GRINDA

Grinda este un element structural, orizontal sau înclinat, liniar (b,h<<<L), solicitat
preponderent la încovoiere. Grinzile, în cadrul structurii de rezistenţă a unei construcţii, în funcţie
de tipul ei, pot îndeplini mai multe sarcini. Tipurile de grinzi folosite în componenţa structurilor
construcţiilor sunt:
a) Grinzi de cadru Principale
Secundare
b) Centuri
c) Buiandrug
d) Rigle de cuplare
e) Pane, căpriori şi cosoroabe
f) Grinzi de fundare

Grindă este solicitată preponderent la încovoiere. Pe lângă încovoiere, grinda mai este
solicitată la forţă tăietoare şi uneori la forţe axiale şi torsiune. Apariţia solicitărilor de întinderea şi
torsiunea în grinzi presupune luarea unor masuri speciale.

- Grinzile sprijină (se descarcă) pe diafragme, stâlp şi pe alte grinzi.

Figura 1. Elementele care se sprijină pe grinzilor

- Pe grinzi sprijină (se încarcă de la) planşee, alte grinzi şi chiar stâlpi şi pereţi.

Figura 2. Elemente care sprijină pe grinzii.

a) Grinda de cadru poate fi realizată din metal, lemn, beton armat, beton precomprimat, în
sistem monolit sau prefabricat şi îndeplineşte următoarele sarcini:
- susţine planşeele;
- asigură conlucrarea stâlpilor;
- transmite elementelor structurale verticale încărcările „culese” de la planşee.

Grinzile de cadru se pot clasifica, după tipul elementelor pe care reazemă, în:
Grinzi principale - reazemă la ambele capete pe stâlpi;
Grinzi secundare - reazemă la minim un capăt pe o altă grindă
Pe grinzi pot rezema planşee, alte grinzi şi în cazuri excepţionale stâlpi şi pereţi.

1
 b) Centura – grinda realizată beton armat, cu rezemare continuă pe zidărie, şi îndeplineşte
următoarele sarcini:
- susţine planşeele;
- asigură fixarea perimetrală a planşeelor (rezemare sau încastrare);
- asigură confinarea şpaleţilor de zidărie;
- transmite zidăriei încărcările „culese de la planşee”
Centura este o grindă mai „slabă”, dimensionată şi armată de obicei constructiv. Se realizează
obligatoriu la nivelul planşeelor şi uneori şi la niveluri intermediare pentru a micşora înălţimea
şpaleţilor de zidărie.

c) Buiandrug – element de construcţie alcătuit dintr-o grindă aşezată deasupra unei porţi, a
unei uşi, a unei ferestre etc. pentru a susţine porţiunea de zidărie de deasupra acestora.

d) Rigla de cuplare – este o grindă realizată beton armat între diafragme de beton armat, cu
rol de a asigura conlucrarea acestora în planul lor.

e) Pane, căpriori şi cosoroabe – elemente structurale ale acoperişurilor de tip şarpantă.

- Pane – grinzi de lemn dispuse longitudinal şi rezemate pe popi.
- Căpriori – grinzi de lemn dispuse după linia de cea mai mare pantă şi sprijină elementele
secundare ale acoperişului (astereală, şipci).
- Cosoroabe sau babe – grinzi de lemn dispuse pe zidurile exterioare ale construcţiilor,
ancorate din loc în loc pe centura zidăriei, pe care reazemă căpriori.

f) Grinzile de fundare sunt realizate din beton armat, în sistem monolit sau prefabricat şi
îndeplinesc următoarele sarcini:
- susţin zidăriile de închidere de la parter;
- asigură conlucrarea fundaţiilor independente sub stâlpi.

I) PREDIMENSIONARE GRINDĂ
1) BETON
- Predimensionarea secţiunii grinzilor:

- Grinda principala
h gr = l/(8÷10) valorile se vor rotunji la multiplu de 50mm.
b gr = h gr (1/3÷2/3)
- Grinda secundară
h gr = l/(10÷15) valorile se vor rotunji la multiplu de 50mm.
b gr = h gr (1/3÷1/4)
Deschidere [m]
Grinzi cu inimă plină monolite <15
Grinzi cu inimă plină prefabricate < 15 -18
Grinzi cu zăbrele 18 - 24
Arce 24 ….. 100

Experienţa de proiectare recomandă ca săgeţile să fie limitate la max. 1/10 din deschiderea arcelor circulare
(uzual, se folosesc valori între 1/5 ... 1/8), iar pentru arce cu săgeţi mari (1/4 ... 1/2 din deschidere) forma
parabolică este singura indicată.

2
 h
Forma riglei Cadre cu o Cadre cu mai multe
deschidere deschideri
Dreaptă l/10 ... l /12 l /12 ... l /16
Frântă, fără tirant l /12 ... l /16 l /10 ... l /18
Frântă cu tirant l /16 ... l /20 l /16 ... l /24
Curbă, fără tirant l /18 ... l /24 l /18 ... l /30
Curbă, cu tirant l /30 ... l /35 l /30 ... l/40

- Lăţimea secţiunii dreptunghiulare (b) este, de obicei, egală cu h/3 ... 2h/3;
- Înălţimea secţiunii transversale a stâlpilor marginali, la cadrele cu un singur nivel, se ia egală cu aprox.
60% din înălţimea secţiunii riglei, iar pentru stâlpii centrali, cu 50% din înălţime secţiunii riglei;
- Lăţimea secţiunii stâlpilor este, de obicei, egală cu lăţimea riglei.

