Octavian Goga, un excellent liric, un exponent al poporului.
El a intuit mai mult ca oricare altul valoarea poetică a doinei, a cântecului de jale, murmurat ca pentru sine insuși, dar cu atit mai emoționant, mai convingător, mai omenesc.Printre numeroasele sale opere intalnim si poezia ”Noi” ,care este o doină cultă.Tendinta acesteia fiind revoltarea asuprii nationale a romanilor. Versurile lui Goga exprima careva concepte: ”jale”, ”lacrimi”, ”cântece”, ”suferință”, ”patimi”, impreună cu elemente ale naturii, fără imagini vizuale. Titlul e simbolic: cuvântul semnifică nu numai ființa noastră națională, ci insăși țara, spațiul ei geografic și etnic. Este descris locul de baștină, cu ”codri verzi de brad”, ”cîmpuri de mătase”, cu ”plaiuri scăldate in soare”, cu ”flori și cîntece de horă. Om și țară suntem noi, iar poetul, conștiința și inima indurerată a țării. Versurile ne fac sa traim careva nostalgii și daruri nespuse, suferință și nelintinta. Farmecul răscolitor al poeziei rezultă din simplitatea lexicului evocator, de proveniență populară, cu valori de jale, suferință, patimi traite de catre popor.. Durerea unui neam, străin in propria-i țară, vibrează in petalele florilor, in desișul codrilor. Jalea unui intreg popor obidit este povestită de codri seculari, este purtată din hotar in hotar.Atmosfera de profundă tristețe din poezie este accentuată și prin numeroase personificări, acestea devenind impresionante, fiindcă sunt făcute in maniera doinei de jale: codrii ”povestesc de jale”, și jale ”duc Mureșul și Crișurile”, cîntecele ”plîng. Masura versurilor este din :5 strofe , cate 8 versuri. Lexicul poetic, procedeele și mijloacele artistice , creează, in ansamblu, atmosfera de doină și de litanie a poeziei, intitulată atit de sugestiv ”Noi”. Aceasta sporește impresia de doină de jale, jale a cărei permanență este subliniată apoi de predicate exprimate la timpul . Vocabularul este cel folcloric- popular adecvat: ”codri”, ”jale”, ”bătrinul soare”, ”povestesc cu jale”.Atmosfera de profundă tristețe din poezie este accentuată și prin numeroase personificări, acestea devenind impresionante, fiindcă sunt făcute in maniera doinei de jale: codrii ”povestesc de jale”, și jale ”duc Mureșul și Crișurile”, cîntecele ”plîng”, hora ”e mai domolită”, codrii ”iși înfioară sînul”, Oltul bătrin este ”impletit cu lacrimi”.