Slide2

Plantele medicinale au constituit una din preocupările importante ale omului de la începutul existenței
sale. În întreaga sa istorie și până în zilele noastre el s-a străduit să-și lărgească sfera cunoștințelor privind acțiunile
lor binefăcătoare asupra sănătății și să le folosească în diverse scopuri.
Cele mai vechi date scrise referitoare la folosirea plantelor medicinale datează de circa 7000 de ani şi
aparţin popoarelor din Egiptul, India si China antică; acestea reprezintă experienţa acestor popoare în utilizarea
plantelor pentru tratarea diferitelor boli umane şi ale animalelor.
Este certificat faptul că, în medicina indiana antică, pentru tratarea diferitelor boli se foloseau pe scară
largă, o variatate de specii de plante, insa, un locul de frunte îl ocupa Busuiocul.

Slide 3

Se pare ca sunt plante care pot aduce laolalta domenii ce nu par inrudite la prima vedere. Busuiocul(
Ocimum basilicum) este una dintre aceste "punti" intre medicina, gastronomie si traditie. Busuiocul se cultiva de
aproximativ 5000 de ani, provenind din India si din alte regiuni tropicale ale Asiei. Originea cuvantului "busuioc"
se poate regasi in grecescul "basileus"( tradus- rege, regal), in jurul lui tesandu-se de-a lungul timpului o multime
de legende.

Slide 4

O plantă înzestrată cu calităţi magice, încă din cele mai vechi timpuri, busuiocul a izvodit numeroase
superstiţii, legende, şi credinţe ale lumii, fiind folosit, adeseori, în ritualuri, farmece, vrăji şi descântece, asociate,
mai ales, cu dragostea.
Pe de altă parte, medicii din antichitatea grecească şi romană, aveau credinţa că această plantă nu poate
răsari decât dacă sunt strigăte groaznice sau blesteme, atunci când se pun seminţele ei în pământ.

În superstiţiile antice, busuiocul era strâns legat de scorpioni. Astfel, se spunea că o frunză de busuioc
lăsată sub un vas, se transformă inevitabil într-un scorpion. Mai mult decât atât, se credea că dacă ai nesăbuinţa
de a mirosi din busuioc, urma să îţi apară în creier un scorpion!
În Africa, lucrurile stăteau exact pe dos, această plantă fiind apreciată drept protectoare contra
scorpionilor.

O legendă bine cunoscută spune că, Salomeea a ascuns capul lui Ioan Botezătorul într-un vas cu busuioc
pentru a înlătura mirosul de descompunere al acestuia.
Bocaccio ne oferă o altă morbidă poveste de dragoste, despre o femeie ale cărei lacrimi udau un ghiveci
cu busuioc în care aşezase capul iubitului ei, după ce îl ucisese.
Keats a preluat această temă, în poemul său, "Isabella or the Pot of Basil", “Isabella sau vasul cu busuioc”.

În Italia, busuiocul era considerat iarbă dragostei. Se spunea că o fată care scotea afară, pe pervazul
ferestrei, un ghiveci de busuioc, dădea de veste că era gata să îşi primească curtezanul. Tot în această ţară,
busuiocul din părul unei femei semnala că ea era în căutarea dragostei, în vreme ce aceeaşi iarbă din frizura unui
bărbat îi oferea acestuia atractivitate, în tentativa de a cuceri inima unei fete.

În ţările mediteraneene, busuiocul presărat pe podele avea darul de a purifică o casă.

Cadoul, ce consta dintr-un ghiveci cu busuioc, era văzut ca un semn de noroc pentru cei ce se mutau într-
o nouă locuinţa.
 O superstiţie ciudată, ce continuă să persiste în unele ţări europene, spune că nu este bine ca bărbaţii să
mănânce busuioc. De ce? Pentru că este asociat cu ceaiurile folosite de femeile afectate de un ciclu menstrual
dureros!

În India, această plantă este considerată sacră, extrem de preţuită în casele hinduse, fiind dedicată zeilor
Krishna şi Vishnu. Se pare că, orice hindus cu adevărat credincios este înmormântat cu o frunză de busuioc la
piept, aceasta reprezentând un autentic paşaport către paradis.

De altfel, în Egipt şi Grecia, busuiocul era înzestrat cu puterea de a deschide porţile iadului.
În unele regiuni din Asia şi Orientul Mijlociu, era plantat în apropierea mormintelor, ca semn de dragoste
și prețuire.

Pentru grecii antici, busuiocul era un semn de sărăcie, ură şi ghinion, mulţi dintre ei crezând chiar că,
această plantă ar putea fi otrăvitoare.
În Creta, se spunea că busuiocul este o emblemă a diavolului, fiind, din această cauză, amplasat pe
pervazurile ferestrelor, pentru a îndepărta influenţă sa malefică.

În magie, busuiocul este folosit pentru diverse farmece şi vrăji, de dragoste, precum şi pentru ghicirea
viitorului în iubire.
În “Enciclopedia ierburilor magice”, Scott Cunningham spune că două frunze de busuioc aşezate pe
cărbuni încinşi pot să îţi releve adevărul despre viitorul tău, în căsătorie. Dacă frunzele ard repede, înseamnă că
vei avea parte de un mariaj plin de armonie; dacă, din contra, ard încet, mocnit, relaţia cu partenerul tău de viaţă
se anunţă a fi înnegurata.

