Casa în obiceiurile, datinile şi credinţele din Ţara

Maramureşului - contribuţii -

Prof. Pamfil Biltiu

,
Baia Mare

Printre măsurile cele mai importante pe care le ia omul, spre a

se sustrage unui destin rău, la construirea unei case este alegerea
unui loc curat, adică nebântuit şi neaflat în posesia duhurilor
răufăcătoare. Asta deoarece în mentalitatea populară, spaţiul nu
cunoaşte determinări mecanice, care servesc la orientarea omului
modern, ci cele magice. 1
Drept urmare, în accepţia maramureşeanului ceea ce se nu
se poate clădi lângă gunoaie, că acolo locul ii ,,făcut" (cu făcătură).
„Cine face casa pă locu' cu „ţipătura" aceia ce-or şide-n casă n-or ave
trai bun, s-or despărţi, or trăi numa-n ceartă şi-n bătăi şi la nimică n-or
ave noroc. Casa nu-i bine s-o faci pă locurile unde s-o spânzurat
cineva, că sufletul celui mort conturbă în tăte nopţâle liniştea căsi. În
podul acestor case noaptea se aud hurducături, care bagă groaza în
locuitorii casei. Somnul încă nu le este liniştit, toată noaptea visează
visuri urâte, ciudate din care se trezesc speriaţi. Unii spun că în
asemenea case, în timp de noapte se aud cântând broaşte, miorlăind
mâţul, pe care le şi văd. Ba unii spun că seara văd cătane umblând în
pas milităresc în jurul casei, cântând frumos, însă cuvintele ce le
rostesc nu le poţi înţelege". „Casa nu se poate zidi în apropiere de
cimitir, pe mejde şi pe locuri care au fost luate pe nedrept, pentru că
pe acele locuri îşi au „lăcădamul" (culcuşul) duhurile necurate" 2 .
Există multe credinţe - interdicţii legate de aşezarea casei pe mejdă.
„Mejda zice că nu-i curată, aşa că nu-i bine să fie pusă pe ea" 3 . Casa
nu este permis a se construi pe locurile cu vrăjitori. „Locul de casă
trebuie să nu aibă vrăjitori pe el, ca să meargă bine gospodăria şi să
nu piară marhăle şi oamenii" 4 .
Locurile bune, considerate de către omul din popor ca
conducătoare de noroc, sunt puţine. Era optim pentru construcţie
terenul aflat lângă drum, care era cel ocupat de vechile case în care
s-a dus o viaţă fericită 5 . Trebuie să subliniem că drumul este asociat

Ion Taloş, Meşterul Manole, Contribuţii la studiul unei teme de folclor european,
1

Bucureşti, Ed. Minerva, 1973, p. 72

Ion Cuceu, Constantin Corniţă, Corpusul folclorului maramureşean, Baia Mare, Ed.
2

Umbria, 2004, p. 71
3
Op. cit., p. 168
4
Op. cit., p.
Ion Taloş, Op. cit., p. 74
5

148

https://biblioteca-digitala.ro
cunoaşterii, iniţierii, transformării, destinului. Tipologia drumurilor se
pare că e cu mult mai variată, mai bogată decât clasificarea lor
geografică şi economică.
1