- Predimensionarea armăturilor grinzilor:

- Predimensionarea armăturii longitudinale:

*diametru minim – 12mm. Pentru Pc52 si Pc60

*distanţa minimă între bare – d = 25mm.
*distanta maximă între bare – d = 200mm.
* Numărul minim de bare – 4 pentru secţiune patrulateră
– 6 pentru secţiune circulară
* Procente de armare – p mediu = (0.8 ÷ 2)%

- Predimensionarea armăturii transversale:

*diametru minim – 6mm. pentru h grindă <800mm.
– 8mm. pentru h grindă >800mm.
*diametru etrier – φ etr = (1/4) φ a
*număr de laturi ale etrierilor – 2 pentru b grinda <400mm.
– 4 pentru b grinda >400mm.
* distanta între etrieri – d ≤ 100mm.
– d ≤ h/4
– d ≤ 15 φ etr
* Procente de armare transversală – p total ≥0.2 %
* acoperirea cu beton a armăturilor a = (10÷50)mm

b) Grinzi cu zăbrele din beton armat

3
 - L = 15 ÷ 30m ; L/a = 10÷12m ; L/b = 6÷9m
- α = 350÷ 500
- p = 10 ÷ 15%

2) METAL
- Predimensionarea secţiunii grinzilor:
a) Grinzi cu inima plină
- Profile cu pereţi subţiri
- h = 120÷300mm ; L = 3 ÷ 12m ; L/h = 25÷35m
- sensibilităţi: săgeată, flexibilitate după axa minoră
- Profile laminate late
- h = 100÷500mm ; L = 6 ÷ 14m ; L/h = 20÷30m
- sensibilităţi: săgeată
- Profile laminate înalte
- h = 200÷1000mm ; L = 6 ÷ 60m ; L/h = 18÷26m
- sensibilităţi: săgeată, voalarea talpă superioară

b) Grinzi cu zăbrele din metal

- Ferme

- L = 8 ÷ 20m ; L/h = 5÷10m; - L/h = 2÷4m;

- p min = 10 ÷ 15%
- sensibilităţi: săgeată, voalarea bare

- Grinzi cu zăbrele propriu-zise

- L = 12 ÷ 75m ; L/h = 10÷15m

- sensibilităţi: săgeată, voalarea bare

c) Grinzi cu inimă expandată

- L = 6 ÷ 18m ; L/h = 10÷18m
- sensibilităţi: săgeată, voalare inimă

3) LEMN
- Predimensionarea secţiunii grinzilor:
a) Grinzi cu inima plină
- h = 100÷500mm ; L = 6 ÷ 10m ; L/h = 20÷30m
- sensibilităţi: săgeată
b) Grinzi cu zabrele din lemn
4
 - h = 1500÷3000mm ; L = 40 ÷ 80m ; L/h = 8÷10m
- sensibilităţi: săgeată, flexibilitate după axa minoră
c) Ferme
- h = 1200÷2000mm ; L = 20 ÷ 30m ; L/h = 4÷60m
- sensibilităţi: sunt necesare foarte dese (600mm)
d) LLÎ
- Grinzi propriu-zise
- h = 180÷400mm ; L = 30m ; L/h = 15÷20m
- Grinzi chesonate
- h = 200÷2000mm ; L = 6 ÷ 20m ; L/h = 10÷15m

II. DEFINIŢII, NOMENCLATURA, FORME

0 structură geometric indeformabilă, alcătuită din bare prinse între ele la capete
prin articulaţii şi destinată să suporte un sistem de sarcini aplicate numai in articulaţii
(noduri), este numită, in tehnica construcţiilor, grinda cu zabrele. Asemenea structuri
pot fi spaţiale sau plane. Atât barele cât şi încărcările grinzile cu zăbrele plane sunt
în acelaşi plan.
Barele din care se compune grinda cu zabrele sunt aproape totdeauna drepte şi
se consideră că lungimea acestor bare este constantă (bara cu lungime invariabilă).
Punctele de intersecţie ale axelor barelor se numesc noduri si articulaţiile se considera
centrate în aceste noduri. În realitate, în cele mai multe situaţii, axele barelor nu
concură riguros în nodul teoretic din schema de calcul static iar legătura barelor la
nod nu este o articulaţie perfectă.
Grinzile cu zăbrele realizate din metal sunt cele mai apropiate de grinzile cu
zăbrele teoretice. La acestea, pentru realizarea nodurilor cât mai apropiate de nodurile
ideale este necesară foarte adesea o piesă suplimentară numită guseu. Guseul este
piesa de care se prind capetele barelor cu nituri, buloane sau suduri (fig. 1).

