cap.

2 HIDROIZOLAŢII AMPLASATE
LA INFRASTRUCTURĂ

2.1. Necesitatea prevederii hidroizolaţiei

Hidroizolaţia este lucrarea care are drept scop protejarea elementelor de

construcţii şi a mediului interior, de efectele acţiunii apei.
Materialele de bază folosite pentru realizarea componentei structurale a
infrastructurii (betonul, zidăria) sunt extrem de permeabile la acţiunea apei, spre
exemplu pentru un beton obişnuit, permeabilitatea la apă este de aproximativ 0.5
litri/(m2*24h).
Dacă se ţine cont de dimensiunea porilor cărămizilor pline presate sau al
betonului, se poate estima că valoarea ascensiunii capilare este de aproximativ
1.5÷3 m.
Acţiunea apei asupra elementelor de construcţie ale infrastructurii, se poate
realiza:
 în mod direct prin:
a) degradări mecanice datorate fenomenelor repetate de: îngheţ –
dezgheţ, evaporare, eroziune, spălarea unor constituenţi;
b) coroziune chimică, datorată agresivităţii chimice a apei sau a terenului;
c) favorizarea apariţiei mucegaiurilor, a ciupercilor, a microorganismelor,
ceea ce conduce la deprecierea condiţiilor interioare din punct de
vedere sanitar igienic;
 în mod indirect prin fenomene de tasare.
Deoarece intră în categoria "lucrărilor ascunse" este necesar ca sistemul de
hidroizolaţii să fie proiectat şi executat pentru a-şi îndeplini rolul cel puţin pentru
durata de exploatare prognozată a clădirii. Executate odată cu infrastructura,
valoarea acestor lucrări se situează în jur de 3 ÷ 4 % din valoarea totală a investiţiei,
în cazul clădirilor de locuit, iar dacă se realizează ulterior executării infrastructurii
valoarea acestor lucrări ajunge să depăşească, în mod frecvent, 10% din valoarea
totală a investiţiei. Realizarea hidroizolaţiei ulterior executării infrastructurii generează
şi incertitudini legate de durata de utilizare şi de calitatea lucrărilor executate. În
cazul clădirilor vechi şi în special a celor monumentale înlăturarea problemelor legate
de inexistenţa hidroizolaţiei necesită resurse importante.

2.2. Acţiunea apei în natură

Funcţie de moduri specifice de acţiunea asupra elementelor de construcţie,

apa din natură care acţionează asupra clădirilor poate fi clasificată în: apă din
precipitaţii, apă de suprafaţă, apă subterană.
Apa din precipitaţii acţionează asupra elementelor de construcţie prin:
dizolvarea parţială a unor componenţi ai materialelor, degradarea elementelor prin
îngheţ – dezgheţ, eroziune, umezire, spălarea unor componenţi constitutivi.
Evaporarea rapidă a apei conţinută în elementele de construcţie produce o creştere
a valorii presiunii vaporilor de apă din porii straturilor de protecţie (tencuieli, placaje
etc.), generând desprinderea acestor straturi şi favorizând apariţia fisurilor.
Prin umezire se favorizează apariţia mucegaiurilor, a ciupercilor etc.

30
 Apele de suprafaţă apar atunci când apa provenită din precipitaţii,
acumulată la nivelul acoperişului şi al terenului, nu este direcţionată către sistemul
edilitar de canalizare sau atunci când, la nivelul suprafeţei terenului, există o lenticulă
de pământ greu permeabil.
Apele de suprafaţă acţionează asupra elementelor de construcţie, în zonele
de contact dintre acestea, prin eroziune şi infiltrare.
Apele subterane pot proveni din infiltrarea apelor meteorice, a defecţiunii
unor instalaţii, din apa freatică. Asupra elementelor şi materialelor de construcţie, apa
subterană acţionează în mod diferit funcţie de compoziţia sa chimică, caracteristicile
fizico – chimice ale pământului, poziţia elementelor de construcţie comparativ cu
nivelul pânzei de apă freatică. În aceste condiţii acţiunea apei se poate realiza prin
umezire, eroziune, coroziune chimică etc.

