Cap.

1 Descrierea produsului

-rolul functional: placarea se foloseste pentru obtinerea altor material de baza,

impotriva coroziunii si pentru durabilitate.

Cap. 2 Tipuri de defecte

Prin defecte se intelege orice abatere de la forma, continuitate, dimensiunile,

aspectul, structura si compozitia chimica, prescrise in normative sau caiete de
sarcini, care conduc, intr-un final, la o reducere a rezistentei mecanice, afectand
defavorabil, comportarea constructiei sudate in exploatare.

Defectele se pot clasifica în :

-exterioare ,care se pot observa cu ochiul liber direct sau cu ajutorul unor mijloace
de punere în evidenţă(soluţii penetrante, lupă) ;

-interioare ,care nu pot fi observate cu ochiul liber.

Defectele se pot datora unor greşeli de proiectare a construcţiilor sudate,tehnologie

de sudare necorespunzătoare, alegerea greşită a materialului de
adaos,nerespectarea în condiţiile industriale a unui proces tehnologic constant şi
repetabil.

Aprecierea defectelor si caracterizarea lor globala trebuie sa tina seama de

urmatoarele elemente: tipul defectului, pozitia de imbinare, marimea si forma,
sectiunea materialului in care se afla defectul, numarul de defecte pe o anumita
suprafata, solicitarile prescrise constructiei etc.

Defectele pot fi superficiale, deschise, uneori vizibile sau in interior, inchise,

fara vizibilitate. Unele pot fi remediate prin lucrari suplimentare, in timp ce altele nu
mai pot fi remediate.

Producerea defectelor se datoreaza unor greseli de proiectare, tehnologie

sau alegerea materialului de adaos, iar alteori greselilor de executie.

Crapaturi, fisuri

Fisurile sunt defecte care se manifesta sub forma unor discontinuitati cu

dimensiuni microscopice. Atunci cand se observa cu ochiul liber si au dimensiuni
mari ele devin crapaturi.

Fisurile sunt considerate ca un defect periculos si nu sunt admise. Singura norma

care admite fisurile este cea pentru elemente de constructii metalice, unde se admit
la clasa a V-a, fisuri transversale cordonului de sudura si paralele cu directia de
solicitare pe cel mult 20% din grosimea cordonului.
 Fisurile pot sa se produca la cald, adica intr-o perioada cand materialul este incalzit
sau parcurge intervalul de solidificare. Fisurile la cald au contur neregulat,
dezvoltandu-se intercristalin si sunt oxidate atunci cand se observa sub microscop.

Se observa ca fisurarea este mai intensa la concentratii mai mari de carbon si de

sulf. Pe de alta parte, descresteea continutului in sulf nu se poate realiza decat cu
procese tehnologice costisitoare, ajungand pana la 0,001%, dar asemenea proportii
aduc si ele otelul intr-o stare de fisurabilitate excesiva, contrar presupunerilor
teoretice.

O alta cauza a fisurilor sunt gazele, care atunci cand nu sunt eliminate din baile de
sudura, raman in metalul solidificat si creeaza amorse de rupere, daca depasesc
rezistentele admisibile.

Pori si sufluri

Porii si suflurile sunt cavitati umplute cu gaze, avand suprafata lucie, de cele
mai multe ori, de forma sferica. Mecanismul formarii porilor si suflurilor este
determinat de conditiile de lucru. Daca viteza de evacuare a bulelor de gaz este mai
mica decat viteza de inaintare a frontului de cristalizare, bulele de gaz raman prinse
si metalul solidifica in jurul lor. In imbinarile la care gazele reusesc sa se evacueze la
solidificarea baii topite, nu se inregistreaza pori.

Gazele aflate in pori si fisuri sunt: bioxidul de carbon, oxidul de carbon, metanul,
hidrogenul sulfurat etc.

Dupa modul de repartitie porii pot fi uniform distribuiti, localizati in anumite

zone, dispusi in sir etc.

Suflurile
pot fi :

sufluri sferice ,
după forma lor sferoidală; atunci cînd suflurile de această formă au dimensiuni
submilimetrice se numesc pori;

sufluri alungite , sînt acele sufluri care au forma diferită de cea sferică şi care au
dimensiunea cea mai mare de-a lungul cordonului de sudură.

