Smochinul

Clasificare stiintifică
Regn: Plantae
Subregn: Tracheobionta
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Rosales
Familie: Moraceae
Gen: Ficus
Specie: F. carica
Nume binomial: Ficus carica

Smochinul (Ficus carica) este un

arbore mic sau un arbust din familia
moraceas Moraceae, una din
numeroasele specii din genul Ficus.
Originar din Asia sud-occidentală,
creste de formă sălbatică acum si în
zona Mării Mediterane.

Istorie
Smochinul a fost printre primele plante cultivate de om. Un articol în revista Science
descrie descoperirea a nouă smochini fosilizati, datati în jurul anilor 9400-9200 î.Hr., în
asezarea neolitică Gilgal I, în Valea Iordanului. Descoperirea asează domesticirea
smochinului înaintea grâului, orzului si legumelor, ceea ce poate fi primul caz cunoscut
din agricultură.
Pe măsură ce migratia umană s-a extins, omul a transportat arborele în afara ariei sale
naturale, reprezentând o importantă sursă alimentară.
Era foarte raspandit in Antichitate in Grecia, la Roma, in nordul Africii (Cartagina) unde
fructele lui erau foarte apreciate si erau socotite ca au o actiune favorabila asupra
organismului din cauza virtutilor sale intaritoare si
igienice.

Caracteristici
De marime mică, (3-10m) si putin pretentios la calitătile
terenului, cresterea lui este lentă. Frunzele sunt
căzătoare, de 12-25 cm lungime si 10-18 cm lătime,
foarte lobulate, formate din 3-5 lobi, scoarta este netedă
si de culoare gri.
Produce fructe de formă conică. Smochinii cresc sălbatic

1
pe terenuri rocoase si ziduri, unde alte plante dificil pot să crească. Cresterea
rădacinilor produce miscarea solului unde sunt situate. Smochinul produce un latex
iritant (suc lăptos).

Unii smochini sunt reflorescenti (produc două recolte anual, una în primăvară si alta la
sfârsitul verii.)
Smochinul este o planta atipica, fara radacini subterane extinse, ale carei seminte
incoltesc extrem de usor, chiar si in zonele cele mai neobisnuite. De multe ori, aceste
seminte sunt purtate de pasari pe sol sau in coroanele altor copaci acolo unde, folosind
umezeala, dau nastere unor coarde care se dezvolta rapid, formand radacini aeriene.
La randul lor, acestea dau nastere unor radacini adventive care il sustin si ii asigura
substantele nutritive din sol. Acest proces este continuu, astfel ca, in 100-200 de ani,
copacul poate acoperi o suprafata de mai multe hectare, lasand impresie unei
adevarate paduri. daptabilitatea sa este recunoscuta, smochinul neavand de suferit nici
in cazul in care tulpina-mama este distrusa. Chiar si intr-o asemenea situatie, sutele de
radacini exterioare compeneseaza pierderea, oferind copacului hrana de care are
nevoie si continuand sa sustina coroana.

In schimb, arborele templu este sensibil la temperaturile scazute, motiv pentru care nu
s-a dezvoltat decat in sud-estul Asiei, acolo unde clima este mult mai blanda decat in
alte zone ale globului. Cu toate acestea, aclimatizarea sa in gradinile botanice din
Europa si America de Nord, a demonstrat, nu odata, faptul ca acesta isi poate reveni
dupa perioadele reci de iarna.

Utilitati
Fructele smochinului sunt
clasificate după varietăti si
anotimpuri: smochine albe,
smochine regină, smochine
negre si de primăvară.
Socotita ca extrem de
hranitoare si de intaritoare
(într-adevar, datorita mai ales
bogatiei sale in zahar )
smochina era consumata de
toti cei care aveau de facut
eforturi mari fizice; atletii
consumau multe smochine
atunci cand faceau antrenament fizic intens si mai ales in timpul concursurilor. In timpul
Renasterii, smochinele erau des recomandate datorita proprietatilor lor nutritive de
netagaduit si a virtutilor lor laxative.

Compozitia smochinelor este cu totul diferita, dupa cum este vorba despre smochine
proaspete sau uscate: - smochine proaspete: apa 84,8%, materii azotate 0,79%,
celuloza 1,23% si materii extractive 12,15 (dintre care 3,7 zahar); - smochine uscate:
materii azotate 5,20%, materii grase 2,10, materii extractive 79,94 (din care 48,4 zahar),
celuloza 8,06 si cenusa 4,70.

Un cercetator contemporan a gasit in toate partile smochinului un latex capabil sa

digere fibrina si datorita acestei afectiuni el a fost comparat cu sucul pancreatic. Acest
latex cuprinde o amilaza care lucreaza asupra amidonului si o proteza care ataca mai

2
ales laptele fiert. Este interesant de amintit ca grecii din antichitate intrebuintau latex-ul
smochinului la prepararea branzeturilor.

Smochinele nu au contraindicatii.

