai com
plicate a celorlalte planete.
8 Unul nu constituie un gen comun, asa cum credeau platonicienii.
Principiul fundamental ramane analogia: ceea ce este, s spunem, in
tervalul d em entar pentru m uzic este unitatea pentru numere si
unitatea elem entari de greutate pentru g rem iti.
9 Scara muzicala diatonici foloseste drept interval elementar semi-
tonul, n timp ce scara enarm onica foloseste cu acelai scop sfertul
de ton. Sfertul de ton este aproape im posibil de distins cu auzul, dar
el este distinctibil teoretic. Ambele se numesc in greac diesis (de
unde noi avem cuvntul diez ).
D iam etros inseamna, in greaca, att diametru, ct si diagonala
unui paralelogram : ceea ce inseam na c i, in primul sens, el se poate
m isura cu un arc de cerc, n timp ce in al doilea caz cu latura parale-
logram ului.
Masurarea laturii cu mai multe unitati se refera, probabil, la faptul
ca in cadrul fiecrei figuri geom etrice se poate alegc alt talon pentru
m isurarea laturilor.
364 METAFIZICA
La fel se msoar si toate mrimile. Astfel, pentru toate cele,

unitatea este misura, fiindc cunoastem componentele din care
se alctuieste Fiinta unui lucra, atunci cand divizm, fie in mod
cantitativ, fie prin distingerea speciilor. $i de aceea unitatea este
indivizibil, fiindc principini tuturor lucrurlor este indivizibil
<t TtpcTov Kcrccov 5iatpeTOV>.
Totusi nu orice unitate este indivizibil in acelasi fel de
exemplu, piciorul si unitatea aritmetica, ci aceasta din urm
este indivizibil n toate privimele, in timp ce primul trebuie
asezat printre lucrarile indivizibile pentru senzatie10, dup cum
s-a spus deja; cci orice lucra continuu este /altminteri/ divizibil.
Intotdeauna msura trebuie sa fi e nrudit cu ceea ce se m
soar: intr-adevr, o mrimc este /msura/ mrimilor, si in mod
particular, o lungime este msura lungimii, o suprafat msura
suprafetei, a sunetului un sunet, msura greuttii este o greu-
tate, iar a unittilor aritmetice este o unitate aritmetica. In acest
fel trebuie luate lucrarile, si nu c un numr este msura nume-
relor. A r trebui spus asa, dac situatiile ar fi, intr-adevr, simi
lare. O r, eie nu sunt similare, ci ar fi ca si cand s-ar considera
c msura unittilor aritmetice e data de mai multe unitati
aritmetice, si nu de o unitate. Cci num rul este o multitudine
de unitati aritm etice si nu o unitate.
Dar si stiinta este numit msura lucrarilor, ca si senzatia,
din pricina aceluiasi motiv, fiindc cunoastem ceva cu ajutorul
lor, avand n vedere c mai curand eie iau msura /lucrurlor/1'
dect eie nsele msoar. Se ntmpl cu noi ca $i cnd, dac
altcineva ne-ar msura, am sti ct de mari suntem fiindc el
si-ar aplica bratul de un numr de ori asupra noastr.
Protagoras sustine c omul este msura tuturor lucrurlor
1053 b de parc 1-ar avea n vedere pe omul $tiutor sau pe cel care are
10 Pentru senzatia neechipat cu aparate de msura, evident.

11 II iau pe netpoOvxai la diateza medie, deoarece la diateza pasiv,
cum il considera, de pild, G. Reale, nu are sens. Paragraful urm tor
explic ce vrea s spun A ristotel: stiinta sau senzatia iau msura lu-
crurilor, chiar dac nu eie nsele msoar, asa cum cineva obtine
msura sa cu ajutorul altcuiva care il msoar.
CARTEA IO TA (X ) 365
senzaîi. Dar acestia /sunt in realitate msura lucrurilor, doar/

unul fiindc posed senzatia, cellalt fiindc posed stiinta,
despre care noi spunem c sunt msurile obiectelor. Asadar, far
sa spun nimic deosebit, /sofistii/ par numai sa spun asa ceva. 12
Asadar, faptul c esenta unittii este o anumit msur
pentru cel care distinge dup nume, fiind Tn cel mai inalt grad
/msura/ cantittii, apoi cea a calittii, este limpede. O astfel
de unitate va fi, mai inti, dac exist, indivizibil din punct de
vedere cantitativ, apoi /indivizibil/ calitativ. D e aceea, unita
tea este in d ivizibilfie absolu t,fie in msura in care este privit
ca o unitate.
Capitolul 2
In legtur cu Fiinta si cu natura trebuie cercetat dac lucru-

rile stau intr-un fel sau intr-altul, asa cum am discutat in Cartea
dedicata aporiilor (B e ta )13: anume ce sunt unul si unitatea si
cum trebuie concepute eie: oare unul este o Fiinta anume, asa
cum au sustinut mai inti pitagoricienii, si mai apoi Platon ?
Sau mai degrab exist o natur drept substrat /alta dect unul/,
si atunci ea trebuie conceput mai adecvat si mai degrab in
felul in care o fac filozofii naturii ? Cci dintre acestia, un filozof
su sin e c Prietenia este unitatea, altul c e aerul, altul c
este nelim itatul.14
12 Fireste, Protagoras voia sa spun mai mult decat c omul stiutor

sau cu senzatii m soar lucrurile. Asa cum remarc si A ristotel in
Cartea Gam ma, sau Platon in dialogul om onim , Protagoras voia pro-
babil sa spun c fiecare om are msura proprie de evaluare a lumii,
si c intre aceste msuri individuale nu se poate stabili care este
preferabil.
13 Cartea Beta, cap. 4.
14 Prima referint este la Em pedocle, pentru care Prietenia este
principiul unittii ntregului; a doua referint este la Anaximenes
probabil, pentru care aerul era substratul tuturor lucrurilor; in fine,
ultima il are in vedere pe Anaximandros.
366 M ETAFIZICA
Dar, dac nici unul dintre universale nu p o a te fi Firn fa, dup

cum s-a artat in Cardile despre Fiin^ si ceea-ce-este15, dac
nici /ceea-ce-este-le/ Tnsusi nu poate fi Fiint, ca un ce unic plasat
in afara multiplicittii (cci el este comun /multiplicitîi/, afar
doar dac nu ca o predicane /universal/), e limpede c nici unul
sau unitatea /nu pot juca acest rol/. Intr-adevr ceea-ce-este si
unul sunt in cea mai mare msur predicatele tuturor lucru-
rilor. Rezult c nici genurile nu sunt naturi anume $i Fiinê
autonome fat de celelalte lucruri, nici unul nu poate fi un gen,
din aceleasi raduni din care nici ceea-ce-este, nici Fiint nu pot
constitui un gen .16
In plus, lucrurile decurg cu necesitate ascmntor in toate
aceste cazuri : unul este conceput in tot attea sensuri in cte este
conceput si ceea-ce-este. Rezult c, dat fiind c, intr-adevr,
exist o unitate anume si o natur in cazul calittilor, la fel $i
in cel al cantittilor, este limpede c trebuie cercetat in generai
ce anume este unul, dup cum /ne-am intrebat/ si ce anume este
ceea-ce-este, deoarece nu este suficient /a se spune/ c natura
lor este chiar aceasta.
O r, exist si printre culori o culoare, una, precum albul, si
apoi restul culorilor care deriv din acesta si din negru; iar
negrul este privatiunea albului, dup cum intunericul este priva
tiunea de lumin [aceasta nseamn privatiunea de lumin].
Astfel inct, dac existentele ar fi culori, eie ar reprezenta un
anumit numr. Dar un numr de ce anume ? De culori, desigur,
iar unul ar fi atunci una dintre culori, de exemplu, albul. La
fel, dac existentele ar fi intervale muzicale, si eie ar reprezenta
un anume numr, si anume de semitonuri, ins Fiinta inter-
valelor nu ar fi numr. Iar unul /seriei/ ar fi ceva a crui Fiint
nu este unul /indeterminat/, ci sem itonul . 17
15 Cartea Zeta, cap .13.

16 S-a aratat in Cartea Beta, cap. 3, (v. si nota 25) ca ceea-ce-este
(existenta) si idendtatea (unul) nu sunt genuri, deoarece ele se pot
predica despre propriile diferente.
17 A ristotel arata ca, acolo unde existentele sc pot inseria cumva,
sau ele provin prin multiplicarea unui element primordial, acela poate
fi socotit unul seriei respective sau al genului; dar el nu este totusi
CARTEA IO TA (X ) 367
La fel se petrec lucrurile si cu sunetele articlate ale lim bii: 1054 a

dac existentele ar fi un numr de sunete elementare, si unul
/seriei/ ar fi atunci o vocal elementar. lar dac existentele ar
fi poligoane, /ele ar reprezenta atunci/ un numr de figuri, iar
unul /seriei/ ar fi triunghiul. Acelasi rationament se poate face
si n celelalte genuri, nct rezult c si n cazul afectiunilor,
si n cel al calittilor, si n cel al cantittilor, $i n miscare, dac
exist numere si dac exist un element primordial n tate
aceste genuri, existentele respective reprezint un numr deter-
minat de lucruri, iar unul respectiv este un unu determ inat; si
nu unul n sine c t o j t o oorcc este Fiinta. lar atunci este necesar
ca aceeasi situare s-o avem si n cazul Fiinêlor, cci se intmpl
acelasi lucru pretutindeni.
Este limpede, prin urmare, c unul, n orice gen, este o natur
anume /determinat/, dar c nicieri unul In sine nu este natura
/respectiv/; ci, dup cum n cazul culorilor trebuie cutat o
(una) culoare n calitate de unu in sine, tot asa si in cazul Fiintei,
unul in sine este, de fapt, o Fiinta / anum e! . 18
C unul (unitatea) si ceea-ce-este semnific cumva acelasi
lucru este limpede deoarece ele urmeaz /categoriilor/ n tot
atatea sensuri cate categorii sunt, dar nu se afl n nici una dintre
ele; de exemplu, unul nu se afl nici in categora Fiintei, nici
in cea a calittii, ci se comport asemntor cu ceea-ce-este . 19
Fiinta seriei, cci este intotdeauna vorba despre un numr determ i

nat de culori, de sunete, de sem itonuri etc. U nul ca atare este
indeterminat, si ca atare, el nu poate fi Fiinta si nici nu poate constitui
elem entul prim ordial n tr-o serie sau un gen crede A ristotel
m potriva pitagoricienilor si a platonicienilor.
18 Iarsi si iarsi se vede c pentru A ristotel Fiinta presupune
determ inatii. Ceva este Fiinta tocm ai n msura n care are determ i-
natii, este un ce dfinit, si ca atare are o anumit autonomie (fie si nu-
mai conceptual). D e aceea $i unul sau unitatea nu sunt Fiinte dect
dac au o determ inare (prim ul elem ent d in tr-o serie etc.).
19 U nu nu este nici Fiin, nici calitate, nici cantitate, asa cum nici
existenta nu este Fiint, calitate, cantitate etc. Invers, diferitele cate
gorii au parte de existenta si de unitate.
368 M ETAFIZICA
D e asemenea, rezult aceasta si din faptul ca termenul un om

nu atribuie ceva in plus fata de termenul ,,om , dup cum nici
/copula/ a fi nu atribuie ceva in plus fata de a fi intr-un
anume fel, sau de o anumit mrime, sau esenta unittii nu
adaug nimic fata de esenta individualittii.20
Capitolul 3
U n u l si multiplul se opun in mai multe sensuri, dintre care

unul se refer la opozitia celor dou ca cea a indivizibilului
fata de divizibil. Cci ceea ce a fost divizat sau este divizibil
se numeste multiplu, in timp ce ceea ce este fie indivizibil, fie
nu a fost divizat /se numeste/ unu.
Deoarecens opozitiile sunt de patru feluri, fin cazul nostru/,
unul dintre termeni este exprimat prin privatiunea /celuilalt/,
si nu este vorba despre o negatie prin contradictie, nici prin
relatie, [ar fi vorba despre termeni contrari ] . 21
O r, unul se concepe si se lmureste pornind de la contrariul
su, iar indivizibilul pornind de la divizibil; de aceea mul-
timea si divizibilul sunt mai accesibile senzatiei dect indivi
zibilul. Rezult c, din punct de vedere conceptual, multimea
este anterioar indivizibilului datorit senzatiei.22
20 Vezi Cartea Gam ma, cap. 2.

21 C ele patru feluri de opozitie sunt: contradictia, contrarietatea,
relatia si privariunea. V. Cartea D elta, cap. 10. O p ozitia unului si a
multiplului, redus la cea a indivizibilului si a divizibilului, este de
tipul privatiunii: indivizibilul este privatia divizibilului. (Textu l este
incert, de altfel.)
22 Pasaj d ifcil: aparent A ristotel se con trazice: dac conceptual
multiplul este anterior unului, cum de se intm pl aceasta datorit
senzatiei". C red c A ristotel vrea sa spun urm toarele: rationnd
asupra unului si a multiplului, dar totodat tinand seama si de ex
gemele senzatiei, vom constata c multiplul este cunoscut inaintea
unului, cci senzatia inftiseaz m ultiplicitatea lucrurilor. U nul este
totusi anterior multiplului, dar nu pentru cunoasterea uman, ci in
sine. V . Cartea Zeta, cap. 4.
D ar proprii unului sunt, asa cum am explicat n Diviziunea

contrariilor, identicul, asemntorul si egalul, n timp ce multi-
plului i sunt proprii diferitul, neasemntorul si inegalul.
Or, fiindc identicul are multe sensuri, noi ne referim uneori
la el n sensul identittii numerice, alteori l avem n vedere cnd
ceva ar fi unu /si identic cu sine/ si ca forma, dar si numeric,
de exemplu, cnd am spune ca tu e$ti unu si acelasi cu tine nsuti
fi ca form a si ca materie.23 In alt sens /vorbim despre identitate/, 105 4 b
dae dcfinitia Fiintei prim e24ar fi una si aceeasi, precum spunem
ca liniile drepte egale sunt dentice, si ca /sunt dentice/ si patru-
laterele cu laturi si unghiuri egale, desi eie formeaza o multi-
plicitate. D ar in aceste cazuri egalitatea reprezint o unitate.
Sunt /considerate/ asemntoarc lucrurile care nu sunt
absolut dentice, nici indistincte in privinta Fiinei lor com-
puse, dar sunt /totusi/ dentice ca forma, precum patrulaterul
mai mare este asem enea patrulaterului mai mie, si drcptele
negale /sunt si eie /asem enea. Eie, ntr-adevr, sunt asemenea,
dar nu sunt pur si simplu dentice. Alte lucruri, la care exista
o proprietate in grad mai mare sau mai mie, /sunt asemn-
toare/ dae, avnd aceeasi forma, nu au proprietatea respectiv
nici in grad mai mare, nici mai mie. Alte lucruri sunt numite
asemntoare, dae ar poseda una si aceeasi proprietate ca
forma, precum albul, in proporne mare sau mica, fiindc forma
lor este una. Aitele sunt numite asemntoare, dae au, printre
nsusiri, mai multe dentice dect diferite, fie in mod absolut,
fie /le au comune/ pe cele la vedere < r Ttpxeipco; de pild,
cositorul este asemntor argintului prin faptul ca este alb, aurul
este asemntor focului prin faptul c e galben si roscat.
D e aici rezult eu claritate c si altul <t iepov>, si nease
m ntorul au m ai m ulte sensuri: mai nti, altul si identicul
23 Se vede de aici c diferentierea indivizilor apartinnd aceleiasi

specii este, la A ristotel, o chestiune de diferent de materie. D ac si
materia este identic, indivizii form eaz o unitatc numeric, adic
este vorba despre unul si acelasi individ.
24 Adic Form a.
370 M ETAFI7.ICA
sunt termeni opusi; iati de ce orice lucra este fata de orice lucra
fie identic, fie un altul.
In alt sens, /se spune c sunt alte luerari/ dac nu exist deo-
potriv att o singur materie, cat si o singur form a; de aceea
tu esti alt om dect vecinul tu. In al treilea sens se vorbeste
in matematica.
Asadar, ceva este identic /cu ceva/ sau divers /in raport cu
ceva/ fiindc orice se raporteaz la orice; e vorba despre lucru-
rile care au unitate si existent. Cci /altul nu este termenul/
contradictoriu pentru identic; de aceea identicul si altul nu sunt
predicate ale celor ce nu exist (in cazul lor se poate vorbi
despre neidentic), ci sunt predicatele tuturor existentelor. Cci
fie sunt unul si acelasi lucra, fie nu sunt unul si acelasi lucra
toate cate sunt in mod naturai existente si unitri.25
Astfel se opun altul si identicul.
D iferenta <5ta(popa>, ns, si alteritatea <xe prric;> nu sunt
totuna. ntr-adevr, nu este necesar ca altul si termenul la
care el se raporteaz sa fie aitele in virtutea unei note distinc
tive: cci orice lucra existent este fie altul, fie acelasi /cu un
alt lucra existent/. Dimpotriv, diferitul este diferit prin ceva
anum e de lucrai de care el este diferit, astfel nct este necesar
sa existe ceva identic fa t a de care lucrurile respective sa se
diferen tieze < x am a n e iv a t qj 5ta(ppoDOtv>.26
25 A ltul si identicul spune A ristotel nu sunt termeni contra-

dictorii, deoarece doua lucruri pot sa nu fie nici dentice, dar nici
diverse, in m isura in care sunt asem anatoare sau diferite (v. infra).
Aceasta este valabil pentru ceea-ce-este, pentru existente. D oua enti-
tati inexistente, de exemplu un triunghi ptrat si un patrat cu trei
diagonale, nu pot fi dect declarate non-identice. Ideea este c pentru
a stabili identitatea sau alteritatea trebuie sa firn asigurati mai nti
c entitatile com parate au o existent efectiva.
26 In ultima instanti, singur nota co m u n i in cazul alterittii
simple este existent. D ar diferenta, spune A ristotel, presupune mai
m ult: o trstur anume diferentiatoare, identificata de obicei (dar
nu obligatoriu, cum se va vedea) cu form a sau cu actualizarea, $i un
substrat com un, genul, identificai cu materia sau virtualitatea.
Iar acest ceva identic /pe care lucrurile il au Tn comun/ esce

g en u l sau specia /forma/. Intr-adevr, orice diferentiere se ma
nifesta fie prin diferenta generica , fie prin diferenta specifica
< > . 27
Prin gen se diferentiaz lucrurile care nu au com uni materia,
nici nu comporta o generare reciproca, precum cele care apartin
unei categorii diferite. Prin specie se diferentiaz lucrurile care
posed un acelasi gen (se numeste ,,gen predicatul prin care
sunt numite la fel ambele specii, diferite sub raportul Fiintei)28.
Contrariile sunt diferite, iar contrarietatea este o diferenta.
C presupunem corect acest lucru este limpede prin inductie :
cci toate lucrurile care se diferentiaz /intre eie/ par s fie si
dentice; eie nu sunt diverse pur si simplu, ci unelc sunt diverse
datorit genului, altele se afl cuprinse in aceeasi formula a
predicatici, Tnct eie apartin aceluiasi gen si sunt dentice prin
gen. S-a artat in alt parte ce fel de lucruri sunt dentice sau 1055 a
diverse prin gen.
27 Pasajul com porta o anumit neclaritate: lucrurile diferite au un

element com un totusi, n raport cu care ele sunt diferite. Dac ele sunt
plasate n genuri diferite, atunci nu pot avca In com un dect cel mult
un gen superior: de exemplu, viettile si mineralele au ca gen comun
substantele chimice compuse. Dac genul este comun, atunci diferenta
se face prin specie. In fine, dac elementul com un este specia, atunci
diferenta se face prin unirea formei cu materia concret.
N u trebuie uitat c A ristotel identific genul cu materia si specia
(form a) cu diferenta ( actualizarea). Elem entul com un este
asadar materie, In timp ce elementul diferentiator este forma (sau
actualizarea).
n orice caz, pasajul acesta si cel care urmeaz pan la sfarsitul
capitolului au dat multa btaie de cap interpretilor.
In fapt, A ristotel stabileste sensurile a doi term eni: altul ceea
ce nu presupune nici o identitate, In afar de existenta pur, si difentul,
care presupune si o not comun.
28 Specia ,o m si specia cal" sunt diferite sub raportul Fiintei
lor frm ale, dar li se poate atribu acelasi predicat: cel de animal.
372 M ETA FISICA
Capitolul 4
Deoarece este posibil ca lucrurile diferite sa se diferentieze

reciproc mai mult sau mai putin, exist si diferenta m axima,
si pe aceasta o numesc contrarietate <vavricxnc;>. C ea este
diferenta maxima este d ar tn baza inductiei. Intr-adevr, la
lucrurile care se d iferen p a z p rin gen nu exist un drum de
trecere intre eie, ci eie sunt plasate la mare distanti si sunt
incom ensurabile <(krtytPA.r|'ra> . 29
Dar lucrurile care se diferenpiaz prin specie sunt generate
din contrarii luate ca termeni extremi; or, distanza dintre ter-
menii extremi este maxima; rezult c si distanta dintre contrarii
/este maxim/. ns ceea ce este maxim in fiecare gen este perfect
<'tiov>. Intr-adevr, este maxim lucrul care nu poate fi
depsit, iar perfect este acela in afara cruia nu se poate concepe
nimic. Iar d iferen ta p erfect <xXeioq 8 ia(popa> posed lim ita,
finalitatea <tXoq>. (C a si in alte cazuri, se numeste perfect
pentru c isi posed limita si finalitatea.) O r, in afara limitei
si a finalittii nu exist nim ic; accstca reprezint cxtremitatea
in orice /gen/ si eie cuprind /totul/, de aceea in afara lor nu exist
nimic, si nici perfectul nu are nevoie de nim ic .30
C, asadar, contrarietatea este diferenta perfect, rezult din
toate acestea: cci, lucrurile contrarii fiind luate in mai multe
sensuri, faptul de a fi perfect va sosi ndat ce la eie va sosi si
29 D e fapt, dupa cum se vede, diferenta prin gen nu este o dife-

ren ti propriu-zisa, de aceea A ristotel considera c diferenta maxim
este cea dintre contrarii n cadrul aceluiasi gen. O anumit impreci-
zie term inolgica de detaliu nu m piedici nsa ca ideea s i fie foarte
clara, n ansamblu.
30 In greaci perfect provine de la cuvantul care Inseam ni sfar-
sit, dar si finalitate, scop . A cest lucru este foarte im portant
pentru a intelege cum con ecteazi n mod subtil A ristotel ideea dife-
rentei perfecte (ad ici a form ei, esentei, Fiintei) cu cea a finalitatii
(scopul, actualizarea). A ceasti conectare este poate elementul esential
din metafizica lui A ristotel alitu ri de ideea m ultiplicittii sensurilor
existente! si cea a Fiintei.
CARTEA I O T A (X ) 373
contrarietatea. Acestea fiind zise, este clar ca nu este posibil

sa existe /chiar/ cu unul mai multe contrarii /decat doua/. (Nici
ceva mai extrem decat extremul nu exista, nici mai multi
termeni extremi dccat doi nu exista pentru un singur interval.)
In general, daca contrarietatea este o diferenta, si daca dife
renta este intre doi termeni, rezulta ca si diferen taperfecta este
intre doi termeni.
Este necesar ca si celelalte dcfinitii ale termenilor contrarii
sa fie adevarate, /daca se porneste de la diferenta perfecta/:
diferenta perfecta diferentiaza cel mai mult (pentru lucrurile
care se diferentiaza prin gen, ca si pentru cele care se diferen
tiaza prin specie nu se poate concepe ceva exterior. S-a aratat,
intr-adevar, ca in raport cu lucrurile din afara genului nu exista
diferenta /in sens propriu/; deci diferenta maxima se regaseste
/in cadrul aceluiasi gen/). O r, cele care se diferentiaza cel mai
mult in cadrul aceluiasi gen sunt contrarii, deoarece diferenta
perfecta dintre acestea este maxima. D e asemenea, cele care se
diferentiaza cel mai mult in cadrul aceluiasi receptacul sunt
contrarii, deoarece m ateria este identica pentru contrarii31; de
asemenea, /sunt contrarii/ si cele care se diferentiaza cel mai
mult sub autoritatea aceleiasi capacitati sau virtualitati (caci
si stiinta referitoare la /obiectele /situate in acelasi gen este
unica). In cazul acestora diferenta perfecta este maxima.
Prima contrarietate este cea dintre posesie si privatiune, dar
nu orice privatiune (caci privatiune are mai multe sensuri),
ci aceea care este perfecta. Celelalte contrarii se concep dupa
modelul acestei contrarietati. Unele lucruri se numesc contrarii
prin aceea ca poseda, altele fiindca fac sau pot face, altele fiindca
sunt preluari sau pierderi ale acestor contrarii sau ale altora.
Iar daca apartin opozitiilor si contradictia, si privatiunea,
si contrarietatea, si relatia, prima dintre acestea este contra 1055 b
dictia. Propriu contradict] ei este ca ea nu adm ite vreun termen
interm ediar /intre cei doi termeni contradictorii/. Insa
contrarietatea admite intermedian, de unde se vede ca nu e
31 Ceea ce este materia sensibili pentru indivizi, este genul pentru

specii, si, de asemenea, virtualitatea in raport cu actualizadle sale.
374 M ETAFIZICA
totuna contradictia si contrarietatea .32 Iar privatiunea este un

f e l de contradictie. Cci sufer o privatiune fie total, fie cumva
determinata ori cel cu totul mcapabil s aib /o anume calitate/,
ori cel care, nscut fiind s aib o anumit calitate, nu o are
totusi. (In multe moduri vorbim despre privatiune, asa cum
am artat in alta parte.33)
Rezult c privatiunea este o contradictie, fie c e definit
drept o incapacitate, fie c e asociat cu substratul care o accept.
D e aceea, dac nu exist termen mediu in cazul contradictiei,
pentru unele privatiuni exist: intr-adevr, orice lucru este ori
egal, ori non-egal /cu un altul/, dar nu orice lucru este fie egal,
fie inegal, ci, dac totusi este in acest fel, el e astfel doar pe un
substrat /care admite/ egalitatea .34
O r, dac generrile /lucrurilor/ au loc prin intermediul
materiei pornind de la contrarii, eie apar fie din forma si din
posesia formei, fie dintr-o privatiune de form, de configurane;
este atunci limpede c orice contrarietate este o privatiune, dar
nu orice privatiune este o contrarietate. Motivul este c lucrul
privat de ceva poate fi privat in multe feluri. Term enii ultimi
ins, din care provin schimbrile, sunt termenii contrari. Aceasta
se vdeste prin inductie: intr-adevr, orice contrarietate are
privatiunea drept unul dintre termenii contrari, dar lucrurile
nu decurg asem ntorin toate situatiile: inegalitatea este /pri
vatiunea/ de egalitate, neasemnrea este privatiunea de asem-
nare, viciul este privatiunea de virtute.
32 Sntosul si bolnavul sunt contrarii.in timp ce sntosul

si non-sntosul sunt contradictorii. In cazul propozitiilor: Univer-
sala afirmativ si universala negativa sunt contrare; universala afirma
tiv si particulara negativa sunt contradictorii.
33 Cartea Delta, cap. 22.
34 O pozitia egal-inegal presupune un substrat care accept o relatie
cantitativ. Acolo unde nu se poate vorbi despre cantitate, se poate spune
doar c avem dc-a face cu o non-egalitate; de exemplu, Intre rosu si
galben nu exist nici egalitate, nici inegalitate, ci doar non-egalitate.
Cu toate acestea, nu se poate spune c egalul si inegalul sunt tcr-
meni contrarii, in sensul in care recele si caldul sunt. Recele si caldul
admit intermedir, dar egalul si inegalul nu.
Deosebirea Antre asemenea situatii/ a fost mentionat: ntr-un

caz, /exist privatiune/ numai dac lucrul respectiv este privat
de ceva, m alte situatii dac este privat de ceva ntr-un anumit
moment sau n tr-o etap /a vietii/, de exemplu, la o anumit
vrst, sau ntr-o privin capitali, sau n tate privintele.
De aceea, pentru nele /contrarietti/ exista termeni medii,
si exista oameni care nu sunt nici virtuosi, nici viciosi, n timp
ce pentru ltele nu exist, ci este necesar ca un numr /natu
ral/ s fie ori impar, ori par; motivul este c n prima situ ale
exist un substrat definit, ceca ce nu este cazul n cea de-a doua
situatie .35
Rezult n mod evident c ntotdeauna unul dintre contrarii
este conceput ca o privatiune. D ar e destul ca primele /genuri/
si genurile contrariilor /s aib aceast proprietate/, de exemplu,
unul si multiplul; cci celelalte /contrarii/ se pot reduce la acestea.
Capitolili 5
Deoarece un contrariu are un singur contrarili, s-ar putea
pune ntrebarea n ce fel se opun unul si multiplul, apoi n ce
fel se opune egalul marelui si micului.
O r, noi, ntotdeauna ntr-o opozitie, folosim interogatia
disjunctiv, de exemplu care din dou, e alb sau e negru ?
si /de asemenea/ : e alb, sau e non-alb ? Nu ntrebm /ceva de
tipul/ ,,e oare om, sau alb ? dect dac asumm o anumit ipo-
tez /disjunctiv/ si vrem s stim, de exemplu, dac a venit
35 n primul caz, substratul este un om, care are o natura determi-

nat (e o Fiint), indiferent dac este vicios sau virtuos. Nu exist
om nedeterm inat. n al doilea caz, numrul nefiind o Fiint nu
are o natur determinat.
S-ar putea spune si altfel: a fi sau nu virtuos pentru om tie de
propriettile contextale, care nu determ in esential subiectul. A fi
sau nu par pentru numr (sau a fi masculin sau feminin pentru om )
tie de propriettile esentiale (intr n definida esentei) $i Tn absenta
lor, subiectul este indeterminat. Contrarietatea par-impar este o contra-
dictie, cci un num r Intreg nu poate fi dect sau par, sau impar.
376 M ETAFIZICA
Cleon sau Socrate. Dar acest tip ultim de ntrebare nu se pune

cu necestate pentru nici un gen, ci el provine in ultim i instanti
din ntrebarea disjunctivfundam ntala. Cci numai termenii
opu$i < v x iK e ip ,e v a > nu pot exista laolalt36, lucru de care se
1056 a foloseste si cel care ntreab: cine a venit ? Cci daca ar putea
sta laolalt, ntrebarea ar fi ridicoli. Dar chiar d aci /Socrate
si Cleon ar veni Tmpreun/, si in acest fel ntrebarea se reduce
la opozitie, anume la opoziîa dintre unu si multiplu, de pild:
au venit am indoi sau numai unul dintre ei ?37
Asadar, deoarece in opoziîi cercetarea se face intotdeauna
printr-o ntrebare disjunctiv, dar se spune, pe de alt parte:
este mai mare, sau mai mie, sau egal ? problema este de a
sti care este in raport cu acesti termeni termenul opus egalului.
Cci /egalul/ nu se poate opune nici unuia dintre ei, nici
ambilor. D e ce oare s-ar opune mai curnd mai marelui decat
mai micului ? n plus, egalul se opune /si/ inegalului, de unde
rezult c egalul va avea mai multe contrarii decat unul singur.
Iar dac inegalul semnific acelasi lucru concom itent in ambele
sensuri, ar trebui ca egalul s fie opusul a doi termeni (aceasta
este o dificltate care vine in ajutorul celor care sustin c
inegalul este o dualitate). Ins, in acest fel, un lucru ar avea
dou contrarii, ceca ce este cu neputint.
In plus, egalul apare a fi situat intre mare si mie, dar nici
o contrarietate nu se afl la m ijloc si nici din definida ei acest
lucru nu este posibil .38 Cci nu ar putea exista contrarietate
36 Opoziîa poate fi ori contradictie, ori, cum rezult din exemplele

de mai jo s, contrarietate.
37 A ristotel vrea s arate c orice ntrebare dubl se reduce pn
la urm la o ntrebare disjunctiv, n care term enii respectivi sunt
contradictorii. ntrebarea: Cine a venit, C leon sau S o crate ?" se
reduce la dou ntrebari disjunctive: 1) Cei doi au venit mpreuna
sau a venit numai unul singur? 2) D ac a venit numai unul singur,
acela este unul sau cellalt?
38 Intr-adevr, dup cum s-a artat in capitolul anterior, contra-
rietatea presupune o distanta maxima dintre contrarii, ceea ce inseamn
c ntre un termen mediu si un extrem nu exist contrarietate, deoa
rece distanta nu este maxim.
perfecta situat ntre /alti termeni/, ci mai curnd ea are intot-

deauna un termen /intermediar/ situar ntre sine /ca unul dintre
contrarii si cellalt contrariu/.
Rmne atunci ca /egalul/ s se opun /marelui si micului/
fie ca negatie, fie ca privatiune. Dar el nu se poate opune ambelor;
ntr-adevr, de ce s-ar opune mai curand marelui dect micului ?
Prin urmare, egalul este o negatie p rivativa fi a marelui, $i a
micului. D e aceea, n raport cu ambii se pune ntrebarea dis
junctive, dar nu in raport doar cu unul dintre ei .39
D e exemplu, nu se poate intreba /cu sens disjunctiv/: e mai
mare sau egal, e egal sau mai m ic? Intotdeauna /in acest caz/
sunt trei termeni.40
Dar /opozitia respectiv/ nu este o privatiune in mod nece-
sar. Cci nu orice lucru care nu e nici mai mare, nici mai mic,
e egal, ci doar acelea care prin natura lor sunt astfel .41
Prin urmare, egalul este ceea ce nu este nici mare, nici mic,
dar capabil prin natura s fie sau mare, sau mic. Si el se opune
ambilor, ca o negatie privativ. De aceea el se afia intre /mai/mare
si /mai/ mic.
Si ceea ce nu e nici bun, nici ru se opune si binelui, si rului,
doar c e lipsit de un nume. Intr-adevr, si unul si cellalt au
multe sensuri si nu exista un unic subiect care le primeste. Mai
degrab ins ceea ce nu este nici alb, nici negru /are un nume/,
dar nici acesta nu are de fapt un singur nume, ci sunt definite
cumva culorile crora le revine aceast negatie privativ: cci
e necesar ca /acest intermediar/ s fie ori cenusiu, ori pal, ori
ceva asemntor. Inct cei care suspn c tate cazurile sunt ase-
mntoare /cu acestea/ nu fac reprosuri intemeiate /adversarilor
lor/: ei spun c ar exista un termen mediu intre gheat si mn
39 Cnd spunem c A este egal cu B , spuncm im plicit c A nu e

nici mai mare, nici mai mic dect B. Prin urmare egalul neag att
mai marele, ct si mai micul.
40 Trebuie intrebat: e egal, sau inegal ? Iar dac e inegal, abia atunci
se poate intreba: e mai mare, sau mai m ic?
41 Rosul nu e nici mai mic, nici mai mare, nici egal cu albul,
deoarece genul culorii nu admite relatie mai mare .
378 M ETAFIZICA
care nu e nici gheata, nici mana, de vreme ce si ceea ce nu e

nici bun, nici rau formeaza un intermediar intre bun si rau, dat
fiind ca ar trebui sa existe un intermediar pentru toate lucrurile.
Dar nu e necesar ca aceasta sa se Tntample. Caci pe de-o
parte exista negarea simultana a termenilor contrarii care admit
termen mediu si intre care exista firesc o anumita distanta. Dar
in cazul altor lucruri nu se poate /de fapt/ vorbi despre dife-
1056 b renta. Caci sunt negati simultan termeni care se afla cuprinsi
fiecare in alt gen, astfel incat nu exista aici /pentru ei/ un unic
substrat material com un .42
Capitolul 6
Dificultad asemanatoare ar putea aparea si in legatura cu

unul si multiplul. Caci daca multiplul cste opus unului In mod
univoc < & 7 t A . d x ; > , se vor ivi multe im posibilitati: intr-adevar,
unul va fi pufin sau purine lucruri, iar multiplul se va opune
si putinului.43
In plus, doiul este multiplu, daca dublul este numit muld-
plu, si anume multiplu cu doi; de unde rezulta ca unul este putin.
Caci In raport cu ce este doiul multiplu, daca nu in raport cu
unul si cu putinul ? In fapt, nu exista nimic mai putin /decat unul/.
D e asemenea, precum lungul si scurtul sunt In lungime, tot
asa in multime sunt multul si putinul; si ceea ce ar fi mult
inseamna si m ulte lucruri, dar si m ulte lucruri inseamna mult
(daca nu exista vreo diferenta Intr-un continuu bine definibil);
rezulta atunci ca putinul v a f i o m arim e, m eat si unul v a f i o
marime, daca este in aceasta situatie putinul. Acest lucru devine
necesar, daca doiul este o multiplicitate. D ar probabil ca
multiplicitatcarse concepe, intr-un sens, echivalenta cu multul,
42 E cazul situadei cu mna si gheata: nu exista un gen com un al

lor si de aceea nici nu se poate vorbi despre intermediar.
43 Intr-adevr, se stabilise c orice lucru nu poate avea dect un
singurcontrar; or, dae multiplicitatea are drept con trarpe de-o parte
unitatea, pe de alt parte putinul, acelasi lucru va avea doua contrarii.
dar eie rmn totusi notiuni diferite: de exemplu, apa este ceva
mult, dar nu e o multiplicitate .44
O r, in cazul lucrurilor divizibile spunem c /sunt multe/
ntr-un anumit sens, dac eie alctuiesc o multime in cxces, fie
in mod absolut, fie relativ la ceva (si, la fei, putinul este o multime
avnd o lips); in alt sens ins, eie sunt muhe numeric, si numai
in acestcaz /multul/ se opune unului. In acest fei vorbim despre
unu sau multiplu, ca si cnd cineva ar vorbi despre un /lucru/
si unele /lucruri/, sau despre alb si albe, cat si despre lucrurile
msurate in raport cu msura [si msurabilulj. In acest fei vorbim
despre multiple <noXXanX<Jia> . Cci fiecare numr este mult,
fiindc el consta din unitti, si fnndc este msurabil, fiecare
in parte, cu ajutorul unului, fiind opus unului, nu putinului.
In acest sens si doiul este mult, dar nu este ca o multime
avand un exces, fie in raport cu ceva, fie in mod absolut, ci el
e luat ca primul /mult/. Dar, la modul absolut, doiul este putin.
Cci el este prima multime avnd o lips .45
(D e aceea Anaxagoras s-a Inselat spunnd c toate cele erau
laolalt indefinite si ca multime, si ca m icim e; ar fi trebuit s
spun, in loc de micime, putintate. Cci lucrurile nu erau
indefinite /in acel sens / . ) 46
Intr-adevr, putinul nu exist datorit unului, dup cum
sustin unii, ci datorit doiului.
Asadar unul si multiplul aflate in numere se opun precum
msura si msurabilul. Acelea sunt luate ca relative, cte nu
apartin relativelor in sine. Intr-adevr, am distins in alt parte
c relativele se concep in dou sensuri, intr-un sens ca contrarii,
44 T oat aceast discutic pare fastidioas si chiar inutil, In fond

reduendu-se la constatarea c multul si putinul sunt notiuni relative.
D ar trebuie inteles c A ristotel polem izeaz mereu cu sofistii si c
doreste s nu le lse acestora nici o portit de separe.
45 Dac unul, la modul absolut, nu este multime, ci este opus mul-
timii, prim a multime este doiul. D ar fiindc doiul este mai mie dect
treiul si alte m ultim i, cl este prima m ultim e definit prin lips, ca
m ultim e.
46 M ultul se opune putinului, nu micului spune Aristotel.
380 M ETA FISICA
ntr-alt sens ca stiint n raport eu obiectul de cunoscut, datorit

faptului c ceva este raportat la altceva .47 Si, pe de alt parte,
nimic nu se opune ca unul sa fie considrt mai mie dect
altceva, de pild, dect doi.
Dar, daca el este m ai m ie, el nu este totod at si mie. Cci
multimea este ca un gen al numrului; ntr-adevr, numrul
este o multime msurat eu unitatea, si astfel unul si numrul
10 57 a se opun cumva, dar nu ca contrarii, ci ca entitti apartinnd
relativelor, dupa cum s-a artat. In fe lu l n care prim ul este
/unitatea d e / msur, iar cellalt este obiectul msurat, n acest
fe l ele se opun. De aceea nu orice este o unitate este si un numr,
de pild, dae este vorba despre ceva indivizibil.48
Ins stiinta, raportat n mod similar la obiectul cognoscibil,
nu se com porta totusi n mod sim ilar/ca unul fat de numr/.
S-ar prea, ntr-adevr, cd stiinta este o /un itate d e / m sur si
ca obiectul cognoscibil este lucrul msurat, ns se ntmpl ca
orice stiinta s fie un obiect cognoscibil, dar nu orice obiect
cognoscibil este o stiint, fiindc ntr-un anume fel stiinta se
m soarprin obiectu l cognoscibil.
C t despre multime, aceasta nu este nici contrariul putinu-
lui contrariul acestuia este multul luat ca o multime care
depseste cantitativ fat de o multime care este depsit canti-
tativ , nici lui unu n general. Ci multimea, dup cum s-a spus,
/se opune unului/ n sensul n care ea este divizibil, n timp
ce unul este indivizibil. In ait sens, multimea si unul sc opun
ca relatii, la fel cum tiinta se opune obiectului de cunoscut,
dae multimea este numr, n timp ce unul este unitatea de
msur /cu care se msoar numrul rcspectiv/.
47 Cartea D elta, cap. 15.

48 N u trebuie uitat c pentru greci unu nu este numr, desi exis-
tenta sa face numerele posibile. M otivul principal pentru aceast
distinctie este c numrul este socotit a fi o m ultiplicitate, in timp
ce unul (In sens absolut) este opusul multiplicittii. Pe de alt parte,
pentru greci, numerele (naturale) erau ori pare, ori impare; or, despre
unu nu se poate spune nici c e par (nu e divizibil cu doi), nici impar
(nu admite un elem ent centrai).
CA RTEA IO TA (X ) 381
Capitolul 7
D eoarece este cu putint s existe un intermediar Intre

contrarii si el chiar exista ntre nele contrarii, este necesar ca
intermediarele s provin din contrarii. Intr-adevr, tate inter-
mediarele, ca si lucrurilc ale cror intermediare sunt ele, se a fl
in acelasi gen.
Cci spunem c sunt intermediare acele stadii prin care este
necesar s treac, in prealabil, ceea ce se afl n proces de trans
formare. (D e pilda, daca s-ar trece de la /smetele/ corzii supe-
rioare a lirei spre cele date de coarda inferioar chiar si cu foarte
putin, se va ajunge mai ntai la sunete intermediare.49 Si n cazul
culorilor, daca se va trece de la alb catre negra, se va ajunge la
purpuriu si la gri mai nainte de negru. La fel si n celelalte cazuri.)
Dar n transformrile de la un gen la alt gen nu exista
/termen intermediar/ dect in mod contextual, de exemplu,
daca se trece de la o culoare la o form a .50 Este, prin arm are,
necesar ca interm ediarele s se afle n acelasi gen att cu ele
insele, ct si cu term enii ale cror interm ediare sunt ele. Ins
tate intermediarele sunt ntre anumiti termeni opusi. Cci
numai pornind de la astfel de termeni luati intrinsec este posibil
transformarea. lata de ce este imposibil s existe un intermediar
pentru termeni care nu sunt opusi: n acest caz, ar putea exista
transformare chiar si pornind de la termeni neopusi.
Dar nu exista termen mediu ntre termenii opusi ai unei
contradicfii (aceasta este contradicha o opozitie unde sau
unul, sau altul dintre cei doi termeni este, ntr-un fel sau altul,
prezent, ea neavnd nimic intermediar ) .51
49 Lira avea trei corzi: cea superioar < w tT | > avnd ns sunetele
cele mai joase, cea intermediar < )j. c fT | > si cea inferioar <vf]TT|> cu
sunetele cele mai nalte.
50 D e pild, dac s-ar spune c, atunci cand o bucat de metal s-ar
topi In foc, am spune c se trece de la un metal cenusiu la un unul lichid.
51 C ontradictia este ntre A si non-A , astfel nct un subiect S s
fie ori A, ori n o n -A ; nu poate, prin urmare, exista term en interm e
diar, conform principiului tertiului exclus. (C artea Gam m a, cap. 7.)
382 M ETAFIZICA
In rest, termenii opusi sunt prin relatie, prin privatiune si

prin contrarietate ,52 In cazul relatiilor care nu sunt contrarietti,
nu exista intermediar, deoarcce aici /termenii/ nu se afl situati
in acelasi gen. Intr-adevr, care este intermediarul dintre stiint
si obiectul ei ? In schimb, exista un intermediar intre mare si mie.
1057 b Dar, dac intermediarele se afl situate In acelasi gen, dupa
cum s-a artat, si anume, situate Intre contrarii, este necesar
ca ele s consten din aceste contrarii. Cci, sau va exista un
anume gen al lor, sau nici unul. lar daca va exista un gen /al
contrariilor/, astfel nct s existe ceva anterior contrariilor,
diferentele contrare vor fi anterioare /speciilor contrarii/
adic diferentele care produc spedile contrare ale genului: in-
tr-adevr, spedile sunt formate din gen si din diferente. (De exemplu,
daca albul si negral sunt contrare, primul este o culoare care
distinge /obiectele/ <5taKpiTtKv xpcp.a>, iar cellalt este o
culoare care le confunda ccuYKpiTiKv 3^x4 1 0 0 . Acestea ceea
ce distinge si ceea ce confunda sunt diferentele, ce sunt ante
rioare /culorilor respective/. A stfel incat aceste /d iferen te/
reciproc contrarii sunt anterioare, iar diferentele contrarii sunt
m ai d eg ra b con trarii/ dect spedile contrarii/ .) 51
D ar si celelalte /spedi/, si intermediarele sunt alctuite din
gen si din diferente. (D e exemplu, culorile sunt intermediare
Intre alb si negru si trebuie concepute ca provenind din gen
culoarea este un gen si din anumite diferente. D ar aceste
diferente nu vor fi primele contrarii54, cci de ar fi asa, fiecare
culoare ar fi sau alb, sau negru. Asadar exist si alte diferente
si eie vor fi situate ntr op rim ele contrarii, in timp ce prim ele
52 Relatie. m a m -co p il ,privatiune. In tre g -n eln treg ; contrarie

ta te: rece-cald .
53 C ontrariile sunt produse, in cadrul genului, de aplicarea unor
diferente care trebuie s fie ele Insele contrarii pentru a produce
speciile contrarii, si chiar In mai mare m isura contrarii dect speciile.
O r, cnd aceste diferente sunt prezente Impreun In cadrul genului
com un, eie nasc intermediarele. I a ti de ce se poate spune c inter
mediarele sunt produse de contrarii.
5,1 Adic diferentele care produc, de pild, rosul sau galbenul.
diferente sunt ceea ce distinge fi ceea ce confund. ) Rezult c

trebuie cutate aceste prime dem ente care nu sunt contrare
in cadrai genului, respectiv, din ce anume constau interme-
diarele /situate intre contrarii/. Cci este necesar ca cele situate
in acelasi gen sa fie alctuite din entitî necompuse in raport
cu genul, sau s fie /eie insele/ necompuse .55
C ontrariile, asadar, nu sunt compuse unele din aitele, inct
sunt principii; intermediarele ins sunt /compuse/ fie toate,
fie nici unul /nu este compus din contraru/. Cci din contrarii
se naste ceva, astfel nct s existe o transformare ctre acesta,
inainte ca sa existe transformare ducnd ctre contrarii. Intr-a-
devr, /unul dintre contrarii/ va fi /in acest ceva/ mai mult sau
mai putin dect cellalt. Asadar si acesta va fi un intermediar
intre contrarii.
$i celelalte intermediare, prin urmare, sunt toate compuse.
Cci un compus, mai mare fiind dect un tcrmen /extrem/ si
mai mie dect cellalt /termen extrem/, se compune din acei
termeni fat de care el este mai mare, respectiv mai mie. Dar,
fiindc nu exist alti termeni apartinnd aceluiasi gen, anteriori
contrariilor, toate intermediarele ar fi alctuite din contrarii,
astfel incat si toti termenii subordonati, contrariile, interme
diarele, vor fi alctuite din p n m ele contrarii ,56 C, asadar,
intermediarele toate se afla in acelasi gen si sunt situate intre
contrarii, si c eie toate sunt constituite din contrarii este limpede.
Capitolili 8
Ceea ce este altceva prin specie este altceva fat de ceva si
trebuie ca acest ceva s apartin ambelor lucruri. D e exemplu,
dac esti un alt animai prin specie /dect mine/, este vorba
despre dou animale. Este deci necesar ca cele diferite prin specie
s se afle situate in acelasi gen. Intr-adevr, numesc gen ceva
prin care ambele luerari sunt concepute ca fiind unul si acelasi,
55 D iferenta nu este reductibila la gen.