GUSEU

S-a încercat realizarea grinzii cu zabrele pentru poduri metalice, cu articulaţii

ideale la noduri, însă s-a dovedit că datorită frecărilor şi ruginirii, acestea nu
funcţionau ca articulaţii perfecte. La construcţiile din lemn apar câteva probleme care
fac ca grinzile cu zăbrele sa nu ˝funcţioneze˝ perfect. Printre aceste probleme sunt:
barele tălpilor trec continuu prin noduri, barele se leagă destul de rigid, prin îmbinări
bine ajustate (praguri, cepuri, crestături etc.), buloane, cuie, scoabe, piese metalice
speciale etc. Construcţiile de beton armat au nodurile complet rigide, fiind turnate
monolit împreună cu barele; deci teoretic nu există grinzile cu zăbrele realizate din
beton armat. În proiectare de fapt, la calculul grinzilor de beton armat, ca şi al celor
metalice mai importante, în etapa de predimensionare, se aplică ipoteza articulaţiilor
perfecte la noduri, însă se adaugă apoi şi eforturile secundare, datorate rigidităţii
5
legăturilor de la noduri; evaluarea acelor eforturi secundare se face prin metodele de
rezolvare a sistemelor multiplu static nedeterminate.
În ceea ce priveşte aplicarea sarcinilor numai la noduri, intervine şi aici o
aproximaţie: neglijarea cel puţin a greutăţilor proprii ale barelor, a presiunii vântului
(la poduri) etc. sarcini inevitabil distribuite continuu de-a lungul barelor. Aproximaţia
este însă admisibilă, considerând că in genere greutăţile barelor sunt relativ mici în
raport cu sarcinile concentrate de la noduri; pe de alta parte, atât sarcinile continue cât
si eventualele alte sarcini ce acţionează transversal pe bare, pot fi înlocuite la calcule,
cu componentele lor de la capetele barelor, ţinând apoi seama, separat, de efectele lor
de încovoiere.
Aşadar, definiţia grinzilor cu zabrele cuprinde implicit admiterea, pentru calculul lor
static, a următoarelor ipoteze simplificatoare:
— nodurile sunt articulaţii perfecte;
— barele sunt drepte, perfect axate in nodurile teoretice si au lungimi invariable;
— sarcinile acţionează numai la noduri, ca forte concentrate.
Grinzile cu zabrele sunt mult folosite în construcţii, ca grinzi principale la poduri şi la
poduri rulante, la macarale turn, la stâlpi şi la grinzile de rezistenta ale halelor şi ale
altor construcţii industriale, la acoperişuri etc.
Grinzile cu zabrele se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii în diferite categorii.
A)După modul de rezemare, grinzile cu zabrele pot fi:
- simplu rezemate, când au un reazem simplu (mobil) şi altul articulat (reazem
fix) (fig. 2);
- în consola (fig. 3);

F1
B

F2
F2
A
VA VB
F2

Figura 2 Figura 3

- continue, când au mai multe reazeme, dintre care cel puţin unul trebuie sa fie
articulaţie (fig. 4);

F 1
F 2 F 3

VA VD
VB VC

Figura 4
- arce, dacă poziţia reazemele determină reacţiuni înclinate produse de sarcinile
verticale (fig. 5);

6
 arce articulate, dublu articulate (fig. 6a), triplu articulate (fig. 6b)
F2
F1

FN
F1
F2
a
FN F2
VA F1 VB
FN
VA
VB
b
VA VB

Figura 5 Figura 6

arce încastrate (fig. 7), (când au capetele prinse în articulaţii fixe.)

F2
F1

FN

VA VB'
VA' VB

Figura 7

Barele de pe conturul grinzii, situate la partea superioara, formează ta1pa

superioară, iar cele care o conturează la partea inferioară, formează talpa inferioara.
Barele care leagă între ele nodurile celor doua tălpi se numesc în general zabrele (de
unde si denumirea de grinda cu zăbrele); cele verticale se numesc montanţi, iar cele
înclinate, diagonale.
B)După forma tălpilor, grinzile cu zabrele se clasifica în :
- grinzi cu tălpi paralele (fig. 8);
a d

b e

c f

Figura 8
- grinzi cu tălpi poligonale (fig. 2);
7
 - grinzi cu tălpi curbe, când nodurile de la una din tălpi sau de la amândouă
sunt situate pe o curba (barele între noduri rămânând drepte); se disting astfel:
grinzi parabolice, care au nodurile uneia din tălpi pe o parabola (fig.
9);

VA VB

VA VB

Figura 9a Figura 9b

grinzi semiparabolice (fig. 10), care au o talpa parabolică, dar la

capete au montanţi verticali;

VA VB

Figura 10
grinzi lenticulare (fig. 11) cu ambele tălpi curbe;

VA VB

Figura 11
- grinzi în arc (fig. 5,6,7).