Cauze Consecinte si metode de evitare

Umiditatea provoaca o cantitate mare a Oxigenul reactioneaza cu fierul sau cu alte elemente
vaporilor de apa, care se descompun in arc
de aliere. In sistemul Fe-O se formeaza FeO, Fe2O3
in hidrogen si oxigen si Fe3O4. FeO desi la temperaturi mari de 1500˚C,
ajunge la cca 0,183% oxigen in baie.
Umiditatea poate proveni din invelisul Continutul de oxigen depinde si de natura si
electrozilor, de pe suprafata grosimea invelisului, intensitatea curentului,
semifabricatului din impuritati lungimea arcului. Electrodul neinvelit da 0,3%
oxigen, elecrodul cu invelis oxidant 0,2%, invelisul
acid 0,1%, invelisul bazic 0,05%
Se recomanda uscarea electrozilor inainte de sudare,
curatirea metalului de baza etc.
Regimul de lucru necorespunzator in Curentul de sudare pre mare fata de cel necesar
timpul sudarii intensifica reactiile chimice si mareste solubilitatea
gazelor
Arcul prea lung si viteza de inaintare prea mare la
sudare sub flux, poduc scaderea inaltimii baii si deci
racirea ei rapida fara timp de eliminare a gazelor
Patrunderea insuficienta la sudarea sub flux si
formarea unei pungi de aer care se absoarbe de baie.
Temperatura prea scazuta a baii, care face ca
solidificarea sa se produca repede fara a lasa timpul
de evacuare a gazelor.
Se recomanda verificarea proceselor tehnologice
inainte de sudarea in serie.
Compozitia chimica a materialului de Continutul ridicat de carbon prin ardere, duce la
adaos formarea unei cantitati mari de gaze sub forma de
oxid sau bioxid de carbon.
Feroaliajele in reactia cu hidrogenul sunt surse de
formare a porilor.
Otelurile care au sub 0,3% siliciu, au in continut
gaze care se manifesta in imbinarile sudate.
Otelurile aliate cu crom sunt mai sensibile la
formarea porilor in prezenta umiditatii.

Incluziuni

Incluziunile sunt defecte de compozitie chimica diferita de a metalului din

cusatura. Ele pot fi metalice sau nemetalice, iar din punct de vedere chimic pot fi
oxizi, silicati, sulfuri, nitruri etc. In imbinari sudate mai frecvente sunt incluziunile
nemetalice ca cele de zgura, oxizi, nitruri si sulfuri.

Incluziunile de zgura sau flux sunt resturi (de zgura sau flux) ramase dupa
solidificare ca urmare a faptului ca nu s-a executat curatirea dupa fiecare cordon.
Marimea acestora este de la microni la milimetri, iar forma rotunda, plana, alungita
etc.

Incluziunile de oxizi metalici, nitruri si sulfuri se formeaza prin reactiile

oxigenului, azotului si sulfului cu metalul baii.

Dintre incluziunile metalice intalnim mai ales wolframul, care se foloseste in

calitate de electrod, neconsumabil, pentru intretinerea arcului.
 Cauzele principale ale aparitiei incluziunilor si metodele de evitare sunt
prezentate in table.

Cauze Consecinte si metode de evitare

Suprafata materialului de baza in Reactii de oxidare cu formare de oxizi, are se

rost acoperita cu rugina, zgura, localizeaza in metalul depus, eliminandu-se greu
vopsea, ulei etc. prin zgura. Este necesar ca inainte de sudare sa
aiba loc curatirea acestor suprafete.

Rizuri adanci dupa debitarea Localizarea zgurii formate in rizuri cu sansa sa nu

materialelor cu flacara se ridice pentru a se elimina. Se recomanda
tesirea acestor rizuri inainte de sudare.

Indepartarea insuficienta a zgurii de Incluziuni de zgura, cu diminuarea proprietatilor

pe fiecare strat si de la radacina, mecanice. Se recomanda curatirea atenta si
mai ales acolo unde aderenta este controlul zgurii, de la fiecare cordon dar mai ales
puternica si cordonul are denivelari la radacina inainte de realizarea ultimului cordon.

Parametrii tehnologici Viteza mare de solidificare, posibilitate redusa de

necorespunzatori eliminare a incluziunilor in zgura. Micsorarea
solubilitatii anumitor elemente in metalul de baza,
odata cu scaderea temperaturii, ceea ce duce la
formarea unor incluziuni metalice.

