Comentariul literar ,,Noi’’

Octavian Goga, un excellent liric, un exponent al poporului.

El a intuit mai mult ca oricare altul valoarea poetică a doinei,
a cântecului de jale, murmurat ca pentru sine insuși, dar cu
atit mai emoționant, mai convingător, mai omenesc.Printre
numeroasele sale opere intalnim si poezia ”Noi” ,care este o
doină cultă.Tendinta acesteia fiind revoltarea asuprii
nationale a romanilor.
Versurile lui Goga exprima careva concepte: ”jale”,
”lacrimi”, ”cântece”, ”suferință”, ”patimi”, impreună cu
elemente ale naturii, fără imagini vizuale. Titlul e simbolic:
cuvântul semnifică nu numai ființa noastră națională, ci
insăși țara, spațiul ei geografic și etnic. Este descris locul de
baștină, cu ”codri verzi de brad”, ”cîmpuri de mătase”, cu
”plaiuri scăldate in soare”, cu ”flori și cîntece de horă. Om și
țară suntem noi, iar poetul, conștiința și inima indurerată a
țării. Versurile ne fac sa traim careva nostalgii și daruri
nespuse, suferință și nelintinta. Farmecul răscolitor al poeziei
rezultă din simplitatea lexicului evocator, de proveniență
populară, cu valori de jale, suferință, patimi traite de catre
popor.. Durerea unui neam, străin in propria-i țară, vibrează
in petalele florilor, in desișul codrilor. Jalea unui intreg popor
obidit este povestită de codri seculari, este purtată din hotar
in hotar.Atmosfera de profundă tristețe din poezie este
accentuată și prin numeroase personificări, acestea devenind
impresionante, fiindcă sunt făcute in maniera doinei de jale:
codrii ”povestesc de jale”, și jale ”duc  Mureșul și Crișurile”,
cîntecele ”plîng.
Masura versurilor este din :5 strofe , cate 8 versuri. Lexicul
poetic, procedeele și mijloacele artistice , creează, in
ansamblu, atmosfera de doină și de litanie a poeziei,
intitulată atit de sugestiv ”Noi”. Aceasta sporește impresia de
doină de  jale, jale a cărei permanență este subliniată apoi de
predicate exprimate la timpul . Vocabularul este cel folcloric-
popular adecvat: ”codri”, ”jale”, ”bătrinul soare”, ”povestesc
cu jale”.Atmosfera de profundă tristețe din poezie este
accentuată și prin numeroase personificări, acestea devenind
impresionante, fiindcă sunt făcute in maniera doinei de jale:
codrii ”povestesc de jale”, și jale ”duc  Mureșul și Crișurile”,
cîntecele ”plîng”, hora ”e mai domolită”, codrii ”iși înfioară
sînul”, Oltul bătrin este ”impletit cu lacrimi”.