Legea nr.

218/2002 (republicată) privind organizarea si funcţionarea Poliţiei

Române, cu
modificările si completările ulterioare – Capitolele II si III
CAPITOLUL II
Organizare şi funcţionare

SECŢIUNEA 1
Structura organizatorică

ART. 5
Poliţia Română are următoarea structură organizatorică:
a) Inspectoratul General al Poliţiei Române;
b) unităţi teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia
generală de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de poliţie;
c) instituţii de învăţământ pentru formarea şi pregătirea continuă a personalului;
d) alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate potrivit legii.
ART. 6
În cadrul Poliţiei Române funcţionează Corpul Naţional al Poliţiştilor, persoană juridică de
drept public, ale cărei atribuţii sunt stabilite prin legea privind statutul poliţistului
ART. 7
Inspectoratul General al Poliţiei Române este unitatea centrală a poliţiei, cu personalitate
juridică şi competenţă teritorială generală, care conduce, îndrumă şi controlează activitatea
unităţilor de poliţie subordonate, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor
deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalităţii economico-financiare sau
bancare, a altor infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa
prin lege.
ART. 8
(1) Inspectoratul General al Poliţiei Române este condus de un inspector general numit prin
decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, după consultarea
Corpului Naţional al Poliţiştilor.
(2) Inspectorul general este ajutat de adjuncţi numiţi de către ministrul afacerilor interne, la
propunerea sa, cu consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.
ART. 9
(1) În cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române funcţionează Consiliul Superior,
denumit în continuare Consiliu, constituit din inspectorul general al Inspectoratului General al
Poliţiei Române, adjuncţii inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române,
şefii direcţiilor generale şi ai direcţiilor din Inspectoratul General al Poliţiei Române, 5 şefi ai
unităţilor teritoriale ale poliţiei, desemnaţi prin rotaţie în fiecare an, preşedintele Corpului
Naţional al Poliţiştilor şi rectorul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza".
(2) Consiliul se întruneşte o dată pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie, sub conducerea
inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române. Consiliul analizează şi
hotărăşte activităţile Poliţiei Române conform strategiei Ministerului Afacerilor Interne.
Hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi. Hotărârile
Consiliului se duc la îndeplinire prin grija inspectorului general al Inspectoratului General al
Poliţiei Române.
(3) Desemnarea nominală a membrilor Consiliului şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin
dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.
ART. 10
În aplicarea legii inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române emite
dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine, la elaborarea cărora consultă Corpul
Naţional al Poliţiştilor şi Consiliul.
ART. 11
Inspectoratul General al Poliţiei Române are în structura sa organizatorică direcţii generale,
direcţii, servicii şi birouri, înfiinţate prin ordin al ministrului afacerilor interne, în limita
fondurilor la dispoziţie.

SECŢIUNEA a 2-a
Unităţi teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române

ART. 12
(1) În municipiul Bucureşti se organizează şi funcţionează ca unitate cu personalitate juridică
Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti, condusă de un director general, ajutat de
adjuncţi.
(2) În judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate de
poliţie, conduse de un inspector-şef, ajutat de adjuncţi.
(3) Directorul general al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectorii-
şefi ai inspectoratelor de poliţie judeţene sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al
ministrului afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al
Poliţiei Române, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor şi cu avizul consultativ al
prefectului.
ART. 13
(1) În cadrul Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti se organizează şi
funcţionează unităţi de poliţie ale sectoarelor, corespunzător organizării administrativ-teritoriale
a acestuia.
(2) În fiecare sector se organizează şi funcţionează secţii de poliţie. Numărul acestora se
stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne, în funcţie de întinderea teritoriului, numărul
populaţiei, de numărul şi importanţa obiectivelor economice, sociale şi politice.
ART. 14
(1) În municipii şi oraşe funcţionează poliţii municipale şi orăşeneşti, iar în comune, posturi de
poliţie.
(2) În municipii pot fi înfiinţate secţii de poliţie, iar în comunele cu sate şi cătune dispersate
pot fi înfiinţate birouri de poliţie, potrivit criteriilor prevăzute la art. 13 alin. (2).
ART. 15
(1) În structura organizatorică a Poliţiei Române pot fi înfiinţate şi alte unităţi pentru
prevenirea şi combaterea infracţionalităţii.
(2) Numărul, competenţa şi structura organizatorică ale acestor unităţi se stabilesc prin ordin al
ministrului afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al
Poliţiei Române, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.
 (3) Şefii unităţilor organizate în condiţiile alin. (1) şi (2) sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie
prin ordin al ministrului afacerilor interne.
ART. 16
(1) Atribuţiile şi structura organizatorică ale Inspectoratului General al Poliţiei Române,
Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratelor de poliţie judeţene se
stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General al Poliţiei Române se
aprobă de ministrul afacerilor interne, iar cele ale unităţilor teritoriale, de către inspectorul
general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

SECŢIUNEA a 3-a
Autoritatea teritorială de ordine publică

ART. 17
(1) La nivelul municipiului Bucureşti şi al fiecărui judeţ se organizează şi funcţionează
autoritatea teritorială de ordine publică, organism cu rol consultativ, a cărui activitate se
desfăşoară în interesul comunităţii.
(2) Autoritatea teritorială de ordine publică este constituită din şeful Direcţiei generale de
poliţie a municipiului Bucureşti sau al inspectoratului de poliţie judeţean, un reprezentant al
Corpului Naţional al Poliţiştilor, subprefect, 6 consilieri desemnaţi de Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, respectiv de consiliul judeţean, şeful Corpului gardienilor publici al
municipiului Bucureşti sau al judeţului*), 3 reprezentanţi ai comunităţii, desemnaţi de primarul
general al municipiului Bucureşti, respectiv de preşedintele consiliului judeţean.
(3) Desemnarea nominală a autorităţii teritoriale de ordine publică este validată de către
Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de către consiliul judeţean pentru o perioadă de
4 ani.
(4) Autoritatea teritorială de ordine publică este condusă de un preşedinte ales cu votul
majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau al
consiliilor judeţene pe o perioadă de 4 ani.
ART. 18
Autoritatea teritorială de ordine publică are următoarele atribuţii:
a) contribuie la elaborarea planului de activităţi şi la fixarea obiectivelor şi indicatorilor de
performanţă minimali, având ca scop protejarea intereselor comunităţii şi asigurarea climatului
de siguranţă publică;
b) sesizează şi propune măsuri de înlăturare a deficienţelor din activitatea de poliţie;
c) face propuneri pentru soluţionarea de către organele de poliţie a sesizărilor care îi sunt
adresate, referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, potrivit
prezentei legi;
d) organizează consultări cu membrii comunităţilor locale şi cu organizaţiile
neguvernamentale cu privire la priorităţile siguranţei persoanei şi a ordinii publice;
e) prezintă trimestrial informări în şedinţele Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau
ale consiliului judeţean, după caz, asupra nivelului de asigurare a securităţii şi siguranţei civice a
comunităţii;
f) elaborează anual un raport asupra eficienţei activităţii unităţilor de poliţie, care se dă
publicităţii.
ART. 19
 (1) Autoritatea teritorială de ordine publică se întruneşte în şedinţe ordinare sau extraordinare,
trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
(2) La şedinţele autorităţii teritoriale de ordine publică au dreptul să participe, cu statut de
invitat, prefectul municipiului Bucureşti, respectiv al judeţului, primarul general al municipiului
Bucureşti, respectiv preşedintele consiliului judeţean, conducătorii serviciilor publice
descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de
specialitate. Şedinţele autorităţii teritoriale de ordine publică pot fi şi publice.
(3) În exercitarea atribuţiilor sale autoritatea teritorială de ordine publică emite hotărâri cu
caracter de recomandare.
(4) Autoritatea teritorială de ordine publică nu are competenţe în problemele operative ale
poliţiei.
ART. 20
Cheltuielile necesare pentru desfăşurarea activităţii autorităţii teritoriale de ordine publică se
suportă din bugetul municipiului Bucureşti, respectiv din cel al judeţului.
ART. 21
Regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii teritoriale de ordine publică se aprobă
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministerului
Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în termen de 60 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi.

SECŢIUNEA a 4-a
Raporturile dintre poliţie şi autorităţile administraţiei publice locale

ART. 22
(1) În plan teritorial unităţile de poliţie cooperează cu prefecţii, autorităţile administraţiei
publice locale, autorităţile judecătoreşti, serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe centrale, precum şi cu reprezentanţi ai comunităţii.
(2) În vederea înfiinţării unor noi unităţi, secţii, birouri sau posturi de poliţie vor fi consultate
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale ale
municipiilor, oraşelor ori comunelor, după caz, care vor pune la dispoziţie spaţiile necesare
funcţionării acestora.
ART. 23
(1) Şeful Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, şefii inspectoratelor de poliţie
judeţene, ai poliţiilor municipale şi orăşeneşti şi ai posturilor de poliţie comunale prezintă
informări anuale în faţa autorităţii teritoriale de ordine publică, Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene, consiliilor municipale, orăşeneşti sau comunale,
după caz, referitoare la măsurile întreprinse în îndeplinirea atribuţiilor specifice.
(2) Şefii unităţilor prevăzute la alin. (1) informează, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie,
prefecţii, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii consiliilor judeţene, primarii
sectoarelor municipiului Bucureşti, ai municipiilor, oraşelor şi comunelor, după caz, despre
evoluţia fenomenelor antisociale şi modul în care au fost îndeplinite sarcinile pe plan local.
ART. 24
Unităţile teritoriale de poliţie cooperează cu consiliile locale şi, după caz, cu primarii pentru
îndeplinirea hotărârilor sau dispoziţiilor scrise ale acestora, emise în limita competenţelor lor în
domeniul ordinii publice.
ART. 25
 (1) În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autorităţile administraţiei publice locale
şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente
a atribuţiilor poliţiei.
(2) Dacă poliţia nu îşi îndeplineşte responsabilităţile în baza protocolului încheiat,
administraţia publică se poate adresa organului superior de poliţie.

CAPITOLUL III
Atribuţiile Poliţiei Române

ART. 26
(1) Poliţia Română are următoarele atribuţii principale:
1. apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea privată şi publică,
celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii;
2. aplică măsuri de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei cetăţeanului, de
prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor
elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii
private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;
3. sprijină unităţile de jandarmerie cu informaţii pentru asigurarea sau restabilirea ordinii şi
liniştii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestaţiilor cultural-sportive şi altele asemenea;
4. asigură, direct sau în cooperare cu alte instituţii abilitate potrivit legii, executarea
controalelor tehnice şi intervenţiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea şi neutralizarea
dispozitivelor explozive amplasate în scopul tulburării ordinii publice, vătămării integrităţii
corporale, sănătăţii persoanelor sau provocării de daune proprietăţii publice ori private;
5. avizează şi controlează, în condiţiile legii, înfiinţarea societăţilor private de detectivi, pază,
supraveghere şi gardă de corp;
6. culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi a
altor fapte ilicite;
7. realizează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, a criminalităţii economico-
financiare, a celei transfrontaliere, a infracţiunii în domeniul informaticii şi a crimei organizate;
8. desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi pentru constatarea faptelor penale şi efectuează
cercetări în legătură cu acestea;
9. asigură paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere şi de arest preventiv
organizate în cadrul unităţilor de poliţie;
10. constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii;
11. asigură protecţia martorului, informatorului şi a victimei, în condiţiile legii;
12. asigură, conform legii, protecţia magistraţilor şi a familiilor lor, în cazurile în care viaţa,
integritatea corporală sau avutul acestora sunt supuse unor ameninţări;
13. desfăşoară activităţi de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi penale, executării
pedepselor sau altor hotărâri judecătoreşti, precum şi a persoanelor dispărute;
14. desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a migraţiei ilegale;
15. foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice în cercetarea locului faptei şi la examinarea
probelor şi a mijloacelor materiale de probă, efectuând constatări şi expertize criminalistice, prin
specialişti şi experţi proprii acreditaţi, precum şi rapoarte criminalistice de constatare, rapoarte de
interpretare a urmelor sau de evaluare a comportamentului infracţional ori a personalităţii
criminale;
 16. efectuează studii şi cercetări ştiinţifice pentru îmbunătăţirea metodelor şi mijloacelor
tehnico-ştiinţifice criminalistice;
17. exercită controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii armelor şi muniţiilor,
a materialelor explozive, asupra modului în care se efectuează operaţiunile cu arme, muniţii şi
materii explozive, precum şi asupra funcţionării atelierelor de reparat arme şi asupra
poligoanelor de tir;
18. exercită controlul asupra respectării regimului materialelor radioactive şi nucleare,
substanţelor toxice şi stupefiante, precum şi asupra altor obiecte şi materii supuse autorizării,
potrivit legii;
19. supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate
prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii
neguvernamentale, pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării
tehnice a autovehiculelor, perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de
educaţie rutieră a participanţilor la trafic;
20. desfăşoară activităţi specifice de poliţie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi
aeriene;
21. exercită controlul asupra legalităţii stabilirii domiciliului sau reşedinţei cetăţenilor români
şi străini aflaţi pe teritoriul ţării, în condiţiile legii;
22. ţine evidenţa nominală a cetăţenilor români cu obligaţii militare în mediul rural;
23. organizează, în condiţiile legii, cazierul judiciar pentru ţinerea evidenţei persoanelor
condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal şi constituie baza de date
necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor operative specifice poliţiei;
24. efectuează studii şi cercetări privind dinamica infracţionalităţii în România şi propune
măsuri de prevenire a acesteia;
25. acordă sprijin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în vederea
desfăşurării activităţii acestora;
26. participă, în condiţiile legii, împreună cu alte unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne, în
colaborare cu trupe ale Ministerului Apărării Naţionale, unităţi de protecţie civilă şi alte organe
prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de
incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de
limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;
27. colaborează cu instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale pentru
pregătirea antiinfracţională a populaţiei;
28. conlucrează cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii internaţionale
pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere;
29. participă la constituirea forţelor internaţionale de poliţie, destinate unor misiuni de
instruire, asistenţă şi cooperare poliţienească sau pentru acţiuni umanitare;
30. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin Poliţia Română îşi organizează propria bază de
date, potrivit legii.
ART. 27
(1) Ministrul afacerilor interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnează poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale
poliţiei judiciare.
(2) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor
săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
 ART. 28
(1) În îndeplinirea activităţilor specifice poliţistul are competenţa teritorială corespunzătoare
unităţii de poliţie din care face parte.
(2) În caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice poliţistul poate acţiona şi pe raza
teritorială a altor unităţi de poliţie, comunicând despre aceasta unităţii competente.
(3) În caz de detaşare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei unităţi de poliţie,
poliţistul are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate. Poliţistul încadrat în
Inspectoratul General al Poliţiei Române are competenţă teritorială generală.
(4) Poliţistul este obligat să intervină şi în afara orelor de program, a atribuţiilor sale de
serviciu şi a competenţei teritoriale a unităţii din care face parte, când ia cunoştinţă de existenţa
unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a căror
cercetare va fi efectuată de organele competente.

Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările si

completările ulterioare –
Capitolele III si IV
CAPITOLU III
Drepturile, indatoririle si restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati ale
politistului
SECTIUNEA 1
Drepturile politistului
ART. 28
(1) Politistul are dreptul la:
a) salariu lunar, compus din salariul de baza, indemnizatii, sporuri, premii si prime, ale caror
cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de baza cuprinde salariul corespunzator functiei
indeplinite,
gradului profesional detinut, gradatiile, sporurile pentru misiune permanenta si, dupa caz,
indemnizatia
de conducere si salariul de merit;
b) ajutoare si alte drepturi banesti, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege;
c) uniforma, echipament specific, alocatii pentru hrana, asistenta medicala si psihologica,
proteze, precum si medicamente gratuite, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
d) locuinta de interventie, de serviciu, sociala sau de protocol, dupa caz, in conditiile legii;
e) concedii de odihna, concedii de studii si invoiri platite, concediu fara plata, in conditiile
stabilite prin hotarare a Guvernului;
f) concedii medicale pentru: caz de boala, prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea
sanatatii, accidente produse in timpul si din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru
ingrijirea
copilului bolnav in varsta de pana la 3 ani, ingrijirea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani,
precum si in alte situatii, in conditiile stabilite prin lege;
g) bilete de odihna, tratament si recuperare, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
h) pensii, in conditiile stabilite prin lege;
i) indemnizatii de instalare, de mutare, de delegare sau de detasare, precum si decontarea
cheltuielilor de cazare, in conditiile stabilite prin lege;
j) decontarea cheltuielilor de transport in cazul deplasarii in interesul serviciului, mutarii in alte
localitati si o data pe an pentru efectuarea concediului de odihna, precum si in alte situatii, in
conditiile
stabilite prin hotarare a Guvernului;
k) incadrarea activitatii in conditii deosebite, speciale sau alte conditii de munca, potrivit legii;
l) portul permanent al armamentului din dotare sau achizitionat personal, in conditiile legii;
m) asigurare de viata, sanatate si bunuri, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
n) tratament medical in strainatate pentru afectiuni contractate in timpul exercitarii profesiei, in
conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
o) consultanta juridica asigurata de unitate, la cerere.
(2) Armamentul dobandit personal se detine dupa pensionare pe baza permisului obtinut, in
conditiile
legii.
ART. 29
(1) Pentru activitatea desfasurata politistilor li se confera ordine si medalii, potrivit legii.
(2) In cazul intreruperii activitatii in politie, timpul cat politistul a desfasurat o alta activitate nu
va fi
luat in calculul vechimii in politie pentru care se confera ordinul sau medalia.
(3) Politistii decorati cu Ordinul Meritul Militar si Semnul onorific In Serviciul Armatei isi
pastreaza
toate drepturile dobandite anterior intrarii in vigoare a prezentei legi.
ART. 29.1
Abrogat.
ART. 30
Conditiile privind pensionarea si drepturile de pensii ale politistilor se stabilesc prin lege, in
termen de
6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
ART. 31
(1) Politistul numit in prima functie sau mutat in interesul serviciului intr-o alta localitate decat
cea in
care isi are domiciliul si care nu detine locuinta proprietate personala in acea localitate, nici el si
nici
sotia/sotul acestuia, in situatia in care nu i se poate asigura spatiu de locuit corespunzator, are
dreptul
la o compensatie pentru chirie de pana la 50% din salariul de baza.
(1.1) Politistul numit in prima functie sau mutat in interesul serviciului in localitatea in care isi
are
domiciliul, dar care nu detine locuinta proprietate personala in acea localitate, nici el si nici
sotia/sotul
acestuia, in situatia in care nu i se poate asigura spatiul de locuit corespunzator, poate beneficia
de
compensatia lunara pentru chirie, prevazuta la alin. (1), in cazuri justificate, pe baza rezultatelor
anchetei sociale efectuate de o comisie constituita prin ordin al ministrului administratiei si
internelor,
insusite de catre conducatorul unitatii din care face parte politistul, la solicitarea acestuia.
(2) Sotul sau sotia politistului mutat/mutata in interesul serviciului in alta localitate, care a fost
incadrat/incadrata in munca si a intrerupt activitatea datorita mutarii impreuna cu sotul sau sotia,
are
dreptul la o indemnizatie lunara de 50% din salariul de baza al politistului, pana la o noua
angajare sau
pana la prestarea unei alte activitati aducatoare de venituri, dar nu mai mult de 9 luni.
(3) Abrogat.
(4) De indemnizatia lunara prevazuta la alin. (2) beneficiaza si sotul sau sotia care, la data
mutarii
politistului, era inscris/inscrisa, in conditiile legii, ca somer, dar numai dupa expirarea termenului
de
plata a ajutorului de somaj, stabilit prin lege.
(5) Cuantumul compensatiei prevazute la alin. (1) si conditiile de acordare se stabilesc prin
hotarare a
Guvernului, la propunerea ministrului administratiei si internelor.
ART. 32
(1) Politistul va fi sprijinit in construirea sau cumpararea, o singura data in timpul carierei, a
unei
locuinte proprietate personala in localitatea in care isi are sediul unitatea de politie la care este
incadrat, in conditiile legii.
(2) Abrogat.
(3) Criteriile si conditiile de sprijin prevazute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului
administratiei si internelor.
ART. 33
In exercitarea atributiilor de serviciu politistul beneficiaza de protectie speciala, in conditiile
legii.
ART. 34
Politistului i se asigura gratuit echipamentul de protectie adecvat misiunilor specifice pe care le
indeplineste, iar in cazul in care, ca urmare a indeplinirii atributiilor de serviciu, i s-a degradat
sau
distrus imbracamintea ori alte bunuri personale, are dreptul la despagubiri corespunzatoare.
ART. 35
Membrii familiei politistului beneficiaza gratuit, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului,
de:
a) asistenta medicala si medicamente in cadrul sistemului de asigurari de sanatate specific
apararii, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritatii judecatoresti;
b) decontarea cheltuielilor de transport in situatia mutarii politistului in interes de serviciu in
alta localitate.
ART. 36
In sensul prevederilor prezentei legi, familia politistului cuprinde sotul/sotia, copiii si parintii
aflati in
intretinerea legala a acestuia.
ART. 37
Copiii politistului decedat in timpul si din cauza serviciului pot fi transferati, la cerere, la
institutiile de
invatamant ale Ministerului Administratiei si Internelor, in conditiile stabilite prin ordin al
ministrului
administratiei si internelor.
ART. 37.1
La decesul unui politist, Ministerul Administratiei si Internelor acorda familiei acestuia sau
persoanei
care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, dupa caz, un ajutor suplimentar de deces egal cu
de trei
ori salariul de baza avut.
ART. 38
(1) Politistul pensionat si sotia/sotul acestuia au dreptul gratuit la asistenta medicala si
medicamente, in
cadrul sistemului de asigurari de sanatate specific apararii, ordinii publice, sigurantei nationale si
autoritatii judecatoresti, si au acces la casele de odihna, sanatoriile, bazele sportive si alte spatii
pentru
odihna si agrement, care apartin sau sunt in administrarea Ministerului Administratiei si
Internelor.
(2) Politistul pensionat si sotul/sotia acestuia, care au acces la casele de odihna, sanatoriile,
bazele
sportive si alte spatii pentru odihna si agrement care apartin sau sunt in administrarea
Ministerului
Administratiei si Internelor, beneficiaza de inlesniri stabilite prin ordin al ministrului
administratiei si
internelor.
ART. 39
(1) Durata programului de lucru al politistului este de 8 ore pe zi si 5 zile pe saptamana, stabilita
astfel
incat sa se asigure continuitatea serviciului politienesc si refacerea capacitatii de munca, in
conditiile
prevazute de lege.
(2) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului saptamanal se
stabilesc prin ordin al ministrului administratiei si internelor, dupa consultarea Corpului National
al
Politistilor.
(3) Daca interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihna saptamanale ce se cuvin
politistului poate fi amanata, in mod exceptional, cel mult de doua ori intr-o luna.
ART. 40
Politistul si membrii familiei sale au dreptul la protectie din partea structurilor specializate ale
statului
fata de amenintarile sau violentele la care ar putea fi supusi ca urmare a exercitarii atributiilor de
serviciu sau in legatura cu acestea.
SECTIUNEA a 2-a
Indatoririle politistului
ART. 41
Politistul este dator:
a) sa fie loial institutiei din care face parte, sa respecte principiile statului de drept si sa apere
valorile democratiei;
b) sa dovedeasca solicitudine si respect fata de orice persoana, in special fata de grupurile
vulnerabile, sa isi consacre activitatea profesionala indeplinirii cu competenta, integritate,
corectitudine si constiinciozitate a indatoririlor specifice de serviciu prevazute de lege;
c) sa isi perfectioneze continuu nivelul de instruire profesionala si generala;
d) sa fie disciplinat si sa dovedeasca probitate profesionala si morala in intreaga activitate;
e) sa fie respectuos, cuviincios si corect fata de sefi, colegi sau subalterni;
f) sa acorde sprijin colegilor in executarea atributiilor de serviciu;
g) sa informeze seful ierarhic si celelalte autoritati abilitate cu privire la faptele de coruptie
savarsite de alti politisti, de care a luat cunostinta;
h) prin intregul sau comportament, sa se arate demn de consideratia si increderea impuse de
profesia de politist.
ART. 42
Politistul este obligat:
a) sa pastreze secretul profesional, precum si confidentialitatea datelor dobandite in timpul
desfasurarii activitatii, in conditiile legii, cu exceptia cazurilor in care indeplinirea sarcinilor de
serviciu, nevoile justitiei sau legea impun dezvaluirea acestora;
b) sa manifeste corectitudine in rezolvarea problemelor personale, in asa fel incat sa nu
beneficieze si nici sa nu lase impresia ca beneficiaza de datele confidentiale obtinute in calitatea
sa
oficiala;
c) sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de
interes personal ale acestora, potrivit competentelor legal stabilite;
d) sa aiba o conduita corecta, sa nu abuzeze de calitatea oficiala si sa nu compromita, prin
activitatea sa publica ori privata, prestigiul functiei sau al institutiei din care face parte.
ART. 43
Politistului ii este interzis, in orice imprejurare:
a) sa primeasca, sa solicite, sa accepte, direct sau indirect, ori sa faca sa i se promita, pentru
sine sau pentru altii, in considerarea calitatii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;
b) sa rezolve cereri care nu sunt de competenta sa ori care nu i-au fost repartizate de sefii
ierarhici sau sa intervina pentru solutionarea unor asemenea cereri, in scopurile prevazute la lit.
a);
c) sa foloseasca forta, altfel decat in conditiile legii;
d) sa provoace unei persoane suferinte fizice ori psihice cu scopul de a obtine de la aceasta
persoana sau de la o terta persoana informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care
aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face
presiuni asupra ei ori asupra unei terte persoane;
e) sa colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;
f) sa redacteze, sa imprime sau sa difuzeze materiale ori publicatii cu caracter politic, imoral
sau care instiga la indisciplina;
g) sa aiba, direct sau prin intermediari, intr-o unitate supusa controlului unitatii de politie din
care face parte, interese de natura sa compromita impartialitatea si independenta acestuia.
ART. 44
(1) Serviciul politienesc are caracter permanent si obligatoriu.
(2) Politistul este obligat sa se prezinte la programul de lucru stabilit, precum si in afara acestuia,
in
situatii temeinic justificate, pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, cu compensarea timpului
lucrat,
potrivit legii.
(3) In situatii de catastrofe, calamitati sau tulburari de amploare ale ordinii si linistii publice ori
alte
asemenea evenimente politistul este obligat sa se prezinte de indata la unitatea de politie din care
face
parte.
(4) La instituirea starii de urgenta sau a starii de asediu ori in caz de mobilizare si de razboi
politistul
va actiona conform legii.
(5) In cazul producerii vreuneia dintre situatiile prevazute la alin. (3) si (4) politistul care se afla
intr-o
alta localitate se va prezenta la cea mai apropiata unitate a Ministerului Administratiei si
Internelor,
informand superiorii sai despre aceasta.
SECTIUNEA a 3-a
Restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati
ART. 45
(1) Politistului ii este interzis:
a) sa faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice ori sa desfasoare propaganda in
favoarea acestora;
b) sa exprime opinii sau preferinte politice la locul de munca sau in public;
c) sa candideze pentru autoritatile administratiei publice locale, Parlamentul Romaniei si pentru
functia de Presedinte al Romaniei;
d) sa exprime in public opinii contrare intereselor Romaniei;
e) sa declare sau sa participe la greve, precum si la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau orice
alte intruniri cu caracter politic;
f) sa adere la secte, organizatii religioase sau la alte organizatii interzise de lege;
g) sa efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activitati de comert ori sa participe la
administrarea sau conducerea unor societati comerciale, cu exceptia calitatii de actionar;
h) sa exercite activitati cu scop lucrativ de natura sa lezeze onoarea si demnitatea politistului
sau a institutiei din care face parte;
i) sa detina orice alta functie publica sau privata pentru care este retribuit, cu exceptia functiilor
didactice din cadrul institutiilor de invatamant, a activitatilor de cercetare stiintifica si creatie
literarartistica.

(2) Politistul poate prezenta in public, numai in conditiile stabilite prin ordin al ministrului
administratiei si internelor, informatii si date obtinute in exercitarea atributiilor de serviciu sau
poate
face comentarii referitoare la astfel de date si informatii, daca prin acestea nu este incalcat
principiul
prezumtiei de nevinovatie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viata intima,
familiala ori privata a persoanei sau nu este prejudiciata finalizarea urmaririi penale intr-o cauza
aflata
in curs de cercetare ori de judecare.
(3) Datele si informatiile clasificate, potrivit legii, obtinute de politist in timpul exercitarii
atributiilor
profesionale nu pot fi facute publice pe o perioada de 5 ani de la incetarea raporturilor sale de
serviciu,
daca legea nu prevede altfel.
ART. 46
Politistul poate fi mutat intr-o alta unitate, aflata in aceeasi localitate sau in alta localitate decat
cea de
domiciliu, in urmatoarele situatii:
a) in interesul serviciului;
b) la cerere.
ART. 47
(1) Politistul poate fi delegat, detasat ori transferat, potrivit normelor de competenta aprobate
prin
ordin al ministrului administratiei si internelor, in conditiile legii.
(2) Detasarea politistilor, cu acordul lor, in cadrul organelor speciale din structura autoritatilor
publice
se face pe perioada stabilita prin dispozitiile legale in vigoare.
(3) La incetarea detasarii, politistul va fi numit intr-o functie echivalenta celei din care a fost
detasat,
daca este vacanta, sau in alta functie corespunzatoare gradului profesional detinut, in conditiile
prezentei legi.
(4) Prevederile alin. (3) se aplica si politistilor care au desfasurat misiuni internationale sau au
participat la cursuri in strainatate, la incetarea acestor situatii.
ART. 48
Politistii se pot asocia si pot constitui asociatii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-
stiintific,
cultural, religios si sportiv-recreativ, fara a aduce atingere indeplinirii atributiilor si indatoririlor
de
serviciu.
SECTIUNEA a 4-a
Corpul National al Politistilor
ART. 49
(1) Se infiinteaza Corpul National al Politistilor, ca persoana juridica de drept public, denumit in
continuare Corpul, cu sediul in municipiul Bucuresti, reprezentand forma de organizare pe
criteriu
profesional, autonom, apolitic si nonprofit a politistilor.
(2) Corpul promoveaza interesele politistilor si apara drepturile acestora.
(3) Organizarea si functionarea Corpului se realizeaza pe principiile teritorialitatii, eligibilitatii,
mutualitatii si ierarhiei structurilor de conducere.
(4) Organele de conducere si control ale Corpului sunt:
a) congresul national;
b) consiliul national;
c) consiliul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, consiliile inspectoratelor
judetene de politie si consiliile institutiilor de invatamant ale Ministerului Administratiei si
Internelor
si teritoriale;
d) cenzorii.
(5) Organele de conducere ale Corpului vor fi alese din 4 in 4 ani si vor reprezenta, in mod
proportional, toate categoriile de politisti. Pe durata mandatului, politistii alesi in organele de
conducere vor fi detasati, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului administratiei si
internelor.
ART. 50
Prin organele sale de conducere Corpul exercita urmatoarele atributii:
a) intreprinde masuri pentru asigurarea integritatii morale si profesionale a politistilor, precum
si a unei activitati eficiente a acestora;
b) ofera consultanta la elaborarea propunerilor de acte normative care se refera la activitatea
politiei sau la statutul politistului;
c) abrogata;
d) la cerere, reprezinta interesele politistilor impotriva carora au fost dispuse sanctiuni
disciplinare;
e) participa la elaborarea Codului de etica si deontologie al politistului, ale carui prevederi sunt
obligatorii in exercitarea profesiei de politist;
f) abrogata;
g) reprezinta profesia de politist, impreuna cu Inspectoratul General al Politiei, in raporturile cu
organisme guvernamentale, foruri profesionale si stiintifice, institutii publice, precum si cu alte
persoane juridice si fizice;
h) promoveaza pe plan extern relatii cu organizatii si institutii profesionale similare;
i) tine si actualizeaza permanent evidenta membrilor sai.
ART. 51
(1) Veniturile Corpului se constituie din:
a) taxa de inscriere, cotizatii lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestari
stiintifice, culturale si sportive, precum si din drepturi editoriale;
b) resurse obtinute de la bugetul de stat si/sau bugetele locale;
c) donatii si sponsorizari din partea unor persoane fizice sau juridice, din tara ori din
strainatate, in conditiile legii si ale normelor instituite de ministrul administratiei si internelor;
d) chirii, dobanzi si orice alte surse legale.
(2) Consiliile prevazute la art. 49 alin. (4) lit. c) vireaza periodic Corpului o cota-parte din
veniturile
incasate, in conditiile stabilite prin regulament.
(3) Fondurile banesti obtinute in conditiile alin. (1) pot fi utilizate pentru perfectionarea pregatirii
profesionale, acordarea de burse si de ajutoare, crearea unor institutii cu scop stiintific, investitii
legate
de dotarea cu mijloace adecvate activitatilor Corpului, cheltuieli administrativgospodaresti,
asistenta
juridica a membrilor, cumpararea si administrarea unor hoteluri, case de odihna si cluburi ale
politistilor si pentru fondul de salarii destinat aparatului tehnico-administrativ propriu.
ART. 52
Modul de organizare si functionare a Corpului se stabileste, in conditiile prezentei legi, prin
Regulamentul de organizare si functionare aprobat prin hotarare a Guvernului.

CAP. IV
Recompense, raspunderea juridica si sanctiuni
SECTIUNEA 1
Recompense
ART. 53
Pentru contributii deosebite la apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor fundamentale
ale
cetatenilor si la prevenirea faptelor antisociale, politistului i se pot conferi decoratii, in conditiile
legii.
ART. 54
(1) Pentru indeplinirea exemplara a atributiilor de serviciu politistilor li se pot acorda
recompense
morale sau materiale, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
(2) Pentru merite exceptionale in atingerea unor obiective deosebite in activitatea politiei,
politistul
poate fi avansat in gradul profesional urmator, inaintea indeplinirii stagiului minim, in conditiile
stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
(3) Pentru actiuni deosebite care determina aducerea de venituri la bugetul de stat, politistul
poate fi
recompensat cu pana la 1% din cuantumul acestora, dar nu mai mult decat venitul sau brut anual,
in
conditiile stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
SECTIUNEA a 2-a
Raspunderea juridica si sanctiuni
ART. 55
Incalcarea de catre politist, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu angajeaza raspunderea sa
disciplinara, materiala, civila sau penala, dupa caz.
ART. 56
Este absolvit de orice raspundere politistul care, prin exercitarea, in limitele legii, a atributiilor de
serviciu, a cauzat suferinte sau vatamari unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului
acestora.
ART. 57
Constituie abateri disciplinare, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii
penale,
sa fie considerate infractiuni, urmatoarele fapte savarsite de politist, comise cu vinovatie:
a) comportarea necorespunzatoare, in serviciu, familie sau in societate, care aduce atingere
onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului institutiei;
b) neglijenta manifestata in indeplinirea indatoririlor de serviciu sau a dispozitiilor primite de la
sefii ierarhici sau de la autoritatile anume abilitate de lege;
c) intarzierea repetata sau nejustificata a solutionarii lucrarilor;
d) depasirea atributiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine in relatiile cu cetatenii;
e) absenta nemotivata ori intarzierea repetata de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unitatii din care face parte sau patrimoniului Ministerului
Administratiei si Internelor;
g) incalcarea normelor privind confidentialitatea activitatii desfasurate;
h) nerespectarea prevederilor juramantului de credinta;
i) imixtiunea ilegala in activitatea altui politist;
j) interventia pentru influentarea solutionarii unor cereri privind satisfacerea intereselor oricarei
persoane;
k) incalcarea prevederilor referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si
interdictiile stabilite prin lege.
ART. 58
Sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate politistului sunt:
a) mustrare scrisa;
b) diminuarea drepturilor salariale pentru functia indeplinita cu 5-20% pe o perioada de 1-3
luni;
c) amanarea promovarii in grade profesionale sau functii superioare, pe o perioada de la 1 la 3
ani;
c.1) trecerea intr-o functie inferioara pana la cel mult nivelul de baza al gradului profesional
detinut.
d) destituirea din politie.
ART. 59
(1) Sanctiunile disciplinare se stabilesc si se aplica numai dupa cercetarea prealabila si dupa
consultarea consiliilor de disciplina, cu exceptia sanctiunilor prevazute la art. 58 lit. a) si b), care
se pot
aplica fara consultarea consiliilor de disciplina.
(2) Procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului administratiei si
internelor.
(3) Cercetarea prealabila se efectueaza de seful unitatii sau de politisti anume desemnati.
(4) Cercetarile referitoare la abateri, din care rezulta date si indicii ca au fost savarsite fapte
prevazute
de legea penala, se vor efectua si cu participarea unui reprezentant al Corpului, urmand ca, in
raport de
constatari, sa fie sesizate organele judiciare.
(5) Ascultarea celui in cauza si consemnarea sustinerilor sale sunt obligatorii.
(6) Politistul cercetat are dreptul sa cunoasca in intregime actele cercetarii si sa solicite probe in
aparare.
(7) In fata consiliilor de disciplina politistul are dreptul de a fi asistat de un alt politist, ales de
catre
acesta sau desemnat de Corp.
(8) La stabilirea sanctiunii se tine seama de activitatea desfasurata anterior, de imprejurarile in
care
abaterea disciplinara a fost savarsita, de cauzele, gravitatea si consecintele acesteia, de gradul de
vinovatie a politistului, precum si de preocuparea pentru inlaturarea urmarilor faptei comise.
(9) Sanctiunea disciplinara se aplica in maximum 60 de zile de la finalizarea cercetarii prealabile,
dar
nu mai tarziu de un an de la data comiterii faptei.
(10) Pentru aceeasi abatere nu se poate aplica decat o singura sanctiune disciplinara.
ART. 60
(1) Aplicarea sanctiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al
ministrului
administratiei si internelor, dupa expirarea termenului de contestare, prevazut la art. 61 alin. (1).
(2) Destituirea din politie se dispune in mod corespunzator de persoanele care, potrivit art. 15, au
competenta sa acorde gradele profesionale ale politistilor.
ART. 61
(1) Politistul poate contesta sanctiunea disciplinara, in termen de 5 zile de la luarea la cunostinta,
sefului ierarhic superior celui care a aplicat sanctiunea. Acesta se pronunta prin decizie motivata,
in
termen de 15 zile.
(2) Impotriva sanctiunilor aplicate si a deciziilor nefavorabile politistul nemultumit se poate
adresa
Corpului, potrivit art. 50 lit. d).
(3) Politistul nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios
administrativ,
solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului ori a dispozitiei de sanctionare.
ART. 62
(1) La nivelul Inspectoratului General al Politiei se constituie Consiliul superior de disciplina, iar
la
Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, inspectoratele judetene de politie, unitatile
teritoriale si institutiile de invatamant ale politiei se constituie consilii de disciplina.
(2) Consiliile de disciplina se constituie si functioneaza pe langa sefii unitatilor de politie si au
caracter
consultativ.
(3) Consiliile de disciplina isi desfasoara activitatea in baza regulamentului aprobat prin ordin al
ministrului administratiei si internelor.
ART. 62.1
In cazul savarsirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii si credibilitatii
institutiei,
precum si profesiei de politist, cercetarea prealabila si consultarea consiliilor de disciplina se
dispun si
se efectueaza imediat dupa constatarea faptei.
ART. 63
(1) Politistul raspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unitatii, potrivit legislatiei
aplicabile
personalului civil din Ministerul Administratiei si Internelor.
(2) Politistul nu raspunde de pagubele cauzate patrimoniului unitatii daca acestea sunt consecinta
unei
actiuni desfasurate in limitele legii.
ART. 64
Abrogat.
ART. 65
(1) In cazul in care impotriva politistului s-a inceput urmarirea penala sau acesta a fost trimis in
judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei, cu
exceptia
situatiei in care a comis si alte abateri disciplinare, cand opereaza procedura disciplinara
obisnuita.
(2) Politistul fata de care s-a pus in miscare actiunea penala sau care este judecat in stare de
libertate
ori liberat provizoriu pe cautiune este pus la dispozitie.
(3) Politistul arestat preventiv se suspenda din functie.
(4) Politistul pus la dispozitie indeplineste numai acele sarcini si atributii de serviciu stabilite in
scris
de seful unitatii de politie si beneficiaza de drepturile banesti corespunzatoare gradului
profesional pe
care il are, la nivelul de baza, precum si de celelalte drepturi prevazute in prezenta lege.
(5) In perioada suspendarii politistul nu beneficiaza de nici un drept dintre cele prevazute in
prezenta
lege si este obligat sa predea armamentul, legitimatia si insigna.
(6) In cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala ori achitarea, precum si in cazul
incetarii urmaririi penale ori a procesului penal, politistul va fi repus in toate drepturile
anterioare,
inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispozitie, respectiv a
suspendarii din functie, potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administratiei si
internelor.