Incluziunile ca si celelalte defecte au influenta negativa asupra comportarii in

exploatare a imbinarilor sudate.

Forma incluziunilor este mai periculoasa atunci cand este poligonala, cu

muchii si varfuri ascutite, situatie care introduce tensiuni suplimentare in imbinare,
fata de situatia cand forma este sferica sau dispunerea se face in siruri.

Pozitia incluziunilor este mai periculoasa cand se afla in apropierea marginilor

fata de cele care sunt in interior.

Dimensiunile si calitatea incluziunilor sunt, de asemenea, elemente principale

care influenteaza proprietatile imbinarilor.
 Indepartarea incluziunilor din imbinarile sudate, se face prin curatire si
resudare.

Defecte de forma

Neregularitatile de suprafata sunt reprezentate de suprapunerile de otel care pot fi :

- suprapuneri usoare – cauzate de o scurta intrerupere a procesului de turnare (

oprire scurta ), avand aspectul unei suprapuneri circumferentiale usoare.

- suprapuneri grele – care au aspectul unei crestaturi circulare adanci cauzate de

oprirea mai indelungata a firului si repornirea ulterioara sau schimbarea
distribuitorului.

Latimea neregulata a cusaturii

Atunci cand rostul este mai mare fata de cel prescris, se obtin cusaturi cu
latime necorespunzatoare. Defectul apare mai frecvent la sudarea automata.

Factorii principali care produc acest defect sunt urmatorii: variatia tensiunii in
retea, dereglarea vitezei de inaintare a tractorului sau electrodului, schimbarea
pozitiei electrodului. Micsorarea latimii se regleaza prin reducerea tensiunii si
cresteea vitezei de inaintare.

Latimea neregulata duce la cresteea sau scaderea dimensiunilor si de aici la

un consum suplimentar de materiale, modificari ale rezistentei mecanice, generarea
altor defecte in imbinare.

Suprafata neregulata a cusaturii reprezinta un alt defect de forma, cand cordonul are
o latime neregulata, reliefata prin strangulari sau latiri mari. Exista o legatura directa
intre vascozitatea baii si gradul de reliefare a solzilor cordonului. Acestia sunt cu atat
mai mari si mai aspri cu cat vascozitatea baii este mai mare.

Asupra formarii acestora are influenta curentul de intensitate mare,

conducerea neuniforma a electrodului si natura electrodului utilizat. La sudarea
automata sub flux suprafata neregulata apare mai ales in dreptul prinderilor.
Remedierea suprafetei neregulate a cusaturii se face prin polizare si resudare pentru
uniformizare.

Crestatura este o lipsa de material de forma unui sant, pe lungimea partiala

sau totala a cordonului.

Cauzele care duc la aparitia acestui defect sunt urmatoarele: miscarea rapida a
electrodului, curentul de sudare prea mare, calitatea electrodului, viteza mare de
inaintare la sudarea automata.
Starea de curatire a materialului langa rost influenteaza insasi aparitia defectului care
se produce mai ales datorita pojghitei de oxizi ramasi din laminare.

Crestaturile sunt defecte care reprezinta amorse puternice de rupere prin

fragilizare si ca atare nu sunt admise.

Remedierea se face prin inlaturarea lor prin polizare, pe toata lungimea in care s-au
format si apoi resudarea si controlul.

Stropii sunt parti din metalul lichid care adera in mateialul de baza in afara
cordonului. Gradul de stropire este mai accentuat la folosirea curentului alternativ
fata de cel continuu sau cand utilizam electrozi acizi fata de bazici. Un efect puternic
asupra gradului de stropire il are cantitatea de gaze care se degaja ca urmare a
reactiei metalului lichi cu cel solid.

Cu cat cantitatea de gaze care se degaja este mai mare, cu atat si gradul de stropire
este mai intens.

La sudarea otelurilor cu proprietati anticorosive stropii nu sunt admisi

deoarece constituie amorse, fapt pentru care se recomanda protectia pieselor in
timpul sudarii pe ambele parti ale cordonului.

Formarea stropilor este mai intens la sudarea cu curent alternativ.

Deoare-ce, prin masuri tehnologice, stropii nu pot fi evitaţi complet, se
recomandă înlăturarea acestora după sudare, cu dalta sau peria
de sîrmă. La îmbinări sudate din oţeluri anticorosive. se recomandă
protejarea pieselor, de o parte şi de alta a cor-donului de sudură, cu fîşii
de plăci de azbest.