Fig.2.1 Acţiunea apei asupra construcţiilor

1 – precipitaţii; 2 – apă de suprafaţă; 3 – pânză de apă subterană; 4 - zonă de capilaritate
saturată; 5 - straturi de pământ permeabil (zonă de capilaritate nesaturată);
6 – straturi de pământ impermeabil; 7 – construcţie

Se poate aprecia că până la adâncimea de îngheţ, apa din sol se poate găsi
sub trei forme de agregare solidă, lichidă şi vapori iar peste valoarea adâncimii de
îngheţ, apa din sol se întâlneşte doar sub formă lichidă.
Sub acţiunea gravitaţiei, apa din sol este antrenată până la un nivel la care
întâlneşte un strat impermeabil, acumulându-se şi formând apa freatică. Funcţie de
dispunerea lenticulelor impermeabile din sol, se întâmplă adesea ca, oglinda apei
subterane (cota superioară a pânzei de apă freatică) să nu fie aceeaşi pentru o
suprafaţă supraterană, analizată (vezi fig. 2.2).

Fig. 2.2 Posibilităţi de acumulare a apei în sol,

funcţie de stratificaţia terenului

Trebuie precizat că nivelul oglindei apei subterane variază, de la anotimp la

anotimp, aceast fenomen având implicaţii geomorfologice.

31
 Legea 10/1995 care reglementează cadrul de desfăşurare al activităţilor în
construcţii obligă, ca pentru un amplasament pe care urmează să se realizeze o
construcţie, să se întocmească un Studiu Geotehnic. Acest studiu este realizat pe
baza unui număr minim de foraje şi conţine date referitoare la stratificaţia terenului,
caracteristicile mecanice ale acestor straturi, nivelul pânzei de apă freatică etc.
Alegerea sistemului de hidroizolaţii, de către proiectant, numai pe baza
acestui studiu conduce adesea la soluţii deficitare.

Un studiu complementar, ce este elaborat de geotehnician, şi care ar veni în

ajutorul proiectantului pentru adoptarea unei soluţii corecte a sistemului de
hidroizolaţii este Prognoza migrării apei prin sol.
Cu titlu exemplificativ sunt prezentate câteva situaţii în care o astfel de
prognoză "corectează" categoria în care trebuie inclusă o hidroizolaţie:
a) stratificaţia terenului – direcţii predominante de scurgere a apei din sol; în fig.
2.3 se prezintă o variantă în care amplasarea construcţiei întrerupe direcţiile
predilecte de scurgere a apei prin sol şi favorizează acumularea apei lângă
clădire deci, crearea unei presiuni hidrostatice asupra infrastructurii clădirii,
alta decât cea precizată în Studiul Geotehnic;

Fig.2.3 Întreruperea direcţiei naturale de migrare a apei prin sol

b) amplasarea unor lucrări noi care întrerup ori se interpun pe direcţia favorabilă
de migrare al apei prin sol, schimbând regimul de umiditate al apei din sol în
imediata sa vecinătate; spre exemplu:
 lucrările de regularizare ale unor râuri: casetarea râului Dâmboviţa a
condus la creşterea nivelului pânzei de apă freatică în zonele învecinate;
lipsa unui sistem drenant care să reia acest surplus de apă din sol, aflat
în imediata vecinătate a râului, a avut ca rezultat "inundarea" subsolurilor
/ demisolurilor clădirilor amplasate în vecinătatea râului;

Fig.2.4 Modificarea regimului hidrologic al solului

ca urmare al casetării unui râu

32
  amplasarea unor construcţii ce au fundaţiile adânc îngropate, poate
conduce la modificarea regimului de migrare al apei din sol şi la o
creştere unilaterală şi locală, a nivelului pânzei de apă din sol;
consecinţa, părţi ale clădirilor aflate în imediata vecinătate a noii
construcţii şi care sunt orientate către aceasta, vor fi supuse unui regim
de umiditate mai ridicat ca valoare decât cel care a existat anterior
executării noii construcţii; noul regim de umiditate al solului poate fi
periculos pentru clădirile existente;