Locurile bune pentru construirea unei case, aveau la bază şi

raţiuni de ordin practic şi se leagă şi de integrarea familiei proprietare
în comunitate. „Locul de casă este bun dacă nu este tăos, dacă este
uscat, după care vecini care să nu-i zăhăiască" (deranjeze)2.
Aşa cum arată cercetările, imaginaţia populară a nesocotit o
sumedenie de practici magice pentru determinarea curăţeniei locurilor
pentru constructia canalelor. Unele se realizează cu ajutorul unor
elemente de uz ~eligios 3 . ,,în Ţara Maramureşului, locul pe care se va
clădi casa se stropeşte cu agheasmă" 4 . Pâinea juca un rol important
în magia alegerii locului pentru construirea casei. „Mai demult locul de
aşezat o ·casă se alegea aşa: se lua o pâine întreagă şi se turduca
(se da de-a dura). Dacă pâinea se oprea aşa cum a stat când a fost
pusă pe lopată, atunci în acel loc se putea pune casa, acolo fiind loc
cu noroc. Dacă nu se oprea din turducat, aşa cum a stat pe lopată,
atunci însemna că nu-i loc cu noroc acolo, aşa că se turduca în altă
parte până ce se oprea cum doreau oamenii şi aflau loc cu noroc" 5 •
Ritul este mai răspândit în folclorul nostru şi al altor popoare
fiind atestat şi la iugoslavi, la care de asemeni se arunca o pâine din
drum în grădină şi se ale@e locul numai dacă pâinea se opreşte cu
partea dinspre vatră în jos .
Alegerea locului curat pentru construirea unei case cu o
cunună de lemn sau vegetală se pare că nu a fost atestată până
acum de literatura de specialitate. Acestei cununi se dă drumul şi
unde se oprea acolo se făcea casa. Se zice că locul acela e cu noroc.
De aceea şi azi se văd multe case, aşezate, nu lângă drum ci la
mijlocul grădinilor" (Rona de Jos) 7 •
Referitor la simbolistica cununii, ea ne indică natura
supraumană, divină a purtătorului. Este şi simbol solar. Prezenţa
cununii în ritualitatea românească şi practicarea magiei premaritală
relevă, mai ales, asocierea şi cu cercul magic protector8 .
În contextul riturilor de construcţie, era importantă şi alegerea
meşterilor, care urma anumite prescripţii îndătinate. „Trebuie să te
gândeşti mult la alegerea meşterului, primul cu care ai vorbit pe acela

Ivan Evseev, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Timişoara,

1

Ed. Amarcord, 1988, p. 126-127

Ion Cuceu, Constantin Comită, Op. cit., p. 168
2
3 '
Ion Taloş, Op. cit„ p. 74
Ion Cuceu, Constantin Comită, Op. cit., p. 71
4
5 '
Op. cit., p. 168
Ion Taloş, Op. cit., p. 74
6

a Ion Cuceu, Constantin Comită,

7
, Op. cit„ p. 341
Ivan Evseev, Op. cit,, p. 104

149
https://biblioteca-digitala.ro
să-l angajezi. El nu trebuie să fie stârp dacă e însurat, să nu fie beţiv,
pentru că, spun bătrânii, multe din ale meşterului se pot moşteni la
casa pe care o face el" 1.
Rezultă cu claritate că momentul începutului unei activităţi era
considerat, în mentalitatea populară, drept hotărâtor pentru
rezultatele sale. Aşa ne putem explica o serie de rituri, ceremonii,
toate menite să anihileze o serie de acţiuni ale unor forţe malefice, să
atragă prin ele atenţia celor benefice, să determine succesul şi
abundenţa. 2
Relaţiile şi
comportamentul familiei proprietare a casei care se
construieşte avea şi ea importanţă pentru asigurarea norocului zidirii.
„Cu meşterii trebuie să te porţi cât se poate de bine, să nu-i mânii,
pentru că nu e bine să lucreze mânioşi" (Vadu lzei) 3 .
Activitatea meşterului nu se desfăşura nici ea oricum, ci urma
anumite credinţe - interdicţii. „Lucrul la facerea unei case va începe
numai lunea pentru că aşa e bine. Vinerea nu e bine să le lucreze pe
hleaburi. Nu se lucrează în această zi, pentru că cinstind ziua
aceasta, casa nu se va arde, o păzeşte Sfânta Vinere. Pe cei ce nu o
cinstesc, îi pedepseşte aspru, aprinzându-le casa" (Vadu lzei).
Pentru asigurarea norocului casei transportul lemnelor pentru
construcţie şi alegerea lor nu se făceau la întâmplare ci după
prescripţii îndătinate. „Lemnele culcate de vânt nu sunt bune pentru
construirea casei, nici cele care după ce au fost tăiate nu cad drept
pe pământ ci se sprijină pe alte lemne. Dacă la transportul lemnelor
din pădure nu se întâmplă nici o nenorocire, gazda care îşi face casa
nu va avea nici un fel de pagubă. Dacă se întâmplă o nenorocire,
omul va fi necăjit. Unui om, răsturnându-i-se carul cu lemnele pentru
casă i-au murit două femei, aşa că azi trăieşte cu a treia femeie"
(Rona de Sus)4.
Aşezarea temeliei, operaţie care face parte din categoria celor
de început, a generat o serie de practici ritualico-magice, care erau
riguros respectate, persistând până astăzi. O serie de obiceiuri din
această grupă au menirea de a asigura căsenilor sănătate, o viaţă
lungă, copii, belşug în bani, vite, produse agricole 5. Aşa ne putem
explica îngroparea la temelie de monede de argint sau de aur,
tămâie, capete de pasăre (Rona de Sus) 6 . La Vadu lzei se îngropau
bani, sare, argint viu (mercur). „Acestea se pun pentru ca să nu se
lege şi să nu se lipească făcăturile (farmecele) de casa şi locuitorii