Defecte ce pot aparea in exploatare:

Uzura fizica conduce la modificarea dimensiunilor si a formei

geometrice a suprafetelor pieselor in contact. In anumite conditii de
temperatura pot interveni simultan si modificari structurale ale straturilor
superficiale. Toate acestea influenteaza, direct sau indirect, capacitatea
portanta a organelor de masini, de exemplu in cazul lagarelor, precizia de
lucru a masinilor, a utilajelor si instalatiilor, cinematica functionala, facand
totodata sa apara forte dinamice daunatoare si o functionare
necorespunzatore, ducand in final la scoaterea din uz a masinii, utilajului
sau instalatiei.

Procesul de frecare dintre suprafetele in contact ale pieselor

componente ale masinilor, utilajelor si instalatiilor are ca efect pierderea
de energie manifestata prin caldura produsa si uzarea fizica, rezultat al
desprinderii de material si al modificarii starii initiale a acestor suprafete.

Luand in considerare factorii care contribuie la deteriorarea suprafetelor si aspectul

acestora, uzarile fizice s-au clasificat in urmatoarele tipuri:

de adeziune,

de oboseala,

de abraziune,

de impact,

de coroziune etc.

Uzarea de adeziune (de contact)

Se produce prin sudarea si ruperea puntilor de sudare intre microzonele

de contact, caracterizandu-se printr-un coeficient de frecare ridicat si o
valoare mare a intensitatii uzarii.

Uzarea de oboseala

Se produce in urma unor solicitari ciclice a suprafetelor in contact, urmate

de deformatii plastice in reteaua atomica a stratului superficial, de fisuri,
ciupituri sau exfolieri. In general. Aceste uzari apar sub forma de
desprinderi de particule din material, lasand urme caracteristice fiecarui
gen de asemenea uzare. Uzarile de oboseala sunt:pittingul, uzarea prin
exfoliere si uzarea prin cavitatie.

Uzarea prin cavitatie este definita ca fiind un proces de distrugere a

suprafetei ( i deplasare de material sub forma de mici particule) produsa
de mediul lichid sau gazos in contact cu metalul, fara prezenta celei de a
doua suprafete de frecare ca in celelalte forme de uzare. Se mai numeste
si eroziune de cavitatie sau coroziune de cavitatie si se produce, de
regula, pe suprafetele paletelor, rotoarelor de pompa, cilindrii motoarelor
Diesel etc., care sunt in contact cu fluide la viteze mari. Uzarea prin
cavitatie se explica astfel: la miscarile relative mari sau la schimbari de
viteza dintre un lichid si metal, presiunile locale devin reduse, in fluid se
produce transformarea de energie, temperatura lichidului depaseste
punctul de fierbere si se formeaza mici pungi de vapori si gaze ( bule de
cavitatie). Cand presiunea revine la normal (sau creste) se produce o
implozie (spargerea bulelor). Cu forte mari de impact pe microzonele
suprafetei metalice, producandu-se oboseala stratului si aparitia de
ciupituri de cavitatie.
Uzarea de abraziune

Este provocata de prezenta particulelor dure intre suprafetele in contact

sau de asperitatilor mai dure ale uneia dintre suprafetele de contact.
Aceasta uzare este usor de recunoscut prin urmele lasate de
microaschiere, ea accelerand uzarea prin coroziune.

Particulele dure pot proveni de la forfecarea prealabila a unor contacte

(uzare de adeziune), desprinderi de portiuni din stratul de suprafata mai
dur, prin desprinderea si evacuarea materialului unor ciupituri etc.,
precum si prin produsele metalice ale altor uzari.

Uzarea de impact

La unele tipuri de masini, utilaje si instalatii, ca de exemplu: concasorul cu

ciocane articulate, moara cu bile, masina de scris sau de perforat etc.,
datorita unor lovituri locale repetate se produce un tip specific de uzare
mecanica, denumit uzare de impact.

Uzarea de coroziune

Constituie deteriorarea suprafetei de frecare si deci pierderea de material,

de greutate, datorita actiunii simultane sau succesive a factorilor chimici
agresivi din componenta mediului respectiv si a solicitarilor mecanice.
Mecanismul uzariide coroziune presupune corelarea a doua efecte de
coroziune: coroziunea chimica si coroziunea mecanochimica.