Hotărârea nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din

Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor
şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Domeniu de reglementare

Prezenta hotărâre stabileşte normele de aplicare a prevederilor cap. IV din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare
Statut, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor.
Art. 2. - Definiţii
(1) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) actele cercetării - orice act încheiat în cadrul procedurii disciplinare;
b) persoana în drept - persoana competentă să acorde recompense, să aplice atenţionări fără
parcurgerea procedurii disciplinare sau să dispună cercetarea prealabilă;
c) poliţistul desemnat - poliţistul care efectuează cercetarea prealabilă, potrivit art. 59 alin. (3)-
(5) din Statut;
d) poliţistul asistent - poliţistul care, la cererea poliţistului cercetat, îl asistă în cadrul procedurii
disciplinare, în condiţiile art. 583 alin. (4) şi (5) din Statut.
(2) În sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să acorde recompense ori să aplice
atenţionări fără parcurgerea procedurii disciplinare se înţelege persoana care are competenţa de
numire a poliţistului, şeful ierarhic superior al acesteia care are competenţă de gestiune a
resurselor umane sau, după caz, şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat
sancţiunea disciplinară, identificată potrivit art. 54 alin. (11) şi (12) din Statut.
(3) În sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să dispună cercetarea prealabilă se
înţelege persoana identificată potrivit art. 59 alin. (2) din Statut, astfel:
a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat, inclusiv de
împuternicire pentru îndeplinirea atribuţiilor unei funcţii de conducere;
b) şeful unităţii ierarhic superioare celei în care este încadrat poliţistul cercetat care are
competenţă de gestiune a resurselor umane;
c) şeful unităţii la care poliţistul este delegat sau detaşat;
d) şeful instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul urmează
cursuri sau susţine examene de carieră;
e) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de
coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor
interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.

CAPITOLUL II
Recompensarea poliţiştilor
Art. 3. - Acordarea recompenselor
(1) Recompensarea se realizează în scopul recunoaşterii publice a meritelor poliţistului care se
evidenţiază în mod deosebit în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi a misiunilor, precum şi
pentru motivarea personalului în vederea obţinerii unor rezultate superioare în activitatea
profesională.
(2) Recompensele se acordă cu obiectivitate, în mod echitabil şi principial.
(3) Recompensa se aduce, de regulă, la cunoştinţa personalului structurii din care face parte
poliţistul recompensat.
Art. 4. - Competenţe de acordare a recompenselor
Recompensele prevăzute de Statut se acordă de persoana în drept, din proprie iniţiativă sau la
propunerea şefilor poliţistului care nu au competenţă de numire în funcţie a acestuia.
Art. 5. - Elemente de analiză
Elementele care pot fi avute în vedere la formularea propunerilor de recompensare a poliţistului,
de către şefii prevăzuţi la art. 4, fără a se limita la acestea, sunt:
a) comportamentul exemplar şi conduita profesională generală a poliţistului;
b) rezultate deosebite în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
c) faptele poliţistului care au adus prestigiu instituţiei în societate;
d) implicarea în activităţi profesionale desfăşurate în interesul şi în sprijinul persoanei,
comunităţii şi instituţiilor statului;
e) posibilitatea ca recompensa acordată să stimuleze poliţistul în obţinerea unor rezultate mai
bune în activitatea sa profesională.

CAPITOLUL III
Răspunderea disciplinară
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune privind procedura disciplinară
1. Cadrul procedural
Art. 6. - Cadrul procedurii disciplinare
(1) Procedura disciplinară se realizează cu respectarea principiilor, garanţiilor, regulilor şi
competenţelor prevăzute în cap. IV din Statut şi a prevederilor prezentei hotărâri.
(2) Procedura disciplinară este iniţiată prin declanşarea cercetării prealabile, presupune sesizarea
şi consultarea Consiliului de disciplină, după caz, şi se finalizează prin soluţionarea definitivă a
cauzei.
(3) Persoana în drept care a luat cunoştinţă, în scris, de comiterea unei abateri disciplinare este
obligată să dispună, prin rezoluţie, declanşarea cercetării prealabile.
Art. 7. - Confidenţialitatea procedurilor
Procedura disciplinară se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la informaţiile
clasificate şi la protecţia datelor cu caracter personal.
2. Citarea
Art. 8. - Modalităţile de citare
(1) Citarea se face, de regulă, prin înştiinţare scrisă cu semnătură de primire, înmânată la sediul
unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat.
(2) Citarea se poate face şi:
a) prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, expediată la domiciliul, reşedinţa ori la
adresa de corespondenţă, indicate de poliţist în scris, din România;
b) prin afişare la domiciliul sau la reşedinţa poliţistului, numai în cazul refuzului de primire sau
expirării termenului pentru corespondenţa prevăzută la lit. a);
c) prin intermediul poştei electronice, al oricărui altui sistem de mesagerie electronică ori
telefonic, cu acordul poliţistului cercetat;
d) în orice modalitate convenită cu poliţistul cercetat.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c) şi d), poliţistul desemnat sau, după caz, membrii
Consiliului de disciplină, denumit în continuare Consiliu, încheie un proces-verbal în care
consemnează informaţii privind obţinerea acordului poliţistului cercetat şi modalitatea în care se
va realiza citarea. Procesul- verbal se semnează şi de poliţistul cercetat.
(4) Dovada citării se realizează prin confirmarea de primire, procesul-verbal de afişare, un înscris
sau înregistrare care confirmă modalităţile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d).
Art. 9. - Situaţiile de citare
Citarea se poate face pe parcursul procedurii disciplinare, ori de câte ori poliţistul desemnat sau
preşedintele Consiliului apreciază necesară prezenţa poliţistului cercetat.
Art. 10. - Cuprinsul citaţiei
Citaţia este individuală şi cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea şi adresa unităţii la nivelul căreia se desfăşoară procedura disciplinară;
b) data emiterii citaţiei;
c) numele şi prenumele poliţistului citat, motivul citării, precum şi locul unde va fi citat;
d) data, ora şi locul în care se va prezenta poliţistul citat;
e) semnătura poliţistului desemnat sau, după caz, a preşedintelui Consiliului.
Art. 11. - Neprezentarea poliţistului citat
(1) Procedura disciplinară continuă chiar şi în lipsa poliţistului cercetat, atunci când:
a) refuză să semneze de primire înştiinţarea scrisă;
b) deşi a fost citat conform procedurii, nu se prezintă şi nu face dovada imposibilităţii de
prezentare.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), se întocmeşte un proces-verbal.
Art. 12. - Confirmarea procedurii de citare
Prezenţa poliţistului cercetat în faţa poliţistului desemnat sau a Consiliului, la data, ora şi locul
citării, înlătură orice viciu de procedură legat de citarea acestuia.
3. Exercitarea drepturilor poliţistului cercetat
Art. 13. - Dreptul de a cunoaşte actele cercetării
(1) În vederea exercitării dreptului poliţistului cercetat de a cunoaşte actele cercetării, cu ocazia
prezentării în urma primei citări, poliţistul desemnat prezintă acestuia, spre studiere, materialul
de sesizare care stă la baza declanşării cercetării disciplinare.
(2) În vederea studierii celorlalte acte ale cercetării, poliţistul cercetat poate formula o cerere
scrisă, adresată poliţistului desemnat sau preşedintelui Consiliului, după caz.
(3) Cererea prevăzută la alin. (2) se înregistrează la secretariatul unităţii la nivelul căreia se
desfăşoară procedura disciplinară.
(4) Poliţistul desemnat sau, după caz, preşedintele Consiliului ia măsuri pentru ca în termen de
cel mult 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii să permită poliţistului cercetat să consulte, în
întregime, actele cercetării.
(5) Poliţistul asistent are acces la actele cercetării în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii cu
poliţistul cercetat.
Art. 14. - Exercitarea dreptului la apărare
(1) În scopul exercitării dreptului la apărare, poliţistul cercetat are dreptul:
a) să solicite administrarea de probe în apărarea sa;
b) să depună orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte personale şi rapoarte
de expertiză extrajudiciară;
c) să noteze date şi informaţii din actele cercetării, care nu sunt clasificate potrivit legii;
d) să primească, în fotocopie, raportul de cercetare prealabilă, inclusiv în stadiul de proiect,
încheierea Consiliului, actul administrativ de sancţionare şi decizia motivată a persoanei în drept,
care nu sunt clasificate potrivit legii.
(2) În exercitarea dreptului la apărare al poliţistului cercetat, poliţistul asistent are drepturile
prevăzute la alin. (1), cu excepţia întocmirii în nume personal a declaraţiilor şi rapoartelor poli-
ţistului cercetat.
Art. 15. - Consemnarea accesării actelor cercetării
(1) Poliţistul desemnat sau, după caz, preşedintele Consiliului întocmeşte un proces-verbal, în
care consemnează condiţiile în care a fost asigurat accesul la actele cercetării, inclusiv situaţiile
în care au fost realizate şi predate fotocopii ale unor acte ale cercetării. Procesul-verbal se
prezintă pentru semnare poliţiştilor care au accesat actele cercetării.
(2) În procesul-verbal se consemnează şi situaţiile în care consultarea actelor cercetării sau doar a
unora dintre acestea nu a fost posibilă din cauza neîndeplinirii condiţiilor privind accesul la in-
formaţii clasificate ori neprezentării poliţistului cercetat.
Art. 16. - Suspendarea şi încetarea suspendării procedurii disciplinare
(1) Situaţiile privind suspendarea procedurii disciplinare, potrivit art. 60 alin. (2) şi art. 625 din
Statut, se constată de poliţistul desemnat sau, după caz, de membrii Consiliului.
(2) Disjungerea unei cauze, în situaţiile prevăzute la art. 60 alin. (3) şi art. 625 din Statut, se
realizează cu aprobarea persoanei în drept.
(3) Atunci când suspendarea este consecinţa sesizării organelor de urmărire penală, după
disjungere, procedura continuă pentru acei poliţişti sau pentru acele fapte care nu fac obiectul
sesizării.
(4) Suspendarea procedurii disciplinare şi încetarea suspendării acesteia se constată printr-un
proces-verbal întocmit de persoanele prevăzute la alin. (1), care se prezintă spre aprobare
persoanei în drept.
5. Desemnarea unor persoane în cadrul procedurii disciplinare
Art. 17. - Criterii pentru desemnarea unor persoane
(1) Poliţistul desemnat, membrii Consiliului şi secretarul acestuia nu pot fi din rândul
persoanelor care:
a) au calitatea de şef nemijlocit sau subordonat al poliţistului cercetat;
b) au calitatea de soţ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu poliţistul cercetat ori se
află într-o altă situaţie de conflict de interese prevăzută de lege;
c) sunt subiectul unei proceduri disciplinare în curs;
d) sunt sub efectul unei sancţiuni disciplinare;
e) au calitatea de suspect sau inculpat ori au fost trimise în judecată;
f) sunt condamnate sau faţă de acestea s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea
aplicării pedepsei printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. d)-f) se aplică şi cu privire la numirea membrilor colectivului de
poliţişti, denumit în continuare colectiv.
(3) Nu pot fi membri ai Consiliului poliţistul desemnat şi poliţistul asistent.
Art. 18. - Abţinerea, recuzarea şi alte situaţii
(1) Poliţistul aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 este obligat să se abţină de la
efectuarea de acte ale cercetării şi să formuleze, de îndată, cerere de abţinere.
(2) Poliţistul cercetat poate să formuleze cerere de recuzare a poliţistului aflat în situaţiile
prevăzute la art. 17, de îndată ce are cunoştinţă despre existenţa vreuneia dintre acestea.
(3) Cererea de abţinere sau de recuzare, temeinic motivată, se face în scris şi se depune la
secretariatul unităţii la nivelul căreia se efectuează cercetarea prealabilă sau, după caz, este
constituit Consiliul.
(4) Cererea se analizează şi se soluţionează în termen de două zile lucrătoare de către persoana în
drept. În vederea soluţionării cererii, structura de resurse umane întocmeşte un referat pe care îl -
prezintă persoanei în drept.
(5) Persoana în drept se poate sesiza şi din oficiu cu privire la existenţa uneia dintre situaţiile
prevăzute la art. 17.
(6) Persoana în drept dispune, prin rezoluţie, respingerea cererii ca neîntemeiată sau admiterea
acesteia. Până la soluţionarea cazului de abţinere sau de recuzare, poliţistul desemnat sau
membrul Consiliului nu mai poate îndeplini acte de cercetare.
(7) Poliţistul va fi înlocuit prin act administrativ al persoanei în drept, atunci când din motive
întemeiate, altele decât cele de abţinere sau recuzare, nu îşi poate desfăşura activitatea în cadrul -
procedurii disciplinare, precum şi în situaţia admiterii cererii de abţinere sau de recuzare. În
această situaţie, persoana în drept indică actele îndeplinite de poliţist care rămân valabile.
6. Termene procedurale
Art. 19. - Calculul termenelor procedurale
La calculul termenelor privind depunerea sau comunicarea unor documente în cadrul procedurii
disciplinare se ia în considerare data depunerii documentului la secretariatul unităţii, la oficiul
poştal sau la serviciul de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare.
SECŢIUNEA a 2-a
Cercetarea prealabilă
Art. 20. - Declanşarea cercetării prealabile
Cercetarea prealabilă se declanşează de persoana în drept, prin act administrativ, în condiţiile art.
59 alin. (3)-(5) din Statut.
Art. 21. - Iniţierea cercetării prealabile. Citarea poliţistului
(1) După emiterea actului administrativ prevăzut la art. 20, poliţistul desemnat procedează la
citarea poliţistului cercetat.
(2) Cu această ocazie îi aduce la cunoştinţă poliţistului cercetat actul administrativ de declanşare
a cercetării prealabile şi îi solicită rapoarte scrise cu privire la faptele cercetate ce pot constitui
abateri disciplinare.
Art. 22. - Administrarea probatoriului
(1) Poliţistul desemnat este obligat să strângă probele care pot conduce la aflarea adevărului cu
privire la existenţa sau inexistenţa abaterii disciplinare, gravitatea şi condiţiile care au cauzat sau
favorizat săvârşirea acesteia, să evalueze şi să se pronunţe motivat, prin proces-verbal, cu privire
la pertinenţa, concludenţa şi utilitatea probelor solicitate de către poliţistul cercetat.
(2) Pe timpul cercetării prealabile, cu respectarea prevederilor legale, se pot desfăşura
următoarele activităţi: verificarea unor înscrisuri, inclusiv privind activitatea desfăşurată anterior
de poliţistul cercetat; constatarea, la faţa locului, a unor situaţii de fapt; inventarieri, audieri de
martori, controale financiar-contabile, ridicări de înscrisuri, precum şi alte activităţi necesare
lămurii cauzei.
Art. 23. - Prezentarea dosarului de cercetare prealabilă
(1) Dosarul de cercetare prealabilă se prezintă, la finalizarea cercetării prealabile, persoanei în
drept pentru a decide una dintre măsurile prevăzute la art. 593 din Statut.
(2) În cazul în care dispune restituirea dosarului, pentru completarea cercetării prealabile,
persoana în drept trebuie să indice, în scris, motivele care justifică măsura.
Art. 24. - Conţinutul dosarului de cercetare prealabilă
Dosarul de cercetare prealabilă cuprinde toate documentele întocmite în cadrul operaţiunilor
administrative aferente procedurii de cercetare prealabilă, după cum urmează:
a) materialul de sesizare a faptei care face obiectul cercetării prealabile;
b) copia actului administrativ prin care s-a declanşat procedura disciplinară şi, după caz, a actelor
administrative de înlocuire a poliţistului desemnat;
c) proiectul raportului de cercetare prealabilă, respectiv raportul de cercetare prealabilă;
d) toate actele întocmite/administrate în perioada desfăşurării cercetării prealabile;
e) opis privind documentele existente în dosarul de cercetare prealabilă.
Art. 25. - Actele realizate în activitatea de control
(1) Atunci când pe timpul activităţilor de control se constată existenţa unor fapte care pot
constitui abateri disciplinare, organele de control pot sesiza, prin notă motivată, persoana care a
dispus activitatea de control, pentru a decide cu privire la declanşarea cercetării prealabile.
(2) În cazul în care pe timpul activităţilor de control nu a fost întocmită nota motivată prevăzută
la alin. (1), raportul prevăzut la art. 594 din Statut, prin care se constată fapte care pot constitui
abateri disciplinare, reprezintă material de sesizare.
SECŢIUNEA a 3-a
Procedura în faţa Consiliului de disciplină
Art. 26. - Constituirea colectivului
(1) Constituirea colectivelor prevăzute la art. 623 din Statut se realizează prin acte administrative
ale persoanelor în drept, din rândul poliţiştilor din cadrul unităţilor pe care le conduc.
(2) La nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al structurilor din cadrul
acestuia, colectivul se constituie prin act administrativ al ministrului afacerilor interne, la propu-
nerea conducătorilor acestor structuri.
Art. 27. - Desemnarea membrilor colectivului
(1) Membrii colectivului se desemnează în condiţiile prevăzute la art. 623 din Statut.
(2) Membrul colectivului care are cunoştinţă despre existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute
la art. 17 alin. (1) lit. d)-f) are obligaţia de a informa în scris emitentul actului administrativ de
stabilire a colectivului şi de a depune, după caz, documente doveditoare ale susţinerilor sale.
Art. 28. - Durata mandatului membrilor colectivului
(1) Membrii colectivului sunt desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de la data emiterii actului
administrativ de nominalizare în colectiv. În aceleaşi condiţii are loc reînnoirea mandatului, cu
aceeaşi perioadă, o singură dată.
(2) Mandatul de membru al colectivului încetează înainte de data prevăzută la alin. (1) în
următoarele situaţii:
a) la data mutării sau transferului din unitatea condusă de persoana în drept care l-a nominalizat;
b) la data încetării raporturilor de serviciu;
c) atunci când intervine una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. d)-f).
(3) Încetarea mandatului de membru al colectivului se dispune sau, după caz, se constată prin act
administrativ. De regulă, prin acelaşi act administrativ, se desemnează ca membru al colectivului
un alt poliţist cu aceeaşi specialitate, potrivit art. 27 alin. (1).
Art. 29. - Constituirea Consiliului
Atunci când, la finalizarea cercetării disciplinare, se dispun sesizarea şi consultarea Consiliului,
prin act administrativ al persoanei în drept prevăzute la art. 20 se constituie Consiliul.
Art. 30. - Desemnarea membrilor Consiliului
Desemnarea poliţiştilor în Consiliu se realizează în condiţiile art. 624 alin. (3) şi (4) din Statut.
Art. 31. - Încetarea calităţii de membru al Consiliului
(1) Calitatea de membru al Consiliului încetează de drept la încetarea calităţii de membru al
colectivului.
(2) Încetarea calităţii de membru al Consiliului se dispune sau, după caz, se constată prin act
administrativ. De regulă, prin acelaşi act administrativ se desemnează ca membru al Consiliului
un alt poliţist cu aceeaşi specialitate, potrivit art. 30.
Art. 32. - Atribuţiile preşedintelui Consiliului
Preşedintele Consiliului are următoarele atribuţii principale:
a) stabileşte locul, data şi ora la care au loc şedinţele Consiliului;
b) conduce şedinţele Consiliului;
c) coordonează activitatea Consiliului;
d) coordonează activitatea secretarului şi verifică documentele întocmite de acesta;
e) reprezintă Consiliul în faţa persoanei în drept.
Art. 33. - Atribuţiile secretarului Consiliului
Secretarul Consiliului are următoarele atribuţii principale:
a) înregistrează actele necesare desfăşurării activităţii Consiliului;
b) îi convoacă, la cererea preşedintelui, pe membrii Consiliului şi citează poliţistul cercetat,
precum şi persoanele care urmează a fi audiate;
c) redactează încheierile, procesele-verbale de şedinţă şi alte acte emise de către Consiliu;
d) ţine evidenţa şi asigură securitatea documentelor gestionate de Consiliu şi efectuează alte
lucrări necesare în vederea desfăşurării activităţii Consiliului.
Art. 34. - Activitatea Consiliului
(1) Lucrările fiecărei şedinţe a Consiliului se consemnează într-un proces-verbal semnat de
preşedinte, de membri şi de secretarul acestuia, precum şi de către poliţistul cercetat şi poliţistul
asistent, atunci când aceştia sunt prezenţi.
(2) În cazul în care poliţistul cercetat sau poliţistul asistent nu poate sau refuză semnarea
procesului-verbal ori nu este prezent, se face menţiune despre acest fapt, activitatea
desfăşurându-se în continuare.
(3) Pentru îndeplinirea rolului şi atribuţiilor specifice, de regulă, Consiliul are următoarele
atribuţii principale:
a) citează poliţistul cercetat;
b) evaluează probele administrate;
c) dacă apreciază că se impune, poate solicita poliţistului desemnat să ofere clarificările necesare;
d) audiază persoane, administrează probe şi verifică documente;
e) deliberează asupra cauzei;
f) întocmeşte încheierea prevăzută la art. 62 alin. (5) din Statut.
Art. 35. - Încheierea Consiliului
(1) Propunerea din încheiere se formulează pe baza majorităţii de voturi. Încheierea Consiliului
se semnează de toţi membrii şi de secretar şi se prezintă, împreună cu celelalte acte ale dosarului
de cercetare disciplinară, persoanei în drept, pentru a decide una dintre măsurile prevăzute la art.
622 din Statut.
(2) Membrul Consiliului care are o altă părere va redacta şi semna opinia separată, cu
prezentarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.
(3) Dosarul de cercetare disciplinară cuprinde toate documentele întocmite în cadrul
operaţiunilor administrative aferente cercetării prealabile şi procedurii în faţa Consiliului, după
cum urmează:
a) dosarul de cercetare prealabilă prevăzut la art. 24;
b) copia actului administrativ prin care s-au dispus sesizarea şi consultarea Consiliului;
c) toate actele întocmite/administrate în perioada desfăşurării procedurii în faţa Consiliului;
d) încheierea Consiliului;
e) opis privind documentele existente în dosarul de cercetare disciplinară.
SECŢIUNEA a 4-a
Măsura administrativ-preventivă
Art. 36. - Scopul şi consecinţele atenţionării
(1) Persoana în drept dispune atenţionarea poliţistului atunci când consideră că aplicarea măsurii
administrativ-preventive este proporţională cu gravitatea faptei şi suficientă pentru atingerea
scopului răspunderii disciplinare.
(2) Atenţionarea poliţistului constă în atragerea atenţiei cu privire la fapta săvârşită şi la luarea
unor măsuri de îndreptare, respectiv în indicarea faptului că poate fi sancţionat disciplinar pentru
fapte ce constituie abateri disciplinare.
(3) În cazul atenţionării, pentru aceeaşi faptă nu mai poate fi dispusă o sancţiune disciplinară.
Art. 37. - Gestionarea măsurii
Atenţionarea poliţistului se dispune în scris şi se comunică acestuia.
SECŢIUNEA a 5-a
Aplicarea sancţiunilor disciplinare
Art. 38. - Aplicarea sancţiunilor disciplinare
(1) Sancţiunea disciplinară se stabileşte şi se dispune numai după cercetarea prealabilă şi după
consultarea Consiliului, cu excepţia mustrării scrise şi a diminuării salariului funcţiei de bază cu
5-20% pe o perioadă de 1-3 luni, când persoana în drept poate decide aplicarea sancţiunii fără
consultarea Consiliului.
(2) Sancţiunea disciplinară se dispune prin act administrativ al persoanei în drept, cu respectarea
termenelor prevăzute la art. 60 alin. (1) şi (7) din Statut.
Art. 39. - Termenul de prescripţie a faptei
(1) Termenul de 6 luni prevăzut la art. 60 alin. (1) din Statut se calculează de la data la care
persoana în drept a luat la cunoştinţă, în scris, de comiterea faptei.
(2) În situaţia prevăzută la art. 25, termenul se calculează de la data luării la cunoştinţă a notei
motivate sau, după caz, a raportului de control de către persoana care a dispus activitatea de cont-
rol.
Art. 40. - Comunicarea actului administrativ de sancţionare
(1) Actul administrativ de sancţionare se comunică poliţistului, prin grija structurii de resurse
umane, de regulă, prin înmânare cu semnătură de primire, la sediul unităţii în care îşi desfăşoară
activitatea poliţistul cercetat sau la domiciliul/reşedinţa acestuia.
(2) În cazul în care comunicarea nu se poate realiza în condiţiile alin. (1), actul administrativ se
comunică în condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (2)-(4), cu excepţia comunicării telefonice.
(3) Actul administrativ de sancţionare clasificat potrivit legii se aduce la cunoştinţă poliţistului
sancţionat disciplinar prin intermediul structurii de resurse umane din unitatea în care îşi desfăş-
oară activitatea. În acest caz, se întocmeşte un proces- verbal privind modalitatea de comunicare
a actului administrativ.
SECŢIUNEA a 6-a
Contestarea sancţiunii
Art. 41. - Depunerea contestaţiei
(1) Poliţistul sancţionat poate formula contestaţie împotriva sancţiunii disciplinare, care se
depune la secretariatul unităţii conduse de persoana în drept care a dispus sancţiunea disciplinară,
în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), persoana în drept care a dispus sancţiunea disciplinară
înaintează, cu celeritate, şefului unităţii ierarhic superioare dosarul de cercetare disciplinară şi un
raport motivat cu privire la sancţiunea disciplinară dispusă şi la motivele propunerii de
respingere sau de admitere a contestaţiei.
(3) În situaţia în care poliţistul sancţionat este încadrat în unităţi ale aparatului central al
Ministerului Afacerilor Interne, precum şi în situaţia în care şeful ierarhic al persoanei în drept
care a dispus sancţiunea disciplinară este ministrul afacerilor interne, documentele prevăzute la
alin. (2) se prezintă acestuia, pentru a dispune cu privire la soluţionarea contestaţiei.
(4) În cazul sancţiunilor dispuse de ministrul afacerilor interne, contestarea se realizează potrivit
art. 44 alin. (2).
Art. 42. - Soluţionarea contestaţiei
(1) Şeful unităţii ierarhic superioare soluţionează contestaţia, în termen de 20 de zile lucrătoare
de la data înregistrării la secretariatul acestei unităţi, prin decizie motivată.
(2) Decizia motivată trebuie să cuprindă una dintre soluţiile şi, respectiv, elementele prevăzute la
art. 61 alin. (6) şi (7) din Statut.
Art. 43. - Comunicarea actelor la soluţionarea cauzei
(1) Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat, prin grija structurii de resurse umane,
de regulă, prin înmânare cu semnătură de primire, la sediul unităţii în care îşi desfăşoară
activitatea poliţistul cercetat sau la domiciliul/reşedinţa acestuia.
(2) În cazul în care comunicarea nu se poate realiza în condiţiile alin. (1), se aplică în mod
corespunzător dispoziţiile art. 8 alin. (2)-(4), cu excepţia celor de la art. 8 alin. (2) lit. b), precum
şi a celor de la art. 8 alin. (2) lit. c) referitoare la comunicarea telefonică.
(3) Actul administrativ de sancţionare şi decizia motivată se comunică şi unităţii care asigură
gestiunea resurselor umane.
(4) Prin grija structurii de resurse umane a unităţii prevăzute la alin. (3), actul administrativ de
sancţionare şi decizia motivată se comunică structurii financiare care asigură plata drepturilor sa-
lariale ale poliţistului sancţionat, dacă sancţiunea disciplinară are efecte pecuniare.
(5) Prevederile art. 40 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Art. 44. - Sesizarea instanţei
(1) După soluţionarea contestaţiei, poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa
instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.
Cu această ocazie pot fi contestate şi celelalte acte care au stat la baza emiterii actului
administrativ de sancţionare.
(2) Sancţiunea aplicată de ministrul afacerilor interne poate fi contestată de poliţistul nemulţumit,
în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ult-
erioare.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 45. - Aplicarea normelor la procedurile disciplinare declanşate
(1) Pentru procedurile disciplinare declanşate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi
pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea
poliţiei judiciare, stabilirea poliţistului desemnat şi a membrilor Consiliului se face cu
respectarea prevederilor prezentei hotărâri.
(2) Poliţistul desemnat sau Consiliul analizează actele de cercetare disciplinară administrate
anterior şi întocmeşte un raport sau, după caz, o încheiere, prin care propune spre aprobare
persoanei în drept:
a) continuarea procedurii disciplinare, arătând actele care se menţin;
b) clasarea cauzei, în situaţia în care sancţiunea nu mai poate fi aplicată.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), poliţistul cercetat este citat în vederea continuării
procedurii disciplinare.
(4) Soluţia de clasare a cauzei aprobată potrivit alin. (2) lit. b) se comunică poliţistului cercetat,
cu aplicarea corespunzătoare a art. 40.
Art. 46. - Radierea sancţiunilor disciplinare
Sancţiunile disciplinare aplicate se radiază, de drept, la împlinirea termenelor prevăzute la art.
627 din Statut.
Art. 47. - Actualizarea evidenţelor de personal
(1) Atunci când poliţistul este recompensat, precum şi la rămânerea definitivă a actului
administrativ de sancţionare în condiţiile art. 61 din Statut ori la împlinirea termenelor prevăzute
la art. 627 din Statut, se efectuează menţiunile necesare în documentele de evidenţă.
(2) O copie a actului de recompensare sau sancţionare disciplinară se introduce în dosarul
personal al poliţistului sancţionat.
Art. 48. - Păstrarea şi distrugerea actelor de cercetare disciplinară
(1) Dosarul de cercetare disciplinară, o copie a contestaţiei poliţistului sancţionat, raportul
motivat prevăzut la art. 41 alin. (2) şi o copie a deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei se
păstrează la structura de resurse umane a unităţii la nivelul căreia s-a desfăşurat cercetarea
disciplinară.
(2) După împlinirea termenului legal privind radierea sancţiunii, respectiv la anularea ori
ridicarea unei sancţiuni, documentele prevăzute la alin. (1) se predau, pentru păstrare, la arhiva
unităţii.
(3) Documentele prevăzute la alin. (1) se distrug în conformitate cu normele legale care
reglementează termenele de păstrare potrivit caracterului documentelor şi, după caz, nivelului de
clasificare a informaţiilor conţinute.
Art. 49. - Intrarea în vigoare
Prezenta hotărâre intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.