Busuiocul este asociat cu focul şi planeta Jupiter, şi este văzut ca o sursă de protecţie, purificare, dragoste,
bogăţie şi prosperitate.

Busuiocul poate fi utilizat ca remediu de a ţine lângă tine persoana iubita. Astfel, dacă suspectezi că
aceasta te înşeală, pune-i în mâna o frunză proaspătă de busuioc. În cazul în care aceasta se ofileşte imediat,
dragostea lui pentru altcineva se va risipi îndată.

Conform unui alt farmec, pentru a te asigura că iubitul ori iubita îţi rămâne credincios sau credincioasă,
presară busuioc uscat peste pat, în timp ce doarme, în special în regiunea inimii.

Dacă vrei să ai noroc în afaceri, ar trebui, zic unii, să pui busuioc în apropierea uşii de intrare a biroului
tău sau a registrului tău de încasări.

Pentru a apăra şi a purifica casă şi familia, este indicat să aşezi busuioc în cele patru colţuri ale casei şi să
îl împrospătezi o dată pe lună.

Alte farmece şi vrăji despre busuioc

Lasă nişte busuioc în apă vreme de trei zile şi apoi stropeşte cu acea apă pragul uşii, pentru a te bucura de
bani, succes, a alungă răul şi a avea o familie fericită.

Pentru a mări dragostea din casă, se zice că este indicat să îl foloseşti des la mâncare sau să îl ţii într-un
bol în bucătărie, urmând să îl înlocuieşti săptămânal.
 Amestecat în apa de baie, cu ierburi ale dragostei (precum trifoiul roşu, petale de trandafir, cătuşnica,
genţiana, damiana, lavanda şi fructe de ienupăr), poate intensifica iubirea din familie.

De asemenea, se crede că busuiocul are potenţialul de a alungă răul. Amestecat cu rozmarin şi rută, oferă
o baie purificatoare şi protectoare.
Unii împrăştie busuioc uscat, făcut pulbere, pe podeaua bucătăriei, după care îl matură, dându-l afară pe
uşa, zicandu-şi “Răul nu poate rămâne acolo unde a fost busuiocul”.

Busuiocul din vis este un semn de iubire şi tandreţe. Dacă visezi că miroşi sau mănânci busuioc, acest
lucru semnifică afecţiune, bunătate şi dragoste.

Busuiocul în legendele şi superstiţiile românilor

În eresurile populare, se spune că atunci când a fost botezat Iisus, oamenii au adus cu ei busuioc şi l-au
acoperit pe Prunc cu frunzele acestei plante. Din acea vreme, ar fi rămas busuiocul în biserică, fiind folosit de
preoţi pentru a face agheazmă.
Tocmai de aceea, această iarbă este lăuda Iordanului, întrucât cu ea se sfinţeşte apa.

Busuiocul a apărut din lacrimile Maicii Domnului sau din sângele picurat de pe crucea lui Iisus Hristos.

Este bine să semeni busuiocul lunea, până în zori, pentru că ziua de luni este cea mai curată.
Atunci când îl semeni, îl soroceşti, iar dacă te speli cu rouă de pe el, poţi fi sigur că vei fi cinstit de toată
lumea. După ce se culege, busuiocul se aşează la loc curat, după icoane sau pe grinda casei.

Dacă îţi intră ceva în ochi, pune acolo un fir de busuioc, ce va merge de jur-împrejurul ochiului şi va
scoate afară ce ai în ochi, indiferent dacă, e vorba de praf, o musculiţă sau altceva.
Busuiocul este bun de spălat pe cap, pentru a creşte părul şi pentru cinste.

E păcat să arunci busuiocul la gunoi.

Borşul făcut luni trebuie să aibă puţin busuioc, ca să nu guste necuratul din el.

Dacă loveşti cu busuioc o broască de gunoi şi îl arunci, după aceea, în casă cuiva, lucruri rele se vor petrece
acolo.

Desigur, nu trebuie ignorat rolul busuiocului în farmece, vrăji sau descântece de dragoste.

Vorba cântecului :
“ Mi-am pus busuioc în păr, măi
Să pot avea pe vino-ncoa’
Să fiu ochioasă, năbădăioasă
Să se-mbulzească şi să mă iubească băieţii !”

Busuiocul se semăna din dragoste, fiind stropit din gură, în ziua de Sfântul Gheorghe.
Tot pentru a se bucură de dragoste, fetele se găteau cu el pe cap ori la brâu, atunci când mergeau la hora.

Că să aibă noroc în căsătorie, mireasa, înainte de cununie, ia busuioc de la icoană şi îl trece de trei ori în
jurul ei, punându-l apoi la sân.
 Conform unui ritual de dragoste bucovinean, fetele ce îşi doreau să fie iubite mergeau la un râu, având
asupra lor un buchet de busuioc, cuprinzând o pană de păun şi un bănuţ de argint, o bucată de pâine, nişte sare şi
o ulcea. Odată ajunse lângă un loc unde apa se involbura şi spumega, îşi făceau trei mătănii, aruncau în râu sarea
şi pâinea, şi rosteau incantaţia:

“Apă lînă curgătoare,

Eu îţi dau pâine şi sare,
Iară tu, să îmi dai cinste,
Noroc şi dragoste mare.”

După aceea, fetele luau apă din râu, din susul apei, în ulceaua unde era pus dinainte buchetul de busuioc,
şi pleacau pe furiş spre casă, având grijă să nu le vadă nimeni şi să nu verse nici o picătură de apă.
A două parte a ritualului avea loc acasă, unde se rostea un al doilea descântec la fereastră, cu ulceaua în
mâini.