C)Desenul format de zabrele influenţează modul de calcul al eforturilor din bare şi

constituie un criteriu de clasificare a grinzilor cu zabrele:
1)grinzi cu sisteme simple de zabrele, formate prin juxtapunerea unor triunghiuri
ale căror suprafeţe nu se suprapun. Astfel: grinzile cu zabrele sistem triunghiular au
numai diagonale, fără montanţi (fig. 2 si 8 f);
grinzile cu zabrele sistem dreptunghiular au montanţi şi diagonale, între zabrele
formându-se triunghiuri-dreptunghice (fig. 8, a şi b, 9a şi b şi 10);
grinzile cu diagonale în K (fig. 8 e).

8
 2)grinzi cu sistem compus de zabrele: pe lângă un sistem simplu, numit sistem
primitiv, mai au şi sisteme suplimentare de zabrele (fig. 12 ).

Figura 12

3)grinzi cu sistem complex de zăbrele: alcătuirea sistemului de zabrele nu se

încadrează în nici una din categoriile precedente; de multe ori sistemul zăbrelelor
rezultă din combinarea sau suprapunerea mai multor sisteme simple.
Astfel: grinzi cu zabrele sistem triunghiular dublu (fig. 13);
grinzi cu zăbrele sistem dreptunghiular dublu (fig. 14)

Figura 13 Figura 14

grinzi cu zabrele cu diagonale în cruce (fig. 8c);

grinzi cu zabrele cu diagonale multiple (fig. 8d)
D)Grinzile cu zăbrele utilizate ca schelete de rezistenţă pentru acoperişurile clădirilor
se numesc ferme; la nodurile tălpilor lor superioare se reazemă panele acoperişului;
distanta între aceste pane fiind în mod curent 1,5  3 m, ea determină poziţia nodurilor
şi desenul zăbrelelor.
Ferma triunghiulară simpla (fig. 15) se utilizează la deschideri mici şi poate fi
realizată din lemn sau din metal.

Figura 15

9
 Ferma de tip german din figura 16, pentru deschideri de 8—12 m, poate fi de
asemenea alcătuită din lemn sau din profile metalice, sau combinat: barele
comprimate, din lemn, iar cele întinse din profile metalice.

Figura 16

Ferma Polonceau (fig. 17, a, b) poate fi folosită şi pentru deschideri mici si

pentru deschideri mari.

Figura 17
Ferma de tip englezesc (fig. 18) are montanţi verticali şi diagonale înclinate;
talpa inferioara poate fi poligonală sau dreaptă

a b

Figura 18

10
 Fermele cu contrafişe si montanţi intermediari, pentru susţinerea panelor
acoperişului, pot avea forme şi desene variate (fig. 19).

a b

Figura 19
Fermele cu o singură pantă, pentru astfel de acoperişuri, pot fi simplu
rezemate, sau încastrate la un capăt (fig. 20, a si b).

a b

Figura 20

Prin legarea a doua grinzi cu zabrele se pot alcătui grinzi sau cadre cu trei
articulaţii şi cu tirant (fig. 21); ele se comporta ca o ferma simplu rezemata.

Figura 21
Din grinzi cu zabrele, articulate, se mai alcătuiesc cadre static nedeterminate,
cu doua articulaţii (fig. 22) precum si cadre static determinate cu trei articulaţii, fără
tirant (fig. 23). Aceste tipuri de cadre comporta împingeri orizontale ce trebuie
preluate de fundaţii.

11
 Figura 22 Figura 23

Alte tipuri de grinzi cu zabrele sunt denumite după numele primului proiectant
sau după simbolistica formei (fig. 23).

G rinda H ow e G rinda P ratt

G rinda W arren G rinda W arren rom bica

G rinda B altim ore G rinda in "C ocoase de cam ila"

G rinda "B urta de peste"

Figura 23
Evoluţia de la grinda plină la grinda cu zăbrele este prezentată schematic în figurile
următoare (Fig. 24)

12
 a

d1 d2

e1 e2

Figura 24

III) CONDIŢA DE INDEFORMABILITATE GEOMETRICĂ

Grinda cu zabrele este geometric indeformabilă atunci când poziţia fiecărui

nod al ei este invariabil în raport cu toate celelalte noduri.
Dacă se consideră două noduri 1 si 2 (fig. 25a), pentru ca poziţia unuia faţă de
celalalt să fie invariabilă, este evident de ajuns ca ele sa fie legate cu o bară de
lungime invariabilă. Ca un al treilea nod să aibă o poziţie invariabilă în raport cu
primele două, este necesar ca el să fie legat de acestea prin doua bare: 1—3 si 2—3
(fig. 25b).Acesta nu poate ocupa decât o singură poziţie şi anume, intersecţia arcelor
de cerc de raze egale cu lungimile invariabile ale celor doua bare rezultând un
triunghiul, cea mai simplă figură geometrică indeformabilă. Pentru a fixa în mod
invariabil un al patrulea nod cu primele trei, mai trebuie alte doua bare (fig. 25c,d si
e). La fel, pentru orice alt nod ce s-ar mai lega invariabil de nodurile precedentele, ar
mai fi necesare câte doua bare.