Hotărârea nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al

poliţistului
CAPITOLUL I Domeniul de aplicare şi principii generale

ARTICOLUL 1Responsabilitate şi demnitate

Respectarea principiilor şi a regulilor din prezentul cod reprezintă o datorie de onoare a
poliţistului.
ARTICOLUL 2Domeniul de aplicare
(1) Prezentul cod stabileşte regulile de conduită a poliţistului în exercitarea atribuţiilor
profesionale care decurg din legislaţia aplicabilă personalului Ministerului Administraţiei şi
Internelor. Orice persoană poate pretinde poliţistului respectarea acestor reguli de conduită în
raporturile sale cu acesta.
(2) Scopul prezentului cod îl constituie asigurarea conduitei etice a poliţistului prin formarea şi
promovarea unei culturi profesionale adecvate, formarea şi educarea personalului în spiritul
acesteia, prevenirea abaterilor comportamentale, îmbunătăţirea calităţii serviciilor, protecţia
persoanelor şi a poliţiştilor şi realizarea, pe această cale, a echilibrului între drepturile cetăţenilor,
interesele autorităţilor publice, drepturile şi obligaţiile personalului instituţiei.
(3) Prevederile prezentului cod sunt elaborate în considerarea principiilor enunţate în
Recomandarea REC (2001)10 privind Codul european de etică al poliţiei.
ARTICOLUL 3Funcţiile principale ale poliţiei
(1) În societatea românească, guvernată de principiile statului de drept, principalele atribuţii ale
poliţiei sunt: apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, a proprietăţii private şi publice,
prevenirea, descoperirea şi combaterea actelor şi faptelor infracţionale, asigurarea ordinii şi
siguranţei publice. Prin îndeplinirea acestora se promovează încrederea reciprocă, respectul şi
dezvoltarea democratică a societăţii.
(2) Activitatea poliţiei constituie serviciu public specializat care se realizează în interesul
persoanei şi comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, în conformitate cu legislaţia
internă şi internaţională aplicabilă în domeniu.
ARTICOLUL 4Despre poliţie şi cooperarea cu alte instituţii ale statului
(1) Poliţia îşi îndeplineşte misiunile sub autoritatea şi răspunderea instituţiilor abilitate de lege.
(2) Poliţia cooperează cu Ministerul Public în limitele competenţelor ce îi revin în conformitate
cu procedurile prevăzute de lege.
(3) În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin poliţia trebuie să respecte independenţa şi
imparţialitatea judecătorilor.
(4) În cadrul poliţiei se asigură dezvoltarea unui mediu organizaţional bazat pe conştiinţă,
integritate profesională, nediscriminare, comunicare, transparenţă, prevenirea şi combaterea
corupţiei la toate nivelurile ierarhice.
(5) În îndeplinirea misiunilor ce le revin serviciile poliţieneşti cooperează şi cu alte structuri
însărcinate cu aplicarea legii.
ARTICOLUL 5 Controlul poliţiei
Actele întocmite de poliţie pot face obiectul unui control extern exercitat de către puterea
judecătorească, potrivit prevederilor legale în vigoare.
ARTICOLUL 6 Principii generale
Principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului sunt următoarele:
a) legalitatea - în exercitarea atribuţiilor sale poliţistul este obligat să respecte legea, precum şi
drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanelor;
b) egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea - în îndeplinirea atribuţiilor profesionale poliţistul
aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând aceleaşi măsuri pentru situaţii similare de
încălcare a normelor protejate de lege, fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate,
rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie, vârstă, sex, orientare sexuală, avere, origine
naţională, socială sau decurgând din orice altă situaţie;
c) transparenţa - constă în deschiderea pe care poliţistul trebuie să o manifeste faţă de societate în
limitele stabilite de reglementările poliţieneşti;
d) capacitatea şi datoria de exprimare - reprezintă posibilitatea poliţistului de a analiza situaţiile
profesionale pe care le întâlneşte şi de a-şi exprima punctul de vedere, potrivit pregătirii şi
experienţei sale, pentru a îmbunătăţi calitatea şi eficacitatea serviciului poliţienesc cu privire la
acestea;
e) disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre
atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării
acesteia, capacitatea de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a
îndruma către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale;
f) prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea atribuţiilor
funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii;
g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a
deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
h) confidenţialitatea - determină obligaţia poliţistului de a garanta securitatea datelor şi
informaţiilor obţinute în exercitarea autorităţii conferite de lege;
i) respectul - se manifestă prin consideraţia pe care poliţistul o acordă persoanelor, colegilor,
superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, valorilor
sociale, normelor etice şi deontologice;
j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice
acceptate şi practicate în societate;
k) independenţa operaţională - constă în îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor potrivit
competenţelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliţiei, fără imixtiunea
ilegală a altor poliţişti, persoane sau autorităţi;
l) loialitatea - se exprimă prin ataşamentul faţă de instituţie şi valorile promovate de aceasta,
adeziunea conştientă manifestată de către poliţist, din proprie iniţiativă, faţă de obiectivele
instituţiei, respectul faţă de ierarhia instituţiei, onestitate în relaţiile interpersonale, respectul faţă
de adevăr şi dreptate, conştiinciozitate în îndeplinirea atribuţiilor, respectarea angajamentelor
asumate, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor obţinute în procesul muncii.
ARTICOLUL 7 Exercitarea atribuţiilor
(1) Acţiunile poliţiştilor trebuie să fie conforme cu dreptul intern, convenţiile şi acordurile
internaţionale la care România este parte.
(2) În activitatea de aplicare a legii, poliţistul trebuie să respecte principiul prezumţiei de
nevinovăţie, asigurând fiecărei persoane care face obiectul cercetării exercitarea deplină şi
efectivă a drepturilor sale, în condiţiile prevăzute de lege.
(3) Poliţistul trebuie să îndeplinească atribuţiile şi misiunile ce îi revin într-o manieră echitabilă
şi obiectivă, cu respectarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei
consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, în conformitate cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, Convenţia europeană a drepturilor omului, Codul european de etică al
poliţiei şi cu dispoziţiile tratatelor la care România este parte.
(4) Pe timpul îndeplinirii atribuţiilor profesionale poliţistul acţionează în parteneriat cu populaţia
şi trebuie să acorde persoanelor protecţie, asistenţa de specialitate pe care aceştia sunt îndreptăţiţi
să o primească şi servicii, conform misiunilor şi atribuţiilor poliţiei.
ARTICOLUL 8 Protecţia poliţistului în exercitarea atribuţiilor
(1) În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin poliţistul beneficiază, conform legii, de protecţia
instituţiei care îi furnizează sprijin adecvat.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale personalul poliţiei este sprijinit de autorităţile publice în
conformitate cu normele legale în vigoare.
ARTICOLUL 9 Utilizarea forţei
(1) Poliţistul execută acţiuni în forţă ca măsură excepţională, în strictă conformitate cu
prevederile legale şi numai în situaţii de absolută necesitate, pentru îndeplinirea unui obiectiv
legitim.
(2) Acţiunile în forţă desfăşurate de poliţie trebuie subordonate principiilor necesităţii,
gradualităţii şi proporţionalităţii.
(3) Mijloacele din dotare ce pot fi utilizate în timpul acţiunilor în forţă, inclusiv armele de foc,
vor fi folosite numai în caz de necesitate absolută, cu respectarea strictă a prevederilor legale.
(4) În momentul realizării obiectivului legitim încetează şi exercitarea acţiunii în forţă.
(5) În executarea acţiunilor în forţă poliţistul va avea în permanenţă în vedere respectarea
demnităţii umane.
(6) Când este confruntat cu violenţa fizică ori cu ameninţări reale de folosire a forţei fizice
împotriva sa ori împotriva altor persoane, poliţistul are obligaţia de a interveni cu fermitate, în
limitele legale, pentru restabilirea ordinii.
ARTICOLUL 10 Deontologia măsurilor poliţieneşti
(1) Măsurile care pot fi luate de poliţie în condiţiile legii şi care presupun privarea de libertate a
unei persoane se realizează numai în cazurile în care sunt cel puţin indicii cu privire la existenţa
sau iminenţa producerii unei infracţiuni, cu respectarea procedurii prevăzute de lege, şi nu
trebuie să depăşească perioada de timp strict necesară îndeplinirii scopului acestora.
(2) Persoanele care fac obiectul unor măsuri luate în condiţiile alin. (1) trebuie să fie informate
cu privire la motivele privării de libertate, la procedura aplicabilă situaţiei respective şi să li se
asigure posibilitatea exercitării drepturilor corespunzătoare calităţii pe care o au în funcţie de
situaţia creată.
(3) Pe timpul aplicării măsurilor luate în condiţiile alin. (1), poliţiştii evaluează şi întreprind
măsurile necesare pentru siguranţa persoanei, monitorizarea stării de sănătate, realizarea
condiţiilor de igienă şi de alimentaţie corespunzătoare.
(4) În contactele realizate cu persoanele asupra cărora s-au dispus măsuri privative de libertate,
precum şi pe timpul desfăşurării cercetărilor poliţistul trebuie să respecte cu stricteţe normele
procedurale prevăzute de lege.
ARTICOLUL 11 Relaţia poliţistului cu diferite categorii de persoane
(1) Poliţistul trebuie să acorde sprijin, conform competenţelor legale, victimelor infracţiunilor
atunci când intră în contact cu acestea pe timpul şi în afara îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. În
acest sens, victima este îndrumată către serviciile specializate ale poliţiei sau ale altor instituţii cu
responsabilităţi în domeniu şi este informată, după caz, cu privire la modalităţile de soluţionare a
situaţiei sale.
(2) Relaţia poliţistului cu martorii trebuie să se desfăşoare în limitele competenţelor şi
prevederilor legale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale acestora şi ale
membrilor lor de familie, cu precădere a celor care vizează viaţa, integritatea corporală sau
libertatea.
(3) Pe timpul acţiunilor poliţistul trebuie să acorde atenţie deosebită nevoilor specifice ale unor
categorii speciale sau vulnerabile de populaţie, cum ar fi: copiii, femeile, bătrânii, persoanele cu
handicap.
CAPITOLUL II Normele de conduită profesională a poliţistului

ARTICOLUL 12 Conduita generle

Poliţistul răspunde la orice solicitare privind exercitarea profesiei, evită comportamentul care ar
putea afecta încrederea populaţiei, este disciplinat şi apără prestigiul instituţiei şi profesiei,
exercitând toate prerogativele şi îndatoririle specifice funcţiei publice pe care o deţine.
ARTICOLUL 13 Comportamentul poliţistului
(1) Poliţistul trebuie să se comporte civilizat şi să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine,
adoptând o atitudine politicoasă şi fermă.
(2) Poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilităţi de
gestionare a situaţiilor conflictuale, dezvoltându-şi prin sistemul de formare continuă puterea de
înţelegere a problemelor sociale, culturale şi educaţionale specifice colectivităţii în care îşi
exercită profesia, precum şi, după caz, capacităţile manageriale.
ARTICOLUL 14 Declinarea calităţii
(1) Poliţistul în uniformă trebuie să poarte însemnele distinctive şi echipamentul prevăzute de
lege, pentru a fi protejat şi recunoscut cu uşurinţă pe timpul misiunilor.
(2) Poliţistul are obligaţia de a-şi face cunoscută identitatea în legătură cu îndatoririle
profesionale ce îi revin, contribuind astfel la realizarea interesului public, asigurarea protecţiei
proprii şi crearea premiselor necesare angajării răspunderii personale pentru acţiunile sau
inacţiunile sale.
ARTICOLUL 15 Raporturi în exercitarea profesiei
Poliţistul trebuie să promoveze şi să dezvolte fără discriminare bunele raporturi între instituţia pe
care o reprezintă şi comunitate, asigură cooperarea efectivă cu reprezentanţii autorităţilor publice
centrale şi locale, ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai populaţiei, ai grupurilor minoritare,
inclusiv ai celor etnice.
ARTICOLUL 16 Parteneriatul cu comunitatea relaţiilor de parteneriat dezvoltate în cadrul
comunităţii, poliţistul furnizează membrilor acesteia informaţii privitoare la legislaţia în vigoare
şi la activitatea sa profesională, în limita competenţelor ce îi revin şi fără a dezvălui date şi
informaţii clasificate, potrivit legii.
ARTICOLUL 17 Protecţia datelor şi informaţiilor
(1) Poliţistul are obligaţia să păstreze, în condiţiile legii, asigurând respectarea drepturilor
persoanelor, secretul de stat şi secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea deplină a datelor
şi informaţiilor pe care le deţine şi să nu le utilizeze abuziv sau în folos personal.
(2) Culegerea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal de către poliţist se fac în
condiţiile legii şi vor fi limitate strict la ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor legale
legitime şi specifice poliţiei.
ARTICOLUL 18 Respectarea demnităţii umane
(1) Poliţistului îi este interzis să aplice, să încurajeze şi să tolereze, în nici o împrejurare, acte de
tortură, tratamente şi pedepse inumane sau degradante, constrângeri fizice ori psihice.
(2) În cazul în care poliţistul ia cunoştinţă, prin orice mijloace, despre săvârşirea de către alt
poliţist a faptelor prevăzute la alin. (1), ia măsurile care se impun, după caz, pentru determinarea
încetării acestui comportament şi pentru informarea superiorilor cu privire la situaţia sesizată.
ARTICOLUL 19 Atitudinea faţă de corupţie
(1) Poliţistului îi este interzis să tolereze actele de corupţie şi să utilizeze abuziv autoritatea
publică pe care i-o conferă statutul său.
(2) Poliţistului îi este interzis să pretindă sau să accepte bani, bunuri ori valori în scopul de a
îndeplini sau de a nu îndeplini atribuţiile profesionale şi să primească sarcini, misiuni sau lucrări
care excedează competenţelor stabilite prin fişa postului.
(3) Poliţistul ia atitudine faţă de actele de corupţie manifestate în cadrul instituţiei, având
obligaţia de a informa superiorii şi alte organe competente cu privire la cazurile de corupţie
despre care a luat cunoştinţă.
(4) Poliţistului îi este interzis să uzeze de calitatea sau de funcţia îndeplinită pentru rezolvarea
unor interese de ordin personal.
ARTICOLUL 20 Sesizarea
Persoanele care se consideră lezate în drepturile şi libertăţile lor pot contesta acţiunile sau
măsurile poliţiei, în condiţiile legii.
ARTICOLUL 21 Statutul şi drepturile poliţiştilor
(1) Poliţistul este funcţionarul public civil cu statut special, care exercită atribuţiile stabilite de
lege pentru poliţia română şi celelalte structuri poliţieneşti din Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
(2) În conformitate cu statutul lor profesional, poliţistii au dreptul la protecţie socială adecvată,
măsuri specifice de protecţie a sănătăţii şi securităţii individuale şi la retribuţie corespunzătoare
potrivit importanţei, riscurilor şi gradului de pericol determinat de activitatea profesională.
(3) Poliţiştii se pot asocia pe criterii profesionale, umanitare, tehnico-ştiinţifice, culturale,
religioase şi sportiv-recreative, potrivit prevederilor legale.
(4) Pentru a-şi apăra drepturile şi a-şi promova interesele, poliţiştii pot deveni membri ai
Corpului Naţional al Poliţiştilor.
ARTICOLUL 22 Legalitatea acţiunilor
ARTICOLUL 23 Răspunderea poliţiştilor
(1) Poliţistul răspunde personal pentru acţiunile, inacţiunile şi omisiunile sale, în condiţiile legii.
El are datoria să se abţină de la executarea ordinelor şi misiunilor vădit ilegale, având obligaţia
de a-şi informa de îndată şefii despre aceasta, pe cale ierarhică, atât verbal, cât şi prin raport
scris.
(2) Abţinerea de la executarea ordinelor şi misiunilor în condiţiile alin. (1) nu atrage răspunderea
disciplinară a poliţistului.
(3) Poliţistul care deţine o funcţie de conducere răspunde pentru dispoziţiile date subordonaţilor
în temeiul autorităţii pe care o exercită potrivit prevederilor legale.
(4) Prin modul de organizare a relaţiilor ierarhice în cadrul poliţiei se asigură posibilitatea
identificării superiorului responsabil de acţiunile sau inacţiunile poliţistului în exercitarea
atribuţiilor profesionale.
(5) Măsurile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile. În
cazurile în care prin aplicarea sancţiunilor disciplinare se dispune amânarea promovării în grade
profesionale sau funcţii superioare ori se aduce atingere raporturilor de serviciu ale poliţistului,
cercetarea prealabilă este urmată în mod obligatoriu de consultarea consiliilor de disciplină
special constituite.
CAPITOLUL IIIDispoziţii finale

ARTICOLUL 24 Cadrul general al răspunderii

Încălcarea principiilor şi regulilor prevăzute de prezentul cod atrage răspunderea disciplinară,
civilă sau penală a celui vinovat, în condiţiile legii.
ARTICOLUL 25 Aplicabilitate
(1) Prezentul cod se aplică personalului aflat sub incidenţa prevederilor Legii nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
personalului Jandarmeriei Române aflat sub incidenţa prevederilor Legii nr. 550/2004 privind
organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, indiferent de structura în care este încadrat şi
de funcţia pe care o deţine.
(2) Dispoziţiile deontologice ale prezentului cod sunt obligatorii pe toată durata participării,
potrivit prevederilor legale, la acţiunile poliţiei şi pentru celelalte categorii de personal din
Ministerul Administraţiei şi Internelor care îndeplinesc misiuni în cooperare.
ARTICOLUL 26 Evaluare
Normele prezentului cod şi aplicarea acestuia vor fi supuse unor evaluări periodice efectuate de
structurile competente în domeniu.

Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, cu modificările și completările

ulterioare
Partea Generala
TITLUL II - Infractiunea
CAPITOLUL I - Dispozitii generale

Art. 15: Trasaturile esentiale ale infractiunii

(1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si
imputabila persoanei care a savarsit-o.
(2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.
Art. 16: Vinovatia
(1) Fapta constituie infractiune numai daca a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de legea
penala.
(2) Vinovatie exista cand fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.
(3) Fapta este savarsita cu intentie cand faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este savarsita din culpa, cand faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il prevada.
(5) Exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata produce
un rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului.
(6) Fapta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu
intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod
expres.

Art. 17: Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune

Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savarsita si prin
omisiune, cand:
a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala
protejata o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului.

CAPITOLUL II - Cauzele justificative

Art. 18: Dispozitii generale

(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca exista vreuna dintre cauzele
justificative prevazute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.

Art. 19: Legitima aparare

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.
(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material,
direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un
interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin. (2) , acela care comite fapta pentru a
respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit
tinand de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea modalitati
nelegale ori in timpul noptii.

Art. 20: Starea de necesitate

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate.
(2) Este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol
imediat si care nu putea fi inlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei
persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile
faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu
era inlaturat.

Art. 21: Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept
recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor
si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei
obligatii impuse de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in
mod vadit ilegala.
Art. 22: Consimtamantul persoanei vatamate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu consimtamantul persoanei
vatamate, daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa in
pericol.
(2) Consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii,
precum si atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia.

CAPITOLUL III - Cauzele de neimputabilitate

Art. 23: Dispozitii generale

(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca a fost comisa in conditiile
vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului
fortuit.

Art. 24: Constrangerea fizica

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice
careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

Art. 25: Constrangerea morala

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale,
exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu
putea fi inlaturat in alt mod.

Art. 26: Excesul neimputabil

(1) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de
legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari
proportionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de
necesitate, care nu si-a dat seama, in momentul comiterii faptei, ca pricinuieste urmari vadit mai
grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Art. 27: Minoritatea faptuitorului

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor, care la data comiterii
acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Art. 28: Iresponsabilitatea

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul
comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le
controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Art. 29: Intoxicatia

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul
comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le
controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive.

Art. 30: Eroarea

(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in
momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori imprejurari de care
depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le
pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori imprejurarii respective nu este ea insasi
rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori
imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1) -(3) se aplica in mod corespunzator si in cazul necunoasterii unei
dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita ca urmare a necunoasterii sau
cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurari care nu putea fi in
niciun fel evitata.

Art. 31: Cazul fortuit

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala al carei rezultat e consecinta unei imprejurari
care nu putea fi prevazuta.

CAPITOLUL IV - Tentativa

Art. 32: Tentativa

(1) Tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a
fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul.
(2) Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta
modului cum a fost conceputa executarea.

Art. 33: Pedepsirea tentativei

(1) Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede in mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale
carei limite se reduc la jumatate. Cand pentru infractiunea consumata legea prevede pedeapsa
detentiunii pe viata, iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa
inchisorii de la 10 la 20 de ani.

Art. 34: Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului

(1) Nu se pedepseste autorul care, inainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a incunostintat
autoritatile de comiterea acesteia, astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata, sau a
impiedicat el insusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului
constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

CAPITOLUL V - Unitatea si pluralitatea de infractiuni

Art. 35: Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe

(1) Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in
realizarea aceleiasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care
prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element
circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta
de legea penala.

Art. 36: Pedeapsa pentru infractiunea continuata si infractiunea complexa

(1) Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea
savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv
cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.
(2) Infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
(3) Infractiunea complexa savarsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul mai
grav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea
complexa consumata.

Art. 37: Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa

Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior
si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama
de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi
mai usoara decat cea pronuntata anterior.

Art. 38: Concursul de infractiuni

(1) Exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de
aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru
vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una dintre infractiuni a fost
comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni.
(2) Exista concurs formal de infractiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de o persoana,
din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza
continutul mai multor infractiuni.

Art. 39: Pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni

(1) In caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte si se
aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:
a) cand s-au stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu inchisoare
ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;
b) cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se
adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se
adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) cand s-au stabilit o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa
inchisorii, la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii;
e) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda se aplica
pedeapsa inchisorii conform lit. b) , la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii conform lit.
c) .
(2) Atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea, daca prin adaugare la pedeapsa
cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu inchisoarea stabilite s-ar
depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una
dintre infractiunile concurente pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai
mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.

Art. 40: Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente

(1) Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se
aplica dispozitiile art. 39.
(2) Dispozitiile art. 39 se aplica si in cazul in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas
definitiva, se constata ca cel condamnat mai suferise o condamnare definitiva pentru o
infractiune concurenta.
(3) Daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara,
ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.
(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se aplica si in
cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu
pedeapsa inchisorii.
(5) In cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) -(4) se tine seama si de pedeapsa aplicata
printr-o hotarare de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o infractiune concurenta, daca
hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 41: Recidiva

(1) Exista recidiva cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa
inchisorii mai mare de un an si pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare,
condamnatul savarseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care
legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare.
(2) Exista recidiva si in cazul in care una dintre pedepsele prevazute in alin. (1) este detentiunea
pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotararea de condamnare pronuntata in
strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala romana, daca hotararea de condamnare a
fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 42: Condamnari care nu atrag starea de recidiva

La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala;
b) infractiunile amnistiate;
c) infractiunile savarsite din culpa.

Art. 43: Pedeapsa in caz de recidiva

(1) Daca inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se
savarseste o noua infractiune in stare de recidiva, pedeapsa stabilita pentru aceasta se adauga la
pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(2) Cand inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata sunt
savarsite mai muite infractiuni concurente, dintre care cel putin una se afla in stare de recidiva,
pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar
pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat
din aceasta.
(3) Daca prin insumarea pedepselor in conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depasi cu mai mult de
10 ani maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile
savarsite pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, in locul
pedepselor cu inchisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
(4) Cand pedeapsa anterioara sau pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita in stare de
recidiva este detentiunea pe viata, se va executa pedeapsa detentiunii pe viata.
(5) Daca dupa ce pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata se savarseste
o noua infractiune in stare de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru
noua infractiune se majoreaza cu jumatate.
(6) Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru noua infractiune si mai
inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata se descopera ca cel
condamnat se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile alin. (1) -(5) .
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata
a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

Art. 44: Pluralitatea intermediara

(1) Exista pluralitate intermediara de infractiuni cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari
de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata,
condamnatul savarseste din nou o infractiune si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege
pentru starea de recidiva.
(2) In caz de pluralitate intermediara, pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioara se
contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.

Art. 45: Pedepsele complementare, pedepsele accesorii si masurile de siguranta in caz de

pluralitate de infractiuni
(1) Daca pentru una dintre infractiunile savarsite s-a stabilit si o pedeapsa complementara,
aceasta se aplica alaturi de pedeapsa principala.
(2) Cand s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita sau chiar de aceeasi
natura, dar cu un continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa principala.
(3) Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut:
a) in caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediara se aplica cea mai grea dintre
acestea;
b) in caz de recidiva, partea neexecutata din pedeapsa complementara anterioara se adauga la
pedeapsa stabilita pentru noua infractiune.
(4) In cazul condamnarilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din pedeapsa
complementara executata pana la data contopirii pedepselor principale se scade din durata
pedepsei complementare aplicate pe langa pedeapsa rezultata.
(5) Daca pe langa pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se
aplica dispozitiile alin. (1) -(3) , pedeapsa accesorie rezultata executandu-se pana la executarea
sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
(6) Masurile de siguranta de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit,
luate in cazul infractiunilor savarsite, se cumuleaza.
(7) Daca s-au luat mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, dar pe
durate diferite, se aplica masura de siguranta cu durata cea mai mare. Masurile de siguranta luate
conform art. 112 se cumuleaza.
CAPITOLUL VI - Autorul si participantii

Art. 46: Autorul si coautorii

(1) Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala.
(2) Coautori sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala.

Art. 47: Instigatorul

Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta
prevazuta de legea penala.

Art. 48: Complicele

(1) Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei
fapte prevazute de legea penala.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca
va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa
savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.

Art. 49: Pedeapsa in cazul participantilor

Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune savarsita cu intentie se sanctioneaza cu
pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia
fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.

Art. 50: Circumstante personale si reale

(1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra
celorlalti.
(2) Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra autorului si a participantilor numai in
masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Art. 51: Impiedicarea savarsirii infractiunii

(1) Participantul nu se pedepseste daca, inainte de descoperirea faptei, denunta savarsirea
infractiunii, astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata, sau daca impiedica el insusi
consumarea infractiunii.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul denuntarii sau impiedicarii constituie o alta
infractiune, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

Art. 52: Participatia improprie

(1) Savarsirea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana a unei fapte prevazute de legea penala
la care, din culpa sau fara vinovatie, contribuie cu acte de executare o alta persoana se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.
(2) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de
catre o alta persoana a unei fapte prevazute de legea penala se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.
(3) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
(4) Dispozitiile art. 50 si art. 51 se aplica in mod corespunzator.
TITLUL III - Pedepsele
CAPITOLUL I - Categoriile pedepselor
Art. 53: Pedepsele principale
Pedepsele principale sunt:
a) detentiunea pe viata;
b) inchisoarea;
c) amenda.
Art. 54: Pedeapsa accesorie
Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii unor drepturi, din momentul ramanerii
definitive a hotararii de condamnare si pana la executarea sau considerarea ca executata a
pedepsei privative de libertate.
Art. 55: Pedepsele complementare
Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea exercitarii unor drepturi;
b) degradarea militara;
c) publicarea hotararii de condamnare.

CAPITOLUL II - Pedepsele principale

SECTIUNEA 1 - Detentiunea pe viata

Art. 56: Regimul detentiunii pe viata

Detentiunea pe viata consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata si se executa potrivit
legii privind executarea pedepselor.
Art. 57: Neaplicarea detentiunii pe viata
Daca la data pronuntarii hotararii de condamnare inculpatul a implinit varsta de 65 de ani, in
locul detentiunii pe viata i se aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa
interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxime
Art. 58: Inlocuirea detentiunii pe viata
In cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de 65 de ani in
timpul executarii pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viata poate fi inlocuita cu pedeapsa inchisorii
pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima, daca a
avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei, a indeplinit integral obligatiile civile
stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio
posibilitate sa le indeplineasca, si a facut progrese constante si evidente in vederea reintegrarii
sociale.
Art. 59: Calculul pedepsei in cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata
In cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada de
detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii.

SECTIUNEA 2 - Inchisoarea
Art. 60: Regimul inchisorii
Inchisoarea consta in privarea de libertate pe durata determinata, cuprinsa intre 15 zile si 30 de
ani, si se executa potrivit legii privind executarea pedepselor.
SECTIUNEA 3 - Amenda

Art. 61: Stabilirea amenzii

(1) Amenda consta in suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei
zile-amenda, cuprinsa intre 10 lei si 500 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este
cuprins intre 30 de zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a
pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabileste tinand seama de
situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale condamnatului fata de persoanele
aflate in intretinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:
a) 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa
amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
inchisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
inchisorii mai mare de 2 ani.
(5) Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa
prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse,
limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplica
limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute in alin. (4) si alin. (5) .

Art. 62: Amenda care insoteste pedeapsa inchisorii

(1) Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe langa
pedeapsa inchisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute in art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determina
in raport de durata pedepsei inchisorii stabilite de instanta si nu pot fi reduse sau majorate ca
efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va tine seama de
valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Art. 63: Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii

(1) Daca persoana condamnata, cu rea-credinta, nu executa pedeapsa amenzii, in tot sau in parte,
numarul zilelor-amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu
inchisoare.
(2) Daca amenda neexecutata a insotit pedeapsa inchisorii, numarul zilelor-amenda neexecutate
se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare, care se adauga la pedeapsa
inchisorii, pedeapsa astfel rezultata fiind considerata o singura pedeapsa.
(3) In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, in conditiile alin. (1) si alin. (2) ,
unei zile-amenda ii corespunde o zi de inchisoare.

Art. 64: Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate in folosul
comunitatii
(1) In cazul in care pedeapsa amenzii nu poate fi executata in tot sau in parte din motive
neimputabile persoanei condamnate, cu consimtamantul acesteia, instanta inlocuieste obligatia
de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul
comunitatii, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta
munca. Unei zile-amenda ii corespunde o zi de munca in folosul comunitatii.
(2) Daca amenda inlocuita conform dispozitiilor alin. (1) a insotit pedeapsa inchisorii, obligatia
de munca in folosul comunitatii se executa dupa executarea pedepsei inchisorii.
(3) Coordonarea executarii obligatiei de munca in folosul comunitatii se face de serviciul de
probatiune.
(4) Executarea muncii in folosul comunitatii dispusa in conditiile alin. (1) inceteaza prin plata
amenzii corespunzatoare zilelor-amenda ramase neexecutate.
(5) Instanta inlocuieste zilele-amenda neexecutate prin munca in folosul comunitatii cu un numar
corespunzator de zile cu inchisoare, daca:
a) persoana condamnata nu executa obligatia de munca in folosul comunitatii in conditiile
stabilite de instanta;
b) persoana condamnata savarseste o noua infractiune descoperita inainte de executarea integrala
a obligatiei de munca in folosul comunitatii. Zilele-amenda neexecutate prin munca in folosul
comunitatii la data condamnarii definitive pentru noua infractiune, inlocuite cu inchisoarea, se
adauga la pedeapsa pentru noua infractiune.
(6) Daca persoana condamnata, aflata in situatia prevazuta in alin. (1) , nu isi da consimtamantul
la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, amenda neexecutata se inlocuieste
cu pedeapsa inchisorii conform art. 63.

CAPITOLUL III - Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare

SECTIUNEA 1 - Pedeapsa accesorie

Art. 65: Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitarii unor
drepturi
(1) Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1)
lit. a) , b) si d) -o) , a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara.
(2) In cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta in interzicerea de catre instanta a
exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a) -o) sau a unora dintre acestea.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa din momentul ramanerii
definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost
executata sau considerata ca executata.
(4) In cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie avand continutul prevazut la art. 66 alin. (1)
lit. c) se pune in executare la data liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata
ca executata.

SECTIUNEA 2 - Pedepsele complementare

Art. 66: Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi

(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta in interzicerea
exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de
care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul Romaniei;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte
adunari publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a
comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima
desfasoara activitati sociale, in conditiile stabilite de instanta de judecata.
(2) Cand legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta
dispune interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b) .
(3) Interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevazuta in alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci cand exista motive intemeiate
de a crede ca viata persoanei expulzate este pusa in pericol ori ca persoana va fi supusa la tortura
sau alte tratamente inumane ori degradante in statul in care urmeaza a fi expulzata.
(5) Cand dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevazute in alin. (1) lit. n) si lit. o) ,
instanta individualizeaza in concret continutul acestei pedepse, tinand seama de imprejurarile
cauzei.

Art. 67: Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi

(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata daca
pedeapsa principala stabilita este inchisoarea sau amenda si instanta constata ca, fata de natura si
gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este
necesara.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie cand legea prevede
aceasta pedeapsa pentru infractiunea savarsita.
(3) Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei nu se aplica in cazul in
care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Art. 68: Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi incepe:
a) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea
executarii pedepsei sub supraveghere;
c) dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa
implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de
supraveghere a liberarii conditionate.
(2) In cazul in care s-a dispus liberarea conditionata, interzicerea dreptului strainului de a se afla
pe teritoriul Romaniei se executa la data liberarii.
(3) Daca se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau inlocuirea
pedepsei amenzii cu inchisoarea, pentru alte motive decat savarsirea unei noi infractiuni, partea
din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data
revocarii sau inlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.
Art. 69: Degradarea militara
(1) Pedeapsa complementara a degradarii militare consta in pierderea gradului si a dreptului de a
purta uniforma de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
(2) Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari in activitate, in
rezerva sau in retragere, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea mai mare de 10 ani
sau detentiunea pe viata.
(3) Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in
retragere pentru infractiuni savarsite cu intentie, daca pedeapsa principala aplicata este
inchisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.
Art. 70: Publicarea hotararii definitive de condamnare
(1) Publicarea hotararii definitive de condamnare se poate dispune cand, tinand seama de natura
si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciaza ca
publicarea va contribui la prevenirea savarsirii altor asemenea infractiuni.
(2) Hotararea de condamnare se publica in extras, in forma stabilita de instanta, intr-un cotidian
local sau national, o singura data.
(3) Publicarea hotararii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate,
fara a se dezvalui identitatea altor persoane.

CAPITOLUL IV - Calculul duratei pedepselor

Art. 71: Durata executarii

(1) Durata executarii pedepsei privative de libertate se socoteste din ziua in care condamnatul a
inceput executarea hotararii definitive de condamnare.
(2) Ziua in care incepe executarea pedepsei si ziua in care inceteaza se socotesc in durata
executarii.
(3) Perioada in care condamnatul, in cursul executarii pedepsei, se afla bolnav in spital intra in
durata executarii, in afara de cazul in care si-a provocat in mod voit boala, iar aceasta
imprejurare se constata in cursul executarii pedepsei.
(4) Permisiunile de iesire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a
pedepselor, intra in durata executarii pedepsei.

Art. 72: Computarea duratei masurilor preventive privative de libertate

(1) Perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se
scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci cand condamnatul a
fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni
concurente, chiar daca a fost condamnat pentru o alta fapta decat cea care a determinat
dispunerea masurii preventive.
(2) Perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se
scade si in caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin inlaturarea in tot sau in parte a zilelor-
amenda.
(3) In cazul amenzii care insoteste pedeapsa inchisorii, perioada in care o persoana a fost supusa
unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei inchisorii.

Art. 73: Computarea pedepselor si masurilor preventive executate in afara tarii

(1) In cazul infractiunilor savarsite in conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din
pedeapsa, precum si durata masurilor preventive privative de libertate executate in afara
teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune in Romania.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care pedeapsa executata in
afara tarii este amenda.

CAPITOLUL V - Individualizarea pedepselor

SECTIUNEA 1 - Dispozitii generale

Art. 74: Criteriile generale de individualizare a pedepsei

(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii
savarsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii:
a) imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
(2) Cand pentru infractiunea savarsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de
criteriile prevazute in alin. (i) si pentru alegerea uneia dintre acestea.

SECTIUNEA 2 - Circumstantele atenuante si circumstantele agravante

Art. 75: Circumstante atenuante

(1) Urmatoarele imprejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o
provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a
demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, in cursul urmaririi penale
sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de
aceasta circumstanta intr-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu
se aplica in cazul savarsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, de furt calificat, talharie,
piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj
judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice,
infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra
securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra
umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a Romaniei, a infractiunilor la
legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie,
infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor impotriva intereselor financiare ale
Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive,
materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor,
privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind
activitatile aeronautice civile si cele care pot pune in pericol siguranta zborurilor si securitatea
aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu
caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea
unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de
origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.

(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:

a) eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau
periculozitatea infractorului.

Art. 76: Efectele circumstantelor atenuante

(1) In cazul in care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de
lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime.
(2) Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, in cazul retinerii circumstantelor
atenuante se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul
circumstantelor atenuante retinute.
Art. 77: Circumstante agravante
Urmatoarele imprejurari constituie circumstante agravante:
a) savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna;
b) savarsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane ori
bunuri;
d) savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un
minor;
e) savarsirea infractiunii profitand de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate,
datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze;
f) savarsirea infractiunii in stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante
psihoactive, cand a fost provocata in vederea comiterii infractiunii;
g) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate,
de starea de asediu sau de starea de urgenta;
h) savarsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen,
orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala
cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte imprejurari de acelasi fel,
considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane in raport cu celelalte.
Art. 78: Efectele circumstantelor agravante
(1) In cazul in care exista circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsa pana la maximul
special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor
pana la 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica
un spor de cel mult o treime din maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul
circumstantelor agravante retinute.
Art 79: Concursul intre cauze de atenuare sau de agravare
(1) Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca
efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea
savarsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante
atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, in aceasta ordine.
(2) Daca sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii
penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstante
agravante, infractiune continuata, concurs sau recidiva.
(3) Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a
pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei
prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc conform alin. (1) , dupa care limitele de
pedeapsa rezultate se majoreaza conform alin. (2) .

SECTIUNEA 3 - Renuntarea la aplicarea pedepsei

Art. 80: Conditiile renuntarii la aplicarea pedepsei

(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt intrunite urmatoarele
conditii:
a) infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa, avand in vedere natura si intinderea
urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa, motivul si
scopul urmarit;
b) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si
de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna
din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 42 lit. a)
si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei in ultimii 2 ani
anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii
adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani.
(3) In caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca
pentru fiecare infractiune concurenta sunt indeplinite conditiile prevazute in alin. (1) si alin. (2) .

Art. 81: Avertismentul

(1) Cand dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplica infractorului un avertisment.
(2) Avertismentul consta in prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la
aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la
care se expune daca va mai comite infractiuni.
(3) In caz de concurs de infractiuni se aplica un singur avertisment.
Art. 82: Anularea si efectele renuntarii la aplicarea pedepsei
(1) Persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei
decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita.
(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta
si a obligatiilor civile prevazute in hotarare.
(3) Daca in termen de 2 ani de la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus renuntarea
la aplicarea pedepsei se descopera ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura savarsise
anterior ramanerii definitive a hotararii o alta infractiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsa
chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza si se stabileste
pedeapsa pentru infractiunea care a atras initial renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicandu-se
apoi, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate
intermediara.

SECTIUNEA 4 - Amanarea aplicarii pedepsei

Art. 83: Conditiile amanarii aplicarii pedepsei

(1) Instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere,
daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa stabilita, inclusiv in cazul concursului de infractiuni, este amenda sau inchisoarea de
cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii, cu exceptia cazurilor
prevazute in art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit
termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii;
d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si
de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu
este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea savarsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarire
penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la
raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(3) Amanarea aplicarii pedepsei inchisorii atrage si amanarea aplicarii amenzii care insoteste
pedeapsa inchisorii in conditiile art. 62.
(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amanarea aplicarii pedepsei si
atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca
va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa
obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
Art. 84: Termenul de supraveghere
(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeaza de la data ramanerii definitive a
hotararii prin care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii
pedepsei trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce ii revin, in
conditiile stabilite de instanta.
Art. 85: Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii
pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si
intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de
existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei sa
execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60
de zile, in conditiile stabilite de instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate,
persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de
executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul
de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis
infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari
publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit
pentru savarsirea infractiunii,

(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse
la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de
executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.

(4) Cand stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e)-g), instanta individualizeaza, in concret,
continutul acestei obligatii, tinand seama de imprejurarile cauzei.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin
hotarare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 86: Supravegherea

(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. (1) lit. c)- e) se
comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 85 alin. (2) lit. a)- c) si alin. (5) se face
de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiilor prevazute in art. 85
alin. (2) lit. d)- j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire
la orice incalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor
prevazute in art. 85 alin. (2) lit. a)- d), intr-un termen cat mai scurt de la data ramanerii definitive
a hotararii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze
instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea
executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile
stabilite, obligatiile ce ii revin;
c) persoana supravegheata nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu
cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 87: Modificarea sau incetarea obligatiilor

(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie
impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor
existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura
persoanei supravegheate sanse sporite de indreptare.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, atunci cand
apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 88: Revocarea amanarii aplicarii pedepsei

(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu
respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amanarea si
dispune aplicarea si executarea pedepsei.
(2) In cazul cand, pana la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu
indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, instanta revoca amanarea si dispune
aplicarea si executarea pedepsei, afara de cazul cand persoana dovedeste ca nu a avut nicio
posibilitate sa le indeplineasca.
(3) Daca dupa amanarea aplicarii pedepsei persoana supravegheata a savarsit o noua infractiune,
cu intentie sau intentie depasita, descoperita in termenul de supraveghere, pentru care s-a
pronuntat o condamnare chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca amanarea si
dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amanarii si
pedeapsa pentru noua infractiune se calculeaza conform dispozitiilor privitoare la concursul de
infractiuni.
(4) Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, instanta poate mentine sau revoca
amanarea aplicarii pedepsei. in cazul revocarii, dispozitiile alin. (3) se aplica in mod
corespunzator.

Art. 89: Anularea amanarii aplicarii pedepsei

(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai
savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus amanarea,
pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, amanarea se
anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau
pluralitate intermediara.
(2) In caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei rezultante
daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 83. Daca se dispune amanarea aplicarii pedepsei,
termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a
pronuntat anterior amanarea aplicarii pedepsei.

Art. 90: Efectele amanarii aplicarii pedepsei

(1) Persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei nu i se mai aplica pedeapsa si
nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea
savarsita, daca nu a savarsit din nou o infractiune pana la expirarea termenului de supraveghere,
nu s-a dispus revocarea amanarii si nu s-a descoperit o cauza de anulare.
(2) Amanarea aplicarii pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a
obligatiilor civile prevazute in hotarare.

SECTIUNEA 5 - Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere

Art. 91: Conditiile suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

(1) Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt intrunite
urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata, inclusiv in caz de concurs de infractiuni, este inchisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu
exceptia cazurilor prevazute in art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit
termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii;
d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si
de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si,
chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, insa este necesara
supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Cand pedeapsa inchisorii este insotita de pedeapsa amenzii aplicate in conditiile art. 62,
amenda se executa chiar daca executarea pedepsei inchisorii a fost suspendata sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amanata, dar ulterior amanarea a fost revocata;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii
adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a intemeiat condamnarea, precum si a celor
ce au determinat suspendarea executarii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei
sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va
respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului
de supraveghere.