Un farmec ce putea fi făcut numai de Bobotează, în Ajunul Crăciunului sau de Sfântul Vasile, presupunea
ca descântătoarea să meargă până la un rău, să umezească în apă un pămătuf ori un bucheţel de busuioc şi să-l
ude cu acesta pe ce căruia i se descântă, spunând:

“Dimineaţă m-am sculat,

Pe cărare m-am luat,
Pe cărare necălcată,
În rouă nescuturată,
Cărarea călcând-o,
Dragostea căutând-o.”

După ce erau rostite aceste vorbe, cei doi trebuia să întoarcă la casele lor, fără a privi în urmă, pentru a nu
strica descântecul.

Într-un străvechi farmec din Carpaţii Apuseni, într-o marţi, joi și sâmbătă, când era pe cer luna veche, o
fată mergea după înserat la râu, îşi umplea ulceaua cu apă şi aşeza în ea trei fire de busuioc. După ce ajungea la
intrarea în casă, se oprea şi sorbea de trei ori din ulcică, dând glas apoi următorului descântec:

“Cum nu poate face popa agheazmă

Fără de busuioc,
Aşa să nu poată începe feciorii,
Fără mine, nici un joc”
Busuiocul - planta dragostei
Busuiocul (Ocimum basilicum) provine din India si din regiunile tropicale ale Asiei. Aceasta planta
deosebit de aromata care poate creste pana la 60 cm inaltime, face parte din familia Lamiaceae din care apartine
si menta. Exista multe soiuri de busuioc, cu frunze diferite ca marime, forma si aroma. Unele de exemplu, au
miros de lamaie sau scortisoara. Exista soiuri cu frunze purpurii, insa majoritatea au frunzele verzi.
Busuiocul este foarte mult utilizat in bucataria italiana, mai ales la preparatele din rosii (ofera o aroma
deosebita sosurilor din rosii). Insa el se consuma mult si in bucataria asiatica atat ca mancare, cat si ca bautura
racoritoare.
 Pe langa proprietatile sale culinare, busuiocul are si calitati medicale, fiind utilizat la tratarea tulburarilor
digestive, respiratorii si la inlaturarea stresului. In medicina traditionala Indiana (Ayurveda) el este folosit pentru
tratarea multor boli fiind considerat o planta ce echilibreaza functiile si procesele corporale.
In afara calitatilor sale alimentare si medicinale, busuiocul, in special soiul Ocimum tenuiflorum, are si
valoare culturala si spirituala, ca de altfel toate plantele considerate sacre.
In India, unde se cultiva de peste 5000 de ani, busuiocul este una dintre plantele sfinte, fiind venerat ca si
lotusul sacru. In Hinduism el reprezinta reincarnarea lui Lakshmi, consoarta lui Vishnu, cel care se afla in toate
si pretutindeni, iar Lakshmi aduce bunastare, noroc si fericire. Intrupare a acestei zeite hinduse, busuiocul poarta
numele de “Inegalabilul” (Tulsi) si este celebrat anual prin festivalul Tulsi Vivah, care simbolizeaza uniunea lui
Vishnu cu Tulsi. Acest festival deschide sezonul in care sunt permise ceremoniile de nunta.
Intrucat se considera ca busuiocul este foarte apreciat de Vishnu, credinciosii poarta siraguri de margele
din lemnul sau, ard frunze sau consuma aceasta planta. Fiind de bun augur, hindusii considera ca o familie nu este
cu adevarat familie daca nu are in gradina sau in casa aceasta planta. Astfel, ei o cultiva in gradina sau in vase
pentru a avea binecuvantarea lui Vishnu.
In Romania busuiocul este planta cea mai iubita si cea mai cantata, fiind simbol al dragostei si al norocului.
Parfumul sau patrunzator are rolul de a-i proteja pe cei care il miros sau poarta crengute si are puterea de a-i ajuta
in dragoste si de a le aduce noroc. Astfel, el este folosit in multe ritualuri magice cu scopul de a-i purifica pe cei
care participa la ele si de a-i ajuta sa obtina fericirea in dragoste si in viata.
Datorita mirosului sau deosebit si a proprietatilor conservante, busuiocul este folosit de catre biserica
ortodoxa la producerea apei sfintite (agheasma). Aceasta apa sfintita are rolul de a alunga duhurile si gandurile
rele, bolile, de a ajuta la iertarea pacatelor si la limpezirea mintii. Astfel, cei care o beau conform traditiei si a
ritualurilor bisericesti, se purifica sufleteste si trupeste si primesc binecuvantare.
Apa sfintita capata putere deosebita la sarbatoarea de Boboteaza, sarbatoare care marcheaza botezul lui
Iisus de catre Sf. Ion in apele Iordanului (06 ianuarie). Atunci, casele, animalele, oamenii si tot ceea ce le apartine
sunt stropite cu ea de catre preot, pentru a alunga spiritele rele, a primi binecuvantare si a avea parte de bunastare.
In acea zi oamenii iau de la biserica apa sfintita din care pot sa bea tot anul pentru a avea noroc. Apa se pastreaza
in vase curate in care se pune busuioc.
Insa pe langa proprietatile sale purificatoare, romanii considera ca busuiocul este in primul rand planta
dragostei, avand puteri afrodisiace deosebite. El simbolizeaza atractia sexuala, fecunditatea, fertilitatea si
protectia fata de rau. Astfel, in cantecele populare si in literatura este des pomenit ca simbol erotic, iar aproape
toate ritualurile prin care se urmareste implinirea in dragoste si obtinerea casatoriei, folosesc aceasta planta pentru
a spori puterile magice.
In satele romanesti fetele si baietii care merg la hore (dansuri locale), daca vor sa cunoasca un potential
iubit sau daca vor sa faca pe cineva sa se indragosteasca fara scapare de ei, poarta o crenguta de busuioc la ureche,
in san sau prinsa de camasa. Busuiocul sporeste puterea de atractie fata de cei de sex opus si creste sansele de a
cunoaste pe cineva.
In noaptea de Sf. Ion (06 ianuarie), fetele tinere isi pun sub perna pe care vor dormi, o crenguta de busuioc
pe care au luat-o in ajun de la preotul ce a stropit cu apa sfintita casa si oamenii. Insa in aceasta zi ele trebuie mai
intai sa posteasca si inainte de a se culca sa manance o paine foarte sarata. Noaptea se presupune, daca ritualul a
fost implinit cum trebuie, ca vor visa ca cel cu care se vor casatori le va aduce apa ca sa isi ostoiasca setea. Astfel,
ele pot sa vada in viitor pe cel care le este ursit.
In unele sate din Oltenia (sudul Romaniei), inainte de nunta, mireasa insotita de alaiul de tineri si lautari,
strabate pe jos localitatea respectiva pentru a-i invita pe sateni la petrecere dandu-le sa bea alcool dintr-o plosca.
Plosca (o sticla de lemn) este impodobita frumos cu crengute de busuioc. Insa pe acest drum alaiul se opreste la
3 fantani asezate la rascruce de drumuri. Aici, cumnatul de mana (cavalerul de onoare), scoate apa din fantana cu
o galeata frumos impodobita cu flori si bani. Mireasa inmoaie un buchet din ramuri de busuioc in aceasta apa,
apoi stropeste fetele si baietii din alai asezati in cele 4 directii cardinale, ca si ei sa aiba noroc in dragoste, sa-si
gaseasca pereche si sa se casatoreasca. Stropitul se face de 3 ori dupa care mireasa rastoarna cu piciorul galeata
de apa catre rasarit, locul de unde rasare soarele si incepe o noua zi.
Acestea fiind spuse, fie ca atunci cand va aplecati fata ca sa mirositi parfumul magic al busuiocului din
ghiveci sau din gradina, sufletul sa vi se purifice si atingerea dragostei sa va cuprinda inima.
Busuiocul - beneficii fizice si spirituale
Plantei, provenita din tari cu clima calda, ii priesc terenurile cu expozitie sudica. Se poate semana direct
in camp, in luna aprilie, dezvoltand mai tarziu numeroase ramificatii si un frunzis bogat. Recoltarea incepe o data
cu infloritul, de regula in luna iulie si consta in taierea de lastari tineri si varfuri, aproximativ de trei ori pe an,
obtinandu-se astfel un material fin si curat. Spre sfarsitul verii, cand incep sa se coaca semintele, dar mai sunt si
inflorescente in varf, plantele pot fi smulse si uscate in manunchiuri, cu varful in jos, recoltandu-se astfel si
semintele mult apreciate.