Fig.2.5 Modificarea regimului hidrologic al solului

ca urmare al realizării unor clădiri ce au fundaţii adânc îngropate

 realizarea unor construcţii îngropate, de dimensiuni importante: cazul

metroului bucureştean a generat în unele zone, situaţii similare celor
descrise anterior;

Fig.2.6 Modificarea regimului hidrologic al solului

ca urmare al realizării unor lucrări îngropate

c) acumularea apei meteorice în imediata vecinătate a clădirii, ca efect al

diferenţei mari de permeabilitate dintre terenul natural şi umplutura din jurul
clădirii: se recomandă ca realizarea stratului de umplutură, adiacent clădirii, să
permită o bună drenare sau să prezinte caracteristici similare cu cele ale
terenului natural;

33
 Fig.2.7 Modificarea regimului hidrologic al solului
ca urmare al realizării umpluturii din jurul clădirii
1 – teren greu permeabil; 2 – umplutură permeabilă; 3 – clădire
d) realizarea pe o suprafaţă mare în jurul clădirii, a unui strat impermeabil (covor
asfaltic, betonare generală etc.) la evaporarea apei din sol: această situaţie
conduce adesea la redirecţionarea migraţiei apei din sol către zonele
marginale ale stratului impermeabil, ceea ce conduce la apariţia unor presiuni
de valori ridicate, asupra clădirii;

Fig.2.8 Migrarea apei prin sol în cazul unei „suprafeţe” impermeabile

e) realizarea de direcţii preferenţiale de migrare al apei, din terenul natural în
terenul de umplutură adiacent unei clădiri;
f) colmatarea drenului din jurul clădirii;
g) ploile abundente "transformă" terenurile permeabile cu pori mici şi deşi în
terenuri greu permeabile pentru o perioadă de timp;
h) intensitatea ploilor;
i) regularitatea producerii de inundaţii;
j) regularitatea apariţiei perioadelor de secetă;
în consecinţă, elaborarea unei previziuni corecte al circuitul apei prin teren este
esenţială pentru alegerea hidroizolaţiei.

În afara rezultatelor geomorfologice, datele referitoare la structura terenului

trebuiesc "completate" adesea şi din alte surse, cum ar fi:
 aprecierea gradului de umiditate al terenului prin inspectarea gropii de
fundare, înainte de realizarea fundaţiei;
 informaţii preluate din "vecinătăţi".

34
 În consecinţă prevederea unui sistem impermeabil la acţiunea apei, pentru
protecţia infrastructurii, devine o necesitate.

"Hidroizolaţia" unei construcţii trebuie concepută şi executată ca un sistem complex,

alcătuit din:
 hidroizolaţia propriu-zisă (ce va fi denumită în continuare hidroizolaţie) şi va fi
rezolvată cu ajutorul materialelor hidroizolatoare;
 lucrări constructive aferente: care sunt compuse dintr-o serie de lucrări menite
a reduce efectul acţiunii apei asupra hidroizolaţiei propriu-zise:
a) colectarea apelor meteorice de la nivelul acoperişului şi direcţionarea
lor către un sistem de rigole sau către reţeua edilitară de canalizare;
b) prevederea de trotuare şi rigole perimetrale clădirii, necesare pentru
colectarea şi îndepărtarea apelor de suprafaţă din imediata vecinătate
a clădirii;
c) realizarea lucrărilor de umpluturi, din jurul clădirii, cu pământuri şi cu un
grad de compactitate adecvate pentru a evita acumularea apei în sol,
lângă construcţie; limitarea fenomenelor de tasare ale terenului (măsuri
necesare pentru a evita exercitarea unor solicitări mecanice importante
atât asupra hidroizolaţiei cât şi a elementelor structurale ale
construcţiei);
d) efectuarea de lucrări de stabilizare, hidrofobizare, epuismente etc.

35