56 Evident, primele contrarii sunt diferentele contrarii despre care
a fost vorba mai inainte.
384 M ETA FISICA
avnd o diferent non-contextual, fie c el este luat ca materie,

fie ntr-altfel.
1058 a Intr-adevr, trebuic nu numai ca genul comun sa apartin
/ambelor specii/, precum ambele vietati sunt animale, ci si
ca acest animai sa fie altul in fiecare dintre cele dou vietati,
astfel nct un an im ai este eal, in timp ce un altul este om. De
aceea acest gen comun trebuie s fie diferentiat prin specia
unuia si a celuilalt. Va fi, prin urmare, in sine, o /specie/ un
animai calificat Tntr-un fel, cealalt un animai calificat intr-alt
fel; de exemplu, primul va fi cal, al doilea om. Este atunci
necesar ca aceast alteritate sa fie diferen fa genului. Numesc,
Intr-adevr, diferent genului o alteritate care face ca ceva
anume /genul/ sfie altceva.
Ea va fi, asadar, o contrarietate (e d ar In baza inductiei).
Intr-adevr, toate lucrurile se divid logie prin termeni opusi,
si s-a artat faptul c contrariile se afl situate in acelasi gen.
Cci contrarietatea era o diferent perfect, iar orice diferent
in specie este a ceva in raport cu altceva, astici nct acest
/alt/ceva este identic si gen pentru ambele specii care sunt opuse
/prin contrarietate/. (D e aceea, toate contrariile se afl situate
in aceeafi linie de predicatie < >
este vorba despre cele diferentiate prin specie si nu prin gen,
si eie sunt cel mai mult diverse Intre eie; Intr-adevr, diferent
lor este perfect. Iar eie nu pot s apar laolalt.) Asadar,
diferent este o contrarietate.
Accasta inseamn deci a fi altceva prin specie : cnd entitti
indivizibile <>, aflndu-se in acclami gen, p o sed o
contrarietate (cele indivizibile si care nu posed o contrarietate
sunt dentice prin specie ) .57
Contrariettile apar, Intr-adevf, In procesul de diviziune
logic si la termenii intermediari, Inainte chiar de a se ajunge
la /spedile/ indivizibile .58
57 (indivizibile) se refera aici la speciile indivizibile ( infi-

m ae species), mai curnd dect la indivizi.
58 D e exemplu, dac se divide genul animai, se poate ajunge la
termeni intermediari de tipul animai cu blan -an im ai far blan,
De aici rezulta ca, in raport cu numitul gen, nici una dintre

speciile genului nil este nici identica /cu el/, nici diferita /de
el/ prin specie. i pe buna dreptate: caci materia este clarifi-
cata prin negatie; iar genul este materia acelui lucru al carui
gen este numit (ma refer la gen nu in sensul de neam, precum
neamul H eraclizilor, ci in sens natural. ) 59
D e asemenea /speciile nu sunt nici identice, nici diferite/
nici in raport cu /speciile/ care nu se afla in acelasi gen, ci ele
se vor diferentia /doar/ prin genul /lor/ de acelea, in timp ce
se vor diferentia prin specie de speciile aflate in acelasi gen.
Caci este necesar sa fie o contrarietate diferenta a ceva /fata
de altceva/ care se diferenîaza prin specie. O r, diferenta exista
numai la /speciile/ care sunt situate in acelasi gen.
Capitolul 9
S-ar putea cineva intreba, de asemenea, de ce femeia nu se

diferentiaza de barbat prin specie, dat fiind ca femininul si
masculinul sunt contrare, iar diferenta este o contrarietate;
totusi un animal femeia si unul mascul nu sunt diferite prin
specie. Raspunsul este ca aceastd diferenta / intre masculin si
fem in in / apar{ine intrinsec animalului. Ea nu este precum
diferenta dintre albeata si negreala, ci atat femeia, cat si masculul
apartin anim alului ca atare .60
intre care exista o opozitie, chiar inainte de a se ajunge la speciile

indivizibile, de tipul caini, vrabii etc.
59 inseamna in greceste, in sens, propriu, neam, familie ;
sem nificatia cuvantului s-a abstractizat in speculatia filozofica. La
A ristotel, genul este echivalentul logic al m ateriei pe plan fizic.
60 Este vorba, desigur, despre distinctia dintre diferente esentiale,
cuprinse in definitia speciei sau a genului, si diferente extrinseci defi-
nitiei. Animalul confine, in definitia sa, notiunea femininului si a
masculinului. D e asemenea, orice specie subordonata unui gen trebuie
sa impartaseasca proprietatile esentiale ale genului.
386 M ETA FISICA
Aceast aporie este aproape identica cu cea care vrea sa stie

de ce o contrarietate creeaz specii diferite, in timp ce alta
nu, de exemplu, contrarietatea dintre cu picioare si inari-
pat da, dar aceea dintre albeat si negreal nu. Sau e asa
fiindc unele sunt insubripropni ale genuini colicela
>, in timp ce aitele nu sunt
1058 a Apoi, exist, pe de-o parte, forma, pe de alta parte, materia.62
O r, contrariettile din form i /definitie/ conduc la o diferent
specifica, in schimb, cele care se afl in compusul cu materie
nu conduc la asa ceva. lata de ce nici pielea albi, nici cea neagr
a omului nu /formeaz specii diferite/, nici nu exist o diferent
/specifici/ a omului alb in raport cu omul ncgru, nici mcar
dac i s-ar da un nume diferit. Cci /in acest fel/ omul este
luat ca materie, or, materia nu produce diferent /specific/.
De aceea oamenii /individuali/ nu sunt specii ale omului,
desi crnurile si oasele din care cutare sau cutare este alctuit
sunt diferite. Evident, intregul compus este diferit, dar in specie
nu exist diferent, pentru c nu exist contrarietate inclus
in definitie. Iar aceasta este ultimul indivizibil /din punct de
vedere conceptual/.
Callias este fo rm a -/d efin itie/ luatd m preuna cu m ateria.
Iar albul este om, deoarece Callias este om, ins numai lntr-un
anum e context omul /este alb/. N ici cercul din bronz, nici cel
din lemn /nu sunt specii diferite ale cercului/. N ici triunghiul
din bronz, nici cercul de lemn nu se diferentiaz in ceea ce
priveste specia din cauza materiei /diferite/, ci fiindc in
definirla lor se afl o contrarietate .63
61 nsusirile proprii (intrinseci) ale genului subordonat creeaz

diferente de tip specific, in timp ce alte Insusiri, care nu sunt intrin
seci nu creeaz astfel de diferente.
62 Se stie c genul privit dinspre specii este identificat cu ma
teria. In alt sens, genul poate fi vzut ca o specie mai cuprinztoare
si definit ca atare. Regula este c ceea ce este cuprins in definitie
conduce la diferentieri specifice.
63 Inc o data, trebuie observat com plexitatea notiunii de ma
terie la Aristotel. 1 ) Materia este materialul din care este alctuit
D ar oare materia nu produce lucruri diferite prin specie,

fiind ea cumva diferit, sau sunt situatii cnd ea produce astfel
de lucruri ? De ce acest cal este diferit prin specie de acest om ?
Desigur, formele lor sunt unite cu materia. Sau, fiindc exist
o contrarietate in forma sau definire ? Dar exist /o contrarietate/
si Tntre omul alb si calul negru, iar ea tine de specie, si nu de
faptul c unul este alb si cellalt negru, deoarece, chiar dac
ambii ar fi albi, totusi cele dou vietati ar fi diferite ca specie.
Dar masculinul si femininul suntinsusiri proprii animalului,
ns eie nu se afl in Fiinta sa, ci in materie si in trup; de aceea
aceeasi smnt devine femel sau mascul supus fiind unor
anumite actiuni.64
S-a artat, asadar, ce nseamn a fi diferit prin specie, si de ce
unele lucruri se diferentiaz prin specie, in timp ce altele nu.
Capitolili 10
Deoarece contrariile sunt diferite prin specie, iar pieritorul
si nepicritorul sunt contrarii (privatiunea este, Tntr-adevr, o
un corp. 2) M ateria este, sub raport logie, genul proxim . Asa cum
insul individuai se com pune din m aterie (m aterial) si forma
(configurane), specia se com pune din gen si din diferent. Ceea ce
asociaz ambele m aterii este aspectul lor de virtualitate, faptul c i
eie, indeterm inate fiind, pot avea difente deveniri.
64 Aceast teorie biologica este asociali cu ideea c exista proprie
tri intrinseci. A cestea ar fi ns ale materiei, si nu ale form ei. Vezi
si nota 60. Exist, prin urm are:
a) diferente individuale, date de materia diferit in cadrul aceleiasi
specii (alb-negru).
b) diferente tinnd de esenta speciei, dar care nu sunt totusi
cuprinse in definitia speciei (m asculin-fem inin) si care nu creeaz
specii separate.
c) diferente ntre specii diferite, atunci cnd exist definitii diferite,
care presupun un gen com un (om -cal).
d) diferente sau mai degrab alteritti in cazul unor genuri diferite:
om-nas.
388 M ETA FISICA
incapacitate determinar), este necesar ca pieritorul si nepie-

ritorul s fie diferite ca gen .65
Ins am vorbit despre denumirile universale, astfel ncat ar
putea s nu fie necesar ca orice lucra nepieritor si pieritor s
fie diferit prin specie, precum nici albul si negral nu sunt. (E
posibil, ntr-adevr, ca acelasi lucra sa fie /si alb, si negru/, si
chiar simultan, dac ar fi vorba despre un universal.66 De exem-
plu, om ul ar putea fi deopotriv alb si negru; si individualele
ar putea accepta contrariile: acelasi om ar putea fi alb si negru,
dar nu concom itent. Ins albul si negral sunt contrani.)
D intre contrarii ins, nele apartin unor lucruri in mod
contextual, precum cele mai sus-mentionate si nenumrate
ltele; ltele nu pot apartine /in acest fel/; printre acestea sunt
1059 a si pieritorul si nepieritorul. Cdci nim ic nu este p ieritor in m od
contextual 67 Intr-adevr, contextualul poate si s nu existe, dar
pieritorul apartine propriettilor necesare ale lucrurilor unde
el se afl. Altminteri, unul si acelasi lucra va fi si pieritor si
nepieritor, dac este cu putint ca el s nu aib proprietatea de
65 Pasajul este dificil, dcoarece, dupa ce a prcdt, ne-am astepta

ca A ristotel s su stin i c i pieritorul si nepieritorul d iferi ca specie,
si nu ca gen. U nii interpreti au luat cuvntul ,,gen n sens generai,
considerndu-1 oarecum sinonim aici cu specie. A ltn au considrt
textul altcrat. Altii au considrt pasajul neautentic sau apartinnd
unei alte faze a lui A ristotel.
Pe de alt parte, trebuie observt c i, dae materia este cea care
aduce pieirea, si d aci unitatea materiei duce la unitatea genului,
absenta materiei (sau mcar a materiei sensibile) din lucrurile
nepicritoare precum astrele, sufletul ar presupune c i acestea
d iferi nu doar prin specie de cele pieritoare, dar si prin gen.
C i A ristotel ntelege aici gen si nu specie, deoarece el insista
asupra distantei enorm e dintre pieritor si nepieritor, este evident din
finalul capitolului, care pregteste Cartea Lambda.
66 Evident, primele contrarii sunt diferentele contrarii despre care
a fost vorba mai nainte.
67 Pieritorul nu arc o existent necesari. D ar d aci ceva poate pieri
nseam ni c pieirea sa nu este contextual, n sensul c i s-ar putea
petrece, sau nu.
a pieri. Sau este, asadar, necesar ca Fiinta pentru orice lucra

pieritor s fie pieritoral, sau ca pieritorul s se afle in Fiinta
respectiva. Acelasi rationament este valabil si in legatura cu
ncpieritorul. Ambele, intr-adevr, apartin propriettilor necesare.
Principiul potrivit cu care ceva este pieritor, in timp ce
altceva nepieritor presupune o opozitie, inct este necesar
ca lucrurile respective s fie ltele prin gen. Este limpede, de
aici, c nu pot exista Form e in felul in care sunt vzute de unii
filozofi. Cci /in acest caz/ si om ul va fi deopotriv pieritor
si nepieritor. Totusi, prin specie, Frmele sunt considerate
dentice cu indivizii, si nu avnd doar un nume comun. Dar
cele diverse prin gen se diferentiaza /ch iari m ai mult dect cele
care se diferentiaza prin specie.68
68 Platonicienii sustin zice A ristotel c Form ele (x ) si

indivizii care se aseamn cu Form ele tin de acelasi specie.
O r, nu numai c eternul si pieritorul nu apartin aceleiasi spccii, dar
nu apartin nici mcar aceluiasi gen, asa cum s-a vzut, dcoarece nu
au o materie comun. (Astrele au o materie celesta, lipsit de contrarii,
iar m otoarele lor inteligibile nu au materie deloc, ci sunt actualizri
pure.) A ristotel pregteste aici discutia despre Fiintele divine din
Cartea Lambda.
CARTEA KAPPA (XI)
Rezum atul C rtilo r Alpha mare, Beta, Gam m a (cu nele sem ni-
ficative d iferente), Epsilon. Reluarea rezumativa a unor capitole din
Fizica, privitoare la miscare ca trecere de la virtualitate la actualizare.
M iscarea este actualizare, dar incom pleta. D esprc infinit. D e ce el
nu poate exista actualizat. D espre miscri.
CapitoluI 1
C ntelepciunea este o stiint ce are drept obiect principiile

este evident din primele capitole n care s-au parcurs dificul
tadle existente Tn doctrnele expuse de alti filozofi n legtur
cu principiile.
Dar 2 cineva ar putea s-si puna ntrebarea dac Tntelepciunea
trebuie considerat drept constituind o singur stiint sau mai
multe. Cci, dac este una singur, /trebuie tinut seama c/
stiint contrariilor este ntotdeauna una, dar principiile nu sunt
contrarii. lar dac nu este una, ce fel de stiinte sunt acestea?
Apoi, cercetarea principiilor demonstratiilor tie de o singur
stiint, sau de mai multe ? D ac tie de una singur, de ce de
aceasta mai curnd dect de oricare alta ? lar dac tie de mai
multe, ce fel de stiinte trebuie s fie considrate acestea?
Apoi, stiint respectiv are drept obiect tate Fiintele, sau
nu ? Dac nu are drept obiect tate Fiintele, este greu de artat
pe care le are /drept obiect/. lar dac exist o singur stiint
pentru tate Fiintele, este neclar cum se poate s existe aceeasi
stiint pentru mai multe /feluri de Fiinte/.
Apoi, oare [exista demonstrade] numai n legtur cu Fiin
tele, sau si cu contextele lor ? Dac exist demonstrare n legtur
cu contextele, nu exist demonstrade n legtur cu Fiintele.
O r, dac este alta /stiint/ contextelor /decat cea a Fiinêlor/,
care va fi flecare dintre ele si care din dou are precedent ? In
msurain care este demonstradv, /stiint/ ar trebui s se ocupe
1 Sumar recapitulare a C artii Alpha mare.

2 Urm eaz recapitularea aporiilor din Cartea Beta.
394 METAF1ZICA
cu contextele; in msura ins in care ea se ocup cu principiile,

ea are ca obiect Fiintele .3
Ins stiinta cautat nu trebuie considerata a avea drept
obiect radunile de a f i artate in crtile despre Fizic ; cci /acele
raduni/ nu se refera la scop. (Acesta este binele, iar el se afl
in actiunile practice si in lucrurile in miscare. Iar acesta binele
este cel dintai care pune in miscare: astfel este finalitatea.
D ar /se pare c/ cel dintai lucru care mise nu se afl printre
lucrurile nemiscate .) 4
In general, apare urmtoarea dificltate: oare stiinta p e care
1059 b o cautam acum are in vedere Fiintele senzoriale, sau nu, ci are
in vedere alte Fiinte ? Cci, dac ea are In vedere alte Fiinte /dect
cele senzoriale/, ea s-ar referi fie la Form e, fie la entittile
matematice. Dar Frmele nu exist e dar. Totusi dificultatea
se mentine, chiar dac existenta lor ar fi acceptat: de ce nu
se intmpl, precum in cazul entittilor matematice, si in cazul
celorlalte entitti care sunt Form e? Vreau s spun c plato-
nicienii situeaz entittile matematice intre Form e si lucrurile
senzoriale ca pe un al treilea ordin, separat att de Form e, ct
si de lucrurile din lumea noastr; si totusi al treilea om nu
exist /in cazul lor/, nici cal separat de el insusi si de caii
individuali.5
3 Cartea Beta, cap. 1 si 2. O stiinta demonstrativ nu-si poate de-

monstra principiile; or, stiinta suprema are ca obiect principiile supreme,
care sunt indemonstrabile. Pe de alta parte, se pare c o stiint dem on
strativ trebuie s aib precedent, deoarece este mai exact.
4 Aceasta este aporia: primul lucru care misc nu ar putea fi el
insusi nemiscat. O r scopul ultim nu poate fi dect nemiscat. A ristotcl
va arta In Cartea Lambda, cap. 7, cum trebuie rezolvat aceast
aporie, care nu apare in Cartea Beta.
5 Se refer aici A ristotel la problem a multiplicrii inteligibilelor,
cunoscut si sub numele de problem a celui de-al treilea o m ? Sau
vrea el s spun c, desi entittile m atem atice form eaz un al treilea
ordin de lucruri alturi de Idei si de lucrurile senzoriale, totusi nu
exist un al treilea o m ", alturi de O m u l-Id ee si de oamenii indivi
duali ? N u e foarte clar, dar al doilea sens pare mai probabil.
CARTEA KAPPA (X I) 395
lar dac, pe de alta parte, nu exista /entitti matematice/,

Tn felul n care le considera /platonicienii/, care ar fi obiectul
de studiu al matematicianului ? El nu poate fi constituir de obiec-
tele din lumea noastr; intr-adevr, nim ic din ele nu este de
natura s fi e cercetat de stiintele m atem atice.b
Si totusi, stiinta cutat de noi nu se poate referi la obiectele
matematice, deoarece nici unul dintre ele nu este autonom. Dar
ea nu este nici stiinta Fiintelor senzoriale, deoarece acestca sunt
pieritoare.
In general, se naste dificultatea urmtoare: sarcina crei
stiinte este s trateze materia matematicilor ? Nu este asta sar
cina fizicii, deoarece ntreaga preocupare a fizicianului se refer
la lucrurile care au intr-nsele principiul miscrii si al repau-
sului. Nici nu este sarcina stiintei care cerceteaz demonstratiile
si /natura/ stiintei, deoarece aceasta studiaz chiar acest gen
de probleme. Rmne ca filozofia cu care ne ocupm s trateze
problemele matematicilor .7
Alt dificltate: oare trebuie admis c stiinta cutat se
ocup cu principiile pe care unii le denumesc elem ente ? Toti
considera aceste elemente ca imnente lucrurilor compuse. Dar,
pe de alt parte, s-ar putea considera mai degrab c stiinta
cutat are ca obiect universalele; cci orice rationament si orice
stiinta au ca obiect universalele, si nu ultmele realitti /sen
zoriale/ etcov EOX(rtcV>. Rezult c ea ar fi stiinta primelor
genuri, or acestea ar putea s fie ceea-ce-este si unul. Cci acestea
ar putea fi concepute drept in stare s cuprind tate existen-
tele, dar si asemntoare in cea mai mare msur cu principiile,
6 N -a r fi tocm ai drept sa i se reproseze lui A ristotel aceast

afirmatie perem ptorie care nu a fost rsturnat decat in epoca m o
derna, odat cu Galilei. Ea pare a apartine mai curand platonicienilor.
7 Aceast aporie nu apare in Cartea Beta, si pune destule probleme,
mai ales c unii o inteleg ca sugcrand faptul c filozofia prima ar trebui
sa se ocupe de m atem atici, ceea ce este o concluzie platonica, dar
nu aristotelica. Probabil c prin problemele matem aticilor" Aristotel
intelegc problem ele fundam cntelor m atem aticilor, adic chestiunca
axiom elor.
3% MKTAFIZICA
deoarece eie su nt prim ele n ordinea naturii. Intr-adevr, dac

pier /ceea-ce-este si unul/, sunt desfiintate impreun cu eie si
rcstul lucrurilor, deoarece totul este /ceva/ ce este si /ceva/ ce
este unu.
Numai c, n acest fel, este necesar ca diferentele s participe
la ceea-ce-este si la unul, dac se admite c eie sunt genuri, or,
nici o diferent n u poate participa la gen. Astfel, se pare c ceea-
ce-este si unul nu ar putea fi considerate nici genuri, nici
principii .8
Mai departe: d a c este principiti m ai d eg ra b ceea ce este
m ai simplu dect ceea ce e m aiputin simplu, iar /spedile/ ultime
provenite din gen sunt mai simple dect genurile (acele specii
sunt, ntr-adevr, indivizibile, n timp ce genurile se divid in
mai multe specii care difer ntre eie), speciile ar prea c sunt
mai degrab principii dect genuri. Dar in msura in care spe
ciile sunt suprimate cnd sunt suprimate genurile, genurile ar
prea, eie, mai asemntoare principiilor /dect spedile/. Cci ceea
1060 a ce suprim pe altul laolalt cu sine este principiu. Acestea sunt
chestiunile ce produc dificultatea, si sunt si aitele de acelasi tip.
Capitolul 2
Mai departe : oare trebuie considrt c exista ceva n afara
lucrurilor individuale, sau nu? S aib stiinta cu tat drept
obiect individualele ? Dar acestea sunt nenumrate. Iar ceea
ce rmne n afara lucrurilor individuale sunt genurile $i spe
ciile, dar stiinta cutat nu le are drept obiect nici pe unele,
nici pe altele. Din ce cauz aceasta este cu neputint, am artat.
Si, in generai, se pune ntrebarea dac trebuie considerat
existenta unei Fiinte autonome, in afara Fiintelor senzoriale
si a celor de aici, sau nu, ci acestea /cele senzoriale/ reprezint
/totalitatea/ existentelor, iar ntelepciunea/numai/ cu acestea
trebuie s aib de-a face. ntr-adevr, se pare c noi cutm o
alta /ntelepciune/, si despre asta este vorba aici, adic s vedem
8 Vezi nota 11 la Cartea Beta, cap. 2.

d ac exista ceva autonom in sine, ce nu se a fl in n id un lucru

senzorial.9
In plus, dac n afara Fiintelor senzoriale exista si o alta
Fiint, n afara cror Fiinte senzoriale trebuie admis existenta
acestei Fiinte ? D e ce ar aseza-o cineva mai degrab n afara
oamenilor, sau cailor, dect a celorlalte animale, sau si a lucru-
rilor inanimate, n general ? Cci ar prea nerational a dispune
Fiinte eterne diferite, egale n num r cu cele senzoriale si pie-
ritoare. Iar dac principiul cutat acum nu este separat de
corpuri, despre ce fel de principiu ar putea fi vorba mai curnd
dect despre materie? ntr-adevr, m ateria nu exista n
actualizare, d ar exista n virtualitate.
ns un principiu mai solid dect aceasta /materia/ ar trebui
s fie considrt form a, configurada.10 D ar forma este pieri-
toare, astfel nct rezult c nu exist Fiint eterna si autonoma
intrinsec. Asta este ns absurd, fiindc se pare c exist si este
cutat de ctre filozofii cei mai druiti cu har un principiu si
o Fiint care sunt n acest fel /eterne/. Cum oare va putea exista
o ordine, d a c nu exista ceva etem , autonom si subzistent?u
A poi: dac exist o Fiint si un principiu avnd natura pe
care noi o cutm, si dac ea este una pentru tate lucrurile,
identic pentru lucrurile eterne si pentru cele pieritoare, apare
o alta dificltate: de ce, dac exista acelasi principiu /pentru
tate lucrurile/, unele dintre cele determinate de acest prin
cipiu sunt eterne, n timp ce ltele nu sunt eterne ? Aceasta este
absurd. Iar dac principiul lucrurilor eterne si cel al lucrurilor
pieritoare sunt diferite, si dac totusi principiul celor pieritoare
9 N u este vorba aici neaprat despre Frm ele platonice, ci mai

curnd despre Fiintele perfecte n actualizare completa (Gndirea care
se gndeste pe sine) despre care va vorbi A ristotel n Cartea Lambda.
10 T eza c form a ar fi pieritoare nu e a lui Aristotel, care n Cartea
Zeta, cap. 15, afirma explicit c form a nu poate nici pieri, nici fi
generat. Probabil c aporia se refer la anumiti antiplatonicieni care,
negnd Frm ele separate, identifica form a cu com pusul si o con si
dera astfel pieritoare.
11 In absenta Fiintei, coerenta lumii dispare.
398 MKT AFIZICA
este etern, vom intampina aceeasi dificltate (de ce, Tntr-adevr,

dac principiul este etern, nu sunt eterne si lucrurile care depind
de acest principiu ?). Iar dac principiul /lucrurilor pieritoare/
este pieritor el insusi, va aprea un alt principiu diferit de acesta,
si asa se va merge la infinit.
Iar dac cineva va postula drept principii pe cele crezute
1060 b cel mai mult a fi imobile adic ceea-ce-este si unul mai
inti, dac fiecare dintre acestea nu semnific ceva determinat
si o Fiint, in ce fei vor fi eie autonome si intrinseci ? D ar noi
considerm c tocmai astfel sunt principiile eterne si prime.
Iar dac eie semnific ceva determinat si o Fiint, tate exis-
tentele vor fi Fiinte. Cci ceea-ce-este este predicatul tuturor
existentelor (iar unul este predicatul unora dintre eie). Numai
c este fals a se sustine c tate existentele sunt Fiint.
In plus, cum e posibil s fie adevrat opinia celor care
sustin c unul este primul principiu si Fiinta ? Sunt si filozofi
care formeaz din unu si din m aterie primul numr si care
afirm c acesta este Fiint . 12
Cci cum pot fi gndite dualitatea, ct si celelalte numere
dintre cele compuse ca fiind o unitate, fiecare in parte ? Dac,
apoi, liniile sau ceea ce eie cuprind m refer la suprafetele
elementare vor fi considerate principii, ele mcar nu sunt
Fiinte autonome, ci sunt sectiuni si diviziuni unele ale supra-
fetelor, ltele ale corpurilor (iar pnetele ale liniilor), si, de
asemenea, limite ale acelorasi suprafete sau corpuri. Toate
acestea, deci, se gsesc in alte lucruri si nici una dintre eie nu
este autonoma . 13
In plus, cum trebuie conceput Fiinta unului si a punctului ?
Cci orice Fiint are o devenire, dar punctul nu are devenire,
de vreme ce punctul este o diviziune.
12 n matematica greceasc, primul numr naturai este doi, si nu unu.

13 Liniile pot fi concepute ca dem ente din care se compun anumite
suprafete sau corpuri; dar In alt sens, suprafetele sau corpurile se des-
com pun In linii. Care, asadar, sunt principiile ? Aporia este rczolvat
In C rdie Zeta si Et cand A ristotel se refer la prtile form ei si la
partile compusului.
O alta dificltate : orice stiint are drept obiect universalul

si propriettile determinate, dar Fiinta nu apartine universa-
lelor, ci ea este m ai curnd un individuai d eterm in ai si auto
nom i atunci, dac stiinta se refer la principii, in ce fel poate
fi conceput principiul a fi o Fiint?
Apoi, oare mai exist ceva Tn afara compusului (ma refer
la materia insotit de forma) ? Cci, dac nu exist, toate
lucrurile aflate in materie sunt pieritoare. lar dac exist, ar fi
vorba despre forma si configurane. D ar este greu de decis in
ce cazuri exist o astfel de forma, si tn ce cazuri nu. Este
limpede c in unele cazuri, precum in cel al unei case, forma
nu este separabil.
Apoi, oare principiile sunt dentice /pentru toate lucrurile/
ca numr, sau ca specie ? Cci dac eie formeaz o unitate
numeric, toate lucrurile vor fi identice.
CapitoluI 3 14
De vreme ce stiinta filozofului are ca obiect ceea-ce-este

ca fiin d in universalitate fi nu existent ca p arte <
fj > , 15 iar ceea-ce-este se concepe in multe
sensuri si nu in unul singur, si dac aceste sensuri se asociaz
doar pu r v erb a l , neavnd altminteri nimic in comun, atunci
/ceea-ce-este/ nu poate sta sub autoritatea unei singure stiinte.
(Cci nu exist un singur gen pentru /descrierea/ unor astfel
de sensuri.) Dac exist ins ceva comun sub un anume aspect
/intre aceste sensuri/, atunci ele ar putea sta sub o singur stiint.
Cele spuse se petrec precum in cazul medicalului si al
sntosului. Intr-adevr, folosim ambele cuvinte acordndu-le 1061 a
mai multe sensuri: ficcare este conceput in acest fel prin faptul
c ceva este raportat cumva la stiinta medical, altceva este
14 Se reia materia C rtii Gamma.

15 In Cartea Gam m a, m etafizica studia ceea-ce-este ca fiind. Aici
se adaug si in universalitate, de parca ceea-ce-este ca fiind ar putea
fi conceput si altfel dect existent universal.
400 M ETA FISICA
raportat la sntate, altceva cste raportat la altceva, dar exist

o aceeasi sem nificatie d e referintd in cadrul fiecrei grupe de
sensuri. Intr-adevr, se numeste medicai si o teorie, si un
bisturiu, una fiindc deriva din stiinta medicala, cellalt fiindc
serveste acesteia. In cellalt caz, ceva este numit sntos,
fiindc indica sntatea, iar altceva /este numit sntos/ fiindc
o produce. I n acelasi fel vorbim si despre rest.
n acelasi fel vorbim si despre ceea-ce-este in intregul sau:
cci fiecare lucru este conceput ca fiin d , deoarece el este fie o
proprietate, fie o posesie, fie o situare., fie o miscare, fie altceva
de acest tip a ceea-ce-este ca fiin d .16
O r, deoarece orice existent poate fi redus la ceva ce este
unu si comun, toate contrarietpie pot fi si eie reduse la primele
diferente si contrarietti ale existentei, fie c primele diferenê
ale existentei ar fi multimea si unul, fie c ar fi asemnarea si
neasemnarea, fie c aitele ar indeplini acest rol. Acestea au
fost deja cercetate.
Dar nu este nici o diferent intre a reduce existentul la
ceea-ce-este sau la unu. Cci, desi eie nu sunt acelasi lucru, ci
sunt diferite, se pot totusi converti unul intr-altul. Intr-adevr,
cumva unul este, iar ceea-ce-este e unu.
Deoarece ins este propriu aceleiasi si unice sdirne s se
ocupe de toate contrariile, si fiecare contrariu este conceput
ca o privatiune desi in legtur cu unele n-ar fi usor de artat
cum sunt concepute ca privatiune, cele la care exist un element
16 Cum se observ, aici ceea-ce-este ca fiind este identificai cu

Finta, spre deosebire de Cartea Gam ma, cap. 2, unde ceea-ce-este
ca fiind sem nific mai curnd intregul existentei, in datele sale cele
mai generale, mai putin particularzate. E foarte tentant, aici, s faci
presupuneri istorico-genctice, considernd, in cel mai bun caz, c
Aristotel si-a schim bat opiniile. Tentada rim in e facil, deoarece este
greu de inteles de ce A ristotel nu si-a revzut partile mai vechi. Este
de asemenea posibil s avem de-a face cu un rezum at fcut de un dis-
cipol, care interpreteaz pe ceea-ce-este ca fiin d drept nsemnnd
Fiinta, $i care numeste existenta la modul generai, prin ceea-ce-este
ca fiind in universalitate". Faptul c ultmele capitole rezum F izica
III (v. nota 41) intreste ipoteza non-aristotelic a Crdi Kappa.
intermediar, precum intre drept si nedrept , n tate aceste

cazuri trebuie considerai c privatiunea nu se refera lantregul
cuprins al semnificatiei /cuvntului/, ci doar la forma ultima.
D e exemplu, dac omul drept este, printr-o anumit conditie
a sa, asculttor al legilor, omul nedrept nu va fi privat de Tn-
tregul continut al semnificatiei /cuvntului drept/, ci doar
i lipseste cumva ascultarea legilor si n acest fel va poseda el
privatiunea. In acelasi fel se ntampl si n celelalte cazuri.
S luam un exemplu: matematicianul si duce la capt stu-
diul su prin abstragere. Intr-adevr, el cerceteaz dup ce a
eliminat tate calittile senzoriale, precum greutatea si usur-
tatea, tiri a si contrariul ei, apoi caldura si rceala, ct si celelalte
calitti senzoriale contrare; el pstreaz doar cantitatea si
condnuitatea. Reduce nele corpun la o singur /dimensiune/,
pe ltele la dou, pe ltele la trei /dimensiuni/ si studiaz
propriettile acestor corpuri in misura in care ele sunt cantitate
si continuitate si nimic altceva. D e asemenea, el studiaz pozi-
tionrile reciproce ale unor corpuri si ceea ce apartine de aceas-
ta, comensurabilitatea sau incomensurabilitatea altora, ct si
raporturile ahora. Si totusi, noi atribuim ntreg acest studiu 106 I b
uneia si aceleiasi stiinte geom etra.
La fel stau lucrurile si cu ceea-ce-este: cci propriettile
acestuia in m isura n care el este si contrariettile acestuia ca
fiin d, nu sunt studiate de o alta stiint dct de filo z o fie.17
In schimb, fizicii i s-ar atribu nu studiul lucrurilor ca fiind,
ci mai curand studiul lor in msura in care ele participa la miscare.
Ct despre dialctica si sofistica, ele au ca obiect propriettile
contextale asocate lucrurilor, dar nici luate ca fiind, nici
ocupndu-se cu ceea ce exist intrinsecin msura in care este
ceva ce este.xs
17 F ilozofia este luat aici n sensul de filozofia prim a. Specu-

latia dac rezumatul din Cartea Kappa este opera unui discipol, sau
dac Aristotel a scris-o n alta faz a activittii sale dect Crdie Gamma
sau E psilon rim ane doar o speculade, fira solutie certa.
18 Aici, spre deosebire de Cartea Gamma, cap. 2, dialctica (metoda
platoniciani a dialogului filozofie) si sofisca sunt asezate pe acelasi plan.
402 M ETAFIZICA
Rezult c ramane numai filo z o fu l s studieze cele amintite

mai sus, in msura in care eie sunt.
Deoarece ceea-ce-este in intregul su se raporteaz la ceva
unic si com un19, desi el are, altminteri, numeroase scnsuri, iar
contrariile au aceeasi proprietate (eie se reduc la primele contra-
rietti si diferente a ceea-ce-este), iar cele care sunt in acest fel
pot fi acoperite de o singur stiint, s-ar rezolva dificultatea
artat la inceput, ma refer la problema de a sti in ce fel o singur
stiint poate avea ca obiect studiul unor existente numeroase
si diferite ca gen.
Capitolul 4
D e vreme ce si matematicianul se serveste in felul su <iSkoq>

de /axiomele/ generale <TOiq Koivoiq>, obiectul primei filo-
zofii ar fi s studieze si principiile acestora. Faptul c, dac din
cantitti egale se scot cantitti egale, rezultatul este c rmn
cantitti egale, este comun tuturor cantittilor, ns matematica
isi face studiul aplicnd /axioma/ la o parte a materiei proprii,
de exemplu, avnd in vedere liniile, sau unghiurile, sau nume-
rele, sau restul cantittilor sub un anume aspect, toate acestea
ins luate nu ca fiin d pur si simplu, ci ca fiind dimensiuni con
tinui n tr-o directie, sau in dou, sau in trei.
Filozofia, pe de alt parte, nu se refer la prtile /existentei/,
in msura in care ceva ar e proprietti contextale, ci cerceteaz
ceea-ce-este, in msura in care fiecare dintre /aceste prti/ este.
n acelasi mod cu matematica stau lucrurile si cu fizica. n -
tr-adevr, fizica studiaz propriettile contextale si principiile
lucrurilor in msura in care eie sunt m obile, si nu in msura
in care eie sunt pur si simplu. (Am spus c prima stiint a
acestora are in vedere in ce msur subiectele sunt existente,
si nu in ce msur sunt altceva.) De aceea si fizica, si matematica
trebuie considerate a fi /numai/ prti ale ntelepciunii.
19 Evident, este vorba despre Fiint.

Capitolul 5
Exist in cuprinsul existentei un principiu in legatura cu
care nu-i posibil s te Tnseli, ci, dimpotriv, trebuie s spui
intotdeauna adevrul: anume, c nu-i p osibil ca acelasi lucru
ntr-unul fi acelasi m om ent s fie si s nu fie (si /mai sunt si/ 1062 a
alte /predicate/ si contrariile lor aflate Tn aceeasi situatie).

In legatura cu asemenea axiome nu exist dem onstrate ca
atare, dar /poate fi combtut/ omul care /le neag/.
Cci nu se poate deduce acest principiu pornindu-se de la un
alt principiu mai sigur, dar acest lucru ar fi necesar, daca el ar
trebui demonstrat in sens propriu. Prin urmare, impotriva celui
care face afirmatii contradictorii trebuie ca cel ce arata c asta
e fals s asume ceva de acest tip, anume ceva identic cu
principiul c nu-i posibil ca acelasi subiect s fic si s nu fie
Tntr-unul si acelasi moment, dar s nu par c e identic.20
D oarin acest fel ar putea fi demonstrat /principiul noncon-
tradictiei/ imporriva celui care afirm c propozidi contra
dictorii pot fi deopotriv adevrate cnd au acelasi subiect.
Intr-adevr, oamenii care drese s-si comunice gandul trebuie
s se inteleag intre ei; cci neexistnd aceast intelegere, cum
va putea exista intre ei o comunicare a gndului ? Trebuie, prin
urmare, ca fiecare dintre cuvinte s fie cunoscut si s aib un
sens, nu multe, ci numai unul singur.
Iar dac /cuvntul/ ar avea mai multe sensuri, trebuie clari-
ficat pentru care anume dintre eie /omul care vrea s com u
nice/ Tntrebuinteaz cuvntul respectiv. Asadar, cel care spune
c asta este si nu este neag ceea ce afirm, nct el n eag c
acest cuvnt sem nific ceea ce semnific. D ar asta este impo-
sibil. Rezult c, dac propozitia asta este semnific ceva,
este imposibil ca afirmada contradictorie s fie adevrat
/simultan/.
20 M etoda respingerli presupune asumarea unui punct de piecare

analog principiului noncontrad ictiei, dar, aparent, d istin ct de el:
de exem plu, principiul c orice afirm atie are un sens, sau c exista
com unicare.
404 METAFIZICA
In plus, dac cuvantul semnific ceva si acest lucru este

adevrat, e necesar ca acest lucru s existe in mod necesar.21
D ar nu-i posibil ca ceea ce exista in mod necesar candva s nu
mai existe. Asadar, propozipi contradictorii despre acelasi
subiect nu sunt posibile.
n plus, dac afirmada nu e mai adevrat decat negada, cel
care spune ,,/cutare/ e om spune la fel de mult un adevr ca
cel care spune ,,/cutare/ e non-om . S-ar parea c nu e mai mult
in adevr, sau nu mai putin in fals cel care spune c omul e
cal dect cel care spune c omul e non-om . Rezult c si cel
care spune c acelasi om e cal va spune adevrul (propozitiile
contradictorii ar trebui s fie in mod similar adevrate). in
consecint, acelasi om va fi si cal, sau orice alt animal.
N ici una dintre aceste propozitii contradictorii nu poate
fi demonstrat ca atare, dar exista o d em onstrate indreptat
impotriva omului care le sustine. Cci, intrebandu-1 in acest
mod, 1-ai putea cu usurint forta chiar si pe Heraclit in persoan
s admita c propozitiile contradictorii nu pot fi adevrate
niciodat in aceleasi circumstance. Intr-adevr, in fapt, el a
adoptat teza sa nentelegand bine ce vrea s spun. In general,
d ac ceea ce el afirm a este adevrat, exact acest lucru nu ar
1062 b putea f i adevrat, anum e ca acelafi subiect, sub aceeafi privinf,
fi in acelafi moment, s fie fi s nu fie. Dup cum cnd ele sunt
disdnse, afirmaba nu e deloc mai adevrat dect negara, in
acelasi fel se intampl si cu cele dou luate laolalt sau asocate,
ca si cnd ar fi o singur afirmare; ei bine, deloc nu va fi mai
adevrat negada decat intregul, care e pus sub forma de afirmare.22
D e asemenea, dac nu se poate face nici o afirm are adev
rat, chiar aceast afirmante insfi a r f i fa ls anume, a spune
c nu exist nici o a firm a re adevrat. lar dac exista vreo
21 Daca este adevarat in mod intrinsec, desigur, si nu contextual.

Argumentul nu se afla in Cartea Gamma.
21 D aca cineva (H eraclit) afirma ca x este B si, sim ultan, n o n -B ,
aceasta afirmatie a sa (A ') trebuie sa fie deopotriva adevarata cu non-
( A prim). D ar non-(A prim) spune ca x nu este simultan B si non-B.
/afirmatie adevrat/, s-ar rezolva dificultatea expus de cei care

aduc astfel de obiectii si distrug cu totul posibilitatea dialogului.
Capitolul 6
Asemntoare cu cele spuse mai sus este si teoria lui Prota

goras : ntr-adevr, acesta a afirmat c om ul este msura tuturor
lucrurilor, nespunnd cu asta mmic altceva dect c ceea ce si
reprezint fiecare om exista n realitate cu certitudine <evai
7tayic>. O r, asa stnd lucrurile, rezult aceeasi consecint /ca
mai sus/, anume c acelasi subiect s fie si s nu fie, si sa fie si
ru si bun, si tot asa sa aib si alte proprietti exprimate prin
propozidi contradictorii. Motivul este c adesea unora un lucru
le apare frumos, altora le apare invers, ar msura este
reprezentarea fiecrui ins.
Dar aceast problem ar fi dezlegat dac s-ar cerceta de
unde a sosit principiul acestei conceptii /relativiste/. ntr-adevr,
se pare c la unii /sofisti/ conceptia s-a nscut din doctrina
filozofilor naturii, n timp ce la aldi /ea a venit/ din constatarea
c nu toat lumea are aceleasi experience n legtur eu aceleasi
lucruri, ci c unora cutare li se pare dulce, iar altora contrariul
/dulcelui/.
Iar faptul c nimic nu se naste din nefiint, ci orice se naste
din fiint, constituie o opinie comun aproape pentru toti cei
care studiaz natura. D at fiind c nici un alb nu apare dintr-un
alb desvrsit si n nici un fel /el nu apare/ din ceva ne-alb, ar
nsemna c ceea ce devine alb apare din ceea ce nu-i alb. nct,
dup acesti filozofi, rezult c /albul/ apare din ne-alb, dae
acelasi lucru n-ar fi alb si ne-alb. D ar nu e greu de dezlegat
aceast aporie. S-a spus n Fizica cum apar din nefiint lucrurile
n devenire, si cum apar eie din fiint.23
23 Explicada lui A ristotel este c un fenom en actualizat apare

dintr-o virtualitate, care nu este negativitate pur, nefiint, ci o fiint
virtual. Ceea ce va deveni alb, nu este pur si simplu ne-alb, ci este
alb virtual.
406 M ETAFIZICA
lar faptul de a acorda atentie egal opiniilor si reprezen-

trilor, procedcu propriu celor care se iau la harta intre ei, e
lucru prostcsc. Cci e evident necesitatea ca doar unii dintre
ei s se insele. Se vdeste aceasta din procesele care apar n
senzatie: intr-adcvr, niciodat acelasi lucru nu apare unora
dulce, iar altora contrariul dulcelui, afar doar dac unii dintre
acestia nu au organul de simt, cel care analizeaz umorile res
pective, distrus sau bolnav.24 Asa stand lucrurile, trebuie asumat
1063 a ca unii dintre oam eni reprezinta o m asura a lucrurilor, in
timp ce altii nu reprezinta asa ceva.
La fel se intampl si cu binele si rul, cu frumosul si uratul,
si cu cele de acest fel. Nu este nici o deosebire intre asemenea
judecti si reprezentrile celor care, fr s se serveasc de ochi,
folosesc degetul, si fcand ca dintr-un lucru s par c sunt
dou, sustin c trebuie s fie chiar dou obiecte, deoarece asa
apar a f i ; si desigur, /apoi spun / c iarsi este un singur obiect
/deoarece apare a fi astfel/. Fiindc celor care nu isi mut privi-
rea /de la obiectul n cauz/, un obiect le apare a fi unul.25
i, in general, este absurd s judeci adevrul pornind de la
faptul c lucrurile din lumea de jos apar transformndu-se si
nefiind niciodat constante cu ele nsele. Trebuie mers la vnd-
toarea adevdrului pornind de la cele care se pdstreazd mereu
la f e l si care nu au de-a face cu nici o schimbare; asemenea
lucruri sunt fen om en ele supuse ordinii < >.
ntr-adevr, acestea niciodat nu apar intr-un fel la un moment
dat, si apoi intr-alt fel, ci apar la fel mereu, nefiind prtase la
nici o schimbare.26
24 C f. A ristotel, D espre suflet, 11,6, 418 a (tiauuccrea romaneasc

de A lcxander Baum garten, Bucuresti, 2005, p. 117).
25 V. Cartea Gam ma, cap. 5 si 6 ; de asemenea, experienta este
dcscris, ca una com una pentru sofisti, de Platn in R epblica.
26 D espre ce fel de lucruri este vorba ? Tentatia, cum face Reale,
este de a traduce prin corpurile ceresti: dar acestea
cunosc totusi modificri substantiale In aspect, chiar dac ele sunt
periodice si pot fi prevzute. C red c ideea lu A ristotel este urm-
toarea: trebuie cutat ord inealn natur, si explicat pornind de la ea;
Mai departe: dac exista o miscare si un mobil, orice mobil

se mise pornind de undeva si ndreptndu-se ntr-alt parte;
asadar, este necesar ca mobilul sa se gseasc /mai nti/ acolo
de unde porneste, apoi s nu mai fie acolo, si s se ndrepte
ctre destinatie si s ajung ntr-acolo. Nu trebuie sa fie, atunci,
deopotriv adevrate /propozitiile/ contradictorii, asa cum
sustin acei /ganditori/.
Apoi, dac n privinta cantitativului cele din lumea de aici
se afl ntr-o continua curgere si miscare, si cineva ar admite
aceasta chiar daca faptul nu este adevarat , de ce ele nu ar
avea o stabilitate calitativ? Cci acesti filozofi par sa atribuie
proprietri contradictorii aceluiasi subiect pornind de la obser
vada nepermanentei cantitativului la corpuri; de aceea, acelasi
corp are si nu are patru coti. Dar Fiinta tie de calitate, iar
aceasta este caracteristic unei naturi determinate, in timp ce
cantitatea tie de o natura nedeterminat.27
Apoi, de ce, atunci cnd medicul preserie o anume hrana,
/acesti filozofi relativisti/ se servesc cu ea? D e ce oare asta e
mai curnd pine decat non-paine, astfel ncat s nu fie nici o
deosebire ntre a o manca si a nu o manca ? D ar n fapt, pro-
cednd ca oameni care stiu adevrul despre acel lucru, si
fiindu-le painea respectiv recomandat, ei se servesc cu ea.
$i totusi nu ar fi trebuit /s fac aceasta/, dac nici o natur
printre lucrurile senzoriale nu ar rmne stabil, ci, vesnic, tate
ar fi n miscare si n curgere.28
stiinta se bazeaz pe regularitti si pe perm anente, indiferent dac

ea se aplic lum ii astrelor, sau lumii sublunare.
27 Pentru A rlstotel form a este mai degrab de gsit in domeniul
calittii decat in cel al cantittii, desi nici cantitatea nu exclude o
anumit perm anenti, dup cum se vede citind cu atentie pasajul de
mai sus. S nu uitm c fizica lui A ristotel este mai ales calitativ.
28 Dup cum se vede, argumentul este d irijat siTmpotriva plato-
nicienilor, care sustin c lumea sublunari este supus unei schimbri
continue, care face im posibil orice cunoastere rationala, stiintific.
Pentru A ristotel lumea aceasta nu este pester platonician, o lume
de um bre inconsistente.
408 METAFIZICA
n plus, dac ne schimbm necontenit si nu rmnem

niciodat aceiasi, de ce este de mirare c niciodat nu ne apar
1063 b lucrurile la fel, dup cum se intmpl cu bolnavii ? (Cci, fiindc
acestia nu sunt la fel cnd sunt in aceast conditie si atunci cind
sunt sntosi, lucrurile ce le vin pe calea senzatiei nu le apar
la fel; dar lucrurile senzoriale nu sunt, de fapt, prtase la nici
o schimbare. Eie doar produc bolnavilor senzatii diferite si nu
dentice. n acelasi mod, stau probabil lucrurile si cu schim-
barea despre care vorbeam.) Iar dac nu ne schimbm, ci conti-
num s existm fiind aceiasi, atunci ar exista ceva permanent.29
Asadar, impotriva celor care formulcaz obiectiile amintite
pornind de la aspectul v erb a l <k Xyot nu este usor de dat
solutia dificulttilor, din moment ce ei nu propun o tez si nu
mai pretind o argumentare a ei. Cci astfel se desfsoar orice
argumentare si orice demonstratie. Or, deoarece nu propun nici
o tez, ei suprima insusi dialogul si orice argum entare ratio-
nal. D e unde rezult c mpotriva unora ca acestia nu exist
argumentare.30
In schimb, celor care umbl pe calea dificulttilor traditio-
nale li se poate rspunde cu usurint si se poate solutiona
nucleul dificulttilor pe care ei le formuleaz. Se vede asta din
cele artate mai sus.
Este, de aici, evident c nu-i posibil ca afirm atii conttadic-
torii privin d aceiasi subiect s fie, in acelasi timp, adevrate,
fi nici contrariile /nu p ot f i d eopotriv a d ev ra te/, deoarece
orice contrarictate estc conceput ca o privatiune. Acest lucru
este vdit pentru cei care reduc la principiul lor definitiile contra-
riilor. La fel stau lucrurile si cu /contrariile/ care au un
intermediar: eie nu pot fi predicatele unuia si aceluiasi subiect.
ntr-adevr, dac subiectul este alb, spunem unfals dacafirm m
29 Schim brile n e co n ten ite din lumea sen sibili se p o t explica $i

p rin n e co n te n ite le alterri pe care le-ar suferi subiectul, asa cum e
cazul c e lo r bolnavi. Iar dac subiectul nu se altereaz, inseam n c
exist ceva Constant.
30 In sensul c nu exist dem onstratie in sens propriu. Se poate
ins utiliza, cum s-a vzut, metoda respingerli.
ca el nu este nici negru, nici alb. Intr-adevr, consecinta este

c el este si nu este alb, fiindc ori unul, or altul dintre cei
doi termeni legati /in expresia /nici alb, nici negru/ va fi ade-
vrat, iar expresia reprezint negatia albului.31
N u-i cu putint, prin urmare, s aib dreptate cei care vor-
besc precum Heraclit, nici cei care vorbesc precum Anaxagoras.
Cci, altminteri, consecinta va fi atribuirea unor predicate contrare
aceluiasi subiect. Intr-adevr, atunci cnd /Anaxagoras/ spune
c in orice e o parte a T otu lu i, afirm /cu asta/ c /ceva/ nu
e deloc mai mult dulce dect amar, sau dect oricare dintre
restul contrariilor, dac cu adevrat orice se afl in orice nu
doar in virtualitate, ci n actualizare si distinct.
Asemntor, nu-i posibil ca tate afirmatiile s fie false, nici
ca tate s fie adevrate. Asta si fiindc, din multe alte motive
pe lng cele implicate, ar fi difcil de sustinut teza respectiva,
dar si fiindc, dac tate afirmatiile ar fi false, n-ar putea fi
adevrat nici afirmada care ar declara c tate afirmatiile sunt
false. lar dac tate afirmatiile ar fi adevrate, ccl care ar
sustine c tate afirmatiile sunt false nu ar face /nici mcar
el/ o afirmatie fals.32
Capitolul 733
O rice stiint cerccteaz anumite principii si raduni de a fi
Tn legtur cu fiecare dintre lucrurile cuprinse in domeniul su.
De pild, /fac astfel/ medicina, gimnastica si oricare dintre
celelalte stiinte produedve sau matemadee. ntr-adevr, fiecare 106 4 a
dintre aceste stiinte, circumscriind un gen propriu pentru sine,
se ocup cu acesta, considerandu-1 c exist si este, dar nu-1
examineaz n calitatea sa de existent ca atare si ca este cafiind.
31 Dac un subiect este alb, el nu poate fi, concom itent, si non-alb.