Originar din India si China, busuiocul s-a raspandit repede in regiunile mediteraneene. El a fost adus in
Europa de ostile lui Alexandru Macedon de la hindusi, care il considerau o planta sacra. In folclorul nostru,
busuiocului i se atribuie semnificatia de floare a dragostei si a norocului si, la fel ca smirna si tamaia, este perceput
ca intensificand trairile religioase si marind puterea rugagiunii, motiv pentru care este nelipsit din gradina cu flori
a gospodariilor individuale.

Numerosele forme de busuioc aflate in cultura sunt de o mare varietate in ce priveste talia, aspectul general
al tufei, forma si marimea frunzelor, dispunerea inflorescentelor, coloritul florilor si ceea ce este mai interesant si
nuanta parfumului. Busuiocul se incruciseaza cu multa usurinta si daca preferam o anumita varietate, trebuie sa o
cultivam numai pe aceea, daca vrem sa o pastram neschimbata. De la busuiocul de cultura (Ocimum Basilicum)
cel descris mai sus, se utilizeaza partea aeriana (Herba Basillici) sau semintele.

Busuiocul de camp, seamana mult cu cel cultivat. El creste in pajisti, pe santuri, in special in etajele
campestru, colinar si montan, la marginea padurilor si are flori violet-albastrui. Datorita continutului ridicat in
ulei eteric si tanante, frunzele taiate si macerate in ulei se folosesc in alinarea durerilor de cap, iar infuzia si
decoctul din tulpini, in boli ale gurii, gatului si contra diareei. Frunzele tinere isi gasesc intrebuintarea in salate.

Busuiocul salbatic (Prunella Vulgaris, fam. Lamiaceae) mai este cunoscut si sub numele de coroaba, gluga
ciobanului, iarba neagra, izma salbatica. Este o planta ierboasa, originara din America, iar la noi se regaseste in
culturile de prasitoare (cartof, porumb), pe langa garduri, la marginea drumului si chiar in gradini. Are frunze
ovale si flori mici albe, galbui in centru.