Ion Cuceu, Constantin Corniţă, Op. cit., p.

1
71
Atlasul etnografic al României, Bucureşti,
2
Al. Popescu, Obiceiuri în formarea turmei,
1979, p. 307
: Ion Cuceu, Constantin Corniţă, Op. ci(, p. 71
Op. cit., p. 241
Ion Taloş, Op. cit., p. 79
5

Ion Cuceu, Constantin Corniţă, Op. cit., p.

6
72

150
https://biblioteca-digitala.ro
ei" 1• De cele mai multe ori se făcea "o cruce în tălpile casei, în cele
patru colţuri, iar în cruci se pun bani de argint, ca să fie casa
norocoasă, cu bani, apoi se toarnă apă sfinţită, câte tri grăunţe de
usturoi, pentru ca să nu se apropie duhurile necurate. Se mai pune
apă vie (mercur) tot pentru duhuri" (Rona de Sus)2. „Se mai pune cap
de galiţă să nu moară omul" 3 .
Rezultă că unele elemente îngropate la temelia noii case au
suferit pe parcurs un proces de încreştinare. Între acestea semnalăm
tămâia, sarea sfinţită, banii sfinţiţi (Sarasău)4.
La temelia unei case nou construite se îngroapă elemente
arhirăspândite în magia românească şi a altor popoare. Sarea a fost
atestată în riturile de construcţie la francezi, iar monedele au şi ele o
largă întrebuinţare, fiind atestate la chinezi, ruşi, veţi, ucraineni,
polonezi, germani, francezi, sârbo-croaţi, albanezi, italieni 5 .
Jertfa, sacrificiul, a constituit pentru marea majoritate a
popoarelor lumii piatra fondatoare a oricărei întemeieri 6 . Sacrificarea
fiinţelor vii a fost cea dintâi uşurare a teribilului obicei de a zidi fiinţe
omeneşti. Când s-a trecut de la zidirea oamenilor la zidirea
animalelor de tot felul s-a deschis o cale lungă, menite să ducă în
cele din urmă la dispariţia obiceiului 7 •
Mircea Eliade ajunge şi el la concluzia că, cu timpul sacrificiul
uman la construcţii şi lucrări fabricate a fost înlocuit cu sacrificii de
animale. Este, arată el, faimoasa mişcare de translaţie către
substituirea care marchează o etapă în evoluţia mentală a omenirii şi
un pas către autonomia sa cosmică 8 .
Aşezarea temeliei ocaziona o gamă variată de practici
magice. La Rona de Jos era îndătinată îngroparea la temelia noi case
a umbrei unei persoane. „Se măsoară cu o sfoară umbra unui om, iar
sfoara aceea se pune la temelia unei case" 9 . Ritul este întâlnit la
români şi la popoarele slave. Ion Taloş considera că în îngroparea
urmei descoperim o reductie puternică a unei fiinte vii 10 •
în secolul trecut 'a existat şi credinţa în existenţa unor
„vânzători de umbre". Ovidiu Papadima considera că, deşi credinţele