D ar poate el fi cenusiu, sau rosu (adic nici alb, nici negru) ? O r, ce-
nusiul este non-alb si, prin urmare, orice e gri e non-alb (reciproca nu
e valabil) si deci acelasi subiect nu poate fi concom itent alb si cenusiu.
32 Faim osul paradox al mincinosului.
33 Se rezum In acest capitol si In cei urm tor Cartea Epsilon.
410 M ETAFIZICA
Exista o alta stiint /care face aceasta/, situata alturi de

stiintele particulare. O r, fiecare dintre aceste stiinte, asumand
cumva esenta din fiecare gen, incearc sa clarifice restul lucru-
rilor intr-un mod mai vag sau mai precis. D ar unele dintre eie
asum esenta prin intermediul senzatiei, ltele o postuleaz.
D e aici, printr-o astfel de inductie, se v ed e cn u existdem on
stra re pentru Fiint si pentru esenta.
Dar, de vreme ce exist o stiint despre natur, e d ar c ea
va fi diferit att de stiint practic, cat si de cea productiv.
Intr-adevr, in cazul stiintei productive, principiul miscrii se
aflin cel care produce si nu in obiectul produs, iar ceea ce pro
duce este fie o art, fie vreo alt capacitate. La fel si in cazul
stiintei practice, /principiul miscrii/ se afla nu in actiunea prac
tic angajat, ci mai curnd in oamenii care actioneaz. D ar
ftiinta fiz ic s e refera la lucrunle care au in eie inseleprincipiul
miscrii. Este evident de aici c e necesar ca fizica s nu fie nici
o stiint practic, nici una productiv, ci o stiint teoretic. (E
necesar s se opteze pentru unul dintre aceste genuri.)
O r, de vreme ce fiecare dintre stiinte trebuie s cunoasc
intr-un fel esenta si s se foloseasc de aceasta drept principiu,
nu trebuie s omitem cum se cuvine cel definit pentru filozoful
naturii si cum se cuvine conceput definitia Fiintei: oare /ea/
este precum nasul crn, sau mai curnd precum concavul ?
Intr-adevr, definitia crnului este dat laolalt cu materia
lucrului, in timp ce definitia concavului este fr materie. Cci
crmtatea apare la nas, motiv pentru care si definitia ei este
dat laolalt cu nasul, deoarece carnul este un nas concav".
1064 b Este limpede, asadar, c definitia crnii, a ochiului, si a
celorlalte prti /ale corpului/ trebuie ntotdeauna dat laolalt
cu materia.
Dar pentru c exist o stiint a lui ceea-ce-este ca fiind, cat
si luat autonom <xpiG Tv>, trebuie cercetat dac aceast stiint
este totuna cu fizica, sau dac ea nu e mai curnd o alta.34
34 M ulti com entatori au considrt c i aceast identificare a lui

ceea-ce-este ca fiind eu ceea-ce-este luat ca autonom sau ca separat
nseam ni identificarea m etafizicii eu teologia. U nii au considrt c i
Fizica are drept obiect lucrurile care au miscarea in eie

itisele; matematica este o stiint teoretica ce studiaz lucrurile
permanente, dar care nu sunt autonome. Exista, asadar, o
stiint d iferit d e acestea am bele, ce are drept obiect ceea ce
este autonom , ct fi im obil, dac exista o Fiint in acest fel,
adic o F iin t a u to n o m si im obil, lucru pe care vom incerca
s-1 artm.35
O r, dac exist vreo astfei de natur printre cele existente,
acolo s-ar afla cum va si divinul, iar natura respectiva ar fi cel
dinti si cel mai inalt principiu.36
Este limpede, prin urmare, c exist trei tipuri de stiinte
teoretice: fizica, m atem atica fi teologia. Cel mai bun este genul
stiintelor teoretice, iar, n cadrul acestuia, cea mai bun este
stiint pom enit la urm. Intr-adevr, ea are drept obiect
genul cel mai nobil de lucruri, iar fiecare stiint este conside
rar ca mai bun sau mai rea in raport cu obiectul ei propriu de
cercetare.
S-ar putea ins pune intrebarea dac stiint a ceea-ce-este
cafiin d trebuie considerata ca o stiint a universalului, sau nu.
O r, fiecare dintre ramurile matematicii se ocup cu un singur
aceast identificare este ne-aristotelic si au negat autendcitatea Crdi

Kappa; aldi au crezut a obscrva o contradictie in inssi gndirea lui
A ristotel. D e fapt, asa cum se poatc vedea si din Cartea Epsilon,
rezumat In acest pasaj, ceea-ce-este c a fiin d are la A ristotel mcar
dou sensuri principale, apropiate, dar nu dentice: el inseamn, mai
inti, existenta in generalitatea ei abstract, lipsit de determinadi
specifice. O r, aceast existent abstract este si separata, fie si numai
conceptual, de lumea sensibil. D in acest punct de vedere, ea se idcn-
tific cu esenta sau logos-ul. In fine, existenta abstract si separat
se identific si cu lumea divina, care este autonom nu doar concep
tual, ci si efectiv.
35 V . Cartea Lambda.
36 Dup cum se vede, form ula nu identific pur si simplu divi
nul cu existenta autonom si im obil, ci spune c divinui este doar
o parte a acestui tip de existent. M etafizica nu este teologie, ci ea
cuprinde teologia, ca pe o parte, si fiindc zeul este suprem, si ea este,
astfel, sdinta suprem.
412 M ETAFIZICA
g e n d e te r m in a t, d a r m a te m a t ic a u n i v e r s a l i < K a 0 o X ov e ste
c o m u n a t u t u r o r g e n u r i l o r .37
Asadar, dac Fiintele naturale ar fi primele dintre existente,
atunci si fizica ar fi prima dintre stiinê. Dar, dac exist si o
alt natur si o Fiin^ autonom si imobil, este necesar s existe
si o alt stiint dect fizica, anterioara acesteia si universale
prin fap tu l cd e anterioara.
Capitolul 8
Fiindc ceea-ce-este pu r fi simplu <nX&c1> se concepe In
mai multe sensuri, dintre care unul este contextualul, trebuie
cercetat mai inti acesta. O r, e limpede c nici una dintre stiin-
tele lsate de traditie nu se ocup cu contextualul. (N ici arhi-
tectura nu se preocup de ce se va intmpla cu cei ce Iocuiesc
in cas, adic dac ei vor fi nefericiti sau dimpotriv, nici
testoria, nici cizmria, nici arta culinar, ci fiecare stiint exa-
mineaz doar obiectul ei propriu, iar acesta este propriul ei
scop. /Scopul/ nici unei stiinte nu este s stie dac cel care este
muzician, fiindc /la un moment dat/ a devenit gramatician,
va fi ambele, desi inainte nu era; el Tns a devenit ceea ce, nefiind
permanent, e la un moment dat, Tnct el a devenit, zice-se, deo-
potriv muzician si gramatician.38
Asa ceva nu este cercetat de ctre nici una dintre stiintele
acceptate; numai sofistica are astfel de preocupri, cci doar
ea se ocup cu contextualitatea; iat de ce Platon, pe bun dreptate,
a spus c sofistul se ndeletniceste cu ceea-ce-n u-este.)
37 N oi numim aceast m atem atica mai curnd generala . In-

tr-adevr, ea trebuie studiata inaintea m atem aticilor speciale, ceea ce,
pentru A ristotel, Inseamn si o anterioritate ierarhic.
38 U n muzician a devenit gram atician; asadar, la un m om ent dat
el este ambele, muzician si gramatician; or, el nu avea aceast conditie
inainte, deci el a devenit gram atician si m uzician, prin urmare a de
venit $i m uzician; ceea ce contrazice punctul de piecare. Sofismul
consta din sensul diferit dat copulei si. Ea asociaza cele doua predi
cate doar in contextul conditici prezente, nu si in cel al devenirii.
C nu este cu putint s existe o stiint a contextualittii

va fi ciar celor ce se vor sili s inteleag ce este contextualul:
afirmm c orice eveniment este sau permanent si necesar (nu
este vorba despre necesarul care se impune prin for^, ci despre
cel de care ne folosim in rationamentele demonstrative), sau
in majoritatea cazurilor, sau nici in m ajoritatea cazurilor, nici
permanent si necesar, ci intampltor. D e exemplu, in miez de
vara s-ar putea face frig, dar aceasta nu apare nici mereu si cu
necestate, nici in majoritatea cazurilor, dar s-ar putea intampla
in contextul unui an. Este, aladar, contextualul ceea ce apare, dar 1065 a
nici permanent, nici cu necestate, nici in m ajoritatea cazurilor.
S-a spus ce este contextualul. Or, c nu exista stiintavnd
ca obiect asa ceva este v d it: intr-adevr, orice stiint are ca
obiect ceea ce exist permanent, sau in majoritatea cazurilor,
iar contextualul nu se aflin nici unul dintre aceste dou ordine
/existentiale/.
Este iarsi ciar c, pentru ceea-ce-este numai intr-un context
dat, raiunile si principiile nu sunt la fel cu cele existente pentru
ceea-ce-este in mod intrinsec. Altm interi, tate cele se vor
petrece in mod necesar:
ntr-adevr, dac cutare lucru este /cauz/ pentru alt lucra,
si un al treilea este /cauza/ primului, iar acest al treilea nu exist
intampltor, ci in mod necesar, in mod necesar va exista si
lucra] pentru care el este cauz sau ratiune de a fi, pan la ulti-
mul cauzat (dar acesta era produs doar in context, /conform
ipotezei/). R ezu lt c tate v o r exista in m od necesar, si vor
fi suprmate com plet dintre lucrarile care devin putint de a
se intampla intr-un fel sau intr-altul, posibilitatea, devenirea
sau nedevenirea.
lar dac s-ar pune drept ratiune nu ceva-ce-este, ci ceva-ce-de-
vine, se va intampla acelasi lucru. Totu l se va produce in mod
necesar. Eclipsa de minc se va produce, dac se va produce
cutare lucru, acesta, dac altul, si ultimul dac un altul.
Si in acest fel, pornindu-se de la un moment determinar luat
din prezent si pan mine, scotndu-se o perioad determinar,
se va ajunge la un moment dat la ceva existent. Rezult c, dac
acesta exist, tate lucrarile care ii urmeaz se vor produce in
mod necesar, ncat totul se va produce in mod necesar.
414 M ETAFIZICA
D aca vorbim despre ceea-ce-este luat ca adevr si despre

ceea-ce-este contextual, primul se aflin tr-o asociere din gan
dir si este o afectiune a acesteia (de aceea, despre acest tip de
realitate nu sunt cercetate principiile, ci sunt cercetate numai
despre realitatea exterioar si autonoma). Contextualul, de
partea sa, nu este necesar, ci e indeterm inat <>. Radu
nile existentei sale sunt lipsite d e ordine si indefinite <
>.
Finalitatea exista lucrurile care devinin mod natural sau
provine din gandir. Intmplarea ins exist cnd ceva dintre
acestea apare doar ntr-un anumit context. Intr-adevr, dup
cum exist existentdintrinseca si existentd asociatd unui context,
la fel este si in privinta ratiunii de a fi : intmplarea este o ratiune
contextala in cele ce apar intentional, cu un scop. D e aceea
intmplarea si gndirea se refer la aceleasi realitti. Cci inten
da nu apare fr gndire. Dar sunt indeterm inate radunile din
care ar aparea ceea ce d n e de intm plare. Acesta este motivul
pentru care /intmplarea/ este neclar pentru judecata ome-
neasc si e o ratiune de a fi tinnd doar de context, dar in sens
absolut ea nu este ratiune pentru nimic.39
Soarta bun sau rea este atunci cnd ar aprea ceva bun
sau ru. N orocul si nenorocirea se refer la dimensiunea
acestor /efecte/.
1065 b Deoarece nimic contextual nu exist anterior realitplor
intrinseci, nici ratiunea de a fi /contextual nu e anterioar
ratiunilor de a fi intrinseci/. Dac asadar intmplarea sau spon-
taneitatea sunt raduni pentru Univers, Intelectul si natura sunt
o ratiune de a fi anterioar /intmplrii si spontaneit!/.40
39 Intamplarea este redusa de A nstotel la contextualitatea amorfa

si inanalizabila, sau indeterm inati. O r, ratiunea, in sens propriu, se
caracterizeazi prin claritate si determinare e rad o n ali. In acest
sens, se poate spune c i ceea ce e asociat numai de un anumit context
sau e in tam p lito r nu poate fi cauza sau ratiune.
40 Celor care sustin ca intamplarea poate fi cauza Universului Aris-
totel le risp u nd e: intamplarea si contextualitatea in general presupun
Capitolul 941
Exist realitti prezente numai in actualizare, altele numai

in virtualitate, altele att in actualizare, cat si in virtualitate.
Eie sunt, pe de-o parte, ceva ce este, pe de alta, ceva ce are canti-
tate, si tot asa cu celelalte categorii. Dar nu exist nici o miscare
in afara lucrurilor. Iar transformarea se face intotdeauna potri-
vit categoriilor realittii; dar nu exist nimic comun peste acestea
care sa nu fie prezent intr-o categorie. Fiecare categorie ins
apare sub dou aspecte, pentru toate lucrurile (de pild, exis-
tenta individu ahzat42 apare sub aspectul formei, dar si al
privatiunii de form a; in privinta calittii, ceva poate fi alb, sau
poate fi negru; in privinta cantittii, ccva poate fi desvarsit
sau nedesvrsit; potrivit cu pozitia, poate fi sus, sau jos, ori
usor si greu).
In consecint, exist tot atatea aspecte ale miscrii si trans-
formrii, cte aspecte ale realittii exist. $i cum fiecare
existent, in cadrul fiecrei categorii, se divide, pe de-o parte,
intr-o existent virtuali, pe de alta, intr-o existent actualizat,
numesc miscare actualizarea lucrului aflat In virtualitate, luat
ca atare.4}
anterioritatea necesititii. Asadar, necesitatea este un principiu cauzal

anterior contextualittii.
41 A cest captol este alcitu it din extrase din Fizica, III, 1-3. E un
motiv pentru care multi com entatori Tl considera nearistotelic, deoa-
rece el pare s i se indeprteze de caracterul de rezum at al crtilor
anterioare ale M etafizicii, pe care se presupune c i II are Cartea Kappa.
42 Adic Fiinta, vizu t de A ristotel ca individuai determinat, dar
care poate lua doua aspecte contrare form a $i privatiunea.
43 D at fiind existent categoriilor $i faptul c i nu exista vreun gen
suprem care sa le cuprind si c i fiecare categorie apare sub forma
virtualititii si a actualizrii, vor exista tot attea tipuri de miscare,
cte categorii fiecare presupunnd o trecerea de la virtualitate la
actualizare in cadrul respectivei categorii. D e fapt, in si, A ristotel are
in vedere aici doar patru categorii Fiinta, cantitatea, calitatea si
locul care admit miscarea.
416 M ETAFIZICA
C spunem adevrul se poate vedea din urmtoarele : cnd

un lucru construibil, luat ca atare, s-ar afla n actualizare, n
acel moment el este construit efectiv, iar aceasta este construi-
rea. La fel si n cazul nvrii, vindecrii, plimbrii, sririi,
mbtrnirii, maturizrii. Rezult c exist miscare atunci cnd
ceea ce se ntmpl este actualizarea, nici mai devreme, nici mai
trziu /de ea/. Iar actualizarea lucrului aflat n virtualitate este
miscare, atunci cnd lucrul se actualizeaz, dar nu luat n sine,
ci luat ca m obil. M refer la lucrul luat ca /mobil/ n felul urm-
to r: bronzul este o statuie n virtualitate; totusi, actualizarea
bronzului, luat ca bronz, nu este miscare. Cci nu este acelasi
lucru a f i bronz si a f i ntr-o anum it virtualitate , fiindc, dac
ar fi n mod absolut, dup definitie, acelasi lucru, actualizarea
bronzului /ca bronz/ ar fi miscare. D ar nu e acelasi lucru.44
Se vede aceasta la contrarii: nu este acelasi lucru a putea sa
te nsntosesti si a putea s te mbolnvesti. Cci altminteri
nsntosirea si mbolnvirea ar fi acelasi lucru, dat fiind c
substratul /bolii/, sntos sau bolnav, fie c ar fi vorba despre
o umoare sau despre snge, rmne unul si acelasi.
O r, de vreme ce nu este totuna /nsntosirea si m bol-
nvirea/, dup cum nici culoarea si eu vizibilul nu sunt totuna,
actualizarea virtualului luat ca virtual este m ifcare. Este lim-
pede, asadar, c /actualizarea/ este aceasta, si c se ntmpl ca
atunci s se miste ceva cnd actualizarea aceasta a /virtualului/
1066 a ar avea loc, nici mai devreme, nici mai trziu. (Este posibil ca
orice lucru s fie uneori n actualizare, alteori nu; de pild,
construibilul, luat ca construibil; iar actualizarea construibilului
luat ca construibil este construire.45
Cci actualizarea este sau asta construirea , sau casa.
Dar, cnd ar exista casa, nu mai exist construibil, ci construi
bilul este construit n mod efectiv. Este necesar, asadar, ca
44 Bronzul se actualizeaz ca statuie, ca forma adic, si nu ca bronz.

Eventual materia primordial, prima materie, cum spune A ristotel,
se actualizeaz ca bronz.
45 Construibilul luat ca construibil: de exemplu, lemnul luat ca
material de constructie, si nu ca material com bustibil.
C ARTEA KAPPA (X I) 417
actualizarea s fie construir, iar construirea este o miscare;

acelasi rationament si n privinta altor miscri.)
C asa stau lucrurile, e ciar si din ce spun altii despre /mis
care/, ct si din faptul c nu este lesne s o explici altminteri.
Cci miscarea nu ar putea fi plasat n alt gen /decat in cel al
actualizrii/, iar faptul e evident din spusele altor filozofi: in-
tr-adevr, unii o consider o alterare, o inegalitate, sau nefiint,
de unde /rezult/ c nimic nu se mise n mod necesar, si mci
c transformarca nu se indreapt catre acestea, ori pleac de
la acestea mai curnd decat de la contrariile lor.46
Motivul pentru care ci vd lucrurile astfel este c miscarea
pare a fi ceva indeterminat, iar principiile apai tin celeilalte serii
/pozitive/, deoarece /principiile/ privative sunt indeterminate.
Cci nu exista /la ele/ nici Fiint, nici calitate, nici vreo alta
dintre celelalte categorii.47
Dar motivul pentru care miscarea pare a fi indeterminat
este c ea n u p oate f i luata nici ca o virtualitate /p u ra/ a lucru-
rilor, nici ca o actualizare /p u ra / a lor. Intr-adevr, ceea ce e
virtual cantitate nu se mise n mod necesar, si nici cantitatca
actualizat /nu face aceasta/; iar m iscarea pa re a f i o actuali
zare, dar incompleta <.Td^>. Motivul /acestei incompletitudini/
este c virtualul, a crui actualizare apare, este incomplet /el nsusi/.
De aceea, toemai, este difcil denteles ce este miscarea: cci
este necesar s fie plasat fie n genul privatiunii, fie in cel al
virtualittii, fie n cel al actualizrii pur, iar dintre aceste /iden-
tificri/ nici una n u p are cuputint. Rmne atunci ceea ce s-a
spus despre /miscare/, c e actualizare, si anume actualizare
in felul artat inainte.48
A o intelege este difcil, dar este posibil.
46 R eferirc la platonism , care consider miscarea drept o altera

re a Fiintei. D ar, spune A ristotel, aceast echivalare a miscrii cu
nefiinta lipseste de necestate miscarea.
47 N o n -o m " este o notiune indeterm inat, la fel ca si ,,non-
negru .
48 Adic actualizare incomplet, neterminat. O alt lectiune cites-
te: ,,e actualizare si neactualizare n felul artat inainte .
418 M KTAFIZICA
i este ciar c miscarea se afl n lucrul miscat. ntr-adevr,

actualizarea acestuia se produce sub actiunea lucrului care pune
n miscare. O r, actualizarea lucrului care pune n miscare nu
este alta /dect a lucrului pus in miscare/. Cci ea trebuie s
fie realizarea finalitii ambelor lucruri. Intr-adevr, un corp
poate s se miste datorit virtualitii sale, dar el misc efectiv
datorit actualizrii; ns el e capabil s actualizeze /virtuali-
tatea/ corpului miscat, astfel nct actualizarea e comun ambelor
corpuri; la fel, aceeasi este distanta de la unu la doi si cea de
la doi la unu, sau cea de sus /n jos/ si cu cea de jos /n sus/,
chiar dac esenta acestor distante nu este idntica. La fel stau
lucrurile si n privinta corpului care pune n miscare si a celui
care este pus in miscare.49
Capitolul IO50
Infinitul este sau ceca ce este imposibil de strbtut deoarece
nu este prin natura sa posibil s fie parcurs, dup cum sunetul
este invizibil ; sau care posed un parcurs fr margine, sau care
are o margine greu de atins, sau care, desi prin natur are o
1066 b margine, nu posed in fapt un parcurs sau o limit ; n plus,
ceva este infinit prin adaos, sau prin substractie, sau prin ambele
/operatiuni/.51
/In fin itu l/ nsusi, separabil [de lucrurile sensibile] nu poate
exista. Cci dac el nu e nici mrirne, nici multime, si dac
infinitul nsusi este o Fiint si nu o proprietate contextual,
49 D eoarece miscarea corpului care pune n miscare si a celui care

este miscat este unic, $i actualizarea virtu alittilor lor este unic n
mod practic, chiar dac teoretic ea este diferit.
50 Si acest capitol rezuma parti din Fizica, I II, 4-7.
51 In primul sens: punctul sau u n itatea;n al doilea sens canti-
tatea care poate fi parcurs, dar nu are capt; n al treilea sens, labi-
rintul sau marea (p ot fi parcurse, dar cu d ific ltate); n al patrulea
sens, ar putea fi cercu l; n al cincilea sens, numrul cruia i se poate
mereu aduga sau sustrage o unitate.
el va fi indivizibil (divizibilul este sau mrime, sau multime).

O r, dac este indivizibil, el nu este infinit, afar dac nu n
sensul in care spunem c sunetul este invizibil. Dar nu in acest
fel se vorbeste despre infinit, nici noi nu investigm acel sens,
ci tratm infinitul ca p e ceva de nestrbtut.
Apoi, cum ar fi posibil s existe infinit in sine, dac nu este
vorba despre un numr sau o mrime, a cror proprietate s
fie infinitudinea ? lar dac el ar exista doar ca proprietate con
textala, luat ca atare nu ar putea fi un element al lucrurilor,
dup cum nici invizibilul nu este un element al limbajului, desi
sunetul estc invizibil.52
Iar c infinitul nu p o a te exista in actualizare este lim pede:
cci oricare parte a sa s-ar la ar fi infinita (de vreme ce esenta
infinitului si infinitul sunt identice, dac cu adevrat infinitul
este o Fiint si nu o proprietate a unui subiect)53; de unde
rezult c el este sau indivizibil, sau este divizibil la infinit, dac
se poate imprti. D ar este imposibil ca acelasi lucru s fie multe
infinituri (dup cum aerul este o parte a aerului, astfei si
inlinitul s fie o parte a infinitului, dac el este o Fiint si un
principiu). Prin urmare, el este de neimprtit si indivizibil.
Dar este imposibil ca ceea ce este in actualizare s fie infinit,
fiindc /infinitul/ este necesar s fie o cantitate; asadar /infi
nitul/ este o proprietate contextala. Ins, dac el exist in acest
mod, s-a spus c nu-i posibil s fie principiu, ci poate fi
/principiu/ numai subiectul acestei proprietti, precum aerul
sau numrul par.
Aceasta deocamdat e o cercetare la modul general. D e aici
apare ins limpede c nu exist infinit /actu aiizat/ in lucrurile
52 Ideea general despre infinit este c el este ceva indefinit; in

consecint el nu are autonom ie, si, neavand autonom ie, nu este o
Fiint. O r, dac nu este o Fiint si ceva definit, nu poate exista in
actualizare, sau nu poate fi realizarea finalittii unei virtualititi.
Infinitul e Intotdeauna o posibilitate, dar nu poate fi efectiv perceput,
cunoscut, parcurs com plet.
53 La fei, orice parte din ap i este ap.
420 M ETAFIZICA
senzoriale: Intr-adevr, dac definitia corpului este a fi

determinai de suprafete, nu ar putea exista corp infinit, nici
fizic, nici inteligibil. N ici /nu poate exista/ numr infinit, dar
considerai o entitate separata.54
Caci numrul, sau ceea ce posed numr, este numrabil.
D in punct de vedere fizic este limpede din ceea ce urmeaz:
/infinitul/ nu poate fi nici compus, nici simplu. Nu poate exista
un corp infinit compus, dac elementele /sale/ sunt limitate
ca multime. (Intr-adevr, contrariile trebuie s fie egale /ca
numr ntre eie/ si nici unul dintre eie nu poate fi infinit. Cci
dac capacitatea vreunui corp are o lips, oricare ar fi, finitul
va fi nimicit de ctre infinit. Iar ca fiecare /element/ s fie infinit
este imposibil: un corp este ceea ce are extensie Tn toate
dimensiunile, iar infinitul este ceea ce se extinde fr limit. Astfel,
dac infinitul este un corp, el va fi infinit in toate directiile.)
D ar nici nu-i posibil ca infinitul s fie un corp simplu si
unitar, nici, dup cum spun unii, ca s existe Tn afara elemen-
telor /altceva infinit/ din care acestea s se genereze. (n tr-a -
1067 a devr, nu exist un astfei de corp Tn afara elementelor, deoarece
orice lucru se descompune Tn elementele din care provine si
nu pare a exista /ceva/ Tn afara corpurilor simple.) Acest altceva
nu poate fi nici foc, nici vreun alt element. Cci fr ca unul
dintre eie s fie infinit, este imposibil ca orice lucru, dac ar fi
finit, s fie sau s devin unul dintre aceste /elemente/, asa cum
H eraclit sustine c toate cele devin cndva foc.55
Acelasi raîonament si Tn privinta lui unu pe care filozofii
naturii Tl asaz Tn afara elementelor. Cci totul se schimb
54 Infinitul nseamn indeterm inare; dar numrul, considrt ca

o entitate separata, individualizat, trebuie s fie determinat. N u tre
buie uitat c pentru A ristotel, num r nseamn mai ales numr
rational $i c acesta trebuie s fie prcis definit.
55 Infinitul nu poate fi un corp, un element, alturi de celelalte
elemente. D ar dac infinitul nu exist ca atare, sub form a unui corp,
nu-i posibil ca toate lucrurile s devin infinit. H eraclit crede c
totul provine din foc si devine foc, acordnd zice A ristotel fo -
cului un statut peste celelalte elemente.
pornind de la un contrarili /spre cellalt contrarili/, de exemplu,

de la cald ctre rece.56
In plus, corpul senzorial se afl undeva, si acelasi loe este
ropriu atat intregului, ct si partii, precum e cazul pmntului.
f n consecint, dac prtile sunt de acelasi fel, corpul /infinit/
va fi ori imobil, ori se va misca etern. D ar aceasta este cu nepu-
tint. (ntr-adevr, de ce s-ar deplasa el mai curand in jos dect
in sus sau in oricare alt directie ? Precum, dac ar fi un bulgre
de tran, unde s-ar misca, sau ar sta pe loe ? Cci locul ocupat
de corpul corespunztor este infinit. Va ocupa deci intregul
loc ? D ar in ce fel ? Care va fi repausul su, si care ii va fi
miscarea ? O ri el este pretutindeni in repaus, asadar nu se poate
misca, ori se misc pretutindeni, si atunci nu va sta nicicum .)
Iar dac intregul /infinit/ este neomogen, nici locurile /in
care prtile sale se afl/ nu vor fi omogene, si atunci, m aiinti,
corpul intregului nu este u n u l dect prin contact; apoi /prtile/
vor fi fie limitate, fie nelimitate ca specie. S fie limitate nu-i
posibil (cci inseamn c nele vor fi infinite, aitele nu, dac
intregul este infinit, de exemplu focul sau apa /vor fi infinite/.
D ar un astfei de element /infinit/ presupune o distrugere prin
contrarii). Iar dac /prtile/ sunt infinite /ca specie/ si simple,
si locurile /unde ele se afl/ vor fi infinite si vor fi infinit de
multe elemente. lar dac aceasta e cu neputint, atunci si locurile
sunt limitate, iar intregul, cu necestate, va fi mrginit.57
$i, in general, este imposibil ca un corp s fie infinit, ca si
un loc asociat corpurilor, dac orice corp senzorial este fie greu,
fie usor. Cci el se va deplasa fie spre centrul /lumii/, fie in
sus, dar este imposibil ca infinitul sau intregul, sau oricare
56 D ac totul trece de la un contrar la altul, nu ar putea exista un

elem ent, precum U nu, care s rman In afara acestei transform ri,
si atunci, nu numai U nu, dar si M ultiplul ar fi un element.
57 Viziunea greae, creia A ristotel ii rmane credincios, nu poate
concepe un infinit actualizat, real, efectiv. Infinitul poate exista doar
in virtualitate, sau poate fi o proprietate a unui alt corp existent
virtual. Pentru ca ceva s aib Fiint, trebuie s fie autonom , adic
determ inabil, prin urmare finit.
422 M ETA FISIC A
jumtate a sa s sufere oricare din aceste miscri. Intr-adevr,

cum le vei deosebi ? Sau in ce fei o parte a infinitului va fi jos,
alta sus, sau alta la margine, alta la centru ?
Apoi, dac orice corp senzorial se afl intr-un loc, si exist
sase specii de loc, este imposibil ca intr-un corp infinit s se
afle aceste locuri.58 Si in general, dac este imposibil s existe
un loc infinit, si ca s existe un corp infinit este imposibil. Cci
a fi undeva, intr-un loc, aceasta inseamn: a fi sau sus, sau jos,
sau intr-alt loc din cele rmase; dar fiecare dintre eie reprezint
o limit.
Iar infinitul nu este identic in mrime, in miscare si in timp,
ca si cnd ar fi o singur natur, ci ulteriorul se raporteaz la
anterior; de exemplu, miscarea se raporteaz la mrimea la care
exist miscarea, alterarea sau crcsterea; iar timpul se concepe
datorit miscrii.
Capitolul l l 59
1067 b Ceea ce se transform se transform uneori in m od contex-
tual, asa cum muzicianul se plimb. Alteori, desi numai o parte
a lucrului se transform, se spune in mod absolut c se transform
intregul lucru, de exemplu, acele corpuri care, avnd prti, /se
spune c se transform/ dup prtile lo r: se insntoseste
corpul, fiindc se insntoseste ochiul. Dar exist si cazuri cnd
se misc ceva in m od intnnsec, iar acesta este mobilul intrinsec.60
Iar in privinta celui care pune in miscare, lucrurile stau la
fei: unele lucruri pun in miscare doar intr-un anumit context,
altele doar in raport cu o parte, altele pun in miscare intrinsec.61
58 Sase specii de lo c: sus, jo s, nainte, inapoi, stinga, dreapta. Evi

dent c intr-u n spatiu infinit, aceste directii isi pierd sensul.
59 Capitolul este un extras din Fizica V , probabil realizat de un
discipol.
60 Aerul, de pild, e mobil prin sine, sau lucrurile grele sunt mobile,
in sensul c vor cdea prin esenta lor.
61 !n sensul in care prin esenta, lucrul respectiv pune in miscare,
precum astrele, sau precum arhitectul construieste.
Mai nti vine lucrai care pune in miscare. Exist /apoi/ ceva
care este miscat, apoi timpul Tri care se produce miscarea, punctul
de piecare si cel de sosire al miscrii. Frm ele, propriettile si
locul care determina miscarea sunt imobile, precum stiinta sau
caldura. Nu caldura reprezint miscarea, ci procesul de inclzire.
O r, miscarea non-contextual nu are loc in cazul tuturor
lucrurilor, ci ea are loc in cazul contrariilor, al intermediarilor
/acestora/ si al termenilor contradictorii. D in inductie, se poate
obtine dovada c e asa: ceea ce se transform se transform
fie de la un subiect la alt subiect, fie de la un non-subiect la
un non-subiect, fie de la un subiect la un non-subiect, fie de
la un non-subiect la un subiect. (N um csc subiect" ceea ce se
exprima in afirmatie.) D e aici rezult c exist cu necestate
trei tipuri de transform an, fiindc cea de la un non-subiect la
un non-subiect nu este transformare: nu exist aici contra-
rietate, nici contradictie, fiindc nu exist opozitie.
Transformarea de la un non-subiect la un subiect prin contra
dictie este generarea; dac contradictia este absolut, si gene-
rarea este absolut; dac contradictia este doar n tr-o privint,
si generarea este particular. Transformarea de la un subiect
la un non-subiect este nimicirea; dac contradictia este
absolut, ea este absolut; dac contradictia este partial, si
nimicirea este particular. O r, dac ceea-ce-nu-este se spune
in m ai multe sensuri, si nu-i posibil ca /ceea-ce-nu-este/, vzut
ca unire si ca separare62, s se miste, nici ca /ceea-ce-nu-este/
virtual s fie opus la ceea ce este in mod absolut (ntr-adevr,
ccea ce nu e alb sau nu e bun totusi poate fi miscat intr-un
context; cci ceea ce nu e alb ar putea fi un om, dar ceea ce n
mod absolut nu este, nu poate sa se miste), atunci este imposibil
ca ceea-ce-nu-este s se miste. (Iar dac e imposibil, atunci /e
imposibil/ ca generarea s fie o miscare. Intr-adevr, se gene-
reaz ceea-ce-nu-este. D ac in mod principal generarea este
in mod contextual, rmne totusi un adevr c ccea-ce-nu-este
exist n mod absolut prin referire la ceca ce se genereaz.)
62 Este vorba despre adevr si fals, v. Cartea Epsilon, cap. 4.

424 M ETA FISIC A
D e asemenea, /ceea-ce-nu-este/ nu poate fi in rcpaus: se

ntmpl aceste consecinte neplcute, dar si aitele:
Dac orice lucru miscat se afl Tntr-un loc, ceea-ce-nu-este
nu se afl intr-un loc, cci s-ar afla undeva. Prin urmare, nici
nimicirea nu este miscare. Cci contrariul unei miscri este alt
1068 a miscare sau repausul, iar nimicirea este contrariul generrii.
D e vreme ce orice miscare este o transformare, iar transfor-
mrile sunt cele trei amintite mai Tnainte, cele care se realizea-
zd p rin generare si nimicire nu sunt miscdri. Eie sunt treceri
de la un termen contradictoriu la altul; astfel este necesar ca
doar transformarea de la un subiect la alt subiect sd fie miscare.
ns subiectii sunt sau contrari, sau intermediari (fie privatiunea
si ea un contrariu) si ei se exprim prin afirmatic, precum golul,
edentatul si negrul.
Capitolili 12
Dac, prin urmare, categoriile se divid in Fiint, calitate,

loc, actiune sau pasivitate, relatie, cantitate63, este necesar sa
existe treifelu ri de miscdri: tinnd de calitate, tinnd de canti-
tate si tinand de loc. Nu existd miscare tinnd d e Fiint, cci
nu exist nimic contrariu Fiintei.M N ici miscare a relatiei nu
exist (atunci cand unul dintre termenii relatiei se schimb, e
posibil ca despre cellalt s nu se poat spune adevrul, desi
nu e deloc in schimbare, astfel nct miscarea lor e pur contex-
63 n Categorii, lucrare timpurie a lui Aristotel, lista cuprinde zece

categorii: la cele indicate se mai adaug timpul, starea si posesia.
64 Fiint, (cu sensul dat de noi cuvntului oxxriot), nu are con tra
riu, ci cel rnult negatie. Intr-adevar, dac Fiint ar avea un contrariu,
atunci ambcle contrarii s-ar afla ntr-u n substrat com un, asa cum
recele si caldul se afla in ap. Dar n acest caz, acel substrat ar fi Fiint.
O r, miscarea, dup A ristotel, se produce de la un contrariu la altul,
prin urmare generarea si pierea nu sunt miscri (cel putin n sensul
propriu dfinit de A ristotel).
C ARTEA KAPPA (X I) 425
tual65). Nu exist nici miscare a celui ce face si a celui ce indura,

sau a celui ce misc si a celui miscat, fiindc nu exista miscare
a miscni si nici generare a generdrii, fi nici, in general, transfor
m are a transform arii .66
Cci este posibil s existe miscare a miscrii in dou sensuri:
fie este vorba despre miscarea subiectului (de exemplu, omul
se misc fiindc devine din alb negru, astfel inct miscarea
/respectiv/ fie se inclzeste, fie se rceste, fie modific locul,
fie creste. D ar asa ceva este cu neputint, pentru c transfor-
marea nu este unul dintre subiecte). Fie deoarece un subiect
schimb o transformare in care se gsea pe o alt forma /de
transformare/, precum omul care trece de la boal la sntate.67
D ar nici aceasta nu este cu putint dect in mod contextual.
Cci orice miscare este o transformare de la ceva la altceva, si
la fel generarea si pieirea. Afar doar c generarea si pieirea se
produc intre stri opuse intr-un anume fel determinat, in timp
ce miscarea e o transformare determinat in alt fel. Prin urmare,
/omul respectiv/ trece de la sntate la boal si, simultan, de
la aceast transformare nssi ctre o alta. E limpede, prin ur
mare, c dac omul va fi bolnav, el va fi trecut deja la o alt
transformare, oricare ar fi ea (cci e posibil s stea in repaus),
si, in plus, la una nu ntotdeauna intmpltoare. D ar si acea
transformare va fi de la o stare la o alta, inct aceasta va fi
transformarea opus, anume insntosirea.68
65 D e exemplu, dac in relatia A = B , A creste, B devine mai mic

dect A, desi, in sine, nu se schimb, ceea ce creeaz un echivoc asupra
statutului lui B. Ceea ce vrea A ristotel s spun este c, in cadrul
relatiei, schim barea unui corelativ nu antreneaz in mod necesar si
schim barca termenului corelativ, ceea ce, in lim bajul su, inseamn
c nu exist miscare conform cu relatia, ci numai cu locul, calitatea,
cantitatea.
66 U n obiect care se deplaseaz din A in B se mise local si nu se
poate spune c miscarea sa se mise la rndul ei.
67 Boala si sntatea sunt eie insele niste procese, niste transformri.
68 A sta inseam n c, dac omul se im bolnveste si dac im boln-
virea este transform area con trar Insn tosirii, omul trece de la
insntosire la inibolnvire, ceea ce poate presupune c, intre timp,
el s-a fcut sntos. O r, aceasta este, in principiu, imposibil. Pentru
426 M ETAFIZICA
D ar lucrurilc se petrec asa contextual; de exemplu, exista

o transformare de la reamintire la uitare, cnd insul la care exista
respectiva transformare se transforma la rndul su : uneori el
trece la cunoastere, alteori la ignorant.
In plus, se v a m erge la infinit dac va exista o transformare
a transformrii si o generare a generrii. O r, dac exista uldma
1068 b generare, e necesar sa existe si generarea anterioar; de exemplu,
dac s-ar gnra vrcodat o generare absolut, si obiectul care
se genereaz s-ar gnra, nct n-ar fi existt nc /la momentul
respectiv/ obiect gnrt n mod absolut, ci /doar/ ceva gnrt
n urma obiectului altei generri. D ar si acesta din urm a fost
gnrt cndva, nct la un moment dat el nu fusese nc gn
rt. O r, de vreme ce seriile infinit nu au un termen prim, nu
va exista un termen prim /al generrilor/, de unde rezult c
nici un termen secund nu va exista. In consecint, nu e eu
putint nici s se miste, nici s se transforme ceva.69
D e asemenea, propriu aceluiasi lucru este miscarea /n direc-
tii/ contrare si repaosul, ct si generarea si nimicirea; rezult
c ceea ce se genereaz, atunci cnd ar fi gnrt, tt atunci
este nimicit. Cci nici nu-i posibil /s fie nimicit/ nici ndat
ce apare, nici mai trziu, de vreme ce ceea ce este nimicit trebuie
s existe.
In plus, trebuie s subziste o materie cnd ceva se gene-
reaz si se transform. Ce materie oare va exista n felul corpului
care se altereaz sau al sufletului ? In ce fel o miscare sau o
generare vor deveni, la rndul lor, subiect al generrii ?
Apoi, care este scopul spre care /miscarea miscrii si gene-
rarca generrii/ se misc ? Cci miscarea si generarea trebuie
A ristotel faptul c un procs, o transform are are o regul care poate

fi studiat static nu este foarte lim pede; de aceea el considra c i nu
poate exista transformare a transformrii. Totusi, asemenea transfor
m an de gradul doi sunt foarte freevente: de exemplu, dac viteza
indic o miscare n raport eu timpul, accelerada indica o miscare n
raport eu viteza.
69 Din nou cunoscutul argument aristotelic: dac nu exista termen
pnm gnrt, nu exista nici termen secund, si aa mai departe, i atunci
ntreaga lume este n repaus.
s se efectueze de la un punct spre alt punct. D ar cum /va fi in

acest caz/ ? Ins nu poate exista invtare a invtrii, astfel inct
nu va putea exista nici generare a generirii.
Asadar, fiindc nu exist /miscare/ nici a Fiintei, nici a relatiei,
nici a actiunii, nici a suportrii actiunii, rmne ca miscarea
s se efectueze conform calittii, cantittii si locului (n fiecare
dintre aceste categorii cxist contrarietate). M refer nu la cali-
tatea aflat n categoria Fiintei, deoarece si diferenta este o
calitate, ci la afectiunile pe care le are subiectul si in raport cu
care se spune c el este afectat sau nu. 70
lar im obilul este ceca ce, in generai, nu poate fi miscat, ceea
ce cu greu se misc intr-un rstimp indelungat sau incepe cu
greu s se miste, ct si ceea ce prin natura poate s se miste si
e capabil s o fac, dar nu se misc atunci cnd, prin natur,
ar trebui si in locul si in felul in care ar trebui. Numai pe acesta
din urm dintre mobile il consider c se afl in repaus.
ntr-adevr, repausul este contrariai miscrii, de unde rezult
c el este o privatiune proprie receptacolului.71
Laolaltan raport cu locul sunt lucrurile care se afl intr-un
singur loc care e prim72; separai /in raport cu locul/ cele
care se afl in Iocuri diferite. /Spun/ c se ating lucrurile care
au laolalt extremittile. Numesc interm ediar stadiul la care
ceea ce se schimb ajunge inainte de a ajunge in stadiul final,
si la care ajunge schimbndu-se in mod naturai si continuu.
Contrar in raport cu locul sunt cele care se deprteaz la
maximum in linie dreapt.
70 Aristotel distinge diferenta din gen care produce specia sau Fiinta
(precum biped ) in cazul omului, de diferenta din cadrul speciei,
care produce variatiile individuale si carc sunt proprietri ale Fiintei.
71 Repausul este o miscare in virtualitate. Ceea ce este, prin natur,
im obil (de exemplu D um nezeu) nu se afl, propriu-zis, in repaus,
ceea ce presupune c se afl intr-o anume virtualitate, cci Dumnezeu
este actualizare absoluta.
72 Cu alte cuvinte, locul e luat in considerate inainte de a fi um-
plut de lucrurile respective. D e exemplu, dou persoane se afl laolalt
in aceeasi cas dac aceasta este luat anterior drcpt locul in care
eie se afl dar nu se afl laolalt in aceeasi camer.
428 M ETAFIZICA
In succesiune <^fiQ> este ceea ce se afl dup inceput, definii

cumva prin pozitie, specie sau altfel, si cand nu exist nimic
intermediar Tntre lucrurile apartinand aceluiasi gen unde exist
succesiune, precum liniile sunt in succesiunea liniei, unitrie
a unittii, sau o cas in succesiunea unei case. (N u e nici
1069 a un obstacol ca altceva s fie intermediar /Tn sirul respectiv/.)
Iar ceea ce e succesiv vine in succesiunea unui alt lucru si el
este ceva care urmeaz. Nu unul este in succesiunea doiului,
nici luna nou nu vine dup luna in al doilea ptrar.
In continuare <x(j.evov> e ceea ce, fiind in succesiune, are
contact. Deoarece orice transformare rezid in termeni opusi,
iar opusi sunt contrariile si termenii contradictorii, dar nu exist
intermediar in cazul termenilor contradictorii, e limpede c
intermediarul se afl intre termenii contrarii.
Continuai <cuvex&;> este o /form de/ a f i in continuare.
Vorbesc dcspre continuu atunci cnd limita fiecruia dintre dou
lucruri, care se ating si se tin mpreun, ajunge una si aceeasi,
ncat e dar c continuitatea exist la acele lucruri din care, in mod
naturai, apare ceva unic sub raportul /respectivei/ atingeri a lor.
Consecutivul <x cpei;fj<;> e limpede este o notiune pri
mar: cci ceea ce este consecutiv nu are neaprat contact, dar
contactul implic relatia de consecutie. Iar dac exist conti-
nuitate, exist contact, dar dac exist contact, nu e obligatorie
continuitatea. N u exist concrestere natural la lucrurile care
nu se ating. In consecint, punctul nu este totuna cu unitatea.
ntr-adevr, pentru puncte exist contact, in timp ce pentru
unitri nu exist contact, ci doar consecutie; la primele exist
un intermediar, la celelalte nu.73
73 U nittile nu au interm ediar in sens c 2,5 aflat intre 2 si 3 nu

este o unitate. Cele trei numere pot fi reprezentate ins de puncte
pe o dreapt, astfel ca unul dintre puncte s fie situat intre celelalte
dou. E mai putin dar ce intelege Aristotel prin faptul c dou puncte
pot fi in con tact: dac ar vorbi de coincident, nu ar mai exista
consecutie; iar ca s existe consecutie si contact, trebuie s fie vorba
despre puncte materiale, cu dim ensiune, si nu puncte geom etrice.
CARTEA LAMBDA (X II)
Reluarea discutici despre Fiint. Exist trei feluri de Fiinte:
senzorial pieritoare, senzorial eterna si Fiint imobil. Devenirea
Fiintei senzoriale are ca suport materia. Exist trei principii: form a,
privatiunea si materia (suportul). N ici materia, nici form a nu sunt
generate, ci doar compusul. Radunile de a fi si principiile sunt dentice
pentru toate lucrurile, doar prin analogie; in chip propriu, eie sunt
diferite. Com paratia cu ccle patru ratiuni de a fi expuse in Cartea
A lpha mare. A ctualizarea si virtualitatea.
Fiinta imobil trebuie s fie eterna. Existenta Form elor nu explic
miscarea. Primul C er este etcrn, antrenat intr-o miscare circular per
petua. E1 este pus in miscare de un M isctor imobil, aflat in actualizare
perpetu, Fiinta lipsit de materie, Dumnezeu. Acesta punein miscare
deoarece este o finalitate universal a lumii, in felul unui obiect al
gndirii si al ubirn. D um nezeu este actualizare pur, im obil, prin-
cipiu. Viata sa este etern fericit, in felul in care pentru oameni nu poate
fi decat un scurt rstimp. E1 este gndirca care se gandeste pe sine.
Fiecare pianeta este miscat de mai multe motoare planetare im o-
bile. E ie sunt ierarhizate, primul fiind m otorul care pune in miscare
sfera stelelor fixe, M isctorul im obil. Trecerea in revist a teoriilor
astronom ici ale lui Eudoxos si Callippos. Cerul (si U niversul) este
unic. Cum este Intelectul divin. Gandirea sa este gndire a gndirii.
Absenta materiei (a virtualittii) face cu putint aceasta. Aceast
gndire este de tipul intuitici, sau al contem platici m istice, deoarece
ea gandeste simplul si nu compusul.
Chestiunea materiei si a generrii. C ritica teoriilor filo zo filor
naturii si a teoriei Form elor. Afirmarea c Principiul suprem, D u m
nezeu, este unic.
Capitolul 1
Investigatici noastr are ca obiect Fiinta. ntr-adevr, sunt

cercetate /aici/ principiile, radunile de a fi ale Fiintelor. Cci,
dac toat realitatea e inteleas ca un intreg, Fiinta este intia
sa parte1; iar dac ea e luat in succesiunea /categoriilor/, si in
acest fel Fiinta este prima, apoi vine calitatea, apoi cantitatea.
Dar se poate spune c, la modul absolut, acestea din urm,
de fapt, nici nu sunt, ci sunt propriet si miscri, sau sunt
precum sunt non-albul si non-rectiliniul. Spunem, totusi, c
si acestea din urm sunt, de exemplu, cutare este non-alb.
Apoi nici una dintre celelalte categorii /in afara Fiintei/ nu este
autonoma.
Dovada o aduc, in fapt, vechii filozofi, deoarece ei au cutat
principiile, elementele si radunile de a fi ale Fiintei. Filozofii
contemporani considera Fiinte mai curand universalele (genu-
rile reprezint universalul si ei le considera principii si Fiinte,
deoarece cercetarea lor este mai ales de tip logie). Filozofii din
vechime, ins, socoteau Fiinte /elementele/ particular e, precum
focul si pmntul, si nu ceea ce le era comun corpul.
Exist trei felu ri d e Fiinte: mai ntai Fiinta senzorial, in
cadrai creia exist o prim Fiint etem , si o a doua pieritoare.
Cu aceasta din urm, de exemplu, piantele si animalele, toti
1 N u e dar ce intelege Aristotel prin realitatea luat ca un intreg .