13
 a 4
2 3
1
3
d
1 2
b
1 2
3 4
3

c e
1 2 1 2

Figura 25
În total deci, pentru a forma o grindă articulată indeformabilă, cu n noduri, sunt
necesare :
—pentru primele 2 noduri ---------------- 1 bara;
—pentru următoarele (n-2) noduri-------------2(n - 2) bare;
—în total, pentru n noduri-----------------2n - 3 bare.
Notând cu b numărul de bare, condiţia ca grinda cu n noduri sa fie indeformabila
este :
b = 2n – 3
Dacă o grindă are mai puţine bare, adică dacă b <2n - 3, legăturile dintre noduri
nu sunt suficiente pentru a le fixa poziţiile invariabil, prin urmare grinda este
deformabilă sau labilă. Daca însă b > 2n - 3, grinda este indeformabila, dar are şi
legături (bare) suplimentare.
Triunghiul îndeplineşte condiţia de indeformabilitate, având n = 3 şi b = 3 =
2n - 3; el este elementul de bază la alcătuirea grinzilor cu zabrele strict indeformabile:
o grindă formată numai din triunghiuri alăturate este totdeauna indeformabilă.
La un patrulater, b = 4 si 2n - 3 = 5, prin urmare b < 2n - 3 → patrulaterul este
deformabil; într-adevăr, presupunând nodurile 1 si 4 (fig. 26) fixe, nodurile 2 si 3 pot
să se mişte pe arce de cerc şi să ocupe o infinitate de poziţii, împreună cu barele 1 —
2, 2 — 3 si 3 — 4. Problema indeformabilităţii se poate rezolva prin adăugarea unei
diagonale, de exemplu 2—4 (fig. 27), construcţia ajunge să fie alcătuită din doua.
triunghiuri, patrulaterul este strict indeformabil. Dacă s-ar introduce şi a doua
diagonală, 1—3, grinda ar rămâne indeformabilă, dar nu strict. În acest caz s-ar putea
suprima una, oarecare, dintre barele diagonale, fără să devină deformabilă.

3
2

1 4
Figura 26 Figura 27

14
 Condiţia de strictă indeformabilitate, totdeauna necesară nu este însă şi
suficientă. Mai întâi, barele trebuie să. lege nodurile în aşa fel, încât să nu existe parţi
de grindă cu un număr insuficient de legături, în timp ce în altele părţi ar exista
legături suplimentare. (fig. 27). Pentru a se asigura indeformabilitatea unei grinzi cu
zăbrele pe lângă

IV) CONDIŢIA DE DETERMINARE STATICĂ

Considerăm o grindă cu zăbrele strict indeformabilă acţionată de forţe

coplanare cu ea. Pentru ca aceasta să fie în echilibru, în primul rând trebuie ca
sistemul de forţe să fie el însuşi în echilibru, întrucât altfel întreaga grindă ar căpăta o
mişcare în planul ei. Tot odată fiecare element al grinzii trebuie să fie în echilibru,
ceea ce se poate exprima prin câte două" ecuaţii de echilibru de fiecare nod (ΣF x = 0
şi ΣF y = 0).Ecuaţie de echilibru a punctului liber în plan, ecuaţia de momente, nu este
utilizabilă la nod, deoarece atât direcţiile forţelor exterioare de la nod cât si eforturile
din bare trec toate prin nod. Scriind deci ecuaţiile de echilibru pentru toate n nodurile
grinzii, se obţine un sistem de 2n ecuaţii. Necunoscutele din acest sistem de ecuaţii,
când se cunosc forţele exterioare, sunt: reacţiunile de la reazeme şi eforturile din
bare. Pentru a avea determinare statică, adică pentru ca să se poată determina toate
necunoscutele numai cu aceste 2n ecuaţii date de statica, trebuie ca numărul
necunoscutelor sa fie egal cu numărul de ecuaţii, deci cu 2n. Dacă grinda are b bare şi
numărul reacţiunilor de la reazeme este r, atunci condiţia de determinare statica est:
b - r = 2n,
b = 2n- r,
Aceasta înseamnă ca daca, numărul necunoscutelor (b + r) este mai mare decât
numărul ecuaţiilor de care dispunem din statica şi deci grinda este static
nedeterminată : nu se pot determina toate necunoscutele cu cele 2n ecuaţii. Dacă
numărul Valoarea lui A, definita prin A = b + r — 2n, constituie gradul de
nedeterminare statica sau de nestaticitate al grinzii. Daca insa A < 0, având [b -}- r) <
2n, numărul necunoscutelor este mai mic decât cel al ecuaţiilor, aşa ca sistemul
admite o infinitate de soluţii.
Pentru orice corp din plan, condiţia de determinare statică în ce priveşte rezemările,
este r = 3, rezultă relaţia anterioară sub forma :
b = 2n — 3

