Colinde autentice de Crăciun – ‘Așteptând Crăciunul’ cu Grigore Leșe

Colinde autentice de Crăciun – ‘Așteptând Crăciunul’ cu

Grigore Leșe
Grigore Leșe sau folclorul românesc în stare pură.

Grigore Leșe este apreciat pentru faptul că a știut să păstreze acel ceva arhaic și esențial al
muzicii populare, nu a tăvălit-o în noroiul lumii moderne. Repertoriul lui Grigore Leșe este
constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al României și marchează
evenimente importante din viața omului.

“Ce este o colindă?

Colinda este o urare cântată, cu caracter festiv, de prevedere și asigurare a viitorului, de

comunicare și împăcare cu sufletele morților, de invocare a unor reprezentări totemice. Se leagă
de latinescul calendae care, în contact cu slava (koleda), a generat forma românească – colindă.
Aceste cântece-urare au loc mai ales în locuri de trecere: la poartă, la fereastră sau în pragul
casei. Când intră în casă, colindătorii încercuiesc masa cu daruri rituale, devenită în acele
momente centrul lumii. Tema colindelor este de o mare diversitate. Există colinde de gazdă,
profesionale (în special păcurărești, ciobănești), de june, de fată, de pețit, familiale (două surori,
maica în căutarea fiului), cosmogonice, mito-religioase, satirice, de doliu și multe altele. Au un
caracter aparte și refrene precum „florile dalbe“, „ziurel de ziuă“, „zorile dalbe“, „lerui alerui“,
„hai lerui ler“. Execuția colindei se face omofonic, în grup compact, antifonic sau heterofonic.
Manifestările din timpul colindatului sunt complexe: oamenii se maschează, dansează, cântă,
toate acestea ne duc cu gândul la vechile serbări ale lumii antice. Trecerea colindătorilor pe
ulițele satului constituie un parcurs magic, adevărat brâu protector ce cuprinde întreaga
comunitate, iar colindele, prin reactualizarea lor anuală, activează forța magică a cuvântului.
Care este corinda dvs. de suflet? Corindați-i, va rugăm, și pe cititorii noștri!

O, moarte, ce ti-aș plăti/ La mine de n-ai vini… Refrenul este „Viță verde, iadăra“ și se cântă
după fiecare vers. Corinda aceasta se însoțește cu doba. Doba, nelipsită în vechime din recuzita
zeilor războiului, însoțește ceata colindătorilor protejându-i de duhurile malefice dezlănțuite de
haosul provocat de agonia și moartea Zeului An. Funcția apotropaica a dobei e susținută și de
ungerea acesteia cu usturoi, plantă magică utilizată împotriva spiritelor rele. Totodată, doba are și
un rol de semnalizare, iar prin fixarea ritmului devine instrumentul care ordonează haosul.
Același rol îl au și zurgălăii, tălăngile sau clopoțeii. Astfel, eficiența rituală a colindului este
amplificată.”