E posibil s inteleag realitatea vzut sintetic si nu analitic, prin
interm ediul categoriilor. n prim ul caz, Fiinta este prim ordiali,
fiindc este realitatea autonoma, stabili, determinata, si nu dependent!
si indeterm inati. E ca si cnd Aristotel ar spune: considerndu-se
realitatea in ansamblu, Fiinta e miezul ei tare. V. In terpretare la
Metafizica, p. 32
432 M ETAFIZICA
sunt de acord. [Cealalt este eterna] si este necesar ca elementclc

sa fie ntelese ca apartinnd-i, fie c eie sunt unul singur sau
mai multe. In fine, exist F iin ta im o b il , si despre aceasta unii
sustin c este separata, unii filozofi divizand-o mai departe in
dou /tipuri/, aldi Ins socotind c Formele si entittile ma-
tematice dn de aceeasi natura. Aldi, in sfrsit, au in vedere
numai entittile matematice.2
1069 b
Primele dou tipuri de Fiinte /senzorialc/ apartin fizicii, cci
eie posed miscare. Ultim a ins apartine de o alta stiinta, de
vreme ce nu exist un principiu comun pentru toate /Fiintele/.3
Capitolul 2
Fiinta senzorialdeste supusd transformari. Dar, dac trans-

formarea se face pornind de la termenii opusi sau intermediari
/ntre acestia opusi/, ins nu de la toti termenii opusi (sunetul
este si el non-alb, in fond )4, ci numai de la termenii contrari,
2 Referirea general este la platonicieni si la pitagoricieni, care

spara Form ele si numerele de rcalitatea sensibil. Platon si platoni-
cienii ortodocsi asociau n aceeai natur Form ele si N um erele; n
timp ce X enocrate le distingea n doua tipuri. Pitagoricienii nu re-
cunosteau, drept Fiinte, dect N um erele.
3 A ici s-ar prea c i A ristotel identific prima filozofie, sau me-
tafizica, eu teologia, ce trebuie s se ocupe numai eu Fiinta supra-
sensibil. O asemenea identificare contrazice ns ndelunga preocupare
din crtile anterioare eu materia senzorial. Explicatia acestui paradox
ndelung discutt de interpreti cred c este urm toarea: n mod ab
solut, teologia i m etafizica coincid. D eci n msura n care realitatea
este vzut drept ceea-ce-este ca fiind, respectiv ca o existent dintr-o
perspectiv universal, global, metafizica este valabil pentru ntreaga
existent, deoarece ceea ce este prim n tr-o ierarhie sau o serie, d
cumva msura ntregului (C f. Cartea Epsilon, cap. 1, p. 244. V . si
studiul introductiv.)
4Transform area nu se face de la non-alb la alb, deoarece chiar si
sunetul este un non-alb, ci numai de la termenii numiti de A ristotel
contrari n cazul de fat, de la negru (privatiunea albului) la alb.
CA RTEA LAMBDA (X II) 433
este necesar s subziste ceva care s se transforme de la un

contrariu la cellalt; deoarece nu contrariile se transform a.5
In plus, ceva persista /Tn cazul schimbrilor/, dar contrariul
nu persista. Exista, asadar, o a treia entitate alturi de cele dou
contrarii: materia.
lar dac exista patru tipuri d e / transformri, fie asocate
Fiintei, fie calittii, fie cantittii, fie locului, si dac generarea
absolut si nimicirea se refer la Fiint, cresterea si descresterea
se refer la cantate, alterarea la calitate, deplasarea la loe,
transformrile s-ar realiza ntre contrariile luate n parte /pentru
fiecare categorie/. E necesar atunci s se transforme materia,
care poate fi ambele contrarii.
Dar, pentru c ceea-ce-este e de dou feluri, orice se tran-
sform porneste de la ceea ce este virtual si se ndreapt spre
ceea ce este actualizat (precum de la albul virtual la albul actua-
lizat, la fel si n cazul cresterii si al scderii). Rezult c ceva
se poate naste din ceea-ce-nu-este si nu numai intr-un mod
contextual, dar si c tate se nasc din ceea-ce-este, adied din
ce este in virtualitate si din ce nu este in actualizare. lar asta
este unul" lui Anaxagoras. Intr-adevr, e mai bine s spunem
c tate erau laolalt in virtualitate, dar nu si in actualizare,
dect c tate /erau/ laolalt, sau dect s invocm ames-
tecul < t lui Empedocle si Anaximandros, sau dect
s se vorbeasc n felul n care vorbeste D em ocrit.6
5 Tez fundam ntala: desi se spune c negrul devine alb sau c

recele devine cald, n fapt exista mereu un substrat materia care
capt diferite calitti, altfel spus care se actualizeaz, determinndu-se
ntr-un fel sau un altul. C ontrariile, ca $i frm ele prin care se m ani
festa, ca $ materia nici nu se nasc, nici nu se distrug. Evident, aceast
tez a lui A ristotel (care porneste de la esentialismul socratico-pla-
tonician) st la baza analizei sale stiintifice.
6 T ext difcil de tradus exact, din cauza incertitudinilor de punc-
tuatie mai ales. V. R oss, M etaph. II, pp. 351. U nul lui A naxagoras
nu este aici Intelectul, ci materia nediferentiat. C f. Cartea Alpha
mare, cap. 8, 989b. In cazul lui Anaximandros, amestecul ar fi cele-
brul su .
434 M KTAFIZICA
Rezult c acesti filozofi s-au ntlnit cumva eu notiunea

de materie, fiindc toate cele care se transforma posed materie,
ns o altfel de materie /dect au nteles ei/. i au materie si
acele lucruri eterne care nu sunt generabile, dar sunt mobile,
aflndu-se n deplasare; eie nu au /o transformare/ de gene
rare, ci numai una locala.7
Se pune ntrebarea: din ce fel de ceea-ce-nu-este apare gene-
rarea, deoarece ceea-ce-nu-este e de trei felu n ? /Din virtualitatc/.8
ns, dae ceva este n virtualitate, totusi virtualitatea respec-
tiv nu contine orice, lantmplare, ci un anume lucru se naste
dintr-un lucru anume /n virtualitate/. Nu este suficient /s
se spun/ c toate /erau/ laolalt, fiindc lucrurile se deose-
besc prin materia lor. Altminteri, din ce pricin au aprut nenu-
mrate existente si nu unul singur ? O r, Intelectul este unul singur,
nct, dae si materia ar fi una singur, ar fi ajuns n actualizare
/numai/ acel lucru a crui materie exista ca virtualitate.9
Asadar, exista trei raduni de a fi trei principii: doua sunt
contrare: fo rm a si privatiunea, iar cel de-al treilea este materia.
Capitolul 3
Dup aceasta, /trebuie spus/ c nici materia, nici forma nu
sunt generate, ma refer la ultima form si la ultima materie.
1070 a Caci orice ceva se transform prin actiunea a ceva si se trans
forma n altceva. Sub actiunea cui ? A prim ului m otor <
>.10 Ce se transform ? Materia. n ce se trans
form ? n form.
7 N u ered c se poate traduce aici prin eie nu au o materie gene-

rabil", deoarece materia, la modul generai, nu se genereaz. Gram a-
tical totusi, cel mai firesc ar fi de presupus cuvantul m aterie".
8 C eea-ce-n u-este ca negatie pura, ceea-ce-nu-este ca virtualitate
si ceea-ce-nu-este ca fals. Evident, generarea are loc din virtualitate.
9 Pentru a se explica diversitatea lucrurilor, trebuie fcut apel la
mai multe materii, mai cu seam dac, urmndu-1 pe Anaxagoras, se
admite existenta unei Inteligente unice.
10 E vorba despre PrimuT m otor, despre care va fi vorba mai de
parte, sau despre primul m otor pornind de la obiectul in miscare,
adica despre motorul cel mai apropiat?
CARTEA LAMBDA (X II) 435
Intr-adcvr, se merge la infinit dac se genereaz nu numai

bila de bronz, ci si atat bila, cat si bronzul. E obligatoriu, prin
arm are, sa te opresti undeva < v Y K T i 5f] oxfjvao.11
Apoi /trebuie spus/ c fiecare Fiint se naste dintr-una cu
acelasi nume /ca ea/. (Este vorba dcspre Fiintele naturale si
despre restul Fiintelor.) Cci generarca are loc fie prin inter-
mediul artei, fie al naturii, fie al ntmplrii, fie spontan. O r,
arta este un principili aflat in altcineva, in timp ce natura este
un principiu aflat chiar in lucrul respectiv (om ul naste un
om ); celelalte dou cauze ale generrii sunt privapunile
primelor dou.12
Materia este ceva determ inai /numai/ in inchipuire <x
(paivea0ai>13 (e vorba dcspre acele lucruri care se tin prin con
tact si nu printr-o crestere natural; eie sunt materie si substrat);
natura ns este ceva determinat, in fapt o conditie ce tinde spre
/finalitatea/ care e natur. Pe deasupra, cea de-a treia e Fiinta
individual, alctuit din acestea dou, /forma si materie/, de
exemplu Socrate sau Callias.14
In unele cazuri nu exist ceva determ inat in afara Fiintei
compuse, de exemplu form a casei, afar doar dac nu ne referim
11 D ac regresul la infinit nu este stopat, nu mai exist principii;

or, o lume fr principii este haotic, incognoscibil, irational. Chiar
dac nici bila, nici bronzul nu sunt form a, rcspectiv materii ultime
(sfera este un corp care admite o definitie, deci este divizibil la rndul
su in materie si form , iar bronzul este reductibil la metal, sau la
pmnt, ca materii prim ordiale), asemenea principii primordiale
trebuie s existe.
12 Intmplarea este privatiunea unei cauze (rationalitti) umane,
iar spontaneitatea este privatiunea cauzelor naturale.
13 S-a tradus si in aparent. Cred c A ristotel vrea s spun c
materia-substrat mai ales aceea artificial este vzut ca o Fiint
determinata numai in imaginatie, in msura in care ea este reprezentat
ca avnd deja o form . D e exemplu, lemnul unui scaun este Fiint
dac imaginatia il vede deja scaun.
14 A ristotel num este aici form a natur. V. Cartea Zeta pentru
felul in care conceptul de Fiint (num it aici ceva determ inat ) se
asociaz materiei, respectiv form ei.
436 MHTAFIZICA
la arta /constructiei in acest sens, de forma a casei/. (N u exist,

intr-adevr, generare si nimicire a/unor astfel de forme/, dar,
ntr-un alt fcl, si casa far materie, si sntatea, si tot ce se rea-
lizeaz printr-o art sunt si nu sunt/asemenea forme/.) Iar dac
totusi exist /forme far materie/, eie sunt, eventual, de gsit
tn cazul lucrurilor naturale. De aceea Platon are dreptate s
spun c sunt Form e acelea care sunt cntitti naturale, dac
este totusi adevrat c exist alte Form e /separate/ ale acestor
lucruri, prccum focul, carnea, capul.15
Toate lucrurile /acestea/ sunt materie si cea din urm ma
terie <'tEXEmaia> este proprie Fiintei in cea mai mare msur
a /lucrului/.16
Dar, dac cauzalitple motrice ale lucrurilor preced in
existent lucrul, cele legate de forma sunt simultane cu acesta.
Intr-adevr, atunci cnd omul este sntos, atunci si sntatea
este prezent; iar configurala sferei de bronz exist laolalt
cu sfera de bronz. Dac ns mai ramane ceva dup aceea /dup
materie/, trebuie ccrcetat; in unele cazuri, asa ceva e posibil,
precum dac sufletul este o astfel de forma nu sufletul in
ntregul su, ci intelectul, fiindc, probabil, e imposibil ca intreg
sufletul s fie in aceast situatie.17
Din aceste pricini este limpede c nu e nevoie deloc s existe
Forme. Omul generic naste un om generic, iar omul individuai
naste un om individuai. La fel si in cazul artelor : arta m edicala
este fo rm a sanattii.
15 Cum se stie din P arm enide 130c, Platon prea s se ind olisca
de existent unor Form e ale omului, focului sau apei, desi in Republica
597b, el admite far discutie existent Form elor pentru artefacte.
16 E ste vorba despre materia cea mai apropiat de form a si nu
despre materia prim ordiali. D e exemplu, in cazul statuii, este vorba
despre bronz, i nu despre pmnt din care se presupune c este
alcituit bronzul. Aceasta este cea mai adeevati form ei respective, care
este de fapt actualizarea sa.
17 A ristotel sustine c, in generai, form ele nu exist in absenta
m ateriei; exist totusi si exceptii: sufletul, si nu sufletul in ntregul
su, ci partea sa intelectual, ragionala, care supravietuieste dispari
tici trupului. Chestiunea este d iscu tati in tratatul D espre set, III.
Capitolul 4
Ratiunile de a fi, principiile sunt diferite pentru lucruri dife-
rite dintr-un anumit punct de vedere, dar, dintr-un alt punct
de vedere, daca s-ar v orbi in general siprin analogie, ele sunt
aceleasi pentru tate lucrurile.
ntr-adevr, cineva s-ar putea ntreba dac principiile si
elementele Fiintelor si cele ale relatiilor sunt diferite sau ace
leasi; si la fel n cadrul fiecrei categorii. D ar ar fi absurd dac
ar fi aceleasi pentru tate; cci din aceleasi principii ar rezulta
si relatiile si Fiintele. Care ar putea fi acestea ? Intr-adevr, nu
exist nici un element comn in afara Fiintei si a restului 1070 b
categoriilor, iar elementul este anterior lucrurilor pentru care
el este un element /comn/. O r, nici Fiinta nu poate fi element
pentru relatii, nici vreo relatie pentru Fiin t.18
In plus, cum este posibil s existe aceleasi elemente pentru
tate cele ? Cci nici un element nu poate fi identic cu compusul
provenit din elemente, de exemplu B sau A /nu pot fi identice/
cu BA. (N ici element inteligibil nu exist /n aceast situatie/,
precum ceea-ce-este sau unul, deoarece acestea sunt prezente
n fiecare lucra, ct si n cele compuse.) Asadar nici unul dintre
ele nici Fiinta, nici relatia nu va fi /element comn/. E nece-
sar aceasta s nu existe aceleasi elemente pentru tate lucrurile.19
Sau, de fapt, dup cum spunem, intr-un anum it sens sunt
aceleasi elem ente, intr-un alt sens nu sunt. D e exemplu,
probabil c, n cazul corpurilor senzoriale, caldul reprezint
forma si, in alt sens, /are aceast functie/ recele, care este priva-
tiunea, iar materia constin existenta acestor proprietti ce sunt
mai ntai in virtualitate, in mod intrinsec; acestea sunt Fiinte
18 C ategoriile sunt genuri separate care nu com unica. Atunci, se

ntreab A ristotel, cum ar putea exista un elem ent com n intre ele,
astfel ncat aceleasi elem ente s fie com une pentru tate cele?
19 Dac, de pild, Fiinta este alctuit din elemente, si dac elemen
tele sunt diferite de com pus, atunci elem entele nu sunt Fiinte. Dar
ar fi absurd s fie calitti, cantitti sau relatii $i e im posibil s existe
ceva n afara categoriilor.
438 METAFIZICA
si /sunt Fiinte si/ ccea ce provine din ele, pentru care ele
reprczinta principii; asta daca din cald si din frig se naste ceva
unitar, precum carnea sau osul. Caci este necesar ca ceea ce se
genereaza sa fie altceva decat /elementele din care lucrul in
cauza este generat/.
Asadar, elementele si principiile acestor corpuri /senzoriale/
sunt aceleasi diferite insa pentru lucruri diferite , dar, daca
nu se poate spune ca sunt identice pentru toate lucrurile, totusi
analogic vorbind, ele sunt identice.20
De exemplu, s-ar putea spune ca exista treiprincipii: form a,
privatiunea si m ateria. Numai ca fiecare dintre acestea
constituie un gen diferit pentru fiecare gen de lucruri. De pilda,
in cazul culorii, aceste /trei principii/ sunt: albul, negrul,
suprafata; /in alt caz avem/ lumina, intunericul si acrul din
acestea provin ziua si noaptea.21
Dar de vreme ce sunt ratiuni de a fi nu numai cele imanente,
ci si cele situate in afara lucrului, de exemplu principiul motrice,
este clar ca element si principiu sunt ceva diferit, dar ca ratiuni
de a fi sunt ambele. $i, de fapt, ratiunile de a fi ale lucrurilor
se divid astfel, iar ceea ce pune in miscare si tine in loc este
un principiu si o Fiinta.
20 M etoda tipica a lui A ristotel: la modul propriu, principiile lu

crurilor sunt nenumrate, dar analogie, asadar, relational, eie se pot
regrupa n cteva categorii fundamentale. Pe de-o parte, A ristotel
respinge astfel solutia sofistica pentru care lumea este ntr-o dispersic
absoluta, deoarece principiile sunt la fel de num eroase ca si lucrurile
(si prin urmare nu mai au valoarc epistem ologica); pe de alta parte,
el respinge si solutia patomcian, pentru care numrul principiilor
se reduce la cteva n mod absolut, ceea ce nu poate da scarna de
bogtia realittii, exprim t n teza aristotelica fundamental c este
im posibil de dedus categoriile unele dintr-altele.
21 Analogia e o proportie: ceea ce e albul in raport cu suprafata
(form ) e lumina n raport cu aerul. Sau ceea ce e albul n raport cu
lumina e suprafata n raport cu aerul. Analogia creeaz deopotriv
diversitatea si unitatea lumii (m preun cu sistemul categoriilor cen
trate n jurul Fiintei, dar nu reductibile la ea.
D e aici rezult c, analogie vorbind, exista trei elem ente,

in timp ce raduni siprinpii suntpatru. Dar /la modul propriu/
pentru fiecare lucru exist un alt principili si o alta ratiune, iar
ratiunea /sa/ prima de a fi pune in miscare de fiecare data ceva
diferitntr-un caz diferit.22 /Alt exemplu/ : sntatea, boala, coipul;
ceea ce pune in miscare este medicina. /Altul :/ forma, o lips
de ordine de un anume fel, crmizile; ceea ce pune in miscare
este arta constructiei.
Acum, deoarece ceea ce pune in miscare in cazul corpurilor
fizice este un om /care face ceva/ pentru alt om, iar in ceea ce
tine de activittile mintii /avem/ forma sau contrariul ei, intr-un
anume fel, ar exista trei principii, dar in sensul tn care vorbim,
ar fi patru: cci medicina ar fi, cumva, sntatea /forma/,
iar arta constructiei este o form a casei si, /pe de alt parte/
un om d nastere altui om .23
In plus, in a fa r d e acestea se a fl cea dinti rafiune dintre
toate si care pu n e in miscare totul.2*
22 Aceast diviziunein trei principii manente, crora li se adaug

un principiu sau o ratiune exterioar cea motrice, trebuie comparata
cu diviziunea in patru raduni, expus deja in Cartea Alpha mare:
Ratiunea final trebuie considerata unit cu ratiunea formal. Cat
despre privatiunea de form ea nu trebuie vzut drept un princi-
piu independent.
23 O analogie: asa cum form a se transmite naturai de la om la om,
tot asa ea se transmite si artificial, prin intermediul artei. Form a sn-
ttii din mintea medicului produce sntatea atunci cnd se Intru-
peaz in alt corp.
24 Aluzie la M isctorul imobil (Dum nezeu) despre care se va vorbi
in capitolul 6.
440 M ETAFIZICA
Capitolul 5
D e vreme ce unele entitti sunt autonome, Tn timp ce ltele
nu, Fiintele sunt cele autonome. D e aceea pentru toate lucrurile
1071 a exist aceleasi raduni, fiindcin absenta Fiintelor nu exist pro-
prietd si miscri.
Apoi, vor fi aceste raduni sufletul, probabil, si corpul, sau
intelectul, dorinta si corpul.25
D ar si in alt sens, la modul analogie, pentru toatc lucrurile
exist aceleasi raduni, adic actualizare si virtualitate.lb Dar
si acestea sunt diferite pentru lucruri diferite si se prezint Tn
modalitti diferite. In unele cazuri, aceeasi existent este cnd
actualizare, cnd virtualitate, precum vinul, sau carnea, sau
omul.27 (Acestea dou se reduc la radunile evocate mai nainte:
intr-adevr, forma exist in actualizare, dae ea cste autonom,
dar si compusul din materie si form /e actualizare/; priva-
tiunea este prccum ntunericul sau suferinta; ct despre materie,
aceasta este virtualitate, deoarece ea este capabil s devin att
/un contrariu/, ct si cellalt/.)
In alt sens ins, lucrurilc sunt diferitc sub aspectul actuali-
zrii si al virtualittii e vorba despre lucrurile care nu au
aceeasi materie si despre cele care nu au aceeasi form, ci una
diferit. De pild, ratiunea de a fi a omului e dat de elemente
foc si pmnt in calitate de materie, ct si de form proprie;
in plus, mai exist si o alt ratiune exterioar, precum tatl, si,
25 Autonomia Fiintelor le permite acestora sa fe ratiuni pentru toate

celelalte existente. Dar Fiintele (vii, cel putin) se compun din suflet si
corp, sau din intelect, apetit si trup, ceea ce inseamn c acestea pot fi
considerate ratiuni pentru toate cele. Trupul este echivalent materiei,
dorinta este principiul motrice, intelectul este principiul form ator.
26 Virtualitatea este materia, sau principiul material, in timp ce
actualizarea este principiul form ai, identificat adeseori cu scopul.
Principiul m otrice se afl in afara m ajorittii lucrurilor neinsufletite,
dar in interiorul celor Insflente.
27 Vinul este materie pentru butor, dar forma pentru must.
Carnea este materie pentru om, dar form a pentru elementele din care
se compune.
in afara acestuia, soarele si eclptica, tate acestea nefiind nici

materie, nici forma, nici privatiune de forma, nici ceva de
aceeasi specie /cu omul care se naste/, ci cauze motrice.
In plus, trebuie observat c unele principii trebuie descm-
nate ca universale, in timp ce ltele nu. O r, primele principii
ale tuturor lucrurilor sunt mai Tnti un ce determ inat, aflat in
actualizare, si apoi un altceva, aflat in virtualitate. Asadar, acele
/principii/ universale nu exista.28 Intr-adevr, individualul este
principiu al individualelor.29
Desigur, omul este principiu pentru omul in general, dar
nu exista nici un /omin acest fel/, ci doar Peleus, ca principiu
al lui Ahil, tatl tu ca principiu al tu si acest B concret
< T o 5 i t o B> ca principiu al acestui B A luat /concrct/, in timp
ce, la modul general, B cste principiu lui BA , luat absolut.
Apoi, dac exista principii ale Fiintelor, dar principiile si
ratiunile sunt diferite pentru lucruri diferite, dupa cum s-a
artat, /exista principii diferite/ pentru lucrurile carc nu se afl
cuprinse in acclasi gen culori, sunete, Fiinte, cantitti afara
dacd nu vorbim la m odu l analogic. Si sunt diferite si princi
piile lucrurilor cuprinse in aceeasi specie, nu desigur datorit
specici, ci fiinde fiecare /dintre aceste lucruri/ este un alt indi-
vid exista m ateria ta, fo r m a /p rop rie/ si ceea ce m -apu s /pe
m ineI in miscare, apoi exist m ateria m ea etc., dar, vorbind
la modul general, principiile sunt identice.
Cat despre intrebarea de a sti care sunt principiile sau ele-
mentele Fiintelor, relatiilor si calittilor, anume dac sunt iden
tice sau diferite, e ciar c exist principii particulare pentru
fiecare lucru particular, dac se tine seama de multiplicitatea
sensurilor; iar, din momentul cand accste sensuri sunt distinse,
28 E vorba despre primele principii ale platonicienilor U nul,

Dualitatea indefinita, apoi numerele transcendente.
29 Fiind vorba despre un ce determinat, acesta are caracterul unui
particular si nu poate fi un principiu universal, adic, In sens propriu,
sa fie principiu al tuturor lucrurilor. Tatl, In general, este Intr-adevr
principiu al fiului In general; numai c nu exist efectiv o persoan
de acest fel /tat la modul general/.
442 M ETAFIZICA
principiile nu se arat identice, ci diferite; afar c, ntr-un

anumit fel, ele sunt principii ale tuturor lucrurilor: anume, intr-un
fei, eie sunt identice la modul analogic, fiindc vorbim despre
materie, form, privatiune, cauza motrice, si, Tntr-alt fei, /sunt
identice/ fiindc principiile Fiintelor sunt luate ca principii ale
tuturor existentelor. Aceasta fiindc, dac Fiintele sunt supr
mate, si celelalte /existente/ sunt suprmate. In plus, /principiile
sunt identice fiin d c/ ccea ce exist m ai inti se afla in actualizare.
D ar, intr-un alt sens, sunt diferite /acele/ prime principii
care sunt contrare si care nu sunt nici predicate drept genuri,
nici nu au mai multe sensuri, apoi /sunt diferite/ materiile.
1071 b Prin u rm a r e , s - a a r ta t c a re s u n t p rin cip iile lu c r u r ilo r s e n z o -
riale, c t c su n t eie si in ce sen s /s p u n e m / c su n t id en tice /p e n tr u
to a t e l u c r u r i l e /, si in c e se n s s u n t eie d if e rite .
Capitolul 6
D e vreme ce exist trei /tipuri de/ Fiinte, dintre care dou
sunt fizice, iar a treia este imobil, trebuie spus, Tn legtur cu
aceasta din urm, c e necesar ca o Fiint s fie etern. Iar
Fiintele sunt primele existente dintre celelalte lucruri; or, dac
toate /Fiintele/ sunt pieritoare, toate vor fi pieritoare; dar este
cu neputint ca miscarea fie s se nasc, fie s piar (ea este etern),
si nici timpul. Intr-adevr, nu se poate s existe anterior si
posterior fr s existe timp.30 Astfel miscarea este continu,
asa cum este si timpul. Iar timpul este ori acelasi lucru /cu mis
carea/, ori o proprietate a miscrii. D ar nu exist miscare con
tinu cu exceptia celei locale, si anume a celei circulare.31
30 Cu alte cuvinte : timpul nu poate avea Tnceput, caci, dac ar avea,

ar nsemna c exista naintea sa ceva anterior. O r anteriorul nu are
sens dect n timp. D ac exist timp, exist si m iscare; prin urmare
ambele sunt eterne.
31 Devenirea sau alterarea au o limit, eie nu sunt deci continue.
Miscarea local (de tran slate) este continu (adic nentrerupt), nu-
mai dac este circular (a astrelor). A ristotel nu cunostea, evident,
principiul inertiei.
ns dac exista /un principili/ motrice sau creativ, dar care

nu se afl in actualizare, nu va exista miscare. Intr-adevr, este
posibl ca ceva aflat in virtualitate sa nu se realizeze in actua
lizare?2 Nu este de nici un folos, prin urmarc, dac admitem
existenta unor Fiinte eterne, precum fac filozofii care admit
Frmele, dac nu va exista n eie un principiu capabil s trans
forme /ceva intr-altceva/. Ea /Forma/ nu este, singur, in stare,
nici alt Fiint in afara Form elor.
O r, dac /acel principiu/ nu va fi in actualizare, nu va exista
miscare. In plus, nici dac va fi in actualizare, dar dac Fiint
sa este o virtualitate, nu va exista miscare eterni. C aci esteposi-
b il ca ceea ce se a fl n virtualitate sa nu existe /in actualizare / 33
Trebuie, prin urmare, s existe un astfel de principiu a crui
Fiint este actualizarea. 34
In plus, aceste Fiinte trebuie s nu a ib m aterie, deoarece
eie trebuie s fie eterne, dac e adevrat c exist si altceva etern.
Asadar, ele sunt actu alizare ,35
Apare aici o dificltate: s-ar prea c orice este actualizare
posed virtualitate, dar nu orice este in virtualitate poate fi in
actualizare, de unde rezult c virtualitatea ar fi anterioar. Dar,
32 V. Cartea Theta, cap. 8. Virtualitatea nu se actualizeaz de la

sine, ci numai sub impulsul unei actiuni, ccea ce presupune o actua
lizare prealabil. Existenta lumii presupune existenta unei actualizan
primordiale, eterne.
33 Miscarea este trecerea de la virtualitate la actualizare. Dar pen-
tru ca aceast trecere s se fac, trebuie s existe altceva deja in actua
lizare. (Pentru ca smnta s devin pianta, trebuie s existe deja o
pianta actualizat.) D ar cum miscarea este eterna, principiul miscrii
trebuie s fie etern In actualizare, deoarece dac nu este astfel, miscarea
s-ar putea opri. Rezult c virtualitatea nu poate apartine acestei
Fiinte, ceea ce e totuna cu a spune c ea nu are materie, nici mcar
inteligibil, ceea ce Inseamn, de asemenea, c este o entitate simpl,
ce nu poate fi gndit prin asocierea unui subiect si a unui predicat.
34 Dumnezeu nu este in actualizare, cci, dac ar fi astfel, ar putea
fi si In virtualitate, ci este chiar actualizar <?.
35 M ateria este virtualitate. Neexistand materie, nu va exista nici
virtualitate, ci numai actualizare pura.
444 M ETAFIZICA
dac lucrurile ar sta astfel, nu v a exista nici o existent. Cci

este cu putint s existe ceva virtual, dar s nu existe inca n
realitatea actualizat. O r, dac lucrurile stau precum spun teo-
logii, care fac lumea s se nasc din N oapte36, sau precum fi-
lozofii naturii, care spun c tate erau laolalt37, apare aceeasi
imposibiltate. Intr-adevr, cum oare se va mise ceva, dac
nu va exista o cauz a miscrii n actualizare ? Cci m ateria
nu se m ifc singurdpe sine. C i, /n cazul casei/, arhitectura o
punen miscare. Nici menstruatia, nici pmntul /nu genereaz
de la sine/, ci trebuie sa existe seminte si organe de nsmntare.38
De aceea, unii filozofi sustin c actualizarea este etern, pre
cum Leucip si Platon. Cci ei sustin c miscarea este etern.39
D ar de ce si din ce motive se ntmpl aceasta, ei nu spun,
nici nu arat cauza pentru care lucrurile se petrec ntr-un fel,
sau ntr-alt fel. Cci nimic nu se m ifca la ntmplare, ci trebuie
ntotdeauna s existe ceva determ inat: Tntr-un anume fel, /mis-
carea/ se produce acum n mod natural, ntr-alt fel se realizeaz
printr-o fort, sau datorit gndului, sau a altui motiv. Apoi,
care este prima raiune a miscrii ? E ntr-adevr, imens de im
portant de artat aceasta.
1072 a Ins nici Platon nu este n stare s explice n cc fel este
principiul /miscrii/ pe care el l considera uneori, anum e ceea
ce se mise p e sine.40 Intr-adevr, el spune c sufletul este /aprut/
mai trziu /dect Demiurgul/ si n acelasi timp cu C erul.41 lar
faptul de a considera virtualitatea anterioar actualizrii este
corect, ntr-un anumit sens, dar nu si ntr-alt sens (dup cum
36 D e exemplu H esiod, Teogonia, v. 116, M unci si zile, v. 17.

37 Anaxagoras. V. si Cartea A, cap. 8, 989a
38 Lumea nu poate aparea singura din haos, adica din virtualitate,
caci nu este necesar ca virtualitatea sa se actualizeze. O ntolo gic,
asadar, actualizarea trebuie sa aiba intaietatea.
39 Leucip, v. D iels-K ranz, II, p. 76, 5 ss. Platon, Tim aios, 30a si
52-53b.
40 P baidros, 245c-246a, unde este vorba despre suflet.
41 Platon, Timaios 30b : D atorita acestui gand, El plasa intelectul
in suflet si sufletul in trup, in vreme ce intocm ea intreg U niversu l.
CARTEA I.AM BDA (X II) 445
s-a artat). D ar c actualizarea are /totusi/ prioritatea, o arata

Anaxagoras ( Intelectul este actualizare), ct si Empedocle, care
vorbeste despre Prietenie si Ura, si, de asemenea, cei care sustin
c miscarea este etern, precum Leucip. Rezult c nu a existt,
un rstimp indeterminat, Haosul sau Noaptea, ci aceleasi lucruri
au existt vesnic, fie n m od periodic, fie in alt fel, daca ch
adevrat actualizarea este anterioard virtualitatii.42
Iar dac acelasi lucru existperpetuu [n miscare periodic],
trebuie ca Ceva s rmn perpetuu n actualizare. Dar, daca
urmeaz s existe generare si distrugere, Altul trebuie s se
actualizeze perpetuu ntr-alt fel.43
E necesar, prin urmare, ca /acest ultim principiu/ s se
actualizeze fata de sine ntr-un fel, dar ntr-alt fel fat de altceva,
asadar, /s se actualizeze/ fie fat de un ait /principiu/ diferit,
fie fat de principiul prim. Este necesar ns s se actualizeze
fat de acesta din urm; ntr-adevr, acesta este ratiune att pentru
sine, ct si pentru Altul. D e unde rezult c Primul principiu
este superior. ntr-adevr, el este ratiune de a fi pentru ceea
ce este vesnic la fe l; celdlalt principiu este /ratiunea de a f i / pentru
ceea ce este altfel, de unde c evident c ambele vor fi ratiune
de a fi pentru ceea ce este vesnic altfel.
Prin urmare, astfel sunt miscrilc /fundamntale/. D e ce e
nevoie de cutat, atunci, alte principii ?
Capitolili 7
Deoarece este posibil ca lucrurile s stea astfel, si fiindc,

dac ele nu ar fi asa, lumea ar fi aprut din N oapte, din tate
42 Teza eternittii lumii esential la A ristotel rezult asadar

din ipoteza c virtualitatea nu se poate actualiza de la sine; ea are
nevoie de altceva deja n actualizare perpetu. Este vorba despre sfera
stelelor fixe, aflat n miscare uniform, continu si etern si la rndul
su pus n miscare de m otorul im obil care este Dum nezeu.
43 Aristotel explic necesitatea cercului oblic al eclipticii, astfel nct
miscarea perpetu circular s produc si generare si pieire pe pmant.
446 M ETAFIZICA
laolalt si din nefiint, s-ar putea dezlega dificulttile respec

tive. Exist ceva care se misc perpetuu cu o miscare nencetat,
iar aceasta este circular ceea ce este evident nu numai prin
rationament, dar si n fapt nct rezult c Primul Cer este etern.
Atunci exist si ceva care pune n miscare /P rim ul Cer/.
Deoarece ceea ce este miscat si mise la rndul su este un
termen intermediar, rezult c exist ceva care pune n miscare
fr s se miste el nsusi, fiind o Fiint si o actualizare etern.44
Insdpune n miscare n a c estfel ceea ce este dorit si ceea ce
este gndit. C ci ele pun n miscare f r s se miste la rndul
lor. O r, primele /ierarhic vorbind/ dintre aceste obiecte ale
gndirii si ale nzuintei sunt identice: ntr-adevr, ceea ce apare
ca frumos este obiect al dorintei <7ti9v)(iTiTv>, dar ceea ce este
n realitate frumos este primul obiect al vointei <pot>/r|TOV>.45
Tindem spre un lucru deoarece cl pare /frumos/ mai curnd
dect el pare frumos deoarece tindem spre el. Cci gndirea
este unprincipiu, dar intelectul este pus n mineare de ctre obiectul
gndirii. Seria pozitiv a contrariilor <f] xpa cnm oixa> este
ns obiect al gndirii in mod intrinsec; dar, n cadrul ei, Fiinta
este primul element, iar n cadrul acesteia Fiinta simpl si
aflat n actualizare.46 (A fi simplu si a fi unitar nu este totuna:
unitatea semnific o msur, n timp cc simplitatea semnific
o calitate a lucrului respectiv.) Dar si frumosul, si ceea ce este
ales pentru sine nsusi se afl n aceast serie, iar primul element
/al seriei/ este ntotdeauna cel mai bun sau are o analogie eu acesta.
44 U n lucru care mise pe un altul este, la rndul su, miscat de

un al treilea; prin urmare, el este un intermediar. D ar trebuie s existe
un prim termen al seriei lucrurilorn miscare. Acesta nu poate fi dect
ceva imobil, dar care este capabil s miste altceva. O r, singurele lucruri
care sunt capabile de asa ceva sunt cele care sunt obiecte ale dorintei
si finalittii.
45 La nivelele inferioare, este posibil ca ceea ce este frum os s nu
coincida cu ceea ce pare frumos. D ar frumosul prim este si primul
obiect al dorintei, chiar dac aceasta nu-si d seama.
46 Lucrurile pozitive sunt n mod intrinsec obiect al gndirii, Fiinta
este obiect privilgit al gndirii, iar ntre Fiinte este privilegiat Fiinta
simpl, care nu este divizibil ntr-un subiect si un prdicat.
CARTF.A LAMBDA (X II) 447
lar distinctia /dintre semnificatii/ arat c scopul se afl prin- 1072 a

tre entittile imobile. Intr-adevr, scop se spune n dou
sensuri. n primul sens dintre acestea, el poate fi considerat
imobil, dar nu e astfel, dac e considerat n cellalt sens <ax
yp 5ixxv x o e v e k o i , d>v x |iiv ax, x 5 o t j k a x > .47
O r, /Dumnezeu, scopul ultim /pu n e in miscare /fiind im obil/
precum obiectul iubirii, n vreme ce celclalte Iucruri pun n
miscare /alte Iucruri/ miscndu-se la rndul lor.48
Dac, asadar, ceva este miscat, e posibil s se afle si n alt
conditie /dect n cea n care se afl n momentul respectiv/, astfel
ncat, dac actualizarea sa este cea dinti miscare, /cea lcala/,
n raport cu felul miscrii va putea fi si conditia sa diferit /de
cea prezent/ anume tinnd tot de o miscare lcala si nu
tinnd de Fiinta sa.49
Dar, deoarece exista Ceva care pune n miscare accl lucru
/Cerul/, El nsusi fiind im obil si n actualizare, nu p oate f i in
alta conditie /d ec t este/ in nici un chip. Fiindc prima dintre
47 Textu l m anuscriselor probabil corupt este ininteligibil.

Sunt doua tipuri de corectii mai im portante: a lui Schwengler si
B o n itz p e care am adoptat-o si eu; si a lui C h rist, reluat de Ross si
Jaeger. In traducerea lui R oss, textul sun astfel: F o r the final cause
is (a) some being for whose good an action is done, (b ) som ething
at w hich an action aim s." D ar scopul im obil poate fi si ceva si
cineva", astfel nct distinctia nu are prea mult sens. Cred c Aristotel
vrea s spun urm toarele: luat n sine, orice scop este im obil, cci
el reprezint finalitatea unei miscri. Dar dae e considerat atasat unui
lucru sau unei fiinte, el, privit dintr-o alt perspective, se poate misca.
De exemplu, iubita, ca iubit, este imobil pentru iubit (un fel de stea
polar ), care l atrage ca un magnet. Dar, vzut ca o femeie oarecare,
ea este, desigur, mobil.
48 Asa cum s-a observt de multe ori, D um nezeu creeaz si pune
in miscare lumea n calitate de ratiune final, si nu de ratiune eficienta.
Aici e marea deosebire ntre teologia lui A ristotel si aceea a lui Platon
din Timaios, dar $i cea biblic. D e fapt, Demiurgul lui Platon creeaz
privind spre A rhetipul etern, care e distinct de Dem iurg.
49 Este vorba despre Cerul stelelor fixe, aflat n tr-o perpetu m is
care de rotatie, care nu-i altereaz Fiinta. El este pus direct n miscare
de ctre m otorul im obil Dum nezeu.
448 M ETAFIZICA
transformar! este misearea de translatie, iarn eadrul aeesteia,

prima este misearea circular, lar El pe aceasta o produce.
El fiinteaz, asadar, cu necestate. $i exista n virtutea nece-
sittii prin care este bun. i astfel E l e principia ,50
Intr-adevr, necesarul se concepe n urmtoarele sensuri:
ntr-un sens, el presupune violent, eci se refer la o actiune
n afara tendintei naturale; dar in alt sens, este lucrul fr de
care nu exist bnele; in alt sens, n fine, necesar este ceea ce
nu poate fi altfel, ci este asa in mod absolut.51
D e acestprincipia, prin urmare, atrn C ern si N atura.51
lar El are de-a pururea acel fel de viat excelent, pe care noi
l avem doar un scurt rstimp, deoarece pentru noi a fi altfel
/dect asa cum suntem de obicei/ este cu neputint. M otivul:
actualizarea Sa este placere. (D e aceea chiar starea de veghe,
senzatia, gndirea sunt ceva foarte plcut, iar sperantele si amin-
tirile sunt plcute din cauza acestora de dinainte.)
O r, gndirea care e intrinsec gandir tie de ceea ce este
intrinsec cel mai bun si este n cea mai mare msur /astfel/
cnd are ca obiect ceva n cea mai mare msur bun <
>. la r Intelectul se gndeste
p e sine insufipercepndu-se ca inteligibil. El devine inteligibil
50 Ceea ce este actualizare pura nu se poate mise, deoarece mis-

carea presupune transformarea unei virtualitti. O r, fiind imobil, este
inalterabil si etern n mod necesar. Este bun, deoarece nu poate fi
altfel dect este, dar si fiinde este finalitatea tutu ror lucrurilor. O r,
tate caut s-si realizeze bnele.
51 U rm eaz un pasaj esential din A risto te l: descrierea Fiintei Su-
preme ca actualizare absolut, lipsit de virtualitate, sau, ceea ce este
acelasi lucru, ca m otor imobil.
A ristotel reuseste s fac s coincid dou reprezentri: cea tra-
ditional greceasc, a Zeului fericit, perfect si etern, pe care deja Homer
l descria, si pe care Platn l credea o necestate (v. Repblica), $i
cea filozofic a Zeului ca principiu si creator al tutu ror lucrurilor.
M otorul im obil, care determin misearea universal pentru c este
finalitatea lucrurilor, permite ntlnirea acestor concepte altfel contra-
dictorii.
52 D ante a reluat acest pasaj, Paradisul, X X V I I I , 41.
C ARTEA LAMBDA (X II) 449
adngndu-se pe sine si gndindu-se pe sine, astici nct Inte-

lectulsi inteligibilul devin identice. Cci Intelectul este recep-
tacolul inteligibilului si al Fiintei; /el/ se actualizeaz cnd le
poscd, astfel nct aceast /actualizare/, mai curnd dect acea
/aptitudine de a fi receptacol/ este ccea ce Intelectul pare s
posede ca pe ceva divin.53 la r contem plarea este activitatea cea
m ai pldcutd si cea m ai bund.
Dac, prin urmare, Dumnezcu este de-a pururea fericit, asa
cum noi suntcm uncori, faptul e admirabil. lar dac el este /mai
fericit/, este inc si mai admirabil.54
El este, in fapt, in acest fel.
la r E l este si viat, fiindc actualizarea intelectului este viat,
iar El este actualizare. la r actualizarea intrinseca a sa este viata
cea m ai bun d si eterna. Afirm dm ca D um nezeu este o fdpturd
vesnicd fi cea m ai bun d/din tre toate/, astfel nct El are o viat
si o durati continue si nesfrsite. Acesta este Dumnezeu.
Si nu rationeaz corect cei care, precum pitagoricienii si
Speusippos, nu accept c ceea ce e mai bun si mai frumos se
afl chiar la inceput, din pricin c /la ei/ principiile plantelor
si ale animalelor sunt raduni de a fi, in timp cc frumosul si
perfectul se gsesc in ceea ce provine din aceste principii. Cci
smnta provine din alte elemcntc antcrioare si perfecte, iar
primul termen nu este o smnt, ci lucrul perfect. D e exemplu, 1073 a
s-ar putea spune c omul este anterior semintei, nu cel provcnit
din smnt, ci celdlalt din care provine smnta.55
53 Intelectul divin este la Aristotel deopotriv activ si pasiv subiect

si obiect al gndirii depsind distincda lui Platon intre Demiurg
si Arhetip. Pasajul trebuie apropiat de celebrul cap. 5 al Crdi III
din D espre set, 430a, unde Aristotel vorbeste despre intelcctul activ
$i cel posibil. V. $i D espre set, traduccre si note de A. Baumgarten,
Bucure^ti, 2005, p. 187
54 O m ul nu poate dect sa incerce imitarea lui Dumnezeu, si accas-
ta se realizeaz prin contem platia dezinteresat, prin cunoasterea de
dragul cunoasterii, ce-si este siesi finalitate.
55 Este vorba despre o aplicare a principiului priorittii actualizrii
asupra virtualittii. D e vreme ce principiul are o anterioritate ontologic,
450 M ETAFIZICA
Este, prin urm are, lim pede din cele d e m ai sus ca exista o
Fiinta eterna, im o b ild si separata de lucrurile senzoriale.
S-a artat si c este cu neputint ca o astfel de Fiinta sa aib
marime; ci ea este fa ri parti si indivizibil (ntr-adevr, ea pune
Tn miscare un timp fa ri sfrsit, dar nimic limitat nu are o putere
infinita; or, de vreme ce orice marime ar putea fi fie infinita,
fie limitata, de aceea, Fiinta aceasta nu ar putea avea o marime
lim itata; dar nici o marime infinit /nu ar putea avea/, pentru
c, in general, nu ex ist mrime infinit). Ins ea este si imper-
turbabildsi inalterabila. Cci toate celelalte miscri sunt poste-
rioare miscrii locale.56
Este ciar pentru ce toate acestea se petrec in felul artat.
Capitolul 857
N u trebuie om is de cercetat dac trebuie s admitem

existenâ doar a unei singure Fiinte de acest fel, sau a mai
multora si anume a ctorva; de asemenea, trebuie reamintit si
opiniile altor filozofi, deoarece despre numrul acestora ei nu
au spus nimic precis.
Conceptia despre Forme nu contine nici o speculane proprie
(intr-adevr, cei care sustin existenta Form elor afirm c F r
mele sunt numere, iar in legtur cu numerele, ei ba le consider
infinite, ba le vd limitate la decad. D ar de ce exist tocmai acea
si omul va fi anterior sem intei, nu neaprat tem poral, ci ontologie.

Speusippos si pitagoricienii rcspectivi preau a fi fost evolutionisti:
puneau binele la sfarsit, nu la Inceput, prccum A ristotel si Platon.
56 M iscarea locala este cea dintai dintre m iscri; alterarea este
posterioar in ordine ontologica. O r, Primul M o to r nu are parte nici
m car de miscare locala, precum C erai. D e aceea el este inalterabil.
57 Unii interpreti mai ales W . Jaeger au sustinut c i acest capitol
a fost inserat de A ristotel mult mai trziu In corpul C rtii Lambda.
Principalul lor argument este acela c i el pare, tematic si stilistic, s
intrerup cursul demonstratiei din capitolul 7, care se reia In capito
lul 9. n fond, se vede aici cat de putin au Inteles unii moderni legatura
profund dintre metafizica lui Aristotel si stiinta epocii sale, ct si faptul
c stiinta Inssi avea o decisiva dimensiune metafizica si teologica.
multime de numere, deloc nu-si dau osteneala sa demonstreze).