V) METODE DE DETERMINARE A EFORTURILOR DIN BERELE

GRINZILOR CU ZABRELE

5.1. METODA IZOLĂRII (SEPARĂRII) NODURILOR

O grinda cu zăbrele este în echilibru, rezultă că şi nodurile sale sunt în

echilibru. Dacă separăm fiecare nod de restul grinzi, înlocuind barele, ce concură în
nod, cu forţele din aceste bare, nodul va fi în echilibru. Pentru fiecare nod putem
scrie în plan trei ecuaţii de echilibru:
15
 ΣF x = 0
ΣF y = 0
ΣM o = 0 Această ecuaţie nu poate fii folosită deoarece toate forţele din
barele ce concură în nod dau moment zero faţă de nod.
Convenţia de semn pentru forţele din bare este următoarea:
+ întindere forţa trage de nod:
− compresiune forţa împinge în nod.
Se notează: S i,i+1 forţele din talpa superioară
I i,i+1 forţele din talpa inferioara
M i,i+1 forţele din montanţi
D i,i+1 forţele din diagonale

F1
4
2 F1
2 S24
3
23
1 12
F2 D23
V1 V D12

Figura 28
ΣF x = S 24 + D 23 cosα 23 − D 12 cosα 12 = 0
ΣF y = F 1 − D 23 sin 23 − D 12 sinα 12 = 0

Această metodă se poate folosi dacă se pot rezolva pe rând nodurile astfel
încât fiecare nod să presupună două necunoscute.
Pentru a uşura determinarea eforturilor din zăbrele, înainte de separarea
nodurilor se poate face o analiză a situaţiilor particulare ce pot conduce la aflarea
directă a forţelor axiale. Printre aceste situaţii cele mai des întâlnite sunt:
1)Dacă într-un nod se întâlnesc trei bare, două fiind în prelungire şi nodul nu este
încărcat cu forţe exterioare, bara a treia are forţa egală cu zero(fig. 29.1);
2)Dacă într-un nod se întâlnesc trei bare, două fiind în prelungire şi nodul este
încărcat cu forţe exterioare, bara a treia are forţa egală cu proiecţia forţei exterioare
pe direcţia ei(fig. 29.2);
3)Dacă într-un nod se întâlnesc doua bare, ne fiind în prelungire şi nodul nu este
încărcat cu forţe exterioare, ambele bare au forţa egală cu zero(fig. 2.3);
4)Dacă într-un nod se întâlnesc doua bare, ne fiind în prelungire şi nodul este
încărcat cu forţe exterioare, pe direcţia uneia dintre bare, această bare are forţa egală
cu forţa exterioară(fig. 29.4);

16
 F1 F1
F2 F2
2 2
4 4

1 1
3 3
VA
1 VA
F3
Fy3 2
F1 F1
F2 F2
2 2
4 4

1 1
3 3
F3
VA 3 VA 4

Figura 29

5.2. METODA SECŢIUNILOR

Determinarea forţelor din zăbrele prin metoda secţiunilor presupune tăierea

grinda cu zabrele în dona bucăţi (tronsoane) şi se determine eforturile din barele
secţionate, exprimând, analitic sau grafic,echilibrul unuia din cele dona
tronsoane (fig. 30).

S46 6
4
F1
2
D47

V1 V7
3 I 57
5
7
F5

Figura 30

Tronson de grindă, astfel separat, rămâne cu un număr oarecare de noduri,

legate între ele prin bare şi cu sistem de forţe exterioare ce acţionează în noduri.
Pentru ca fiecare tronson să fie în echilibru, trebuie să fie înlocuite barele
secţionate prin forte, cu valori, direcţii si sensuri identice cu cele ale eforturilor pe
care le aveau in ele înainte de secţionare.

Pentru un tronson în echilibru se pot scrie trei ecuaţii, cu care se pot

determina, numai trei necunoscute. Deci secţiunea trebuie realizată aceasta să
secţioneze numai trei bare, cu efort necunoscut. Pe de alta parte cele trei bare
secţionate nu trebuie sa fie concurente sau paralele.
17
 Metoda secţiunilor constă în :
secţionarea grinzii astfel încât să taie numai trei bare;
determinarea rezultantei R a forţelor (sarcini exterioare şi reacţiuni)
descompunerea acestei rezultante R după direcţiile celor trei bare
secţionate.
Descompunerea unei forţe după trei direcţii cunoscute, se poate face, atât analitic
cât şi grafic.
Metoda este mai puţin laborioasă decât metoda izolării nodurilor şi permite să se
determine efortul din una sau mai multe din barele grinzii, fără a fi nevoie sa se facă
calculul pentru toate barele.
Fiecare dintre tronsoanele create prin secţionarea grinzii cu zăbrele se află în
echilibru, acesta putând fi exprimat prin trei ecuaţii independente. Aceste sunt suma
momentelor tuturor forţelor (ce acţionează asupra unui tronson) în raport cu punctele
de intersecţia a barelor secţionate luate două câte două. Din fiecare ecuaţie se poate
determina efortul din cea dea treia bară (cea care nu concură în punctul faţă de care se
calculează suma de momente).
Dacă două puncte de intersecţie se cunosc al treilea este relativ greu de
determinat iar determinarea momentelor în raport cu acest punct şi mai greu, atunci
această ecuaţie poate fi înlocuită cu o ecuaţie de proiecţie de forţe.