In medicina populara, partile aeriene se fierb si apoi se lega la negi parosi, timp de 5-10 zile, pana ce
acestia cad. Frunzele tinere si varfurile, culese pana in luna mai, se folosesc la aromatizarea supelor, salatelor si
a spanacului. Planta fara radacina (Herba Prunellae) culeasa in timpul infloririi si uscata la umbra, are puternice
efecte cicatrizante, antiseptice, antihemoragice si astringente.

Exista numeroase alte specii si varietati, mult mai ornamentale sau mai puternic parfumate, ca de exemplu:
-busuiocul violet, cu flori liliachii;
-busuiocul pitic (Ocimum Minimum), cultivat in ghivece pentru talia sa mica, compacta, extrem de
adunata, aproape ca o sfera, iar verdele proaspat si delicatetea miniaturala a frunzisului, precum si parfumul
deosebit de fin si patrunzator, il recomanda pentru "gradina" de pe pervazul ferestrei. Vara, tufele sale mici si
stranse, ca niste pompoane de dantela, se acopera cu o spuma de ciorchini marunti, albi sau rozalii, care se
detaseaza pe fondul de un verde intens al frunzisului.

Foarte apreciate de gradinari mai sunt :

 -busuiocul-ca-salata (Ocimum Lactucae Foliae) pentru frunzele sale neobisnuit de mari, gofrate sau
ondulate, usor de cules si placut parfumate;
-busuiocul-cu-parfum-de-lamaie (Ocimum Citrodorum), iubit de amatorii de "gradini de camera" pentru
portul piramidal al tufei, bogat ramificata inca de la baza si incununata de ciorchinii florilor, care strabat dintre
frunzele ascutite si zimtuite pe margini;

Mai rar intalnite sunt: busuiocul-cu-parfum-de-anison; busuiocul-cu-aroma-de-cuisoare; busuiocul-cret;

busuiocul-cu-frunza-rosie. In timp ce varietatile comune de busuioc sunt considerate ca fiind plante anuale, exista
si varietati perene, cum ar fi: busuiocul-albastru-african sau busuiocul-sacru-thailandez.

Din punct de vedere yoga, busuiocul este yang.

Busuiocul contine ulei eteric, substante tanante, saponozide triterpenice, tanin si ulei volatil cu continut
ridicat de estragol, cineol, linalol - care-i confera mirosul atat de caracteristic. Este si o sursa importanta de fier,
calciu si vitamine, ca: A, B6, Mg, K, etc.

Busuiocul se foloseste sub forma de:

1/ Frunze proaspete, zdrobite

Aplicate pe rani, ulceratii cronice, leziuni infectate, favorizeaza vindecarea lor, iar pe leziuni ulcero-
erozive are efecte puternic-cicatrizante.
Frecarea cu ele, a locului intepat de insecte, mai ales de albine si viespi, reduce mancarimea si previne
infectiile secundare scarpinatului.

2/ Suc proaspat de planta

Aplicat si masat pe leziuni verucoase (negi), in mod repetat, duce la disparitia lor.
Pe leziuni sangerande intens sau pe ulcere cronice traumatizate, sangerande, sucul proaspat, aplicat prin
tamponamente, badijonaje, pensulatii, are efect hemostatic.
Stors in ureche, combate congestionarea acesteia.

3/ Planta uscata
Oparita cu apa clocotita si aplicata sub forma de cataplasma pe furuncule, grabeste evolutia lor.

4/ Pulbere
Este un adevarat miracol prin capacitatea ei de a imbunatatii starile psihice, fiind usor euforizant, tonic
nervos, ajutand in stapanirea starilor emotive. Se face o cura, de minim 14 zile, administrandu-se de 3-4 ori/zi,
cate 1 lingurita rasa, cu apa, tinuta sub limba cateva minute inainte de a fi inghitita. Cura este indicate primavara.

5/ Maceratul la rece (aghiasma)

Florile uscate de busuioc sunt tinute in apa rece, cel putin 8 ore, apoi se filtreaza. Se bea pe stomacul gol,
preferabil dimineata. Este considerat un elixir al tineretii, deoarece ajuta batranii, persoanele aflate la menopauza
ori andropauza, in sterilitate, frigiditate, fiind un regenerator rapid.

6/ Infuzie
1 lingurita planta, la 200 ml apa clocotita, se lasa la infuzat 10 min. De regula, se consuma 3 cani, cu
infuzie calduta/zi, dupa mesele principale, din care, una se va consuma seara, inainte de culcare.
Se administreaza in colici intestinali, meteorism, voma, gripa, bronsita acuta si cronica, cefalee, ulcer
gastric, infectii urinare, anorexie, diaree, colita de fermentatie.
 Sub forma de gargarisme, bai si spalaturi cu infuzie, in aftoza bucala si genitala, leziuni buco-erozive din
pemfigus, eritem pluri-orificial, toxidermia buloasa, postmedicamentoasa cu localizari mucoase, herpes,
stomatite.In colite de fermentatie se bea neandulcit.
In combinatie cu sunatoarea, ajuta la tratarea schizofreniei aflata in faza incipienta.

7/ Decoct
2 linguri planta maruntita la 100 ml apa, se fierbe 15 min.
Se fac gargarisme, bai si spalaturi pentru aceleasi afectiuni indicate la punctual 6/.

8/ Decoct energizant
Se obtine din 1 lingura seminte de busuioc la 500 ml apa rece, care se fierbe 5 min, se infuzeaza 10 min,
se strecoara si se bea toata cantitatea in cursul zilei.