Art. 92: Termenul de supraveghere

(1) Durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere
pentru condamnat si este cuprinsa intre 2 si 4 ani, fara a putea fi insa mai mica decat durata
pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculeaza de la data cand hotararea prin care s-a pronuntat
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere a ramas definitiva.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie sa respecte masurile de
supraveghere si sa execute obligatiile ce ii revin, in conditiile stabilite de instanta.

Art. 93: Masurile de supraveghere si obligatiile

(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri
de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de
existenta,
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul
de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata in
folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa intre 60 si 120 de zile, in conditiile stabilite de
instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca.
Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile
puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de
executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
(5) Condamnatul trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de
condamnare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 94: Supravegherea condamnatului

(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 93 alin. (1) lit. c)- e) se
comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), alin. (3) si
alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiilor
prevazute in art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul
de probatiune cu privire la orice incalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor
prevazute in art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) intr-un termen cat mai scurt de la
data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze
instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea
executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile
stabilite, obligatiile care ii revin;
c) persoana supravegheata nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu
cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.

Art. 95: Modificarea sau incetarea obligatiilor

(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie
impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor
existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura
condamnatului sanse mai mari de indreptare.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand
apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 96: Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu
respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta
revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(2) Daca pana la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheata nu indeplineste
integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, instanta revoca suspendarea si dispune
executarea pedepsei, afara de cazul in care persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa
le indeplineasca.
(3) Daca pedeapsa amenzii care a insotit pedeapsa inchisorii in conditiile art. 62 nu a fost
executata si a fost inlocuita cu pedeapsa inchisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) si
alin. (6), instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adauga pedeapsa
inchisorii care a inlocuit amenda.
(4) Daca pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a savarsit o noua infractiune,
descoperita pana la implinirea termenului si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa
inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea si dispune executarea
pedepsei.
(5) Pedeapsa principala pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit
dispozitiilor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediara.
(6) Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, instanta poate mentine sau revoca
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. in cazul revocarii, dispozitiile alin. (1), alin.
(4) si alin. (5) se aplica in mod corespunzator.

Art. 97: Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai
savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus suspendarea,
pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, suspendarea se
anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau
pluralitate intermediara.
(2) In caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediara, instanta poate dispune
suspendarea executarii pedepsei rezultante, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 91.
Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se
calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare prin care s-a pronuntat
anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Art. 98: Efectele suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

1) In cazul in care condamnatul nu a savarsit o noua infractiune descoperita pana la expirarea
termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendarii executarii pedepsei sub
supraveghere si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.
(2) Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra masurilor de
siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotararea de condamnare.

SECTIUNEA 6 - Liberarea conditionata

Art. 99: Conditiile liberarii conditionate in cazul detentiunii pe viata
(1) Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;
b) cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare,
afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in
societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii
conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la
care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori
daca nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10
ani.

Art. 100: Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii

(1) Liberarea conditionata in cazul inchisorii poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu
depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, in
cazul inchisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare,
afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in
societate.
(2) In cazul condamnatului care a implinit varsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea
conditionata, dupa executarea efectiva a jumatate din durata pedepsei, in cazul inchisorii ce nu
depaseste 10 ani, sau a cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii mai mari de
10 ani, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in alin. (1) lit. b)-d).
(3) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin. (1) se tine seama de partea din durata
pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. in acest caz,
liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din
durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, cand
pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin. (2) se tine seama de partea din durata
pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. in acest caz,
liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin o treime din
durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin jumatate, cand
pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii
conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la
care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori
nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins intre data liberarii conditionate si data implinirii duratei pedepsei constituie
termen de supraveghere pentru condamnat.
Art. 101: Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare,
condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de
existenta.
(2) In cazul prevazut in alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai
multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul
de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei;
d) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari
publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savarsirea
infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute in alin. (2) lit. c)- g) pot fi impuse in masura in care nu au fost aplicate
in continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Cand stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d)-f), instanta individualizeaza, in concret,
continutul acestei obligatii, tinand seama de imprejurarile cauzei.
(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute in alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din
momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de
supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute in alin. (2) lit. c)- g) se executa
pe toata durata termenului de supraveghere.

Art. 102: Supravegherea condamnatului

(1) Pe durata supravegherii, datele prevazute in art. 101 alin. (1) lit. c)- e) se comunica
serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b) se face de
serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiilor prevazute in art. 101
alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la
orice incalcare a acestora.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e) poate fi
realizata si printr-un sistem electronic de supraveghere, in conditiile prevazute de legea speciala.
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea
executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile
stabilite, obligatiile ce ii revin.
Art. 103: Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca pe durata supravegherii au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi
obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune
modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de
reintegrare sociala.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand
apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 104: Revocarea liberarii conditionate

(1) Daca pe durata supravegherii persoana condamnata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de
supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca liberarea si dispune executarea
restului de pedeapsa.
(2) Daca dupa acordarea liberarii cel condamnat a savarsit o noua infractiune, care a fost
descoperita in termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa
inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca liberarea si dispune executarea
restului de pedeapsa. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz,
potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate intermediara.
(3) Dispozitiile alin. (1) si alin. (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul liberarii
conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viata.

Art. 105: Anularea liberarii conditionate

(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai
savarsise o infractiune pana la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii
chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile
privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) In cazul in care, in raport de pedeapsa rezultata, sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 99
sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de
supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Cand, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata
pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii
liberarii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.
Art. 106: Efectele liberarii conditionate
In cazul in care condamnatul nu a savarsit o noua infractiune descoperita pana la expirarea
termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberarii conditionate si nu s-a descoperit o
cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.

TITLUL IV - Masurile de siguranta

CAPITOLUL I - Dispozitii generale

Art. 107: Scopul masurilor de siguranta

(1) Masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii
faptelor prevazute de legea penala.
(2) Masurile de siguranta se iau fata de persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala,
nejustificata.
(3) Masurile de siguranta se pot lua si in situatia in care faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa.
Art. 108: Categoriile masurilor de siguranta
Masurile de siguranta sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicala;
c) interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii;
d) confiscarea speciala.
e) confiscarea extinsa.

CAPITOLUL II - Regimul masurilor de siguranta

Art. 109: Obligarea la tratament medical

(1) Daca faptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de consumul cronic de alcool
sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat sa urmeze un
tratament medical pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature
starea de pericol.
(2) Cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu urmeaza tratamentul, se poate dispune
internarea medicala.
(3) Daca persoana obligata la tratament este condamnata la o pedeapsa privativa de libertate,
tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei.

Art. 110: Internarea medicala

Cand faptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau sufera de o
boala infectocontagioasa si prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii intr-o
unitate sanitara de specialitate, pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa
inlature starea de pericol.

Art. 111: Interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii
(1) Cand faptuitorul a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac
inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru
desfasurarea unei alte activitati, se poate lua masura interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa
acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) Masura de siguranta poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an,
daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face
decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 112: Confiscarea speciala

(1) Sunt supuse confiscarii speciale:
a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;
b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta
a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau
pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala
sau pentru a rasplati pe faptuitor;
e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite
persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.
(2) In cazul prevazut in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este
vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin
echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de
contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul
savarsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime.
(3) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu
apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va
confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica in cazul faptelor savarsite prin presa.
(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin. (1) lit. b)- e) nu se gasesc, in locul lor se
confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.
(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse
confiscarii, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevazute in alin. (1) lit.
b) si lit. c).

Titlul V Minoritatea
CAPITOLUL I - Regimul raspunderii penale a minorului

Art. 113: Limitele raspunderii penale

(1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal
(2) Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a
savarsit fapta cu discernamant.
(3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.

Art. 114: Consecintele raspunderii penale

(1) Fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani se
ia o masura educativa neprivativa de libertate.

(2) Fata de minorul prevazut in alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa de libertate in
urmatoarele cazuri:
a) daca a mai savarsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost
executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;
b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani
sau mai mare ori detentiunea pe viata.

Art. 115: Masurile educative

(1) Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
1. Masurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civica;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfarsit de saptamana;
d) asistarea zilnica.

2. Masurile educative privative de libertate sunt:

a) internarea intr-un centru educativ;
b) internarea intr-un centru de detentie.
(2) Alegerea masurii educative care urmeaza sa fie luata fata de minor se face, in conditiile art.
114, potrivit criteriilor prevazute in art. 74.

Art. 116: Referatul de evaluare

(1) In vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute in art. 74, instanta va
solicita serviciului de probatiune intocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate
referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le
urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a
obligatiilor impuse se intocmeste de catre serviciul de probatiune in toate cazurile in care instanta
dispune asupra masurii educative ori asupra modificarii sau incetarii executarii obligatiilor
impuse, cu exceptia situatiei prevazute la art. 126, cand acesta va fi intocmit de catre centrul
educativ ori de detentie.

CAPITOLUL II - Regimul masurilor educative neprivative de libertate

Art. 117: Stagiul de formare civica

(1) Masura educativa a stagiului de formare civica consta in obligatia minorului de a participa la
un program cu o durata de cel mult 4 luni, pentru a-i ajuta sa inteleaga consecintele legale si
sociale la care se expune in cazul savarsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la
comportamentul sau viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participarii si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare
civica, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fara a afecta programul scolar sau
profesional al minorului.

Art. 118: Supravegherea

Masura educativa a supravegherii consta in controlarea si indrumarea minorului in cadrul
programului sau zilnic, pe o durata cuprinsa intre doua si 6 luni, sub coordonarea serviciului de
probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesionala si
prevenirea desfasurarii unor activitati sau intrarea in legatura cu anumite persoane care ar putea
afecta procesul de indreptare a acestuia.

Art. 119: Consemnarea la sfarsit de saptamana

(1) Masura educativa a consemnarii la sfarsit de saptamana consta in obligatia minorului de a nu
parasi locuinta in zilele de sambata si duminica, pe o durata cuprinsa intre 4 si 12 saptamani,
afara de cazul in care, in aceasta perioada, are obligatia de a participa la anumite programe ori de
a desfasura anumite activitati impuse de instanta.
(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.

Art. 120: Asistarea zilnica

(1) Masura educativa a asistarii zilnice consta in obligatia minorului de a respecta un program
stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfasurare a activitatilor,
precum si interdictiile impuse minorului.
(2) Masura educativa a asistarii zilnice se ia pe o durata cuprinsa intre 3 si 6 luni, iar
supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
Art. 121: Obligatii ce pot fi impuse minorului
(1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune
minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;
b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari
publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu
participantii la savarsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala.
(2) Cand stabileste obligatia prevazuta in alin. (1) lit. d) , instanta individualizeaza, in concret,
continutul acestei obligatii, tinand seama de imprejurarile cauzei.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului
de probatiune.
(4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are
obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea
executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu
executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin.
Art. 122: Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi
obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune
modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse
mai mari de indreptare.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand
apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.
Art. 123: Prelungirea sau inlocuirea masurilor educative neprivative de libertate
(1) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii educative sau a
obligatiilor impuse, instanta dispune:
a) prelungirea masurii educative, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta;
b) inlocuirea masurii luate cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;
c) inlocuirea masurii luate cu internarea intr-un centru educativ, in cazul in care, initial, s-a luat
masura educativa neprivativa de libertate cea mai severa, pe durata sa maxima.
(2) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b) , daca nici de aceasta data nu sunt respectate
conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta inlocuieste masura
educativa neprivativa de libertate cu masura internarii intr-un centru educativ.
(3) Daca minorul aflat in executarea unei masuri educative neprivative de libertate savarseste o
noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta
dispune:
a) prelungirea masurii educative luate initial, fara a putea depasi maximul prevazut de lege
pentru aceasta;
b) inlocuirea masurii luate initial cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;
c) inlocuirea masurii luate initial cu o masura educativa privativa de libertate.
(4) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b) , precum si in alin. (3) lit. a) si lit. b) , instanta
poate impune noi obligatii in sarcina minorului ori sporeste conditiile de executare a celor
existente.

CAPITOLUL III - Regimul masurilor educative privative de libertate

Art. 124: Internarea intr-un centru educativ

(1) Masura educativa a internarii intr-un centru educativ consta in internarea minorului intr-o
institutie specializata in recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si
formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa intre unu si 3 ani.
(3) Daca in perioada internarii minorul savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o
infractiune concurenta savarsita anterior, instanta poate mentine masura internarii intr-un centru
educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate inlocui
cu masura internarii intr-un centru de detentie.
(4) In cazul in care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru insusirea
cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale,
dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata
internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a implinit varsta de
18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani.
(5) Odata cu inlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre
obligatiile prevazute in art. 121 pana la implinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice
sau obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului
ramas neexecutat din durata masurii internarii intr-un centru educativ.
(7) In cazul savarsirii, pana la implinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o
persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si fata de care s-a dispus inlocuirea masurii internarii
intr-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra inlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii
duratei acesteia pana la maximul prevazut de lege;
b) internarea intr-un centru de detentie.

Art. 125: Internarea intr-un centru de detentie

(1) Masura educativa a internarii intr-un centru de detentie consta in internarea minorului intr-o
institutie specializata in recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma
programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare
profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa intre 2 si 5 ani, afara de cazul in care pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori
detentiunea pe viata, cand internarea se ia pe o perioada cuprinsa intre 5 si 15 ani.
(3) Daca in perioada internarii minorul savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o
infractiune concurenta savarsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi
maximul prevazut in alin. (2), determinat in raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele
prevazute de lege pentru infractiunile savarsite. Din durata masurii educative se scade perioada
executata pana la data hotararii.
(4) In cazul in care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru insusirea
cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale,
dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata
internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a implinit varsta de
18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani.
(5) Odata cu inlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre
obligatiile prevazute in art. 121, pana la implinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice
sau obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului
ramas neexecutat din durata masurii internarii intr-un centru de detentie.
(7) In cazul savarsirii, pana la implinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o
persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si fata de care s-a dispus inlocuirea masurii internarii
intr-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra inlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii intr-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari in conditiile prevazute in alin. (3) .

Art. 126: Schimbarea regimului de executare

Daca in cursul executarii unei masuri educative privative de libertate persoana internata, care a
implinit varsta de 18 ani, are un comportament prin care influenteaza negativ sau impiedica
procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune
continuarea executarii masurii educative intr-un penitenciar.

Art. 127: Calculul duratei masurilor educative

In cazul masurilor educative privative de libertate, dispozitiile art. 71-73 se aplica in mod
corespunzator.

CAPITOLUL IV - Dispozitii comune

Art. 128: Efectele cauzelor de atenuare si agravare
In cazul infractiunilor savarsite in timpul minoritatii, cauzele de atenuare si agravare sunt avute
in vedere la alegerea masurii educative si produc efecte intre limitele prevazute de lege pentru
fiecare masura educativa.

Art. 129: Pluralitatea de infractiuni

(1) In caz de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii se stabileste si se ia o singura
masura educativa pentru toate faptele, in conditiile art. 114, tinand seama de criteriile prevazute
in art. 74.
(2) In cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat,
pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea
savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica
pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii
educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa
majorat;
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se
executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura
educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege
pentru aceasta.
(3) In cazul prevazut in alin. (2) lit. b) , din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat
din momentul savarsirii infractiunii comise dupa majorat pana la data judecarii.
(4) In cazul savarsirii dupa majorat a doua sau mai multor infractiuni concurente se aplica mai
intai regulile referitoare la concursul de infractiuni, dupa care se face aplicarea dispozitiilor alin.
(2) .
(5) Pedeapsa stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amanarii aplicarii
pedepsei sau al suspendarii executarii sub supraveghere.

Art. 130: Descoperirea unei infractiuni savarsite in timpul minoritatii

Daca pe durata termenului de supraveghere al amanarii aplicarii pedepsei, al suspendarii sub
supraveghere ori al liberarii conditionate se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o
infractiune in timpul minoritatii pentru care s-a luat, chiar dupa expirarea acestui termen, o
masura educativa privativa de libertate, amanarea, suspendarea sau liberarea se anuleaza,
aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile art. 129 alin. (2) -(4) .

Art. 131: Prescriptia raspunderii penale a minorilor

Termenele de prescriptie a raspunderii penale, prevazute in art. 154, se reduc la jumatate pentru
cei care la data savarsirii infractiunii erau minori si se intrerup sau se suspenda in conditiile
prevazute de lege pentru majori.
Art. 132: Prescriptia executarii masurilor educative
(1) Masurile educative neprivative de libertate se prescriu intr-un termen de 2 ani de la data
ramanerii definitive a hotararii prin care au fost luate.
(2) Masurile educative privative de libertate se prescriu intr-un termen egal cu durata masurii
educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.
(3) Termenele de prescriptie a executarii masurilor educative se intrerup si se suspenda in
conditiile prevazute de lege pentru majori.
(4) In cazul inlocuirii masurilor educative, executarea se prescrie in raport cu masura educativa
mai grea si curge de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus inlocuirea.
Art. 133: Efectele masurilor educative
Masurile educative nu atrag interdictii, decaderi sau incapacitati.
Art. 134: Minorul devenit major
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica si majorilor care, la data savarsirii infractiunii, aveau
varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani.

(2) Cand, la data pronuntarii hotararii prin care s-a luat o masura educativa privativa de libertate,
infractorul a implinit varsta de 18 ani, instanta, tinand seama de posibilitatile sale de indreptare,
de varsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevazute in art. 74, poate dispune executarea
masurii educative intr-un penitenciar.

PARTEA SPECIALA
TITLUL I - Infractiuni contra persoanei
CAPITOLUL I - Infractiuni contra vietii

Art. 188: Omorul

(1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea
exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 189: Omorul calificat

(1) Omorul savarsit in vreuna dintre urmatoarele imprejurari:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la
executarea unei pedepse;
d) pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni;
e) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor sau o tentativa la
infractiunea de omor;
f) asupra a doua sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseste cu detentiune pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii
unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 190: Uciderea la cererea victimei

Uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o
boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente
si greu de suportat, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 191: Determinarea sau inlesnirea sinuciderii

(1) Fapta de a determina sau inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea a avut loc, se
pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Cand fapta prevazuta in alin. (1) s-a savarsit fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18
ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau inlesnirea sinuciderii, savarsita fata de un minor care nu a implinit varsta de
13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau
inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu
inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Daca actele de determinare sau inlesnire prevazute in alin. (1) -(3) au fost urmate de o
incercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Art. 192: Uciderea din culpa

(1) Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere
pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati se
pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Cand incalcarea dispozitiilor legale ori a masurilor de
prevedere constituie prin ea insasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de
infractiuni.
(3) Daca prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, limitele speciale
ale pedepsei prevazute in alin. (1) si alin. (2) se majoreaza cu jumatate.

CAPITOLUL II - Infractiuni contra integritatii corporale sau sanatatii

Art. 193: Lovirea sau alte violente

(1) Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu inchisoare de
la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sanatatea unei persoane, a carei
gravitate este evaluata prin zile de ingrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 194: Vatamarea corporala

(1) Fapta prevazuta in art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmatoarele consecinte:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare,
mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav si permanent;
d) avortul;
e) punerea in primejdie a vietii persoanei, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cand fapta a fost savarsita in scopul producerii uneia dintre consecintele prevazute in alin. (1)
lit. a) , lit. b) si lit. c) , pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infractiunea prevazuta in alin. (2) se pedepseste.

Art. 195: Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

Daca vreuna dintre faptele prevazute in art. 193 si art. 194 a avut ca urmare moartea victimei,
pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12 ani.

Art. 196: Vatamarea corporala din culpa

(1) Fapta prevazuta in art. 193 alin. (2) savarsita din culpa de catre o persoana aflata sub
influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau in desfasurarea unei activitati
ce constituie prin ea insasi infractiune se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu
amenda.
(2) Fapta prevazuta in art. 194 alin. (1) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 6
luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Cand fapta prevazuta in alin. (2) a fost savarsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale
sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei
anumite activitati, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Daca urmarile prevazute in alin. (1) -(3) s-au produs fata de doua sau mai multe persoane,
limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(5) Daca nerespectarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere sau desfasurarea
activitatii care a condus la comiterea faptelor prevazute in alin. (1) si alin. (3) constituie prin ea
insasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(6) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 197: Relele tratamente aplicate minorului

Punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice,
intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana in grija careia se afla
minorul, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 198: Incaierarea

(1) Participarea la o incaierare intre mai multe persoane se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni
la un an sau cu amenda.
(2) Daca in cursul incaierarii s-a cauzat o vatamare corporala uneia sau mai multor persoane si
nu se cunoaste care dintre participanti a produs urmarile, se aplica tuturor pedeapsa inchisorii de
la unu la 5 ani, cu exceptia victimei, care raspunde potrivit alin. (1) .
(3) Cand prin fapta savarsita in conditiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa
este inchisoarea de la 6 la 12 ani, iar daca s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane,
limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(4) Nu se pedepseste cel care a fost prins in incaierare impotriva vointei sale sau care a incercat
sa-i desparta pe altii.

CAPITOLUL III - Infractiuni savarsite asupra unui membru de familie

Art. 199: Violenta in familie

(1) Daca faptele prevazute in art. 188, art. 189 si art. 193-195 sunt savarsite asupra unui membru
de familie, maximul special al pedepsei prevazute de lege se majoreaza cu o patrime.
(2) In cazul infractiunilor prevazute in art. 193 si art. 196 savarsite asupra unui membru de
familie, actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu. impacarea inlatura raspunderea
penala.
Art. 200: Uciderea ori vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama
(1) Uciderea copilului nou-nascut imediat dupa nastere, dar nu mai tarziu de 24 de ore, savarsita
de catre mama aflata in stare de tulburare psihica se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Daca faptele prevazute in art. 193-195 sunt savarsite asupra copilului nou-nascut imediat
dupa nastere, dar nu mai tarziu de 24 de ore, de catre mama aflata in stare de tulburare psihica,
limitele speciale ale pedepsei sunt de o luna si, respectiv, 3 ani.

CAPITOLUL IV - Agresiuni asupra fatului

Art. 201: Intreruperea cursului sarcinii

(1) Intreruperea cursului sarcinii savarsita in vreuna dintre urmatoarele imprejurari:
a) in afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate in acest scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrica-ginecologie si
drept de libera practica medicala in aceasta specialitate;
c) daca varsta sarcinii a depasit paisprezece saptamani,
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor
drepturi.
(2) Intreruperea cursului sarcinii, savarsita in orice conditii, fara consimtamantul femeii
insarcinate, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca prin faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) s-a cauzat femeii insarcinate o vatamare
corporala, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar
daca fapta a avut ca urmare moartea femeii insarcinate, pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12
ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Cand faptele au fost savarsite de un medic, pe langa pedeapsa inchisorii, se va aplica si
interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

(6) Nu constituie infractiune intreruperea cursului sarcinii in scop terapeutic efectuata de un

medic de specialitate obstetrica-ginecologie, pana la varsta sarcinii de douazeci si patru de
saptamani, sau intreruperea ulterioara a cursului sarcinii, in scop terapeutic, in interesul mamei
sau al fatului.

(7) Nu se pedepseste femeia insarcinata care isi intrerupe cursul sarcinii.

Art. 202: Vatamarea fatului

(1) Vatamarea fatului, in timpul nasterii, care a impiedicat instalarea vietii extrauterine se
pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vatamarea fatului, in timpul nasterii, care a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se
pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului
pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vatamarea fatului in timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vatamare
corporala, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar daca a avut ca urmare moartea
copilului pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vatamarea fatului savarsita in timpul nasterii de catre mama aflata in stare de tulburare
psihica se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. (1) si alin. (2) , ale carei limite se reduc la
jumatate.
(5) Daca faptele prevazute in alin. (1) -(4) au fost savarsite din culpa, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Nu constituie infractiune faptele prevazute in alin. (1) -(3) savarsite de un medic sau de
persoana autorizata sa asiste nasterea sau sa urmareasca sarcina, daca acestea au fost savarsite in
cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei si au fost facute in interesul
femeii gravide sau al fatului, ca urmare a riscului inerent exercitarii actului medical.
(7) Vatamarea fatului in perioada sarcinii de catre femeia insarcinata nu se pedepseste.

CAPITOLUL V - Infractiuni privind obligatia de asistenta a celor in primejdie

Art. 203: Lasarea fara ajutor a unei persoane aflate in dificultate

(1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunta de indata autoritatile de catre cel care a
gasit o persoana a carei viata, integritate corporala sau sanatate este in pericol si nu are putinta de
a se salva se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta nu constituie infractiune daca, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui
pericol grav cu privire la viata, integritatea corporala sau sanatatea sa.

Art. 204: Impiedicarea ajutorului

Impiedicarea interventiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent si
grav pentru viata, integritatea corporala sau sanatatea acesteia se pedepseste cu inchisoare de la
unu la 3 ani sau cu amenda.

CAPITOLUL VI - Infractiuni contra libertatii persoanei

Art. 205: Lipsirea de libertate in mod ilegal

(1) Lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal se pedepseste cu inchisoarea de la unu la
7 ani.
(2) Se considera lipsire de libertate si rapirea unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si
exprima vointa ori de a se apara.
(3) Daca fapta este savarsita:
a) de catre o persoana inarmata;
b) asupra unui minor;
c) punand in pericol sanatatea sau viata victimei, pedeapsa este inchisoarea cuprinsa intre 3 si
10 ani.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani si
interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) -(3) se pedepseste.

Art. 206: Amenintarea

(1) Fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare
indreptate impotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere,
se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa
poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul
amenintarii.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 207: Santajul

(1) Constrangerea unei persoane sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, in scopul de a
dobandi in mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu
inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau
imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata ori pentru un membru de familie al
acesteia, in scopul prevazut in alin. (1) .
(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) au fost comise in scopul de a dobandi in mod
injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7
ani.

Art. 208: Hartuirea

(1) Fapta celui care, in mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana
ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta,
cauzandu-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta,
care, prin frecventa sau continut, ii cauzeaza o temere unei persoane, se pedepseste cu
inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai
grava.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

CAPITOLUL VII - Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile

Art. 209: Sclavia

Punerea sau tinerea unei persoane in stare de sclavie, precum si traficul de sclavi se pedepsesc cu
inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 210: Traficul de persoane

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unei persoane in scopul
exploatarii acesteia, savarsita:
a) prin constrangere, rapire, inducere in eroare sau abuz de autoritate;
b) profitand de imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa ori de starea de vadita
vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase in schimbul
consimtamantului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseste cu
inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(2) Traficul de persoane savarsit de un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu se

pedepseste cu inchisoare de la 5 la 12 ani.

(3) Consimtamantul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificativa.

Art. 211: Traficul de minori

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unui minor, in scopul
exploatarii acestuia, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor
drepturi.

(2) Daca fapta a fost savarsita in conditiile art. 210 alin. (1) sau de catre un functionar public in
exercitiul atributiilor de serviciu, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea
exercitarii unor drepturi.

(3) Consimtamantul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificativa.

Art. 212: Supunerea la munca fortata sau obligatorie

Fapta de a supune o persoana, in alte cazuri decat cele prevazute de dispozitiile legale, la
prestarea unei munci impotriva vointei sale sau la o munca obligatorie se pedepseste cu
inchisoarea de la unu la 3 ani.

Art. 213: Proxenetismul

(1) Determinarea sau inlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe
urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu inchisoarea de
la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(2) In cazul in care determinarea la inceperea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat
prin constrangere, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor
drepturi.

(3) Daca faptele sunt savarsite fata de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu
jumatate.

(4) Prin practicarea prostitutiei se intelege intretinerea de acte sexuale cu diferite persoane in
scopul obtinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Art. 214: Exploatarea cersetoriei

(1) Fapta persoanei care determina un minor sau o persoana cu dizabilitati fizice ori psihice sa
apeleze in mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiaza de foioase
patrimoniale de pe urma acestei activitati se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amenda.

(2) Daca fapta este savarsita in urmatoarele imprejurari:

a) de parinte, tutore, curator ori de catre cel care are in ingrijire persoana care cerseste;
b) prin constrangere,
pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 215: Folosirea unui minor in scop de cersetorie

Fapta majorului care, avand capacitatea de a munci, apeleaza in mod repetat la mila publicului,
cerand ajutor material, folosindu-se in acest scop de prezenta unui minor, se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 216: Folosirea serviciilor unei persoane exploatate

Fapta de a utiliza serviciile prevazute in art. 182, prestate de o persoana despre care beneficiarul
stie ca este victima a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseste cu inchisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Art. 217: Sanctionarea tentativei

Tentativa la infractiunile prevazute in art. 209-211 si art. 213 alin. (2) se pedepseste.

CAPITOLUL VIII - Infractiuni contra libertatii si integritatii sexuale

Art. 218: Violul

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savarsit prin constrangere, punere
in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitand de aceasta stare, se
pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise in
conditiile alin. (1) .
(3) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci
cand:
a) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) victima este ruda in linie directa, frate sau sora;
c) victima nu a implinit varsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala;
f) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna.
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 18 ani si
interzicerea exercitarii unor drepturi.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. (1) si alin. (2) se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) -(3) se pedepseste.

Art. 219: Agresiunea sexuala

(1) Actul de natura sexuala, altul decat cele prevazute in art. 218, cu o persoana, savarsit prin
constrangere, punere in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitand de
aceasta stare, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci
cand:
a) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) victima este ruda in linie directa, frate sau sora;
c) victima nu a implinit varsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala;
f) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani si
interzicerea exercitarii unor drepturi,
(4) Daca actele de agresiune sexuala au fost precedate sau urmate de savarsirea actelor sexuale
prevazute in art. 218 alin. (1) si alin. (2) , fapta constituie viol,
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. (1) se pune in miscare la plangerea prealabila
a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 220: Actul sexual cu un minor

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginala sau
anala comise cu un minor cu varsta intre 13 si 15 ani se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5
ani.
(2) Fapta prevazuta in alin. (1) , savarsita asupra unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani,
se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Fapta prevazuta in alin. (1) , comisa de un major cu un minor cu varsta intre 13 si 18 ani,
cand majorul a abuzat de autoritatea ori influenta sa asupra victimei, se pedepseste cu
inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Fapta prevazuta in alin. (1) -(3) se sanctioneaza cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea
exercitarii unor drepturi, atunci cand:
a) minorul este ruda in linie directa, frate sau sora;
b) minorul se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
c) a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) nu se sanctioneaza daca diferenta de varsta nu
depaseste 3 ani.

Art. 221: Coruperea sexuala a minorilor

(1) Comiterea unui act de natura sexuala, altul decat cel prevazut in art. 220, impotriva unui
minor care nu a implinit varsta de 13 ani, precum si determinarea minorului sa suporte ori sa
efectueze un astfel de act se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, atunci cand:
a) minorul este ruda in linie directa, frate sau sora;
b) minorul se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
c) fapta a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natura savarsit de un major in prezenta unui minor care nu a implinit
varsta de 13 ani se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

(4) Determinarea de catre un majora unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani sa asiste la
comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii in cadrul carora se
comit acte sexuale de orice natura, precum si punerea la dispozitia acestuia de materiale cu
caracter pornografic se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

(5) Faptele prevazute in alin. (1) nu se sanctioneaza daca diferenta de varsta nu depaseste 3 ani.

Art. 222: Racolarea minorilor in scopuri sexuale

Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani sa se
intalneasca, in scopul comiterii unui act dintre cele prevazute in art. 220 sau art. 221, inclusiv
atunci cand propunerea a fost facuta prin mijloacele de transmitere la distanta, se pedepseste cu
inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.

Art. 223: Hartuirea sexuala

(1) Pretinderea in mod repetat de favoruri de natura sexuala in cadrul unei relatii de munca sau al
unei relatii similare, daca prin aceasta victima a fost intimidata sau pusa intr-o situatie umilitoare,
se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

CAPITOLUL IX - Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private

Art. 224: Violarea de domiciliu

(1) Patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit
tinand de acestea, fara consimtamantul persoanei care le foloseste, ori refuzul de a le parasi la
cererea acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda,
(2) In cazul in care fapta este savarsita de o persoana inarmata, in timpul noptii ori prin folosire
de calitati mincinoase, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 225: Violarea sediului profesional

(1) Patrunderea fara drept, in orice mod, in oricare dintre sediile unde o persoana juridica sau
fizica isi desfasoara activitatea profesionala ori refuzul de a le parasi la cererea persoanei
indreptatite se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) In cazul in care fapta este savarsita de o persoana inarmata, in timpul noptii ori prin folosire
de calitati mincinoase, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 226: Violarea vietii private

(1) Atingerea adusa vietii private, fara drept, prin fotografierea, captarea sau inregistrarea de
imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau inregistrarea audio a unei persoane aflate intr-o
locuinta sau incapere ori dependinta tinand de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseste
cu inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fara drept, a sunetelor, convorbirilor ori
a imaginilor prevazute in alin. (1) , catre o alta persoana sau catre public, se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Nu constituie infractiune fapta savarsita:
a) de catre cel care a participat la intalnirea cu persoana vatamata in cadrul careia au fost
surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, daca justifica un interes legitim;
b) daca persoana vatamata a actionat explicit cu intentia de a fi vazuta ori auzita de faptuitor;
c) daca faptuitorul surprinde savarsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savarsirii unei
infractiuni;
d) daca surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror
divulgare prezinta avantaje publice mai mari decat prejudiciul produs persoanei vatamate.
(5) Plasarea, fara drept, de mijloace tehnice de inregistrare audio sau video, in scopul savarsirii
faptelor prevazute in alin. (1) si alin. (2) , se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 227: Divulgarea secretului profesional

(1) Divulgarea, fara drept, a unor date sau informatii privind viata privata a unei persoane, de
natura sa aduca un prejudiciu unei persoane, de catre acela care a luat cunostinta despre acestea
in virtutea profesiei ori functiei si care are obligatia pastrarii confidentialitatii cu privire la aceste
date, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

TITLUL II Infractiuni contra patrimoniului

CAPITOLUL I – Furtul

Art. 228: Furtul

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in
scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta constituie furt si daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in
momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detentia legitima a altei persoane.
(3) Se considera bunuri mobile si inscrisurile, energia electrica, precum si orice alt fel de energie
care are valoare economica.

Art. 229: Furtul calificat

(1) Furtul savarsit in urmatoarele imprejurari:
a) intr-un mijloc de transport in comun;
b) in timpul noptii;
c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei
mincinoase;
e) prin scoaterea din functiune a sistemului de alarma ori de supraveghere, se pedepseste cu
inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Daca furtul a fost savarsit in urmatoarele imprejurari:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoana avand asupra sa o arma, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:
a) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze
naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;
b) componente ale sistemelor de irigatii;
c) componente ale retelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in caz de incendiu sau alte
situatii de urgenta publica;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale
ferata, rutiere, navale sau aeriene ori in caz de dezastru;
f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale
acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta traficului si a persoanelor pe
drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si
componente de comunicatii, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.

Art. 230: Furtul in scop de folosinta

(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, savarsit in scopul de a-l folosi pe nedrept, se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in art. 228 sau art. 229, dupa caz, ale carei limite speciale se
reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevazuta in alin. (1) se sanctioneaza folosirea fara drept a unui terminal de
comunicatii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fara drept la o retea,
daca s-a produs o paguba.
Art. 231: Plangerea prealabila si impacarea
(1) Faptele prevazute in prezentul capitol, savarsite intre membrii de familie de catre un minor in
paguba tutorelui ori de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit
de aceasta, se pedepsesc numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(2) In cazul faptelor prevazute la art. 228, art. 229 alin. (1) , alin. (2) lit. b) si c) si art. 230,
impacarea inlatura raspunderea penala.
Art. 232: Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevazute in prezentul capitol se pedepseste.

CAPITOLUL II - Talharia si pirateria

Art. 233: Talharia
Furtul savarsit prin intrebuintarea de violente sau amenintari ori prin punerea victimei in stare de
inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de
mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca
faptuitorul sa-si asigure scaparea se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea
exercitarii unor drepturi.

Art. 234: Talharia calificata

(1) Talharia savarsita in urmatoarele imprejurari:
a) prin folosirea unei arme ori substante explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calitati oficiale;
c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) in timpul noptii;
e) intr-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,
se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Talharia savarsita in conditiile art. 229 alin. (3) se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 12 ani
si interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza talharia care a avut ca urmare vatamarea corporala.

Art. 235: Pirateria

(1) Furtul comis, prin violenta sau amenintare, de catre o persoana care face parte din echipajul
sau din pasagerii unei nave aflate in marea libera, al bunurilor ce se gasesc pe acel vas sau pe o
alta nava, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevazuta in alin. (1) se sanctioneaza si capturarea unei nave aflate in marea
libera sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori esuarea acesteia, in scopul de a-si
insusi incarcatura ei sau de a talhari persoanele aflate la bord.
(3) Daca pirateria a avut ca urmare vatamarea corporala, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15
ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Exista piraterie si daca fapta s-a comis pe o aeronava sau intre aeronave si nave.

Art. 236: Talharia sau pirateria urmata de moartea victimei

Daca faptele prevazute in art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
inchisoarea de la 7 la 18 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

Art. 237: Sanctionarea tentativei

Tentativa la infractiunile prevazute in art. 233-235 se pedepseste.

CAPITOLUL III - Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii

Art. 238: Abuzul de incredere

(1) Insusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de catre cel caruia
i-a fost incredintat in baza unui titlu si cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseste
cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 239: Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor
(1) Fapta debitorului de a instraina, ascunde, deteriora sau distruge, in tot sau in parte, valori ori
bunuri din patrimoniul sau ori de a invoca acte sau datorii fictive in scopul fraudarii creditorilor
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei care, stiind ca nu va putea plati,
achizitioneaza bunuri ori servicii producand o paguba creditorului.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 240: Bancruta simpla

(1) Neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de
reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii
insolventei, intr-un termen care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut de lege de la
aparitia starii de insolventa, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 241: Bancruta frauduloasa

(1) Fapta persoanei care, in frauda creditorilor:
a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii
acestuia;
b) infatiseaza datorii inexistente sau prezinta in registrele debitorului, in alt act sau in situatia
financiara sume nedatorate;
c) instraineaza, in caz de insolventa a debitorului, o parte din active se pedepseste cu inchisoarea
de la 6 luni la 5 ani.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 242: Gestiunea frauduloasa

(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor
acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cand fapta prevazuta in alin. (1) a fost savarsita de administratorul judiciar, de lichidatorul
averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este inchisoarea de la
unu la 5 ani.
(3) Faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) savarsite in scopul de a dobandi un folos patrimonial
se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 243: Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor
(1) Fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut
sau de a dispune de acel bun ca de al sau se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu
amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine
altuia, ajuns din eroare sau in mod fortuit in posesia faptuitorului, sau nepredarea acestuia in
termen de 10 zile din momentul in care a cunoscut ca bunul nu ii apartine.
(3) Impacarea inlatura raspunderea penala.

