Ghiocelul

Ghiocelul, floarea ce vesteşte primăvara,

este originar din Europa şi Asia, răsărind din
pământul înzăpezit când iarna se lasă gonită
departe.
Numele său ştiinţific este Galanthus şi
înseamnă „flori albe ca laptele”. Ghioceii răsar de
multe ori înainte de topirea zăpezii şi rezistă foarte
bine la temperaturile scăzute.
Este vestitorul primăverii pentru unii, iar
pentru cei care cred în superstiții prevestește
moartea. Bulbii lui sunt otrăvitori atât pentru
animale, cât și pentru oameni.
Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus
nivalis). Ghioceii sunt plante cu bulbi, au 2-3 frunze lungi şi subţiri, de culoare verde închis.
Florile sunt albe şi apar câte una la fiecare bulb, mai ales primăvara devreme, dar uneori şi pe la
mijlocul sau sfârşitul iernii, lucru care face ca ghioceii sa fie primele plante cu bulb care
înfloresc.
Există varietăţi de ghiocei care înfloresc din
ianuarie până în februarie, de regulă în zilele mai
calde, după perioade geroase. Galanthus nivalis
înfloreşte din ianuarie până în martie.
La prima vedere, toţi ghioceii par că sunt
identici, însă nu este aşa. În lume există peste 100
de soiuri de ghiocei. De exemplu, Galanthus
nivalis Pagoda este un soi de ghiocel care are
petalele uşor răsucite spre exterior, iar Galanthus
nivalis Virescens are petalele „decorate” cu dungi
verzi.
Sunt şi câteva soiuri de ghiocei mai rar
întâlnite. Varietatea Galanthus S. Arnott se remarcă
prin florile de două ori mai mari decât cele ale
ghioceilor obişnuiţi, iar soiul Galanthus reginae-
olgae se remarcă prin perioada în care înfloreşte:
toamna, în loc de primăvara.
 Credințe despre ghiocei:

1. Legenda spune că este prima floare de pe

Pământ

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ,

fiecare creaţie a Sa a beneficiat de culoare. Deoarece
zăpada este pretutindeni, a lăsat-o să-şi caute singură
culoarea. Prima dată s-a rugat de iarbă să-i dea din
verdele ei frumos, însă a fost refuzată. Apoi a luat la rând
toate florile pământului, cerând un strop de culoare, de la
trandafirul roşu, de la viorea, râvnind chiar la galbenul
florii-soarelui, dar niciuna nu a vrut. Tristă şi amărâtă,
zăpada şi-a povestit necazul ghiocelului. Înduioşat de
soarta zăpezii, acesta i-a spus că va împărţi bucuros cu ea
albul său dacă va dori.

Omătul a primit cu bucurie darul ghiocelului. De

atunci, zăpada poartă veşmântul alb şi, drept recunoştinţă,
îl lasă să-şi facă apariţia primăvara din mantia sa
friguroasă.

2. Animalele sălbatice stau departe de el

Minunatele plante primăvăratice au câte două sau trei frunze lungi şi subţiri de culoare verde,
iar florile albe ce apar din bulb emană o mireasmă de prospeţime. Când albul iernii (zăpada) este
înlocuit cu albul primăverii (ghiocelul) simţim parcă bucuria reînvierii naturii, chiar dacă până la
apariţia celorlalte plante mai trece o perioadă.
Ghioceii răsar de multe ori înainte de topirea zăpezii şi rezistă foarte bine la temperaturile
scăzute, lucru inexplicabil chiar şi pentru oamenii de ştiinţă. Interesant de menţionat este şi faptul
că animalele sălbatice evită să transforme ghiocelul în hrana lor.

3. Ghiocelul simbolizează speranța

Despre ghiocel se spune că simbolizează speranța, prietenia, inocența, puritatea, alinarea și

smerenia și multe persoane cred că este de bun augur să cultive în propriile grădini aceste flori
albe.

4. Ghioceii pot trata Alzheimerul

Cercetările asupra ghiocelului arată că această floare măruntă poate contribui la tratarea
Alzheimerului și a demenței, datorită unui ingredient activ pe care îl conține. Este vorba despre
galantamina, o substanță pe care oamenii de știință încă o analizează pentru a-i descoperi
potențialul curativ.

5. Bulbii de ghiocei sunt otrăvitori

Deși au un aspect fragil, ghioceii știu să se apere foarte bine. Bulbii lor sunt otrăvitori, motiv
pentru care niciun rozător nu se încumetă să-i mănânce. Dacă o persoană este curioasă să guste
din bulbul de ghiocel, riscă să se intoxice, deoarece substanțele pe care le conține sunt
otrăvitoare și pentru om.

6. Există peste o sută de specii

Clopoţeii primăverii pot fi plantaţi şi în grădina sau în ghiveciul dumneavoastră. Bulbii

trebuie să fie sădiţi la zece centimetri adâncime, la sfârşitul verii, în pământ fertilizat. Evitaţi
locurile umbrite, iar atunci când doriţi să-i mutaţi aşteptaţi până ce florile se ofilesc, după care îi
puteţi scoate din pământ. În viziunea necunoscătorilor, toţi ghioceii sunt la fel. Totuşi, există mai
mult de 100 de specii şi de varietăţi, deosebindu-se fiecare prin textură şi culoare (diverse
combinaţii între verde şi alb).

De exemplu, Galanthus nivalis Pagoda este un soi de ghiocel care are petalele ușor răsucite
spre exterior, iar Galanthus nivalis Virescens are petalele „decorate” cu dungi verzi.

7. Ghiocelul prevestește moartea

În anumite țări, cum este Marea Britanie, ghiocelul nu este prilej de bucurie, cel puțin nu
pentru cei care cred în superstiții. Aceste persoane asociază ghiocelul cu moartea, din cauza unei
legende care spune că o tânără și-a găsit iubitul mort, iar lângă el era așezat un ghiocel.

8. Ghiocelul l-a făcut imun pe Ulise

Istoria ghiocelului este veche de câteva milenii. Dovada

stă celebrul poem al lui Homer, „Odiseea”, în care zeul
Mercur îi dă lui Ulise o iarbă numită moly (Galanthus
nivalis), care l-a protejat pe Ulise de otrăvurile vrăjitoarei
Circe.
Deoarece ghiocelul îşi face apariţia în păduri, trebuie să-l
plantaţi într-un sol ce reproduce condiţiile naturale din
mediul lor. Când pregătiţi pământul din vasul în care îl
puneţi, adăugaţi multă materie organică şi humus. Este
recomandat ca bulbul să fie plantat cu frunze, pentru a se
prinde în ghiveci.

În perioadele de alternare a temperaturilor, ghioceii pot

suferi de atacul multor boli. Petele maronii, praful gri
asemănător mucegaiului sunt semne ale apariţiei unor
infecţii.
 Cei mai nocivi inamici sunt viermele de bulb (larvele fac tunele prin bulb) şi molia (atacă
bulbul din pământ).