Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
UNICEF
Asociatia RENINCO
Anglia i Tara Galilor Coordonatorul CES coala general - i autoritatea local de educaie
Nr. crt Anul colar Nr. elevi n colile speciale Nr. elevi integrai n scoli obisnuite
1 1999-2000 53.446 1.076
Nr. Anul colar Nr. elevi cu deficiene Nr. Elevi cu Nr. elevi cu Nr. elevi cu
Crt. mintale deficiene de deficiene de deficiene
vedere auz neuro-motorii
Implementarea acestei Strategii naionale presupune c Ministerul Educaiei, Cercetarii Tineretului si Sportului
(MECTS) va iniia i dezvolta parteneriate instituionale cu autoriti centrale care pot contribui la
realizarea obiectivului general i a direciilor de aciune.
Autoritatea Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului (ANPDC) este organul de specialitate al
administraiei publice centrale, cu personalitate juridic, aflat n subordinea Ministerului Muncii,
Familiei si Protectiei Sociale care rspunde de monitorizarea respectrii principiilor i drepturilor din
Convenia Organizaiei Naiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificat prin Legea nr.
18/1990, republicat, precum i de coordonarea i controlul activitii de protecie i promovare a
drepturilor copilului n Romnia.
Autoritatea Naional pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) este organul de specialitate al administraiei
publice centrale, cu personalitate juridic, aflat n subordinea Ministerului Muncii, Familiei i Protectiei
Sociale care elaboreaz politici i asigur monitorizarea i controlul respectrii drepturilor persoanelor
cu handicap.
Ministerul Sntii (MS), poate fi un partener cu deosebire n identificarea dizabilitilor i n procesul de
evaluare complex, multidisciplinar a copiilor cu CES.
Ministerul Administratiei si Internelor (MAI) poate contribui la capacitarea autoritilor locale n scopul
realizrii direciilor de aciune.
9. SURSE DE FINANARE NECESARE IMPLEMENTRII STRATEGIEI NAIONALE
Sursele de finanare necesare implementarii Strategiei naionale includ:
a) buget de stat;
b) bugete locale;
c) donaii i sponsorizri de la persoane fizice i juridice, n condiiile legii;
d) fonduri externe, rambursabile i nerambursabile.
Planificarea bugetului necesar realizrii msurilor prevzute n planul de aciune se face anual, pentru
anul urmtor i reprezint o condiionalitate a implementrii strategiei.
10. MONITORIZAREA I EVALUAREA STRATEGIEI NAIONALE
Implementarea direciilor de aciune stabilite n cadrul Strategiei naionale presupune un proces de
planificare multianual bazat pe obiectivul general, precum i pe resursele materiale, financiare i umane
disponibile.
Activitatea de monitorizare i evaluare are n vedere urmtoarele:
a) selectarea unor indicatori de performan pentru direciile de aciune;
b) dezvoltarea unor programe de cercetare asupra unor grupuri cu grad mare de risc;
c) identificarea punctelor slabe n procesul de implementare a Strategiei naionale i a soluiilor de
rezolvare;
d) realizarea unei baze de date unitar i integrat n domeniul CES.
Monitorizarea i evaluarea implementrii Strategiei naionale i a planului de aciune vor fi asigurate de
ctre MECTS, n colaborare cu toi responsabilii desemnai.
UNESCO (2009) propune cateva puncte importante recomandari, ingrijorari si provocari pentru promovarea educatiei
incluzive la nivelul intregului sistem de invatamant dintr-o anumita tara:
1. Analiza si diagnoza nevoilor trebuie sa preceada formularea de politici si planuri (recomandare).
2. Sunt necesare sisteme si metode de colectare a datelor, care sa documenteze politicile si practicile (recomandare).
3. Politicile si practicile trebuie sa evidentieze baza de drepturi umane a incluziunii in educatie (recomandare).
4. Politicile incluziunii pot avea o definitie neclara. Ele pot fi focalizate doar pe dizabilitate si cerinte (nevoi) speciale
(ingrijorare).
5. Alocarea de fonduri pentru invatamantul incluziv este o provocare.
6. Educatia incluziva este prezentata in principal ca un set de interventii separate, pentru diferite grupuri de persoane care
invata (ingrijorare).
7. Un sistem educational holistic necesita un circuit informational continuu intre profesionistii de la diferite nivele, ca si intre
scoli si familii (recomandare).
8. Accesul la cladirile si curriculum-ul scolar (provocare).
9. Ameliorarea calitatii in educatie nu se bucura de o atentie pe masura cresterii ratelor de acces in scoli (ingrijorare).
10. Reforma curriculara trebuie sa fie mai proeminenta si sa implice parteneri relevanti in dezvoltarea de curriculum nou si
revizuit (recomandare).
11. Formarea profesorilor este analizata adesea in detaliu, dar nu in contextul nevoii de promovare a diversitatii (ingrijorare).
12. Dezvoltarea capacitatii este relevanta la toate nivelurile sistemului de invatamant (recomandare).
13. Evaluarea si monitorizarea sunt necesare pentru a imbunatati planificarea si implementarea in educatie (recomandare).