1
Op. cit., p. 169
2
Op. cit., p. 234
3
Op. cit„ p. 239
4
Pamfil Biltiu, Maria Biltiu, Fascinatia magiei, Baia Mare, Ed. Enesis, 2001, p. 78
5 ' ' •
Ion Taloş, Op. cit., p. 81
Monica Buduş, Microcosmosul gospodăresc, Bucureşti, Ed. Paideia, p. 111
6

Ion Taloş, Op. cit., p. 83

7

Mircea Eliade, Comentarii la Meşterul Manole, Bucureşti, Ed. Publico, 1943, p. 58-
8

59
Ion Cuceu, Constantin Corniţă, Op. cit., p. 259
9

Ion Taloş, Op. cit., p. 89

10

151
https://biblioteca-digitala.ro
despre umbră , ca echivalent al vieţii şi sufletului, sunt universale,
obiceiul zidirii umbrei apare numai în aria sud-est europeană. 1
Casa era mijlocul de salvare a omului , iar temeinicia construirii
ei, în gândirea omului arhaic, depindea de prescripţiile ritualice
născocite pentru fiecare operaţie şi etapă în parte. Aşa ne putem
explica existenţa unor credinţe legate de aşezarea pereţilor casei.
„Bârna de la
temelie nu este
bună dacă este
fulgerată , nici să
aibă două inimi,
că atunci unul
din soţi se va
căsători a doua
oară" 2 • Când
zideşte pereţii ,
meşterul face
cruce cu securea
la toate
încheieturile
casei 3 •
Prescripţii ritualice însoţeau şi aşeza rea pragului casei,
deoarece se credea că „sub prag şi sub talpa casei se pun „pusurile"
şi „muieturile" (vrăjile). Drept urmare sub pra9 se pun anum ite lucruri
care prin puterea lor îndepărtează farmecele" . „Sub prag se îngroapă
o lăcată ca bozgoanele să nu aibă putere de a intra în casă , lacătul
închizând uşa pentru lucruri necurate"5 .
Lacătul , ca obiect folosit pentru încuiere are, în practica
magiei populare, o functie apotropaică. Îl găsim în magia închiderii
gurii lupului şi de închidere a gurilor rele 6 • Întâlnim şi alte rituri de
aşezare a pragului în spaţiul investigat „pe prag se coase o potcoavă,
pentru ca norocul să rămână în casă , să nu plece, după cum nu
pleacă potcoava cusută de prag"7 .
Fierul este metalul aducător de noroc. Aşezarea unei
potcoave de vită la uşa casei , dar mai ales pe prag , ar aduce noroc la
animalele care poartă asemenea potcoave. Fierul nu îngăduie
spiritelor rele să se apropie de casă. Ele oferă sănătate şi tărie . Cu

Ovidiu Papadima , Neagoe Basarab, Meşterul Manole şi vânzătorii de umbre, în

1

Literatura populară , Bucureşti , Ed. Pentru Literatură , 1966, p. 69 şi urm.

: Ion Cuceu , Constantin Corniţă, Op. cit., p. 170
Op. ci(, p. 71
4
Op. cit. , p. 171
5
Op. cit., p. 169
6
Ivan Evseev, Op. cit., p. 215
Ion Cuceu , Constantin Corn iţă , Op. cit. p. 169
7

