a j jota r ere

b be k ka rr ere doble
c ce l ele s ese
ch che ll elle t te
d de m eme u u
e e n ene v uve
f efe ee w uve doble
g ge o o x equis
h hache p pe y i griega
i i q cu z zeta

EL ALFABETO ESPAOL = Alfabetul spaniol

Vocalele spaniole, att cele deschise (abiertas sau fuertes): a, e, o ct i cele nchise
(cerradas sau dbiles): i, u se pronun, n general, ca vocalele romneti:a,e,i,o,u.
Ex: casa (cas), banco (banc), mesa (mas)

n pronunarea consoanelor, ntre spaniol i romn apar o serie de diferene mai

profunde. Pronunarea corect sau incorect a unora dintre consoane poate afecta sensul
cuvntului, de aceea vom insista mai ales asupra acestor sunete.

Literele B i V reprezint grafic acelai sunet, care, n funcie de contextul fonic (de
poziia literei n cadrul cuvntului) se pronun n dou feluri. Astfel, b, v la nceputul
cuvintelor sau dup consoanele m i n se pronun ca b romnesc.
Ex: bueno (bun), verano (var), vapor (vapor), tambin (de asemenea).
n celelalte cazuri se pronun mai slab, cu buzele foarte apropiate, fr ns s se ating:
abril (aprilie), avispa (viespe).

C + a, o, u sau urmat de o consoan se pronun ca n romn.

C + e, i se pronun s, rostit cu vrful limbii ntre dini, asemntor sunetului englezesc
din cuvntul think. Ex: ceniza(cenu),cero(zero), cereza (cirea), ciruela (prun).

Grupul CH se pronun apropiat de sunetele romneti c + e, c + i din cuvintele ceap,

cer, cinste. Ex: muchacho (biat), coche (masina).
Observaie: La desprirea n silabe, grupul ch este considerat o singur liter i deci nu e
poate despri: mu-cha-cho.

G + a, o, u se pronun ca n limba romn;

G + e, i se pronun ca un h romnesc, ceva mai tare, aproximativ la fel ca sunetul din
cuvintele romneti: han, hrean. Ex: gemelo (geamn), gnero (gen), gigante (gigant).
GUE, GUI se pronun ca n romnete: ghe, ghi. Ex: guerra (rzboi), guinda (viin).
Cnd vocala u are ns trem (trema sau diresis) () pronunarea este gue: vergenza
(ruine).

H n limba spaniol, dei apare n scris, nu se pronun: Ex: haber (a avea), hijo (fiu).

J naintea oricrei vocale (a, e, i, o, u) se pronun ca sunetul romnesc h, ceva mai tare,
ntocmai ca g + e, i. Ex: jamn (unc), jefe (ef), jinete (clre).

LL se pronun ntocmai ca suntel italienesc din cuvintele figlio, giuglio, adic asemenea
unui l urmat de un i foarte scurt, aa nct s nu se aud sunetul li, ci un l muiat. Ex:
caballo (cal), gallo (coco), gallina (gin).
Observaie: La desprirea cuvintelor n silabe grupul ll e considerat o singur litera: ga-
lli-na.
se pronun ca sunetul din cuvintele franuzeti cognac, vigne sau italieneti: giugno,
bagno, asemenea unui n urmat de un i scurt astfel nct s nu se aud sunetul ni ci un n
muiat. Ex: nio (copil), maana (mine), seal (semnal).

Q se ntlnete numai n grupurile qui, que i se pronun ca sunetul din grupurile

romneti che, chi. Ex: queja (plngere), queso (brnz), quien (cine).

R n interiorul cuvntului, se pronun ca n romn. La nceput de cuvnt sau precedat de

consoanele l, n, s se pronun cu mai multe vibraii. La fel se pronun cnd e dublu (-rr-),
n poziie intervocalic. Ex: radio (radio), rico (bogat), roco (rou).
Observaie: La desprirea cuvintelor n silabe, r dublu e considerat o singur liter: fe-
rro-ca-rril.

X se pronun cs n poziie intervocalic i ca un s cnd e urmat de o consoan. Ex:

examen (examen), exacto (exact), texto (text), textil (textil), explicar (a explica).

Y se pronun ca un i propriu-zis numai cnd este conjuncie: y (i). n poziie final, se

pronun ca n cuvintele romneti: doi, noi. Ex: ley (lege), voy (merg).
n poziie iniial, intervocalic sau dup consoanele l, n se pronun ca un i consonantic,
asemntor cu un i muiat, ca n cuvintele romneti iat, iar. Ex: ya (deja), mayo (mai).
Acest sunet se red uneori n scris i prin grupul hi- numai n diftongul hie: hierro (fier).

Z, n orice poziie, se pronun ca un s rostit cu vrful limbii, ntre dini, ntocmai ca c +

e, i. Ex: izquierda (stnga), zorra (vulpe), zumo (zeam), capaz (capabil).
Important! Insemnarile facute anterior corespund spaniolei peninsulare, adica cea
vorbita in Spania; exista, in orice caz, doua mari asa-numite variante ale spaniolei
(variantes del espaol), una peninsulara si alta specifica spatiului american, care, la
randul lor, inregistreaza subvariante. Diferentele spaniolei vorbite in America Latina se
manifesta atat la nivel fonologic (cea mai importanta ar fi, in acest sens, pronuntarea lui Z
si a lui C+E/I ca simplu S, fenomen denumit seseo), cat si la nivelul lexicului, sau
morfo-sintactic. La unele din aceste diferente vom incerca sa ne referim pe parcursul
acestui material.