Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al Iui Liviu Rebreanu, este un autor moralist, un

fin psiholog, un creator de tipologii. Intreaga creaie a lui Slavici este o pledoarie pentru
echilibru moral, pentru chibzuin i nelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni i
pstrarea msurii n toate, iar orice abatere de Ia aceste principii este grav sancionat de
autor.

Nuvela Moara cu noroc aprut n 1881 este realist, de factur psihologic prin
tematic, prin conflict interior, prin modaliti de caracterizare a personalui i de
investigare psihologic.
n nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor .
Fiind o nuvel psihologic, n Moara cu noroc de Ioan Slavici, conflictul central
este cel moral-psihologic, conflict interior al personajului principal, iar
n caracterizarea personajelor se utilizeaza tehnici de investigaie psihologic:
autoanaliza, monologul interior de factur tradiional i acela realizat n stil indirect
liber, scenele dialogate, nsoite de notaia gesticii, a mimicii i a tonului vocii.

Tema prezint efectele nefaste i dezumanizate ale dorinei de navuire, n

contextul societii ardeleneti de la sfritul secolului al XIX-lea. Aceasta are, de
asemenea, valoare etic si psihologic, dorind sa demostreze ca dorintele de
imbogatire/parvenire duc la declinul moral si spiritual al individului, iar in locul acestora
este recomandata, in maniera conservatoare, linistea colibei.

n primul rnd, perspectiva narativ este reprezentat de naratorul omniscient i de

naraiunea la persoana a III-a a unor fapte verosimile, la care particip personaje
puine, dar construite solid, cu puternice trsturi de caracter motivate de firea i
structura moral a fiecruia dintre ele. Modalitatea narativ se remarc, deci, prin
absena mrcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanarea acestuia de
evenimente. Alaturi de aceasta apare si tehnica focalizarii interne, deoarece povestitorul
omniscient imprumuta din autoritatea sa batranei, aceasta devenind vocea colectivitatii, a
sfatului batranilor, care in lumea rurala are autoritate deplina. De aici rezulta dimensiunea
moralizatoare a nuvelei, n cadrul creia se manifest un conflict interior(psihologic) i
unul exterior(social).

Subiectul este construit clasic, organizat pe momentele subiectului ,insa evitand

liniaritatea, in prim plan fiind plasat un personaj a carui evolutie va fi urmarita pe
parcursul operei. Expozitiunea operei il prezinta pe Ghita alaturi de familia sa,
infruntand situatia sociala si economica gri in care se afla. Nemultumit de statutul sau de
cizmar, in imposibilate de a asigura un trai decent familiei, el decide, impotriva sfatului
soacrei ,sa ia in arenda hanul Moara cu noroc .
Un timp afacerile prospera, iar familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu,
neprimitor, insa cu potential.

Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care va declansa
un sir de evenimente ,in urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare, si va
sfarsi tragic.

Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare in acest episod;se contureaza atat cel exterior
intre Ghita si Lica, cat si cel interior, al constiintei carciumarului.

Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este
vazut intr-o continua involutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile
necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand,
arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie in doliu si copilul sau sunt omorati , iar
toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul
Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il
insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe
Lica, ceea ce si face.

Conflictul interior dicteaza afirmarea celui exterior , stadiul in care se afla Ghiata il face pe
acesta sa isi doreasca o confruntarea cu Lica. Totusi, cel care va cadea in propria cursa va
fi Ghita, care,atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana pentru pcatul ei, iar apoi i
gsete sfritul de mna lui Raut, omul loial al smdului.

Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.

Acesta este punctul culminant al nuvelei, deoarece prezint pedeapsa data de destin
fiecaruia, pe masura faptelor. Pentru a dramatiza scena si a accentua ideea de final
grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator care cuprinde moara,
stergand urmele faradelegilor.

Astfel, toate conflictele romanului se termina, se mistuie in foc alturi de protagonisti,

lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul cu valoare de sentinta
finala.
Astfel, incipitul i finalul nuvelei se afl n raport de simetrie, deoarece nfieaz
drumul care ajunge la Moara cu noroc, locul desfurrii aciunii. Cuvintele rostite de
btrn ncadreaz desfurarea propriu-zis a aciunii, avnd rol de comentariu
moral: ''Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac-i aa vorba, nu bogia, ci
linitea colibei tale te face fericit''. Btrna este adepta pstrrii tradiiei. n finalul
nuvelei pune ntmplrile tragice pe seama destinului: ''Simeam eu c nu are s
ias bine; dar aa le-a fost dat''.

n al doilea rnd, datorita faptului ca avem de-a face cu o nuvela, nu actiunea, ci

personajele dau valoarea artistica scrierii.

Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, rotunde, fiind rezultate ale propriilor
fapte, actiuni si ganduri,actionand liber, neconstranse decat de forta destinului.
 Ghi este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. Destinul su
ilustreaz consecinele nefaste ale setei de navuire. Complexitatea i ''capacitatea
de a ne surprinde n mod convingtor'' fac din Ghi un ''personaj rotund''.
La nceput, Ghi este un om energic, cu gustul riscului, cizmar srac, el hotrte
luarea n arend a crciumii de la Moara cu noroc, pentru c dorete bunstarea
familiei sale i are capacitatea de a-i asuma responsabilitatea destinului celorlali.

Crciuma aduce profit, iar familia triete n bunstare i armonie. Apariia lui Lic
Smdul la Moara cu noroc, tulbur echilibrul interior al crciumarului. Cu toate c
i d seama c Lic reprezint un real pericol pentru el i familia lui, Ghi nu se
poate sustrage de la tentaia mbogirii. Indepartearea de nevasta, copii, il fac sa se
trezeasca singur, coplesit de regrete, de sete de razbunare, de manie, sentimente care,
inevitabil ,duc la crima. Aceste stari au fost induse de Lica Samadaul, personaj demonic,
aflat in relatie de dependenta cu Ghita, conducandu-l pe acesta pe drumul pierzaniei.

Modalitatea principala in observatia psihologica intreprinsa de Ghita este intospectia,

autoanaliza.Cand cade in patima banilor, isi da seama ca este o fire
slaba,autocaracterizandu-se: asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi fac daca e in mine ceva
mai tare decat vointa mea?!

Chiar si mediul influenteaza caracterul personajelor: asezata intr-o vale, Moara cu noroc
este incunjurata de locuri rele.

Chiar numele sugereaza un topos negativ, idee sustinuta de mentalitatea rurala (la
moara dracii macina sufletele),iar alaturarea calificativuluicu noroc nu face decat sa il
amageasca amarnic pe cel care vrea sa infrunte intelepciunea colectivitatii.

n opinia mea, autorul reuete s construiasc o oper realist foarte valoroas pentru
literatura romn, mai ales datorit personajelor bine conturate ce se afl n centrul
nuvelei. De asemenea, opera s-a bucurat de o larg apreciere critic. Mihai Eminescu
aprecia faptul c personajele acestor nuvele "nu numai c seamn n exterior cu ranul
romn, n port i vorb, ci cu fondul sufletesc al poporului, gndesc i simt ca el".

Prin urmare, opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel
psihologic deoarece are toate trsturile acestei specii literare: analizeaz conflictul
interior al personajului principal, urmrete procesul nstrinrii lui Ghi de familie i
urmrete degradarea moral a acestuia produs de ispita mbogirii.