Intrebari pentru politicile in favoarea incluziunii in educatie
In anul 2008 UNESCO a publicat pe site-ul sau (unesco.org/inclusive education) mai multe intrebari cu rol de orientare in
promovarea politicilor de incluziune:
In afara cifrelor, ce stim despre cei exclusi de la educatie?
Cum promoveaza educatia incluziva invatarea cu succes?
Care sunt principiile incluziunii?
Notiunea de incluziune este inca asociata mai ales cu copiii care au cerinte/nevoi speciale. De ce?
Cum trebuie sa se schimbe educatia (invatamantul) pentru a se acomoda tuturor elevilor?
Cum trebuie sa se schimbe curriculum-ul pentru a ameliora invatarea si a incuraja incluziunea tuturor elevilor?
Profesorii au un rol fundamental in promovarea invatarii. Cu toate acestea statutul lor si conditiile de lucru efective
fac dificila in multe tari ale lumii facilitarea incluziunii. Ce se poate face pentru a ameliora aceasta situatie?
Este posibila (rezonabila ca si costuri) calitatea educatiei?
Conduce o educatie de calitate catre societati mai incluzive?
Recomandarile UNESCO din 2009 () pleaca de la premisa ca incluziunea si calitatea sunt reciproce (interdependente).
Pentru a se promova si dezvolta sisteme mai incluzive exista cateva provocari pentru decidenti:
- schimbarea atitudinilor, ca premisa a politicilor publice eficiente;
- crearea unui curriculum incluziv;
- atentie (sporita) pentru profesori si mediul de invatare;
- sprijin pentru ciclul politicilor.
Plan minimal de actiune (unele directii de dezvoltare si reforma pentru invatamantul
cerintelor speciale in contextul educatiei incluzive) in perioada 2010 - 2015
evaluarea legislatiei, a structurilor si a practicilor scolare si curriculare pentru copii si persoane
cu CES in Romania (pe toate tipurile, nivelurile si formele de scolarizare existente potrivit
legislatiei actuale) din perspectiva educatiei incluzive;
revizuirea sistemului de evaluare la copii cu dizabilitati si alte cerinte speciale, in scopul
ameliorarii sistemului de identificare a cerintelor (necesitatilor) de sprijin si adaptare
rezonabila; pentru a ne putea raporta la evolutiile din Europa este necesara atat revizuirea
evaluarii sub toate aspectele (initiala de orientare scolara si alocare a resurselor formativa si
sumativa (la finalizarea unui ciclu de studii etc);
evaluarea si revizuirea sistemului actual de culegere a datelor despre elevii cu CES si alti elevi
care au nevoie de sprijin (in orice scoala);
evaluarea si revizuirea pregatirii initiale si continue a tuturor cadrelor didactice precum si a celor
specializate (cu psihopedagogie speciala, psihologie, pedagogie) in perspectiva accentuarii si
aprofundarii procesului incluziunii scolare, in contextul diversitatii crescande a elevilor din
scoli;
introducerea in formarea initiala si continua manageriala din intregul invatamant a unui modul de
educatie incluziva (atat in sens larg, cu accent pe promovarea diversitatii cat si cu refererire
focalizata la CES);
pregatirea si sprijinirea mai substantiala a scolilor si structurilor scolare generale care
promoveaza educatia incluziva;
stimularea si dezvoltarea cooperarii institutionalizate dintre scolile speciale si cele
generale, in favoarea cresterii calitatii a educatiei, in consonanta cu scopul incluziunii
depline;
diversificarea si consolidarea serviciilor educationale de sprijin din scolile generale
(ca statut si rol al profesorilor, ca specializare pentru unele grupuri de CES dificultati
de invatare, tulburari socio-afective si de comportament, echipe mobile etc);
constituirea unui sistem national de interventie timpurie (cat mai devreme posibil, de
indata ce o situatie de CES a fost identificata);
stimularea si sustinerea evolutiilor (dezvoltare-restructurare) din scolile speciale pe
doua directii de baza:
- adresarea educationala si compensatorie a unor copii care prezinta cerinte mai
complexe (cu deficiente asociate si/sau profunde, cu autism, surdocecitate, cu boli rare
etc);
- dezvoltarea rolului de centru de resursa pentru scolile generale si comunitate;
constituirea de parteneriate viabile, in favoarea optimizarii educatiei pentru persoane cu
dizabilitati si alte cerinte educationale speciale, dintre:
autoritatile si agentiile judetene si locale;
scoala si familie, comunitatea locala.
extinderea preocuparilor scolii si a celorlati factori educationali si de interventie la
persoane cu dizabilitati, prin:
proiectarea si implementarea unor planuri de tranzitie la aceste persoane, catre viata
sociala si profesionala;
explorarea de masuri si solutii de interventie educationala si vocationala
compensatorie, pentru persoanele care dobandesc o dizabilitate la varsta adulta.
cercetarea-dezvoltarea institutionalizata, focalizata pe explorarea de solutii cat mai
incluzive de scolarizare, de sprijin si compensare pe toate directiile necesare, in maniera
eficienta si eficace, in beneficiul persoanelor cu CES si a tuturor celor care invata.