„În colind, inima poporului român se înfioară cântând pentru Dumnezeu și

pentru podoabele cerului și niciodată muzica și poezia nu și-au articulat mai

înalt și mai armonios sub soarele viu al harului virtuțile lor, decât în aceste
cântece, rostite de copii sub geamuri, întru slava netrecătoare a Celui de sus.

Colindele constituie un fenomen artistic excepțional, iar în literatură sunt

un gen de valoare deosebită. Mai mult decât atât, priceperea unor savanți,
muzicologi și muzicieni de prestigiu mondial au descoperit în ele izvoare pure
ale cântecului popular. Prin colinde, creația populară a geniului românesc cântă
la fereastrele universului și răscolește inima lumii, pe care o și tâmăduiește, fie
și numai pentru o clipă, de neliniști și de dureri.

Colindele întruchipează o întreagă lume bogată în gânduri și simțiri,

originală în coordonatele ei geografice, istorice și spirituale, cu miturile,
destinele și elementele distinctive care compun un admirabil portret
etnopsihologic al celor care au trăit și trăiesc în străbuna vatră a Daciei.

Fără a fi o simplă formă de manifestare a sentimentului religios, colinda e

o datină cu puternice rădăcini în viața de obște. E destul să auzim cuvinte ca
acestea: „Lerui Doamne, ler”, ”Florile dalbe”, ”Domnului Domn”, ”Măruț
Mărgăritar”, ”Ziurel de zi”, ca să ne simțim transportați în lumea de miracol a
sărbătorii de Crăciun, în comuniune cu toți cei ce formează cu noi o obște.

Când un popor cântă atât de frumos, cântecul și poezia lui îi dezvăluie

elevația spirituală.

Prin colinde, creația populară a geniului românesc cântă la fereastrele

universului și răscolește inima lumii, pe care o și tâmăduiește, fie și numai
pentru o clipă, de neliniști și de dureri.”

Înalt Prea Sfințitul Irineu Pop, Arhiepiscopul Ortodox al Alba Iuliei