N oi sa vorbim, prin urmare, pornind de la ceea ce s-a stabilit
si s-a definit mai sus.
Principiai si prim u l tem ei al lucrurilor este im obil att la
m odul intrinsec, ct si in orice context d at; el produce miscarea
prima, eterna si unica. O r, de vreme ce este necesar ca ceea ce
este miscat sa fie pus in miscare de catre altceva, ar miscarea
unica sa fie produs de ceva unic, dar de asemenea, alaturi de
deplasarea simpla a Totului, despre care spunem ca o pune in
miscare Fiinta prima si m obili, observdm si alte miscari eterne,
cele ale planetelor (intr-adevr, corpul care se misca circular
este fari repaus si e etern, dupa cum s-a aratat in Fizicd?s), este
necesar ca fiecare dintre aceste deplasari sa fie produse de catre
o Fiinta imobila in sine si etern i.59
D eci natura stelelor este o Fiinta eterna, iar ceea ce pune
In miscare este etern si anterior celui pus in miscare; insa ceea
ce este anterior unei Fiinte este cu necesitate o Fiinta. Este, prin
urmare, evident ca exista cu necesitate tot attea Fiinte eterne
prin natura si im obile intrinsec, lipsite de marime din pricina
aratati mai inainte.60
Ca, asadar, /acestea/ sunt Fiinte si ca, dintre eie, una este 1073 b
cea dinti, alta vine pe locul secund conform aceleiasi ordini
in care sunt dispuse astrele, este e v id e n t i
58 Fizica, V I, 8-9.
59 Este desigur vorba despre miscarea cercurilor (sau a sferelor)
planetare, fiecare in parte fiind o miscare circular si uniforma. O r,
asa cum Sfera stelelor fixe este pu si in miscare de m otorul im obil,
conform aceluiasi principiu, fiecare sfera planetari trebuie sa fie pus
in miscare de o Fiinta eterni si imobila. A stronom ii greci, incepnd
cu Eudoxos, explicau miscrilc aparente ale planetelor prin combinatii
de miscari circulare si uniform e (con fo rm unui proiect avansat de
Platon, in cadrul Academiei, vezi R epublica). Asadar, trebuie ca, pen-
tru fiecare p ianeti, s existe mai multe m otoare imobile.
60 Fiecare sfera planetari are, asadar, un m otor im obil si etern si
lipsit de materie, la fel ca sfera stelelor fixe.
61 Fiintele care sunt m otoarele im obile ale astrelor sunt dispuse
intr-o ordine ierarhici, care este reprodusi de ordinea planetelor. Sfera
stelelor fixe este m iscati direct de primul principiu.
452 M ETAFIZICA
Dar trebuie cercetat numrul lor pornind de la ftiinta

m atem atica cea m ai potrivitd dintre toate cu filo z o fia m a
refer la astronomie. Caci aceast stiinta are drept obiect de studiu
o Fiint senzorial si totusi eterna, in timp ce celelalte /stiinte
matematice/ nu au drept obiect nici o Fiinta, ca de exemplu arit
metica si geometria.
Ca, pe de alta parte, miscrile /circulare/ sunt mai nume-
roase dect sunt /pianeteie/ miscate este evident chiar si pentru
cei care s-au ocupat moderat de chestiune: fiecare dintre pla-
nete este antrenat in mai multe miscari dect una singura. Iar
despre numarul acestor miscari vom spune acum ceea ce spun
unii dintre matematicieni pentru a da o idee generala, ca sa
existe un numar definit de miscari, posibil de a fi conceput cu
mintea. Cat despre rest, trebuie ca pe unele sa le cercetam noi
nsinc62, pe aitele sa le aflm de la cei care le cerccteaza, daca
celor care se ocupa cu aceste probleme li s-ar arata ceva nou,
in afar de cele spuse aici. Sa primim cu bunavointa ambele
metode, dar sa dam ascultare celor mai precise.
Eudoxos63 a asezat miscrile Soarelui si ale Lunii pe trei
sfere fiecare, dintre care prima este sfera stelelor fixe, cea de-a
doua se misca dup cercul care trece prin mijlocul Zodiacului,
iar cea de-a treia se misca dup cercul ecliptic fat de planul
Zodiacului. (Cercul Soarelui c mai inclinai dect cercul Lunii.)
Celelalte stele rtcitoare se afl situate pe cte patru sfere
fiecare; dintre acestea, prima si a doua sunt dentice cu /prima
si cea de-a doua sfera a Soarelui si a Lunii/. (Intr-adevr, sfera
stelelor fixe este cea care le antreneaz pe toate in miscarea ei,
iar sfera asezat sub aceasta si care se misca pe un cerc ce taie
62 A ristotel contribuie el insufi la dezvoltarea sistemului lui

Eudoxos-C allippos, aa cum se poate vedea mai jos.
63 Eudoxos din Cnidos (3 9 1 -3 3 8 ) a fost discipolul lui Archytas
din T arent si al lui Platon. Lui i se atribuie prima incercare sistema
tica de a explica miscarea aparenta a planetelor cu ajutorul unor
miscari circulare si uniforme. Era un mare matematician care a rezol-
vat si asa-num ita problem a delfic duplicarea cubului. S-a ocupat
si cu problem e de geografie descriptiv si de etica.
la mijloc cercul zodiacal e com u ni tuturor planetelor.) Cea

de-a trcia sfera a tuturor planetelor are polii situati pe cercul
care taie Zodiacul, iar cea de-a patra face un unghi cu aceasta
din urma in raport cu centrul acesteia. Polii celei de-a treia sfere
sunt comuni pentru toate planetele cu exceptia lui Venus si
M ercur care au aceiasi poli.
Callippos asazi sferele Tn acelasi fel ca Eudoxos [m i refer
la ordinea distantelor dintre sfere], dar, in privinta numarului
acestora, acordi orbitei lui Jupiter si a lui Saturn acelasi num ir
de sfere ca si Eudoxos, in timp ce considera necesar sa mai
adauge inca cte doua sfere orbitei Soarelui si Lunii, daca se
intentioneaz s se redea fenom enele < v> ; 1074 a
celorlalte planete le-a mai adaugat inca cte o sfera fiecareia.64
D ar este necesar, daca se intentioneaza ca toate sferele,
dispuse laolalta, si redea fenomenele, ca, in cazul fiecirei
planete, numarul celorlalte sfere si fie scizu t cu o sfera, anume
cele care se invrtesc retrograd si care aduc in aceeasi pozitie
prima sfera a astrului situat intotdeauna dedesubt. Numai astfel
este cu putinta sa se explice intreaga miscare a planetelor.
Prin urmare, sferele in care planetele se misca sunt, pentru
primele /Soarele si Luna/, opt la num ir, in timp ce pentru
celelalte astre rim n douazeci si cinci. D intre acestea, nu e
nevoie s i se Invarteasca retrograd dect cele in interiorul carora
se afla pianeta situ ati pe ultimul loc /Luna/; vor fi in s i sase
cele care le invrt in sens retrograd pe sferele primelor doua
planete, in vreme ce sferele care le invrt pe cele ale ultimelor
patru planete sunt saisprezece. Numarul total al sferelor
purtitoare si al celor care le misca in sens retrograd pe acestea
este de cincize si cinci. Iar daca nu s-ar adauga Lunii si Soarelui
64 Callippos din C yzikos, discipol al lui A ristotel, coleg si prieten

cu Eudoxos. A adus, cum se vede, unele perfectionri sistemului sfere
lor al acestuia, adugnd Soarelui si Lunii cte dou sfere, lui M arte,
Venus si M ercur, cte una. Astfel, numrul sferelor, de la 26, devine 33.
A im bunttit, de asemenea, asa-numitul calendar luni-solar (im por
tant pentru cult).
454 METAFIZICA
miscrile despre care am vorbit, numarul total al sferelor va

fi patruzeci si sapte .65
Aceasta fie, prin urmare, multimea sferelor ceresti, astfel nct
este rezonabil de acceptai c i si Fiintele si principiile imobile sunt
tt att de multe. (lar /demonstrarea/ necesittii /ca acest numr
sa fie acesta/ s-o lsm pe seama unora mai savanti.66)
O r, dac nu este eu putint s existe vreo translatie care s
nu se asocieze eu translata unui astru si dac trebuie gndit
c orice natur si Fiint neschimbtoare si n sine, avndu-si
realizat binele su, este un scop, nu ar putea exista alta Natur
n afara acestora, ci este necesar ca acesta /cel de mai sus/ s
fie numrul Fiintelor /mobile/. Cci, dac ar exista si ltele,
ele ar trebui s pun n miscare /ceva/, de v rem e ce ele repre-
zin t un scop pentru o m isca re67 D ar este imposibil s existe
alte miscri /perfecte/ n afara celor admise mai sus. E potrivit
de rationat pornind de la corpurile aflate n miscare : dac orice
m otor exist pentru un mobil si orice miscare apartine unui
corp mobil, nici o miscare nu va fi pentru sine, nici pentru o
alt miscare, ci numai pentru astre. Cci dac va exista o miscare
pentru o alt miscare, si aceea din urm va avea nevoie de o
alta /drept finalitate/. O r, cum nu este eu putint s se mearg
pn la nesfrsit, scopul oricrei miscri va fi vreunul dintre
corpurile divine care se mise pe cer.68
65 M odificrile aduse de Aristotel sistemului lui Callippos constau

n introducerea unor sfere intermediare, eu miscare retrograda, care
s m piedice ca miscarea sferelor exterioarc s sc transm it sferelor
incluse. Aceste sfere eu miscare retrograda vor fi tot attea cu cele
care se misc normal, mai putin una pentru fiecare pianeta. (M iscarea
Lunii nu trebuie compensata, deoarece ea nu mai are cui s se transmit.)
Asadar, celor 33 de sfere ale lui Callippos se mai adaug 22, ajungn-
du -se la 55.
66 Stabilirea numrului sferelor ceresti se bazeaz, n ultim analiz,
pe constatarea empiric c sunt sapte planete vizibile: Luna, Soarelc,
M ercur, Venus, M arte, Jup iter, Saturn.
67 Inc o data A ristotel arat c m otoarele im obile misc sferele
planetare n calitate de ratiuni finale, si nu eficiente.
68 N u pot exista alte miscri perfecte, si deci alte Fiinte im obile
si materiale, n afara celor necesare pentru a explica miscrile vizibile
Acum, e vddit cd C ern este unic. Cci dac ar exista mai

multe Ceruri, precum exist /mai multi/ oameni, va exista un
singur principiu, sub raportul speciei, pentru toate, dar vor fi
multe principii luate numeric. D ar lucrurile care sunt numeric
o pluralitate posed materie. (Intr-adevar, specia este una si
identica pentru multi indivizi, de exemplu, /specia/ omului;
n vreme ce Socrate este un /individ/.)69 D ar prim a esenta nu
posed materie, deoarece ea este actualizare.70
Prin urmare, Primul m otor este unic si ca specie, si ca numdr,
fiin d el im obil. Iar ceea ce este pus in miscare /de el/ se misca
vesnic si continuu. Prin urmare, exista un singur Univers.
Este o traditie ramasi de la cei vechi si din batrni sub forma 1074 a
de mit, si transm isi urmasilor ca aceste /astre/ sunt zei si ca
divinul cuprinde intreaga fire.71
Celelalte insusiri /ale zeilor/ au fost adiugate, in modul mito
logie, pentru a convinge multimea, ct si pentru folosul legilor
si al binelui comun. Cci se spune ca acesti zei au infapsare
ale astrelor. Cci, dac ar exista si alte miseri, acestea ar trebui s

miste vreun astru, si nu s fie n vederea lor nsele sau in vederea unei
alte micri, cci in acest ultim caz numrul m otoarelor s-ar putea
m ultiplica la infinit.
69 Alt lectiune: 'Socrate si Callias nu sunt un singur individ.
70 In absenta materiei (sau a virtualittii), forma sau specia coincid
cu individui sau contin un singur individ. Fnnta, in sensul de subiect
determ inat ontologie, si cu Fiinta n sens de subiect determinar
epistemologie coincid n absenta materiei. Cele 55 de motoare imobile
sau Fiinte perfecte se disting una de cealalt nu numai numeric, dar
si specific. A r putea exista o problem : fiind diferentiate specific, ele
au totusi o materie inteligibil: genul Fiint im obil. Aceasta n-
seamn c eie nu sunt perfect simple. E o dificltate pe care Plotin
va incerca s o rezolve, plasnd U nul mai presus de Intelect pe care
il las s fie o unitate plural.
71 N u se stie exact dae, vorbind despre reprezentrile celor vechi,
A ristotel are in vedere m otoarele im obile, astrele, sferele purttoare
sau pe toate trei laolalt. Interpretrile sunt diverse. Cred c motoarele
im obile se apropie cel mai mult de ideea de divinitate, fiind ele actua
lizare pur si finalitate a miserii pe care o determin. Pe de alt parte,
cei vechi se refereau mai curnd la astre, corpuri vizibile.
456 M ETAFIZICA
omeneasc si c sunt asemntori altor animale, si urmeaz si

alte nsusiri concordante si asemntoare cu cele de mai sus.
Din tate acestea, daca cineva ar separa lucrurile si ar la numai
punctul initial, anume c cei v ech i au considrt c prim ele
Fiinte sunt zei, el ar considera c ei au grit n chip divin ; n mod
verosmil, dat fiind c fiecare art si filozofie a fost descoperit
de mai multe ori, dup putint, si iarsi pierdut, si acele
opinii /ale celor vechi/ au fost pstrate, ca niste relieve, pana
n vremea noastr.72
D oar pn n acest punct, asadar, e pus n evident opinia
strmoseasc si a oamenilor de la nceputuri.
Capitolul 9
Exist nele dificultad privitoare la Intelectul /divin/. Intr-a-
devr, el pare a fi cel mai divin dintre lucrurile care ni se arata,
dar a arata n ce fel este el astfel presupune a se depsi anumite
probleme. Caci fie c el nu gndeste nimic\ atunci de ce ar fi
el un lucru divin, cnd mai degrab ar fi ca cineva care doarme ?
Fie gndeste, dar atunci exista altceva mai presus de el; iarn
acest caz nu e gandir /pura/ ceea ce i constituie Fiinta, ci
virtualitate /a gndirii/, si nu ar putea fi /el/ cea mai bun Fiint.73
Caci prin intermediul faptului de a gndi cl posed valoarea
sa. Apoi, fie c Fiinta sa este intelect, fie c este gandir, ce
anum e gndeste e l ? Fie c sc gndeste pe sine nsusi, fie gn
deste altceva. lar dae gndeste ceva diferit, oare este vorba
despre mereu acelasi lucru, sau despre ceva diferit? D ar oare
difera prin ceva, sau nu e nici o diferent dae gndeste Fru-
72 A ristotel crede ci anumite catastrofe ntrerup evolutia cunoas-

terii, care astfel trebuie reluat ar de la nceput.
73 Dac Intelectul divin nu gndeste nimic, el nu este perfect,
deoarece nu-si exercit functia principal. D ac gndeste un ait obiect
n afara lui nsusi, obiectul respectiv, reprezentnd un scop, i va fi
superior. Fiindu-i superior, intelectul nu va fi actualizare pura, sau
gndire pura, cci atunci nu ar mai putea fi nimic care s-i fie superior.
Solutia este ca Intelectul divin sa se gndeasc pe sine.
CARTEA LAMBDA (X tl) 457
mosul, sau daca gandeste ceva intamplator ? Sau e chiar absurd

sa reflecteze la unele lucruri ?
E clar, prin urmare, ca /Intelectul divin/ gandeste obiectul
cel m ai divin si m ai de pret si ca /acesta/ nu se m odified. Caci
schimbarea se face inspre mai rau, iar asa ceva este deja o miscare.
Mai intai, asadar, daca El nu cste gandire /pura/ ci posibili-
tate sau virtualitatc /a gandirii/, se poate spune pe drept cuvant
ca pentru el continuitatea gandirii ar fi ceva trudnic.74
Apoi, e clar ca ar exista altceva mai valoros decat Intelectul,
anume obiectul gandit. Caci faptul de a gandi si gandirea se afla
chiar si la cel care gandeste obiectul cel mai rau, astfel incat daca
acest obiect este evitabil (si e preferabil sa nu vezi unele lucruri
dccat sa le vezi), gandirea nu ar putea fi lucrul cel mai bun.75
Asadar, El se gandeste p e sine, de v rem e ce E l este cel m ai
bun, iar gandirea /s a / este gandire a gandirii <f) voT|au; vof|aeax;
voT|aiq>.
Dar se pare ca stiinta, senzatia, opinia si gandirea au intot-
deauna un obiect diferit, si numai in mod auxiliar se au pe sine
drept obicct. Apoi, daca a gandi si a fi gandit sunt ceva diferit,
conform cu care dintre acestea li soseste Lui binele ? Caci esenta
gandirii si a lucrului gandit sunt diferite.
Raspund ca, in uncle cazuri, stiinta reprezinta obiectul /gan 1075 a
dirii/; de exemplu, in activitatile creative lipsite de materie,
Fiinta si esenta reprezinta /obiectul stiintei/, iar in activitatile
teoretice ratiunea fi gandirea reprezinta obiectul /stiintei/7b
74 Efortul apare atunci cnd ceva devine din virtualitate actuali

zare, deoarece este mereu nevoie de un m otor activ care s fac aceasta.
(A stzi am spune c orice lucru mecanic presupune un consum de
energie care se face pe seama mririi entropici unui sistem.) Intelcctul
divin este ins actualizare pur, lipsit de orice virtualitate.
75 A ristotel vrea sa dem onstreze c Intelectul divin se gndeste
pe sine. Intr-adevr, obiectul inteligibil este ntotdeauna superior inte-
lectului care il gndeste, fiind, in calitate de obiect inteligibil, finali-
tatea sa. D ar exist si lucruri rele si urte care sunt gndite. Atunci
cu att mai mult gndirea respectiva va fi ceva inferior. Asadar, pentru
a fi perfecta gndirea trebuie sa se gndeasc pe sine.
76 A ristotel observ c, cu ct o disciplin este mai teoretic, ea
pare s se ia pe sine in mai mare msur drept obiect al cunoasterii.
458 METAFIZICA
Asadar, neexistnd diferent ntre ceea ce formeaz obiec-

tul gndirii si intelect, atunci cnd nu exista materie, eie vor
fi identice, iar gndirea v a f i una cu obiectul gndirii.
Totusi mai ramane o dificltate: oare obiectul gndirii /lui
Dumnezeu/ este compus ? In acest caz, el s-ar transforma /in-
trnd / in partile Tntregului /Univers/. Sau, mai curnd, orice
nu are materie este indivizibil. Dupa cum intelectul uman are
de-a face cu ceea ce este necompus macar intr-un moment
determinat (in acel moment, el nu-si are binele plasat ntr-o
parte, sau Intr-o alta, ci fericirea sa suprem se gseste In Tntre-
gul /obiectului gndit/), tot astfel G n direa nsdsi se p o sed
p e sine d e-a lungul ntregii eternitti.77
Capitolul 10
Trebule cercetat si In ce fel Natura Totului posed binele si

optimul : oare ca pe ceva desprtit si intrinsec, sau ca pe o ordine ?
Sau in ambele feluri, precum o armat: cci binele /armatei/
se afl si In ordinea /ei/, si In comandant. Mai degrab In
acesta. Cci nu com andantul exista d atorit ordinii, ci ordinea
exista datorit comandantului.
Toate sunt ordonate laolaltd ntr-un an um e m od, d a r nu
ntr-un m od sim ilar: si Inottoarele, si inaripatele, si piantele
/sunt astfel/. i nu e posibil s nu existe un raport al unui lucru
D e exemplu, stiintele discuta asupra propriilor lor definitii sau concepte

de baz. S-ar putea spune, prin urmarc, c absenta materiei tinde s
identifice gndirea cu obiectul su.
77 O biectul gndirii II form eaz In general lucrurile com puse: o
definitie const, de pild, din reuniunea dintre un gen i o diferenta.
C um ar putea Ins Intelectul divin s gndeasc ceva com pus ? A na
logia lui A ristotel este cu intuitia sau contem plada mistica, ce par s
cuprind obiectul gndirii ca pe un tot, fr s-1 mai disting In prti.
Aceast conditie apare intelectului uman doar uneori, producnd o feri-
cire suprem; pentru Intelectul divin ea constituie conditia permanenti.
cu un altul, ci exista mereu un astfel de raport, deoarece tate

sunt ordonate laolalta n raport cu un /principiu/ unic.
Lucrurile acestea se petrec ca intr-o cas unde exista numai
foarte putin loe de activitate la ntmplare pentru persoanele
libere, ci tate lucrurile, sau majoritatea lor sunt ordonate. In
schimb, sclavii si animalele au n mica msur parte de bnele
comn, si, in cea mai mare msur, actioneaz la ntmplare.
U n astfel de principiu pentru fiecare vietate il reprezint natura
sa. Vreau sa spun c toate lucrurile ajung sa fie in mod necesar
distinse, si c astfel sunt si alte /aspecte/ la care toate particip
in vederea Totului.78
Nu trebuie s omitem cate consecinte imposibile sau absurde
rezult pentru cei care vd lucrurile altfel, ce fel de lucruri spun
cei care griesc mai bine si la cine se afl cele mai mici dificultti.
Toti filozofii sustin c toate lucrurile se nasc din contrarii.
D ar nici acest toate, nici din contrarii nu este corect: cci
ei nu vorbesc despre substraturile unde se afl contrariile
cum apar si acestea din contrarii ? Intr-adevr, contrariile rmn
neafectate fiecare de cellalt. N oi rezolvm aceast dificltate
in chip adecvat spunnd c exist si un al treilea term en ,79
Unii filozofi consider materia ca fiind unul dintre con
trarii, precum cei care opun inegalul egalului, sau multiplul
unului. Aceast chestiune se rezolv si ea in acelasi mod: m ate
ria nu e un contrariu opus altui con trarrn e
In plus, toate vor participa la Ru, in afar de Unu. Cci
Rul este unul dintre cele dou elemente.
78T ext nesigur.

79 Materia. Existenta contrariilor de pild, caldul si recele pre-
supune existenta unui substrat de pild, apa care sa poat deveni,
pe rnd, ambele contrarii. Asadar, afirmada apartinnd mai ales
filozofilo r naturii c totul se nasce din contrarii este falsa.
80 Trebuie observt c la A ristotel materia nu este o p u si form ei
ca un contrariu altui contrariu. Materia este virtualitate, iar forma este
actualizarea virtualittii. Sunt avuti in vedere pitagoricienii si plato-
nicienii. In Tim aios 50d-51a, materia (d oica ) este vzut ca repre-
zentnd un principiu opus Demiurgului.
460 M ETA FIZICA
Alti filozofi nu consideri drept principii Binele si Rul. In

fapt, pretutindeni mai ales Binele este principili.81
Acestia au dreptate considernd Binele drept principiu, dar
1075 b in ce fel este el principiu nu ne spun, anume dac este astfei luat
ca finalitate, ca principiu motrice, ori ca form a.
Empedocles spune si el absurditti: ntr-adevr, el spune
c Prietenia este Binele. D ar ea este principiu si luat ca rapune
motrice (strnge laolalt tate cele), si luat ca materie, deoarece
este o parte din amestecul originar. O r, dac e cu putint ca
acelasi lucru s fie principiu si ca materie, si ca ratiune motrice,
totusi esenta /celor dou raduni/ nu e identic; potrivit cu care
din cele dou actioneaz atunci Prietenia? D ar este absurd si
faptul c Ura este indestructibil, de vreme ce, pentru el, U ra
este Fiinta Rului.82
Anaxagoras, pe de alt parte, spune c Binele este principiu,
luat ca ratiune motrice. Intr-adevr, Intelectul pune in miscare,
dar pune in miscare in vederea a ceva, de unde rezult c acel
ceva /este Binele/, afar doar dac nu se intmpl precum spu-
nem noi. lar arta medicala este cumva sntatea.83
Este, de asemenea, absurd c el nu propune un contrariu
Binelui si Intelectului.
Toti cei care vorbesc despre contrarii nu se servesc de con
trarii /cum trebuie/, afar doar dac nu s-ar aseza in ordine
/teoriile lor/. $i nimeni nu spune din ce pricin nele lucruri
sunt pieritoare, in timp ce ltele sunt nepieritoare, si asta desi
consider c tate lucrurile provin din aceleasi principii.
81 Este vorba despre platonicieni.

82 Rul nu este etern la A ristotel, ca la Platn, deoarece incorup-
tibilitatea este Binele.
83 Intelectul este Binele, dar ca scop sau finalitate, si nu pur si sim -
plu ca ratiune motrice, fiindc orice se mise se mise in vederea a ceva,
$i acel ceva este Binele. Arta medical (care exist in mintea medicului)
este o virtualitate care se actualizeaz in vederea unui scop snta-
tea ce reprezint Binele. Asadar, cele dou pot fi, intr-u n anume
sens, identifcate.
In plus, unii sustin c cele-ce-sunt provin din ceea ce nu este.

Aldi, ca s nu fic siliti sa fac aceasta, reduc totul la U nu.84
In plus, nimeni nu spune de ce exist vesnic generare si care
este cauza generrii.
Si este necesar ca cei care admit dou principii sa aib in
vedere un alt principiu superior,85 iar cei care asaz Formele
drept principii trebuie si ei s aib in vedere un alt principiu
superior. Cci din ce pricin ar participa sau participi /lucru-
rile senzoriale la Form e/?86
Iar ceilalp filozofi trebuie s aseze ceva contrariu ntelep-
ciunii si celei mai nobile stiinte, in timp ce noi nu trebuie s
facem asa ceva. ntr-adevr, nu exist nimic contrariu Primu-
lui, deoarecc toate contrariile au materie si acestea exist in
virtualitatc /in materie/. Ignoranza, contrari /ntelepciunii/, s-ar
referi la un obiect contrar /principiului suprem/, dar nu exist
nimic contrar Primului.87
Ia r d a c alturi de lucrurile senzoriale nu vor exista si alte
entitti, nu va exista principiu, ordine, gen erare si cele ceresti,
ci vom avea mereu un principiu al /ultimului/principiu, precum
la teologi si la filozofii naturii.
Iar dac vor exista Form ele /platoniciene/ sau Numerele
/pitagoriciene/, eie nu vor putea fi raduni si cauzc pentru nimic.
Iar dac totusi vor fi cauze /pentru unelc lucruri/, cei putin
miscarea va fi inexplicabil. In plus, cum va aprea mrimea
si corpul continuu din entitti fr dimensiune ? Cci numrul
84 Rcferire la Hesiod si la alte teorii mitologicc care pun Haosul

la originea lumii. Apoi, referire la Parmenide si la eleati.
85 Intr-adevr, dac se admit Raul si Binele drept principii, eie,
fiind contrarii, trebuie si se afle intr-un substrat, si atunci acela este
principiu, si nu cele dou.
86 Lipseste crede Aristotel ratiunea eficient.
87 Pentru dualisti ar trebui s existe o stiint contrarie stiintei
supreme a Binelui (ignoranti), de vreme ce Raul are consistenti onto
logica; or, ignoranti nu este, de fapt, o stiint, ci o privatiune de stiint,
ceea ce este normal, de vreme ce nu exist un principiu opus Principiului
sau Binelui. Asadar, o astfel de stiint stranie nu poate exista.
462 M ETAFIZICA
nu poate produce corpul extins nici luat ca ratiune motrice,

nici luat ca ratiune formala.
Ins nu va exista nici unul mcar dintre contrariile care pro-
duc /lucrurile/ si le pun in miscare, fiindc ar fi posibil ca eie
sa nu existe. D ar faptul de a produce ceva este posterior posi-
bilittii /de a produce/. In consecint, existentele eterne nu vor
exista. O r, eie exist. Prin urmare, trebuie renuntat la una dintre
aceste premise, si cum anume s-a artat.88
Apoi, nimeni nu spune prin ce anume numerele, ori sufletul
si trupul, si In generai orice forma si lucru formeaz o unitate.
Si nici nu e posibil sa spun de ce, dac nu ar face-o in felul
nostru, anume ca existenta unei cauze motrice /produce aceast
unitate/.89
Cei care ins, afirmnd ca numrul matematic vine mai inti
si ca astfel exista mercu o alta Fiint care urmeaz /aitei Fiinte/
si /mereu/ alte principii pentru fiecare /Fiint/, fac din Fiint
Totului o realitate lipsit de unitate si accept /existenta/ mai
1076 a multor principii.90 (C ci o Fiint, la ei, prin faptul c exist
sau nu exist, nu contribuie cu nimic la /existenta/ aitei Fiinte.)
O r, realitatea refuz sa fie guvernat ru :nu -i bine cu multi
stpni, asa c, fie stpnitorul unul singur. 9I
88 A ristotel revine la ideea c eternitatea U niversului presupune

necesitatea sa, ceea ce presupune prioritatea actualizrii asupra virtua-
littii sau posibilului.
89 Cauza m otrice transform virtualitatea in actualizare si astfel
realizeaz unitatea dintre eie, sau dintre materie si form a.
90 Realitate episodic spune literal A ristotel referindu-se
la acesti pitagoricieni, probabil, care vzand realitatea sub form a
numerelor matematice (si nu a numerelor transcendente, precum pla-
tonicienii) au tendinta sa piard unitatea existentei.
91 H om er, Iliad a, II, 204.
CARTEA MY (XIII)
C ritica teoriilor pitagoriciene si platoniciene care atribuie nume-
relor si Form elor o existent autonoma. Entittile matematice (puncte,
suprafete, corpuri geom etrice) nu pot exista ca atarc In corpurile
fizice. Eie nu sunt Fiinte, ci proprietti, dar stiint se poate referi la
eie prin metoda abstragerii.
Teoria Form elor: cum si de ce a aprut ca. Rolul lui Socrate. Auto-
nomizarea definitiilor la urmasii acestuia. O b iectiile lui A ristotel,
unele reluate din Cartea Alpha mare.
Reluarea obiectiilor la teoria N um erelor ideale, considerate Fiinte
de ctre unii platonicieni, ct si de ctre pitagoricieni. Diferite variante
ale teoriilor rcspective. Chestiunea posibilittii com binrii unittilor
aflate in interiorul unui numr. D iferite obiectii. N um erele nu pot
fi autonome, iar Form ele nu pot fi numere, asa cum sustin unii plato-
nicicni. Cum sunt unittile din care sunt alctuite numerele. C ritica
teoriilor pitagoriciene care consideri numere entitti materiale. Critica
teoriilor platoniciene care vd n Unul si tn M arele si M icul un prin
cipiu. Se reia critica teoriei Form elor. Form ele au caracteristici de
universale dar si de individuale. Im posibilittile ce decurg de aici.
Universalul este virtualitate, individualul este actualizare.
Capitolili 1
S-a artat in ce fel este Fiint lucrurilor senzoriale, in analiza

dedicat /Fiintelor/ naturale, referitoare la materie <
>, apoi vorbindu-se despre Fiinta
luat ca actualizare.1
O r, de vremc ce cercctm daca exista o Fiinta im obil si
eterna in afara celor senzoriale , si daca exista, care este ea, tre-
buie mai ntai ccrcetate opiniilc altora; astfel nct dac ei ar
gresi pe undeva, sa nu mcrgem laolalt cu ei, n timp ce, daca
am avea vreo opinie n comn cu ei, s nu ne maniem mpotriva
noastra nsine n mod particular. Cci este de dorit asta, daca
poti spune nele lucruri mai bine /dccat predccesorii/, iar pe
ltele nu mai ru.
O r, exista dou opinii n legatura cu aceste probleme : unii
sustin c entitîle matematice, precum numerele, liniile si
elementele Tnrudite, sunt Fiinte; apoi /altii sustin/ c Frmele
sunt Fiinte. Acum, dat fiind c unii filozofi au in vedere ambele
genuri, att Frm ele, cat si numerele matematice, altii consi
dera c ambele au aceeasi natura, in vreme ce altii spun c exista
numai Fiinte matematice, trebuie cercetat mai nti in legatura
cu entittile matematice.2
lar aceasta trebuie sa o facem, far sa adugm /numerelor/
o alt natur, de pild, /sa ne intrebm/ dac sunt cumva sau
1 Se crede de obicei c A ristotel se refer la F iz ic ; dar nu vd de

ce referinta nu ar fi la Crtile Zeta, Epsilon si Theta ale M etafizicii.
1 Primul grup de filozofi este form at de Platon si de discipolii
fideli; cel de-al doilea cuprinde pe Xenocrate si discipolii si. Al treilea
cuprinde pe Speusippos si discipolii si.
466 M ETAFIZICA
nu Form e, sau dac ele sunt sau nu principii si Fiinte ale

lucrurilor. Ci, trebuie s vorbim desprc numere numai ca despre
entitti matcmatice, fie c eie exist /autonom/, fie c nu exist,
si dae exist, in ce fei anume. Apoi, vom vorbi separat despre
Frm ele insele luate absolut si /doar/ att cat o cere regula
/metodei/ < >. Cci aceste subiecte s-au
tot vehiculat in edrtile destnate publicului larg <
>.3
Dup aceasta, trebuie s indreptm cercetarea spre ches-
tiunea esential, anume dae Fiintele si principiile lucrurilor
sunt numere si Form e. Dup chestiunea Formelor, aceasta este
cea de-a treia cercetare.4
ns este necesar, dae exist /in realitate/ entittile mate-
matice, ele s fie sau precum unii spun c eie sunt, sau s fie
separate de lucrurile senzoriale (unii filozofi spun c eie sunt
astfei). Sau, dae nu sunt nici intr-un fei, nici in cellalt, fie
nu exist in nici un fei, fie exist in alt m od; astfei inct pro
blema controversabil pentru noi va fi nu existenta acestor
entitti, ci fe lu l acestei existente.
Capitolul 2
C, asadar, /entittile matematice/ nu pot exista /ca atare/

in corpurile s e n z o ria le si c, deopotriv, argumentul respectiv
1076 b este fictiv s-a spus. Astfel, s-a artat in Cartea dedicat aporiilor,
c dou corpuri nu pot ocupa deodat acelasi loc5; s-a mai spus
si tine de acelasi rationament c celelalte puteri si naturi
se afl in corpurile fizice si c nici una nu este separat de eie.
3 Este probabil o referire Ia lucrrile publcate ale lui A ristotel,

numite cxoterice, In contrast cu lucrrile destnate scolii, precum
e si cazul M etafizicii.
4 Asadar prim a problem este dae exist N um ere in sine, a
doua dae exist Form e in sine, iar a treia dae N um erele sunt
Form e sau nu.
5 Cartea Beta, cap. 2.
CARTKA MY (X III) 467
Lucrurilc acestea s-au spus mai naintc; In plus, este ciar

c nu e posibil de divizat vreun corp /real/, oricare ar fi el, /in
entitti matematicc/. Caci el ar trebui s sc divid in suprafete,
acestea in linii, liniile in puncte, astfei inct, dae este imposibil
de divizat punctul, nici linia /nu va putea fi divizat/, iar dae
aceasta nu poate fi divizat, nici restul nu poate fi. Care este
deosebirea, fie c acestea /entittile matematice/ sunt naturi
de acest tip, fie c eie nu sunt astfei, dar se afl situate in ase-
menea naturi /indivizibile/? Consecintele vor fi dentice.6
Cci /entittile m atem atice/ se v or diviza, o d a t ce corpu-
rilefizice sunt divizate, sau, altminteri, nici mcar naturile fizice
nu vor fi divizibile /complct/.
D ar nu-i cu putint nici ca astfei de naturi (numercle) s
fie separate /de corpurile fizice/. Cci dae vor exista corpuri
separate de corpurile senzoriale, diferite de acestea si anterioare
corpurilor sensibile, e limpede c si alturi de suprafetele /fizicc/
trebuie s existe suprafete /diferite/, la fei ca si puncte si linii
(potrivit aceluiasi rationament). Iar dae vor exista tate acestea,
iarsi vor exista, alturi de suprafetele corpului matematic, si
linii, si puncte diferite si separate (cci elementele necompuse
sunt anterioare celor compuse; si, daca este adevrat c corpu
rile non-senzoriale sunt anterioare celor senzoriale, conform
aceluiasi rationament si suprafetele luate in sine vor fi ante
rioare suprafetelor aflate in corpurile im obde, astfei inct vor
exista alte suprafete si linii diferite de cele asocate corpurilor
/matematice/ separate /de corpurile fizice/. Unele suprafete
si linii sunt atasate corpurilor matematice, in timp ce celelalte
sunt anterioare corpurilor matematice).7
6 C orpurile fizice se divid in alte corpuri si nu In entitti mate

matice, si aceast diviziune se poate face la infinit. Dimpotriv punctul
este indivizibil, de unde rezult c dfvizibilitatea restului ar fi restrns.
7 Entittile simple spune A ristotel sunt anterioare entittilor
compuse. O r, corpul, sau suprafata matematica sunt simple In raport
cu corpul sau cu suprafata fizic, deci sunt anterioare acestora (nu
au materie). D ar suprafata matematica luat in sine este si ea mai simpl
dect suprafata m atem atica asociat corpului, asadar, ea ar trebui s
468 M ETAFIZICA
Si iarsi, vor exista linii ale acestor din urm suprafete, fat
de eare vor trebui s existe alte linii si puete anterioare din
pricina aceluiasi raponament. Si iarsi /vor trebui s existe/ alte
puete anterioare acestor puete plasate pe liniile anterioare,
puete n raport cu eare nu vor mai exista alte puete diferite.8
Apare, prin urmare, o aglomerare /de linii $i de puete/
absurd: rezult, astfel, cate un singur rnd de corpuri n afara
celor senzoriale, dar sunt cate trei rnduri de suprafete cele
sitate n afara suprafetelor senzoriale, cele aflate n corpurile
matematice si cele aflate n afara suprafetelor din corpurile
matematice; sunt, apoi, cate patru rnduri de linii, si cate cinci
rnduri de puete. N e intrebm, atunci, eare dintre acestea fac
obiectul stiintelor matematice ? In orice caz, nu este vorba despre
suprafetele aflate n corpul imobil, deoarece stiinta se refer
ntotdeauna la realitîle primare.
Acelasi rationament se poate face si n legtur cu num
rele: ntr-adevr, in afara fiecror puete vor exista alte unitti
diferite, ca si n afara fieeruia dintre luerurile senzoriale, apoi
/in afara/ inteligibilelor, astfel inct vor exista genuri nenu-
mrate de numere matematice.
In plus, cum s dezlegm cele obiectate si n Cartea despre
10 77 a aporii ? Intr-adevr, obiectele de eare se ocup astronoma vor
fi in afara celor senzoriale si la fel vor fi si obiectele de eare
se ocup geometra. Dar cum e posibil s existe un cer si prtile
sale /altul dect cel senzorial/, sau vreun alt obiect ce posed
miscare ? La fel se petrec luerurile si cu ptica si cu stiinta
fie anterioar suprafetei asocate corpului. Asadar, ar trebui s existe

linii si suprafete anterioare liniilor si suprafetelor, ceea ce este absurd.
8 Corpurile matematice in sine sunt compuse din suprafete $i linii,
eare, fiind mai simple, ar trebui s fie anterioare. D eci ele vor fi ante
rioare i suprafeelor i liniilor din corpurile matematice in sine. D ifi
cltate^ e dat de faptul c suprafetele, liniile si pnetele apar att
ca pri ale unui com pus, ct i in sine. U n platonician ar putea ins
sustine c linia din suprafat, de exemplu, si linia in sine sunt identice
din punct de vedere ontologie, chiar dae, sub raportul definitiei defi-
nim suprafata cu ajutorul liniei.
CA RTEA MY (X III) 469
armoniei. Cci /conform platonicienilor/ vor exista sunete si

imagini in afara celor senzoriale si individuale, inct rezult
c si restul senzatiilor si al lucrurilor senzoriale /vor fi in aceeasi
situatie/. D e ce s existe mai degrab nele dect ltele? lar
dac exista astfel de lucruri, vor exista si animale, daca exista
senzatii.
In plus, matematicienii consemneaz anumite propriet
generale, in afara acestor Fiinte. Va exista, asadar, si aceast
Fiinta intermediar, diferit si de Form e, si de entittile inter
mediare, sau nu exist nici numr /in acest fel/, nici puete,
nici mrime, nici timp ? O r, dac asa ceva este cu neputint,
este ciar ca nici acele /Fiinte m atem atice/ nu p ot s fie desprtite
de lucrurile senzoriale ,9
i, in general, consecinâ este c se accept ceva contrar att
adevrului, ct si verosimilittii, dac se sustine c entittile
matematice sunt naturi separate. Cci este necesar, de vreme
ce sunt in acest fel, ca ele s fie anterioare lucrurilor senzo
riale, dar in realitate ele sunt posterioare lor. Cci o mrime
nedesvrsit este anterioar prin genez, dar e posterioar prin
Fiin^, precum e un lucru neinsufletit fat de unul insufletit.
Este regula stabilit mai inainte: virtualitatea preced cron o
logie actualizarea; actualizarea preced ierarhic virtualitatea
(sub aspectul esentei sau al F iintei).10
Apoi, prin ce anume si cand vor forma entittile matematice
o unitate? Lucrurile din lumea noastr formeaz /fiecare in
parte/ o unitate prin suflet, sau o parte a acestuia, sau prin
9 M atem aticienii si, in generai, oamenii de stiint construiesc

obiecte abstracte, speciale, ce par separate de realittile lumii senzo
riale. Care este statutul ontologie al acestor lumi ? Sunt eie reale, sau
sunt fictiuni ? E o chestiune epistemologica esential si care nu a fost
rezolvat pana astzi, si poate c, de fapt, nici nu are o rezolvare,
deoarece foarte multe depind de sensul pe care il acordm notiunii
de realitate".
10 V. Cartea Theta, cap. 8. Corpul fizic, fiind determinat mai mult
decat corpul matematic, este actualizare in raport cu virtualitate. Prin
urmare, el este anterior sub raportul Fiintei.
470 M ETAFIZICA
altceva ceea ce cste rational. (la r daca /nu exista suflet/, eie
se reduc la multiplicitate si se descompun.) D ar care este m oti
vili pentru ca entitti divizibile si cantitative s formeze unitati
si s persiste laolalt?11
Apoi, felul cum apar aceste entitti matematice arat /c
eie nu pot fi separate de lucruri/: In primul rnd apare gene-
rarea In lungime, apoi cea In lrgime, apoi cea In adncime, si
asa s-ar ajungc la final. lar dac ceea ce este anterior in generare
este posterior prin Fiint, corpul ar fi anterior /prin Fiint/
suprafetei si lungimii; si prin aceasta el ar trebui s fie In mai
mare msur desvrsit si ntreg, prin faptul c el poate deveni
ceva Tnsufletit. D ar cum ar putea exista o linie Insufletit, sau
o suprafat ? O astfei de ipotez ar fi dincolo de putinta simtu-
rilor noastrc !
In plus, corpul ar fi o Fiint (cci el posed cumva com -
pletitudinea), dar cum ar putea fi liniile Fiinte? Ele nu sunt
Fiinte in calitate de form, de configuratie, precum ar fi dac
sufletul ar avea acest rol; nici nu sunt Fiinte in calitate de materie,
precum este corpul /tridimensional/. ntr-adevr, nimic nu pare
capabil sa subziste laolalt, alctuit fiind din linii, din supra-
fete si din puete. O r, dac acestea ar fi Fiinte-m aterie, aceast
/subzistent/ s-ar putea intampla.12
Fie /pnetele, liniile si suprafetele/ anterioare prin definitie;
107 7 b si totusi nu tate lucrurile anterioare prin definitie sunt si ante
rioare prin Fiint. Sunt anterioare prin Fiint cele care, separate
fiind, au un exces de Fiint, dar sunt /anterioare/ prin definitie
acele lucruri din ale cror definitii se compun definitiile /altor
11 Lucrurile senzoriale fom ieaz unitti daloi it form ei (sufletul

este form a sau actualizarea trupului). A r trebui, asadar, presupus
o form a, un fel de suflet, pentru entittile matem atice, care com porta
un aspect cantitativ. A r trebui vorbit nu numai despre doi, trei, cinci,
ci si despre form a doiului, treiului, cinciului etc.
12 Corpurile fizice sunt aletuite numai din alte corp u ri; Tn timp
ce corpurile matematice sunt aletuite din puete, linii si suprafete.
Este ceea ce l face pe Aristotel s nege c ultmele ar putea avea reali-
tate existendal autonom, sau c ar fi Fiinte.
CARTEA MY (X III) 471
lucruri/. O r, cele dou aspecte nu sunt concomtente. ntr-ade-

vr, d ae nu exista proprietti autonom e fa ta de Flinfe, precum
faptul c se m ise sau e alb, albul este anterior omului alb in
baza definitici, dar nu si in b aza F iin tei: cci nu este posibil
s existe alb autonom, ci intotdeauna el exist Impreun cu com-
pusul (numesc compus omul alb). Rezult in mod evident
/sub raportul Fiintei/ c albul nu este anterior nici dae II extra-
gem /din compus/, nici nu este posterior dae il adugm /Fiintei/.
Cci vorbim /logic/ despre omul alb, atunci cnd adugm
albului pe om .13
S-a artat, astfei, indestultor c /entittile matematice/ nu
sunt Fiinte in mai mare msur dect /sunt/ corpurile, c eie
nu sunt nici anterioare lucrurilor senzoriale, altfei dect doar
in baza definitici ; si c nu e posibil ca eie s fie separate si auto
nome. O r, de vreme ce eie nu pot exista in obiectele senzo
riale, e d ar c, fie nu exist in nici un chip, fie c au totusi o
anumit fiintare, dar nu una absoluta. C ci ne referim la a
f i in m ai m ulte sensuri.
Capitolul 3
Dup cum si propozitiile universale continute in entittile
matematice nu se refera la lucruri autonome situate in afara
mrimilor si a numerelor, ci se refer chiar la acestea, dar nu
luate ca entitti ce posed o mrime /anume/ sau sunt divizibile,
este limpede c si in p rivinta mrimilor senzoriale pot exista
definitii si demonstratii ; num ai caceste m rim i nu sunt luate
ca obiecte senzoriale, ci d oar ca anum ite proprietti.
13 Aristotel distinge planul logic de cel ontologic: anumite entitti

sunt anterioare logic, deoarece definitia lor preced; dar ontologic,
eie sunt posterioare, deoarece sunt proprietti ale unor Fiinte, si nu
au autonom ie. O ntologic, albul nu poate fi extras din compusul om
alb, si nici nu poate fi adugat om ului pentru a form a compusul
respectiv, desi logic asa se petrec lucrurile. Este de remarcat c
notiunile si , care in alte prti par s coincid, aici sunt
diferentiate cu grij.
472 M ETAFIZICA
Dup cum exist multe definitii ce au in vedere lucrurile

luate numai ca mobile, far a ne referi la ce este fiecare dintre
acestea, ca si la fiecare dintre calittile sale contextale, si nu
este necesar, de accea, fie ca un corp in miscare s fie separat
de lucrurile senzoriale, fie s existe Tn asemenea corpuri o
natur desfcut /de lucrurile senzoriale/, la fei vor exista defi
nitii si stiinte referitoare la lucrurile mobile, d a r luate nu ca
m obile, ci num ai in calitate de corpuri. Si de asemenea /vor
exista stiinte si definitii referitoare la lucruri/, dar luate numai
in calitate de suprafete, sau num ai de lungimi, de asemenea,
luate ca entitti divizibile, sau ca indivizibile, dar avind o
pozitie Tn spatiu, sau numai luate ca indivizibile.14
Rezult c, de vreme ce este adevrat de spus la modul abso
lut c nu numai entittile autonome sunt, dar si c cele care
nu sunt autonome /sunt/, precum lucrurile mobile, este ade
vrat de spus Tn mod absolut si c entittile matematice sunt,
si ele sunt Tn fclul Tn care /matematicienii/ spun.
Si dup cum este adevrat s se vorbeasc Tn absolut c
celelalte stiinte au drept obiect nu contextul (de exemplu, /me
dicina/ nu are drept obiect albul, dac sntosul este alb, si dae
ea are ca obiect sntosul), ci lucrul care Ti constituie obiectul.
1078 a Dac obiectul /stiintei/ este Iuat ca sntos, stiinta are drept
obiect sntosul, dac este luat ca om , este vorba despre
stiinta omului. La fei stau lucrurile si cu geometria: chiar dac
se Tntmpl Tn context ca obiectele ei s fie senzoriale, dar
fiindc eie nu sunt luate ca senzoriale, stiintele matematice nu
au drept obiect lucrurile senzoriale, si nici nu au drept obiect
alte lucruri autonome si separate Tn raport cu acestea.
Lucrurile au multe atribute intrinsec contextale x i)| i T | K E
K C t9 a't>, Tn msura Tn care fiecare dintre aceste atribute
apartine/intrinsec lucrului/. n msura Tn care animalul exist
H A ristotel explica faptul c una dintre m etodele fundamentale

ale stiintei este abstractizarea: a privi lucrurile numai sub un anume
aspect. Aceasta nu Inseamn c lucrurile respective nu au decat acel
aspect, sau c eie continuu, imanent, au o natur purtand acel aspect.
fie luat ca femel, fie luat ca mascul, este vorba despre atribute
proprii, deoarece nu exista o fem el, sau un m ascul separate
de anim ale. D e unde rezult c si lucrurile exista /pentru
matematica/ numai luate ca lungimi, sau ca suprafete.15
Si, eu ct s-ar referi n mai mare msur la entitti primare
n virtutea definitici si mai simple, eu att mai mult /stiinta
respectiv/ ar poseda precizie (cci precizia este toemai simpli-
tate). D e unde rezult c /ea este mai precis/ cnd obiectul
ei e fr mrime dect cnd posed mrime; este mai precis
cnd /obiectul/ nu posed miscare, iar dae posed miscare,
este /cea mai precis stiint aceea care are drept obiect corpul
antrenat/ n miscarea prim. Intr-adevr, aceasta este cea mai
simpl, iarn cadrul ei, /cea mai simpl/ este miscarea uniform.
Acelasi rationament este valabil si n legtur cu armonia
si eu optica: ntr-adevr, nici una, nici alta nu cerceteaz lucru
rile luate ca imagine sau ca sunet, ci luate ca linii si numere
(acestea sunt proprietti specifice imaginilor si sunetelor).16
Iar la fel procedeaz si mecanica, nct, dae cineva consi-
dernd lucrurile separate de caracteristicile lor, cerceteaz ceva
n legtur cu eie luate ca atare, nu va gresi deloc, dup cum
nici n cazul geometrici nu ar gresi, dae ar spune c /o linie/,
desenat pe pmant si care nu are un picior, are un picior.
Fiindc eroarea nu se afl n premise.
Cel mai bine s-ar rationa asupra fiecruia dintre aceste lu-
cruri dae s-ar presupune c non-autonom ul e autonom, ceea
ce fac att aritmeticianul, ct si geometrul.
15 Asa cum nu exist femel. sau mascul separate de animai,

tot asa nu exist proprietti geom ctrice separate de corp . D ar asta
nu inseamn c eie nu pot fi studiate, ca si cn d ar fi separate.
16 Stiintele naturii, si mai ales cele bazate pe m atem atic, nu iau
lucrurile ca posednd atribute ca sunet, imagine etc., ci ca avand anu-
mite proprietti geom etrice. A cest lucru este valabil si pentru stiinta
de dup A ristotel: optica studiaz culorile luminii asociindu-le cu
anumite lungimi de und ale radiatiei luminoase, iar acustica studiaz
sunetele, dar nu ca senzatii, ci ca vibratii de o anumit lungime de
und a aerului.
474 M ETAFIZICA
Om ul luat ca om este ceva unitar si indivizibil. Asadar,

aritmeticianul 1-ar considera o unitate indivizibil, apoi ar cer
ceta dac omului, luat ca ceva indivizibil, i s-ar asocia vreun
atribut. D ar geometrul nu ia omul ca om , nici ca indivizibil,
ci ca pe un corp geom etrie. lar atribtele care i-ar fi asocate
/acestui corp geometrie/, chiar dac nu ar fi indivizibil, e dar
c rmn vaiabile si fr ca el s fie /indivizibil si om/. De aceea,
geometrii vorbesc cu dreptate si discut despre lucruri exis
tente, si acele lucruri sunt reale.17
Cci ceea-ce-este poate fi considerat sub dou aspecte: pe
de-o parte, n actualizare, pe de alta parte, material.18
D at fiind ins c binde si frumosul sunt ceva diferit, deoa-
rece primul se afl intotdeauna in actiuni, in timp ce ultimul
exist si in lucrurile imobile, cei care sustin c stiintele mate-
matice nu afirm nimic despre frumos sau bine se insal.19
Dim potriv, eie le afirm si le arat in cea mai mare msur.
Cci nu se poate spune c, dac eie nu dau nume, dar arat
actiuni si ratiuni, nu vorbesc /despre bine si frumos/. Intr-a-
1078 b devr, frmele frumosului sunt ordinea, proportia si ceea ce
este definit, iar pe acestea stiintele matematice le prezint in
cel mai inalt grad. Si deoarecc acelea reprezint ratiuni de a fi
pentru multe alte lucruri (m refer la ordine si la ceea ce este
definit), este limpede c /matematicienii/ ar putea arta si o
17 T o t acest foarte interesant pasaj arat cum A ristotel denunt

eroarca in care cad oamenii, si mai cu seam filozofii sau oamenii de
stiint, cand confer o realitate autonom a si transcendcnt unor con-
cepte care au, desigur, o anumit realitate, dar care este relativa. A b-
stractizarea este un proces mental, prin care lucrurile sunt private,
Tn mod artificial si m etodologie, de anumite proprietti. Este firesc
s se procedeze asa, dar nu este firesc s se considero c exist o natura
sau o realitate dedublate.
18 M aterial, adic in virtualitate: faptul c un om este si un corp
geom etrie cstc o proprietate virtual a acestuia, care nu este actuali-
zat de antropologie, dar este actualizat de geometru.
19 Se pare c ar fi vorba despre A ristippos, v. Cartea Beta, cap. 2
si nota 5. Bine este luat aici in sens moral, in vreme ce frumos
numai in sens cstetic.
CARTF.A MY (X III) 475
astfel de ratiune de a fi, aceea care e, Tntr-un anume fel, fru-

mosul ca ratiune de a fi. Dar vom vorbi despre toate acestea
mai adecvat in alta parte.
Capitolul 4
Acestea fie zise, prin urmare, in legatura cu entittile mate-

matice, intruct eie sunt si cum sunt, si in ce fel sunt anterioare,
in ce fel nu sunt anterioare /lucrurilor senzoriale/. In legatura
cu Formele trebuie ins sa cercetm mai ntai opinia ce se afir-
m despre Forma, far sa o asociem naturii numerelor, ci in
felul in care au inteles-o la inceput primii filozofi care au sus-
tinut c exist Forme.
Teoria despre Form e a aprut la cei care, din pricin c
credeau in spusele lui Heraclit despre adevr, potrivit crora
toate lucrurile senzoriale sunt in curgere, spun c, dac este
sa existe o stiint si o reflectare asupra a ceva, trebuie s mai
existe alte naturi stabile, in afara celor senzoriale. C cinu exist
stiint a celor aflate in curgere.
Socrate s-a ocupat de virtutile etice si a incercat prim ul s
dea definitii universale in aceast materie. Dintre filozofii natu
rii, doar D em ocrit s-a atins de aceast problem in mic
msur, si a definit cumva caldul si recele. Pitagoricienii, mai
nainte, dduser definitii pentru cteva naturi ale cror notiuni
le-au asociat cu numerele, de exemplu: ce este ocazia, sau
dreptatea, sau cstoria ?20
D ar Socrate, in mod adecvat, cerceta esenta .21 Intr-adevr,
el ncerca s construiasc silogisme, or, principiul silogismului
este esenta.22 Totusi, dialectica inc nu era in puterea ei, pentru
20 V . Cartea Alpha mare.