Art. 244: Inselaciunea

(1) Inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau
ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos
patrimonial injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3
ani.
(2) Inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace
frauduloase se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie
prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(3) Impacarea inlatura raspunderea penala.

Art. 245: Inselaciunea privind asigurarile

(1) Distrugerea, degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare, ascunderea sau instrainarea
unui bun asigurat impotriva distrugerii, degradarii, uzurii, pierderii sau furtului, in scopul de a
obtine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurata, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5
ani.
(2) Fapta persoanei care, in scopul prevazut in alin. (1) , simuleaza, isi cauzeaza sau agraveaza
leziuni sau vatamari corporale produse de un risc asigurat se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amenda.
(3) Impacarea inlatura raspunderea penala.

Art. 246: Deturnarea licitatiilor publice

Fapta de a indeparta, prin constrangere sau corupere, un participant de la o licitatie publica ori
intelegerea intre participanti pentru a denatura pretul de adjudecare se pedepseste cu inchisoarea
de la unu la 5 ani.

Art. 247: Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile

(1) Fapta creditorului care, cu ocazia darii cu imprumut de bani sau bunuri, profitand de starea de
vadita vulnerabilitate a debitorului, datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii ori relatiei de
dependenta in care debitorul se afla fata de el, il face sa constituie sau sa transmita, pentru sine
sau pentru altul, un drept real ori de creanta de valoare vadit disproportionata fata de aceasta
prestatie se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane in stare de vadita vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicatii cu
alcool sau cu substante psihoactive in scopul de a o determina sa consimta la constituirea sau
transmiterea unui drept real ori de creanta sau sa renunte la un drept, daca s-a produs o paguba,
se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 248: Sanctionarea tentativei

Tentativa la infractiunile prevazute in art. 239 alin. (1) , art. 241 si art. 244-247 se pedepseste.

CAPITOLUL IV - Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice

Art. 249: Frauda informatica

Introducerea, modificarea sau stergerea de date informatice, restrictionarea accesului la aceste
date ori impiedicarea in orice mod a functionarii unui sistem informatic, in scopul de a obtine un
beneficiu material pentru sine sau pentru altul, daca s-a cauzat o paguba unei persoane, se
pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 250: Efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos
(1) Efectuarea unei operatiuni de retragere de numerar, incarcare sau descarcare a unui
instrument de moneda electronica ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fara consimtamantul
titularului, a unui instrument de plata electronica sau a datelor de identificare care permit
utilizarea acestuia, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza efectuarea uneia dintre operatiunile prevazute in alin.
(1) , prin utilizarea neautorizata a oricaror date de identificare sau prin utilizarea de date de
identificare fictive.

(3) Transmiterea neautorizata catre alta persoana a oricaror date de identificare, in vederea
efectuarii uneia dintre operatiunile prevazute in alin. (1) , se pedepseste cu inchisoarea de la unu
la 5 ani.

Art. 251: Acceptarea operatiunilor financiare efectuate in mod fraudulos

(1) Acceptarea unei operatiuni de retragere de numerar, incarcare sau descarcare a unui
instrument de moneda electronica ori de transfer de fonduri, cunoscand ca este efectuata prin
folosirea unui instrument de plata electronica falsificat sau utilizat fara consimtamantul
titularului sau, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza acceptarea uneia dintre operatiunile prevazute in alin.
(1) , cunoscand ca este efectuata prin utilizarea neautorizata a oricaror date de identificare sau
prin utilizarea de date de identificare fictive.

Art. 252: Sanctionarea tentativei

Tentativa la infractiunile prevazute in prezentul capitol se pedepseste.

CAPITOLUL V -Distrugerea si tulburarea de posesie

Art. 253: Distrugerea

(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia
ori impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si
inlaturarea masurilor luate se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Distrugerea unui inscris sub semnatura privata, care apartine in tot sau in parte altei persoane
si serveste la dovedirea unui drept de natura patrimoniala, daca prin aceasta s-a produs o paguba,
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Daca fapta prevazuta in alin. (1) priveste bunuri care fac parte din patrimoniul cultural,
pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, savarsita prin
incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca este de natura sa puna in pericol
alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Dispozitiile prevazute in alin. (3) si alin. (4) se aplica chiar daca bunul apartine faptuitorului.
(6) Pentru faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(7) Tentativa faptelor prevazute in alin. (3) si alin. (4) se pedepseste.

Art. 254: Distrugerea calificata

(1) Daca faptele prevazute in art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este inchisoarea
de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Dezastrul consta in distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrari,
echipamente, instalatii sau componente ale acestora si care a avut ca urmare moartea sau
vatamarea corporala a doua sau mai multor persoane.

Art. 255: Distrugerea din culpa

(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar
daca acesta apartine faptuitorului, in cazul in care fapta este savarsita prin incendiere, explozie
sau prin orice alt asemenea mijloc si daca este de natura sa puna in pericol alte persoane sau
bunuri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Daca faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani.

Art. 256: Tulburarea de posesie

(1) Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, prin violenta sau amenintare ori prin
desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat in posesia altuia se pedepseste
cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Titlul V - Infractiuni de coruptie si de serviciu

CAPITOLUL I - Infractiuni de coruptie

Art. 289: Luarea de mita

(1) Fapta functionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori
primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, in
legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in
indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri, se
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie
publica ori de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta.
(2) Fapta prevazuta in alin. (1) , savarsita de una dintre persoanele prevazute in art. 175 alin. (2) ,
constituie infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea
indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act
contrar acestor indatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar cand acestea nu se mai
gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 290: Darea de mita

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in conditiile aratate in art. 289, se
pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevazuta in alin. (1) nu constituie infractiune atunci cand mituitorul a fost constrans
prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa
fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, daca acestea au
fost date in cazul prevazut in alin. (2) sau date dupa denuntul prevazut in alin. (3) .
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscarii, iar cand acestea
nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 291: Traficul de influenta

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada
ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa
indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in
indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste
cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar cand acestea nu se mai
gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 292: Cumpararea de influenta

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori
indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui
functionar public, pentru a-l determina pe acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa
urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa
indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si
interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Faptuitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa
fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, daca au fost date dupa
denuntul prevazut in alin. (2) .
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscarii, iar daca acestea
nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 293: Fapte savarsite de catre membrii instantelor de arbitraj sau in legatura cu acestia
Dispozitiile art. 289 si art. 290 se aplica in mod corespunzator si persoanelor care, pe baza unui
acord de arbitraj, sunt chemate sa pronunte o hotarare cu privire la un litigiu ce le este dat spre
solutionare de catre partile la acest acord, indiferent daca procedura arbitrala se desfasoara in
baza legii romane ori in baza unei alte legi.
Art. 294: Fapte savarsite de catre functionari straini sau in legatura cu acestia
Prevederile prezentului capitol se aplica in privinta urmatoarelor persoane, daca, prin tratatele
internationale la care Romania este parte, nu se dispune altfel:
a) functionarilor sau persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca
ori altor persoane care exercita atributii similare in cadrul unei organizatii publice internationale
la care Romania este parte;
b) membrilor adunarilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care Romania este
parte;
c) functionarilor sau persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca
ori altor persoane care exercita atributii similare, in cadrul Uniunii Europene;
d) persoanelor care exercita functii juridice in cadrul instantelor internationale a caror
competenta este acceptata de Romania, precum si functionarilor de la grefele acestor instante;
e) functionarilor unui stat strain;
f) membrilor adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain.
g) juratilor din cadrul unor instante straine
CAPITOLUL II - Infractiuni de serviciu

Art. 295: Delapidarea

(1) Insusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar public, in interesul sau ori pentru
altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza se pedepseste cu
inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 296: Purtarea abuziva

(1) Intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana de catre cel aflat in exercitarea
atributiilor de serviciu se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
(2) Amenintarea ori lovirea sau alte violente savarsite in conditiile alin. (1) se sanctioneaza cu
pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o
treime.

Art. 297: Abuzul in serviciu

(1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act
sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se
pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie
publica.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta functionarului public care, in exercitarea
atributiilor de serviciu, ingradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaza pentru
aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex,
orientare sexuala, apartenenta politica, avere, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa
sau infectie HIV/SIDA.

Art. 298: Neglijenta in serviciu

Incalcarea din culpa de catre un functionar public a unei indatoriri de serviciu, prin
neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca prin aceasta se cauzeaza o
paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 299: Folosirea abuziva a functiei in scop sexual

(1) Fapta functionarului public care, in scopul de a indeplini, a nu indeplini, a urgenta ori a
intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act
contrar acestor indatoriri, pretinde ori obtine favoruri de natura sexuala de la o persoana
interesata direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseste cu inchisoarea de la
6 luni la 3 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de a exercita
profesia ori activitatea in executarea careia a savarsit fapta.
(2) Pretinderea sau obtinerea de favoruri de natura sexuala de catre un functionar public care se
prevaleaza sau profita de o situatie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge
din functia detinuta, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda si
interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de a exercita profesia sau
activitatea in executarea careia a savarsit fapta.

Art. 300: Uzurparea functiei

Fapta functionarului public care, in timpul serviciului, indeplineste un act ce nu intra in
atributiile sale, daca prin aceasta s-a produs una dintre urmarile prevazute in art. 297, se
pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.

Art. 301: Conflictul de interese

(1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, a indeplinit un act ori
a participat la luarea unei decizii prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial,
pentru sine, pentru sotul sau, pentru o ruda ori pentru un afin pana la gradul II inclusiv sau pentru
o alta persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de munca in ultimii 5 ani sau din
partea careia a beneficiat ori beneficiaza de foloase de orice natura, se pedepseste cu inchisoarea
de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative.

Art. 302: Violarea secretului corespondentei

(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau retinerea, fara drept, a unei corespondente adresate
altuia, precum si divulgarea fara drept a continutului unei asemenea corespondente, chiar atunci
cand aceasta a fost trimisa deschisa ori a fost deschisa din greseala, se pedepsesc cu inchisoare
de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Interceptarea, fara drept, a unei convorbiri sau a unei comunicari efectuate prin telefon sau
prin orice mijloc electronic de comunicatii se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amenda.
(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) au fost savarsite de un functionar public care are
obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are
acces, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, catre o alta persoana sau catre public,
fara drept, a continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar in cazul in care
faptuitorul a luat cunostinta de aceasta din greseala sau din intamplare, se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(5) Nu constituie infractiune fapta savarsita:
a) daca faptuitorul surprinde savarsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savarsirii unei
infractiuni;
b) daca surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror
divulgare prezinta avantaje publice mai mari decat prejudiciul produs persoanei vatamate.
(6) Detinerea sau confectionarea, fara drept, de mijloace specifice de interceptare ori de
inregistrare a comunicatiilor se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(7) Pentru faptele prevazute la alin. (1) , actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate.

Art. 303: Divulgarea informatiilor secrete de stat

(1) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de stat, de catre cel care le cunoaste datorita
atributiilor de serviciu, daca prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre
cele prevazute in art. 176, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii
unor drepturi.
(2) Detinerea, fara drept, in afara indatoririlor de serviciu, a unui document ce contine informatii
secrete de stat, daca poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevazute in art. 176,
se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Persoana care detine un document ce contine informatii secrete de stat, care poate afecta
activitatea uneia dintre persoanele juridice prevazute in art. 176, nu se pedepseste daca preda de
indata documentul la organul sau institutia emitenta.

Art. 304: Divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice

(1) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate
publicitatii, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca prin aceasta sunt
afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani
sau cu amenda.

(2) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate
publicitatii, de catre cel care ia cunostinta de acestea, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la
un an sau cu amenda.

(3) Daca, urmare a faptei prevazute in alin. (1) si alin. (2) , s-a savarsit o infractiune impotriva
investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse in Programul de
protectie a martorilor, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar daca s-a comis cu intentie o
infractiune contra vietii, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani.

Art. 305: Neglijenta in pastrarea informatiilor

(1) Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui
document ce contine informatii secrete de stat, precum si neglijenta care a prilejuit altei persoane
aflarea unei asemenea informatii se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute in art. 303 alin. (1) si art. 304, daca au
fost savarsite din culpa.

Art. 306: Obtinerea ilegala de fonduri

(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru
primirea aprobarilor sau garantiilor necesare acordarii finantarilor obtinute sau garantate din
fonduri publice, daca are ca rezultat obtinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseste cu
inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 307: Deturnarea de fonduri

(1) Schimbarea destinatiei fondurilor banesti ori a resurselor materiale alocate unei autoritati
publice sau institutii publice, fara respectarea prevederilor legale, se pedepseste cu inchisoarea de
la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si schimbarea, fara respectarea prevederilor legale, a

destinatiei fondurilor provenite din finantarile obtinute sau garantate din fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepseste.

Art. 308: Infractiuni de coruptie si de serviciu comise de alte persoane

(1) Dispozitiile art. 289-292, 295, 297-301 si 304 privitoare la functionarii publici se aplica in
mod corespunzator si faptelor savarsite de catre sau in legatura cu persoanele care exercita,
permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei
persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin. (2) ori in cadrul oricarei persoane juridice.

(2) In acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Art. 309: Faptele care au produs consecinte deosebit de grave

Daca faptele prevazute in art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art.
307 au produs consecinte deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege se
majoreaza cu jumatate.

Titlul VII - Infractiuni contra sigurantei publice

CAPITOLUL I - Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate

Art. 329: Neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa

(1) Neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa de catre angajatii care
gestioneaza infrastructura feroviara ori ai operatorilor de transport, interventie sau manevra, daca
prin aceasta se pune in pericol siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau
manevra pe calea ferata, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Daca fapta a avut ca urmare un accident de cale ferata, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10
ani.

Art. 330: Neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa din culpa
(1) Neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa, din culpa, de catre
angajatii care gestioneaza infrastructura feroviara ori ai operatorilor de transport, interventie sau
manevra, daca prin aceasta se pune in pericol siguranta mijloacelor de transport, interventie sau
manevra pe calea ferata, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cand fapta a avut ca urmare un accident de cale ferata, pedeapsa este inchisoarea de la unu la
5 ani.

Art. 331: Parasirea postului si prezenta la serviciu sub influenta alcoolului sau a altor substante
(1) Parasirea postului, in orice mod si sub orice forma, de angajatii cu atributii privind siguranta
circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevra pe caiea ferata, daca prin aceasta se
pune in pericol siguranta circulatiei acestor mijloace, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7
ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza indeplinirea indatoririlor de serviciu de catre un angajat
avand atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevra pe
calea ferata, care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange ori se afla sub
influenta unor substante psihoactive.
(3) Cand faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferata,
pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 332: Distrugerea sau semnalizarea falsa

(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a liniei de cale ferata, a
materialului rulant, a instalatiilor de cale ferata ori a celor de comunicatii feroviare, precum si a
oricaror altor bunuri sau dotari aferente infrastructurii feroviare ori asezarea de obstacole pe linia
ferata, daca prin aceasta se pune in pericol siguranta mijloacelor de transport, manevra sau
interventie pe calea ferata, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii
unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza savarsirea de acte de semnalizare falsa sau savarsirea
oricaror acte care pot induce in eroare personalul care asigura circulatia mijloacelor de transport,
manevra sau interventie pe calea ferata in timpul executarii serviciului, daca prin aceste fapte se
creeaza un pericol de accident de cale ferata.
(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferata,
pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Cand faptele prevazute in alin. (1) -(3) sunt savarsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei
se reduc la jumatate.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 333: Accidentul de cale ferata

Accidentul de cale ferata consta in distrugerea sau degradarea adusa mijloacelor de transport,
materialului rulant sau instalatiilor de cale ferata in cursul circulatiei sau manevrei mijloacelor de
transport, manevra, intretinere sau interventie pe calea ferata.

CAPITOLUL II - Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice

Art. 334: Punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat

(1) Punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui
tramvai neinmatriculat sau neinregistrat, potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3
ani sau cu amenda.
(2) Punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui
tramvai cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5
ani sau cu amenda.
(3) Tractarea unei remorci neinmatriculate sau neinregistrate ori cu numar fals de inmatriculare
sau inregistrare se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale carei
placute cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare au fost retrase sau a unui vehicul
inmatriculat in alt stat, care nu are drept de circulatie in Romania, se pedepseste cu inchisoare de
la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 335: Conducerea unui vehicul fara permis de conducere

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de catre o persoana
care nu poseda permis de conducere se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
detinerii permisului de conducere de catre o persoana al carei permis de conducere este
necorespunzator categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al carei
permis i-a fost retras sau anulat ori careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata
sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule in Romania se pedepseste cu inchisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si persoana care incredinteaza un vehicul pentru care
legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile
publice unei persoane despre care stie ca se afla in una dintre situatiile prevazute in alin. (1) sau
alin. (2) sau sub influenta alcoolului ori a unor substante psihoactive.

Art. 336: Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
detinerii permisului de conducere de catre o persoana care, la momentul prelevarii mostrelor
biologice, are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange se pedepseste cu
inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
*) Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca sintagma "la
momentul prelevarii mostrelor biologice" din cuprinsul dispozitiilor art. 336 alin. (1) este
neconstitutionala.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si persoana, aflata sub influenta unor substante
psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii
permisului de conducere.
(3) Daca persoana aflata in una dintre situatiile prevazute in alin. (1) si alin. (2) efectueaza
transport public de persoane, transport de substante sau produse periculoase ori se afla in
procesul de instruire practica a unor persoane pentru obtinerea permisului de conducere sau in
timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere,
pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 337: Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice

Refuzul ori sustragerea conducatorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
detinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat in procesul de instruire, sau a
examinatorului autoritatii competente, aflat in timpul desfasurarii probelor practice ale
examenului pentru obtinerea permisului de conducere, de a se supune prelevarii de mostre
biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei unor substante psihoactive se
pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 338: Parasirea locului accidentului ori modificarea sau stergerea urmelor acestuia
(1) Parasirea locului accidentului, fara incuviintarea politiei sau a procurorului care efectueaza
cercetarea locului faptei, de catre conducatorul vehiculului sau de catre instructorul auto, aflat in
procesul de instruire, ori de catre examinatorul autoritatii competente, aflat in timpul desfasurarii
probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, implicat intr-un
accident de circulatie, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta oricarei persoane de a modifica starea locului
sau de a sterge urmele accidentului de circulatie din care a rezultat uciderea sau vatamarea
integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, fara acordul echipei de
cercetare la fata locului.
(3) Nu constituie infractiune parasirea locului accidentului cand:
a) in urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b) conducatorul vehiculului, in lipsa altor mijloace de transport, transporta el insusi persoanele
ranite la cea mai apropiata unitate sanitara in masura sa acorde asistenta medicala necesara si la
care a declarat datele personale de identitate si numarul de inmatriculare sau inregistrare a
vehiculului condus, consemnate intr-un registru special, daca se inapoiaza imediat la locul
accidentului;
c) conducatorul autovehiculului cu regim de circulatie prioritara anunta de indata politia, iar dupa
terminarea misiunii se prezinta la sediul unitatii de politie pe a carei raza de competenta s-a
produs accidentul, in vederea intocmirii documentelor de constatare;
d) victima paraseste locul faptei, iar conducatorul de vehicul anunta imediat evenimentul la cea
mai apropiata unitate de politie.
Art. 339: Impiedicarea sau ingreunarea circulatiei pe drumurile publice
(1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutiera sau modificarea pozitiilor acestora, fara
autorizatie eliberata de autoritatile competente, de natura sa induca in eroare participantii la trafic
ori sa ingreuneze circulatia pe drumul public se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amenda.
(2) Participarea in calitate de conducator de vehicul la intreceri neautorizate pe drumurile publice
se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza asezarea de obstacole care ingreuneaza sau impiedica
circulatia pe drumul public, daca se pune in pericol siguranta circulatiei ori se aduce atingere
dreptului la libera circulatie a celorlalti participanti la trafic.
(4) Lasarea fara supraveghere pe partea carosabila a drumului public a unui vehicul care
transporta produse sau substante periculoase se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu
amenda.
Art. 340: Nerespectarea atributiilor privind verificarea tehnica ori efectuarea reparatiilor
(1) Indeplinirea defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor de verificare tehnica ori inspectie
tehnica periodica a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la
efectuarea unor reparatii sau interventii tehnice de catre persoanele care au asemenea atributii,
daca din cauza starii tehnice a vehiculului s-a pus in pericol siguranta circulatiei pe drumurile
publice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Daca, urmare a faptei prevazute in alin. (1) , s-a produs un accident de circulatie care a avut
ca urmare vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii uneia sau mai multor persoane,
pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani, iar daca s-a produs moartea uneia sau mai multor
persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) au fost savarsite din culpa, limitele speciale ale
pedepsei se reduc cu o treime.
(4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor avand urme de accident,
fara a fi indeplinite conditiile prevazute de lege, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amenda.
Art. 341: Efectuarea de lucrari neautorizate in zona drumului public
(1) Efectuarea unor lucrari de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului
public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fara autorizatie de constructie
eliberata in conditiile legii ori cu incalcarea conditiilor stabilite in autorizatie, se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Amplasarea unor constructii, panouri sau reclame publicitare in zona drumului, fara
autorizatie de constructie eliberata in conditiile legii ori cu incalcarea conditiilor stabilite in
autorizatie, daca prin aceasta se creeaza un pericol pentru siguranta circulatiei, se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(3) Persoana autorizata de administratorul caii ferate care nu ia masurile corespunzatoare pentru
semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferata se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amenda.
(4) Cu pedeapsa prevazuta in alin. (3) se sanctioneaza si persoana autorizata de catre
administratorul unui drum public sau executantul unei lucrari pe partea carosabila, care nu ia
masurile corespunzatoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrarilor pe drumurile publice,
daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie.

CAPITOLUL III - Nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si

al materiilor explozive

Art. 342: Nerespectarea regimului armelor si al munitiilor

(1) Detinerea, portul, confectionarea, precum si orice operatiune privind circulatia armelor
letale, a munitiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau functionarea atelierelor de
reparare a armelor letale, fara drept, se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Detinerea sau portul fara drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizarii se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(3) Sustragerea armelor sau munitiilor prevazute in alin. (1) si alin. (2) se pedepseste cu
inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Portul armelor prevazute in alin. (1) si alin. (2) , fara drept, in sediul autoritatilor publice,
institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori in spatiile rezervate
desfasurarii procesului electoral, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea
unor drepturi.
(5) Daca faptele prevazute in alin. (1) si alin. (3) au ca obiect arme interzise sau munitii,
mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(6) Nedepunerea armei si a munitiei la un armurier autorizat in termen de 10 zile de la
expirarea perioadei de valabilitate a permisului de arma constituie infractiune si se pedepseste
cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de munitie pentru acestea:
a) din orice componente esentiale traficate ilicit;
b) fara o autorizatie eliberata de catre o autoritate competenta a statului membru in care are loc
fabricarea sau asamblarea;
c) fara marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, in conformitate cu prevederile
legale, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 343: Uzul de arma fara drept

(1) Uzul de arma letala sau interzisa, fara drept, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Uzul de arma neletala din categoria celor supuse autorizarii, fara drept, se pedepseste cu
inchisoarea de la 6 luni la 2 ani.

Art. 344: Falsificarea sau modificarea. Stergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale
Falsificarea sau stergerea, inlaturarea ori modificarea, fara drept, a marcajelor de pe arme letale
se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda.

Art. 345: Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive
(1) Primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, instrainarea, dispersarea, expunerea,
productia, procesarea, manipularea, depozitarea intermediara, importul, exportul ori
depozitarea finala, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii
radioactive, precum si orice operatie privind circulatia acestora, fara drept, se pedepsesc cu
inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste cu
inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au pus in pericol alte persoane sau bunuri, au
produs vatamarea corporala a uneia ori mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 7
la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) In cazul in care faptele prevazute la alin. (1) si (2) au avut ca urmare moartea uneia sau
mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii
unor drepturi.
(5) Daca faptele prevazute la alin. (1) , (3) si (4) au fost savarsite din culpa, limitele speciale
ale pedepsei se reduc la jumatate.
Art. 346: Nerespectarea regimului materiilor explozive
(1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul ori folosirea materiilor
explozive sau orice alte operatiuni privind circulatia acestora, fara drept, se pedepsesc cu
inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si
interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Cand faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg
echivalent trotil sau cand cantitatea exploziva este insotita de materiale de initiere, pedeapsa
este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) In cazul in care faptele prevazute in alin. (1) -(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai
multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor
drepturi.
Art. 347: Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevazute in art. 342 alin. (1) si alin. (3) , art. 345 alin. (1) si alin. (2)
, precum si in art. 346 alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

CAPITOLUL IV - Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activitati

reglementate de lege

Art. 348: Exercitarea fara drept a unei profesii sau activitati

Exercitarea, fara drept, a unei profesii sau activitati pentru care legea cere autorizatie ori
exercitarea acestora in alte conditii decat cele legale, daca legea speciala prevede ca savarsirea
unor astfel de fapte se sanctioneaza potrivit legii penale, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni
la un an sau cu amenda.

Art. 349: Neluarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca

(1) Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana
care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol iminent de producere a
unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta in alin. (1) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un
an sau cu amenda.
Art. 350: Nerespectarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca
(1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la
securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a
unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza repunerea in functiune a instalatiilor, masinilor si
utilajelor, anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor.
(3) Faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) savarsite din culpa se pedepsesc cu inchisoare de la
3 luni la un an sau cu amenda.
Art. 351: Camata
Darea de bani cu dobanda, ca indeletnicire, de catre o persoana neautorizata, se pedepseste cu
inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

CAPITOLUL V - Infractiuni contra sanatatii publice

Art. 352: Zadarnicirea combaterii bolilor

(1) Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase,
daca a avut ca urmare raspandirea unei asemenea boli, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la
2 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta in alin. (1) este savarsita din culpa, pedeapsa este inchisoarea de la o
luna la 6 luni sau amenda.

Art. 353: Contaminarea venerica

(1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de catre o persoana
care stie ca sufera de o astfel de boala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amenda.
(2) Instanta de judecata va dispune masura de siguranta a obligarii la tratament medical.

Art. 354: Transmiterea sindromului imunodeficitar dobandit

(1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobandit - SIDA - de catre o
persoana care stie ca sufera de aceasta boala se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobandit - SIDA - de catre o
alta persoana decat cea prevazuta in alin. (1) se pedepseste cu inchisoarea de la 5 la 12 ani.
(3) Daca prin faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa
este inchisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) Cand fapta prevazuta in alin. (2) a fost savarsita din culpa, pedeapsa este inchisoarea de la 6
luni la 3 ani, iar daca a cauzat moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.

Art. 355: Raspandirea bolilor la animale sau plante

(1) Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la
animale sau plante ori a daunatorilor, daca a avut ca urmare raspandirea unei asemenea boli ori a
daunatorilor, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta este savarsita din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Art. 356: Infectarea apei

(1) infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apa, daca apa devine daunatoare
sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amenda.
(2) Tentativa se pedepseste.
Art. 357: Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse
(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vanzare de alimente, bauturi ori alte produse
falsificate sau substituite, daca sunt vatamatoare sanatatii, se pedepseste cu inchisoare de la 3
luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vanzare de medicamente contrafacute sau substituite
care sunt vatamatoare sanatatii se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani si interzicerea
exercitarii unor drepturi.
Art. 358: Comercializarea de produse alterate
(1) Vanzarea de alimente, bauturi sau alte produse cunoscand ca sunt alterate ori cu perioada de
valabilitate depasita, daca sunt vatamatoare sanatatii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea in consum de carne sau produse din carne,
provenite din taieri de animale sustrase controlului veterinar, daca sunt vatamatoare sanatatii.
(3) Vanzarea de medicamente cunoscand ca sunt contrafacute, alterate ori cu perioada de
valabilitate depasita, daca sunt vatamatoare sanatatii ori si-au pierdut in tot sau in parte eficienta
terapeutica, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor
drepturi.
Art. 359: Traficul de produse sau substante toxice
(1) Producerea, detinerea, precum si orice operatiune privind circulatia produselor ori
substantelor toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori
experimentarea produselor sau substantelor toxice, fara drept, se pedepsesc cu inchisoarea de la 2
la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

CAPITOLUL VI - Infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor

informatice

Art. 360: Accesul ilegal la un sistem informatic

(1) Accesul, fara drept, la un sistem informatic se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani
sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta in alin. (1) , savarsita in scopul obtinerii de date informatice, se pedepseste
cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(3) Daca fapta prevazuta in alin. (1) a fost savarsita cu privire la un sistem informatic la care,
prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restrictionat
sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 361: Interceptarea ilegala a unei transmisii de date informatice

(1) Interceptarea, fara drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publica si care este
destinata unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectueaza in cadrul
unui sistem informatic se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si interceptarea, fara drept, a unei emisii
electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce contine date informatice care nu sunt
publice.

Art. 362: Alterarea integritatii datelor informatice

Fapta de a modifica, sterge sau deteriora date informatice ori de a restrictiona accesul la aceste
date, fara drept, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 363: Perturbarea functionarii sistemelor informatice
Fapta de a perturba grav, fara drept, functionarea unui sistem informatic, prin introducerea,
transmiterea, modificarea, stergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restrictionarea
accesului la date informatice, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 364: Transferul neautorizat de date informatice
Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor
informatice se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 365: Operatiunii ilegale cu dispozitive sau programe informatice
(1) Fapta persoanei care, fara drept, produce, importa, distribuie sau pune la dispozitie sub orice
forma:
a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate in scopul comiterii uneia dintre
infractiunile prevazute in art. 360-364;
b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau partial
la un sistem informatic, in scopul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute in art. 360-364,
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Detinerea, fara drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod
de acces sau a altor date informatice dintre cele prevazute in alin. (1) , in scopul savarsirii uneia
dintre infractiunile prevazute in art. 360-364, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amenda.
Art. 366: Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevazute in prezentul capitol se pedepseste.

Titlul VIII - Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala
CAPITOLUL I - Infractiuni contra ordinii si linistii publice

Art. 367: Constituirea unui grup infractional organizat

(1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice
forma, a unui astfel de grup se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea
exercitarii unor drepturi.
(2) Cand infractiunea care intra in scopul grupului infractional organizat este sanctionata de lege
cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu inchisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este
inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) au fost urmate de savarsirea unei infractiuni, se
aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) , daca
denunta autoritatilor grupul infractional organizat, inainte ca acesta sa fi fost descoperit si sa se fi
inceput savarsirea vreuneia dintre infractiunile care intra in scopul grupului.
(5) Daca persoana care a savarsit una dintre faptele prevazute in alin. (1) -(3) inlesneste, in
cursul urmaririi penale, aflarea adevarului si tragerea la raspundere penala a unuia sau mai
multor membri ai unui grup infractional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la
jumatate.
(6) Prin grup infractional organizai se intelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane, constituit pentru o anumita perioada de timp si pentru a actiona in mod coordonat in
scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.
Art. 368: Instigarea publica
(1) Fapta de a indemna publicul, verbal, in scris sau prin orice alte mijloace, sa savarseasca
infractiuni se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fara a se putea depasi
pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savarsirea careia s-a instigat.
(2) Daca fapta prevazuta in alin. (1) este comisa de un functionar public, pedeapsa este
inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, fara a se putea depasi
pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savarsirea careia s-a instigat.
(3) Daca instigarea publica a avut ca urmare comiterea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa
este cea prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Art. 369: Incitarea la ura sau discriminare

Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ura sau discriminare impotriva unei categorii de
persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 370: Incercarea de a determina savarsirea unei infractiuni

Incercarea de a determina o persoana, prin constrangere sau corupere, sa comita o infractiune
pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10
ani se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
Art. 371: Tulburarea ordinii si linistii publice
Fapta persoanei care, in public, prin violente comise impotriva persoanelor sau bunurilor ori prin
amenintari sau atingeri grave aduse demnitatii persoanelor, tulbura ordinea si linistea publica se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Art. 372: Portul sau folosirea fara drept de obiecte periculoase
(1) Fapta de a purta fara drept, la adunari publice, manifestari cultural-sportive, in locuri special
amenajate si autorizate pentru distractie ori agrement sau in mijloace de transport in comun:
a) cutitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru
taiere, intepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizarii ori dispozitive pentru socuri electrice;
c) substante iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant
se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Folosirea, fara drept, la adunari publice, manifestari cultural-sportive, in locuri de distractie
ori agrement sau in mijloace de transport in comun a obiectelor sau substantelor prevazute in
alin. (1) se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Portul, fara drept, al obiectelor sau substantelor prevazute in alin. (1) in sediul autoritatilor
publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori in spatiile
rezervate desfasurarii procesului electoral se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu
amenda.
Art. 373: Impiedicarea desfasurarii unei adunari publice
Impiedicarea, prin orice mijloace, a desfasurarii unei adunari publice care a fost autorizata
potrivit legii se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
Art. 374: Pornografia infantila
(1) Producerea, detinerea in vederea expunerii sau distribuirii, achizitionarea, stocarea,
expunerea, promovarea, distribuirea, precum si punerea la dispozitie, in orice mod, de materiale
pornografice cu minori se pedepsesc cu inchisoarea de la un an la 5 ani.
(2) Daca faptele prevazute in alin. (1) au fost savarsite printr-un sistem informatic sau alt mijloc
de stocare a datelor informatice, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Accesarea, fara drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor
informatice sau altor mijloace de comunicatii electronice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni
la 3 ani sau cu amenda.
(4) Prin materiale pornografice cu minori se intelege orice material care prezinta un minor avand
un comportament sexual explicit sau care, desi nu prezinta o persoana reala, simuleaza, in mod
credibil, un minor avand un astfel de comportament.
(5) Tentativa se pedepseste.
Art. 375: Ultrajul contra bunelor moravuri
Fapta persoanei care, in public, expune sau distribuie fara drept imagini ce prezinta explicit o
activitate sexuala, alta decat cea la care se refera art. 374, ori savarseste acte de exhibitionism sau
alte acte sexuale explicite se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

CAPITOLUL II - Infractiuni contra familiei

Art. 376: Bigamia

(1) Incheierea unei noi casatorii de catre o persoana casatorita se pedepseste cu inchisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Persoana necasatorita care incheie o casatorie cu o persoana pe care o stie casatorita se
pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.

Art. 377: Incestul

Raportul sexual consimtit, savarsit intre rude in linie directa sau intre frati si surori, se pedepseste
cu inchisoarea de la un an la 5 ani.
Art. 378: Abandonul de familie
(1) Savarsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cel indreptatit la
intretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l la suferinte fizice sau morale;
b) neindeplinirea, cu rea-credinta, a obligatiei de intretinere prevazute de lege;
c) neplata, cu rea-credinta, timp de 3 luni, a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca,
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza neexecutarea, cu rea-credinta, de catre cel condamnat a
prestatiilor periodice stabilite prin hotarare judecatoreasca, in favoarea persoanelor indreptatite la
intretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Fapta nu se pedepseste daca, inainte de terminarea urmaririi penale, inculpatul isi
indeplineste obligatiile.
(5) Daca, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, inculpatul isi indeplineste
obligatiile, instanta dispune, dupa caz, amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii
pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru
aceasta.
Art. 379: Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului
(1) Retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamantul celuilalt parinte sau
al persoanei careia i-a fost incredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la o
luna la 3 luni sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei careia i s-a incredintat minorul prin
hotarare judecatoreasca spre crestere si educare de a impiedica, in mod repetat, pe oricare dintre
parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, in conditiile stabilite de parti sau de catre organul
competent.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 380: Impiedicarea accesului la invatamantul general obligatoriu
(1) Parintele sau persoana careia i-a fost incredintat, potrivit legii, un minor si care, in mod
nejustificat, il retrage sau il impiedica prin orice mijloace sa urmeze cursurile invatamantului
general obligatoriu se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta nu se pedepseste daca inainte de terminarea urmaririi penale inculpatul asigura reluarea
frecventarii cursurilor de catre minor.
(3) Daca pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare inculpatul asigura reluarea
frecventarii cursurilor de catre minor, instanta dispune, dupa caz, amanarea aplicarii pedepsei sau
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile
prevazute de lege pentru aceasta.