9/ Alifie
Se prepara din 20 g pulbere de planta, 30 g ceara de albine, alba, 30 g seu de oaie, 30 g terebentina, 60 g
colofoniu, 90 g untura de porc. Se pune la foc domol pana la topire, apoi se ia de pe foc, amestecandu-se pana ce
se raceste.
Se fac ungeri in cheilita eroziva, fisulara, actinica, la pansarea ranilor sau ulceratiilor infectate, in
cheratodermii palmo-plantare, cu fisuri, sangerari sau pentru tratarea leziunilor infectate in scabie, alte eroziuni
erodate sau ulcerate infectate.

10/ Tinctura
Se lasa la macerat, 15 zile, 20 g planta, in 100 ml alcool 70 grade. Se strecoara si se depoziteaza in sticlute
de culoare inchisa. Se administreaza 3-5 picaturi in 100 ml apa, de 3 ori/zi (la copii) si 1 lingura in 100 ml apa, la
adulti, cu puternic efect tonic.

GASTRONOMIE

Planta rezervata de vechii greci doar suveranilor (basilikon), a inobilat gustul mancarurilor inca din
vremurile de demult. Retetele oferite de Marcus Gavius Apicius in "De re coquinaria" arata ce rol important juca
busuiocul in gastronomia romanilor. Astazi, el este o prezenta tipica in bucataria mediteraneana, dar
caracterizeaza si zone culinare mai exotice precum cea thailandeza, vietnameza sau latina.

Busuiocul este un bun aromatizant, cu gust usor piperat si acrisor in acelasi timp si-l face sa se combine
de minune cu rosiile, uleiul de masline si lamaia, dar si cu usturoiul si ceapa. Se foloseste la paste, sosuri - cum
ar fi celebrul pesto - este potrivit alaturi de oua, branzeturi, orez, peste, fructe de mare, carne de pasare, vanat,
vita si porc, diverse legume- fasole, varza-, chiar si la maioneza. Poate imbogati in acelasi timp si gustul unor
deserturi sau bauturi, ba mai mult, in unele zone este gatit cu fructe proaspete sau adaugat in gemuri si sosuri de
fructe, de obicei, cele de capsuni, zmeura sau prune.

Cel mai apreciat este busuiocul proaspat, in special in combinatia de rosii si mozzarella, unde verdele lui
incanta si privirea, nu numai gustul si simturile. In mancarurile gatite se poate adauga si uscat, forma sub care
chiar pare sa aiba un gust mai pregnant.

Ca regula generala, busuiocul uscat se pune in mancare in timpul prepararii, iar cel crud, la sfarsit.

Avand o aroma puternica, nu se intrebuinteaza impreuna cu alta condimente, deoarece le eclipseaza.

Frunzele si semintele de busuioc sunt un aromatizant indinspensabil in industria mezelurilor si preparatelor din
carne, a lichiorurilor si bauturilor de tot felul, gasindu-si intrebuintarea, chiar si in cosmetica, pe care o slujeste
cu cinste din cele mai vechi timpuri.

Alaturi de asmatui, ocupa un loc de frunte in bucataria provensala, ca si-n toate tarile de pe tarmul
european al Mediteranei - Italia, Grecia, Spania. Aici se intrebuinteaza ca aroma de baza, cea care da fondul
aromatic al fripturilor si sosurilor de carne, care corecteaza si atenueaza gustul unor carnuri grele, cu miros propriu
accentuat, cum este vanatul, carnea de oaie sau de porc.

Busuiocul se poate pastra foarte bine in congelator, dar ca sa nu-si piarda culoarea verde-stralucitoare,
trebuie mai intai usor oparit si apoi trecut prin ulei de masline, inainte de congelare.

Parerea unui gurmand este ca "o idee de busuioc este� fantastic, iar prea mult busuioc este� o mica
tragedie".
Uleiul de Busuioc Oleya este recomandat pentru proprietățile sale dezinfectante și calmante. Acționează
asupra durerilor de cap, sinusurilor, infecțiilor, reduce stresul și tensiunea, tonifică sistemul nervos. Introdus în
cremele cosmetice, oferă vitalitate pielii, și întinerește tenul matur. Este principalul ulei recomandat pentru
atenuarea oboselii intelectuale, tulburărilor nervoase, anxietății și sistemului nervos slăbit.
Recipient