21 Lit. cerceta pc ce este". Intr-adevr, Socrate isi intreba com
patriota ce este frumosul, drepeul, prietenia, curajul, virtutea, omul,
retorica etc.
22 Mai ales m inora silogismului de figura I: dac orice A e B si
o rice C e A, atunci orice C e B ; minora orice C e A exprim
definida lui C.
476 M ETAFIZICA
ca el s poat cerceta contrariile, chiar si far /cercetarea/ esen-

tei, ct si s poat stabili dac aceeasi stiint are ca obiect ambele
contrarii.23 Rmn ins dou realizri ce i se pot in mod justi-
ficat atribui lui Socrate: rationam entele inductive si definida,
universal <t piêoGat Ka9 oXox. A m bele constitele prin
cipini stiintei.24
N um ai ca Socrate nu a considerai ca universalele si defini
tale sunt separate /de lucrurile senzoriale/.
D ar alti filo z o fi au fdcut acestpas si au numit Form e ase-
menea entitti.25 In consecint, in baza aceluiasi rationament,
ei au acceptat c exist Form e pentru toate propriettile care
se spun la modul universal. L or li s-a intmplat ceva similar
cu ceea ce pteste cineva care, vrnd s numere obiecte mai
putine, gindeste c nu va fi in stare /s-o fac/, dar c, fcandu-le
s fie mai multe, le-ar putea numra.26
23 Cf. Gorgias, 460a-d ; in Hippas m inor disputa asupra eventualei

superioritti a lui Odiseu asupra lui A hile priveste exact aceast
problem a: specialistul poate face nu numai bine, ci si ru. Este el deci
superior sau inferior nespecialistului ?
24 E greu de stabilit exact contributia lui Socrate la teoria F o r-
melor, deoarece Socrate nu ne-a lsat scrieri personale. Iar la Platon,
lui Socrate i se atribuie in mod explicit teoria Form elor (de exemplu,
in Menon , Phaidon sau in Republica). Totusi, comparnd ceea ce spune
A ristotel cu dialogurile platoniciene de tinerete, se poate crede c,
intr-adevr, Socrate descoperise valoarea definitiei universale a unor
concepte, la care ajungea in urma unui proces inductiv aditionnd
mai multe cazuri particulare. Probabil c el nu form ulase, cel putin
explicit, autonomia Form elor in raport cu lumea fizic. N u vd pentru
ce adesea (V . G . Reale, voi. I l i , pp. 63 2 -6 3 3 ) se contesta valoarea
isto rici a accstor mrturii despre filozofia lui Socrate.
25 Platon si platonicienii.
26 Pasajul acesta s in continuare reproduce cu mici diferente textul
din Cartea Alpha mare, capitolul 5. O diferent interesant este c,
aici, A ristotel nu mai foloseste persoana I plural pentru a exprim a
opiniile platonicienilor, ci persoana a Ill-a . Jaeger a considerat c
faptul dovedeste anterioritatea C rtii Alpha mare asupra C rtii M y.
A ristotel era nc apropiat de Academie cnd a scris cartea Alpha,
Intr-adevr, exist mai multe Forme, ca s spunem asa, decit

lucrurile sensoriale ale cror raduni acei filozofi le-au cutat 1079 a
cnd au avansat de la lucruri spre Forme. Intr-adevr, pentru
fiecare lucru exist spun ei o entitate cu acelasi nume,
situata alturi de Fiintele /lucrurilor senzoriale/27 si pentru
toate lucrurile exist o untiate ce integreaza o multiplicitate,
fie c este vorba despre obiecte terestre, fie c este vorba despre
lucruri eterne.
In plus, nici unul dintre modurile in care /platonicienii/ de-
monstreaz existenta Form elor nu se arat evident: unele
argumente nu conduc la o consecint necesar, in timp ce, por-
nind de la alte argumente, rezult Form e chiar si pentru enti-
ttile crora ei nu vor s le atribuie Form e: astfel, potrivit cu
argumentele extrase din stiinte, vor exista Forme pentru toate
cte fac obiectul stiintelor; iar potrivit cu argumentul /ce postu-
leaz cte o Form/ pentru orice unitate ce integreaz o multi
plicitate, vor exista si Forme ale negatiilor; potrivit cu argumentul
c se poate concepe un atribut al unui lucru disprut, vor exista
Form e si pentru lucrurile disprute, de vreme ce exist o ima-
gine mental a acestor lucruri.
Mai departe, s observm c argumentrile mai riguroase
/in favoarea Formelor/ creeaz Form e ale relativelor, despre
care /platonicienii/ neag c ar fi cuprinse intr-un gen in sine.
In fine, alte argumentri conduc la consecint celui de-al
treilea om ".
in generai, argumentele in favoarea Form elor suprim ceea
ce sustintorii Form elor doresc s existe inc mai mult dect
isi doresc s existe Form e: ar rezulta, astfel c nu Dualitatea
e primordial, ci numrul, c relativul e anterior numrului si
dar se ndeprtase deja mult in m om entul redactrii Crdi M y. E vi

dent, lucrurile se p ot explica si altfel : Cartea Alpha mare este intro-
ductiv, iar cidtorul nu cunoaste nc ontologia lui A ristotel. C an ea
M y este concluziv; cititorul stie cura ntelege A ristotel realitatea,
Fiinta si problem a autonom iei universalelor, astfel inct utilizarea
persoanei I plural ar fi nelalocul ei si productoare de confuzn.
27 Se poate ntelege si: in afar de Fiinte.
478 M ETAFIZICA
e antcrior chiar intrinsecului, apoi toate consecintele pe care

unii /dintre platonicieni/ le deduc din teoria Form elor ajung
in contradictie cu premisele de la care ei au pornit.
Mai departe: conform teorici ce afirm existenta Formelor,
vor exista nu doar Form e ale Fiintelor, ci si ale multor altor
entitti. Cci un concep unic poate apartine nu numai F iin
telor, ci si unor realitti ce nu sunt Fiinte, iar stiintele au ca
obiect nu numai Fiinta, si astfel de situatii sunt nenumrate.
Dar, dac se tine seama de necesitatea logica si de reprezentrile
despre Form e si dac Formele presupun participarc, vor exista
in m o d necesar num ai Form e ale Fiintelor. Cci participarea
/lucrurilor/ la Forme nu se face dependent de context intr-un
caz da si intr-altul nu ci trebuie s existe o participare la
ficcare Form de asa manier, inct ea s nu poat fi subiectul
unei predicatii ulterioare. Spun ceva de felul urmtor: dac ceva
particip la Form a Dublului in sine, acel ceva particip si la
Eternitate, numai c particip la aceasta din urm contextual,
cci e dependent de context ca dublu l sd fie etern. Astfel nct
Form ele vor fi [ale] Fiinte[lor],
D ar aceleasi /nume/ desemneaz Fiinta att n lumea teres-
tr, ct si in lumea inteligibil. Cci, dac nu e asa, ce semni-
ficatie va avea afirmatia c ceva unitatea ce integreazd
multiplicitatea are fiintare aparte fata de lucrurile sensibile ?
Iar dac exist o aceeasi form si pentru Form e, si pentru
lucrurile care particip la forme, va exista un ce comun /intre
lucruri si Forme/. (Atunci, ce este mai curnd Form a att
pentru dualittile pieritoare, ct si pentru cele multiple, dar
eterne oare Form a ce e /chiar/ Dualitatea una si aceeasi, sau
e o Form comun si Dualittii, si unei dualitati oarecare?)
Iar dac nu exist o aceeasi form /pentru Form e si pentru
1079 b lucrurile care particip la Forme/, toate acestea ar avea comun
doar numele, si ar semna intre eie in modul in care cineva ar
numi ,,om att pe Callias, ct si un lemn, fr s ntrevada
nimic comun intre ei.
Iar dac, n alte privinte, vom admite c definitale comune
se potrivesc cu cele ale Form elor de pild, c pentru Cercul
in sine avem /definitia/ ,,o figur plan, ct si celelalte prti
ale definitici se va aduga ns /definitici respective/ faptul

c Cercul n sine exista. Trebuiens bgat de seam ca aceast
adugire s nu fie cu totul de prisos: ntr-adevr, crei parti a
cercului i se va aduga /respectivul termen/ ? Centrului, supra-
fetei, sau intregului ? Cci tate /partile/ aflate n Fiint sunt
Form e. D e exemplu, animalul si bipedul /sunt Forme/.
In plus, e evident necesar ca /acea caracteristic adugat/
s fie ceva, precum suprafata, o natur anume, care va fi ima-
nent tuturor Form elor, ca un gen.28
Capitolul 529
D ar cea mai mare dificltate a /teoriei Formelor/ ar fi de

a ntelege cu ce anume contribuie Frm ele la /Tntelegerea/
entittilor eterne, dar senzoriale, sau a celor care se nasc si pier.
Cci Frm ele nu p osed d radunile de a f i ale miscdrii si ale
transformarii. D e asemenea, Frm ele nu sunt de vreun ajutor
pentru stiintele care se ocupa cu realittile senzoriale; aceasta
deoarece /In opima platonicienilor/ Frm ele nu constituie
Fiinta lucrurilor senzoriale, altminteri, ele a r f i imnente lucru-
rilor. Apoi, Frm ele nu sunt de ajutor lucrurilor ca s le dea
fiintarea, deoarece ele nu sunt imnente acclor lucruri care
participa la ele. /Dac ar fi imnente/, Frm ele ar parea,
28 A cest argument lipseste din Cartea Alpha mare. Principiul su

este c Frm ele trebuie s aib aceeaî d efin ir cu lucrurile parti-
culare care participa la ele, cu singura diferent c, n cazul Form elor,
In definitie se include existenta. Problem a este Ins c nu c ciar dac
existenta se adaug prdlor definitiei (asa cura se Intmpl cu atri
btele obisnuite), sau definitiei n Intrcgul su. O r, dac se adaug
Intregului, asa cum pare verosmil, existenta va reprezenta un gen
pentru celelalte Form e, ceea ce este discutabil, deoarece anumite
Form e nu ar trebui s aib un gen com n, iar existenta unui gen
com n ar reduce lumea la Unul lui Parmenide.
S-a rem arcat c n acest paragraf, absent din Cartea Alpha mare,
A ristotel revine la persoana I plural: vom presupune .
29 Se reia din nou textul din Cartea Alpha mare, cap. 9.
480 M ETAFIZICA
probabil, c sunt raduni de a fi /ale lucrurilor senzoriale/, precum

albul in com binane /cu materia unui lucru/ explica aspectul
alb /al lucrului/. ns acest argument pe care mai inti Anaxa-
goras, apoi Eudoxos si aldi 1-au adus, poate fi respins lesne.
Este, intr-adevr, usor de vzut c apar numeroase dificultad
ce decurg dintr-o atare opinie.
Ins nici restul doctrinei nu poate fi sustinut pornindu-se
de la presupozida existentei Form elor si aceasta prin nici una
dintre metodele obisnuite:
A declara Frm ele drept m odele si a afirma c celelalte
lucruri participa la eie inseamn a rosti vorbe goale si a apela
la m etafore poetice. Cci ce anume inseamn ,,s produci pri
vine! la F orm e ? Este posibil ca ceva, la intmplare, s fie si
s devin asemntor /cu un model/, chiar fr s fi fost repro-
dus /dup modelul respectiv/, astfel inct, fie c Socrate ar
exista sau nu, ar putea aprea /ntmpltor/ un om asemntor
lui Socrate. Acelasi lucru s-ar ntampla si dac Socrate ar fi
etern.
Vor exista apoi mai multe modele pentru acelasi lucru, astfel
inct vor exista si mai multe Form e /pentru acelasi lucru/,
precum pentru om Animalul si Bipedul, dar, deopotriv si
O m ul In sine. Apoi, Frm ele vor fi modele nu numai pentru
lucrurile senzoriale, dar si pentru Frmele insele; de exemplu,
genul este model pentru Formele-specii ce-i apartin ca gen.
Astfel c acelasi lucru va fi si model si copie.
Apoi, ar prea cu neputint ca Fiinta si lucrul pentru care
ea este Fiint s fie separate ntre eie. Inct, cum oare a r pu tea
Frm ele, ce sunt Fiintele lucrurilor, sa fie separate de lucruri ?
1080 a D ar in Phaidon [99b], asa se spune c Frm ele sunt radunile
att ale fiintrii, ct si ale devenirii. S presupunem ins c
Frm ele exist; totusi lucrurile /care participa la eie/ rmn
lipsite de devenire, dac nu va exista un agent care s le pun
in miscare. In scliimb, apar multe lucruri, precum o casa sau un
inel, in legtur cu care /platonicienii/ afirm c nu exist par
ticipare la Forme. Este posibil, prin urmare, ca si restul artefac-
telor s existe si s apar datorit unor asemenea raduni de a
fi precum le-au indicat spusele de far, si nu datorit Formelor.
In legatura cu Frm ele se pot aduce multe o b ie q ii simi

lare celor avute in vedere, att in modul de mai sus, ct si urmnd
metode mai logice si mai precise.
CapitoluI 6
Dupa ce am analizat aceste chestiuni, e nimerit s reluam

consecintele legate de numere, care apar pentru cei care spun
c eie sunt Fiinte autonome si primele raduni de a fi ale lucrurilor.
O r, dac numrul este o natura si nu exista o alta Fiint a
sa, ci aceasta e chiar el insusi dup cum spun unii filozofi
este necesar fie s existe un prim numr, apoi unul care urmea-
z, fiecare /numr/ fiind diferit prin specie. lar aceasta exista
fie la primul nivel, anume in cazul unitdlor, si /atunci/ orice
unitate este n ecom bin abil <at)pP^r|'toq> cu oricare alta, fie
tate unittile care isi urmeaz imediat in succesiune sunt
combinabile cu oricare alte unitri, dup cum se spune c este
numrul matematic. (n numrul matematic, nici o unitate nu
difer deloc de nici o alta.)30
O alt posibiltate este dac nele unitd sunt combinabile,
in timp ce ltele nu sunt. D e exemplu, dup unu, urmeaz cea
dinti dualitate, apoi triada, apoi restul numerelor, si unittile
din fiecare numr sunt combinabile, de pild unittile din prima
Dualitate sunt combinabile intre eie, cele din prima Triad sunt
si eie combinabile intre eie, si la fel si in cazul celorlalte numere.
Dar unittile aflate in Dualitatea in sine sunt necombinabile
cu unittile aflate in T riada in sine. D e aceea numrul matematic
30 A considra numerele Fiinte n sine, autonom e, asa cura do-

reau pitagoricienii si anumiti platonicieni, pune destule problm e:
n primul rnd, matematica arat c numerele se pot com bina ntre
ele, iar unittile lor nu difer prin nimic una de cealalt. Dar Fiintele
autonom e par c nu pot sa se com bine liber, iar dac unittile sunt
Fiinte, atunci numerele n ansamblu nu pot exista. A ristotel exami-
neaz n continuare mai multe ipoteze : fie toate numerele sunt Fiinte,
fie toate sunt numere matem atice, fie diferite ipoteze intermdiare.
482 M ETAFIZICA
este numrat astfei: dup unu doi, adugndu-se unittii di-

nainte o alta unita te, apoi feste numrat trei/ adugndu-se o
alta unitate celor dou de dinainte, si asa mai departe. Ins
/numrul-Fiint/ este numrat astfei: dup Unu vine Doi, care
e altceva si nu tl include pe primul unu; apoi vineTriada care
nu include Dualitatea, si asa si restul numerelor.
O alt posibilitate este ca unele numere s fie precum s-a
spus prima dat, altele, precum le considera matematicienii, si,
in fine, o a treia categorie s fie precum s-a spus la sfarsit.
1080 b Mai departe : aceste numere trebuie s fie sau separate fa ta
de lucruri, sau neseparate, ci aflate in lucrurile senzoriale (nu
in felul in care am considerai la inceput, ci presupunandu-se
c lucrurile senzoriale sunt alctuite din numere imanente); sau
unele sunt /manente/, altele nu, sau toate sunt /manente/.
Acestea sunt, prin urmare, singurele moduri potrivit cu care
numerele pot s existe cu necesitate.
Ins si filozofii care considera c Unul este principiu, Fiint
si element pentru toate cele, si c numrul provine din /Unu/ si
din altceva , au vorbit despre unul dintre aceste moduri,
excluznd posibilitatea ca toate unittile s fie necombinabile.
Ceea ce este foarte rezonabil. Cci nu este cu putint s mai existe
un alt mod de existent al numerelor in afara celor amintite.
Asadar, unii filozofi sustin c numerele sunt de dou felu ri :
in primul rnd, cele care contin Form ele anteriorul si
posteriorul, apoi numerele matemadce situate alturi de Forme
si de obiectele senzoriale; ei le socotesc pe ambele separate de
lucrurile senzoriale.31
Alti filozofi sustin c nrnnai num rul m atem atic exist,
fiind prima dintre existente si fiind separat de lucrurile sen
zoriale.32
Ia r pitagoricienii afirm c exist numai un singur /tip/ de
numr, cel matematic, numai c el nu este separat, ci ei cred
31 Aceasta era teoria lui Platon si a urm asilor fideli, pentru care
exist, pe de-o parte, numerele ideale, pe de alta parte, numerele ma-
tematice.
32 Ar fi vorba despre Speusippos.
c din acesta se compun Fiintele senzoriale. Intr-adevr, ei

alctuiesc intregul Univcrs din numere, numai c /numerele
lor/ nu sunt formate din unitati /lipsite de dimensiune/
<(j.ova5iicai>, ci ei concep unitdle ca a v n d dimensiune. Dar
par sa nu poat explica cum s-a constituit primul Unu ce
posed dimensiune.33
U n alt filozof sustine c primul numr acela apartinnd
domeniului Form elor este unicul care exist. Unii filozofi
spun c acesta este identic cu cel matematic.
L a fel se o p in eaz si in p riv in ta Iu n gim ilo r, a su p rafctelo r
si a c o rp u rilo r. U n ii sustin c elem entele m atem atico sunt dife
rite de cele aflate dincolo de Form e < (ie r t o c ; 5 o^ > .34
D intre cei cu alte opinii, unii sustin existenta elementelor

matematice si vorbesc despre eie in mod matematic; este vorba
despre cei care nu crcd c numerele sunt Forme, nici nu acccpt
existenta Form elor; aldi sustin existenta elementelor mate
matice, dar nu vorbesc despre eie in mod matematic. Astfel, ei
cred c elementele matematice nu pot fi divizate, c nici o
mrime nu se divide in alte mrimi, si c dualitatea nu consta
din unitd, oricare ar fi acestea.
Cu excepda pitagoricienilor, to ti ins considera c numerele
sunt alctuite din unitati far dimensiune, anume cei care sustin
c Unul este element si principiu al lucrurilor. Doar pitagoricienii
cred c numerele au dimensiune, asa cum s-a artat mai inainte.
Este limpede din toate acestea in cte moduri se poate vorbi
despre numere si c acestea, despre care a fost vorba, sunt toate
modurile respective. D e fapt, toate /due la consecinte/ impo-
sibile, unele ins sunt chiar mai absurde dect aitele.
33 Pitagoricienii considerau numerele ca fiind un fel de elemente

constitutive ale lucrurilor, si deci imnente lor; dar asa fiind, ele aveau
dimensiune. D ificultatea era c unitatea imtial trebuie conceput ca
non-dim ensional (dac linia este uni-dim ensional).
34 Platn, intr-adevr, considera la btranete c exista numere si
elemente geometrice ideale, apoi Form e (alctuite din acele elemente),
apoi numere matem atice, apoi lucruri senzoriale.
484 M ETAFIZICA
Capitolul 7
Mai intai, prin urmare, trebuie s cercetm dac unittile
1081 a sunt sau nu com binabile; si, dac sunt combinabile, in care
dintre cele dou moduri pe care le-am analizat sunt /combi
nabile/ : Intr-adevr, este posibil ca oricare unitate s fie necom-
binabil cu oricare alta; dar este posibil ca unittile din Dualitatea
Inssi s fie necombinabile cu unitrie din Triada inssi, si astfel
s fie necombinabile unitatile din fiecare numr initial cu uni
tatile celelalte. Dac, deci, toate unittile sunt combinabile si
nu se deosebesc intre eie, ia nastere numrul matematic si doar
el singur, si nu e cu putin^ ca Form ele s fie numere. (C e fel
de numr va putea fi Om ul in sine, sau Animalul in sine, sau
oricare alta dintre Forme ? Exist o singur Forma pentru fiecare
lucru, de exemplu, unica Forma a Omului in sine si alta Form
unica a Animalului in sine. D ar numerele sunt asemntoare,
nediferentiate si far limit, incat acest T rei ar fi cu nimic mai
mult O m ul in sine decat oricare alt numr.)
Dar dac Form ele nu sunt numere, in general nu e cu
putint ca eie s existe. (ntr-adevr, din ce fel de principii vor
fi alctuite Form ele? Numrul este alctuit din Unu si din
Dualitatea indefinit, iar principiile si elementele sunt consi
derate a fi ale numrului si nu este posibil s ordonezi /For
mele/ nici ca anterioare, nici ca posterioare num erelor.)35
Iar dac unittile sunt necombinabile, si in asemenea msur
necombinabile inct nici o unitate /nu se poate combina/ cu
nici o alta, atunci nici mcar numrul m atem atic nu mai poate
fi acest /numr/ (cci numrul matematic const din /unitri/
indiferentiate, iar cele ce se arat in legtur cu el convin unui
35 D ac Form ele nu sunt numere, dar num erele sunt principii,

raportul de anterioritate-posterioritate dintre Form e si N um erele
ideale devine echivoc. Provenienza num erelor ideale din asocierea
dintre U nu fi Dualitatea indefinit pare s fie o teorie platonica,
existent in doctrina nescris a lui Platon. Dualitatea indefinit este
un echivalent pentru Marele fi M icul alt termen platonic pentru
a exprima materia sau virtualitatea lipsit de form .
asemenea numr), si nici num rul ideal. Caci nu va mai exista

Dualitatea primordial, alctuit din Unu si din Dualitatea
indefinita, apoi celelalte numere care vin n continuare, cum
se spune: D oi, Trei, Patru. lar unittile aflate n Dualitatea
primordiala se nasc simultan, fie c, asa cum primul /susîntor
al teoriei/ spune36, apar din /elemente/ negale care se egali-
zeaz, fie c in alt mod.
Apoi, daca una din unitti ar fi anterioar altei unitti, ea
ar fi anterioar si Dualitîi provenind din acele unitti. Intr-a-
devr, atunci cnd exista ceva anterior si ceva posterior, si
rezultatul compunerii dintre aceste elemente este anterior
primului element, si posterior celuilalt.
n plus, de vreme ce Unul in sine este primordial, apoi,
dintre celelalte /numere/ exista un unu care st pe primul loe,
dar urmeaz Unului primordial, si din nou, urmeaz un al
treilea element care vine ca al doilea dupa cel de-al doilea, dar
este al treilea la rnd dupa Primul Unu, rezult c unit(ile ar
fi anterioare numerelor de la care si iau numele. D e exemplu,
n Dualitate, ar exista cea de-a treia unitate, nainte ca s existe
Treiul, iar n Triad a patra unitate, si /n Tetrada/ a cincea,
nainte ca numerele respective s existe.37
n s nim eni dintre /platon icien i/ nu a sustinut c unitatile
sunt necom binabile in acest fel. D ar potrivit cu principiile
considerate de ei, e perfect rational s se ntmple asa, dar jude-
cnd adevrul, este imposibil. Cci este perfect rational s existe 1081 b
unit(i anterioare si posterioare, dac este adevrat c exist
o prima Unitate /idala/ si un Unu primordial, acelasi lucru
ntmplndu-se si cu dualit(ile, dac este adevrat c exist
o Dualitate primordiala. Intr-adevr, este rational si necesar
ca dup primul element s existe un al doilea, iar dac exist
36 Desigur, este vorba despre Platon.

37 D up teoria platonician a num erelor, exist mai ntai un U nu
primordial, apoi unul aritmetic, apoi doi, trei etc. O r, observ A risto-
tel, unul aritm etic este n realitate al doilea element, doi e al treilea
si asa mai departe. Ceea ce nseamn c treiul, s zicem, exist nainte
de a aprea efectiv.
486 M ETAFIZICA
un al doilca, sa urmcze si un al treilea, si asa si celelalie la rnd

(dar este imposibil s fie gndite ambele lucruri simultan
c umtatea care urmeaz Unului este deopotriv primordial
si secund, si c mai exist si o dualitate primordial).
D ar ei consider o unitate si un Unu primordiale, dar nu
au in vedere un unu secund si tert; vorbesc despre o Unitate
primordial, dar nu si despre una secund si tert.
E vdit, apoi, c, dac toate unittile sunt necombinabile,
nu se poate s existe Dualitatea in sine, Triada in sine, si celelalte
numero /ideale/. Fie c unittile ar fi indiferentiate, fie c eie
s-ar diferentia una de cealalt, este necesar ca numrul s se
numere prin adugire: de exemplu, dualitatea /se numr/ cnd
la unu se mai adaug unu, triada cnd la doi se mai adaug
unu, si tetrada /se numr/ in acelasi fei. Este imposibil ca
geneza acestor realitti numerice s se fac din Unu si din
Dualitatea /indefinita/. Caci dualitatea este o parte a triadei,
aceasta e o parte a tetradei, si in acelasi fel se ntmpl si eu
restul num erelor.38
O r, din Dualitatea primordial si din Dualitatea indefini
ta /sustin platonicienii/ se naste tetrada, adic avem dou
dualitti alaturi de Dualitatea in sine. Iar dac nu e asa, D uali
tatea in sine va fi o parte, iar cealalt dualitate i se va aduga.
Iar dualitatea va consta din Unul in sine si din cellalt unu.
Dar dac asa stau lucrurile, este imposibil ca al doilea element
s fie Dualitatea indefinita. ntr-adevar, aceasta genereaz o
singur unitate, si nu o dualitate definit.
In plus, in ce fei vor exista celelalte triade si dualitti alaturi
de triada in sine si de dualitatea in sine ? $i in ce fel se vor aletui
eie din primele si din ulterioarele unitati?
Toate aceste teorii sunt absurde si fictiv e; este im posibil s
existe o prim a dualitate, apoi Triada in sine. D ar aceasta este
necesar, dac e adevrat c Unul si Dualitatea indefinita sunt
38 Toate aceste rationamente pornesc de la premisa teoriei F o r-

melor, potrivit creia Frm ele sunt absolut autonom e si inasociabile.
O r, numerele se alctuiesc prin adugare de unitti, astfel nct pare
imposibil ca numerele s fie Form e.
CARTEA M Y (X III) 487
elemente. Dar dac consecintele sunt imposibile, este imposibil

ca acelea s fie principii.
Dac, prin urmare, imitatile sunt diferite adic fiecare
este diferit de toate celelalte astfei de consecinte si ltele
de acest fei au loc in chip necesar. D ar dae unittile dintr-un
numr sunt diferite de unittile dintr-alt numr, Tn timp ce doar
unittile din acelasi numr sunt la fei, si astfei se ivesc diferite
consecinte cu nimic mai putin nepleute. D e exemplu:
In Decada in sine sc afl zece unitati, iar decada este aletuit 10 82 a
din acestea si, /pe de alt parte/, din dou pentade. Or, deoarece
Decada in sine nu e un numr intmpltor, ea nu este aletuit
din pentade intmpltoare, si nici din unitati intmpltoare,
este necesar ca unittile care se gsesc in ea s fie diferite. Cci
dac eie nu ar fi diferite, nici pentadele din care este aletuit
decada nu vor fi diferite. O r, dat fiind c eie sunt diferite, vor
fi diferite si unittile.39
D ar dae sunt diferite, oare in decad nu vor exista alte
pentade in afara acestora dou, sau vor exista ? A spune c nu
exist si ltele e absurd; dar dae vor exista si ltele, ce fei de
decad va fi aceea aletuit din eie? Caci nu exista o decad
diferit in decad, in afara ei insesi.40
Dar este necesar si ca tetrada s nu fie aletuit din dualitti
intm pltoare: intr-adevr, dup cum sustin /platonicienii/,
dualitatea indefinit, prelund dualitatea determinat, produce
dou dualit^, deoarece dualitatea indefinit multiplic cu doi
<SD07totcx;> numrul preluat.
39 Ipoteza c unittile si, in general, numerele dintr-un numr in

sine ar fi dentice, dar c cele aflate in numere diferite ar fi diferite,
nu se poate sustine. tntr-adevr, Zecele (decada) este aletuit fie din
zece unitti, fie din dou pentade. C on form ipotezei, pentadele
trebuie s fie diferite, dar unittile pentadei trebuie s fie dentice;
or, in pentade diferite, $i unittile trebuie s fie diferite.
40 Cele dou pentade pot fi aletuite din alte cinci unitati fiecare,
alese dintre cele zece unitati al decadei. O r, dae unittile sunt diferite,
inseamn c si pentadele care se vor aletui din ele vor fi diferite. D ar
dae pentadele vor fi diferite, si decada va fi diferit de fiecare data,
ceea ce este absurd, deoarece decada este identica cu ea inssi.
488 M ETAFIZICA
Mai departe: cum este cu putint ca dualitatea s fie o natura

/aparte/ Tn afara celor dou unitti /constitutive/, si ca triada
s fie o natur /aparte/ n afara celor trei unitti /constitutive/ ?
Fie c /dualitatea/ va participa la fiecare dintre unitti, dupa
cum omul alb e o natur aparte fat de alb si fat de om,
deoarece particip la acestea; fie c una din unitti ar fi diferenta
aplicat celeilalte unitti, si /ea ar fi o natur aparte/ precum
omul /e o natur aparte/ fat de animal si de biped.41
Mai departe: nele lucruri formeaz o unitateprin contact,
ltele prin amestec, ltele prin pozitie. D intre aceste mo-
dalitti nici una nu poate apartine unittilor din care sunt alc-
tuite dualitatea sau triada. Ci, precum doi oam eni nu reprezint
ceva unitar n raport cu cei doi /luati separat/, la fei stau
lucrurile si cu unittile. Si ele /separat/ nu vor fi diferite /de
pereche/, pe motiv c sunt indivizibile. D oar si pnetele sunt
indivizibile, si totusi perechea a dou puete nu e nimic altceva
n afara celor dou puete.
D e asemenea, nu trebuie s se omit faptul c, drept consc-
cint /a teoriei num erelor ideale/, exista dualitti anterioare,
ct si posterioare, si la fei stau lucrurile si cu celelalte numere.
Fie dualittile din tetrad simultane intre ele; or, ele sunt
anterioare dualittilor aflate n octad si ele le-au generat pe
cele din Octada in sine, dup cum dualitatea le-a generat pe ele;
n consecint, dac cea dinti dualitate este o Form, si celelalte
vor fi Form e.42 Acelasi radonament se poate face si n privinta
41 E d ar c ambele ipoteze sunt absurde: alb si om sunt atri-

bute ale omului alb, dar cele dou unitti care form eaz dualitatea
nu sunt atribute ale duattii: dualitatea nu e unitatc, asa cum omul
alb e om ! D e asemenea, raportul dintre cele dou unitti nu poate
fi acela dintre gen si diferent, deoarece nu exist nici un mod de a
alege ca gen pe una dintre unitti si nu pe cealalt.
42 D ac Dualittile sunt simultane si una dintre eie este Form ,
toate vor fi Form e. Pe de alt parte, dac octada este posterioar
tetradei, atunci si dualittile octadei vor fi posterioare dualittilor te-
tradei; de unde rezult c unele Form e sunt posterioare altora si chiar
sunt produsul acelora, ceea ce teoria Form ei nu admite.
unitdlor: imitatile aflate in cea dinti dualitate le genereaz

pe cele patru unitati aflate in tetrad, Inct rezultatul este c
toate unittile devin Form e si o Form a se va compune din
Forme. In consecint e limpede c si acele lucruri pentru care
acestea se intmpl s fie Forme vor fi compuse, in felul in care
cineva ar spune c animalele se compun din animale, dac exist
Form e pentru animale.43
In general, 11 considera, unittile diferite ntre eie este in orice 1082 b
f e i absurd o fictiune (numesc fictiune ceea ce este fortat
prin adugire la o ipotez). Nu vedem vreo deosebire intre
unitti nici in ceea ce priveste cantitatea, nici in ceea ce priveste
calitatea, si este necesar ca numrul s fie sau egal sau inegal
/cu un alt numr/, iar asta este cu att mai valabil pentru cel
alctuit din unitti; inct, dac el nu-i nici mai mare, nici mai
mie /cu un altul/, atunci el este egal /cu el/. Iar unittile egale
din numere si in totalitate fr diferenê le concepem ca fiind
dentice. Iar dac nu este asa, nici dualittile din Decada in sine
nu vor fi fr diferente, desi eie sunt egale. C e alt argument
ar mai avea de adus cel care spune c eie sunt nediferendate?
n plus, dac orice unitate adunat cu o alta unitate face doi,
unitatea provenit din Dualitatea in sine si dualitatea provenit
din Triadan sine vor consta din /unitti/ diferite; si oare /dua
litatea/ este anterioar sau posterioar triadei ? Pare c e necesar
mai curnd s fie anterioar. Prima dintre unitti este simul-
tan cu triada, in timp ce a doua este simultan cu dualitatea.
N oi Ins acceptm in general c unu si cu unu fac doi, fie c
unittile ar fi egale, fie c ar fi inegale, precum binele si rul,
sau omul si calul. Iar /filozofii/ care sustin /acele teorii/, /nu
pot explica/ nici cum se insumeaz unittile.44
43 Lucrurilc senzoriale participa la Fo rm e; dar dac Form ele sunt

aletuite din alte Form e, Inseamn c partile anim alelor particip la
Partile In sine ale Animalului In sine, ceea ce duce In derizoriu teoria
Form elor sau a Ideilor.
44 Unittile provenite din numere diferite ar trebui dupa plato
nicien! s fie diferite. Dar atunci In ce raport sta dualitatea cu triada ?
U na dintre unittile dualittii ar trebui s fie sim ultan cu triada,
490 M ETAFIZICA
Fie c numrul triadei nu este mai mare dect numrul dua-

littii, ceea ce este uim itor; dar dac este mai marc, e limpede
c exist /in triad/ un numr egal cu dualitatea, astfel nct
acest numr este de nediferentiat de dualitatea nssi. D ar asa
ceva nu e cu putint dac exist numere anterioare si numere
posterioare.45
Si nici Frm ele nu pot sd fie numere. Din acest punct de
vedere au dreptate cei care socotesc c unittile sunt diferite,
dac cu adevrat ele trebuie s fie Form e, dup cum s-a artat
mai Tnainte. Cci Form a este unic, iar dac unittile sunt indi-
ferentiate, atunci si dualittile, si triadele vor fi indiferentiate
/intre ele/. D e aceea faptul de a se numra in acest fel: unu,
doi inseamn pentru ei c nu se adaug o unitate la ceea ce
exist deja. (Si nu va exista, /n caz contrar/, nici generare /a
numrului/ din Dualitatea indefinit, nici nu e posibil ca el s
fie o Forma. Cci altminteri ar trebui s existe o Form ntr-alt
Form , si tate Frm ele ar fi prtile uneia singure.)46
De aceea, dac acesti filozofi au dreptate in raport cu ipoteza
lor/c unittile sunt diferentiate/, in general ei se nsal: n fapt,
ei suprim multe proprietti /ale numrului/, dat fiind c ei vor
intmpina urmtoarea dificltate: oare atunci cnd numrm
si spunem: unu, doi, trei, numrm adugnd /unitfi/, sau
numrm in portiuni distincte -acorta nep5a<;> ? D e fapt, noi
procedm in ambele feluri. Iat de ce este ridicol ca aceast
diferent /intre cele dou moduri de a numra/ s fie condus
la o att de mare diferent de natur.
deoarece triada provine din doi plus unu. Cealalt, in schimb, ar trebui
s fie simultan cu triada, deoarece ea provine din triad.
45 A r exista mai nti Dualitatea in sine, apoi dualitatea din triad.
D ar dac dualittile nu sunt diferite intre ele, deoarece sunt alctuite
din acelasi fel de unitti, atunci anterioritatea si posterioritatea dife-
ritelor numere ipotez cerut de platonicieni devine imposibil.
46 Frm ele trebuie s fie, conform teoriei platoniciene, unicate;
or, a le asimila numerelor revine a considera c o Form poate fi o parte
a altei Form e, asa cum numrul doi este o parte a numrului trei.
Asadar, Frm ele nu pot fi numere.
Capitolul 8
Mai ntai, asadar, este bine de cercetat care este diferenta 1083 a
numrului, si care este diferenta unittii, daca exista.47 Este
necesar ca diferentierea s se fac fie prin cantate, fie prin
calitate. Dintre care nici una nu apare in cazul acesta. Desigur,
numrul ca numr se diferentiaz prin cantitate. O r, dac si
unittile ar fi diferite prin cantitate, atunci si un numr egal
cu altul ar putea s fie diferit prin multimea unittilor /pe care
le contine/.
In plus, oare unittile prime sunt mai mari, sau mai mici,
si oare unittile ultime sporesc sau dimpotriv ? Toate acestea
sunt absurditti.
D ar nici din punct de vedere calitativ eie nu se pot diferen-
tia, deoarece nu e posibil ca unittile s fie afectate de ceva.
Cci se zice c si la numere calitatea c posterioar cantittii.
D e asemenea, calitatea nu ar putea ajunge la unitati nici de
la Unu, nici de la Dualitatea indefinita: intr-adevr, Unul nu
e ceva calitativ, in timp ce Dualitatea e productoare de can
titate <7iO0O7TOiv> : natura insali /a sa/ este ratiunea de a f i a
multiplidtdtii lucrurilor. Dac, prin urmare, unitatea ar fi cumva
diferit, acest lucru ar fi trebuit stabilit de la nceput si ar fi
trebuit precizate difercntele unittii, si mai ales faptul c este
necesar s existe asa ceva. D ar dac /filozofii In cauz/ nu
vorbesc despre asta, ce fel de diferent au in vedere ?
Este lim pede, asadar, c, d ac Frm ele sunt numere, nu e
posibil ca toate unittile s fi e com binabile, nici nu e posibil
ca eie s fie necom binabile ntre eie in nici unul dintre moduri.
Dar nici ceea ce spun alti filozofi despre numere nu e bine.48
Acestia sunt cei care nu admit existenta Form elor nici in sine,
nici ca fiind numere, dar sustin existenta entittilor matematice
/in sine/, afirm c numerele sunt primele realitti si c principiul
47 Este vorba despre diferenta dintre dou numere egale sau dintre
dou unitati.
48 Se crede c este vorba despre Speusippos si scoala sa. V. Reale,
voi. I l i , p. 653.
492 M ETAFIZICA
lor este Unul n sine. O r, este absurd ca Unul s fie cea dinti
dintre unitti, dupa cum spun acei filozofi, dar nu si ca Duali-
tatea s fie prima dintre dualitfi, nici Triada prima dintre
trade, de vreme ce tate aceste /anterioritti/ tin de acelasi
radonament.
lar dac astfel stau lucrurile n ceea ce priveste numrul si
s-ar presupune c num ai entitdtile m atem atice au existenta,
atunci Unul nu este principiu. (Este, ntr-adevr, necesar ca
un astfel de U nu s fie diferit de celelalte unitti. lar dac se
ntmpl asta, atunci /trebuie s existe/ si o prim Dualitate
diferit de celelalte Dualitti, si la fel si n ceea ce priveste num
rele care urmeaz.)'19
D ar dac Unul este principiu, este necesar ca, n privinfa
numerelor, lucrurile s stea mai degrab asa cum Platn sustine
c stau, a d ic sd existe o D ualitate prim a $i o T riada prim a, $i
num erele sd n u fie com binabile intre ele. D ar dac s-ar accepta
aceast tezn continuare, s-a artat c apar multe consecinte
imposibile. O r, este necesar ca lucrurile s stea fie intr-un fel,
fie n cellalt, astfel nct, daca nici una, nici cealaltd ipotezd
nu sunt posibile, nu este cu putintd ca num drul sd fi e o entitate
autonomd.
Se vede ciar de aici si c cea de-a treia tez este cea mai rea,
1083 b anum e c numdrul ideal $i numdrul m atem atic sunt ace la f i n-
mar, deoarece o singur teorie imbrpseaz dou erori. ntr-a-
devr, nu este cu putin^ ca numrul matematic s existe n
acest fel, ci trebuie ca cel care l sustine totusi s fac apel la
ipoteze a d hoc <iSa; tjto0ai;> si s lungeasc demonstrada,
iar apoi vor aprean mod necesar si consecintele /neplcute/
dervate din ipoteza numrului ideal.
Ct despre teora pitagoriciand, pe de-o parte, ea contine
mai puîne dificultti dect teoriile prezentate anterior, pe de
alta parte ins contine alte dificultti. Intr-adevr, faptul de a
49 D in m om ent ce nu se admite decat existenta numrului m ate

matic, este absurd, spune Aristotel, s se postuleze existenta unui Unu
principiu si aparte. Aceasta ar presupune c exist si un D o i aparte,
si asa mai departe.
CA RTEA M Y (X III) 493
nu considera c numrul este separai de lucruri elimina multe

imposibilitti. D ar fa p tu l ca din num ere sa f i e alctuite corpu-
rile, fi ca acestea sa f i e n u m erele m a tem a tice este im posi-
bil.50 ntr-adevr, nu e adevrat sa se afirme c exist mrimi
indivizibile; si dac asa ceva e posibil, unitrie mcar nu au
dimcnsiunc. $i cum c cu putint ca o mrime sa fie alctuit
din /parti/ indivizibile ? O r, celp u tin num rul aritm etic este
f r dimensiune <(iovaSiK>.
Ins /pitagoricienii/ sustin c lucrurile sunt numr. Ei si
aplic asadar teoriile la lucruri, de parc /lucrurile/ ar proveni
din acele numere.
Este, prin urmare, necesar, dac numrul este ceva n sine,
ca el s fie ntr-unul dintre modurile artate; or, nu-i posibil
s fie n nici unul dintre acestea. E limpede deci c nu exist
vreo natur a numrului, n felul n care o reprezint cei care
l consider o realitate autonom si separata.
Apoi, oare fiecare unitate provine din egalizarea dintre m ie
si m are, sau nele unitti provin din mie, n timp ce ltele
din mare ?51 D ac lucrurile stau n acest ultim fel, lucrurile nu
vor proveni, tate, din tate elementele si nici unittile nu vor fi
indiferentiabile (ntr-adevr, ntr-o unitate se afl marele, n timp
ce ntr-alta se afl micul, cele dou fiind contrare prin natur).
Pe deasupra, n ce fel vor fi unittile din Triada n sine?
Cci aici exist o unitate n plus.52 Probabil c din aceast
50 Fireste, este aici vorba numai despre numerele naturale, con si

derate a fi alctuite din unitti indivizibile si fr dimensiune. S-ar
fi putut rspunde obiecîilor lui A ristotel c, dac se au in vedere nu
m erele reale, acestea pot fi divizibile la infinit si sunt mai usor de
echivalat cu mrimile corporale.
51 M arele si M icul era un concept platonic din asa-numita doctri-
n nescris, oarecum echivalent materiei, darsi Dualittii indefinite".
El era opus Unului. Acesta impunea Dualittii un fel de egalizare
mai exact o determinare a sa. V ezi, H ans Joach im Kraem er, Plato
a n d the Foundations o f M etaphysics, N ew Y o rk , 1990.
52 Aceast unitate suplimentar, fata de primele dou din D uali-
tate, provine din m are, sau din m ie ?
494 METAFIZICA
pricin, /platonicienii/ considera c, n numerele impare, Unul

formeaz un termen mediu.
D ar dac fiecare unitale provine din ambele /elemente/
m arele si m icul care se egalizeaz, n ce fel va fi dualitatea
o unica natura provenit din m are fi m ie ? Sau prin ce se va
deosebi ea de unitate ?53
In plus, unitatea este anterioar dualittii, deoarece, dac
se elimina o unitate, se elimina dualitatea. E neccsar deci ca
ea sa fie o Form a a unei Forme, fiind anterioar unei Form e,
si sa apar mai nainte. D in ce ns sa apar ? Cci Dualitatea
indefinita e productoare a dualittii.
In plus, este necesar fie ca numrul sa fie nelimitat, sau
1084 a lim itt; or, fiindc /platonicienii/l considcr o entitate auto
noma, nu e cu putint ca el sa fie nici ntr-un fel, nici ntr-altul.54
Ca nu-i posibil sa fie infinit e limpede. (C ci nici numrul
impar, nici cel par nu sunt infinite, iar cnd apare, un numr
este ntotdeauna fie impar, fie par.55 Astfel, uneori cznd o
unitate, numrul par devine impar; alteori, intervenind duali
tatea, numrul este dublat pornindu-se de la unitate; alteori,
/intervenind/ numerele impare, rezult restul numerelorpare.
Pe deasupra, dacci orice Form a e Form a a ceva, si dac
num erele sunt Form e, atunci si /numrul/ infinit va fi Form a
a ceva, fie a lucrurilor senzoriale, fie a altceva. Ins aceasta nu-i
posibil nici din punctul de vedere al tezei lor, nici din cel al
ratiunii; mcar astfel ei concep Form ele.)
Iar dac numrul este limitt, e limitt pn la care numr
anume ? Si nu se poate spune numai asta, ci si trebuie explicat
53 Pe de-o parte, spune A ristotel dualitatea nu are cura sa fie o

unica natura, dac ea provine din mare si mie. Pe de alta parte, dac
ea form eaz o unica natura, nu se va mai deosebi de U nitate, care si
ea provine din egalizarea marclui si micului.
54 Este vorba desigur despre numrul nteles ca element autonom.
Dac e element, s-ar prea c trebuie s fie un infinit actualizat; or,
pentru matematica greac numrul nu este infinit dccat la modul virtual.
55 Nu poate exista numr infinit (nelim itat), spune Aristotel, deoa
rece orice numr (naturai) trebuie s fie ori par, ori impar, dar un numr
fr limit nu poate fi caracterizat nici Intr-un mod, nici ntr-altul.
de ce. Dac exista numere /ideale/ pn la zece, dupa cum

afirm unii, mai nti Formele vor fi repede n lips.56 De
exemplu, dac Triada este Om ul n sine57, ce numr va fi Calul
n sine, deoarece exista numere /ideale/ numai pn la zece ?
Este necesar ca /el/ sa fie unul dintre aceste numere printre
sirul celor zece, deoarece aceste numere sunt Fiinte si Forme.
Si totusi /Calul n sine/ va lipsi (ntr-adevr, Form ele anima-
lelor sunt eu mult mai numeroase /dect zece/).
In acelasi timp este limpede c, dac Triada este Omul n
sine, acelasi lucru se va ntmpla si eu celelalte triade (sunt,
ntr-adevar, la fel triadele situate n aceleasi numere), nct
Oamenii /n sine/ vor fi nenumrati. Iar dac fiecare triad este
Form, fiecare om este si el Form ; iar dac nu /fiecare Triad
este Forma/, totusi oamenii sunt Form e.
Iar dac numrul mai mie este o parte a celui mai mare, m
refer la numrul format din unitati combinate situate n acelasi
numr, si dac Tetrada nssi este Form a ceva, de exemplu,
a Calului sau a Albului, Omul va fi o parte a Calului, asta dac
O m ul este Dualitatea.
Este apoi absurd sa existe o Form pentru Zece, dar s nu
existe o Form pentru Unsprezcce, nici una pentru numerele
care urmeaz.
n plus, exist si apar lucruri pentru care nu exist Forme,
dar de ce nu exist Form e pentru acestca ? Prin urmare, F o r
mele nu sunt raduni de a fi.
In plus este absurd dac pn la zece numrul este n mai
mare msur unu si Form dect este Decada nssi, si nu exist
generare pentru unu ca unu, n timp ce exist generare pentru
56 Pitagoricienii aveau in vedere, ca numere fundamentale, primele

zece numere naturale, fiecare avnd atasat o anumit semnificatie.
Acestea erau num erele-Form e. D ac ele sunt lim tate, mseamn c
se va duce lips de Form e. D ac ele nu sunt lim tate, inseamn c
trebuie s existe un num r-Form infinit, adic un infinit actualizat,
ceea ce este im posibil.
57 Acestea erau speculatii num erologice pitagoriciene, asmate
probabil de unii platonicieni.
496 M ETAFIZICA
Decada. D ar /respectivii filozofi/ incearc /sa arate/ c pana

la Zece se afl numerale perfette. Ei deduc consecintele, precum
vidul, proportia, imparul, si restul celor de acelasi fel, pana la
Zece. Pe unele le atribuie principiilor, ca de pild miscarea,
starea, bnele, raul, in timp ce pe altele le atribuie numerelor.
lata de ce Imparul este unul. Intr-adevr, dac /unul/ se afl
in Triad i, cum de este cinciul impar ? In plus, mrimile si cate
1084 b proprietti sunt de acest tip pana la cantitate, precum linia
primordial, linia indivizibil, apoi dualitatea ei si pe acestea
/le recunosc/ ca fiind numai pana la zece.
Mai departe: dac numrul este ceva autonom, ar aprea
ntrebarea delicata dac unu este anterior, sau triada si duali-
tatea. Cci, in msura in care numrul e luat ca un compus,
/este anterior/ unul; in msura in care universalul si Form a
sunt anterioare, /este anterior/ num arul.ss Intr-adevr, fiecare
dintre unitti, luatca materie, este o parte a numrului, in timp
ce el este /anterior/ luat ca form. i se intampl precum in cazul
unghiului drept care e anterior celui ascutit, deoarece el se
defineste si in temeiul notiunii.59 Iar /unitatea/ este precum
unghiul ascutit, fiindc ea este o parte si /numrul/ se divide
in unitti.
Asadar, luate ca m aterie, unghiul ascutit, elementul si uni
tatea sunt anterioare, dar luate sub raportul fo r m e i si al Fiintei
intemeiate p e definitie, sunt anterioare unghiul drept fi intregul
care se alcatuieste din m aterie fi din form a. Cci acest compus
din ambele este mai aproape de form si de /notiunea/ pentru
care exist definitia, dar sub raportul generrii, el este poste-
rior /materiei/.
n ce fel este atunci unul principiu ? Ei sustin c /este asa/
fiindc e indivizibil. D ar fi universalul este indivizibil, atatcel
58 Pentru antici, unu nu era propriu-zis numr, sau numr natu

rai, deoarece nu se putea spune in cazul su nici c este par, nici c
este impar. D eci Dualitatea este primul numr.
59 N um rul, luat ca o totalitate, este in temeiul definitici si al no
tiunii anterior unitati!, exact la fel precum unghiul drept este anterior,
n temeiul definitici, unghiului ascutit.
care are parti, ct si elementul, numai c ntr-un mod diferit