CAPITOLUL III - Infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat

persoanelor decedate

Art. 381: Impiedicarea exercitarii libertatii religioase

(1) Impiedicarea sau tulburarea liberei exercitari a ritualului unui cult religios, care este organizat
si functioneaza potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Obligarea unei persoane, prin constrangere, sa participe la serviciile religioase ale unui cult
ori sa indeplineasca un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseste cu inchisoare de la
unu la 3 ani sau cu amenda.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza obligarea unei persoane, prin violenta sau amenintare,
sa indeplineasca un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, caruia ii apartine.
(4) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 382: Profanarea lacasurilor sau a obiectelor de cult
Profanarea unui lacas sau a unui obiect de cult, apartinand unui cult religios care este organizat si
functioneaza potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
Art. 383: Profanarea de cadavre sau morminte
(1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru ori a cenusii rezultate din incinerarea
acestuia se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Profanarea prin orice mijloace a unui mormant, a unei urne funerare sau a unui monument
funerar se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Art. 384: Prelevarea ilegala de tesuturi sau organe
Prelevarea de tesuturi sau organe de la un cadavru, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amenda.
Codul de procedura penala actualizat 2014 - Legea 135/2010 republicata

Partea Generala
TITLUL III Participantii in procesul penal
CAP. I Dispozitii generale

ART. 29
Participantii in procesul penal
Participantii in procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, partile, subiectii procesuali
principali, precum si alti subiecti procesuali.
ART. 30
Organele judiciare
Organele specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara sunt:
a) organele de cercetare penala;
b) procurorul;
c) judecatorul de drepturi si libertati;
d) judecatorul de camera preliminara;
e) instantele judecatoresti.
ART. 31
Avocatul
Avocatul asista sau reprezinta partile ori subiectii procesuali in conditiile legii.
----------
Art. 31 a fost modificat de pct. 18 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013,
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

ART. 32
Partile
(1) Partile sunt subiectii procesuali care exercita sau impotriva carora se exercita o actiune
judiciara.
(2) Partile din procesul penal sunt inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.
ART. 33
Subiectii procesuali principali
(1) Subiectii procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata.
(2) Subiectii procesuali principali au aceleasi drepturi si obligatii ca si partile, cu exceptia
celor pe care legea le acorda numai acestora.
ART. 34
Alti subiecti procesuali
In afara participantilor prevazuti la art. 33, sunt subiecti procesuali: martorul, expertul,
interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum si orice alte persoane sau
organe prevazute de lege avand anumite drepturi, obligatii sau atributii in procedurile judiciare
penale.

CAP. II Competenta organelor judiciare

SECTIUNEA 1 Competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei a
instantelor judecatoresti

ART. 35
Competenta judecatoriei
(1) Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in
competenta altor instante.
(2) Judecatoria solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
ART. 36
Competenta tribunalului
(1) Tribunalul judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 263, 282, art.
289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 si art. 360-367;
b) infractiunile savarsite cu intentie depasita care au avut ca urmare moartea unei persoane;.
c) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directia Nationala
Anticoruptie, daca nu sunt date prin lege in competenta altor instante ierarhic superioare;
c^1) infractiunile de spalare a banilor si infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art. 9
din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile
ulterioare;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa.
(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din
circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de
judecatorie in cazurile prevazute de lege.
(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
ART. 37
Competenta tribunalului militar
(1) Tribunalul militar judeca in prima instanta toate infractiunile comise de militari pana la
gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
(2) Tribunalul militar solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
ART. 38
Competenta curtii de apel
(1) Curtea de apel judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 si 438-445;
b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale;
c) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii, tribunale si de procurorii de la
parchetele care functioneaza pe langa aceste instante;
d) infractiunile savarsite de avocati, notari publici, executori judecatoresti, de controlorii
financiari ai Curtii de Conturi, precum si auditori publici externi;.
e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti
membri ai inaltului cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infractiunile savarsite de magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de
judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la
parchetele de pe langa aceste instante;.
g) infractiunile savarsite de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ,
de Avocatul Poporului, de adjunctii Avocatului Poporului si de chestori;
h) cererile de stramutare, in cazurile prevazute de lege. (2) Curtea de apel judeca apelurile
impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de judecatorii si de tribunale.
(3) Curtea de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre instantele din
circumscriptia sa, altele decat cele prevazute la art. 36 alin. (2), precum si contestatiile
formulate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in cazurile prevazute de lege.
(4) Curtea de apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
ART. 39
Competenta curtii militare de apel
(1) Curtea militara de apel judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 si 438-445, savarsite de
militari;
b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale, savarsite
de militari;
c) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si de procurorii militari de la
parchetele militare care functioneaza pe langa aceste instante.
d) infractiunile savarsite de generali, maresali si amirali; e) cererile de stramutare, in
cazurile prevazute de lege.
(2) Curtea militara de apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de
tribunalele militare.
(3) Curtea militara de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele
militare din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor
pronuntate de acestea in cazurile prevazute de lege.
(4) Curtea militara de apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
ART. 40
Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile de inalta tradare,
infractiunile savarsite de senatori, deputati si membri din Romania in Parlamentul European, de
membrii Guvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Consiliului Superior al
Magistraturii, de judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si de procurorii de la Parchetul
de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate
in prima instanta de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Inaltei Curti
de Casatie si Justitie.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile in casatie impotriva hotararilor
penale definitive, precum si recursurile in interesul legii.
(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza conflictele de competenta in cazurile in
care este instanta superioara comuna instantelor aflate in conflict, cazurile in care cursul
justitiei este intrerupt, cererile de stramutare in cazurile prevazute de lege, precum si
contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel in cazurile prevazute
de lege.
(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

SECTIUNEA a 2-a Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti

ART. 41
Competenta pentru infractiunile savarsite pe teritoriul Romaniei
(1) Competenta dupa teritoriu este determinata, in ordine, de:
a) locul savarsirii infractiunii;
b) locul in care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c) locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului
persoana juridica, la momentul la care a savarsit fapta;
d) locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
(2) Prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea
infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(3) In cazul in care, potrivit alin. (2), o infractiune a fost savarsita in circumscriptia mai
multor instante, oricare dintre acestea este competenta sa o judece.
(4) Cand niciunul dintre locurile prevazute la alin. (1) nu este cunoscut sau cand sunt sesizate
succesiv doua sau mai multe instante dintre cele prevazute la alin. (1), competenta revine
instantei mai intai sesizate.
(5) Ordinea de prioritate prevazuta la alin. (1) se aplica in cazul in care doua sau mai multe
instante sunt sesizate simultan ori urmarirea penala s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
(6) Infractiunea savarsita pe o nava sub pavilion romanesc este de competenta instantei in a
carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, in afara de cazul in care
prin lege se dispune altfel.
(7) Infractiunea savarsita pe o aeronava inmatriculata in Romania este de competenta
instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(8) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul
roman, iar competenta nu se poate determina potrivit alin. (1), competenta este cea prevazuta la
alin. (4).
ART. 42
Competenta pentru infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei
(1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei se judeca de catre instantele in a
caror circumscriptie se afla locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz,
sediul inculpatului persoana juridica.
(2) Daca inculpatul nu locuieste sau, dupa caz, nu are sediul in Romania, iar infractiunea este
de competenta judecatoriei, aceasta se judeca de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, iar in
celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie ori dupa calitatea persoanei din
municipiul Bucuresti, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
(3) Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se
afla primul port roman in care ancoreaza nava, in afara de cazul in care prin lege se dispune
altfel.
(4) Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei circumscriptie
se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(5) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul
roman, competenta este cea prevazuta la alin. (1) si (2), in afara de cazul in care prin lege se
dispune altfel.

SECTIUNEA a 3-a Dispozitii speciale privind competenta instantelor judecatoresti

ART. 43
Reunirea cauzelor
(1) Instanta dispune reunirea cauzelor in cazul infractiunii continuate, al concursului formal
de infractiuni sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o
singura infractiune.
(2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se intarzie judecata, in
urmatoarele situatii:
a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana;
b) cand la savarsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
c) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune
pentru buna infaptuire a justitiei.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in cazurile in care in fata aceleiasi instante
sunt mai multe cauze cu acelasi obiect.

ART. 44
 Competenta in caz de reunire a cauzelor
(1) In caz de reunire, daca, in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte, competenta
apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si
pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca, dupa natura faptelor sau dupa
calitatea persoanelor, competenta apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca
toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(2) Competenta judecarii cauzelor reunite ramane dobandita chiar daca pentru fapta sau
pentru faptuitorul care a determinat competenta unei anumite instante s-a dispus disjungerea
sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
(3) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta
instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar in cazul in care competenta dupa
calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele
reunite revine instantei superioare in grad.
(4) Daca dintre instante una este civila, iar alta este militara, competenta revine instantei
civile.
(5) Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei civile
echivalente in grad competente potrivit art. 41 si 42.
ART. 45
Procedura de reunire a cauzelor
(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a partilor si din oficiu de
catre instanta competenta.
(2) Cauzele se pot reuni daca ele se afla in fata primei instante, chiar dupa desfiintarea sau
casarea hotararii, sau in fata instantei de apel.
(3) Instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.
ART. 46
Disjungerea cauzelor
(1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfasurare a judecatii, instanta poate dispune
disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpati sau la unele dintre infractiuni.
(2) Disjungerea cauzei se dispune de instanta, prin incheiere, din oficiu sau la cererea
procurorului ori a partilor.
ART. 47
Exceptiile de necompetenta
(1) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei inferioare
celei competente potrivit legii poate fi invocata in tot cursul judecatii, pana la pronuntarea
hotararii definitive.
(2) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei superioare
celei competente potrivit legii poate fi invocata pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
(3) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata in conditiile alin. (2).
(4) Exceptiile de necompetenta pot fi invocate din oficiu, de catre procuror, de catre persoana
vatamata sau de catre parti.
ART. 48
Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului
(1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane
competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea
calitate, in cazurile cand:
a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
 b) s-a dat citire actului de sesizare a instantei.
(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu
exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute la art. 40 alin. (1).
ART. 49
Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei
(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca, chiar daca,
dupa schimbarea incadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu
atrage necompetenta instantei, in afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.
ART. 50
Declinarea de competenta
(1) Instanta care isi declina competenta trimite, de indata, dosarul instantei de judecata
desemnate ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei,
instanta careia i s-a trimis cauza poate mentine, motivat, probele administrate, actele indeplinite
si masurile dispuse de instanta care si-a declinat competenta.
(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, probele administrate, actele
indeplinite si masurile dispuse se mentin.
(4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa cailor de atac.
ART. 51
Conflictul de competenta
(1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi
declina competenta reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de
instanta ierarhic superioara comuna.
(2) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, in caz de conflict pozitiv, de catre
instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre
instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
(3) Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se poate face si de procuror sau de parti.
(4) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata se suspenda.
(5) Instanta care si-a declinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din urma ia
masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(6) Instanta ierarhic superioara comuna se pronunta asupra conflictului de competenta, de
urgenta, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza
este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu
este instanta superioara comuna, trimite dosarul instantei superioare comune.
(8) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate
declara necompetenta, cu exceptia situatiilor in care apar elemente noi care atrag competenta
altor instante.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 50 alin. (2)
si (3).
ART. 52
Chestiunile prealabile
(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila solutionarii cauzei,
chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor
in care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.
 (2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor
de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
(3) Hotararile definitive ale altor instante decat cele penale asupra unei chestiuni prealabile
in procesul penal au autoritate de lucru judecat in fata instantei penale, cu exceptia
imprejurarilor care privesc existenta infractiunii.

SECTIUNEA a 4-a Competenta judecatorului de drepturi si libertati si a

judecatorului de camera preliminara

ART. 53
Competenta judecatorului de drepturi si libertati
Judecatorul de drepturi si libertati este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit
competentei acesteia, solutioneaza, in cursul urmaririi penale, cererile, propunerile, plangerile,
contestatiile sau orice alte sesizari privind:
a) masurile preventive;
b) masurile asiguratorii;
c) masurile de siguranta cu caracter provizoriu;
d) actele procurorului, in cazurile expres prevazute de lege;
e) incuviintarea perchezitiilor, a folosirii metodelor si tehnicilor speciale de supraveghere sau
cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
f) procedura audierii anticipate; g) alte situatii expres prevazute de lege.
ART. 54
Competenta judecatorului de camera preliminara
Judecatorul de camera preliminara este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit
competentei acesteia:
a) verifica legalitatea trimiterii in judecata dispuse de procuror;
b) verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre
organele de urmarire penala;
c) solutioneaza plangerile impotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata;
d) solutioneaza alte situatii expres prevazute de lege.

SECTIUNEA a 5-a Organele de urmarire penala si competenta acestora

ART. 55
Organele de urmarire penala
(1) Organele de urmarire penala sunt:
a) procurorul;
b) organele de cercetare penala ale politiei judiciare;
c) organele de cercetare penala speciale.
(2) Procurorii sunt constituiti in parchete care functioneaza pe langa instantele judecatoresti
si isi exercita atributiile in cadrul Ministerului Public.
(3) In cadrul procesului penal procurorul are urmatoarele atributii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati si instanta de judecata;
c) exercita actiunea penala;
d) exercita actiunea civila, in cazurile prevazute de lege:
 e) incheie acordul de recunoastere a vinovatiei, in conditiile legii;
f) formuleaza si exercita contestatiile si caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor
judecatoresti;
g) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
(4) Atributiile organelor de cercetare penala ale politiei judiciare sunt indeplinite de lucratori
specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati in conditiile legii
speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie ori avizul procurorului desemnat in acest sens.
(5) Atributiile organelor de cercetare penala speciale sunt indeplinite de ofiteri anume
desemnati in conditiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(6) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale
isi desfasoara activitatea de urmarire penala sub conducerea si supravegherea procurorului.
Competenta procurorului
ART. 56
(1) Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de urmarire penala a politiei
judiciare si a organelor de cercetare penala speciale, prevazute de lege. De asemenea,
procurorul supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea
dispozitiilor legale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala in cauzele pe care le conduce
si le supravegheaza.
(3) Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror:
a) in cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta apartine Inaltei
Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel;
b) in cazul infractiunilor prevazute la art. 188-191, art. 279 si art. 289-294 din Codul penal;
c) in cazul infractiunilor savarsite cu intentie depasita, care au avut ca urmare moartea unei
persoane;
d) in cazul infractiunilor pentru care competenta de a efectua urmarirea penala apartine
Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directiei
Nationale Anticoruptie;
e) in alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala in cazul infractiunilor savarsite de militari se efectueaza, in mod
obligatoriu, de procurorul militar.
(5) Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau sectiilor militare ale parchetelor
efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti
participantii la savarsirea infractiunilor comise de militari, urmand a fi sesizata instanta
competenta potrivit art. 44.
ART. 57
Competenta organelor de cercetare penala
(1) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru
orice infractiune care nu este data, prin lege, in competenta organelor de cercetare penala
speciale sau procurorului, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala numai in
conditiile art. 55 alin. (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, in cazul
savarsirii infractiunilor de catre militari sau in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie si de
serviciu prevazute de Codul penal savarsite de catre personalul navigant al marinei civile, daca
fapta a pus sau a putut pune in pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului.
ART. 58
Verificarea competentei
(1) Organul de urmarire penala este dator sa isi verifice competenta imediat dupa sesizare.
(2) Daca procurorul constata ca nu este competent sa efectueze sau sa supravegheze
urmarirea penala, dispune de indata, prin ordonanta, declinarea de competenta si trimite cauza
procurorului competent.
(3) Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent sa efectueze urmarirea
penala, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii
organului competent.
ART. 59
Extinderea competentei teritoriale
(1) Cand anumite acte de urmarire penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in
care se face urmarirea, procurorul sau, dupa caz, organul de cercetare penala poate sa le
efectueze el insusi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin
delegare.
(2) In cuprinsul aceleiasi localitati, procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz,
efectueaza toate actele de urmarire, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara
razei sale teritoriale.
ART. 60
Cazurile urgente
Procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, este obligat sa efectueze actele de
urmarire penala care nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de
competenta acestuia. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, procurorului
competent.
ART. 61
Actele incheiate de unele organe de constatare
(1) Ori de cate ori exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni, sunt
obligate sa intocmeasca un proces-verbal despre imprejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, precum si ale autoritatilor publice,
institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile care
constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor
autoritati publice, institutii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru
infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre cei aflati in subordinea ori sub controlul
lor;
c) organele de ordine publica si siguranta nationala, pentru infractiunile constatate in timpul
exercitarii atributiilor prevazute de lege.
(2) Organele prevazute la alin. (1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savarsirii
infractiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. In cazul
infractiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale
vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta de indata organelor de urmarire penala.
(3) Cand faptuitorul sau persoanele prezente la locul constatarii au de facut obiectii ori
precizari sau au de dat explicatii cu privire la cele consemnate in procesul-verbal, organul de
constatare are obligatia de a le consemna in procesul-verbal.
(4) Actele incheiate impreuna cu mijloacele materiale de proba se inainteaza, de indata,
organelor de urmarire penala.
(5) Procesul-verbal incheiat in conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare
a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului
administrativ.
ART. 62
Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave
(1) Comandantii de nave si aeronave sunt competenti sa faca perchezitii corporale sau ale
vehiculelor si sa verifice lucrurile pe care faptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cat
navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor si pentru
infractiunile savarsite pe aceste nave sau aeronave, avand totodata si obligatiile si drepturile
prevazute la art. 61.
(2) Actele incheiate impreuna cu mijloacele materiale de proba se inainteaza organelor de
urmarire penala, de indata ce nava sau aeronava ajunge in primul port sau aeroport romanesc.
(3) In cazul infractiunilor flagrante, comandantii de nave si aeronave au dreptul de a face
perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta organelor
de urmarire penala.
(4) Procesul-verbal incheiat in conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare
a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului
administrativ.
ART. 63
Dispozitii comune
(1) Dispozitiile prevazute la art. 41-46 si 48 se aplica in mod corespunzator si in cursul
urmaririi penale.
(2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplica in faza de urmarire penala.
(3) Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute la art. 41 se efectueaza
de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza,
daca legea nu dispune altfel.
(4) Conflictul de competenta dintre 2 sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul
ierarhic superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de
cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea
activitatii de cercetare penala a acestor organe. In cazul in care procurorul nu exercita
supravegherea activitatii tuturor organelor de cercetare penala intre care s-a ivit conflictul,
competenta se stabileste de catre prim-procurorul parchetului in circumscriptia caruia se afla
organele de cercetare penala..

SECTIUNEA a 6-a Incompatibilitatea si stramutarea

Sectiunea a 6-a a fost introdusa de pct. 32 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19
iulie 2013, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.
ART. 64
Incompatibilitatea judecatorului
(1) Judecatorul este incompatibil daca:
a) a fost reprezentant sau avocat al unei parti ori al unui subiect procesual principal, chiar si
in alta cauza;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre
cele prevazute la art. 177 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal,
cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
 c) a fost expert sau martor, in cauza;
d) este tutore sau curator al unei parti sau al unui subiect procesual principal;
e) a efectuat, in cauza, acte de urmarire penala sau a participat, in calitate de procuror, la
orice procedura desfasurata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata.
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care sunt soti, rude sau afini
intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la
art. 177 din Codul penal.
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea
aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea
hotararii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati nu poate participa, in aceeasi cauza, la procedura de
camera preliminara, la judecata in fond sau in caile de atac.
(5) Judecatorul care a participat la solutionarea plangerii impotriva solutiilor de neurmarire
sau netrimitere in judecata nu poate participa, in aceeasi cauza, la judecata in fond sau in caile
de atac.
(6) Judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa contestatiei nu poate
participa la solutionarea contestatiei.
ART. 65
Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent si a
grefierului
(1) Dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) si f) se aplica procurorului si organului de cercetare
penala.
(2) Dispozitiile art. 64 alin. (1) se aplica magistratului-asistent si grefierului.
(3) Dispozitiile art. 64 alin. (2) se aplica procurorului si magistratului-asistent sau, dupa caz,
grefierului, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si
judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau unul dintre membrii
completului de judecata.
(4) Procurorul care a participat ca judecator intr-o cauza nu poate, in aceeasi cauza, sa
exercite functia de urmarire penala sau sa puna concluzii la judecarea acelei cauze in prima
instanta si in caile de atac.
ART. 66
Abtinerea
(1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei,
procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau procurorului ierarhic superior ca se
abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate si a temeiurilor
de fapt care constituie motivul abtinerii.
(2) Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta
de existenta cazului de incompatibilitate.
ART. 67
Recuzarea
(1) In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, partile, subiectii
procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de indata ce au aflat despre
existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare se formuleaza doar impotriva persoanei din cadrul organului de
cercetare penala, a procurorului sau a judecatorului care efectueaza activitati judiciare in cauza.
Este inadmisibila recuzarea judecatorului sau a procurorului chemat sa decida asupra recuzarii.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator in cazul recuzarii magistratului-
asistent si grefierului.
(4) Cererea de recuzare se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea, pentru fiecare persoana
in parte, a cazului de incompatibilitate invocat si a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul
formularii cererii. Cererea de recuzare formulata oral se consemneaza intr-un proces-verbal
sau, dupa caz, in incheierea de sedinta.
(5) Nerespectarea conditiilor prevazute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare
impotriva aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate cu aceleasi temeiuri de fapt
invocate intr-o cerere anterioara de recuzare, care a fost respinsa, atrage inadmisibilitatea
cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constata de procurorul sau de completul in fata caruia s-
a formulat cererea de recuzare.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau completul in
fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra
masurilor preventive.
ART. 68
Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii
(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera
preliminara se solutioneaza de un judecator de la aceeasi instanta.
(2) Abtinerea sau recuzarea judecatorului care face parte din completul de judecata se
solutioneaza de un alt complet de judecata.
(3) Abtinerea sau recuzarea magistratului-asistent se solutioneaza de completul de judecata.
(4) Abtinerea sau recuzarea grefierului se solutioneaza de judecatorul de drepturi si libertati,
de judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de completul de judecata.
(5) Solutionarea abtinerii sau recuzarii se face, in cel mult 24 de ore, in camera de consiliu.
Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa
caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, subiectii procesuali principali,
partile si persoana care se abtine sau a carei recuzare se solicita.
(6) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite
ori masurile dispuse se mentin.
(7) Incheierea prin care se solutioneaza abtinerea ori recuzarea nu este supusa niciunei cai de
atac.
(8) Cand pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu poate fi desemnat un judecator din
cadrul aceleiasi instante, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic
superioara.
(9) In cazul in care se admite abtinerea sau recuzarea si nu se poate desemna un judecator de
la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara
desemneaza o alta instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a formulat declaratia de
abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din
circumscriptia unei curti de apel invecinate.
(10) Dispozitiile alin. (8) si (9) se aplica in mod corespunzator si in cazul solutionarii
abtinerii sau recuzarii judecatorului care face parte din completul de judecata.
ART. 69
Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala
(1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala se pronunta
procurorul care supravegheaza urmarirea penala.
 (2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. In cazul in care
cererea este adresata persoanei care efectueaza urmarirea penala, aceasta este obligata sa o
inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe
cursul urmaririi penale.
(3) Procurorul solutioneaza abtinerea sau recuzarea in cel mult 48 de ore, prin ordonanta care
nu este supusa niciunei cai de atac.
(4) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite
ori masurile dispuse se mentin.
ART. 70
Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii procurorului
(1) In tot cursul procesului penal, asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta
procurorul ierarhic superior.
(2) Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se adreseaza, sub sanctiunea
inadmisibilitatii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constata de procurorul,
judecatorul sau de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior solutioneaza cererea in 48 de ore.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunta prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai
de atac.
(5) Procurorul recuzat poate participa la solutionarea cererii privitoare la masura preventiva
si poate efectua acte sau dispune orice masuri care justifica urgenta.
(6) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite
ori masurile dispuse se mentin.
ART. 71
Temeiul stramutarii
Inalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea unei cauze de la curtea de apel
competenta la o alta curte de apel, iar curtea de apel stramuta judecarea unei cauze de la un
tribunal sau, dupa caz, de la o judecatorie din circumscriptia sa la o alta instanta de acelasi grad
din circumscriptia sa, atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorilor
instantei este afectata datorita imprejurarilor cauzei, calitatii partilor ori atunci cand exista
pericol de tulburare a ordinii publice. Stramutarea judecarii unei cauze de la o instanta militara
competenta la o alta instanta militara de acelasi grad se dispune de curtea militara de apel,
prevederile prezentei sectiuni privind stramutarea judecarii cauzei de catre curtea de apel
competenta fiind aplicabile.
ART. 72
Cererea de stramutare si efectele acesteia
(1) Stramutarea poate fi ceruta de parti sau de procuror. In cursul procedurii de camera
preliminara nu se poate face cerere de stramutare.
(2) Cererea se depune la instanta de unde se solicita stramutarea si trebuie sa cuprinda
indicarea temeiului de stramutare, precum si motivarea in fapt si in drept.
(3) La cerere se anexeaza inscrisurile pe care aceasta se intemeiaza.
(4) In cerere se face mentiune daca inculpatul este supus unei masuri preventive.
(5) Cererea se inainteaza de indata Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel
competente impreuna cu inscrisurile anexate.
(6) Inalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta poate solicita informatii
de la presedintele instantei de unde se solicita stramutarea sau de la presedintele instantei
ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata
termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare. Cand Inalta Curte de Casatie si Justitie
este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer presedintelui curtii de apel la care se afla
cauza a carei stramutare se cere. Cand curtea de apel competenta este instanta ierarhic
superioara, informatiile se cer presedintelui tribunalului la care se afla cauza a carei stramutare
se cere.
(7) In cazul respingerii cererii de stramutare, in aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o
noua cerere pentru aceleasi motive.
(8) Introducerea unei cereri de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.
ART. 73
Procedura de solutionare a cererii de stramutare
(1) Solutionarea cererii de stramutare se face in sedinta publica, cu participarea procurorului,
in cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru
incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru
solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul
fixat pentru solutionarea cererii.
(3) In informatiile trimise Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel se face
mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasandu-se si dovezile de comunicare a
acestora.
(4) Neprezentarea partilor nu impiedica solutionarea cererii. In cazul in care inculpatul se afla
in stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, Inalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de
apel competenta poate dispune aducerea acestuia la judecarea stramutarii, daca apreciaza ca
prezenta sa este necesara pentru solutionarea cererii.
(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta acorda cuvantul partii
care a formulat cererea de stramutare, celorlalte parti prezente, precum si procurorului. Daca
procurorul a formulat cererea, acestuia i se acorda primul cuvantul.
ART. 74
Solutionarea cererii
(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta solutioneaza cererea de
stramutare prin sentinta.
(2) In cazul in care gaseste cererea intemeiata, Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune
stramutarea judecarii cauzei la o curte de apel invecinata curtii de la care se solicita
stramutarea, iar curtea de apel dispune stramutarea judecarii cauzei la una dintre instantele de
acelasi grad cu instanta de la care se solicita stramutarea din circumscriptia sa.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta hotaraste in ce masura se
mentin actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza.
(4) Instanta de la care a fost stramutata cauza, precum si instanta la care s-a stramutat cauza
vor fi instiintate de indata despre admiterea cererii de stramutare.
(5) Daca instanta de la care a fost stramutata cauza a procedat intre timp la judecarea cauzei,
hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(6) Sentinta prevazuta la alin. (1) nu este supusa niciunei cai de atac.
ART. 75
Alte dispozitii
(1) Dupa stramutarea cauzei, contestatiile si celelalte cai de atac se judeca de instantele
corespunzatoare din circumscriptia instantei la care s-a stramutat cauza.
 (2) Prevederile art. 71-74 se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera
preliminara.
(3) In cazul in care se dispune stramutarea in cursul procedurii de camera preliminara,
judecarea cauzei se efectueaza de instanta la care s-a stramutat cauza.
(4) In cazul in care se dispune stramutarea judecarii caii de atac a apelului, rejudecarea
cauzei, in caz de desfiintare a sentintei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de catre
instanta corespunzatoare in grad celei care a solutionat fondul din circumscriptia celei la care s-
a stramutat cauza, indicata prin decizia de desfiintare.
ART. 76
Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei
(1) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere Inaltei Curti
de Casatie si Justitie sa desemneze o alta curte de apel decat cea careia i-ar reveni competenta
sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.
(2) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere curtii de apel
competente sa desemneze un alt tribunal sau, dupa caz, o alta judecatorie decat cea careia i-ar
reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizate in cazul in care se va
emite rechizitoriul.
(3) Dispozitiile art. 71 se aplica in mod corespunzator.
(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta solutioneaza cererea in
camera de consiliu, in termen de 15 zile.
(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta dispune, prin incheiere
motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale in grad
cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in
cazul in care se va emite rechizitoriul.
(6) Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie sau curtea de apel competenta
solutioneaza cererea nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) In cazul respingerii cererii de desemnare a altei instante pentru judecarea cauzei
formulate, in aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.

CAP. III Subiectii procesuali principali si drepturile acestora

ART. 77
Suspectul
Persoana cu privire la care, din datele si probele existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila
ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect.
ART. 78
Drepturile suspectului
Suspectul are drepturile prevazute de lege pentru inculpat, daca legea nu prevede altfel.
ART. 79
Persoana vatamata
Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala se numeste
persoana vatamata.
ART. 80
Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vatamate
(1) In situatia in care in cauza exista un numar mare de persoane vatamate care nu au interese
contrarii, acestea pot desemna o persoana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului
penal. In cazul in care persoanele vatamate nu si-au desemnat un reprezentant comun, pentru
buna desfasurare a procesului penal, procurorul sau instanta de judecata poate desemna, prin
ordonanta, respectiv prin incheiere motivata, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta
interesele. Incheierea sau ordonanta va fi comunicata persoanelor vatamate, care trebuie sa
incunostinteze, in termen de 3 zile de la primirea comunicarii, procurorul sau instanta in cazul in
care refuza sa fie reprezentati prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura
comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunostinta sunt prezumate a fi
cunoscute de catre persoanele reprezentate.
(2) Reprezentantul persoanelor vatamate exercita toate drepturile recunoscute de lege acestora.
ART. 81
Drepturile persoanei vatamate
(1) In cadrul procesului penal, persoana vatamata are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii
si de a pune concluzii;
c) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei;
d) dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la
cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul Romaniei, o adresa de posta
electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa ii fie comunicate;
e) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;
f) dreptul de a fi ascultata;
g) dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor si expertilor;
g^1) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se
exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;
h) dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
i) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
j) alte drepturi prevazute de lege.
(2) Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala printr-o fapta penala pentru
care actiunea penala se pune in miscare din oficiu si care nu doreste sa participe la procesul penal
trebuie sa instiinteze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o va putea
audia in calitate de martor.

CAP. IV Inculpatul si drepturile acestuia

ART. 82
Inculpatul
Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala devine parte in procesul penal si
se numeste inculpat.
ART. 83
Drepturile inculpatului
In cursul procesului penal, inculpatul are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal, atragandu-i-se atentia ca
daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii
acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;
a^1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica a
acesteia;
b) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu isi desemneaza unul, in cazurile de asistenta
obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege, de a ridica
exceptii si de a pune concluzii;
e) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei;
f) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima
bine sau nu poate comunica in limba romana;
g) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
g^1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
h) alte drepturi prevazute de lege
.
CAP. V Partea civila si drepturile acesteia

ART. 84
Partea civila
(1) Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal este parte in
procesul penal si se numeste parte civila.
(2) Au calitatea de parte civila si succesorii persoanei prejudiciate, daca exercita actiunea
civila in cadrul procesului penal.
ART. 85
Drepturile partii civile
(1) In cursul procesului penal, partea civila are drepturile prevazute la art. 81.
(2) Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura
dreptul acestei persoane de a participa in calitate de persoana vatamata in aceeasi cauza
(3) Dispozitiile art. 80 se aplica in mod corespunzator in cazul in care exista un numar foarte
mare de parti civile.

CAP. VI Partea responsabila civilmente si drepturile acesteia

ART. 86
Partea responsabila civilmente
Persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in
intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune si care este
chemata sa raspunda in proces este parte in procesul penal si se numeste parte responsabila
civilmente.

ART. 87
Drepturile partii responsabile civilmente
(1) In cursul procesului penal, partea responsabila civilmente are drepturile prevazute la art.
81.
(2) Drepturile partii responsabile civilmente se exercita in limitele si in scopul solutionarii
actiunii civile.
 CAP. VII Avocatul. Asistenta juridica si reprezentarea

ART. 88
Avocatul
(1) Avocatul asista sau reprezinta, in procesul penal, partile ori subiectii procesuali principali,
in conditiile legii.
(2) Nu poate fi avocat al unei parti sau al unui subiect procesual principal:
a) sotul ori ruda pana la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecatorul;
b) martorul citat in cauza;
c) cel care a participat in aceeasi cauza in calitate de judecator sau de procuror;
d) o alta parte sau un alt subiect procesual.
(3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a partilor ori
a subiectilor procesuali principali.
(4) Partile sau subiectii procesuali principali cu interese contrare nu pot fi asistati sau
reprezentati de acelasi avocat.
ART. 89
Asistenta juridica a suspectului sau a inculpatului
(1) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de unul ori de mai multi avocati in tot
cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, iar organele judiciare
sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este asigurata atunci cand cel
putin unul dintre avocati este prezent.
(2) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu avocatul, asigurandu-i-se
confidentialitatea comunicarilor, cu respectarea masurilor necesare de supraveghere vizuala, de
paza si securitate, fara sa fie interceptata sau inregistrata convorbirea dintre ei. Probele obtinute
cu incalcarea prezentului alineat se exclud.
ART. 90
Asistenta juridica obligatorie a suspectului sau a inculpatului
Asistenta juridica este obligatorie:
a) cand suspectul sau inculpatul este minor, internat intr-un centru de detentie ori intr-un
centru educativ, cand este retinut sau arestat, chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost
dispusa masura de siguranta a internarii medicale, chiar in alta cauza, precum si in alte cazuri
prevazute de lege;
b) in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul ori inculpatul nu si-ar putea face
singur apararea;
c) in cursul judecatii in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa
detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani.
ART. 91
Avocatul din oficiu
(1) In cazurile prevazute in art. 90, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat,
organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(2) In tot cursul procesului penal, cand asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales
lipseste nejustificat, nu asigura substituirea sau refuza nejustificat sa exercite apararea, desi a fost
asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea
unui avocat din oficiu care sa il inlocuiasca, acordandu-i acestuia un termen rezonabil si
inlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facandu-se mentiune despre aceasta
intr-un proces-verbal ori, dupa caz, in incheierea de sedinta. In cursul judecatii, cand asistenta
juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata, nu
asigura substituirea sau refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor
drepturilor procesuale, instanta ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa il
inlocuiasca, acordandu-i un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.

(3) Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de cate ori este solicitat de
organul judiciar, asigurand o aparare concreta si efectiva in cauza.
(4) Delegatia aparatorului din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales.
(5) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi inlocuit in conditiile alin. (2),
cauza se amana.
ART. 92
Drepturile avocatului suspectului si inculpatului
(1) In cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la
efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia:
a) situatiei in care se utilizeaza metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevazute in
cap. IV din titlul IV;
b) perchezitiei corporale sau a vehiculelor in cazul infractiunilor flagrante.
(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie incunostintat de data si ora
efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati.
Incunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace,
incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
(3) Lipsa avocatului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca
exista dovada ca acesta a fost incunostintat in conditiile alin. (2).
(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea
oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plangeri, cereri si
memorii.
(5) In cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, incunostintarea prevazuta la alin. (2) se poate
face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie
perchezitionata.
(6) In cazul in care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act
de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta si despre eventualele obiectiuni formulate,
iar actul este semnat si de avocat.
(7) In cursul procedurii de camera preliminara si in cursul judecatii, avocatul are dreptul sa
consulte actele dosarului, sa il asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa
formuleze plangeri, cereri, memorii, exceptii si obiectiuni.
(8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile
necesare pentru pregatirea si realizarea unei aparari efective.
ART. 93
Asistenta juridica a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente
(1) In cursul urmaririi penale, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii
responsabile civilmente are dreptul sa fie incunostintat in conditiile art. 92 alin. (2), sa asiste la
efectuarea oricarui act de urmarire penala in conditiile art. 92, dreptul de a consulta actele
dosarului si de a formula cereri si a depune memorii. Dispozitiile art. 89 alin. (1) se aplica in
mod corespunzator.
(2) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are
dreptul prevazut la art. 92 alin. (8).
 (3) In cursul judecatii, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile
civilmente exercita drepturile persoanei asistate, cu exceptia celor pe care aceasta le exercita
personal, si dreptul de a consulta actele dosarului.
(4) Asistenta juridica este obligatorie cand persoana vatamata sau partea civila este o persoana
lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa.
(5) Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive persoana vatamata, partea civila sau
partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune luarea masurilor
pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
ART. 94
Consultarea dosarului
(1) Avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea
dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrans in mod
abuziv.
(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date
sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.
(3) In cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii intr-un termen
rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penala.
(4) In cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului, daca
prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale. Dupa punerea in
miscare a actiunii penale, restrictionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.
(5) In cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul
datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) In toate cazurile, avocatului nu ii poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile
partii sau ale subiectului procesual principal pe care il asista ori il reprezinta.
(7) In vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de intreg
materialul dosarului de urmarire penala in procedurile desfasurate in fata judecatorului de
drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul
participa.
(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator cu privire la dreptul partilor
si al subiectilor procesuali principali de a consulta dosarul.
ART. 95
Dreptul de a formula plangere
(1) Avocatul are dreptul de a formula plangere, potrivit art. 336-339.
(2) In situatiile prevazute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) si art. 94, procurorul ierarhic
superior este obligat sa rezolve plangerea si sa comunice solutia, precum si motivarea acesteia, in
cel mult 48 de ore.
ART. 96
Reprezentarea
In cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte parti, precum si persoana vatamata
pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta acestora este obligatorie sau este
apreciata ca fiind necesara de procuror, judecator sau instanta de judecata, dupa caz.