152
https://biblioteca-digitala.ro
această funcţie şi-a găsit întrebuinţare în obiceiurile de naştere, ca şi
în cele de Anul Nou 1•
La construirea unei case noi nu era neglijată nici aşezarea
cuptorului şi mai ales a hornului. „Vatra cuptorului se aşeza lângă
uşă, iar hornul numai către răsărit" 2 •
Terminarea casei ocaziona o serie de practici magice, cu
funcţii diferite. „La terminarea acoperişului se aşeza pe vârf verdeaţă
cu brad, pospan şi o pânză roşie, care atunci s-a cumpărat din bold.
Această năframă , împreună cu verdeaţa, le aşează meşterul în capul
casei dinspre drum" 3 . La Rona de Sus într-un colţ al acoperişului se
- ~ pune un steguleţ roşu, batiste,
cipci şi verdeaţă. La terminarea
fiecărei lucrătoare câte o batistă
din acele ce au fost pe acoperiş 4 .
Meşterul care ia steagul de pe
casă primeşte aldămaş de la
gazdă 5 •
Trebuie să subliniem că
în practicile magice, mai ales
cele apotropaice, culoarea roşie
joacă un rol important, fiind
arhirăspândită în folclorul nostru.
În obiceiurile de naştere mai
persistă până astăzi obiceiul de a
se lega la braţul noului născut un
fir roşu pentru a fi apărat de
deochi şi de duhurile rele.
Cercetările noastre în
Ţara Lăpuşului ne evidenţiază cu
limpezime funcţia de propiţiere a steagului ritual, aşezat pe vârful
casei la terminarea construcţiei acesteia. „Steagul acela se pune să
fie noroc la casă şi bogăţie. Buruienile acele ale steagului sunt un fel
de buruiene întrebuintate. Busuiocul ·îi dă noroc casei 6 .
În unele localităţi din Maramureş, terminarea construirii unei
case se ocaz i onează cu oficierea unor rituri deosebite, care suscită
un inter:es aparte pentru cercetător . ..în vârful casei , pe lângă cruce se
mai pune încă o bucată de lemn, cioplită frumos, în care se bat o

Ion Taloş, Op. cit. , p. 81

1
2
3
Ion Cuceu , Constantin Comită •
, Op. cit., p. 74
Op. cit. , p. 72
4
Op. cit„ p. 234
5
Op. cit., p. 241
Pamfil Bilţiu , Studii de etnologie românească, Volumul I, Bucureşti, Ed. Saeculum,
6

2003,p. 169

153
https://biblioteca-digitala.ro
mulţime de cuie, dar nu în întregime bătute" (Vadu lzei) 1• Anumite
practici magice aveau menirea de a pune casa sub protecţia unor
păsări ocrotitoare. „Alţii pun diferite păsări: cocoşi, rândunică etc. din
tinichea sau ţiglă" 2 •
Pasărea este un simbol arhetipal şi simbol al năzuintei,
metaforă constantă şi universală a sufletului. În cele mai multe
mitologii arhaice, păsările sunt încarnări ale sufletului morţilor care
pleacă pe lumea de dincolo 3 . Se ştie că sufletele morţilor în credinţele
populare româneşti şi ale altor popoare sunt considerate genii
protectoare ale casei, vetrei, ţăranilor etc. şi sunt invocaţi în toate
actele şi activităţile umane.
Vorbind de simbolistica păsărilor ocrotitoare, trebuie să
subliniem că rândunica este o pasăre de bun augur, la toate
popoarele, fiind un simbol al fecundităţii şi renovării naturii. În cultura
populară românească, împreună cu barza sunt un fel de spirite
tutelare ale casei 4 •
Omul din popor credea că o casă în momentul în care este în
întregime terminată este ameninţată de o sumedenie de duhuri
malefice. De aceea se acţiona pentru scoaterea ei de sub influenţa
lor. Drept urmare, intrarea pentru prima dată în casa nouă ocaziona
oficierea a o serie de practici magice, dintre care unele suscită un
interes aparte. „Când intri în casă nouă se ia o bucată de lemn de
plop, gros cât mâna şi se crapă în patru. Lemnul trebuie să fie numai
de la plopii înalţi nu de la cei cu coroană rotundă. E credinţa că plopul
fereşte omul de rele" 5 .
Plopul, fiind legat de lumea morţilor, se foloseşte în practici
magice cu funcţie apotropaică. Din lemnul lui se fac uneori ţepuşele
cu care se străpunge inima mortului bănuit a fi strigoi. Participă de
asemenea la vrăjile de dragoste6 .
Anumite practici ritualice oficiate la intrarea în casa nouă
aveau ca funcţie stimularea bogăţiei în produse agricole. Jnainte de a
intra într-o casă nouă e bine să se pună în ea în prima noapte sare,
zahăr, grăunţe, mălai, seminţe de cereale, apă sfinţită şi tămâie" 7 •
Semănarea cu grâu şi alte cereale pentru belşug în produse
agricole, vin, sare, bani pentru a fi cruţată de spirite demonice este de
largă răspândire la multe popoare, precum la germani, francezi,
spanioli, portughezi etc. 8