Coroziunea chimica este o actiune chimica continua a mediului ambiant

asupra suprafetelor elementelor componente ale masinii, utilajului sau
instalatiei. Coroziunea chimica poate evolua diferit, in functie de
parametrii fizico-chimici ai materialului respectiv. In perioada de repaus
aceasta coroziune actioneaza ca proces chimic numai asupra suprafetelor
deschise, care nu trec prin zona de contact si celorlalte suprafete libere.
Ca forme de coroziune chimice se disting:

Ruginirea, care este o coroziune electrochimica a fierului ce se datoreaza

actiunii combinate a oxigenului si apei si poate sa apara in aer la
temperatura normala.

Coroziunea in mediu librifiant, de natura electrochimica, apare in cazul

prezentei in lubrifianti a unor mici cantitati de apa care, in contact cu
suprafata, formeaza microcelule electrolitice. Corozivitatea lubrifiantilor se
poate datora si sulfului provenit din uleiul de baza sau din combustibil.

Coroziunea mecanochimica (tribochimica) se refera la modificarile suferite

de suprafata de frecare in timpul functionarii.
Cap 3 Metode posibile de examinare a defectelor

Cap 4 Metode optime de examinare

• Examinarea optico - vizuală este cea mai simplă modalitatea de

examinare nedistructivă.

• Acest tip de examinare se poate realiza şi cu ochiul liber şi se numeşte

control vizual, sau cu ajutorul unor aparate optice, în acest caz numindu
se examinare optică.

Modalitati de examinare vizuala:

• A. cu ochiul liber

- ochiul este mai sensibil la lumina galben-verde;

- intensitate luminoasa adecvata: 800-1000 lux;

- tehnicianul poate lucra maxim 2 ore;

- se pot detecta: coroziuni, fisuri (forma si orientare), porozitati, defecte

in cordoane de sudura;

- rezultatele pot fi de real ajutor pentru alte controale de tip NDT (non-
destructive testings).

B. cu instrumente optice:

- instrumentele optice permit marirea imaginii defectului si inspectarea

unor zone mai putin accesibile;

- este necesara cunoasterea tipurilor de defecte ce pot sa apara si zonele

in care ar putea fi intalnite;

- suprafetele de inspectat trebuie curatate;

- microscop;

- boroscop: pentru inspectia cilindrilor de diametre mici, a incintelor din

structuri complexe; aria examinata este de aproximativ 25 mm in
diametru si se afla la o distanta de 25 mm de sursa de lumina; exista
diverse modele cu diametrul de 2.5-19 mm si lungimea de cativa metri.

- endoscop: sistem optic superior boroscopului, sursa de lumina de

intensitate mai mare; suprafata de examinat poate fi la distanta de 4 mm
sau mai mult; lungimea = 100 – 1500 mm, diametrul = incepand cu 1.7
mm.

- flexiscop: boroscop din fibra optica flexibila; permite examinarea zonelor

de colt sau a structurilor cu schimbari de directie; lungimi de lucru = 600
– 3650 mm, diametre = 3 – 12.5 mm.

• telescop: permite marirea imaginii obiectelor aflate la distante mari de

ochi.

• holografia: permite obtinerea unei imagini 3D a obiectului examinat, cu

ajutorul laserelor; Holograma reda imaginea intregii suprafete care se
compara apoi cu o suprafata etalon (fara defecte)

• aplicatii: inspectia de crapaturi in structuri industriale; detectarea

coroziunilor, fisurilor, etc; defecte in suduri.

Lichide penetrante fluorescente, pentru determinarea discontinuitatilor de

suprafata

Etape:

• Curatarea si uscarea suprafetei pentru un control fara interpretari

eronate;

• Lichidul trebuie sa aiba timp suficient (dwel time) sa penetreze in fisuri,

uzual minim 20-30 min;

• Lichidul in exces se curata de pe suprafata;

• Aplicarea developantului pe suprafata permite identificarea fisurii (aici

ramane lichid penetrant);

• Inspectia se face la lumina obisnuita, UV sau laser. Metoda permite

determinarea discontinuitatilor deschise de pe suprafata pieselor (vase
sub presiune, conducte, suduri, etc). Informatia obtinuta se refera la
forma, marimea si orientarea defectului.