LA COLEGIUL NAȚIONAL „PAPIU" - POEZIA

ÎNCHISORILOR
Categorie: Cultural
|
20-11-2014
Nr: 225
|
Autor: Prof. Simona Elvira Florea
|

„- Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.

Din lună venea fum de cățui...
M-am pipăit... și, pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui."

Radu Gyr, „Iisus în celulă"

Într-o zi de toamnă răcoroasă, înnorată... în Sala festivă a Colegiului Național „Alexandru

Papiu Ilarian" din Târgu-Mureș, care și-a aniversat 95 de ani de existență, elevii au avut
ocazia să întâlnească un om cu suflet cald, cu un dar aparte, un om venit de pe mirificul
tărâm al Poeziei: Nicolae Băciuț.

În debutul întâlnirii, elevele Jusiniana Hancu și Cosmina Price, acompaniate la chitare, au

interpretat cântecul „Avem o țară", pe versurile lui Radu Gyr, iar apoi elevii Pop Miruna și
Tomuț Voicu au recitat poezii din creația lui Nicolae Băciuț și a lui Nichifor Crainic.
Momentul artistic a fost urmat de o scurtă prezentare a scriitorului Nicolae Băciuț de către
inimoasa profesoară de Limba și literatura română, Raluca Marian, coordonatoare a acestui
eveniment, alături de subsemnata.

Odată prezentat, poetul Nicolae Băciuț a devenit actor, recitând cu căldură în glas, cu
emoție, pasiune și talent versuri din Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Magda
Isanos..., multe din ele compuse în închisorile comuniste. Și cerul s-a deschis... atmosfera
dinăuntru și cea de afară s-a umplut de căldură și lumină. Fără a insista asupra cauzelor
nedrepte care au dus la detenție, domnia sa a relatat apoi felul în care erau „scrise" poeziile
în închisorile comuniste. Cu extraordinara-i voce, scriitorul Nicolae Băciuț a creionat
povestea unui fost deținut politic intervievat de către dânsul, preotul Filaret Gămălău, care a
stat în aceeași celulă cu unul dintre acești poeți deținuți la Aiud. În urma unui vis avut în
noaptea de Crăciun, Nichifor Crainic a compus o poezie și i-a cerut lui Filaret Gămălău să o
memoreze, iar a doua zi să o reproducă. Cu o capacitate de memorare excepțională,
părintele Filaret avea să rețină nenumărate poeme create de către poetul Nihifor Crainic în
pușcărie și pe care le-a regăsit publicate într-o variantă diferită decât cea inițială.

Este impresionant faptul că mulți oameni și-au găsit salvarea prin poezie, în acel univers
concentrațional; prin poezie s-a transmis fiorul mistic de la celulă la celulă, prin codul
Morse, pentru a răzbate în lumină, împreună cu unii din purtătorii lor și a vedea lumina
tiparului, ca mărturie pentru cei ce vor veni, că Iisus a intrat în celule și S-a identificat cu
suferința lor, le-a alinat durerea și le-a dat speranță și iubire. Versurile scrise pe pereții
celulelor, pe talpa încălțămintei, memorate și apoi șterse și repetate, au avut menirea de a-l
transpune în altă lume pe cel ce se împărtășea de darul poeziei. Pedeapsa pentru vina de a
găsi scrise poezii era izolarea într-o celulă neagră, fără lumină, fără mâncare timp de două
zile. A fost menționat cazul lui Radu Gyr, unic în istoria lumii de a fi condamnat la moarte
pentru crearea unui poem: „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!"

„Poezia scrisă în închisori a fost, alături de rugăciune, hrană sufletească, scară către cer,
întărire și izvor de trăire în mijlocul unui regim inuman", după mărturia doamnei Aspazia
Oțel Petrescu, fostă deținută politic. „Meritul poeților din închisori este crearea sentimentului
de comuniune; ei au fost apostolii care au făurit un climat de frățietate, de trăiri comune, de
plâns împreună, de suferit și de răbdat împreună, de visat și de sperat împreună. (...)
Datorită lor am descoperit calitatea harică, mistică, duhovnicească a suferinței (...) Am
învățat să acceptăm suferința ca pe un dar divin, și prin aceasta i-am dat un sens
transcendental. (...) Îngeri ai durerii, aceștia au fost poeții închisorilor, atât pentru noi, cei
neloviți de harul poeziei, cât și pentru ei înșiși."

Domnul Nicolae Băciuț a încheiat prin îndemnul de a citi mărturiile publicate în memoriale
ale celor care au suferit pe nedrept în temnițele comuniste, oameni admirabili pentru tăria
de caracter și care au reușit să-și dezvăluie cele mai adânci trăiri în situații limită.

Clopoțelul a sunat, iar în mulțime se distingea un domn cărunt venit să transmită dragostea
față de poezie tinerei generații: Nicolae Băciuț. Mulți elevi mi-au mărturisit apoi că așteptau
un asemenea prilej de a-l auzi recitând poezii, de a-i simți pasiunea cu care transformă
simplele versuri moarte în ființe vii.

Cine altcineva decât un poet ar fi fost mai potrivit să ne călăuzească în lumea poeziei...?

http://www.cuvantul-liber.ro/index.php?
mact=News,cntnt01,detail,0&cntnt01articleid=80393&cntnt01returnid=61