O veche superstiție romanescă susține că nu este indicat ca oamenii să

planteze nuci. Atunci când copacul va fi la fel de gros ca gâtul omului,

acesta ar muri, spune legenda. Există, totuși, o soluție. Pentru a scăpa
de blestem, trebuie să se deseneze un cerc în jurul puietului. Cercul
trebuie să fie foarte mare, astfel încât copacul să rămână mereu în cerc și
să nu-l depășească.

O altă superstiție interzice tăierea nucilor. Se spune că cel care

taie un nuc își va pierde viața curând, așa că aceștia trebuie
mutați, nu tăiați. Nucii se pot planta doar atunci când în viața unei
persoane urmează un eveniment foarte important, de pildă, nașterea unui
copil.

Există mituri care susțin că dacă ascunzi primul smoc de păr al copilului
într-o scorbură de nuc, părul acestuia va crește lung și frumos. Dacă o
persoană pune în apa cu care se spală de Crăciun o nucă, aceasta
va fi sănătoasă.

Omul care arde lemnul de nuc va suferi dureri de dinți.

O altă legendă este legată de Adam și Eva. Se spună ca Eva a visat că

dacă ea și Adam vor consuma câte două nuci, atunci se vor putea înmulți.
Urmând prevestirea visului, Eva a acționat în consecință și cei doi au avut
copii.

Există o mare varietate de superstiții legate de nuci, în toată lumea.

Unele dintre cele mai vechi susțineau că nu vei suferi niciodată de
reumatism dacă vei avea mereu o nucă în buzunar.

O femeie care avea o nucă în buzunar risca să se mărite cu un bărbat mai

în vârstă.

Dacă țineai două nuci în buzunar, nu te vor durea dinții niciodată.

Dacă recolta de nuci era mare în acel an, atunci se vor naște mulți copii.

În Franța, unui pețitor care venea să ceară mâna la părinții fetei i se

aduceau nuci la masă dacă era refuzat. De asemenea, dormitul la umbra
nucului ar fi putut provoca o răceală zdravănă.

O veche tradiție poloneză le ajuta pe fetele necăsătorite să afle dacă își

vor petrece restul vieții alături de băiatul de care erau îndrăgostite.
Acestea puneau pe marginea unui vas cu apă bilețele de hârtie pe care
erau scrise numele alesului. În mijlocul vasului, așezau o coajă de nucă cu
o lumânare în ea. În cazul în care coaja de nucă plutea către unul dintre
bilețele și îl ardea, atunci cei doi urmau să se căsătorească.
Nuca este un simbol important și pentru cultura evreilor. Legenda spune
că așa cum nuca este formată din patru părți în care se ascunde miezul,
așa au fost divizați și israeliții.

Romanii vedeau nuca prin prisma unui simbol al fertilității,

presărând nuci înaintea mirilor. Acest obicei se păstrează în
Polonia chiar și în prezent.

Nucul și nucile la nivel simbolic

Se crede că umbra nucului este dăunătoare ființei umane. În preajma
nucului nu crescplante, nici prea multă iarbă, iar omul și necuvântătoarele
devin neliniștite. Nucul este considerat a fi un arbore demonic atât în
spațiul culturalromânesc, cât și în alte spații culturale:

„După Talmud, fiecare cracă de nuc are nouă frunze și sub fiecare frunză
se ascunde un demon. Și în aria noastră culturală, nucul nu se plantează
în curte, deoarece sub nuc nu crește nimic altceva și mai există credința
că cel care va planta un nuc va muri.
.
Nucile pot fi corelate cu spiritualitatea. Se crede că în interiorul nucii este
cuiul Mântuitorului Iisus Hristos. Coaja, învelișul și interiorul nucii au o
anumită semnificație: „Învelişul este carnea lui Hristos, cu gustul amar al
patimilor, coaja este lemnul crucii, iar interiorul este miezul dulce al
revelaţiei divine, care hrăneşte lumina şi o răspândeşte cu ajutorul uleiului
din el”.
.
În spațiul cultural grecesc, nucul are o funcție oraculară: „Exista un cult al
zeiței Artemis Caryatis, care a fost iubită de Dionysos, zeiță înzestrată cu
darul clarviziunii și preschimbată în nuc cu roade bogate”.

Atât nucul, cât și nucile au un rol important pentru oamenii din societatea
tradițională românească.
Nucile devin un simbol al fecundității. De exemplu, în spațiul cultural
românesc, mireasa când intra în biserică avea asupra ei atâtea nuci câţi
copii dorea să aibă.