Ion Cuceu, Constantin Comită, Op. cit., p. 170

1
2 '
Op. ci(, p. 235
3
Ivan Evseev, Op. cit., p. 345
4
Op. cit., p. 397
: I. Cuceu, C. Corniţă, Op. cit., p. 235
Ivan Evseev, Op. cit.. 376
; Ion Cuceu, C. Cornifă, Op. cit., p. 239
Ion Taloş, Op. cit., p. 239

154
https://biblioteca-digitala.ro
 Intrarea pentru prima dată în casa nouă era tratată de către
omul din popor cu o atentie cu totul aparte, dovadă faptul că
ocazionează o serie de practici. ,,În noaptea dintâi în casa nouă a
unui român doarme orice om în afară de gazda casei. La un evreu
doarme un ţigan, pentru că, dacă e ceva vrăjit să nu se lege de gazda
casei ci de acest om" 1•
Interdicţia de a nu dormi nimeni din familie în casa nouă este
de largă răspândire în folclorul nostru şi al multor popoare, fiind
atestată la sloveni, polonezi, germani, lituanieni, francezi etc. 2
Traditiile la mutarea în casa nouă aveau şi ele drept scop
scoaterea casei de sub influenţa duhurilor malefice. ,,În prima noapte
doarme în casă un animal, câine sau pisică, pentru ca duhurile ori
ţâpăturile care vor fi acolo să se lege de el" 3 . O grupă dintre aceste
practici au suferit un proces de încreştinare. Mutarea mai târzie într-o
casă nouă este precedată de sfeştania preotului. „O casă nouă este
mai întâi sfinţită prin rugăciunile popii, la sfeştanie, când se face la cei
patru pereţi câte o cruce cu lumină de ceară. La sfeştanie este o
pomană mică. Pentru popă se cumpără patru oale care se pun în
cele patru colţuri ale casei pe care se pun patru colaci şi patru
lumânări care ard în timpul serviciului. Două dintre ele se dau
preotului, una diacului şi una crâsnicului. În casa în care nu s-a făcut
sfeştanie de se va întâmpla unuia care locuieşte într-o casă nesfintită
se spune că este din cauză că nu s-a făcut sfeştanie"4 • În casa' în
care nu se face sfeştanie se crede că este bântuită de duhurile
malefice. ,,În casa în care nu s-a făcut sfeştanie şade dracul'' 5 . De
duhuri necurate casa se apără cu sfeştanie. În unele aşezări ale
spaţiului zonei sfeştania era urmată de „ruga celor şapte văduve
bătrâne, care se roagă pentru norocul casei" 6 •
Ritualul sfeştaniei ne edifică asupra suprapunerii lui peste
practici mai vechi. Vasele şi oalele au funcţii simbolice datorită şi
materialului din care s-au făcut, având o destinaţie practică şi una
rituală. Cum majoritatea recipientelor erau destinate păstrării
substanţelor lichide ele au fost asociate stihiei apelor şi au participat
7
şi la riturile fertilităţii şi purificării •

~ I. Cuceu, C. Corniţă, Op. cit., p. 239

Ion Talo, Op. cit., p. 93
3
I. Cuce, C. Comită, Op. cit., p. 72
4 '
Op. cit., p. 72
5 -
Op. cit., p. 234
6 -
Op. cit., p. 72
7
Ivan Evseev, Op. cit„ 325

155
https://biblioteca-digitala.ro