TITLUL IV - Probele, mijloacele de proba si procedeele probatorii

CAP. I - Reguli generale

ART. 97
 Proba si mijloacele de proba
(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau
inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea
imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului
in procesul penal.
(2) Proba se obtine in procesul penal prin urmatoarele mijloace:
a) declaratiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declaratiile persoanei vatamate;
c) declaratiile partii civile sau ale partii responsabile civilmente;
d) declaratiile martorilor;
e) inscrisuri, rapoarte de expertiza sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace
materiale de proba;
f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.
(3) Procedeul probatoriu este modalitatea legala de obtinere a mijlocului de proba.
ART. 98
Obiectul probatiunii
Constituie obiect al probei:
a) existenta infractiunii si savarsirea ei de catre inculpat;
b) faptele privitoare la raspunderea civila, atunci cand exista parte civila;
c) faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii;
d) orice imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.
ART. 99
Sarcina probei
(1) In actiunea penala sarcina probei apartine in principal procurorului, iar in actiunea civila,
partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila in cazul in care persoana
vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa.
(2) Suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa isi
dovedeasca nevinovatia, si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
(3) In procesul penal, persoana vatamata, suspectul si partile au dreptul de a propune organelor
judiciare administrarea de probe.
ART. 100
Administrarea probelor
(1) In cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat
in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.
(2) In cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului, a persoanei
vatamate sau a partilor si, in mod subsidiar, din oficiu, atunci cand considera necesar pentru
formarea convingerii sale.
(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata in cursul urmaririi penale sau in
cursul judecatii se admite ori se respinge, motivat, de catre organele judiciare.
(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci cand:
a) proba nu este relevanta in raport cu obiectul probatiunii din cauza;
b) se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost
administrate suficiente mijloace de proba;
c) proba nu este necesara, intrucat faptul este notoriu;
d) proba este imposibil de obtinut;
e) cererea a fost formulata de o persoana neindreptatita;
 f) administrarea probei este contrara legii.
ART. 101
Principiul loialitatii administrarii probelor
(1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si
promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-
si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei.
Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata isi da consimtamantul la utilizarea unei
asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa
provoace o persoana sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul
obtinerii unei probe.
ART. 102
Excluderea probelor obtinute in mod nelegal
(1) Probele obtinute prin tortura, precum si probele derivate din acestea nu pot fi folosite in
cadrul procesului penal.
(2) Probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal.
(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care
aceasta a fost administrata determina excluderea probei.
(4) Probele derivate se exclud daca au fost obtinute in mod direct din probele obtinute in mod
nelegal si nu puteau fi obtinute in alt mod.
(5) Abrogat.
ART. 103
Aprecierea probelor
(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a
organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza.
(2) In luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta
hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci
cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila.
(3) Hotararea de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii
pedepsei nu se poate intemeia in masura determinanta pe declaratiile investigatorului, ale
colaboratorilor ori ale martorilor protejati..

CAP. II - Audierea persoanelor

SECTIUNEA 1 Reguli generale in materia audierii persoanelor

ART. 104
Persoanele audiate in cursul procesului penal
In cursul procesului penal, in conditiile prevazute de lege, pot fi audiate urmatoarele persoane:
suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorii si
expertii.
ART. 105
Audierea prin interpret
(1) Ori de cate ori persoana audiata nu intelege, nu vorbeste sau nu se exprima bine in limba
romana, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau
ales de parti ori persoana vatamata, dintre interpretii autorizati, potrivit legii.
 (2) In mod exceptional, in situatia in care se impune luarea urgenta a unei masuri procesuale
sau daca nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc in prezenta oricarei
persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar avand insa obligatia de a relua
audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibila.
(3) Daca persoana audiata este surda, muta sau surdo-muta, audierea se face cu participarea
unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. In aceasta situatie
comunicarea se poate face si in scris.
(4) In cazuri exceptionale, daca nu este prezenta o persoana autorizata care poate comunica
prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza in scris, audierea persoanelor prevazute
la alin. (3) se va face cu ajutorul oricarei persoane care are aptitudini de comunicare, dispozitiile
alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.
ART. 106
Reguli speciale privind ascultarea
(1) Daca, in timpul audierii unei persoane, aceasta prezinta semne vizibile de oboseala
excesiva sau simptomele unei boli care ii afecteaza capacitatea fizica ori psihica de a participa la
ascultare, organul judiciar dispune intreruperea ascultarii si, daca este cazul, ia masuri pentru ca
persoana sa fie consultata de un medic.
(2) Persoana aflata in detentie poate fi audiata la locul de detinere prin videoconferinta, in
cazuri exceptionale si daca organul judiciar apreciaza ca aceasta nu aduce atingere bunei
desfasurari a procesului ori drepturilor si intereselor partilor.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), daca persoana audiata se afla in vreuna dintre situatiile
prevazute la art. 90, ascultarea nu poate avea loc decat in prezenta avocatului la locul de detinere.

SECTIUNEA a 2-a Audierea suspectului sau a inculpatului

ART. 107
Intrebarile privind persoana suspectului sau a inculpatului
(1) La inceputul primei audieri, organul judiciar adreseaza intrebari suspectului sau
inculpatului cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, codul numeric personal,
numele si prenumele parintilor, cetatenia, starea civila, situatia militara, studiile, profesia ori
ocupatia, locul de munca, domiciliul si adresa unde locuieste efectiv si adresa la care doreste sa ii
fie comunicate actele de procedura, antecedentele penale sau daca impotriva sa se desfasoara un
alt proces penal, daca solicita un interpret in cazul in care nu vorbeste sau nu intelege limba
romana ori nu se poate exprima, precum si cu privire la orice alte date pentru stabilirea situatiei
sale personale.
(2) Intrebarile prevazute la alin. (1) se repeta la audierile ulterioare doar atunci cand organul
judiciar considera necesar.
ART. 108
Comunicarea drepturilor si a obligatiilor
(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea in care este audiat, fapta
prevazuta de legea penala pentru savarsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa in
miscare actiunea penala si incadrarea juridica a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile prevazute la art. 83, precum
si urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragandu-i-se atentia ca, in
cazul neindeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere impotriva sa, iar in cazul
sustragerii, judecatorul poate dispune arestarea sa preventiva;
b) obligatia de a comunica in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atragandu-i-
se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, citatiile si orice alte acte comunicate la
prima adresa raman valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.
(3) In cursul urmaririi penale, inainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc
la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute la alin. (2). Aceste drepturi si obligatii i se
comunica si in scris, sub semnatura, iar in cazul in care nu poate ori refuza sa semneze, se va
incheia un proces-verbal..
(4) Organul judiciar trebuie sa aduca la cunostinta inculpatului posibilitatea incheierii, in
cursul urmaririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei, iar in cursul judecatii
posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevazute de lege, ca urmare a recunoasterii
invinuirii.
ART. 109
Modul de ascultare
(1) Dupa indeplinirea dispozitiilor art. 107 si 108, suspectul sau inculpatul este lasat sa declare
tot ceea ce doreste referitor la fapta prevazuta de legea penala care i-a fost comunicata, dupa care
i se pot pune intrebari.
(2) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul atat inainte, cat si in cursul
audierii, iar organul judiciar, cand considera necesar, poate permite acestuia sa utilizeze
insemnari si notite proprii.
(3) In cursul audierii, suspectul sau inculpatul isi poate exercita dreptul la tacere cu privire la
oricare dintre faptele ori imprejurarile despre care este intrebat. ART. 110
Consemnarea declaratiilor
(1) Declaratiile suspectului sau inculpatului se consemneaza in scris. In declaratie se
consemneaza intrebarile adresate pe parcursul ascultarii, mentionandu-se cine le-a formulat, si se
mentioneaza de fiecare data ora inceperii si ora incheierii ascultarii.
(2) Daca este de acord cu continutul declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza.
Daca suspectul sau inculpatul are de facut completari, rectificari ori precizari, acestea sunt
indicate in finalul declaratiei, fiind urmate de semnatura suspectului sau a inculpatului.
(3) Cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar
consemneaza acest lucru in declaratia scrisa.
(4) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la audierea
suspectului sau a inculpatului, de judecatorul de drepturi si libertati ori de presedintele
completului de judecata si de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei
vatamate, partii civile sau partii responsabile civilmente, daca acestia au fost prezenti, precum si
de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.
(5) In cursul urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se inregistreaza cu
mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci cand inregistrarea nu este posibila, acest lucru se
consemneaza in declaratia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concreta a motivului pentru
care inregistrarea nu a fost posibila.

SECTIUNEA a 3-a Audierea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile

civilmente

ART. 111
Modul de audiere a persoanei vatamate
 (1) La inceputul primei audieri, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate intrebarile
prevazute la art. 107, care se aplica in mod corespunzator.
(2) Persoanei vatamate i se aduc la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi asistata de avocat, iar in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se
desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator in cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, in
conditiile prevazute de lege;
d) dreptul de a fi incunostintata cu privire la desfasurarea procedurii, dreptul de a formula
plangere prealabila, precum si dreptul de a se constitui parte civila;
e) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare;
f) obligatia de a comunica orice schimbare de adresa;
g) abrogata;

(3) Dispozitiile art. 109 alin. (1) si (2) si ale art. 110 se aplica in mod corespunzator.
(4) In cursul urmaririi penale, audierea persoanei vatamate se inregistreaza prin mijloace
tehnice audio sau audiovideo, atunci cand organul de urmarire penala considera necesar sau
atunci cand persoana vatamata a solicitat aceasta in mod expres, iar inregistrarea este posibila.
(5) Persoanei vatamate i se aduce la cunostinta cu ocazia primei audieri faptul ca, in cazul in
care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsa privativa de libertate,
aceasta poate sa fie informata cu privire la punerea acestuia in libertate in orice mod.
ART. 112
Modul de audiere a partii civile si a partii responsabile civilmente
(1) Audierea partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor art.
111 alin. (1), (3) si (4), care se aplica in mod corespunzator.
(2) Partii civile, precum si partii responsabile civilmente li se aduc la cunostinta urmatoarele
drepturi:
a) dreptul de a fi asistate de avocat, iar in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a li se
desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator in cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica exceptii si de a pune concluzii in
legatura cu solutionarea laturii civile a cauzei, in conditiile prevazute de lege.
ART. 113
Protectia persoanei vatamate si a partii civile
Atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege referitoare la statutul de martor
amenintat sau vulnerabil ori pentru protectia vietii private sau a demnitatii, organul de urmarire
penala poate dispune fata de persoana vatamata ori fata de partea civila masurile de protectie
prevazute la art. 125-130, care se aplica in mod corespunzator.

SECTIUNEA a 4-a Audierea martorilor

ART. 114
Persoanele audiate ca martor
(1) Poate fi audiata in calitate de martor orice persoana care are cunostinta despre fapte sau
imprejurari de fapt care constituie proba in cauza penala.
(2) Orice persoana citata in calitate de martor are urmatoarele obligatii:
 a) de a se prezenta in fata organului judiciar care a citat-o la locul, ziua si ora aratate in citatie;
b) de a depune juramant sau declaratie solemna in fata instantei;
c) de a spune adevarul.
(3) Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori
de reprezentant al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele si
imprejurarile de fapt pe care persoana le-a cunoscut inainte de a dobandi aceasta calitate.
(4) Pot fi audiate in calitate de martor si persoanele care au intocmit procese-verbale in
temeiul art. 61 si 62.
ART. 115
Capacitatea de a fi martor
(1) Orice persoana poate fi citata si audiata in calitate de martor, cu exceptia partilor si a
subiectilor procesuali principali.
(2) Persoanele care se afla intr-o situatie ce pune la indoiala, in mod rezonabil, capacitatea de a
fi martor pot fi audiate doar atunci cand organul judiciar constata ca persoana este capabila sa
relateze in mod constient fapte si imprejurari de fapt conforme cu realitatea.
(3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar
dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesara, prin mijloacele prevazute de lege.
ART. 116
Obiectul si limitele declaratiei martorului
(1) Martorul este audiat asupra unor fapte sau imprejurari de fapt care constituie obiectul
probatiunii in cauza in care a fost citat.
(2) Audierea martorului poate fi extinsa asupra tuturor imprejurarilor necesare pentru
verificarea credibilitatii sale.
(3) Nu pot face obiectul declaratiei martorului acele fapte sau imprejurari al caror secret ori
confidentialitate poate fi opusa prin lege organelor judiciare.
(4) Faptele sau imprejurarile prevazute la alin. (3) pot face obiectul declaratiei martorului
atunci cand autoritatea competenta sau persoana indreptatita isi exprima acordul in acest sens sau
atunci cand exista o alta cauza legala de inlaturare a obligatiei de a pastra secretul sau
confidentialitatea.
(5) Abrogat.
ART. 117
Persoanele care au dreptul de a refuza sa dea declaratii in calitate de martor
(1) Au dreptul de a refuza sa fie audiate in calitate de martor urmatoarele persoane:
a) sotul, ascendentii si descendentii in linie directa, precum si fratii si surorile suspectului sau
inculpatului;
b) persoanele care au avut calitatea de sot al suspectului sau al inculpatului.
(2) Dupa comunicarea drepturilor si obligatiilor potrivit art. 120, organele judiciare comunica
persoanelor prevazute la alin. (1) dreptul de a nu da declaratii in calitate de martor.
(3) Daca persoanele prevazute la alin. (1) sunt de acord sa dea declaratii, in privinta acestora
sunt aplicabile dispozitiile privitoare la drepturile si obligatiile martorilor.
(4) Persoana care indeplineste una dintre calitatile prevazute la alin. (1) in raport cu unul dintre
suspecti sau inculpati este scutita de obligatia de a depune marturie si impotriva celorlalti
suspecti sau inculpati, in cazul in care declaratia sa nu poate fi limitata doar la acestia din urma.
ART. 118
Dreptul martorului de a nu se acuza
Declaratia de martor data de o persoana care, in aceeasi cauza, anterior declaratiei a avut sau,
ulterior, a dobandit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosita impotriva sa. Organele
judiciare au obligatia sa mentioneze, cu ocazia consemnarii declaratiei, calitatea procesuala
anterioara..
ART. 119
Intrebarile privind persoana martorului
(1) Dispozitiile art. 107 se aplica in mod corespunzator in cazul audierii martorului.
(2) Martorului i se comunica obiectul cauzei si apoi este intrebat daca este membru de familie
sau fost sot al suspectului, inculpatului, persoanei vatamate ori al celorlalte parti din procesul
penal, daca se afla in relatii de prietenie sau de dusmanie cu aceste persoane, precum si daca a
suferit vreo paguba in urma savarsirii infractiunii.
(3) Martorului nu i se adreseaza intrebarile privind persoana sa atunci cand fata de acesta s-a
dispus o masura de protectie a datelor de identitate.
ART. 120
Comunicarea drepturilor si obligatiilor
(1) Organul judiciar comunica martorului calitatea in care este audiat si faptele sau
imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus ca martor.
(2) Martorului i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi supus masurilor de protectie si de a beneficia de restituirea cheltuielilor
prilejuite de chemarea in fata organelor judiciare, atunci cand sunt indeplinite conditiile
prevazute de lege;
b) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragandu-i-se atentia ca, in
cazul neindeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere impotriva sa;
c) obligatia de a comunica in scris, in termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este
citat, atragandu-i-se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, se poate dispune
impotriva sa sanctiunea prevazuta de art. 283 alin. (1);
d) obligatia de a da declaratii conforme cu realitatea, atragandu-i-se atentia ca legea
pedepseste infractiunea de marturie mincinoasa.
ART. 121
Juramantul si declaratia solemna a martorului
(1) In cursul urmaririi penale si judecatii, dupa indeplinirea dispozitiilor art. 119 si 120,
organul de urmarire penala si presedintele completului solicita martorului depunerea
juramantului sau a declaratiei solemne.
(2) Organul de urmarire penala si presedintele completului il intreaba pe martor daca doreste
sa depuna juramant religios sau declaratie solemna.
(3) Textul juramantului este urmatorul: "Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din
ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula juramantului se
schimba in functie de credinta religioasa a martorului.
(4) In timpul depunerii juramantului, cu exceptiile impuse de credinta religioasa, martorul tine
mana dreapta pe cruce sau pe Biblie.
(5) In cazul in care martorul alege sa faca o declaratie solemna, textul acesteia este urmatorul:
"Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu."
(6) Dispozitiile alin. (1)-(5) se aplica in mod corespunzator in procedura audierii anticipate, in
fata judecatorului de drepturi si libertati.
ART. 122
Modul de audiere a martorului
(1) Fiecare martor este audiat separat si fara prezenta altor martori.
 (2) Martorul este lasat sa declare tot ceea ce stie in legatura cu faptele sau imprejurarile de fapt
pentru dovedirea carora a fost propus, apoi i se pot adresa intrebari.
(3) Martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice sau religioase
ori alte circumstante personale si de familie, cu exceptia cazului in care acestea sunt strict
necesare pentru aflarea adevarului in cauza sau pentru verificarea credibilitatii martorului.
ART. 123
Consemnarea declaratiilor
(1) Consemnarea declaratiilor se face potrivit dispozitiilor art. 110, care se aplica in mod
corespunzator.
(2) In cursul urmaririi penale, audierea martorului se inregistreaza prin mijloace tehnice audio
sau audiovideo, daca organul de urmarire penala considera necesar sau daca martorul solicita
expres aceasta si inregistrarea este posibila.
ART. 124
Cazurile speciale de audiere a martorului
(1) Audierea martorului minor in varsta de pana la 14 ani are loc in prezenta unuia dintre
parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institutiei careia ii este incredintat
minorul spre crestere si educare.
(2) Daca persoanele aratate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat,
persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente ori martor in cauza ori exista
suspiciunea rezonabila ca pot influenta declaratia minorului, audierea acestuia are loc in prezenta
unui reprezentant al autoritatii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplina de exercitiu, stabilite
de organul judiciar.
(3) Daca se considera necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmarire penala sau instanta
dispune ca la audierea martorului minor sa asiste un psiholog.
(4) Audierea martorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativ asupra starii
psihice a acestuia.
(5) Martorului minor care la data audierii nu a implinit varsta de 14 ani nu i se comunica
obligatiile prevazute la art. 120 alin. (2) lit. d), dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.
(6) Abrogat.
(7) Abrogat.

SECTIUNEA a 5-a Protectia martorilor

§ 1. Protectia martorilor amenintati

ART. 125
Martorul amenintat
In cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca viata, integritatea corporala, libertatea,
bunurile sau activitatea profesionala a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar
putea fi puse in pericol ca urmare a datelor pe care le furnizeaza organelor judiciare sau a
declaratiilor sale, organul judiciar competent acorda acestuia statutul de martor amenintat si
dispune una ori mai multe dintre masurile de protectie prevazute la art. 126 sau 127, dupa caz.
ART. 126
Masurile de protectie dispuse in cursul urmaririi penale
(1) In cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul
dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
 b) insotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia in cursul
deplasarilor;
c) protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna
declaratia sa;
d) audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de
transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci cand celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului,
a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) In cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute la alin. (1) lit. c) si d), declaratia
martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate
intr-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de
drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, in conditii de
confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de
protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza in conditii de confidentialitate.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile care au
determinat luarea masurilor de protectie, iar in caz contrar dispune, prin ordonanta motivata,
incetarea acestora.
(6) Masurile prevazute la alin. (1) se mentin pe tot parcursul procesului penal daca starea de
pericol nu a incetat.
(7) Daca starea de pericol a aparut in cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de
camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune masurile de protectie
prevazute la art. 127. Dispozitiile art. 128 se aplica in mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate cu
punerea in executare a masurii.
ART. 127
Masurile de protectie dispuse in cursul judecatii
In cursul judecatii, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, instanta dispune
aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) insotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia in cursul
deplasarilor;
c) nepublicitatea sedintei de judecata pe durata ascultarii martorului;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent in sala de judecata, prin intermediul
mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci cand celelalte
masuri nu sunt suficiente;
e) protectia datelor de identitate ale martorului si acordarea unui pseudonim sub care acesta va
depune marturie.
ART. 128
Dispunerea masurii protectiei martorului in cursul judecatii
(1) Instanta dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu, la cererea procurorului, a
martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.
(2) Propunerea formulata de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmeaza a fi ascultat in faza de judecata si fata de care se doreste
dispunerea masurii de protectie;
b) motivarea concreta a gravitatii pericolului si a necesitatii masurii.
 (3) Atunci cand cererea este formulata de celelalte persoane prevazute la alin. (1), instanta
poate dispune ca procurorul sa efectueze de urgenta verificari cu privire la temeinicia cererii de
protectie.
(4) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, fara participarea persoanei care a formulat
cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanta se pronunta prin incheiere motivata, care nu este supusa cailor de atac.
(7) Incheierea prin care se dispune masura de protectie se pastreaza in conditii de
confidentialitate. Daca protectia martorului este necesara si dupa ramanerea definitiva a hotararii,
sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
(8) Masurile de protectie prevazute la art. 127 lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate de
lege cu punerea in executare a masurilor.
ART. 129
Audierea martorului protejat
(1) In situatiile prevazute la art. 126 alin. (1) lit. d) si art. 127 lit. d), audierea martorului se
poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fara ca martorul sa fie prezent fizic in
locul unde se afla organul judiciar.
(2) Abrogat.
(3) Subiectii procesuali principali, partile si avocatii acestora pot adresa intrebari martorului
audiat in conditiile alin. (1). Organul judiciar respinge intrebarile care ar putea conduce la
identificarea martorului.
(4) Declaratia martorului protejat se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se
reda integral in forma scrisa.
(5) In cursul urmaririi penale declaratia se semneaza de organul de urmarire penala ori, dupa
caz, de judecatorul de drepturi si libertati si de procurorul care a fost prezent la audierea
martorului si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de
acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in conditii de
confidentialitate.
(6) In cursul judecatii, declaratia martorului se semneaza de presedintele completului de
judecata.
(7) Suportul pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilat cu sigiliul
parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza
in conditii de confidentialitate. Suportul care contine inregistrarile efectuate in cursul urmaririi
penale este inaintat la terminarea urmaririi penale instantei competente, impreuna cu dosarul
cauzei, si este pastrat in aceleasi conditii privind confidentialitatea.

§ 2. Protectia martorilor vulnerabili

ART. 130
Martorul vulnerabil
(1) Procurorul sau, dupa caz, instanta poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil
urmatoarelor categorii de persoane:
a) martorului care a suferit o trauma ca urmare a savarsirii infractiunii ori ca urmare a
comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;
b) martorului minor.
(2) Odata cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul si instanta pot dispune
masurile de protectie prevazute la art. 126 alin. (1) lit. b) si d) sau, dupa caz, art. 127 lit. b)-e),
care se aplica in mod corespunzator. Distorsionarea vocii si a imaginii nu este obligatorie.
(3) Dispozitiile art. 126 si 128 se aplica in mod corespunzator.

SECTIUNEA a 6-a Confruntarea

ART. 131
Confruntarea
(1) Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor audiate in aceeasi
cauza, se procedeaza la confruntarea lor daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.
(2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora
declaratiile date anterior se contrazic.
(3) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele
confruntate sa isi puna reciproc intrebari.
(4) Intrebarile si raspunsurile se consemneaza intr-un proces-verbal.

CAP. III Identificarea persoanelor si a obiectelor

ART. 132
Scopul si obiectul masurii
(1) Identificarea persoanelor sau obiectelor se poate dispune daca este necesara in scopul
clarificarii imprejurarilor cauzei.
(2) Identificarea persoanelor sau obiectelor poate fi dispusa de procuror ori de organele de
cercetare penala, in cursul urmaririi penale, sau de instanta, in cursul judecatii.
ART. 133
Audierea prealabila a persoanei care face identificarea
(1) Dupa dispunerea masurii si inainte ca identificarea sa fie realizata, persoana care face
identificarea trebuie audiata cu privire la persoana sau obiectul pe care urmeaza sa il identifice.
(2) Audierea consta in descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului, precum
si a imprejurarilor in care au fost vazute. Persoana care face identificarea este intrebata daca a
mai participat anterior la o alta procedura de identificare privind aceeasi persoana sau acelasi
obiect ori daca persoana sau obiectul de identificat i-au fost indicate ori descrise anterior.

ART. 134
Identificarea persoanelor
(1) Persoana care urmeaza sa fie identificata este prezentata impreuna cu alte 4-6 persoane
necunoscute, cu trasaturi asemanatoare celor descrise de persoana care face identificarea.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in situatia identificarii
persoanelor dupa fotografii.
(3) Identificarea se desfasoara astfel incat persoanele care urmeaza sa fie identificate sa nu o
vada pe cea care le identifica.
(4) Desfasurarea activitatii de identificare a persoanelor, precum si declaratiile persoanei care
face identificarea sunt consemnate intr-un proces-verbal.
(5) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute la art. 135 alin. (2),
numele, prenumele si adresa persoanelor care au fost introduse in grupul de identificare sau ale
caror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea, numele si prenumele
persoanei identificate, precum si ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus efectuarea
identificarii de persoane.
(6) In cursul urmaririi penale, in situatia in care organul de urmarire penala considera necesar,
activitatea de identificare este inregistrata audiovideo. Inregistrarea identificarii este anexata
procesului-verbal ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.
ART. 135
Identificarea obiectelor
(1) Obiectele despre care se presupune ca pot contribui la aflarea adevarului in legatura cu
savarsirea unei infractiuni sunt prezentate in vederea identificarii, dupa ce persoana care face
identificarea le-a descris in prealabil. Daca aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate,
persoana care face identificarea poate fi condusa la locul unde se afla obiectele.
(2) Desfasurarea activitatii de identificare a obiectelor, precum si declaratiile persoanei care
face identificarea sunt consemnate intr-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda mentiuni cu
privire la: ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost incheiat, data,
ora la care a inceput si ora la care s-a terminat activitatea, cu mentionarea oricarui moment de
intrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea in care acestea participa, numele
si prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amanuntita a obiectelor identificate.
(3) In cursul urmaririi penale, in situatia in care organul de urmarire considera necesar,
activitatea de identificare si declaratia persoanei care face identificarea sunt inregistrate
audiovideo. Inregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal ca parte integranta a
acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.
ART. 136
Alte identificari
Identificarea vocilor, sunetelor sau a altor elemente ce fac obiectul perceptiei senzoriale se
dispune si se efectueaza cu respectarea procedurii prevazute la art. 134.
ART. 137
Pluralitatea de identificari
(1) In cazul in care mai multe persoane sunt chemate sa identifice aceeasi persoana sau acelasi
obiect, organele judiciare competente iau masuri prin care sa fie evitata comunicarea intre cei
care au facut identificarea si cei care urmeaza sa o efectueze.
(2) Daca aceeasi persoana urmeaza sa participe la mai multe proceduri de identificare a unor
persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau masuri ca persoana supusa
identificarii sa fie situata intre persoane diferite de cele ce au participat la procedurile anterioare,
respectiv obiectul supus identificarii sa fie plasat printre obiecte diferite de cele utilizate anterior.

CAP. IV Metode speciale de supraveghere sau cercetare

ART. 138
Dispozitii generale
(1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare urmatoarele:
a) interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta;
b) accesul la un sistem informatic;
c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
d) localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice;
e) obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane;
f) retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
 g) utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor;
h) participarea autorizata la anumite activitati;
i) livrarea supravegheata;
j) obtinerea datelor generate sau prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii
electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, altele decat
continutul comunicatiilor, retinute de catre acestia in temeiul legii speciale privind retinerea
datelor generate sau prelucrate de furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si de
furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.
(2) Prin interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare se intelege interceptarea,
accesul, monitorizarea, colectarea sau inregistrarea comunicarilor efectuate prin telefon, sistem
informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin acces la un sistem informatic se intelege patrunderea intr-un sistem informatic sau
mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanta, prin intermediul unor
programe specializate ori prin intermediul unei retele, in scopul de a identifica probe.
(4) Prin sistem informatic se intelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate ori aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea
automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(5) Prin date informatice se intelege orice reprezentare de fapte, informatii sau concepte sub o
forma adecvata prelucrarii intr-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sa determine
executarea unei functii de catre un sistem informatic.
(6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se intelege fotografierea persoanelor,
observarea sau inregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora.
(7) Prin localizare sau urmarire prin mijloace tehnice se intelege folosirea unor dispozitive
care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care sunt atasate.
(8) Prin perchezitionarea trimiterilor postale se intelege verificarea, prin mijloace fizice sau
tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri postale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc.
(9) Prin obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane se intelege
operatiunile prin care se asigura cunoasterea continutului tranzactiilor financiare si al altor
operatiuni efectuate sau care urmeaza sa fie efectuate prin intermediul unei institutii de credit ori
al altei entitati financiare, precum si obtinerea de la o institutie de credit sau de la alta entitate
financiara de inscrisuri ori informatii aflate in posesia acesteia referitoare la tranzactiile sau
operatiunile unei persoane.
(10) Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor se intelege folosirea unei
persoane cu o alta identitate decat cea reala in scopul obtinerii de date si informatii cu privire la
savarsirea unei infractiuni.
(11) Prin participarea autorizata la anumite activitati se intelege comiterea unei fapte similare
laturii obiective a unei infractiuni de coruptie, efectuarea de tranzactii, operatiuni sau orice fel de
intelegeri privind un bun sau privind o persoana despre care se banuieste ca ar fi disparuta, ca
este victima traficului de persoane ori a unei rapiri, efectuarea de operatiuni privind droguri,
precum si prestarea unui serviciu, desfasurate cu autorizarea organului judiciar competent, in
scopul obtinerii de mijloace de proba.
(12) Prin supraveghere tehnica se intelege utilizarea uneia dintre metodele prevazute la alin.
(1) lit. a)-e).