5.3. METODA GRAFICĂ

Metoda constă în exprimarea grafică a echilibrului fiecărui nod prin separarea

acestora şi construirea poligonului închis al forţelor exterioare şi interioare ce
acţionează asupra lui. Pentru trasarea poligonului forţelor, se cunosc, direcţiile
tuturor forţelor ce concură în nod, mărimea şi sensul forţelor exterioare. Necunoscute
rămânând sensul şi mărimea forţelor zăbrelelor ce concură în nod. Problema care se
pune este descompunerea unei forţe după doua direcţi concurente coplanare.
Descompunerea unei forţe în plan este posibilă după doua direcţi, rezultă că
această metodă nu poate fi folosită decât la noduri în care concură numai două
zăbrele cu forţe necunoscute.
V1

6 F1
4
F1 a
2
F1 V1 F 1
1
S12
V1 V7
3 b
5
7

I13 1

Figura 30
Să aplicăm toate acestea la grinda din figura 30. Separând întâi nodul 1, în
care se întâlnesc numai doua bare:1-2 si 1-3, se descompune forţa exterioară
rezultantă (V 1 - F 1 ) = Oa după direcţiile acestor doua bare, ca in figura 5. 40, b.
Parcurgând poligonul Oab în sensul indicat de forţa exterioară rezultantă Oa.
Eforturile astfel găsite S 12 = ab
18
şi I 13 = bO au sensurile săgeţilor din figură. Rezultă că în bara 1-2 efortul este de
compresiune (săgeata împinge în nod), iar în bara 1-3 este de întindere (săgeata trage
de nod). Rămâne să se măsoare segmentele ab şi bO, la aceeaşi scara a forţelor la
care au fost măsurate forţele V 1 şi F 1 , pentru a obţine şi valorile eforturilor S 12 şi
I 13 .
Dacă dorim să aflăm şi alte forţe din zăbrelele acestei grinzi, prin această
metodă, următorul nod ce poate fi analizat este nodul 3, nod la care concură trei
bare din care numai două au forţele.

VI) EXEMPLE

- Sarcina concentrata
F 1 = 15kN
- Lungimi
a=2m; b=1m
SE CERE:
Să se determine eforturile în zabrele,prin metoda:
Izolării nodurilor
Secţiunilor

REZOLVARE:

Calculul reacţiunilor cu reazeme

15 5
 M  0  5F  4F  3F  2F  F  6V
2 1 1 1 1 1 1  0  V1 
6
F1  F1  2.5F1  V2
2
 F  0  2.5F  5F  2.5F  0  0  0
1 1 1

b  r  21  3  24
  b  r  2n  sistem static determinat
2n = 2  12  24 
unde b = nr de bare
r = reacţiuni în reazeme
n = numărul de noduri

V1  2.5  F1  2.5  15  37.5kN

19
  Metoda izolării nodurilor

b 1
tg    0.5    arctg(0.5)  26.565 o
a 2

NODUL 1

 V1
V1  D14  sin   D14 
 sin  V1=2.5F1
S13  D14  cos 
S13 3
 2.5  F1
D14  sin  1
 D1
S13  2.5  F1 cos   2.5  F1
4

 sin  tg
D14  83.85kN
 4
S13  75kN

NODUL 4

D14  cos   I 46
 3
D14  cos   V34
 2.5  F1 2.5  F1 b D14
I 46  sin  cos   tg  2.5 a F1
 I46 6
V  2.5  F1 sin   2.5  F
 sin 
34 1
4
I 46  75kN

V34  37.5kN V34

NODUL 3

S35  S13  D 36  cos   0


V34  F1  D 36  sin   0 F1
 2.5  F1
S35   D 36 cos 
 tg  3 5
S35 S13
 2.5F  F  D  sin   0
 1 1 36

 2.5  F1
 D  D3
sin 
36
6
 V34
S35  2.5  F1  1.5  F1  4  F1
 tg tg tg
D 36  50.31kN 4
 6
S 35  120kN

20
NODUL 6

I 46  D 36  cos   I 68  0 5

D 36  sin   V56
 2.5  F1  1.5F1 4F1
I 68  tg

tg
D3
6

V  1.5  F1 sin   1.5F I46 I68
 56 sin 
1
6 8
I 68  120kN

V56  22.5kN V56

NODUL 5

S35  S 57  D 58  cos   0

F1  V56  D 58  sin   0
F1
 4  F1
  S 57  D 58 cos   0
 tg
F  1.5F  D  sin   0 S57 5 S35 7
 1 1 58

 0.5  F1
 D 
sin 
58

 D5
S57  4  F1  0.5  F1 cos   4.5  F1
8
V56
 tg sin  tg
D 58  16.77 kN
 6
S 57  135kN 8
Având în vedere simetria geometrica a grinzi cu zabrele precum si simetria încărcărilor rezulta:

NODUL 2

 2.5  F1 2
S 211  tg S2-11
 -1
D2
2

D 2.5  F1

 2 11
sin 
V2=2.5F1
S 211  75kN

D 211  83.85kN

11 2
NODUL 12

21 D2-12
I12-10 12
 2.5  F1
I1210 
 tg
V
 1110  2.5  F1
I1210  75kN

V1110  37.5kN

F1
NODUL 11
9 S9-11 11 6
 4  F1
S119  tg

D 1.5  F1
 D10-11 V11-12
 1011 sin 
S119  120kN

D1011  50.31kN 10 12

7 9 11
NODUL 10

 4  F1 D10-11
I 810   75kN
 tg
V I8-10 I12-10
 910  2.5  F1  83.85kN
8 10 12
I 810  120kN
 V9-10
V910  22.5kN

NODUL 9
F1

 2  F1
S97  tg  75kN 7 S97 9 S11-9 11


D  0.5  F1  83.85kN D98 V9-10
 98 sin 
S97  135kN

D 98  16.77 kN 8 10 12

Acum putem sa aflam eforturile in bara 7-8 ( bara centrala)

D5
8
NODUL 8 8
D9
I62 I8-10
D 58  cos   D 98  cos   I 68  I 810  0
00 8
(D 58  D 98 , I 68  I 810 ) 
V78
Se verifica:

22
 0.5  F1 0.5  F1
D 58  sin   D 98  sin   V78  0  sin   sin   V78  0  V78  F1  15kN
sin  sin 
F1

NODUL 7
5 S86 7 S97 9

S56  S97  0  S56  S97

V78
Se verifica: F1  V78  0  F1  F1  0 (A)

6 8 10
Calculul eforturilor :

N 1-3 75kN întindere N 7-9 135kN întindere

N 1-4 -83.85kN compresiune N 8-10 -120kN compresiune
N 3-4 37.5kN întindere N 8-9 -16.77kN compresiune
N 3-5 120kN întindere N 9-10 22.5kN întindere
N 3-6 -50.31kN compresiune N 9-11 120kN întindere
N 4-6 -75kN compresiune N 10-11 -50.31kN compresiune
N 5-7 135kN întindere N 10-12 -75kN compresiune
N 5-8 -16.77kN compresiune N 11-12 37.5kN întindere
N 6-8 -120kN compresiune N 2-11 75kN întindere
N 5-6 22.5kN întindere N 2-12 -83.85kN compresiune
N 7-8 15kN întindere

 Metoda secţiunilor

Cu secţiunea I-I se determina eforturile din tălpi si diagonale. Cu secţiunea II-II se determina
eforturile din montanţi. Cu III-III se determina efortul central.

M  0  V a  I b  0
3 1 46
y F1
 M  0  V  2a  S  b  F  a  0
6 1 35 1

 X  0  S  D cos   I  0
35 36 46 1 3 S35 5 x

D3
6
V1
23
I46 6
4
 V1  a 2.5  F1  b 2.5  F1
I 46     75kN
b a tg

2.5  F1  2a  S35  b  a  F1  0

 4  F1  a 4  F1 4  1.5
S       12kN
tg
35
 b 0.5

4  F1 2.5  F1 1.5  F1 1.5  F1

  D 36  cos    0  D 36  cos    D 36 
tg tg tg sin 

V1  F1  V56  0  V56  2.5F1  F1  V56  1.5F1  22.5kN

 M  0  V  2a  F  a  I  b  0
5 1 1 68

 M  0  V  3a  S  b  F  a  F  2a  0
1 1

8 1 35 1 1
II

 X  0  S  D cos   I  0
57 59 68
1 3 5 7

2.5F1 S35 V5
6

2.5  F1  2a  I 68  b  a  F1  0 I68

 4  F1  a 4  F1 4 6
II 8
I 68  b

tg
 120kN
 F1 F1

IV
1 3 5 S57 7

2.5  F1  3a  S57  b  3a  F1  0
 D5
 4.5  F1  a 4.5  F1
8
2.5F1
S      135kN
tg
57
 b I68
4 6 8
IV

4.5  F1 4  F1 0.5  F1
  D 58  cos    0  D 58   16.77kN
tg tg sin 

Având in vedere simetria geometrica a grinzii precum şi simetria încărcărilor vom obţine şi
o simetrie a eforturilor în bare.
F1 F1

4.5  F1 IV
S97    135kN 3 5 S57 7

tg
D5
0.5  F1
8
2.5F1
D 98    16.77 kN I68
sin  4 6 8
IV
4  F1
I108   120kN
tg
24
Calculul in bara centrala 7-8 se face prin izolarea nodului 7. F1

5 S57 7 S97 9

S57  S97  0  0  0
V78
F1  V78  0  V78  F1  15kN

Calculul eforturilor prin metoda secţiunilor pentru barele 1-3, 1-4, 2-11 si 2-12 se reduce la
izolarea nodurilor 1 si respectiv 2 – adică metoda izolării nodurilor. Pentru celelalte bare eforturile
se deduc in nod simetric.

SCHEMA GRINZII INCARCATE SI CU EFORTURILE FINALE

15 15 15 15 15
1 3 5 7 9 11 2
75 120 135 135 120 75
22.5

22.5
37.5

37.5

5
1
7

37.5 37.5

.8
.3
.7
15
16
50
83

83
50
16
.7
.3
.8

7
1
5

4 75 6 120 8 120 10 75 12

25