4.

Curiozități despre panseluţe

Panseluţa sau floarea gândului  la noi în ţară este cunoscută
sub denumirea de pansea, trei-fraţi-pătaţi, catifeluţă sau barba
împăratului.
- Sunt comestibile: au vitamina A şi C şi un gust uşor mentolat. Se
găsesc în frigiderele marilor magazine, fiind utilizate la decorarea
torturilor, cât şi la alcătuirea cocktailurilor deosebite. Se poate face
„sirop de panseluţe” folosit în marile bucătării, cât şi în mierea cu
arome.
- Se găsesc în natură în 3 forme de culoare şi model: panseluţe albastre
sau galbene, o altă varietate este cea cu linii negre direcţionate din centru
spre margine, iar cea de-a treia are petale închise la culoare ce formează
imagini asemănătoare cu feţele umane.
- Nu au toate miros: cele galbene şi cele albastre au miros, iar mireasma
lor este puternică dimineaţa şi seara.
1. Legendele panseluţei
O legendă străveche spune că odată, Afrodita, zeiţa dragostei, se
scălda într-o grotă îndepărtată. Era atât de atentă la scăldat că nu mai
acorda atenţie la ce era în jur. După un timp, zeiţa a auzit un foşnet şi
întorcând capul a zărit câţiva muritori ce o priveau cu ochi de
îndrăgostiţi. Supărată de îndrăzneala lor, Afrodita l-a rugat pe Zeus să-i
pedepsească pe aceşti cutezători. Atunci Zeus i-a prefăcut în flori. Şi
într-adevăr, dacă te uiţi la panseluţe mai atent, ţi se pare că vezi nişte
mutrişoare ce te privesc pline de curiozitate şi uimire. Oricât ai privi
aceste feţişoare curioase, nu vei găsi două flori la fel.

2. Legendele panseluţei
O legendă germană spune că frumoasa panseluţă pe timpuri avea
un minunat parfum, iar oamenii soseau de departe pentru a o mirosi şi
călcau în picioare iarba din jur. Când iarba a fost distrusă şi vitele au
rămas fără mâncare, panseluţa s-a dus la Dumnezeu şi l-a rugat să ajute
sărmanele vite. Ruga i-a fost ascultată, astfel că i s-a luat parfumul, dar a
înzestrat-o cu o mare frumuseţe.
Lacrimi de panseluţe

de Denisa Aricescu

Toate florile din lume

Înflorit-au ascultând,
Raiul parcă se desprinse,
Se-aşezase pe Pământ.
Albe, galbene, albastre,
Panseluţele tăceau
Parcă luau norii de mână
Şi apoi plângeau, plângeau…
N-au parfum,
Au doar culoare
Şi un chip nevinovat,
Lacrimile-ncep să curgă

De îşi ţin capul plecat…

Roua lor când e culeasă
De o mână îngerească
Va lăsa într-o poveste
O dorinţă să zâmbească.