Uscate, smochinele sunt si mai hranitoare pentru ca substantele pe care le cuprind se

gasesc in proportii mai ridicate (100 grame de smochine uscate produc 250 calorii).
Decoctia de smochine da un lichid care poate sluji drept gargara in angine .
Intrebuintarea sa a fost recomandata, de asemenea, contra abceselor gingiilor; in acest
scop se aplica o jumatate de smochina pe regiunea umflata.

Utilitatile sale tin mult si de ordinul estetic, lemnul sau nefiind unul deosebit de
valoros.Tot mai des, copacul-templu este folosit, in primii 2-3 ani de viata, ca planta de
casa, urmand traditia japoneza bonsai.

Localnicii din Asia folosesc frunzele sale uriase pe post de farfurii sau platouri, in
schimb, fructele sale asemanatoare cu niste smochine uriase nu sunt foarte bune la
gust( daca este sa ne luam dupa declaratiilor celor ce au incercat) si produc o seva
laptoasa ce poate fi iritanta pentru pielea sau ochii oamenilor.
De fapt, fructele sunt niste receptacule globulare in interiorul carora se afla sute de flori
minuscule. Acestea sunt polenizate, in special, de catre insectele mici, cele care se pot
strecura prin deschizatura ingusta a « smochinei », fiecare floare dand nastere unui
fruct micut care contine seminte.

Relevanta culturala si economica

Adam si Eva
În cartea genezei (3:7), Adam si Eva îsi acoperea
goliciunea cu frunze de smochin, după căderea în
păcat. Rămâne echivocă problema fructului
„pomului cunoaşterii binelui şi răului", care nu a
fost specificat în Biblie. În contradictie cu varianta
mărului, acceptată unanim în creştinismul
european, este mai plauzibil că Adam si Eva nu
au mancat un măr - atunci nu creşteau mere in
Orient - ci alt fruct, posibil smochine (Adam si Eva
şi-au înfăşurat «ruşinea» in frunze de smochin).

Biblie - Pilda smochinului neroditor

Marcu spune: «Iar a doua zi iesind ei din Betania,
Domnul a flamanzit. Şi vazand un smochin de
departe, avand frunze, a mers sa vada de va gasi ceva in el. Venind la el, n-a gasit
nimic decat frunze, ca nu era inca vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului:
«Nimeni sa nu mai manance rod din tine in veac». Iar Matei spune: «Iar a doua zi,
intorcandu-Se in cetate a flamanzit. Şi va zand un smochin langa cale, a venit la el si n-
a gasit nimic in el decat numai frunze. Şi i-a zis lui: «In veci sa nu se mai faca rod in
tine». Şi indata s-a uscat smochinul». Sinagoga iudeilor este un smochin, in care
Mantuitorul n-a gasit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat si legea de la ei
si i-a facut cu totul netrebnici. Dar daca cineva ar intreba: «Pentru ce oare un pom

3
neinsufletit s-a uscat prin blestem daca n-a gresit cu nimic?». Mai este insa si o pricina
tainica a uscarii smochinului ajunsa pana la noi din batrani intelepti, dupa cum zice
Isidor Pelusiotul. Pomul calcarii poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui si-au facut
acoperamant stramosii nostri calcatori de porunca. Din pricina ca n-a fost blestemat
atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca sa nu mai faca
rod, care este pricina pacatului.

Roma antica
În Roma antică, smochinul era considerat un arbore sfânt,
pentru că în mitul fundatiei, Romulus si Remus au fost
alăptati de lupoaică sub un smochin. Smochinul Ruminal (lat.
Ruminalis ficus) este numele cu care era indicat la Roma un
smochin sălbatic foarte bătrîn, sub care, potrivit traditiei, păstorul
Faustulus îi găsise pe Romulus şi Remus, ce fuseseră abandonati şi
erau alăptati de lupoaică. Scena apare pe reversul multor monede
utiliizate în Imperiul Roman.

Hiunduism si budism
Considerat arbore sfant atat in religia hinduista cat si in
cea budista, copacul este cunoscut si sub numele de
banyan sau smochinul pagodelor (ficus bangalensis).
Numele i se trage de la faptul ca preotii, uzand de modul
sau atipic de inmultire si de crestere, il insamantau in
acoperisul de lemn al templelor.

Coran
Smocinul este mentionat în multe locuri din Coran
(exista chiar un capitol cu acest nume). S-a relatat că «Abu ad-Darda' i-a dăruit
Profetului - Allah să-l binecuvânteze si să-l miluiască! - un blid de smochine si a zis:
“Mâncati!”. Şi când a mâncat din ele a zis: “Dacă as spune că un fruct a fost
pogorât din Rai, as zice că ăsta este, fiindcă fructele Raiului nu au sâmburi. »

Anecdota din Grecia antica

În antichitate, cuvîntul sicofant avea sensul de “pârâtor”, “delator”, “clevetitor”. Practic
desemna pe denuntătorul celui/ celor ce furau smochine din pomii sacri apartinând
templelor grecesti. Vocabula sicofant vine de la grecescul sykon- smochină si verbul
phaino- a părea. Traducere? “Arăt pe fată”, “dau pe fată” extinzându-se apoi la cei ce
denuntau pe contrabandistii de smochine.