fiecare: primul este indivizibil sub raportul definitici, cellalt
este indivizibil sub raport cronologie. In care dintre cele doua
moduri, asadar, este unu indivizbil ? Dupa cum s-a spus, si un-
ghiul drept este anterior unghiului ascutit, si acesta din urm
este anterior unghiului drept, iar fiecare dintre unghiuri este
ceva unie. Ei considera deci unul ca fiind principiu n ambele
moduri, ceea ce este cu nepuunt. Cci, /el este principiu/ntr-un
sens ca forma si Fiint, si ntr-alt sens, ca parte si ca materie.60
$i, ntr-un fel, fiecare aceste doua unuri este o unitate, in fapt,
una in virtualitate. (Asta, dac cel putin numrul este o unitate,
nu in felul n care este o grmad, ci ceva aparte provenit din
unitati diferite, dupa cum spun acei filozofi.) D ar fiecare din
cele dou unitati ale /dualittii/ nu se afl n actualizare.
M otivul consecintei eronate este c /acei filozofi/ si-au
practicat vntoarea p o m in d concom itent de la considerata
matem atice, ct si de la notiunile universale.
Prin urmare, pornind de la matematici, au considrt unul
si principiul ca pe unpunct. (Intr-adevr, unitatea este un punct
fr pozitie.) Si asa cum alti filozofi au compus lumea pornind
de la elementele cele mai mici, asa au procdt si /platonicienii/.
Astfel, unitatea devine /la ei/ materia numerelor, si deopotriv
anterioar dualitatii ; apoi ea este posterioar, dac dualitatea
este /considerata/ un ntreg, o unitate si o Form.
D ar fiin d ea ei edutau universalul, l-au considrt p e unu
drept prdicat, si, astfel, drept parte. D ar aceste dou moduri
de a-1 concepe pe unu nu merg laolalt.
Iar dac numai Unul in sine trebuie sa fie indivizibil (el nu
se diferentiaz prin nimic dect doar prin faptul c e principiu),
si dac dualitatea este divizibil, iar unitatea nu, unitatea ar
60 Aristotel spune ca platonicienii aveau dou reprezentri conflic-

tuale despre unu : pe de-o parte, pornind de la considerata matematice,
ei vedeau unul drept un elem ent ce intra in com pozitia numerelor,
asadar drept o materie. Pe de alta parte, considerau c unu este un
prdicat universal al lucrurilor si, prin urmare, o parte a notiunii
lucrurilor. D in acest punct de vedere, unu este mai degrab form.
498 M ETA FIZICA
fi mai asemntoare cu U nul in sine. D ar dac unitatea ar /fi

indivizibil/, atunci si U nul ar fi mai asemntor cu unitatea
dect cu dualitatca, astfel inct fiecare dintre cele dou unitri
ale dualittii ar fi anterioare dualittii. D ar acesti filozofi neag c
asa stau lucrurile : intr-adcvr, ei fac s apar mai inti dualitatea.61.
1085 a In sfrsit, dac Dualitatea in sine este ceva unitar, si la fel
si Triada in sine, ambele /laolalt/ form eaz o dualitate. Din
ce, atunci, se alctuieste aceast dualitate ?62
Capitolul 9
O alt dificltate ar fi si urm toarea: de vreme ce nu exist

contact in cazul numerelor, dar exist succesiune, unittile intre
care nu exist intermediar (de exemplu, cele situate in duali-
tate sau in triada) suntin succesiunea imediat a Unului in sine,
sau nu ? Si oare dualitatea este anterioar unittilor succesive,
sau este /anterioar/ una dintre cele dou unitati ?
Asemntor, se produc consecinte neplcute si in privinta
genurilor ulterioare numrului ale liniei, suprafetei si corpu-
lui. ntr-adevr, unii filozofi fac s apar /lucrurile/ <itotoatv>
din speciile m arelui si micului, de exemplu, fac s apar lungi-
mile din lung si din scurt, suprafetele din lat fi din strami,
iar soldele din adnc fi din scund. Toate acestea, intr-adevr,
sunt specii ale marelui si micului. Dar flecare filozof stabilente intr-alt
mod principiul acestor entitti geometrice in raport cu Unul.
O r, in aceste cazuri se vdesc nenumrate imposibilitti,
fictiuni si concluzii contrare oricror idei rezonabile. n tr-a-
devr, apar rezultate fr legtur intre eie, dac principiile nu
se asociaz intre eie, astfel incat latul si strmtul s fie si lung,
61 Dualitatea indefinite e primordial, deci ea ar fi anterioar unit-

tilor din care ea e alctuit. D ar aceste unitti, fiind indivizibile, sunt
asemntoare U nului in sine, care e si el prim ordial. D eci eie ar fi
anterioare dualittii.
62 Dac ea se alctuieste si din dualitate, inseamn c un lucru este
el lnsusi elem ent pentru sine, ceea ce nu este acceptabil.
respectiv, si scurt. D ar daca asa stau lucrurile, suprafata va fi

linic, iar solidul suprafat.63 In plus, cum se va putea da seama
de unghiuri, figuri si celelalte?
Apar accleasi consecinte si pentru cei care se ocupa cu
numrul: acestea /latul, scundul etc./ sunt prop riettiale mari-
mii, dar mrimca nu provine din ele, dupa cum nici lungimea
nu provine din rectiliniu si din curbiliniu, nici corpurile nu
provin din neted si din aspru.64
Este ins com n tuturor acestor /teorii/ ceea ce constituie
dificultatea de a vedea Frmele ca specii ale unui gen: cand s-ar
postula existenta universalului /autonom/, se pune Intrebarea:
oare Animalul in sine se afl Tn animalul individual, sau /se
afl Tn animalul individual/ ceva diferit de Animalul in sine ?65
O r, daca universalul nu este nteles ca autonom , nu apare nici
o dificltate. D ar de ndata ce ar fi considerate autonome Unul
si numerele, dupa cum afirma cei care procedeaz astfel, nu
sunt usor de rezolvat problemele respective asta daca nu
trebuie spus c imposibilul este usor!
Cnd cineva s-ar gndi la unul aflat n dualitate, si Tn general,
Tn numr, oare gndestc Unul Tn sine, sau un alt unu diferit?
Unii filozofi, asadar, fac s derive mrimile dintr-o astfel
de materie, Tn vrcme ce aldi le fac s derive din punct66 (pentru
accstia, punctul nu este unu, ci ceva analog unului), dar si din
alta materie, analog multimii, dar care nu este multimea.
D ar si de aici rezult consecinte cu nimic mai difcil de
acceptat: Tntr-adevr, dae materia este unic, linia, suprafata
63 Dac principiile geometrice sunt lungul si scurtul, latul si strm-

tul, scundul si naltul, ele trebuie s sc asocicze ntre ele; altminteri,
o suprafat nu ar putea avea lungime, sau un volum suprafat. D ar
dac se asociaz ntre ele, apare riscul identificrii liniei cu suprafata
si cu volumul.
64 Fiind proprietti, , nu pot fi si principii, .
65 Intr-un cal individual se afl Animalul in sine, sau Calul n sine ?
La fei, ntr-u n corp geom etrie oarecare, sc afl Lungul, Latul, sau
Spatiosul ?
66 A ristotel ar distinge se crede ntre Platon si platonicienii
conservatori, si alti platonicien! heterodocsi, precum Speusippos.
500 METAFIZIC.A
si volumul vor fi dentice. (D in aceleasi principii rezult unul

si acelasi lucru.) Iar dac sunt mai multe materii si exist una
1085 b a liniei, o alta a suprafetei si o alta a volumului, oare eie se prespun
una pe alta, sau nu ? Efectul va fi si Tn acest caz acelasi: fie c
suprafata nu v a a v ea Unii, fi e c, ea va f i linie.b7
In plus, nimic nu dovedeste cum e cu putin^ ca numrul
sa provin din Unu si din multime. D ar indiferent de felul in
care filozofii sustin aceast tez, rezult aceleasi consecinte
neplcute care rezult si pentru cei care deriva numrul din
Unu si din Dualitatea indefinit.
Unul dintre acesti filozofi face sa se nasc numrul dintr-un
universal determinat, si nu dintr-o multime nedeterminat.68
Altul /il face s se nasca/ dintr-o multime nedeterminat, anume
din mulpmea primordial (se sustine c Dualitatea indetermi-
nat este mulpmea primordial).69 Urmarea este c nu este nici
o deosebire /intre aceste teorii/, ci aceleasi dificultti vor rezult,
fie /c ei vorbesc despre/ unire, fie /despre/ pozitie, fie /despre/
amestec, fie /despre/ genez si altele asemenea.
ns cei mai mult s-ar putea intreba cineva, dac fiecare uni-
tate este una singur, oare din ce anume provine ea. Intr-ade-
vr, nu poate fi oricare unitate Unul in sine. Este necesar, amnci,
ca ea s provin din U nul in sine si din multime, sau dintr-o
parte a multimii. Este ns imposibil s se afirme c unitatea,
fiind indivizibil, este o multime. Iar /a afirma c ea provine/
dintr-o parte /a multimii/ prezint multe alte dificultti.
Intr-adevr, ar fi necesar ca fiecare dintre prtile multimii s
fie indivizibil (altminteri eie sunt o multime si unitatea e
divizibil) si e imposibil ca Unul si multimea s fie dem ente.
(Fiecare unitate nu provine din Unu si din multime.)
67 Concepute ca Form e, adic separate de sensibil, obiectele geo-

m etrice par ininteligibile: ori nu e d a r cum poate o suprafata avea
linii, deoarece eie sunt entitti de ordin d iferit; ori linia, suprafata si
corpul tind s fie acelasi lucru.
68 A r fi vorba despre Speusippos.
69 Xenocrates sau Platon crede Reale, voi. I l i , p. 667.
Pe deasupra, cel care sustine aceste teorii nu face nimic altceva

dect /sa creeze / un ait fel de numr: ntr-adevr, multimea de
entitd indivizibile este un numr.70
Mai departe, trebuie ntrebati cei care sustin aceste teorii dac
numrul este infinit sau finit. Cci ar putea exista, pare-se, si o
muidme finita, din care multime, ct si din Unu deriva unitrie
finite. Dar exista si o altfel de multime n sine, multime infinit.
Care anume multime este, alturi de Unu, element ?
La fel s-ar putea ntreba si n legatura cu punctul si cu ele-
mentul din care provin mrimile. Acest punct nu poate fi doar
unul singur. D ar fiecare dintre celelalte puncte din ce oare
provin ? Nu, desigur, dintr-un oarecare interval si din acest
punct. Dar nu-i posibil nici ca prtile intervalului sa fie indivi
zibile, asa cura /e posibil acest lucra cu prtile/ multimii din
care provin unittile. Cci numrul este compus din unitati
indivizibile, n timp ce mrimile nu sunt astfel.71
Toate aceste dificultti si aitele de acelasi tip arata cu clari-
tate ca este im posibil ca num rul si m rim ile s fie separate;
in plus, chiar exprimarea feluritelor divergente despre caracte-
risticile numerelor este un indiciu c teoriilensele nu sunt ade- 1086 a
varate si creeaz tulburare printre acesti gnditori.
Unii dintre ei, considernd c numai entittile matematice
sunt separate de lucrurile senzoriale si vznd dificultadle si
caracterul fictiv ale teorici Form elor, au prsit ipoteza num-
rului ideal si I-au admis numai pe cel matematic. Aldi, dorind
s pstreze deopotriv Frm ele si numerele /ideale/, neputand
s-si dea seama ns, dac s-ar admite aceleasi principii, n ce
fel va fi existenta numrului matematic separar de cel ideal, au
considrt c, din punct de vedere conceptual, numrul ideal
si cel matematic sunt dentice, dat fiind c, cel putin in fapt,
numrul matematic este suprimat. ntr-adevr, ei se folosesc
de ipoteze speciale si nu matematico /pentru a-1 explica/.
70 Ar rezulta ca numarul provine din numar, ceea ce este imposibil:

principiul trebuie sa fie diferit de lucrul care provine din el.
71 Evident, este vorba mereu despre numarul natural, compus din
unitaî indivizibile, si nu despre numarul real, coexistent cu marimile.
502 M ETAFIZICA
Primul filozof, dupa ce a stabilit c exista Forme, c Frmele

sunt numere si c exista si entittile matematice, a distins tate
acestea in mod rezonabil.72 Rezultatul este c toti /platoni-
cienii/ au dreptate sub un anume aspect, desi, la modul general,
ei nu au dreptate. Si ei insisi recunosc c nu afirma aceleasi teze,
ci teze contrare. M otivul este c ipotezele s principale lor sunt
false. O r, dup cum spune Epicharmos, e anevoie de obtinut
concluzii bune pornind de la premise eronate; vorb adevrat,
fiindc nu-i corect /cum procedeaz ei/.73
n legatura cu numerele sunt deja suficiente dificultadle /rele
vate/ si analzate (cineva convins deja s-ar mai Tncredinta inca
mai mult avnd mai multe argumente, in timp ce acela necon-
vins /pana acum/ cu nimic mai mult nu ar mai putea fi convins).74
Acum, despre ceea ce spun in legatura cu primele principii
si primele raduni de a fi filozofii care au in vedere doar Fiinta
senzorial, s-a vorbit, despre unele dintre eie, in P izia t; alte
teorii nu fac obiectul demersului de fat.
D ar chestiunea Fiintelor diferite, despre care ei sustin c
se afla separate si in afara Fiintelor senzoriale, trebuie tratata
in continuarea celor de mai sus.
Dat fiind ins c unii filozofi sustin c exist astfel de Forme
si astfel de numere /separate de lucrurile senzoriale/, si c
elementele lor sunt elementele si principiile lucrurilor, trebuie
cercetat ce spun ei si cum o spun.
Mai trziu trebuie vorbit despre cei care iau in considerane
/ca fiind separate/ numai numerele, si anume pe acelea mate
matice. D ar ne-am putea indrepta privirea sprc cei care sustin
72 Referire la Platon. Interesant c aici A ristotc! il lauda pe Platon

si sugereaz c erorile importante au inceput mai ales odat cu urmasii
si mediati Speusippos si X enocratc.
73 Epicharmos comediograf din Sicilia, sec. V -IV , uneori cu aluzii
musctoare si parodii la adresa poetilor, retorilor si chiar filozofilor.
Exist un fragment pstrat care ar putea fi o parodie la Platon si chiar
s-a afirmat in A ntichi tate de ctre un anume A lcim os, c Platon i-ar
fi luat lui Epicharm os teoria Form elor.
74 Unii interpreti considera c aici incepe C artea N y.
CARTEA M Y (X III) 503
existenta Form elor, si anume n ce fel o fac si care este dificul-

tatea care decurge din aceast tez.
Ei considera, n a celafi timp, F rm ele drept universale si,
n continuare, drept separate fi apartinnd de lucrurile indivi
duale. C asa ceva nu-i cu putint s-a artat mai nainte. Motivul
este c ei asociaz aceste caracteristici si ajung la acelasi rezultat
cu cei care sustin c Fiintele sunt universale, deoarece nu le
pot considera dentice cu entittile senzonale.
Asadar, e au considrt c lucrurile individuale, aflate n 1086 b
lumea senzorial, curg si c nu subzist nimic din ele, n vreme
ce universalul se afl n afara lor si este ceva diferit de ele. Aceast
concluzie a fost obtinut, dup cum s-a spus mai nainte, de catre
Socrate din pricina problemei definirei.75 Totusi Socrate nu a
separat universaliile de lucrurile individuale, si a procedat
corect nefcnd-o.
Se vede aceasta n practica : ntr-adevar, n absenta univer-
salului nu exista posibilitatea ftiinfei, dar separarea sa /d e lumea
senzorial/ conduce la consecintepguboase cuprivire la Forme.
Alti filozofi ns nu au avut alte Fiine la ndemn, dupa
cum este necesar, dac este adevrat c exist nele Fiinte n
afara celor senzoriale, aflate n curgere anume Fiinte separate,
ci au atribuit acest rol asa-ziselor universalii. Consecinta este c
oarecum aceleasi Fiinte sunt si cele universale si cele individuale.
Aceasta ar fi, n sine, o dificltate dintre cele disctate nainte.76
75 C f. C artea Alpha mare, cap. 6.

76 Separarea universaliilor si considerarea lor ca ceva existent In
sine (Fringe) are drept consecinta transformarea lor in individualitati.
Intr-adevar, adesea Platon vede Form ele drept arhetipuri, obiecte
perfecte si eterne. Faptul conduce cu adevarat la mari dificultati logice.
Dim potriva, daca Form ele sunt vazute numai ca proprietati abstracte
si universale, pare neclar in ce fel mai pot ju ca ele rolul dc Fiinte.
504 M ETA FISICA
Capitolul 10
S spunem acum, ceea ce am spus si mai in ain ten Cartea

despre aporii, ce anume creeaz o anume dificltate celor care
sustin existenta Form elor, ca si celor care nu o sustin.
Dac cineva nu ar presupune c Fiintele sunt autonome,
si anume c sunt Tn felul Tn care sunt existentcle individuale,
el va suprima Fiinta asa cum vrem noi s-o intelegcm. Dar dac
va presupune c Fiintele sunt autonome, ce va avea de spus
despre elementele si principiile lor?
Dac eie sunt entitti individuale si nu universalii, vor fi
tot atatea lucruri cate elemente, si elementele nu vor fi cognos-
cibile. Fie, intr-adevr, silabele vorbirii Fiinte, iar elementele
/litereie/ lor fie elementele Fiintelor. E necesar, prin urmare,
ca B A s reprezinte o unitate si ca fiecare dintre silabe s fie
una singur, dac cu adevrat eie sunt identice nu ca univer
salii si ca /apartinnd aceleiasi/ specii, ci fiecare in parte e o
individualitate ca numr si nu are doar un simplu nume comun
cu celelalte.77 In plus, ei stabilesc c fiecare lucru care exist
cu adevrat este unul singur.
Iar dac silabele sunt fiecare una singur, atunci sunt astfel
si literele din care silabele sunt alctuite. N u va exista atunci
mai mult dectun singur A, si, conform aceluiasi rationament,
nici dintre celelalte litere nu vor exista mai multe litere /din
fiecare specie/78, nici dintre celelalte silabe nici una nu va fi
77 A ristotel vrea s spun c Intotdeauna elem entele trebuie s

fie muli mai putin numeioase dect lucrurile care rezuk prin compu-
nerea lor. Altminteri, notiunea de element nu are sens. D e aceea
elementul ar trebui s fie ceva universal. (N e amintim c pentru Aristotel
dem ente sunt forma, materia si privatiunea de form, sau, din alta per-
spectiv cele patru raduni de a fi. Care, sub raport analogie, sunt
universale, desi eie sunt altele pentru fiecare lucru in parte.)
78 C ei care resping existenta universalului trebuie s admit c
fiecare liter este un unicum si c nu exist specii, sau c fiecare specie
nu concine dect un singur membru.
identica cu o alta. Dar dac lucrurile vor sta astfel, nu vor exista
alte entitti in afara elementelor, ci numai elemente.79
Pe deasupra, elem entele nu v or m ai f i cognoscibile, deoa-
rece ele nu sunt universale; or, stiinta are ca obiect universalul.
Se vede asta din demonstratii si din definitii : intr-adevr, nu
avem un silogism cu concluzia c acest triunghi are /suma un-
ghiurilor sale egal/ cu dou unghiuri drepte, dac nu orice
triunghi are suma unghiurilor sale egal cu dou unghiuri drepte.
D e asemenea, /nu putem deduce/ c acest om este un animai,
dac nu orice om este un animai.
O r, fie c principiile sunt universale, fie c Fiintele provenite
din aceste principii sunt universale, rezult c non-Fiinâ va 1 08 7 a
fi anterioar Fiintei, deoarece universalul nu este Fiinta, in timp

ce elem entul siprincipiul sunt universale ,80
Tate acestea sunt consecinte logice, atunci cnd se fac Forme
din clemente si cnd se consider c, in afara Fiintelor care
posed aceeasi Forma, exist un unu separat.
Dar, dac nimic nu opreste ca in cazul literelor vorbirii s
existe multe A -uri si B-uri, si s nu existe, in afara multitudinii
acestora, un A in sine si un B in sine, din acest motiv vor exista
nenumrate silabe asemntoare.
O r, faptul c orice stiint are ca obiect universalul, astfel
inct este necesar ca si principiile lucrurilor s fie universale
si s nu fie Fiinte autonome, reprezint cea m ai mare dificltate
dintre cele p rezen tate pan a acum.
In fapt, ceea ce s-a spus aici este, intr-un sens, adevrat, n-
tr-alt sens ins nu este adevrat. Intr-adevr, stiinta, ca sifaptu l
de a sti trebuie luate n doud sensuri: in virtualitate si in actua
lizare. Virtualitatea, luat ca materie, tie de universal si este
79 Adic distinctia elem ent-com pus isi pierde semnificatia, deoa

rece elem entele nu mai au valoare universali.
80 A ristotel a artat c universalul, fiind o calitate abstract si nu
un subiect, nu este Fiint. Dar subiectul este anterior calittilor sale.
Prin urmarc, Fiinta (individual) ar trebui s fie anterioar universa-
lului, adic elementului, sau principiilor. D ar, prin natura sa, elemcn-
tul si principiul sunt anterioare produselor sale.
506 M ETAFIZICA
indeterminata81, n timp ce actualizarea este determinata si tine

de un obiect determinat, ea fiind un ce anume individuai asociat
unui ce individuai <x5e t i o v a a t o S e t i v c x ; > . 82
Vederea vede culoarea generica contextualizat, fiindc
aceast culoare pe care ea o vede este culoare /la modul gene
rai/ ; iar litera pe care o cerceteaz gramaticianul acest A
este A /la modul general/.83 Prin urmare, dac este necesar ca
principiile sa fie universale, este necesar ca si ceea ce rezult
din aceste principii sa fie universal, precum se intampl in cazul
demonstratiilor. Dar, d a c asa se p etrec lucrurile, nu va exista
nimic separai si nici Fiint/separat/. Este, prin urmare, evident
ca, sub un anum e aspect, stiinta este universala, in v rem e ce,
sub alt aspect, ea nu e universala.
81 N e amintim c genul era luat ca materie, si deci ca virtualitate.

,,O m spune A ristotel nu este ceva determ inat, cci nu exist
om pur si simplu, ci doar om tanr, btrn, femeie, gras ctc. Dar toemai
aceast indeterminare a abstractului permice existenta stiintei.
82 A ristotel artase mai Inainte c, sub un anume aspect, radu
nile de a fi ale lucrurilor: form a, privadunea, materia sunt universale
si c, in mod analogie, eie se pardcularizeaz in fiecare caz in parte.
Acelasi lucru il spune si acum, dar din perspectiva stiintei. Individualul
este reuniunea unei anumite forme si a unei anumite materii.
83 Om ul de sdint are de-a face efectiv, actualizat, cu obiecte parti-
culare; dar indrtul Ior se strvede universalul, ce este o virtualitate,
nu exist ca atare. Ruptura relativa dintre universalitatea stiintei si
individualitatea pardcular a obiectului su efectiv rmne totusi
valabil: omul generic este cel tratat de medicina, dar Socrate este
cel care sufer efectiv. N um ai in Fiinta perfect aceast ruptura este
depsit, cci acolo nu exist virtualitate. V. Reale, voi. II, p. 672 i
Ross, M etaph., II, p. 446.
CARTEA NY (XIV)
Se continua critica teoriilor platoniciene. Materia (Marele si M icul)
nu poate fi considerata, in calitate de principiu, contrariul Unului.
La fel sunt criticate teoriile care vad principii n mult si putin, sau
in adaos si lips. T o ate acestea presupun un substrat, deci eie nu sunt
principii. Entitatile eterne nu pot avea materie, cci aceasta ar nsemna
s aib virtuali tate. Eie nu pot fi, prin urmare, alctuite din dem ente.
Pentru a evita ca totul s se reduc la Fiinta lui Parmenide, platoni-
cienii au czut in dualism. A naliza conceptului de nefiint, care
are si el mai multe sensuri. T eo ria aristotelic a m ultiplicittii sensu-
rilor lui ceca-ce-este perm ite evitarea aporiei. Lucrurile se nasc din
ceea-ce-nu-este ca virtualitate. Varietatea lumii se exprim in multi-
plicitatea categoriilor care nu se pot deduce din categoria Fiintei.
D in nou este respins ideea c, in afara lucrurilor multiple senzo-
riale, ar putea exista Form e sau numere autonom e. N atura contine
o anumita armonie imanent. Respingerea teorici privitoare la nume-
rele intermediare, intre cele ideale si cele matem atice. C ritica teoriei
F o rm elo r din perspectiva teleologic. C ritica evolutionismului
biologizant al lui Empedocles si Anaxagoras. C ritica numerologiei
pitagoreice.
Capitolul 1
n legatura eu Fiina sa rmn zise cte s-au spus pn

acum. T o ti gnditorii ns considera c principiile sunt con
trarii, precum n domeniul fizicii; si la fel considera c stau
lucrurile si n ce priveste Fiintele imobile.
O r, dac nu este eu putint sa existe ceva anterior princi-
piului tuturor lucrurilor, ar fi imposibil ca principiul, fiind
altceva /dect lucrurile care provin din el/, sa fie principiu; este
precum dac cineva ar spune c albul este principiu, dar nu n
calitate de altceva, ci n calitate /chiar/ de alb ; dar el ar fi /astfel
doar/ un prdicat asociat unui substrat care, fiind altceva /dect
proprietatea/, ar fi alb. Cci acest/substrat/ ar trebui sa fie /de
fapt/ anterior.
n fapt ns, toate lucrurile sunt generate din contrarii, care
apartin unui substrat. Este, asadar, n cea mai mare msur
necesar ca acesta sa fie cazul contrariilor.1
ntr-adevr, toate contrariile sunt ntotdeauna atributele 108 7 b
unui substrat si nici unu l/ dintre e i e / nu este au ton om ; si, dup
cum se vdeste, nu exista nici un contrariu pentru Fiint, dup
cum o indica ratiunea. Prin urmare, nici unul dintre contrarii
nu este n mod precumpnitor principiu pentru toate lucrurile,
ci exist un alt principiu.
Acesti filozofi considera materia ca fiind unul dintre con
trarii, unii opun inegalul Unului inegalul fiind natura multi-
mii. (Dup unii, numerele sunt generate din dualitatea inegalului,
1 C ontrariile nu p ot fi principii, asa cum sustin multi filozofi ai

naturii, deoarece eie apar asociate unui substrat sau materii, care, prin
urmare, este anterior lor. O r, principiul este anterior oricrui altceva.
510 METAF1ZICA
adic din mareie si micul.2 Pentru alt filozof /ele provin/ din
multime, dar si pentru unii, si pentru ceilalti, ele provin din
Fiinta U nului.)
Cel care sustine ns c elementele sunt inegalul si Unul, si
c inegalul este dualitatea provenind din mareie si micul,
vorbeste desprc inegal si despre mareie si micul ca repre-
zentnd o unitate, dar nu precizeaz c /sunt astfel numai/
conceptual, dar nu ca /individualitate/ numeric.
Ei /platonicienii/ ns nu explic bine nici pnncipiile pe care
le numesc elem ente. U nii se refer la mareie si m icul /ca
element/ dup Unu, trei dintre numere fiind /astfel/ elemente:
dou reprezint m atria, in vreme ce Unu este fo rm a . Altii
vorbesc despre multul si putinul, fiindc mareie si m icul
ar avea o natur mai potrivit mrimii. Alii vorbesc despre
notiunile generale care acoper aceste notiuni: ceea ce dep-
seste si ceca ce este depsit.
In ceea ce priveste consccintele nu este nici o diferent /ntre
aceste modalitti diferite de a trata chestiunea/, ci doar In ceea
ce priveste dificulttile logice, pe care /ultimii/ le evit deoarece
ei nsisi vin cu demonstratii de tip logic. D oar c propriu ace-
luiasi rationament este c principii sunt ceea ce depsete si ceea
ce este depsit si nu m areie si micul, si c numrul este alctuit
din elemente, sosind naintea dualittii. Am bele, Tntr-adevr
/ceea ce dcpseste si ceea ce este depsit/ sunt n mai mare msur
universale /dect m areie si m icul/).
O r, ei afirm un lucru dintre acestea, dar nu si pe cellalt.
Alti filozofi opun diferitul si altul lui unu. Altii opun multi-
m ea si unu. Iar dac, asa cum ei o doresc, lucrurile provin din
contrarii, si dac contrariul lui unu fie nu exist, fie, dac totusi
exist, este m ultim ea, inegalul este contrariul egalului, d ife
ritul aceluiasi, altul sinelui, atunci n cea mai mare msur
filozofii care opun unul multimii au oarecare dreptate. D ar nici
acestia com plet: cci unul va {\pupnul, Intr-adevr, multimea
se opune putinttii, iar m ultul putinului.
2 Referire la doctrina esoteric a lui Platon.

CARTEA N Y (X IV ) 511
Iar c unul semnific o m isura e limpede. Si in orice Iucru

sau proces exist o /msur/ diferit pentru substratul /respcctiv/ :
precum, in armonia muzical intervalul dem entar; in mri-
me, ea este degetul, piciorul sau ceva similar, in ritmurile dansului
sau poeziei este pasul dem entar, respectiv, silaba.3 La fel,
in greutti, m isura este o unitate etalon. Si in toate cazurile, 1088 a
lucrurile se petrec la fel: la calitti m isura este o calitate, la

cantitti o cantitate; iar unitatea de msur este indivizi-
bil, pe de-o parte, in ceea ce priveste forma ei, dar, pe de alt
parte, si in raport cu senzatia, dat fiind c unul nu este ceva
in sine o Fiint.4
Si asta e logie: cci unul semnific msura unei multimi, iar
numrul semnific o multime msurat si o multime de msuri
/elementare/. (D e aceea, in mod logie, unul nu este numr, nici
msura unitar nu este multimea obiectelor msurate, ci atat
msura unitar, ct si unul sunt principiu.).
Este necesar ca msura s fie ceva identic la toate lucrurile
/msurate/: de exemplu, dac se numr cai, unitatea de msur
este calul, dac se numr oameni, unitatea este omul ; iar dac
se numr oameni, cai si zei, msura va fi, verosimil, fiinta vie,
iar numrul rezultat din numrare va fi de fiinte vii. Iar dac
se va msura omul, albul si umbltorul, nu prea va exista un
numr al acestora, deoarece toate acestea exist intr-un singur
/substrat/ din punct de vedere numeric. Totusi, va exista nu
mrul acestor genuri, sau al altor categorii asemntoare.5
3 A ristotel reia teoria caracterului analogie al principiilor, pe care

o enuntase in C artea Lam bda, cap. 4. Pentru fiecare gen de existente
exist un unu, ca msur, iar legatura dintre aceste unuri este analogica
si nu specifica sau substantial.
4 Fiinta este divizibil, dar unitatea de msur, fiind o conventie,
nu este o Fiint. A ristotel o considera indivizibil, probabil pe con -
siderentul c, atunci cand avem de msurat mrimi mai mici dect uni
tatea de msur utilizm mai degrab unitati mai mici dect diviziuni.
5 E vorba, desigur, de situatia unui ,,om alb care umbl. Aristotel
spune c, desi subiectul este unic, avem de-a face cu trei genuri supreme
sau categorii: Fiinta, calitatea si actiunea.
512 M ETAFIZICA
Filozofii care consideri inegalul ca pe un unu, iar duali-

tatea indefinita ca tinnd de marele si m icul, vorbesc prea
din cale afar de departe de verosimil si de posibil. Cci acestea,
pentru numere si mrimi, sunt mai curand proprietti si calitti
contextuale dect substraturi anume, multul siputinul /sunt
proprietti ale/ numrului, marele si micul ale mrimii, la
fel ca si parul si imparul, netedul si asprul, rectiliniul si curbul.6
In afar de aceast eroare, e necesar si ca m arele fi micul si
toate asemenea s fie o relatie.7 O r, dintre toate categoriile,
relatia este in cea mai mic msur o natur sau o Fiint, si
vine /sub acest aspect/ in urma calitii si a cantittii. Iar relatia
este o proprietate a cantittii, asa cum s-a spus, si nu e o materie,
dac relatia este ceva diferit /de materie/ si la modul generai,
si in prtile si speciile sale. Cci nu exist nimic ca atare nici
mare, nici mie, nici mult, nici putin, nici, in generai, vreo relatie,
dac nu exist ceva diferit care s fie, acela, mult sau puin,
mare sau mie, sau caracterizat printr-o relatie.
Si dovad c relatia este cel mai putin Fiint sau ceva existent
/autonom/ este faptul c numai ea nu are parte de generare si
de nimicire, si nici de miscare, in timp ce exist crestere potrivit
cu cantitatea, alterare potrivit cu calitatea, deplasare potrivit
cu locul, iar potrivit cu Fiint exist generarea simpl si nimi-
cirea. D ar nu exist asa ceva potrivit cu relatia.
Intr-adevr, fr miscare /a relapei/, /unul dintre termenii
relatiei/ este cand mai mare, cnd mai mie dect cellalt, sau
egal cu el, acesta miscndu-se cantitativ.8
1088 b $i este necesar ca materia fiecrui lucru s fie ceva calificat
in virtualitate, asa inct si /materia/ unei Fiinte /este in acest fel/.
6 Platonicienii inverseaz raporturile dintre substrat si proprie-

ttile sale. Marele si micul sunt mai curand proprietti dect sub
strat. Deci eie nu pot reprezenta un principiu.
7 A fi lung de doi metri tine de categoria cantittii; a fi mare
e o relatie, cci ceva e mare numai in raport cu altceva mie. V. Cate-
gorii, 7.
8 Cu alte cuvinte, relatia dintre doi termeni se modifica, numai
dac unul dintre termeni creste sau desereste cantitativ.
CARTEA N Y (X tV ) 513
D ar relatia nu este o Fiint nici in virtualitate, nici in actua-

lizare. Prin urmare, este absurd, mai mult, este imposibil ca
non-Fiinta sa formeze un element al Fiinêi si sa fie anterioar
acesteia. Intr-adevr, toate categoriile suntposterioare Fiintei.
In plus, elementele nu sunt predicatele lucrurilor care pro-
vin din acele dem ente; dar multul si putinul sunt, si separat,
si impreun, predicatele numrului; lungul si scurtul sunt
predicatele liniei, iar suprafata este lata si strmt. Iar dac exist
o multime care are intotdeauna un anume predicat pu
tinul precum dualitatea (iar dac predicatul respectiv este
multul, atunci u n u l ar fi putin), ar trebui sa existe si multul
absolut, precum decada este mult", dac nu exist /un numr/
mai mare decat aceasta, sau zece m ii" /ar fi in acest rol, dac
nu exist numr mai mare decat el/.
Cum, prin urmare, poate s fie alctuit numrul din putin
si din mult ? Sau ambele trebuie s-i fie predicate, sau nici unul
din eie. Dar, in fapt, numai unul dintre eie este predicat al nu
mrului /respectiv zece mii/.9
Capitolul 2
Trebuie cercetat la modul generai: oare este cu putint ca
lucrurile eterne s fie alctuite din dem ente ? Eie vor avea /in
acest caz/ materie. Iar orice lucru format din demente este compus.
Asadar, este necesar ca lucrurile s provini din elementele din
care sunt compuse, fie c /acestea/ sunt eterne, fie c sunt gene
rate; pe de alt parte, orice este generai din ceea ce e in virtua
litate ceea ce devine. (N -ar putea s fie generai si nici s constea
din ceea ce este incapabil de asta.)
In sa virtualul poate, sau nu, sa. se actualizeze, asa inct,
drept consecint a tuturor acestora, chiar dac numrul sau
orice concine materie este etern, ar putea si s nu existe, asa
9 Dac exista un numr absolut mare, acesta nu poate avea predi

catul putin. Dar dac nu exista un numr absolut mare, nu poate exista
prin simetrie nici un numr absolut mic, precum unu sau doi.
514 METAFIZICA
cum /el poate sa existe/ o singur zi, sau oricat de multi ani.
Iar dac lucrurile stau astfel, exist si o asemenea cantitate de
timp lipsita de limita. Nu ar putea, astfel, exista entititi eterne,
dac ceca ce poate sa nu existe nu este etern, asa cum s-a artat
in alte parti.10
Iar dac spusa aceasta este adevrat in generai, anume c
nu exist Fiint etern, d ac ea nu exist ca actualizare, iar ele-
mentele sunt materie a Fiintei, nici o Fiint etern nu ar putea
avea demente, din care, imanente fiind, ea sa fie alcatuita.11
Exist unii filozofi care socotesc Dualitatea indefinita ca
fiind un element, in afara lui U nu, dar, pe bun dreptate, ei
nu accept inegalul /ca element/ din pricina consecintelor im-
posibile /care decurg/. E i scapa de attea dificultti cate rezult
cu neccsitate din faptul de a considera drept element inegalul
si relapa. D ar acele consecinte care rezult separat de aceasta
opinie, acelea trebuie s apar si pentru acesti filozofi, fie c
ei constituie din /Unu si Dualitatea indefinit/ numarul ideal,
fie pe cel matematic.
Sunt multe, prin urmare, motivele rtcirii in cazul acestor
explicatii, si mai ales este faptul c se pun probleme intr-un
1089 a mod nvechit. C ci acesti filo z o fi au crezut c toate lucrurile
v o r f i una, ad ic ceea-ce-este in sine, dac nu va fi rezolvat
chestiunea /cum doresc ei/, si c se vor contopi, dup cum
spune Parmenide: nu-i cu pu tin t s fa c i ca N eflinfa s f i e .
10 Dac ceva poate s nu existe etern, inseamna c s-ar putea actua

liza; ceea ce se actualizeaza se actualizeaza d intr-o virtualitate. Ceea
ce are virtualitate are materie. Ceea ce are materie, poate fie s existe,
fie s i nu existe, deci nu este etern. A ristotel vrea s dem onstreze c
un com pus nu este, In mod necesar, etern. O r, dac numerele sunt
com puse din U nu si din Dualitatea indefinit, asa cum sustin
platonicienii, eie nu sunt in mod necesar si esential eterne.
11 Cnd elementele exist actualzate, Fiint respectiv este in vir
tualitate; dar dac ea este etern, ea trebuie s fie actualizat perma
nent. Iar dac elementele sunt in virtualitate, inseamn c eie s-ar putea
actualiza cndva (Fiint s-ar descompune in elementele com ponente),
ceea ce nu este posibil cu o Fiint etern.
CA R TEA N Y (X IV ) 515
Ins este necesar s se arate c ceea-ce-nu-este este.11 Si astfel,

lucrurile, dac e s fie multiple, vor fi alctuite /dup ei/
din ceea-ce-este, cat si din altceva.^
Numai c, mai inti, dac ceea-ce-este are multe sensuri
(intr-un sens, ceea-ce-este semnific Fiinta, intr-alt sens calita-
tea, Tntr-altul cantitatea, si apoi restul categoriilor), in care
anume /dintre aceste sensuri/ toate lucrurile sunt una, dac nu
exist ceea-ce-nu-este ?H O are Fiintele vor fi /totuna/, ori pro-
priettile si celelalte atribute la fel, sau toate /categoriile/? Si
vor fi una Fiinta, calitatea, cantitatca si restul atributelor care
semnific ceva unitar ? Aceasta este absurd, sau mai curnd e
im posbil ca o singurd natura s d ev in d rap u n e a faptu lu i de a
f i Flinfa, p e d e-o parte, ia r p e de alta parte, calitate, p e de alta
cantate, p e de alta /oc.15
Apoi, se pune intrebarea din ce fel de ceea-ce-nu-este luat
laolalt cu ceea-ce-este provin lucrurile ? Cci ceea-ce-nu este
are mai multe sensuri, deoarece si ceea-ce-este are mai multe
12 O fcuse deja Platon in Sofistul, 2 3 7a si in continuare, care chiar

eiteaz versurile lui Parm enide. A luzia lui A ristotel este limpede.
13 Asadar, spune A risto tel, incercarea platonicienilor de a evita
reducerea realitrii la U nul parm enidian conduce, in fapt, la dualism:
lumea si lucrurile sale vor fi alctuite din Existent si din altceva, care
este diferit, adic N o n -existen t (ceea-ce-n u -este) t jj.f\ v. Dar
dualismul este contradictoriu si el poate fi evitat dac se accept plura-
litatea sem antic a ceea-ce-este, si in acelasi timp, dac se accept c
ceea-ce-nu-este, intr-un anum e sens, exist: de exemplu, virtualitatea.
14 Platonicienii spune A ristotel descopcriser c, pentru a evita
unificarea completa in U nul parmenidian, trebuia. acccptat c nefiinta
este". D arn u e suficient pentru a explica diversitatea lum ii: cci, pre-
supunnd c nefiinta nu ar exista, lucrurile inc nu s-ar contopi, deoa
rece sunt distribuite pe categorii ireductibile.
15 Poate c una dintre cele mai mari descoperiri filozofice ale lui
A ristotel este ireductibilitatea categoriilor una la cealalt, si a tutu-
ror la categoria Fiintei (desi toate se raporteaz la categoria Fiintei).
Aceasta inseamn, in termenii fizicii contemporane, c nu poate exista
o ecuatie unica a Universului, o formul universali din care s se poat
deduce orice proprietate, dar exist orizontu l" unei unitri a lumii
care ne m obilizeaz efortu rile de a o cunoa^te.
516 METAFIZICA
sensuri. A nu fi om semnifica a nu fi ceva, in vreme ce a

nu fi drept semnifica a nu fi intr-un anum e fel, a nu avea
trei picioare inseamna a nu fi intr-o anum e cantitate. Asadar,
din ce fel de ceea-ce-este si din ce fel de ceea-ce-nu-este provine
muUimea lucrurilor?
/Un filozof/ vrea sa spuna ca falsul si ceea-ce-nu-este sunt
acea natura din care, impreuna cu ceea-ce-este, provine multi-
plicitatea lucrurilor. De aceea se spunea /de catre el/ ca trebuie
postulat ceva fals, dupa cum geometrii presupun, prin ipoteza,
ca ceva e lung de un picior, desi nu e lung de un picior.16
D ar asa ceva este imposibil, si de fapt, nici geometrii nu
presupun prin ipoteza ceva fals (premisa /falsa/ nu intra in
silogismele lor), si nici nu provin lucrurile dintr-un astfel de
ceea-ce-nu -este , si nici nu se distrug.
O r, ceea-ce-nu-este poate fi declinat <
>17 in tot atatea sensuri cate categorii exista, iar in afara
acestor sensuri exista si ceea-ce-nu-este luat cafals, cat si acela
luat ca virtualitate. Din ceea-ce-nu-este luat in acest din urma
sens se nasc lucrurile: din ccea ce nu este om, dar este om in
virtualitate, /se naste/ om ul; din ceea ce nu e alb, dar e alb in
virtualitate, /provine/ albul. La fel e cand vorbim despre naste-
rea unui singur lucru, si cand vorbim despre cea a multiplicitatii
lucrurilor.
Cercetarea /acelor filozofi/ pare /a se referi la/ felulin care
ceea-ce-este, sub raportul /categoriei/ Fiintei, devine o multi-
plicitate. Intr-adevar, cele generate sunt /pentru ei/ numere,
lungimi si corpuri geometrice. O r, este absurd a se cerceta felul
in care Fiinta adica ce este ? este o multiplicitate, dar a nu
16 A luzie la Sofistul lui Platn, 273a si 260b. E vorba, desigur,

despre desenele geom etrice, la scar, unde mrim ile au alta dimen-
siune reala decat cea pe care o semnific. A ristotel sustine c, de fapt,
in rationamentul geometric, sau in calcule nu intervine premisa falsa,
si c, asadar, com paratia este nepotrivit.
17 jctcoou; (lit. cdere ) inseamn, in lim bajul gram aticilor, caz
gramatical. Aristotel compara categoriile prin care trece ceea-ce-este
(sau realitatea) cu declinarea substantivului, trecut prin mai multe cazuri.
se cerceta felul in care calittile sau cantittile sunt multiple.18

Intr-adevar, nici Dualitatea indefinita, nici M arele si m icul nu
sunt raduni de a fi pentru faptul c i exist dou alburi, sau multe
culori, sau multe mirosuri, ori figuri. Cci si acestea ar trebui 1 08 9 b
s i fie /atunci/ numere si u nititi !19
O r, daca ar fi mers pe acest drum, ei ar fi aflat ratiunea de
a fi si /ratiunea de a fi/ m anenti acestor /numere sau unitati/:
e aceeasi ratiune sau e una an aloga.20 Aceast abatere ns
explica si de ce ei, in timp ce cau ti opusul lui ceea-ce-este si
lui unu pornind de la accst opus si de la unu si ceea-ce-este
ei fac sa derive lucrurile , accepta existent /autonoma/ a
relatiei si a inegalului, care nu sunt nici contrariul, nici negada
unului si a ceea-ce-este, ci rcprezint o categorie a lucrurilor,
la fel ca Fiinta si calitatea.
Si ar fi trebuit cercetat si lucrai urm itor: cum de sunt nume-
roase relatii, si nu una sin gura? In fapt ns, se cerceteaza de
ce exista multe unitati alaturi de Primul unu, dar nu se intreaba
nimeni de ce sunt multe inegaluri alaturi de /primul/ inegal.
Cu tate astea ei udlizeaza conceptele de mare si mie si mult
si putin din care deriva num erele; apoi cele de lung si scurt
din care provin lungimile, apoi cele de larg si strmt din care
provin suprafetele, si cele de profund si scund din care deriva
corpurile.
In plus, au in vedere mai multe Form e ale relatiei; or, care
este modvul pentru care acestea sunt mai multe ?
Este Tns necesar, dupa cum spuneam, s i se presupuni, pentru
fiecare lucru, o existent in virtualitate. (Aceasta a susînut
adeptul acestor teorii: ce sunt Fiinta si existent in virtualitate,
d ar care nu exista intrinsec, fiin dei relada, la fel ca si calitatea,
este o unitale sau o existent ce nu e nici in virtualitate, nici
18 Lum ea este variata spune A ristotel - , ea nu are numai pro-

prietti geometrice, sau Fiinte geom etrice (asa cum sustin platonicienii
si neopitagoricienii), ci si calitti, candtti etc.
19 In fapt, eie sunt calitti, si nu num ere sau unitti.
20 In mod analog, in cadrul fiecrei catcgorii, exist virtualitate
si actualizare, precum si cele patru raduni de a fi.
518 M ETAFIZICA
nu reprezint negarea unittii si a existentei, ci reprezint una

dintre categoriile realittii <ev >.)21
Si este inc mai necesar, dup cum s-a afirmat, dac se cerce-
teaz cum este cu pu tin t pluralitatea lucrurilor <
>, s nu se cerceteze chestiunea /numai/ in cad m i
aceleiafi categorii cum e cu putint s fie multe Fiinte, sau
multe calitti; ci trebuie /aflat/ cum e cu putint pluralitatea
lucrurilor /in general/: /de ce/ unele sunt Fiinte, aitele sunt
proprietti, ltele reladi.
O r, in ceea ce priveste celelalte categorii mai exist o difi
cltate in a intelege cum de sunt ele o multiplicitate: intr-a-
devr, eie nu sunt separate /de substrat/, ci /sunt multiple/ prin
aceea c substratul devine multe /lucruri/ si capt multe calitti
si cantitti. ns trebuie s existe totusi cate o materie pentru
fiecare gen, afar doar c ea nu poate fi separat de Fiinte.
D ar In ceea ce priveste Fiintele individuale e o problem
de explicar cum de sunt multe Fiinte individuale, in cazul in
care Fiinta individual nu ar fi un dat si nu ar exista si o materie
determinar.22 D e aici ins provine mai degrab aceast difi
cltate, anume cum de exist multe Fiinte in actualizare si nu
una singur.
O r, desi nu este acelasi lucra Fiinta si cantitatea, nu se spune
/de ctre platonicieni/ cum si de ce sunt multe lucruri, ci de
21 Aristotel atrage atentia c relatia este o categorie aparte, precum

cantitatea sau calitatea, si c ea nu poate fi dedus din categoria Fiintei,
desi este subordonat acesteia. E a nu e nici negatia, nici virtualitacea
Fiintei. M onismul mai intransigent al unor platonicieni incerca proba-
bil s deduca diferitele proprietti ale Fiintei (printre care $i relatia)
din esenta Fiintei, ceea ce pentru A ristotel este cu neputint. La el,
realitatea nu este reductibil la Fiinta, ci doar, ca s spunem asa,
graviteaz In jurul Fiintei.
22 U nii com entatori traduc aici pe t6e xi mai inti cu Fiinta,
apoi cu form a, iar pe(pw i? cu materie . V . Reale, III, p. 687. Cred
c Aristotel se refer aici la Fiinte individuale. M ultiplicitatea acestora
ar fi explicabll prin m aterie: Socrate e diferit de Platon fiindc au
materii diferite, dar aceeasi form a de ,,om .
ce sun t m u lte cantitati. C aci o rice n u m rs e m n ific o can titate,

si /la fe l/ si u n itatea, d aca nu este m is u ra si en titate in divizi-
b ili sub rap o rtu l can titatii. O r , d aca c an titatea si F iin ta sun t
lu cru ri d iferite, nu se spu ne din ce p ro v in e F iin ta si nici cu m
e cu p u tin t s i fie m u lte F iin te. Ia r d aca /F iin ta si c a n tita te a /
sun t den tice, cel care sustine asa ceva are de facu t fata la m ulte 1090 a
c o n tra d ic t .
D a r o are s -a r p u tea c e rc e ta in legatu ra cu n u m erele
d e u n d e avem in cre d in ta re a ca eie exista /a u t o n o m /? Susti-
n ito ru lu i teoriei F o rm e lo r /n u m e re le / Ti fu rn iz e a z i o a n u m iti
ratiu n e de a fi a lu cru rilo r, d aca este ad ev arat ca o rice n u m ir
este o F o rm a , iar F o r m a co n stitu ie p en tru celelalte lu cru ri o
ratiune a existentei lo r in tr -u n anum e fel (fie f i c u ti aceasta co n -
cesie su stin ato rilo r F o rm e lo r). D a rc e lu i care nu vede lucrurile
in acest m o d , din p ricin a d ificu ltatilo r pe care le in ta m p in i
teoria F o rm e lo r, de unde ii vine in credin tarea ca exista un astfel
de n u m ir si intruct este el de folos /existen tei/ celorlalte lucruri ?
N ic i cel care sustine existen ta unui astfel de n u m ir nu afir-
m i c a el este ratiu n e de a fi p en tru altcev a, ci spu ne ca el este
o n a tu r i in sine ex iste n ta in trin s e c ; si el nici nu pare a fi vreo
ratiu n e de a fi. Iar to a te teo rem ele a ritm eticien ilo r v o r avea
valo are si p en tru lu cru rile sen zo riale, d u p i cu m s -a spus.
Capitolul 3
P rin u rm are, cei care sustin existen ta F o rm e lo r si care cred
ca eie su n t n u m ere in ce a rca sa arate cu m v a, prin abstragere,
de ce exista cate o u n itate an u m e alatu ri d c lu cru rile m u ltip le;
insa a c e s te a /F o r m e le -n u m e re / nu sun t nici n ecesare, nici p osi-
bile, si nici nu treb u ie spus ca, din acest m o tiv, trebuie sa existe
n um aru l /s e p a ra t/.
P itag o ricien ii, d e o a re ce au o b se rv a t ca exista m u lte p ro -
p rie titi ale n u m e re lo r im an en te c o rp u rilo r sen zo riale, au sus-
d n u t c a lucrurile sunt numere, dar nu num ere separate, ci ca
eie sunt constituite din numere. D a r de ce ?
520 MF.TAFIZICA
Fiindc propriettile num erelor se manifestaprintr-o armonie

a t t in p riv in ta c o rp u rilo r ceresti, c t si a m u lto r a lto ra .23 D a r
cei care sustin num ai existen ta n u m ru lu i m atem atic nu p o t
afirm a n im ic asem n to r c o n fo rm cu ip o tezele lo r ; se afirm ,
in sch im b , de c tre ei c nu ar p u tea exista stiintele n u m erelo r,
[d ac nu ar exista n um ru l m a te m a tic].24
N o i in s su stinem c /n u m c re le m a te m a tic e / exist, dup
cu m am afirm at mai inainte.Si este clar cdentitdtile matematice
nu sunt separate si autonom e < o K E ^ c o p ia ta i t p .a 9 T p a T iK c x > .
C c i nu a r fi cu p u tin t c a p ro p rie t tile u n o r en titti separate
s fie m a n e n te co rp u rilo r.
A sa d a r, p itagoricien ii nu au de ce s rsp u n d unei asem e-
nea im p u t ri; ins cn d ei co n sid era c lu cru rile fizice sun t
alctu ite din n u m ere, an um e c din n u m e re care nu sun t nici
u so are, nici grele su n t alctu ite lu cru ri ce p o sed u su rin t si
g reu tate, ei p a r a v o rb i d esp re un alt cer si alte corpuri, si nu
d esp re cele sen z o ria le .25
D a r su n t filo zofi care co n sid era n u m ru i ceva separat si
autonom , d e o a re ce co n sid er c in lu m ea sen zo rial nu p o t
exista a x io m e /m a te m a tic e /, d ar to tu si aceste p ro p o zitii exist
si eie bucur <aorivei> sufletul26. E i asum c /asem enea n u m ere/
23 Pitagoricienii facusera descoperirea epocala ca anumite feno-

mene (cum ar fi miscarile corpurilor ceresti sau anumite fenomene
acustice) se supun unor regularitati ce se lasa exprimate prin proportii
numerice. D e aici ei au dedus ca lucrurile sunt form ate din numere.
24 U nii, precum Reale, adauga aici o conditionala inexistenta in
textul grec, dar probabil nccesara pentru inteles: daca nu ar exista
numereie m atem atice."
25 Chestiunea e valabila pana astazi: care este exact raportul mode-
lelor noastre matematice cu realitatea ? E ste vorba despre un alt cer,
cum spune Aristotel, sau de acelasi ? Adica modclul este numai o con-
ventic utila, sau exprima chintesenta realului?
26 Verbul folosit de A ristotel e foarte expresiv, insemnand in sens
propriu a da din coada (despre un caine bucuros). El sugereaza
exaltarea spiritului dinaintea frum usetii sobre $i arm onice a propo-
zitiilor matematice.
CARTF.A N Y (X IV ) 521
exist si c su n t sep arate. A celasi lu cru se p o ate spu ne si in ce 1090 b
p riveste m rim ile m a tem atice.27

