Sunteți pe pagina 1din 2

Traditia spune ca ghioceii au aparut cand Adam si Eva au fost izgoniti de Dumnezeu

din Rai. Ajunsi pe Pamant in viscol si ninsoare, acestia au cautat calea de intoarcere
spre Eden, insa nu au gasit-o. Atunci ingerul trimis sa ii insoteasca a luat in mana un
bulgare de zapada, a suflat peste el si l-a transformat in ghiocel. Odata cu aparitia lui
nametii au inceput sa se topeasca iar lumea a cunoscut pentru prima data
primavara.
Povestioara de mai sus, in ciuda continutului narativ simplu, reflecta voalat un
adevar botanic. Vestitorul primaverii este originar din Europa si Asia, rasarind din
pamantul inzapezit cand iarna se lasa gonita departe. Numele sau
stiintific, Galanthus, se refera la culoarea alba a laptelui dar poate fi asociata si cu
cea a zapezii.
Pentru ochiul nespecialistilor, toti ghioceii arata la fel, avand bulbi, frunze liniare si
tulpini erecte, cu o singura floare in varf, sub forma de clopot. Totusi, exista peste
100 de specii si de varietati pe care le deosebesc textura si culoarea. Dintre cele care
infloresc din februarie pana in luna martie mentionam: G. Magnet, G. nivalis
Scharlockii, G. nivalis pagoda, G. plicatus, G. nivalis Virescens si G. Caucasicus.

In 1983, Duvoisin a sugerat ca planta misterioasa care apare in Odiseea lui Homer
este de fapt un ghiocel. Substanta activa numita galantamina din ghiocel ar fi putut
actiona ca antidot contra otravurilor zeitei mitologice Circe.
Specialistii au descoperit ca extractul de ghiocei are efect benefic in afectiuni
precum Alzheimer. Infuzia trateaza intern crampele musculare si varicele si se
prepara turnand o cana de apa fiarta, 200 de ml, peste o lingura de planta. Se
acopera vasul, se lasa la infuzat zece minute, se filtreaza si se bea cald, cu inghitituri
mici si rare.