10.90 lei
In stoc
•
În limba greacă, busuioc înseamnă rege, iar legenda spune că împăratul Constantin și regina Elena au
descoperit Sfânta Cruce în locul în care creștea busuiocul.
Planta de busuioc are frunzele stufoase de culoare verde, flori albe albastre sau violet și miros dulce,
puternic. Aroma puternică este datorată eugenolului. Provine din Africa și Asia iar uleiul esențial este obținut prin
procesul de distilare cu aburi.
În Italia acest Ulei de Busuioc se folosește pentru a accentua romantismul și afecțiunea.
Tratează o gamă largă de afecțiuni respiratorii, cutanate, nervoase, și articulare.
Denumire (INCI): Ocimum basilicum
Metodă de extracție: distilare cu abur a frunzelor și florilor
Calitate: 100% natural, 100% pur, fără tratamente chimice, Ulei de Busuioc esențial de calitate superioară.
Consistență: vâscozitate scăzută
Culoare: alb-aurie cu nuanțe de verde
Compoziție: linalool, terpinen-4-ol, eugenol, camfor, 1.8 cineol, trans-beta ocimene
Miros: proaspăt, picant, dulce
Absorbție: rapidă
Țară de origine: India
Depozitare: loc ferit de lumină și umiditate, de preferat între 5-40 de grade C, în flacon de sticlă
Prezentare: recipient din sticlă brun
Proprietăți Terapeutice: antiseptic, emenagog, febrifug, antispasmodic, tonic general și nervos,
antiinflamator, antiviral.
Ulei de Busuioc pentru piele
• Reduce apariția punctelor negre și a coșurilor
• Redă culoarea naturală e pielii
• Vindecă și tratează rănile și arsurile
• Îmbunătățește aspectul general al tenului matur sau gras
Ulei de Busuioc pentru corp
 • Tratează înțepăturile de insecte, chiar și în cazul viespilor
• Vindecă ciuperca piciorului
• Vindecă tăieturile și iritațiile
Ulei de Busuioc pentru sistemul nervos
• Un remediu pentru oboseală intelectuală
• Vindecă tulburările nervoase și mintea slăbită
• Stimulant al activității mentale
• Efecte blânde antidepresive
• Tratează durerile de cap și migrenele
Ulei de Busuioc pentru sistemul digestiv
• Remediu pentru stările de greață și rău de mișcare
• Perfect în îndepărtarea flatulenței prin masaje circulare
Ulei de Busuioc pentru sistem respirator
• Facilitează respirația
• Ameliorează congestia
• Tratează crizele de astm
• Tratează răceala, tusea și afecțiunile sinusurilor
• Ideal în frecții pentru răceală și gripă fiind febrifug
• 1, 2 picături în batistă pentru afecțiuni respiratorii sau senzație de greață
Ulei de Busuioc pentru mușchi și articulații
• Alungă durerile reumatismale, musculare și osteoarticulare
• Îmbunătățește circulația periferică
Ulei de Busuioc pentru dureri
• Eficient în eliminarea durerilor și crampelor menstruale prin masaj local
Busuioc tropical, ulei esenţial pur (ocimum basilicum)
• Este des utilizat în aromaterapie, fiind enrgizant şi tonic al sistemului nervos, cunoscut şi pentru
efectul antiviral, digestiv, antispasmodic, antidepresiv. Este foarte eficient aplicat prin masaj, diluat în ulei
vegetal.
Ulei esențial de Busuioc tropical - descriere şi recomandări
Plantă originală din Asia tropicală, busuiocul este răspândit azi în întreaga lume şi utilizat pe scară largă
atât în bucătărie datorită aromei deosebite, caracteristice, cât şi în scopuri terapeutice - aromaterapie, Ayurveda,
medicina tradiţională chineză.
Uleiul de busuioc este benefic şi poate fi de ajutor în migrenele declanşate de stres.
Este eficient în tulburări digestive, greaţă, sughiţ, spasme, flatulenţă, aerofagie. Este utilizat şi pentru
infecţii sau alte probleme ale tractului respirator.
Metoda de obţinere: prin distilarea cu aburi din părţile aeriene ale plantei
Zona geografică de provenienţă: Vietnam
Prezentare: lichid limpede, gălbui
Descriere olfactivă: miros proaspăt, erbaceu, cu note picante şi uşor dulci
Ingrediente (INCI): ocimum basilicum oil
Ulei esențial pur și natural obținut din culturi ecologice
Proprietăţile uleiului de busuioc
• tonic digestiv
• antidepresiv
• tonic al sistemului nervos
• antispasmodic potent
• antiviral
• echilibrant şi reconfortant emoţional
 La ce vă poate ajuta
• oboseală, stres, surmenaj, nervozitate, depresie, anxietate
• dureri de cap, migrene, stări tensionate
• indigestie, crampe abdominale, spasme, aerofagie
• dureri şi crampe musculare
• greaţă, rău de mare sau călătorie
• infecţii respiratorii, bronşită, tuse
Cum se folosește în aromaterapie
• dozaj indicativ 0,01 - 0,05 în aplicații generale, până la 2% în aplicații locale
• sub formă de ulei de masaj, diluat într-un ulei vegetal, aplicat de-a lungul coloanei vertebrale,
pentru probleme nervoase
• sub formă de masaj, pe abdomen sau pe plexul solar, diluat într-un ulei vegetal, în caz de probleme
ale sistemului digestiv
• diluat în ulei vegetal sau inclus ca ingredient într-un balsam pentru masarea tâmplelor, zonei
cervicale şi a umerilor
• ca ingredient în cremă sau gel pentru zonele dureroase, crampe musculare
• 1 picătură aplicată pe un şervet, pentru inhalaţii în caz de greaţă, infecţii respiratorii
...Păstrare: închis etanș, în loc uscat și răcăros, ferit de lumină
Date de siguranţă:
• ca regulă generală, înainte de utilizarea unui preparat cosmetic este indicat a se efectua un test în
pliul cotului, cu cel puţin 24 de ore înainte de aplicare