E s te v d it, p rin u rm are, c si d o c trin a op u s /a c e s te ia / va
afirm a lu cru ri o p u se si c d ificu ltatea d esp re ca re am v o rb it
treb u ie so lu tio n a t de c tre cei care sustin a u to n o m ia n u m -
rului : din ce p ricin , atu n ci cn d n u m erele nu su n t m an en te
l u c r u r ilo r s e n z o ria le , p ro p rie t tile lo r su n t im a n e n te a c e s-
to r lu cru ri ?
E x is t unii filo zo fi care, v zan d c p u n ctu l este fo rm a t din
lim itele si ex tre m it tile liniei, linia /d in lim itele si e x tre
m it tile / su p rafetei, su p rafata /d in lim itele si e x tre m it tile /
corp u lui, cred c, de aceea, este n ecesar ca aceste naturi s existe
efectiv / a u to n o m /. T reb u ie ins exam in at ca nu cu m v a si acest
ra tio n a m e n t s fie p rea slab.
In tr-a d e v r, extrem ittile nu su n t Fiin te, ci mai d egrab eie
to a te su n t lim ite. (D e vrem e ce exist o lim it si a p rcu m b lrii,
si a oricrei m iscri, aceast limit va fi o Fiint si un cevc. deter
minai, cce a ce este ab su rd .) D a r ch iar d ac aceste e x tre m it ti
sun t Fiin te, to a te v o r apartine en tittilo r sen zo riale, din lum ea
de aici. (In tr-a d e v r , arg u m en tu l p e eie le a v e a in v e d e re .) D e
ce atu n ci s fie sep arate ?
In p lus, cin ev a nu fo arte u so r de m u ltu m it ar p u tea s ce r-
ce te z e in legtu r cu o rice n u m r si cu en tittile m atem atice
faptul c eie nu au in flu enti recip roca p reccd entele /In ordine
iera rh ic/ nu influenteaz pe cele care u rm eaz /in ord in e ierar-
h ic/. (D a c num rul nu ar exista, totusi m rim ile /m a te m a tic e /
v o r exista in op in ia ce lo r care sustin num ai cxisten ta en tittilo r
m atem atice. Iar d ac nici acestea nu ar exista, v o r exista sufletul
si c o rp u rile sen zo riale. Or, natura n u pare, din cele ce se vd,
a f i constituit din bucati descusute, precu m o p iesa tragica
prost alctuit. )28
17 A cesti filozofi platonicienii considera, spre deosebire de

pitagoricieni, c numerele matematice sunt separate sau autonom e,
fiindc, altm interi, stiinta matematica le apare imposibil.
28 Se vede aici im portanta sentimentului estetic al coerentei in
ntelegerea naturii. N atura este asemenea unei piese bune de teatru,
bazat pc regula celor trei unitati, si mai ales a unittii de actiune.
522 M ETAFIZICA
D a r c e lo r c a re su stin e x is te n ta F o r m e lo r le s c a p i ace st
fap t n tr-a d e v r, ei co n stitu ie m rim ile din m aterie si din
n u m r, an u m e lungim ile din d u alitate, su p rafetele, verosm il,
din triad a, iar co rp u rile / ar fi c o n s titu ite / din tetrad sau din
alte num ere. N u e nici o deosebire dac /su n t alctuite din tetrad
sau din alte n u m e re /. D a r o are aceste en titti g e o m e trice v o r
fi F o rm e ? Si care este felul lo r de existen t ? $i care este influ
ena lo r asupra lu cru rilo r ? C ci n nici un fel ele nu influenteaz
lu crurile, asa cu m nu o fac nici entitile m atem atice.
D a r n cazul /F o r m e lo r / nu se aplic nici o teorem a, tn cazul
Tn care nu s -a r d o ri s se m u te entitile m atem atice din p ozitia
pe care o o cu p si s se co n stru iasc an u m ite teorii speciale /n
leg tu r cu e le /.29 N u e n s dificil ca, asum nd o rice fel de
ip o te z e , s lungesti d iscu tia si s ob tii d iferite c o n clu z ii.30
A ce sti filo zo fi asad ar iubind en tittile m atem atice d e o p o -
triv cu F rm e le , cad n ero are.
C ei dinti filo zofi n s care au afirm at existen ta a d o u
/feluri d e / n um ere num rul ideal si num rul m atem atic nici
nu au spus, nici nu ar avea cu m s spu n n ce fel si de u nd e
va proveni num rul m atem atic. E i asaz acest n u m r m atem atic
n tre n u m ru l ideal si cel se n z o ria l.31
O r , d ac el ar p ro v en i din m arele fi m icul , el va fi id en tic
cu n u m ru l ideal. (/A c e l filo z o f/ p resu p u n e c m rim ile sun t
1091 a alctu ite d in tr-u n alt m arele si micul.) Iar d ac se va sustine
c e diferit, se v a sustine e xisten ta m ai m u lto r elem en te. C ci
d ac p en tru fiecare /d in cele d ou n u m e re / p rin cip iu l este un
unu , unul /lu at ca p rin cip iu / va fi com u n pentru am bele. A tu n ci
treb u ie c e rc e ta t n ce fel aceste m u ltip le /e le m e n te / su n t unu
29 Frm ele nu accepta teorem e, deoarece eie nu se pot com bina

precum numerele matematice.
30 Entittile geom etrice, precum pnetele sau liniile, pot s se
ntretaie, sau s ocupe diferite poziii n spaiu sau n plan. E greu
de vzut cum s-ar putea presupune acelasi lucru n legatura cu
Frm ele care sunt imuabile $i mereu dentice cu sine.
31 C ritica este ndreptata m potriva lui Platon. Vezi Cartea Alpha
mare, nota 57.
si, d e o p o triv , este cu n e p u tin ti, c o n fo rm acelui filo z o f, ca

n u m ru l s fie g en erai altfel d e ca t din unu si din D ualitatea
indefinita. T o a te acestea su n t a b s u rd ititi!
Iar /c o n s e cin te le / in tra Tn co n flict cu eie Tnsele, cat si cu cele
ce su n t rezonab ile. $i se pare c i , Tn ceea ce le priveste, este vala-
b ili v o rb a lu n g i a lui S im o n id e . Ia r v o rb a lu n g i s e a m in i
cu aceea a slu g ilo r care nu spu n n im ic ca lu m ea.32
Si se pare c i principiile insele, m arele si micul, strig i de parca
ar fi s m u cite : eie nu p o t in nici un m o d s i g en ereze n u m ru l,
ci d o a r un /n u m i r / ca re este d ed u b larea unului.
E s te apoi ab su rd , sau mai d e g ra b i ap artin e im p osib ilu lu i,
s i se adm ita o generare a lu crurilor eterne. N u trebuie pus d eloc
lan d o ial d aca pitagoricienii a c c e p ti sau nu o generare. In tr-a -
d e v ir, ei spun deschis c i , od at constituindu-se unul, el p rovin e
fie din su p rafete, fie din c u lo a re , fie din sam an ta, fie din /a lte
ele m e n te / p e care su n t la i n c u r c i t u r i s i le n u m e a s c i; in d a ti
/s e n a ste / si p a rte a cea mai a p ro p ia ti /d e u n u / a n elim itatu lu i,
d e o a re c e ea este atrasa si d e lim ita ti de lim iti.
D ar, fiin d ci /p itago ricien ii/ e xp lici co n stitu ireaU n iv ersu lu i
si d rese s i v o rb e a s c i in term en ii filo zofiei n atu rii, este d re p t
c a ei s i fie e xam in ad in p r i v i l a /c o n c e p tu lu i/ de n a tu r i. D a r
a c e a s ti p ro b le m i nu tin e de tratatu l de fa ti. C a c i noi c i u t i m
p rin cip iile aflate in lu crurile im obile, astfel in cat treb u ie c e rc e -
tat si gen eza u n o r astfel de n u m ere /m o b ile /.
Capitolul 4
/P laton icien ii / n eag i existen ta generarli num rului im p ar33,
evid en t existan d o g en erare a celui p ar. U n ii cred c i p rim u l
/n u m i r / p ar provine din cantitti inegale, prin egalizarea marelui
32 Bergk, Poet. lyr., fr. 189. Slugile prinse asupra faptului se pierd
in explicatii lungi, dar far rezultat in convingerea stpnului.
33 In aritm ologia pitagorician, numerele impare erau conside
rate bune si aveau prioritate fat de numerele pare. D e aici, probabil,
faptul ca eie nu sunt generate.
524 M ETAFIZICA
si a m icului .34 E s te , asadar, n ecesar p en tru ei ca in egalitatea s

fie a n te rio a r egalizrii. D a r d ac /m a rele fi ! ar fi vesnic
egalizate, ele nu ar mai fi ingale an terior (n im ic nu este an terior
vesn icu lu i). D e u nd e este evid en t c ei v o rb e sc d esp re gen eza
n u m e re lo r nu n v ed erea unei an alize te o re tic e /r ig u r o a s e /.35
E x is t ap oi un im pas si un h o p pe care are -l tre c e cel ce
care este raportul ele-
v rea s c l to re a s c pe aceste d ru m u ri:
m entelor si alprincipiilor cu bnele si cu fru m osul ? C h estiu n ea
este u rm to a re a : o a re exist ceva p rin tre p rin cip ii pe care s-1
n u m im B n ele n sine si O p tim u l , sau n u , ci acestea sun t
gen erate u lte rio r ?
Se p are ca teologii au fo st de a co rd cu unii d in tre c o n te m -
p o ran i ca re c o n te st /e x is te n ta B in elui p rin tre p rin c ip ii/; ei
sustin c, p e m su r ce avan seaz n atu ra lu cru rilo r, ap ar si
bnele si fru m o su l. (E i p ro c e d e a z astfel, d and aten tie unei
d ificu ltti reale care ap are la cei ce sustin, p re c u m fac unii, c
1091 unni este principiti. A ce a st d ific ltate ap are nu din p ricin a
fap tu lui c p rin cip iulu i se a co rd binele ca a trib u t, ci fiindc
uniil este c o n sid r t p rin cip iu si este p rin cip iu n teles ca
elem en t, si fiin d c din unu p ro v in e n u m ru l.)
O r , p oetii cei vech i sustin, la fel, c d o m n e sc si c o n d u c nu
prim ele /d iv in it ti/ ap ru te /c n d v a /, p recu m N o a p te a , C eru l,
H a o s u l, sau O c e a n u l, ci Z e u s.36
A sa d a r, a c e sto r /p o e ti v e c h i/ li se n t m p l s v o rb easc
astfel, d eoarece stpnitorii lumii se schim b. Iar cei care, dintre
34 Desi A ristotel se referise la pitagoricieni, conceptul M arele si

M icul trim ite la scoala platonica.
35 P robabil c A ristotel are n vedere mai degrab un procedeu
didactic, curent se crede n scoala lui Xenocrate. La modul rigu-
ros teoretic nu se poate sustine c marele si micul sunt vesnic egalizate,
deoarece n acest fel ele nu ar mai putea s fi fost nicicnd ingal.
36 Evident, Zeus reprezint supremul Bine, iar domnia lui a nlocuit
domniile prim elor divinitti, precum Cerul, H aosul, sau Titanii. La
gnditorii mai trzii observ A ristotel lucrurile stau invers : nti
apare un principiu care reprezint Supremul Bine si care genereaz
restul lumii. Asemenea conceptii au putut fi influenzate de cosm o
gonia orfic, care vedea nasterea Lum ii dintr-un ou cosm ic perfect.
CARTEA NY (X IV ) 525
ei, v o rb e sc am e ste ca t d e o a re ce nu se e x p rim a pe d e -a n tregu l

n m od m itic, p re cu m P herecydes si altii, au adm is c Suprem ul
B in e este p rim u l p rin cip iu g en erato r. L a fcl /a u c o n sid r t/
M agii, iar d in tre n telep tii mai noi, E m p e d o cle si A n ax ag o ras.
Prim ul asaz Prietenia d rept element, n vrem e ce al doilea /s o c o -
teste d rep t p rin cip iu / In telectu l.
Iar d in tre gn d itorii care ad m it existen ta F iin te lo r m ob ile,
unii afirm a c Unul nsusi si Binele sunt identici? 7 E i au c o n
sid rt c F iin ta /B in e lu i/ este n cea mai m are m su r U n u l.
D a r aici in tervin e o dific ltate privi to are la m o d u l cu m tre-
buie co n sid e ra t c h e stiu n e a : ar fi, n tr-a d e v r, u im ito r d ac
p rim u lu i elem en t, care e etern si au to su ficien t, nu i-a r reveni
acest p rim atrib u t lu at c a bine, an u m e au to s u ficic n ta si sta-
b ilitatea < C H T r| p ia> . O r , el nu e din alt p ricin in co ru p tib il
si autosuficient, d ect p en tru c e Bine, n ct faptul de a sustine
ad evru l unui astfel de p rin cip iu este rezo n ab il. D a r a sustine
c U n u l este /c h i a r / acest p rin cip iu , sau d ac nu, e m car ele
m en t si elem en t al n u m e re lo r, devine im p osib il.
n tr-a d e v r, se p e tre c m u lte co n se cin te n cp lcu te, de care
ferindu-se, unii au refuzat /te o ria F o r m e lo r /; este v o rb a despre
cei care au adm is c U n u l este prim ul p rin cip iu si elem en t, dar
num ai al n u m ru lu i m atem atic. n tr-a d e v r, to a te unittile
devin B in e in trin sec. D e aici, m u lt ab u n d en t de b in e !38
n p lus, d ac F rm e le su n t n u m ere, to a te F rm e le sun t un
B in e in trin sec. S fie asad ar F o rm e p en tru o rice lu cru d o rit.
D a r d ae sun t F o r m e num ai p en tru lu cru rile bune, F rm e le
nu v o r fi Fiin te. D a c n s v o r fi F o rm e si aie F iin te lo r, toate
vietbile si p iantele v o r fi bune si la fel si cele ca re p articip /la
37 Parmenide si, apoi, Platon si scoala sa. Mai trziu, Plotin va

relua doctrina identittii dintre Bine si U nu, dndu-i o deosebit
amploare si plasnd U nul dincolo sau mai presus de Intelect si Fiinta.
38 D ac Unul este principiu suprem si el este identic eu Binele,
atunci fiecare U nitate va fi un Bine, ceea ce spune A ristotel cu iro
nie produce o prea mare abundent de Bine.
526 METAFIZ1CA
F o r m e /.39 T o a te aceste co n se cin te sun t ab su rd e. Iar elem en tu l

c o n tra riu /U n u lu i /, fie el m u ltim ea, fie inegalul, ori m arele si
ar fi rul in trin sec. (D e aceea un filo z o f s -a ferit s
asocieze binele cu U n u , ca fiind ceva n eccsar, d eoarece generarea
p rovin e din co n trarii, iar rul rep rezin t n atura m ultim ii.40 D a r
aldi sustin c inegalul rep rezin t n atura rului.) R ezu lt c toate
Iucrurile p articip la ru , cu excep tia U n u lu i in trin scc.41
1092 Ia r n u m erele mai cu rn d d ect m rim ile v o r p a rticip a la
/r u l/ n eam estecat, iar rul va fi locul <xl)pa> binelui42, va p a r
ticip a la d istru g ere si va tin de sp re d istru g erea /b in e lu i/. C ci
un co n trariu este elem entul d istru ctiv p e n tru cellalt co n trariu .
Iar dac Iucrurile stau p recu m am afirm at, anum e c m ateria
este o rice lu cru in virtu alitate, de pild, fo cu l in v irtu alitate
este m ateria focu lu i actu alizat, rul va f i chiar bin ele aflat in
virtualitate.
T o a te aceste co n se cin te ap ar, p e d e -o p arte, fiin d c acesti
filo zofi co n sid er c o rice p rin cip iu este elem en t43, pe de alt
p arte, ei co n sid er c c o n trariile su n t p rin cip ii44, de asem enea,
c U n u l este p rin cip iu si c n u m erele su n t F iin te p rim o rd iale,
sep arate, si F o rm e .
39 Exista si Fiinte rele pe lume. O r, dac Frm ele exist numai

pentru Iucrurile bune, Tnseamn c eie nu sunt Fiinte. Iar dac sunt
Fiinte, inseam n c toate Fiintele sunt bune.
40 Referire la Platon, crede Reale.
41 E o consecint inacceptabil pentru platonicieni, care consider
c Iucrurile bune au parte numai de bine, nu si de ru.
42 A ristotel foloseste termenul platonician de loc, prezent in
Timaios, 52b, pe care A ristotel 1-ainlocuit prin materie <>. -
tr-adevr, la Platon, este un receptacol sau un loc al arhetipului.
43 La Aristotel, cum am vzut, ratiunea final si miscarea sunt prin
cipii, dar nu si elemente.
44 La A ristotel, cum se vede, contrariile nu sunt principii, ci pro-
prietti ale unui substrat care este principiu.
Capitolili 5
D a c , prin u rm a re , este im p osib il si faptul de a nu aseza
b in d e p rin tre principi], dar si de a-1 aseza a co lo astfel, e d a r c
filo zofii resp ectivi nu au red at c o re c t p rin cip iile, nici F iin tele
p rim o rd iale. Se insala, in tr-a d e v r, cel care si rep rezin t p rin -
cipiile U n iv ersu lu i la fel p recu m su n t cele ale am m alelo r si ale
anum e c intotdeauna cele m ai desvrsite provin
p lan telo r,
din lucruri indeterm inate si im p erfette ,45 D e aceea /e i s u stin /
c la fel stau lu cru rile si in p riv in ta n aturii p rim e lo r en titti,
in cat U n u l intrinsec nu este un ce anum e /d eterm in at/. D ar sunt
/d e fa p t / p erfette principiile din care provin /an im alcle si pian
tele/. O m ul g en erea z p e om si nu sm nta este la inceput.
E ste ins ab su rd ca /a c e s ti f ilo s o fi/ s co n ce a p fo rm area
locu lu i c o n c o m ite n t cu cea a c o rp u rilo r m atem atice. In tr-a -
d ev r, locu l tine de existen tele individuale, m o tiv p en tru care
lu cru rile su n t separabile d up lo c, in tim p ce en tittile m a te
m atice nu su n t lo calizate. D e asem en ea, /e s te a b su rd / ca ei s
sustin c aceste c o rp u ri m atem atice su n t lo calizate, d ar ce
an u m e este locu l s nu spun.
A r fi treb u it ca cei care afirm c lu cru rile p ro v in din eie-
m en te si c p rim ele lu cru ri su n t n u m erele, dup ce au an alizat
in ce fel p ro v in e ceva d in tr-a ltce v a , s arate in ce fel n um ru l
p ro v in e din p rin cip ii. O a re p rin a m e s te c? D a r nu o rice este
am estecab il, m refer la ceea ce devine a ltce v a ; ar unul nu va
fi separabil, si nici n atu ra sep arata /n u va e x is ta /, asa cu m ,
to tu si, acesti filozofi o d o re s c .46
45 A ristotel c ritic i evolutionism ul lui Em pedocle sau A naxa

goras. D in accst punct de vedere, el este aproape de Platon, care nu
concepe c ceva mai aproape de perfectiune poate proveni de la sine
din ceva mai im perfect.
46 Dac Unul provine din amestecul unor principii-elemente (pre
cum Apa, Focul etc.), inseam n c el nu este o existent autonoma,
separabil de lumea m ateriali, asa cum respectivii filozofi platoni-
cieni o doresc.
528 MKTAFIZICA
O a re /n u m r u l/ va p rov en i din elem en te prin co m p u n ere,

p re cu m o silaba ? D a r atu nci e n ecesar / c a elem en tele c o m p o
n e n te / s p o sed e o p o zitie. la r cel ca re gn d este /n u m ru l/ va
gand d istin ct U n u l si m u ltim ea. A sad ar, acesta va fi n u m ru l :
u n itatea si m u ltim ea, sau U n u l si in egalu l.47
$ 1, de v re m e ce co m p u su l din elem en te p ro v in e u n eo ri din
elem ente ce sunt continu te, alteori nu, n ce fel este num rul ?
N u p o ate fi co m p u s din elem ente con tin u te d ect lu crai p en tra
care exist g en erare. O a re p ro v in e /d in e le m e n te / n felul n
care ceva p ro v in e d in tr-o sm n t ? D a r nu e eu p utin t ca ceva
s d erive din indivizibil.
O a re /n u m r u l/ p rov in e d in tr-u n c o n tr a r care nu su b zist
/n m o m en tu l aparitiei n u m ru lu i/ ?48 D a r c i t e au acest m od
1092 b de p ro v en ien t o au si din altcev a care su b zist. O r , d at fiind
c unii so co te sc pe U n u d rep t con trariu l m ultim ii, aldi d rep t
co n tra riu l inegalului, serv in d u -se de U n u ca de gal, n um ru l
ar p rea c p ro v in e din c o n tra rii. A r exista, asadar, un ce sub-
zistent, rep rezen tn d pe unul d intre cele d ou aspecte, din care
exista sau se naste /n u m ru l/.49
In plus, cu m de restul lu cru rilo r, c i te p ro v in din co n tra rii,
sau care co n tin co n trarii, sun t supuse pieirii, ch iar d ac ar p r o
veni din U n iv ersu l n treg /d re p t c o n tra riu / <kcv ic jk x v t f> ,
dar num rul nu este pieritor ?50 D espre acestea, ei nu spun nimic.
47 Num rul nu poate proveni din U nu si munirne, precum o sila-

b provine din literele com ponente. In cazul numrului, presupusele
elemente nu pot avea pozitie (ordine) si nici nu pot fi separate in
interiorul com pusului.
48 Asa cum provine ziua din noapte, de pild, sau caldul din rece.
Pentru Aristotel caldul actualizat provine din caldul virtual, care poate
fi rece actualizat.
49 Num rul ar proveni dintr-un substrat, precum forma are drept
substrat materia.
50 Lucrurile care provin din conlucrarea contrariilor, precum corpul,
armonia, zborul sgetii, au o pieire, in vreme ce numrul nu are asa
ceva. Deci el nu poate proveni din conlucrarea dintre Unu si multime,
luate drept contrarii, cum vor platonicienii.
Iar /elem en tu l c o n tra rili/ c o n tin u i sau n eco n tin u t isi n im i-

ceste co n tra riu l, de pild, U r a n im iceste am estecu l origin ar.
(D esi nu ar fi treb u it s se in tm p le asa, cci ea nu este c o n tra
riul a m estecu lu i.)
D a r lipseste an aliza resp ectiv si nu se spune m odul in care
n u m erele su n t rad u n ile de a fi ale lu c ru rilo r si ale existen tei:
o are c a lim ite, p re c u m su n t p u n ctele p en tru m rim i ? Si sunt
in felul in care E u ry to s a stabilii care este n u m ru l unui anum e
lucru ? D e pild, acest n u m r este al o m u lu i, cellalt al calu -
Iui, p recu m fac cei ca re aplic n u m erele la figuri triu n gh i,
p trat, in acest fel ei inch ipu ie form ele viettilo r cu p ietricele.51
Sau n u m erele su n t rad u ni fiind luate c a ra p o rtu ri, ce sun t
o arm on ie de n u m ere ? L a fel s fie si o m u l, si celelalte lu cru ri ?
D a r in ce fel sunt n um ere propriettile albul, dulcelc si caldul ?
C n u m erele nu su n t F iin t si nici nu su n t rad u ni de a fi
este raport <Xcr(oq>, iar num
ale F o rm e i e evident. C ci Fiinta
rul este m ateria /acestui raport/. D e exem p lu , F iin ta crnii sau
a osului este n u m r /in sensul c / su n t trei p rti de fo c si d ou
de p m n t. $i in to td e a u n a n u m ru l, o rica re ar fi, n u m r
an um ite lu cru ri, fie fo c, fie p m n t, fie u nitti ab stracte. D ar
F iin ta rep rezin t ra p o rtu l unei can titti fat de o alt cantitate
in co n fo rm itate cu rezu ltatul am estecului d in tre cele dou. O r,
acesta nu este d clo c un n u m r, ci un ra p o r t al co m b in atici de
n u m ere ce se refer la c o rp u ri, sau la o ric e altcev a.52
A sad ar, n u m ru l nu este ratiu n e de a fi eficient, nici
n u m ru l in g en erai, nici n u m ru l fo rm a t din u nitri. $i el nu
e nici m ateria, n ici fo rm a si esenta lu cru rilo r. Si nu este nici
fin alitatea lor.
51 Eurytos, un pitagorician, reprezenta form ele lucrurilor cu aju-

torul unor pietricele, apoi numra pietricelele $i rezultatul era nu
m rul lucrului respectiv.
52 Raportul, , reprezint esenta formal a lucrurilor. C u -
vntul pentru a-I desemna este identic cu cel care, adesea, desemneaz
la A ristotel definitia sau notiunea.
530 M ETAFIZICA
Capitolul 6
N e -a m p u tea n treb a si ce este b in d e, acela p rov en it din

n um ere, prin faptul de a rep rezen ta un am estec situt n tr-u n
num r, adic fie n tr-un n um r perfect, fie n tr-u n n um r im par.53
O r, eu nimic mai sntos nu e hidromelul amcstecat, luat
de trei ori cite trei parti /eu ap/, ci mai degrab ar foiosi dac
e luat far o proportie spedala, dar e apos, dect dac e con
sistent si ntr-o anumit proportie.
In plus, ra p o a rte lc c o m b in a tiilo r se reg sesc n ad u n area
n u m erelor, si nu n n um erele /n m u ltite /, de pild trei plus doi
si nu de trei ori d oi. C ci la n m u ltire , genul /lu c ru rilo r m u lti
p lc a te / treb u ie s fie id entic, astfel n c t p rod u su l fa c to rilo r
1, 2 , 3 treb u ie m su rat cu 1, iar p rod u su l fa c to r ilo r 4 , 5, 6 tre
buie m su rat cu 4. D e u nd e rezu lt c to ti fa cto rii se m so ar
cu aceeasi u n itate. 2 x 5 x 3 x 6 nu va fi, asadar, n u m ru l fo cu lu i,
si nici al apei 2 x 3 .
1093 a Iar d ac este n ecesar ca to ate lucrurile s p articip e la n um r,
este n ecesar s rezu lte m u lte lu cru ri d en tice, si n u m ru l s fie
id entic p en tru c u ta re , c i t si p en tru altceva. D a r o are acest
n u m r este cau za si lucrul exist din p ricin a n u m ru lu i, sau
legtu ra nu e d a r ? D e exem p lu : exist, /s p u n p ita g o ricie n ii/,
un n u m r al revolu tiei S oarelu i, un altul al L u n ii, un alt
n u m r pentru viata si vrsta fiecrui animai. C e op reste ca unele
d in tre aceste n um ere s fie p tra tice , aitele cu b ice, ltele egale;
iar aitele duble ? N im ic nu op reste, ci e necesar s rm nem la
acesti termeni, dac toate cele m prtsesc com uniunea numrului.
$i s-a accep tat c lucruri diferite ajung n stpnirea aceluiasi
n u m r, astfel n c t d ac p en tru u n d e lu cru ri revine acclasi
n u m r, acele lu cru ri a r fi d en tice n tre d e ca re ar avea aceeasi
fo rm de n u m r; de exem p lu , atu nci S oarele si L u n a a r fi
d en tice. D a r de ce sa fie /a c e s te n u m e re / rad u n i de a fi ?
53 Pentru pitgoricieni, anumite numere, cum ar fi fost patrul sau

zecele, erau considerate a fi sediul unor calitti morale, precum binele
sau rul.
E x is ta sapte v o cale, scala m u z ica l are sapte n ote <nx

XopSa T] p(a.ova>, su n t sapte stele in co n ste la d a P leiad elo r,
la sapte ani animalele isi pierd dindi (desi, unele da, aitele n u),
su n t sapte ero ii p lecati s c u c e re a s c T e b a . D a r oare, fiin d c
num rul /s a p te / are anum ite insusiri, de aceea eroii au fost sapte
la n u m r, sau de aceea c o n ste la d a P leiad elo r are sapte stele ?
Sau eroii /a u fo st s a p te / c o re s p u n z to r /c e lo r s a p te / p o rti ale
/c e t tii/ sau din alt m o d v , iar la con stelad e noi n um rm /sap te
s te le /, la C a ru l M a re n u m rm d o u sp re z e c e , iar aldi n u m r
m ai m u lte /s t e l e / ?54
D a t fiind in s c si literele E , XF , TL su n t n u m ite /d e unii/
c o n so n a n te , si, fiin d c co n so n an tele xu|a.cpo)viai> m u zicale
su n t trei la n u m r, si acestea fo n etice ar fi to t trei.55 D a r faptul
c ar p u tea fi n en u m rate alte c o n so n a n te /f o n e tic e / n u-i
p re o cu p . (Si p en tru T si n ar p u tea exista u n sin g u r sem n .)
la r d ac /e i a firm / c fiecare d in tre restu l c o n so n a n te lo r /H ,
Z , 4V este dubl si c nu e astfel nici o alt /lite r /, m o d v u l este
c, fiind trei p u ete de a rd cu la tie 56, S este ad ugat fiecruia
d in tre eie; de aceea su n t n um ai trei, si nu fiin d c consonartele
muzicale sunt trei. A sta, deoarece co n so n am ele /m u z ic a le / sunt
mai m ulte, in tim p ce com binatiile de litere nu p o t fi /d e ca t trei/.
A ce s ti p itag o ricien i seam n cu in terp retii lui H o m e r din
v ech im e, care ob serv au asem n ri m ici, d ar le neglijau pe cele
m ari. U n ii d in tre ei v o rb e sc d esp re m u lte astfel de lu cru ri: de
54 N u anum ite calitti intrinseci ale numrului sapte determina

ca diferite obiecte s fie cte sapte, ci alte motive, tinnd de context,
cum ar fi faptul c erau sapte porti ale Tebei sau c noi alctuim forma
constelatiei Pleiadelor astfel Inct ea s cuprind sapte stele. Magia
num erologic sugereaz A ristotel este o alctuire omeneasc si
nu se regseste in firea lucrurilor, pentru a alctui raduni de a fi.
55 Literele respective sunt duble in greac. Cuprinzand dou su-
nete care se rosteau impreun, eie erau asemuite consonantelor
m uzicale perfecte: octava, evinta si evarta. Cuvantul grec pentru a
denumi consonantelc fonetice (consoanele) si consonamele mu
zicale este acelasi : .
56 Labiala, dentala si guturala, care, la randul lor, puteau fi surde,
sonore si aspirate.
532 M ETAFIZICA
e xem p lu , afirm a c , existn d sun etele in term ed iare /c e d a u /

n on a si o c ta v a , si versul ep ic are s ap tesp rezece silabe egal
1093 b cu su m a a ce lo ra . E i disting n d re a p ta /c e z u r i i/ versului n ou
silabe, iar in stan g a o p t. $i m ai spu n c in tervalu l de la A la
2 / 2 4 de lite re / este egal cu in tervalu l d in tre n o ta cea mai de
jos si cea m ai n alt la flaut, in terval al cru i n u m r este egal
cu a rm o n ia C eru lu i.
T re b u ie Tns v z u t c nim eni nu ar avea g reu tti s in voce
sau s g seasc ascm en ea /c o r e s p o n d e n te / p rin tre en tittile
etern e, d up a ce le -a r descop eri si p rin tre cele p ieritoare. N u m ai
c n atu rile lu d ate ale n u m e re lo r si cele c o n tra re a ce sto ra si,
in gen eral, p ro p riettile aflate in c o rp u rile m atem atice, d espre
ca re unii filo zofi sustin c su n t ratiu n i ale existen tei, p ar, cel
p u tin c e lo r care le ce rce te a z , s se su strag /e x a m e n u lu i/.
(D in tre cele an alzate c in d n e-am referit la ratiuni, in nici un
fel vreu n a d in tre aceste naturi n u m erice nu este ratiune de a fi.)
E ste o realitate c acesti filozofi fac lim pede faptul c binele
ap artin e /n u m e r e lo r / si c n u m ru l im p ar, rectiliniu l, p tratu l
si puterile an u m ito r n um ere apartin seriei frum osulu i. E i /v d /
an o tim p u rile aso cate unui an u m it n u m r. Si alte caracteristici
pe care le c o le c tio n e a z din te o re m e le m atem atice au, to ate
acestea, /p u te re a c o re s p o n d e n te i/.57
la ta d e ce eie p a r a f i ntm plri: u nele co in cid en te sunt
toate lucrurtle ins au proprietti ce-si corespund
co n te x t a le ,
reciproc, $i fo r m e a z o unitate prin analogie. Intr-adevr, in
fieca re dintre categoriile a ceea-ce-este exist elem en tal
analogie: p re cu m rectilin iu l, in d o m en iu l lu n g im ilo r, c o re s -
p u n d e planu lui, in d om en iu l su p rafetei. Si p ro b ab il c im p a
ra i p rin tre n u m ere este ceea ce este albul p rin tre cu lo ri.
P e d easu p ra, num erele ideale nu su n t ratiu n ea de a fi a
arm on iilor m u zicale si a a lto r arm onii asem n toare (n u m erele
57 Platoniciem i erau tot mai tentati de speculatiile num crologice

si de idcea unor corespondente secrete Intre lucruri si fenomene,
bazate pe numere. Teoria va deveni tot mai in flu en ti In A ntichitatea
trzie, apoi In Renastere, idic In perioade de relativ regres al aristo-
telismului.
egale se d eoseb esc n tre eie prin fo rm a ; de asem en ea si im itatile

din in teriorul lo r )58. F ie si din acest m o tiv, nu treb u ie postulate
F o rm e le .
Iat, asadar, co n secin tele a c e sto r teo rii, /c e rm n vaiabile/
ch iar d ac s -a r m ai ad u ce si alte detalii. C t chin au n d u rat
/a ce sti filo z o fi/ cnd au d iscu t t gen eza n u m e re lo r si faptul
c nu au rcu sit cu nici un chip sa lege laolalt co n clu z iile lo r
nu sunt
p a r a fi o d o v ad a faptului c en tittile m a te m a tice
separabile de lucrurile senzoriale, d up cu m afirm unii gndi-
to ri, si c nu eie sunt principale / existenpei/.
58 N um erele ideale sunt Form e, adic unicate. Eie nu pot coopera

ntre eie pentru a form a armonule muzicale, deoarece Form ele nu
se pot amesteca ntre eie.
INDICE DE NUME
A C A D E M IA P L A T O N IC 7, A R C H Y T A S 315n, 452n
333 A R IS T IP P O S 117n, 474n
A F R IC A 174 A T E N A 7, 9, 65n, 174
A L C M A IO N 73 A U B E N Q U E , P IE R R E 1 7 ,17n,
A L E X A N D R IA 8 20, 46, 50, 241n, 541
A L E X A N D R U (D IN
A P H R O D 1 S IA S ) 11,2 1 B E Z D E C H I, S T E F A N 2 1 , 154n
A L E X A N D R U M A C E D O N 7, B O N IT Z , H . 50, 447n
8, 49
AM YN TA S 7 C A L L IP P O S 46, 430, 452n ,
A N A X A G O R A S 28, 54, 65, 453n, 454n
65n 66n, 67, 69, 69n, 79, 80, C H A L C IS 8
8 In, 84, 84n, 85, 90, 144, 164, C IC E R O , M A R C U S T U L L IU S
169, 171, 181, 181n, 379, 409, 8, 17
433, 433n, 434n, 444n, 445, C IO R A N , E M IL , 18
460, 480, 508, 525, 527n C O P E R N IC , N IC O L A I, 18,30
A N A X IM A N D R O S 27, 65n, C R A T Y L O S 32, 76n, 172n
82n, 365n, 433, 433n C R IL L Y , W .H , 14n, 50
A N A X IM E N E S 54, 65, 65n,
365n D A N T E 44, 448n
A N D R O N IC O S D IN D E M O C R IT 15, 19, 54, 70n,
R H O D O S 9, 10, 11, 12, 541 169, 170, 171, 298, 313, 433,
A N D R O N IC O S D IN 475
R H O D O S 9, 10, 541 D IO G E N E S L A E R T IO S 10,
A N S E L M D IN 73 n
C A N T E R B U R Y 35, 541
A N T IS T H E N E S 157n, 234, E G 1N A 196, 236, 237
235n, 318n E G IP T 58
A P E L L IC O N 9 E L I A D E , M IR C E A 18
536 IN D IC E DE NUME
E M P E D O C L E 54, 65, 65n, 66n, H U M E , D A V ID , 15

6 8 ,6 9 , 70, 7 9 ,8 0 ,8 1 n , 83, 83n, H U S S E R L , E D M U N D , 76n
99, 115, 124, 132, 133, 134,
153n, 17In , 195, 350n, 365n, IA M B L IC H O S 65n
433, 445, 525, 527n lO N E S C U , N A E , 18
E P IC H A R M O S 172, 502n IO S IA 17
E U C L ID E D IN M E G A R A
333n J A E G E R , W E R N E R l i n , 12,
E U D O X O S 46, 90, 430, 4 5 ln, 13, 14, 16, 16n,l 7, 20, 25, 25n,
452n, 453n, 480 46, 50, 51, 78n, 2 6 ln , 291n,
E U E N O S 196 447n, 450n , 476n
E U R Y T O S 529, 529n JA S P E R S , K A R L 15
F IL IP A L II-L E A 7 K R A E M E R , H .J. 493

K U H N , T H ., 30
G A L IL E I, G A L IL E O 18, 30,
395n L A M P S A C O S 65
G O R G IA S 325n, 476n L E IB N IZ , G .W . 15
G R A Y E F F , F E L I X 1 7 ,1 7n, 20, L E U C IP 54, 70, 70n, 444, 444n,
50, 542 445
L IC E U L 7, 8
H E C T O R 171, 171 n L U K A S IE W IC Z , J, 35
H E ID E G G E R , M A R T IN , 18, L Y C O P H R O N 325, 325n
344n
H E R A C L IT 32, 54, 6 5 ,65n, 76, M E G A R A 167, 333n
76n, 144, 156, 172, 172n, 181, M E L IS S O S 74
181n, 182, 404, 4 0 4 n, 4 0 9,420, M IL E T 64, 65n, 70n, 103n
420n, 475 M O S E 17
H ERM EA S 7 M Y T IL E N E 7
H E R M O T IM O S 67n
H E S IO D 68, 82, 131, 444n, N A T O R P , H A N S 76n
461 n, 542 N ELEUS 9
H E S Y C H IO S 12 N IC O L A E D IN D A M A SC 10
H IP P A S O S 65, 65n N IE T Z S C H E , F R IE D R I C H ,
H IP P O N 65n 18
H O M E R 1 7 1 ,2 1 5n, 448n,462n, N O IC A , C O N S T A N T IN 18,
531 49, 76n
INDICI- DE NUM E 537
O C E A N O S 64 P O L O S 56
O C T A V IA N , A U G U S T 10 P R O T A G O R A S 2 8 ,3 3 , 34,123,
O D E O N 174 123n, 1 2 8 ,128n, 1 4 4 ,1 6 2 ,162n,
164, 164n, 169, 1 6 9 n ,3 2 8 ,3 3 4 ,
P A R M E N ID E 32, 67, 67n, 68, 358, 364, 365, 365n, 405
74, 74n, 77, 77n, 87n, 88n, 135, P T O L E M E U 30
153n, 171n, 289n, 436n, 4 6 In,
479n, 508, 514, 515n, 525n R E A L E G IO V A N N I lOn, 11,
P A S IC L E S 12, 14 l l n , 13, 13n, 14n, 15, 16n, 20,
P A T Z IG , G . 13n, 51 2 1 ,2 5 , 51,71 n, 78n, 99n, 136n,
P A U S O N 347, 347n 149n, 154n, 155n, 161n, 171n,
P E N T A T E U H 17 202n, 204n, 241 n, 243n, 291 n,
PERG A M 8 347n, 364n, 406n, 476n, 491n,
P E R IC L E 65n
500n, 506n, 518n, 520n, 526n
P H E R E C Y D E S 525
R E IN E R , H A N S 11, l l n , 51
P H R Y N IS 104, 104n
R IC H A R D , M .D . 78n
P IT A G O R A 67n, 73, 73n
R O B IN 15, 16, 18, 51
P L A T O N 7, 9 ,1 4 ,1 5 ,1 8 ,1 9 , 20,
R O R T Y 32, 162n, 353n
2 8 ,2 9 , 30, 32, 33, 3 7 ,3 9 , 42, 44,
R O S S , D . 10, lOn, 11, 1 2 ,2 1 ,2 5 ,
48, 49, 54, 64n, 65n, 68n, 69n,
46, 51, 72n, 78n, 149n, 433n,
70n, 76, 76n, 77, 77n, 78, 78n,
447n, 506n
79, 80, 81n, 86, 87n, 88n, 92n,
95, 95n, 96n, 98n, 115, 125n,
S A IN T -H IL A IR E , B. 154n, 161n
134, 137n, 150n, 152n, 153n,
S IM O N ID E 61, 61n
155n, 174, 174n, 212, 235,
235n, 236n, 241 n, 246, 246n, S IM P L IC IU S 11,21
256n, 257, 267n, 273n, 280n, S IR A C U Z A 315n
286n, 290n, 297n, 315n, 331n, S O C R A T E 8 ,2 8 , 38, 56, 56n, 64,
333n, 340n, 349n, 365, 365n, 65 n, 69, 69n, 76, 89n, 91, 92,
406n, 4 1 2 ,432n, 4 3 6 ,4 4 4 ,444n, 92 n, 1 17n, 126n, 134n, 141,
447n, 448n, 450n, 451n, 452n, 141 n, 161, 163, 163n, 164,
460n, 465n, 476n, 482n, 483n, 182n, 205, 207, 207n, 2 4 In,
484n, 485n, 492, 500n, 502n, 242n, 256n, 262n, 269, 273,
503n, 510n, 515n, 516n, 518n, 273n, 279, 280, 2 8 6 ,2 9 0 , 290n,
522n, 252n, 526n, 527n, 297, 303, 318n, 333n, 376,
P O L A N Y I, M ., 29 376n, 435, 455, 464, 475, 475,
P O L I C L E T 191, 191n 476, 480, 503, 506n, 518n
538 IN D IC E DE NUME
S O C R A T E C E L T A N A R 290, T Y R A N N IO N 9
PB 542, 548
S O F O C L E 196, 196n V L A D U T E S C U , G H . 21, PB
S O R A B JI, R IC H A R D 13n, 51 542, 549
S P E U S IP P O S 7, 29, 258, 449,
450n, 465n, 482n, 491n, 499n, W H IT IN G , J. 5 1 ,2 8 0
500n, 502n W IT T G E N S T E IN , L. 146n,
S T A G IR A 7 159n
S T Y X 64, 133 W U N D T , M A X 14, 52
SU LLA 9
XEN OCRATE 7, 29, 432n ,
T E O F R A S T 8, 9 465n, 502n, 524n
T H A L E S 27, 54, 64, 64n X E N O P H A N E S 74, 74n, 172,
T H E T IS 64 549
T IM O T H E O S D IN M IL E T ,
103n, 104, 104n 2 E N O N D IN E L E A 74n, 135,
T R I C O T , J ., 2 1 ,5 1 136, 136n
CUPRINS
N o ta la editia a d o u a ................................................................... 5
L m u riri p rclim in are A n d rci C o r n e a ........................ 7
In te rp re ta re la M etafizica lu A ris to tc l
A n d rei C o rn e a ................................................................... 27
B ib liografie o r i e n t a t i v ............................................................. 50
C a rte a A lp h a m are ( I ) ................................................................... 53

C a rte a alpha m ic ( I I ) ..................................................................... 101
C a rte a B eta ( I I I ) ................................................................................ 111
C a rte a G a m m a (I V ) ........................................................................ 143
C a rte a D elta (V ) ................................................................................ 185
C a rte a E p silon (V I ) ........................................................................ 239
C a r te a Z e ta ( V I I ) ................................................................................ 253
C a r te a E ta (V I I I ) ............................................................................. 309
C a rte a T h c ta ( I X ) ............................................................................. 327
C a rte a Io ta ( X ) ................................................................................... 357
C a rte a K app a ( X I ) ........................................................................... 391
C a rte a L a m b d a ( X I I ) ..................................................................... 429
C a rte a M y ( X I I I ) ............................................................................. 463
C a rte a N y ( X I V ) ............................................................................. 507
In d ice de n u m e ............................................................................. 535

Aristotel Metafizica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aristotel Metafizica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9

Descrierea C IP a Bibliotecii Nationale

I. C o rn ea , A ndrei (tr a d .; pref.)

H U M A N ITA S, 2001, 2007, pentru prezenta versiune romaneasca

Aceast a doua editie a M etafizicii lui Aristotel reprezint

De asemenea, am revzut In cteva puete Interpretare la

I. V iata lui Aristotel

de pcripatcticieni data filozofilor aristotelicieni), n timp cc

II. O p era lui A ristotel

O pera lui Aristotel se divide in trei categoru: a) Lucrri

cerea Liceului. Spre dcosebire de opercle exoterice, lucrrilc

III. Titlul M etafizicii

este denumit de el fie prima filozofie < >,

1David Ross, Aristotel, Bucuresti, 1995 (numeroase editii in englez

tatele de fizic si le-a denumit pur si simplu corespunztor

IV. Probleme redactionale si de interpretare

Foarte multi interpreti moderni, mai inti de toti W erner

3 H ans R E IN E R Die Entstehung und ursprngliche Bedeutung

o unitate literar originar, indicata de un titlu originar si auten-

6 Idem , It is totally inadmissible to treat the elements com bined

cu Alpha, Beta si Gamma i se pare lui Jaeger problematica.

Ceva asemnntor se poate spunc si in legatura cu alte presu-

V. Consideratii generale asupra atitudinii m odernilor

Un sondaj efectuat printre mai multi studenti americani,

10 V. R ea le , I l concetto d i filo so fia p rim a...

c de mirare: pana la urm, se pare c orice persoan, chiar si

in afara unor circumstance istorice speciale, ceea ce a conferii

12 Lon R o b i n , G reek Thought an d the Origins o f the Scientific

unitar si coerent, despre o viziune filozofic integratoare,

15 Felix G r a y e f f , Aristotle an d his School. An inquiry into the

unde cei vechi mai aveau iluzii si se nselau, ai nostri stiu sa

17 Vezi acuzatia de gndire lineari discutati n savuroasa denun-

de inovatori si de creativi ea el, care nu s-a ferie sa polemizeze

ipoteze a d hoc. El trebuie citit cu atene, cu concentrare, as spune

VI. N o ta asupra prezentei traduceri

n elementele filozofiei sale si care i cunostea vocabularul de

versiunilor aristotelice. M a simt, de aceea, obligat s explic

riale. In acest context, am prfrt termenul Form , scris cu

su e mult mai transparent dac spunem c ,,o virtualitate se

La baza prezentei versiuni sta textul grec al monumentalei

18 J a e g e r , op. ct., p. 368.

O ricine se duce la doctor afl, si inc pe propria piele, deo-

Adversari lui Aristotel

cu mijloacele mitului. Filozofii care i-au urmat, de exemplu,

in schimb, numai retorici, adic arte ale persuasiunii si ale

principilor sau a ratiunilor d e a fi. (C u alte cuvinte, ea vrea

imanentain care noi trim. Incercarea Metafizicii, prin urmare,

Multiplicitatea sensurilor realittii

(x ov), are mai multe sensuri tate justifcate si importante

s-ar rezuma far rest la un flux continuu de senzatii si nici o

Aristotel stie ns c nu poate demonstra ca atare existenta

subiect, ceea ce de fapt conduce la suprmarea principiului noncon

noncontradictiei este fais , n-ar putea fi gndit sau comunicat.

U nde este Fiinta ?

fie cu elementelc naturii, precum focul, aerul sau apa, fic cu

Xcopicruv inseamn, in scns strici, separabil, sau separai.

Aristotel g t j v o X x j v posed autonomie si in acest sens, far a

termen la el pentru a spune forma". Aristotel utilizeaz ntr-un

animai, precum om " sau elefant. Diferenta, prin analogie

S observm, acum, c form a-Fiint este identificat de

1 Pentru modul de a traduce aceast expresie, vezi p. 22.

materiei cu forma nu-i altceva dect actualizarea, realizarea unei

sa posezi ambele si forma eficace presupus de actualizare,