• detalii despre utilizarea în siguranţă a uleiurilor esenţiale
• a se evita contactul cu ochii
• contraindicat în trimestrul I de sarcină, contraindicat pentru copiii mici
• a nu se lăsa la îndemâna copiilor
• uz extern; uzul intern se recomandă sub îndrumarea unui medic sau aromaterapeut
Frunzele proaspete de busuioc, benefice împotriva artritei
Frunzele proaspete ale câtorva varietăţi de busuioc sunt la fel de eficiente ca şi medicamentele
antiinflamatorii administrate pacienţilor suferind de artrită, se arată într-un nou studiu, informează
dailymail.co.uk.
Frunzele proaspete de busuioc, benefice împotriva artritei
Concluziile acestui studiu, prezentat în cadrul British Pharmaceutical Conference din Manchester, au
relevat faptul că, administrat pe cale orală, extractul obţinut din frunzele a două varietăţi de busuioc - Ocimum
americanum şi Ocimum tenuiflorum - au redus inflamaţiile articulaţiilor cu până la 73% în mai puţin de 24 de
ore.
"Am analizat capacităţile antiinflamatorii ale ambelor varietăţi de plante şi am descoperit că acestea erau
similare celor oferite de Diclofenac, un medicament antiinflamatoriu folosit pe cale largă în tratamentul contra
artritei", a declarat Vaibhav Shinde de la Poona College of Pharmacy din India, coordonatorul acestui studiu.
Spre deosebire de Diclofenac şi de celelalte medicamente din grupa acestuia, frunzele proaspete de
busuioc nu produc efecte secundare, precum iritarea mucoasei gastro-intestinale, arsuri şi dureri stomacale.
Aceste simptome reprezintă o problemă majoră pentru pacienţii suferind de artrită care trebuie să ia zilnic aceste
medicamente.
Diferite varietăţi de busuioc au fost folosite de multe secole în medicina tradiţională din India şi din
Europa. Consumată sub forma unei infuzii herbale sau prin adăugarea frunzelor pe alimente sau în salate, această
plantă a fost folosită pentru a trata diverse boli inflamatorii, precum bronşita, astmul, maladiile de piele sau artrita.
Busuiocul poate preveni, totodată, apariţia diabetului, prin reducerea concentraţiei de glucoză din sânge.
Oamenii de ştiinţă au încercat să identifice molecula care face ca busuiocul să aibe un efect terapeutic atât
de eficient.
 "Studiul nostru indică faptul că eugenolul, uleiul care îi conferă busuiocului acea aromă distinctă,
reprezintă molecula activă care produce efectul antiinflamatoriu", a explicat Vaibhav Shinde.
O pastilă care să conţină extract de busuioc nu există deocamdată pe piaţă, însă o cantitate mărită de
busuioc în dieta zilnică ar putea avea un efect antiinflamatoriu sporit. Acest efect depinde însă şi de tipul de
busuioc folosit în alimentaţie.
Busuiocul folosit în acest studiu este cultivat în special în India şi în Asia de Sud-Est, unde este folosit în
medicina de tip ayurvedic şi pentru a condimenta diverse preparate culinare.
Frunzele acestei plante sunt mai mici decât cele ale varietăţii europene - Ocimum basilicum sau busuiocul
dulce - iar aroma lor este mai puternică, având o concentraţie mai mare de eugenol.
"Busuiocul dulce conţine şi el eugenol, însă nu în aceeaşi concentraţie", a explicat Susi Kaiser, specialist
în medicină herbală de la Universitatea Westminster din Marea Britanie.
Sanatatea din frunzele de busuioc
Busuiocul este o planta cu o paleta larga de efecte terapeutice: foarte bun calmant si tonifiant al nervilor,
antibiotic si antimicrobian natural, diuretic, antiseptic si antiinflamator gastric.
Cunoscut ca leac eficient inca din antichitate, aromatul busuioc are virtuti terapeutice prea putin cunoscute.
Astfel, iata cateva dintre remediile oferite de aceasta planta sfanta (este folosita si in ziua de azi in scopuri
religioase) ce poate fi utilizata drept alternativa terapeutica pentru cel putin 40 de tipuri de afectiuni:
– infectii respiratorii: infuzia de busuioc are efecte antiseptice siexpectorante, calmeaza tusea si vindeca
afectiunile cailor respiratorii. Ceaiul de busuioc amestecat cu miere si lamaie intareste imunitatea organismului.
De asemenea, ajuta la combaterea bronsitei, gripei, durerilor articulare,insuficientei circulatorii, a reumatismului
si la desfundarea mucoasei nazale.
– afectiuni stomatologice: ceaiul de busuioc este un bun „medicament” pentru afectiunile bucale; se poate
folosi ca apa de gura contra leziunilor buco-erozive, afte, faringite, angineetc.
– cosmetica: pentru tenurile sensibile, acneice se poate utiliza un gel cu busuioc. Dupa extragerea
punctelor negre, se curata pielea cu ajutorul unui tampon de vata imbibat cu lotiune tonica. Acest gel pe care il
puteti procura de la farmacie se aplica atat dimineata, cat si seara.
– dezintoxicarea ficatului: cercetatorii au constatat ca busuiocul are puterea de dezintoxicare la nivelul
ficatului, deoarece in frunzele de busuioc sunt prezente sasesubstante cetonice cu actiune directa asupra celulelor
hepatice, care conduc la o crestere rapida a fabricarii de enzime necesare ficatului.
– scade transformarea glucidelor in grasimi: de asemenea, busuiocul are rol important in reducerea vitezei
de transformare a zaharurilor in grasimi, ceea ce duce la un echilibru eficient al sintezei grasimilor, precum si la
mentinerea unui strat de lipide normal, in comparatie cu inaltimea.