ART. 139
Supravegherea tehnica
 (1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci cand sunt
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni dintre
cele prevazute la alin. (2);
b) masura sa fie proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date
fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau
gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite
ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de
valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune in cazul infractiunilor contra securitatii nationale
prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de
droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spalare a banilor, de
falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, contra
patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscala, in cazul infractiunilor
de coruptie si al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor impotriva
intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infractiunilor care se savarsesc prin sisteme
informatice sau mijloace de comunicatii electronice ori in cazul altor infractiuni pentru care
legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.
(3) Inregistrarile prevazute in prezentul capitol, efectuate de parti sau de alte persoane,
constituie mijloace de proba cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat
cu tertii. Orice alte inregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul
supravegherii tehnice decat daca exista date ca avocatul savarseste ori pregateste savarsirea unei
infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2). Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii
rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori
inculpatul pe care acesta il apara, probele obtinute nu pot fi folosite in cadrul niciunui proces
penal, urmand a fi distruse, de indata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este
informat, de indata, de catre procuror. Atunci cand apreciaza necesar, judecatorul dispune
informarea avocatului.
ART. 140
Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnica
(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa in cursul urmaririi penale, pe o durata de cel mult
30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar
reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad
acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a
formulat cererea.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda: indicarea masurilor de supraveghere
tehnica care se solicita a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei impotriva
careia se dispune masura, daca sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezulta
suspiciunea rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune
masura, indicarea faptei si a incadrarii juridice, iar, in cazul masurii supravegherii video, audio
sau prin fotografiere, daca se solicita si incuviintarea ca organele de urmarire penala sa patrunda
in spatii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi
folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proportional si
subsidiar al masurii. Procurorul trebuie sa inainteze dosarul judecatorului de drepturi si libertati.
 (3) Cererea prin care se solicita incuviintarea supravegherii tehnice se solutioneaza in aceeasi
zi, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) In cazul in care apreciaza ca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi si libertati
dispune, prin incheiere, admiterea cererii procurorului si emite de indata mandatul de
supraveghere tehnica. Intocmirea minutei este obligatorie.
(5) Incheierea judecatorului de drepturi si libertati si mandatul trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat incheierea si a emis mandatul;
d) indicarea masurii concrete incuviintate;
e) perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
f) numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale
acesteia, daca sunt cunoscute;
g) indicarea, in cazul in care este necesar fata de natura masurii incuviintate, a elementelor de
identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricaror date
cunoscute pentru identificarea caii de comunicare sau a numarului de cont;
h) in cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere in spatii private, mentiunea
privind incuviintarea solicitarii ca organele de urmarire penala sa patrunda in spatii private
pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea
masurii supravegherii tehnice;
i) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(6) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt indeplinite
conditiile prevazute la art. 139 si prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin
incheiere, respingerea cererii de incuviintare a masurii supravegherii tehnice.
(7) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor de
supraveghere tehnica nu este supusa cailor de atac.
(8) O noua cerere de incuviintare a aceleiasi masuri poate fi formulata numai daca au aparut
ori s-au descoperit fapte sau imprejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii
anterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(9) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului
autorizarea interceptarii comunicatiilor ori inregistrarii acestora, precum si a oricaror tipuri de
comunicari efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infractiunii
ce formeaza obiectul cercetarii. Dispozitiile alin. (1)-(8) se aplica in mod corespunzator.
ART. 141
Autorizarea unor masuri de supraveghere tehnica de catre procuror
(1) Procurorul poate autoriza, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile de supraveghere
tehnica atunci cand:
a) exista urgenta, iar obtinerea mandatului de supraveghere tehnica in conditiile art. 140 ar
conduce la o intarziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor
ori ar pune in pericol siguranta persoanei vatamate, a martorului sau membrilor familiilor
acestora; si
b) sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 139 alin. (1) si (2).
(2) Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza masura de supraveghere tehnica trebuie sa
cuprinda mentiunile prevazute la art. 140 alin. (5).
(3) Procurorul are obligatia de a sesiza, in termen de cel mult 24 de ore de la expirarea
masurii, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece
cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei
circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanta, in
vederea confirmarii masurii, inaintand totodata un proces-verbal de redare rezumativa a
activitatilor de supraveghere tehnica efectuate si dosarul cauzei.
(4) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca au fost indeplinite conditiile
prevazute la alin. (1), confirma in termen de 24 de ore masura dispusa de procuror, prin
incheiere, pronuntata in camera de consiliu, fara citarea partilor.
(5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul
poate dispune, prin ordonanta:
a) realizarea si conservarea unei copii a acestor date informatice;
b) suprimarea accesarii sau indepartarea acestor date informatice din sistemul informatic.
Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure
integritatea informatiilor continute de acestea.
(6) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu au fost respectate
conditiile prevazute la alin. (1), infirma masura luata de catre procuror si dispune distrugerea
probelor obtinute in temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obtinute si intocmeste un
proces-verbal in acest sens.
(7) Odata cu cererea de confirmare a masurii sau separat, procurorul poate solicita
judecatorului de drepturi si libertati luarea masurii supravegherii tehnice in conditiile art. 140.
(8) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor
dispuse de procuror nu este supusa cailor de atac.
ART. 142
Punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica
(1) Procurorul pune in executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie
efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei ori de alte
organe specializate ale statului.
(2) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de
comunicatii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii
financiare sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala, cu autoritatile prevazute la
alin. (1), in limitele competentelor acestora, pentru punerea in executare a mandatului de
supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de
supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, sub sanctiunea legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a inceta imediat supravegherea tehnica inainte de expirarea
duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informand de indata
despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si in alta cauza penala
daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea
ori savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul
cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite
in alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, cu
asigurarea confidentialitatii. Din oficiu sau la solicitarea partilor, judecatorul ori completul
investit poate solicita datele sigilate daca exista noi probe din care rezulta ca totusi o parte dintre
acestea privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii. Dupa un an de la solutionarea definitiva a
cauzei, acestea sunt distruse de catre procuror, care intocmeste un proces-verbal in acest sens.
 ART. 142^1
(1) Orice persoana autorizata care realizeaza activitati de supraveghere tehnica, in baza
prezentei legi, are posibilitatea de a asigura semnarea electronica a datelor rezultate din
activitatile de supraveghere tehnica, utilizand o semnatura electronica extinsa bazata pe un
certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.
(2) Orice persoana autorizata care transmite date rezultate din activitatile de supraveghere
tehnica, in baza prezentei legi, are posibilitatea sa semneze datele transmise, utilizand si o
semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii
de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei autorizate, aceasta
asumandu-si astfel responsabilitatea in ceea ce priveste integritatea datelor transmise.
(3) Orice persoana autorizata care primeste date rezultate din activitatile de supraveghere
tehnica, in baza prezentei legi, are posibilitatea sa verifice integritatea datelor primite si sa
certifice aceasta integritate prin semnarea datelor, utilizand o semnatura electronica extinsa
bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care
permite identificarea neambigua a persoanei autorizate.
(4) Fiecare persoana care certifica datele sub semnatura electronica raspunde potrivit legii
pentru securitatea si integritatea acestor date.
ART. 143
Consemnarea activitatilor de supraveghere tehnica
(1) Procurorul sau organul de cercetare penala intocmeste un procesverbal pentru fiecare
activitate de supraveghere tehnica, in care sunt consemnate rezultatele activitatilor efectuate care
privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea
persoanelor, datele de identificare ale suportului care contine rezultatul activitatilor de
supraveghere tehnica, numele persoanelor la care se refera, daca sunt cunoscute, sau alte date de
identificare, precum si, dupa caz, data si ora la care a inceput activitatea de supraveghere si data
si ora la care s-a incheiat.
(2) La procesul-verbal se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care contine rezultatul
activitatilor de supraveghere tehnica. Suportul sau o copie certificata a acestuia se pastreaza la
sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat si va fi pus la dispozitia instantei, la
solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine activitatile de
supraveghere tehnica si copii de pe proceseleverbale se pastreaza la grefa instantei, in locuri
speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu
solutionarea cauzei.
(2^1) Orice persoana autorizata care realizeaza copii ale unui suport de stocare a datelor
informatice care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica are posibilitatea sa
verifice integritatea datelor incluse in suportul original si, dupa efectuarea copiei, sa semneze
datele incluse in aceasta, utilizand o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat
eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua
a persoanei autorizate, aceasta asumandu-si astfel responsabilitatea in ceea ce priveste
integritatea datelor.
(3) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile purtate intr-o alta limba decat cea romana
sunt transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret, care are obligatia de a pastra
confidentialitatea.
(4) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile interceptate si inregistrate, care privesc fapta
ce formeaza obiectul cercetarii ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt
redate de catre procuror sau organul de cercetare penala intr-un proces-verbal in care se
mentioneaza mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de
identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au
efectuat comunicarile, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari.
Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procuror.
(5) Dupa incetarea masurii de supraveghere, procurorul informeaza judecatorul de drepturi si
libertati despre activitatile efectuate.
ART. 144
Prelungirea mandatului de supraveghere tehnica
(1) Mandatul de supraveghere tehnica poate fi prelungit, pentru motive temeinic justificate, de
catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, la cererea motivata a
procurorului, in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 139, fiecare prelungire
neputand depasi 30 de zile.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta in camera de consiliu, fara citarea partilor,
prin incheiere care nu este supusa cailor de atac. Intocmirea minutei este obligatorie.
(3) Durata totala a masurilor de supraveghere tehnica, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi
fapta, nu poate depasi, in aceeasi cauza, 6 luni, cu exceptia masurii de supraveghere video, audio
sau prin fotografiere in spatii private, care nu poate depasi 120 de zile.
ART. 145
Informarea persoanei supravegheate
(1) Dupa incetarea masurii de supraveghere tehnica, procurorul informeaza, in scris, in cel
mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura de supraveghere tehnica ce a fost
luata in privinta sa.
(2) Dupa momentul informarii, persoana supravegheata are dreptul de a lua cunostinta, la
cerere, de continutul proceselor-verbale in care sunt consemnate activitatile de supraveghere
tehnica efectuate. De asemenea, procurorul trebuie sa asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor,
comunicarilor sau conversatiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de
supraveghere tehnica.
(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicarii informarii scrise
prevazute la alin. (1).
(4) Procurorul poate sa amane motivat efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe
care sunt stocate activitatile de supraveghere tehnica ori a proceselor-verbale de redare, daca
aceasta ar putea conduce la:
a) perturbarea sau periclitarea bunei desfasurari a urmaririi penale in cauza;
b) punerea in pericol a sigurantei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;
c) dificultati in supravegherea tehnica asupra altor persoane implicate in cauza.
(5) Amanarea prevazuta la alin. (4) se poate dispune cel mai tarziu pana la terminarea
urmaririi penale sau pana la clasarea cauzei.
ART. 146
Conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnica
(1) Daca in cauza s-a dispus o solutie de clasare, impotriva careia nu a fost formulata plangere
in termenul legal prevazut la art. 340 sau plangerea a fost respinsa, procurorul instiinteaza de
indata despre aceasta pe judecatorul de drepturi si libertati.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati dispune conservarea suportului material sau a copiei
certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instantei in locuri speciale, in plic sigilat, cu
asigurarea confidentialitatii.
(3) Daca in cauza instanta a pronuntat o hotarare de condamnare, de renuntare la aplicarea
pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare ori incetare a procesului penal, ramasa
definitiva, suportul material sau copia acestuia se conserva prin arhivare odata cu dosarul cauzei
la sediul instantei, in locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii.
ART. 147
Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale
(1) Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale se poate dispune de judecatorul
de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima
instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul
parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea, cu privire la scrisorile,
trimiterile postale sau obiectele trimise ori primite de faptuitor, suspect, inculpat sau de orice
persoana care este banuita ca primeste ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la faptuitor,
suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor
fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce
urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite
ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de
valoare.
(2) Este interzisa retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei sau a trimiterilor
postale trimise ori primite in raporturile dintre avocat si suspectul, inculpatul sau orice alta
persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor in care exista date ca avocatul savarseste
sau pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(3) Dispozitiile art. 140 se aplica in mod corespunzator.
(4) In cazurile in care exista urgenta, iar obtinerea mandatului de retinere, predare si
perchezitionare a trimiterilor postale in conditiile art. 140 ar conduce la o intarziere substantiala a
cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune in pericol siguranta
victimei sau a altor persoane si sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1) si (2), procurorul
poate dispune, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile prevazute la alin. (1). Dispozitiile
art. 141 alin. (2)-(8) se aplica in mod corespunzator.
(5) Unitatile postale sau de transport si orice alte persoane fizice sau juridice care efectueaza
activitati de transport sau transfer de informatii sunt obligate sa retina si sa predea procurorului
scrisorile, trimiterile postale ori obiectele la care se face referire in mandatul dispus de judecator
sau in autorizatia emisa de procuror.
(6) Corespondenta, trimiterile postale sau obiectele ridicate si perchezitionate care nu au
legatura cu cauza se restituie destinatarului.
(7) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul il informeaza, in cel mult 10 zile, in
scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata in privinta sa. Dupa
momentul informarii, persoana ale carei corespondenta, trimiteri postale sau obiecte au fost
ridicate si perchezitionate are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(8) Dispozitiile art. 145 alin. (4) si (5) se aplica in mod corespunzator.
(9) Masura poate fi prelungita in conditiile art. 144.
ART. 148
Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reala si a colaboratorilor
(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care
supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
 a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni contra
securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul
infractiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism sau
asimilate acestora, de finantare a terorismului, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte
valori, falsificare de instrumente de plata electronica, santaj, lipsire de libertate, evaziune fiscala,
in cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, al
infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infractiunilor care se
savarsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica ori in cazul altor
infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 7 ani sau mai mare ori exista o
suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata in activitati infractionale ce au legatura cu
infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor
fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce
urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea faptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea
fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta
ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin
ordonanta care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat sa le desfasoare;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire.
(3) In cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa
poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau inregistrari audio si video,
sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere
tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica in mod corespunzator.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare. In cazul
investigarii infractiunilor contra securitatii nationale si infractiunilor de terorism pot fi folositi ca
investigatori sub acoperire si lucratori operativi din cadrul organelor de stat care desfasoara,
potrivit legii, activitati de informatii in vederea asigurarii securitatii nationale.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii in baza ordonantei emise potrivit alin.
(1)-(3), pe care le pune, in totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza
urmarirea penala, intocmind un proces-verbal.
(6) In cazul in care desfasurarea activitatii investigatorului impune participarea autorizata la
anumite activitati, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 150.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice
inscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei
care pune la dispozitie sau foloseste inscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori in cadrul procesului penal in aceleasi
conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, in cazul in care sunt
indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile. Durata
totala a masurii, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an, cu
exceptia infractiunilor contra vietii, securitatii nationale, infractiunilor de trafic de droguri, trafic
de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, precum si infractiunilor impotriva
intereselor financiare ale Uniunii Europene.
 (10) In situatii exceptionale, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea
investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu
este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza
folosirea unui colaborator, caruia ii poate fi atribuita o alta identitate decat cea reala. Dispozitiile
alin. (2)-(3) si (5)-(9) se aplica in mod corespunzator.
ART. 149
Masurile de protectie a investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor
(1) Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor cu o alta identitate
decat cea reala nu poate fi dezvaluita.
(2) Procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau
instanta de judecata are dreptul de a cunoaste adevarata identitate a investigatorului sub acoperire
si a colaboratorului, cu respectarea secretului profesional.
(3) Investigatorul sub acoperire, colaboratorul, informatorul, precum si membrii de familie ai
acestora sau alte persoane supuse amenintarilor, intimidarilor sau actelor de violenta, in legatura
cu activitatea desfasurata de investigatorul sub acoperire, informator sau colaborator, pot
beneficia de masuri specifice de protectie a martorilor, potrivit legii.
ART. 150
Participarea autorizata la anumite activitati
(1) Participarea autorizata la anumite activitati in conditiile art. 138 alin. (11) se poate dispune
de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de
maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni de
trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare
de monede ori alte valori, santaj, lipsire de libertate, evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de
coruptie, al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie si al infractiunilor impotriva
intereselor financiare ale Uniunii Europene sau in cazul altor infractiuni pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii de 7 ani sau mai mare ori daca exista o suspiciune rezonabila ca o
persoana este implicata in activitati infractionale care au legatura, potrivit art. 43, cu infractiunile
enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor
fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce
urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite
ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de catre procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare
penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin.
(2):
a) indicarea activitatilor autorizate;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) persoana care desfasoara activitatile autorizate.
(3) Activitatile autorizate pot fi desfasurate de un organ de cercetare penala, de un investigator
cu identitate reala, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator.
(4) Desfasurarea activitatilor autorizate de catre persoana prevazuta la alin. (2) lit. c) nu
constituie contraventie sau infractiune.
(5) Punerea in executare a acestor masuri se consemneaza intr-un proces-verbal care contine:
datele la care masura a inceput si s-a incheiat, date cu privire la persoanele care au desfasurat
activitatile autorizate, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate in cazul in care s-a autorizat de
catre judecatorul de drepturi si libertati, folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, identitatea
persoanelor cu privire la care a fost pusa in aplicare masura.
(6) Persoana care a desfasurat activitatile autorizate poate fi audiata ca martor in cadrul
procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor amenintati, daca
organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care desfasoara activitatile
autorizate orice inscrisuri sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana
care pune la dispozitie sau foloseste inscrisurile ori obiectele nu va comite o infractiune prin
desfasurarea acestor activitati, in cazul in care acestea constituie infractiuni.
(8) Masura dispusa poate fi prelungita de catre procuror, pentru motive temeinic justificate, in
cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputand depasi
60 de zile.
(9) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un
an.
ART. 151
Livrarea supravegheata
(1) Livrarea supravegheata poate fi autorizata, prin ordonanta, de catre procurorul care
supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, la solicitarea institutiilor sau organelor
competente.
(2) Livrarea supravegheata poate fi autorizata numai in urmatoarele cazuri:
a) daca descoperirea sau arestarea persoanelor implicate in transportul ilegal de droguri, arme,
obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani si alte
obiecte care rezulta din activitati ilicite ori obiecte utilizate in scopul comiterii de infractiuni nu
ar putea fi facuta in alt mod sau ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un
pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
b) daca descoperirea ori dovedirea infractiunilor savarsite in legatura cu livrarea de
transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibila ori foarte dificila in alt mod.
(3) Livrarea supravegheata poate fi realizata in conditiile in care procurorul care
supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala ia masuri si se asigura ca autoritatile statelor
tranzitate:
a) sa fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect si cu
iesirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) sa garanteze faptul ca transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de catre
autoritatile competente;
c) sa garanteze faptul ca procurorul, organele de politie sau alte autoritati de stat competente
sunt instiintate in ceea ce priveste rezultatul urmaririi penale impotriva persoanelor acuzate de
infractiuni care au constituit obiectul metodei speciale de cercetare la care se face referire la alin.
(1).
(4) Dispozitiile alin. (3) nu se aplica in cazul in care un tratat international la care Romania
este parte are dispozitii contrare.
(5) Ordonanta procurorului trebuie sa cuprinda: numele suspectului sau inculpatului, daca sunt
cunoscute, dovezile din care rezulta caracterul ilicit al bunurilor ce urmeaza sa intre, sa tranziteze
sau sa iasa de pe teritoriul tarii, modalitatile in care va fi efectuata supravegherea. Procurorul
trebuie sa emita cate o ordonanta pentru fiecare livrare supravegheata dispusa.
(6) Livrarea supravegheata este pusa in aplicare de catre politie sau de alta autoritate
competenta. Procurorul stabileste, coordoneaza si controleaza modul de punere in aplicare a
livrarii supravegheate.
(7) Punerea in aplicare a livrarii supravegheate nu constituie infractiune.
(8) Organele prevazute la alin. (6) au obligatia de a intocmi, la finalizarea livrarii
supravegheate pe teritoriul Romaniei, un proces-verbal cu privire la activitatile desfasurate, pe
care il inainteaza procurorului
ART. 152
Obtinerea datelor generate sau prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii
electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, altele decat
continutul comunicatiilor, si retinute de catre acestia
(1) Organele de urmarire penala, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si
libertati, pot solicita unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice sau unui furnizor
de servicii de comunicatii electronice destinate publicului transmiterea datelor retinute, in baza
legii speciale privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de retele publice de
comunicatii electronice si de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate
publicului, altele decat continutul comunicatiilor, in cazul in care exista o suspiciune rezonabila
cu privire la savarsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate
constituie probe, pentru categoriile de infractiuni prevazute de legea privind retinerea datelor
generate sau prelucrate de furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si de furnizorii
de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta in termen de 48 de ore cu privire la
solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin incheiere motivata, in
camera de consiliu.
(3) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de
comunicatii electronice destinate publicului care colaboreaza cu organele de urmarire penala au
obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate.
ART. 153
Obtinerea de date privind situatia financiara a unei persoane
(1) Procurorul poate solicita, cu incuviintarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati,
unei institutii de credit sau oricarei alte institutii care detine date privind situatia financiara a unei
persoane comunicarea datelor privind existenta si continutul conturilor si a altor situatii
financiare ale unei persoane in cazul in care exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unei
infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) se dispune din oficiu sau la cererea organului de cercetare
penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin.
(2): institutia care este in posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau
inculpatului, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), mentionarea obligatiei
institutiei de a comunica imediat, in conditii de confidentialitate, datele solicitate.
(3) Institutia prevazuta la alin. (1) este obligata sa puna de indata la dispozitie datele solicitate.

CAP. V Conservarea datelor informatice

ART. 154
Conservarea datelor informatice
(1) Daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni,
in scopul strangerii de probe ori identificarii faptuitorului, suspectului sau a inculpatului,
procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate dispune conservarea
imediata a anumitor date informatice, inclusiv a datelor referitoare la traficul informational, care
au fost stocate prin intermediul unui sistem informatic si care se afla in posesia sau sub controlul
unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de
comunicatii electronice destinate publicului, in cazul in care exista pericolul pierderii sau
modificarii acestora.
(2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare
penala, pe o durata de maximum 60 de zile, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, in afara
mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2): furnizorii de retele publice de comunicatii electronice
ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului in posesia carora se afla
datele informatice ori care le au sub control, numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului,
daca este cunoscut, descrierea datelor ce trebuie conservate, motivarea indeplinirii conditiilor
prevazute la alin. (1), durata pentru care a fost emisa, mentionarea obligatiei persoanei sau
furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorilor de servicii de
comunicatii electronice destinate publicului de a conserva imediat datele informatice indicate si
de a le mentine integritatea, in conditii de confidentialitate.
(3) Masura conservarii poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, de procuror, o
singura data, pe o durata de maximum 30 de zile.
(4) Ordonanta procurorului se transmite, de indata, oricarui furnizor de retele publice de
comunicatii electronice ori furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului in
posesia caruia se afla datele prevazute la alin. (1) ori care le are sub control, acesta fiind obligat
sa le conserve imediat, in conditii de confidentialitate.
(5) In cazul in care datele referitoare la traficul informational se afla in posesia mai multor
furnizori de retele publice de comunicatii electronice ori furnizori de servicii de comunicatii
electronice destinate publicului, furnizorul in posesia sau sub controlul caruia se afla datele
informatice are obligatia de a pune, de indata, la dispozitia organului de urmarire penala
informatiile necesare identificarii celorlalti furnizori, in vederea cunoasterii tuturor elementelor
din lantul de comunicare folosit.
(6) In termenul prevazut la alin. (2) si (3), procurorul care supravegheaza sau efectueaza
urmarirea penala poate, cu autorizarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, sa
solicite unui furnizor de retele publice de comunicatii electronice ori unui furnizor de servicii de
comunicatii electronice destinate publicului transmiterea datelor conservate potrivit legii ori
poate dispune ridicarea acestei masuri. Dispozitiile art. 170 alin. (2^1)-(2^5), alin. (4) si (5) si ale
art. 171 se aplica in mod corespunzator.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta in termen de 48 de ore cu privire la
solicitarea organelor de urmarire penala de transmitere a datelor, prin incheiere motivata, in
camera de consiliu.
(8) Pana la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa incunostinteze, in scris,
persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate.

CAP. VI Perchezitia si ridicarea de obiecte si inscrisuri

ART. 156
Dispozitii comune
(1) Perchezitia poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul.
(2) Perchezitia se efectueaza cu respectarea demnitatii, fara a constitui ingerinta
disproportionala in viata privata.
 SECTIUNEA 1 Perchezitia domiciliara

ART. 157
Cazurile si conditiile in care se poate dispune perchezitia domiciliara
(1) Perchezitia domiciliara ori a bunurilor aflate in domiciliu poate fi dispusa daca exista o
suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o persoana ori la
detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o infractiune si se presupune ca
perchezitia poate conduce la descoperirea si strangerea probelor cu privire la aceasta
infractiune, la conservarea urmelor savarsirii infractiunii sau la prinderea suspectului ori
inculpatului.
(2) Prin domiciliu se intelege o locuinta sau orice spatiu delimitat in orice mod ce apartine
ori este folosit de o persoana fizica sau juridica.
ART. 158
Procedura de emitere a mandatului de perchezitie domiciliara
(1) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa in cursul urmaririi penale, la cererea
procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta
sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei
circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau
supravegheaza urmarirea penala. In cursul judecatii, perchezitia se dispune, din oficiu sau la
cererea procurorului, de catre instanta investita cu judecarea cauzei.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda:
a) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt suspiciuni
rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor sau persoanelor
cautate in locuri invecinate, descrierea acestor locuri;
b) indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la
savarsirea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori inscrisurilor ce au legatura
cu o infractiune;
c) indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca in locul in care se solicita
efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la
savarsirea infractiunii ori urme ale savarsirii infractiunii;
d) numele, prenumele si, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre
care se banuieste ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, precum si indicarea urmelor
savarsirii infractiunii ori a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce urmeaza a
fi perchezitionat.
(3) In cazul in care, in timpul efectuarii perchezitiei, se constata ca au fost transferate probe,
date sau ca persoanele cautate s-au ascuns in locuri invecinate, mandatul de perchezitie este
valabil, in conditiile legii, si pentru aceste locuri. Continuarea efectuarii perchezitiei in aceasta
situatie se incuviinteaza de catre procuror.
(4) Procurorul inainteaza cererea impreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si
libertati.
(5) Cererea prin care se solicita incuviintarea efectuarii perchezitiei domiciliare se
solutioneaza, in termen de 24 de ore, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea
procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul dispune, prin incheiere, admiterea cererii, atunci cand este intemeiata, si
incuviintarea efectuarii perchezitiei si emite de indata mandatul de perchezitie. Intocmirea
minutei este obligatorie.
 (7) Incheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezitie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depasi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia sau, daca este cazul, si a locurilor
invecinate acestuia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, resedinta ori sediul careia se efectueaza
perchezitia, daca este cunoscuta;
h) numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
i) descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla in
locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savarsirii infractiunii sau a altor obiecte
despre care se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat;
j) mentiunea ca mandatul de perchezitie poate fi folosit o singura data;
k) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(8) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt indeplinite
conditiile prevazute la art. 157, dispune, prin incheiere, respingerea cererii de efectuare a
perchezitiei domiciliare.
(9) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de
incuviintare a efectuarii perchezitiei domiciliare nu este supusa cailor de atac.
(10) O noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare in acelasi loc poate fi
formulata daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau imprejurari noi, necunoscute la momentul
solutionarii cererii anterioare de catre judecator.
(11) In cursul judecatii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanta de judecata poate
dispune efectuarea unei perchezitii in vederea punerii in executare a mandatului de arestare
preventiva a inculpatului, precum si in cazul in care exista suspiciuni rezonabile ca in locul
unde se solicita efectuarea perchezitiei exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu
infractiunea ce face obiectul cauzei. Dispozitiile alin. (2)-(8) si ale art. 157 se aplica in mod
corespunzator.
ART. 159
Efectuarea perchezitiei domiciliare
(1) Mandatul de perchezitie se comunica procurorului, care ia masuri pentru executarea
acestuia.
(2) Perchezitia se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, dupa
caz, de lucratori operativi.
(3) Perchezitia domiciliara nu poate fi inceputa inainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00, cu
exceptia infractiunii flagrante sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local deschis
publicului la acea ora.
(4) In cazul in care este necesar, organele judiciare pot restrictiona libertatea de miscare a
persoanelor prezente sau accesul altor persoane in locul unde se efectueaza perchezitia, pe
durata efectuarii acesteia.
(5) Inainte de inceperea perchezitiei, organul judiciar se legitimeaza si inmaneaza o copie a
mandatului emis de judecator persoanei la care se va efectua perchezitia, reprezentantului
acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de
exercitiu care cunoaste persoana la care se va efectua perchezitia si, daca este cazul, custodelui.
 (6) In cazul perchezitiei efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de perchezitie se
inmaneaza reprezentantului acesteia sau, in lipsa reprezentantului, oricarei alte persoane cu
capacitate deplina de exercitiu care se afla in sediu ori este angajat al persoanei juridice
respective.
(7) In cazul in care efectuarea perchezitiei este extinsa in locuintele invecinate in conditiile
art. 158 alin. (3), persoanele din aceste spatii vor fi instiintate cu privire la extinderea efectuarii
perchezitiei.
(8) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se solicita, inainte de inceperea perchezitiei,
predarea de bunavoie a persoanelor sau a obiectelor cautate. Perchezitia nu se mai efectueaza
daca persoanele sau obiectele indicate in mandat sunt predate.
(9) Persoanelor prevazute la alin. (5) si (6) li se aduce la cunostinta ca au dreptul ca la
efectuarea perchezitiei sa participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, inceperea
perchezitiei este amanata pana la sosirea acestuia, dar nu mai mult de doua ore de la momentul
la care acest drept este comunicat, luandu-se masuri de conservare a locului ce urmeaza a fi
perchezitionat. In cazuri exceptionale, ce impun efectuarea perchezitiei de urgenta, sau in cazul
in care avocatul nu poate fi contactat, perchezitia poate incepe si inainte de expirarea
termenului de doua ore.
(10) De asemenea, persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de
o persoana de incredere.
(11) Cand persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la
perchezitie. In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si
perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui reprezentant ori martor asistent.
(12) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida, prin folosirea
fortei, incaperile, spatiile, mobilierul si alte obiecte in care s-ar putea gasi obiectele,
inscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele cautate, in cazul in care posesorul acestora nu
este prezent sau nu doreste sa le deschida de bunavoie. La deschiderea acestora, organele
judiciare ce efectueaza perchezitia trebuie sa evite daunele nejustificate.
(13) Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si
inscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala. Obiectele sau
inscrisurile a caror circulatie ori detinere este interzisa sau in privinta carora exista suspiciunea
ca pot avea o legatura cu savarsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune in
miscare din oficiu se ridica intotdeauna.
(14) In mod exceptional, perchezitia poate incepe fara inmanarea copiei mandatului de
perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor, precum si fara
informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui avocat ori a unei persoane
de incredere, in urmatoarele cazuri:
a) cand este evident faptul ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea
probelor ori a elementelor ce prezinta importanta pentru cauza;
b) daca exista suspiciunea ca in spatiul in care urmeaza a se efectua perchezitia se afla o
persoana a carei viata sau integritate fizica este pusa in pericol;
c) daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii..
(15) In cazul in care in spatiul unde urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio
persoana, aceasta se efectueaza in prezenta unui martor asistent.
(16) In cazurile prevazute la alin. (14) si (15), copia mandatului de perchezitie se inmaneaza
de indata ce este posibil.
(17) Organele judiciare care efectueaza perchezitia pot folosi forta, in mod adecvat si
proportional, pentru a patrunde intr-un domiciliu:
a) daca exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenta armata sau alte tipuri de violenta
ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b) in cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile organelor
judiciare de a patrunde in domiciliu.
(18) Este interzisa efectuarea in acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale in
aceeasi cauza, care prin natura lor impiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la
efectuarea acesteia, cu exceptia situatiei in care se desfasoara, in aceeasi cauza, simultan mai
multe perchezitii.
(19) Locul in care se desfasoara perchezitia, precum si persoanele sau obiectele gasite pe
parcursul perchezitionarii pot fi fotografiate ori inregistrate audiovideo.
(20) Inregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de
perchezitie si fac parte integranta din acesta.
ART. 160
Identificarea si pastrarea obiectelor
(1) Dupa identificare, obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate
si persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre
neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
(2) Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se
impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil impreuna, dupa care se aplica sigilii.
(3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasa in pastrarea celui la care se afla sau a unui
custode. Persoanei careia i se lasa spre pastrare obiectele i se pune in vedere ca are obligatia de
a le pastra si conserva, precum si de a le pune la dispozitia organelor de urmarire penala, la
cererea acestora, sub sanctiunea prevazuta la art. 275 din Codul penal.
(4) Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una dintre probe se lasa
celui de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, uneia dintre persoanele prevazute la art. 159 alin.
(11).
ART. 161
Procesul-verbal de perchezitie
(1) Activitatile desfasurate cu ocazia efectuarii perchezitiei sunt consemnate intr-un proces-
verbal.
(2) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
a) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;
b) numarul si data mandatului de perchezitie;
c) locul unde este incheiat;
d) data si ora la care a inceput si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu
mentionarea oricarei intreruperi intervenite;
e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea
perchezitiei, cu mentionarea calitatii acestora;
f) efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezitia cu privire la dreptul de a
contacta un avocat care sa participe la perchezitie;
g) descrierea amanuntita a locului si conditiilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele
infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a
putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile in care suspectul sau inculpatul a
fost prins;
h) obiectiile si explicatiile persoanelor care au participat la efectuarea perchezitiei, precum si
mentiunile referitoare la inregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;
i) mentiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pastrare;
j) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
(3) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, de
persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia, daca a fost prezent, precum si de
persoanele aratate la alin. (2) lit. e). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa
semneze, se face mentiune despre aceasta, precum si despre motivele imposibilitatii sau
refuzului de a semna.
(4) O copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care
s-au ridicat obiectele si inscrisurile ori uneia dintre persoanele prevazute la art. 159 alin. (5) sau
(6) care au participat la perchezitie.
ART. 162
Masurile privind obiectele ori inscrisurile ridicate
(1) Obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sunt atasate la dosar
sau pastrate in alt mod, iar urmele savarsirii infractiunii se ridica si sunt conservate.
(2) Obiectele, inscrisurile si urmele ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate.
Fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala si se ataseaza la dosar.
(3) Mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta
de judecata la care se gaseste dosarul, pana la solutionarea definitiva a cauzei.
(4) Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin, cu exceptia
celor care sunt supuse confiscarii, in conditiile legii.
(5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, in conditiile
legii, pot fi restituite, chiar inainte de solutionarea definitiva a procesului, persoanei careia ii
apartin, in afara de cazul cand prin aceasta restituire s-ar putea stanjeni aflarea adevarului.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere persoanei careia i-au fost
restituite obiectele ca este obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei.
ART. 163
Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea prevazute la art. 252 alin. (2)
si daca nu sunt restituite, se conserva sau se valorifica potrivit prevederilor art. 252.
ART. 164
Dispozitii speciale privind perchezitiile efectuate la o autoritate publica, institutie publica sau
la alte persoane juridice de drept public
Perchezitia la o autoritate publica, institutie publica sau la alte persoane juridice de drept
public se efectueaza potrivit prevederilor prezentei sectiuni, dupa cum urmeaza:
a) organul judiciar se legitimeaza si inmaneaza o copie a mandatului de perchezitie
reprezentantului autoritatii, institutiei sau persoanei juridice de drept public;
b) perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului autoritatii, institutiei sau persoanei
juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplina de exercitiu;
c) o copie de pe procesul-verbal de perchezitie se lasa reprezentantului autoritatii, institutiei
sau persoanei juridice de drept public.

SECTIUNEA a 2-a Alte forme de perchezitie

ART. 165
Cazurile si conditiile in care se efectueaza perchezitia corporala
 (1) Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane, a cavitatii
bucale, a nasului, a urechilor, a parului, a imbracamintei, a obiectelor pe care o persoana le are
asupra sa sau sub controlul sau, la momentul efectuarii perchezitiei.
(2) In cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea unei perchezitii
corporale vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta
importanta pentru aflarea adevarului in cauza, organele judiciare sau orice autoritate cu atributii
in asigurarea ordinii si securitatii publice procedeaza la efectuarea acesteia.
ART. 166
Efectuarea perchezitiei corporale
(1) Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa fie efectuata cu respectarea
demnitatii umane.
(2) Perchezitia se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata.
(3) Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei perchezitionate i se solicita predarea de
bunavoie a obiectelor cautate. Daca obiectele cautate sunt predate, nu se mai efectueaza
perchezitia, cu exceptia cazului cand se considera util sa se procedeze la aceasta, pentru
cautarea altor obiecte sau urme.
(4) Procesul-verbal de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) numele si prenumele persoanei perchezitionate;
b) numele, prenumele si calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
c) enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
d) locul unde este incheiat;
e) data si ora la care a inceput si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu
mentionarea oricarei intreruperi intervenite;
f) descrierea amanuntita a locului si conditiilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele
infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a
putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile in care suspectul sau inculpatul a
fost gasit.
(5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie si de
persoana perchezitionata. Daca persoana perchezitionata nu poate sau refuza sa semneze, se
face mentiune despre aceasta, precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a
semna.
(6) O copie a procesului-verbal se lasa persoanei perchezitionate.
(7) Dispozitiile art. 162 se aplica in mod corespunzator.
ART. 167
Perchezitia unui vehicul
(1) Perchezitia unui vehicul consta in examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul
sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora.
(2) Perchezitia unui vehicul se efectueaza in conditiile prevazute la art. 165 alin. (2).
(3) Prevederile art. 162, 165 si 166 se aplica in mod corespunzator.
ART. 168
Perchezitia informatica
(1) Prin perchezitie in sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se
intelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare si strangere a probelor stocate intr-un
sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor
mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute
de acestea.
 (2) In cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar
reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad
acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune efectuarea unei perchezitii
informatice, la cererea procurorului, atunci cand pentru descoperirea si strangerea probelor este
necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(3) Procurorul inainteaza cererea prin care se solicita incuviintarea efectuarii perchezitiei
informatice impreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea
procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune prin incheiere admiterea cererii, atunci cand aceasta este intemeiata,
incuviintarea efectuarii perchezitiei informatice si emite de indata mandatul de perchezitie.
(6) Incheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul si in cadrul careia trebuie efectuata activitatea
dispusa;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmeaza a fi
perchezitionat, precum si numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;.
g) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de
incuviintare a efectuarii perchezitiei informatice nu este supusa cailor de atac.
(8) In cazul in care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport
de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse intr-un
alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul
sau suportul initial, procurorul dispune de indata conservarea, copierea datelor informatice
identificate si va solicita de urgenta completarea mandatului, dispozitiile alin. (1)-(7)
aplicandu-se in mod corespunzator.
(9) In vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor
informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.
(10) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta
grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune
efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba. Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si
proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(11) Perchezitia in sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se
efectueaza in prezenta suspectului ori a inculpatului, dispozitiile art. 159 alin. (10) si (11)
aplicandu-se in mod corespunzator.
(12) Perchezitia in sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se
efectueaza de un specialist care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau din afara
acestora, in prezenta procurorului sau a organului de cercetare penala.
(13) Procesul-verbal de perchezitie informatica trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a
datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic este cercetat;
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
 c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor
informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei;
g) semnatura sau stampila persoanei care a efectuat perchezitia;
h) semnatura persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei.
(14) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica sa fie
efectuata fara ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza
perchezitia sa devina, in mod nejustificat, publice.
(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza in conditiile legii.
(16) In cursul judecatii, perchezitia informatica se dispune de catre instanta, din oficiu sau la
cererea procurorului, a partilor ori a persoanei vatamate, in cazurile prevazute la alin. (2).
Mandatul de efectuare a perchezitiei informatice dispuse de instanta se comunica procurorului,
care procedeaza potrivit alin. (8)-(15)

SECTIUNEA a 3-a Ridicarea de obiecte si inscrisuri.

ART. 169
Ridicarea de obiecte si inscrisuri
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si
inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.
ART. 170
Predarea obiectelor, inscrisurilor sau a datelor informatice
(1) In cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei
infractiuni si sunt temeiuri de a se crede ca un obiect ori un inscris poate servi ca mijloc de
proba in cauza, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune persoanei
fizice sau juridice in posesia careia se afla sa le prezinte si sa le predea, sub luare de dovada.
(2) De asemenea, in conditiile alin. (1), organul de urmarire penala sau instanta de judecata
poate dispune ca:
a) orice persoana fizica sau juridica de pe teritoriul Romaniei sa comunice anumite date
informatice aflate in posesia sau sub controlul sau, care sunt stocate intr-un sistem informatic
ori pe un suport de stocare a datelor informatice;
b) orice furnizor de retele publice de comunicatii electronice sau furnizor de servicii de
comunicatii electronice destinate publicului sa comunice anumite date referitoare la abonati,
utilizatori si la serviciile prestate, aflate in posesia sau sub controlul sau, altele decat continutul
comunicatiilor si decat cele prevazute la art. 138 alin. (1) lit. j).
(2^1) Persoanele fizice sau juridice, inclusiv furnizorii de retele publice de comunicatii
electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, au
posibilitatea sa asigure semnarea datelor solicitate in baza alin. (2), utilizand o semnatura
electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de
certificare acreditat..
(2^2) Orice persoana autorizata care transmite date solicitate in baza alin. (2) are
posibilitatea sa semneze datele transmise utilizand o semnatura electronica extinsa bazata pe un
certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat si care permite
identificarea neambigua a persoanei autorizate, aceasta asumandu-si astfel responsabilitatea in
ceea ce priveste integritatea datelor transmise.
Alin. (2^2) al art. 170 a fost introdus de pct. 113 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din
19 iulie 2013, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

(2^3) Orice persoana autorizata care primeste date solicitate in baza alin. (2) are posibilitatea
sa verifice integritatea datelor primite si sa certifice aceasta integritate prin semnarea datelor,
utilizand o semnatura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor
de servicii de certificare acreditat si care permite identificarea neambigua a persoanei
autorizate.
(2^4) Fiecare persoana care certifica datele sub semnatura electronica raspunde potrivit legii
pentru integritatea si securitatea acestor date.
(2^5) Aplicarea prevederilor alin. (2^1)-(2^4) se face cu respectarea procedurilor stabilite
prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Abrogat.
(4) Ordonanta organului de urmarire penala sau incheierea instantei trebuie sa cuprinda:
numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este obligata sa
predea obiectul, inscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, inscrisului sau a datelor
informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(5) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui
inscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(6) Daca obiectul, inscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential,
prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a
confidentialitatii.
ART. 171
Ridicarea silita de obiecte si inscrisuri
(1) Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala,
prin ordonanta, sau instanta de judecata, prin incheiere, dispune ridicarea silita. In cursul
judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului,
care ia masuri de aducere la indeplinire, prin organul de cercetare penala.
(2) Impotriva masurii dispuse potrivit alin. (1) sau a modului de aducere la indeplinire a
acesteia se poate face plangere de catre orice persoana interesata. Dispozitiile art. 250 se aplica
in mod corespunzator.

CAP. VII Expertiza si constatarea

ART. 172
Dispunerea efectuarii expertizei sau a constatarii
(1) Efectuarea unei expertize se dispune cand pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea
unor fapte ori imprejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza este necesara
si opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, in conditiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de catre organul de
urmarire penala, prin ordonanta motivata, iar in cursul judecatii se dispune de catre instanta, prin
incheiere motivata.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulata in scris, cu indicarea faptelor si
imprejurarilor supuse evaluarii si a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.
 (4) Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii de specialitate
ori de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate, in conditiile legii.
(5) Expertiza si examinarea medico-legala se efectueaza in cadrul institutiilor medico-legale.
(6) Ordonanta organului de urmarire penala sau incheierea instantei prin care se dispune
efectuarea expertizei trebuie sa indice faptele sau imprejurarile pe care expertul trebuie sa le
constate, sa le clarifice si sa le evalueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul in care
trebuie efectuata expertiza, precum si institutia ori expertii desemnati.
(7) In domeniile strict specializate, daca pentru intelegerea probelor sunt necesare anumite
cunostinte specifice sau alte asemenea cunostinte, instanta ori organul de urmarire penala poate
solicita opinia unor specialisti care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau in afara
acestora. Dispozitiile relative la audierea martorului sunt aplicabile in mod corespunzator.
(8) La efectuarea expertizei pot participa experti independenti autorizati, numiti la solicitarea
partilor sau subiectilor procesuali principali.
(9) Cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii
de fapt ori este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de
urmarire penala poate dispune prin ordonanta efectuarea unei constatari.
(10) Constatarea este efectuata de catre un specialist care functioneaza in cadrul organelor
judiciare sau din afara acestora.
(11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.
(12) Dupa finalizarea raportului de constatare, cand organul judiciar apreciaza ca este necesara
opinia unui expert sau cand concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune
efectuarea unei expertize..
ART. 173
Numirea expertului
(1) Expertul este numit prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin incheierea
instantei.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta desemneaza, de regula, un singur expert, cu
exceptia situatiilor in care, ca urmare a complexitatii expertizei, sunt necesare cunostinte
specializate din discipline distincte, situatie in care desemneaza doi sau mai multi experti.
(3) Cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un institut sau
laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experti se face de catre acea
institutie, potrivit legii.
(4) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea expertizei sa
participe un expert recomandat de acestea. In cazul in care expertiza este dispusa de instanta,
procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, institutia medico-legala, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea
expertului, poate solicita, atunci cand considera necesar, participarea specialistilor de la alte
institutii sau avizul acestora.
(6) Institutia medico-legala, institutul sau laboratorul de specialitate comunica organului
judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele expertilor desemnati.
ART. 174
Incompatibilitatea expertului
(1) Persoana aflata in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 64 nu poate
fi desemnata ca expert, iar in cazul in care a fost desemnata, hotararea judecatoreasca nu se poate
intemeia pe constatarile si concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de
cel ce il invoca.
 (2) Nu poate fi desemnata ca expert persoana care a avut aceasta calitate in aceeasi cauza, cu
exceptia situatiei in care aceasta este recomandata de parti sau de procuror.
(3) Abrogat.
(4) Dispozitiile art. 66-68 se aplica in mod corespunzator.
ART. 175
Drepturile si obligatiile expertului
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleasi motive pentru care
martorul poate refuza depunerea marturiei.
(2) Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea
expertizei.
(3) Expertul poate cere lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu
privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lamuriri partilor si subiectilor procesuali principali, cu incuviintarea si
in conditiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusa in vederea efectuarii
expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui sa le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea
expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de catre organele judiciare in functie de natura si
complexitatea cauzei si de cheltuielile suportate sau care urmeaza a fi suportate de catre expert.
Daca expertiza este efectuata de institutia medico-legala ori institutul sau laboratorul de
specialitate, costul expertizei este stabilit in conditiile prevazute de legea speciala.
(6) Expertul poate beneficia si de masuri de protectie, in conditiile prevazute la art. 125.
(7) Expertul are obligatia de a se prezenta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei
de judecata ori de cate ori este chemat si de a-si intocmi raportul de expertiza cu respectarea
termenului-limita stabilit in ordonanta organului de urmarire penala sau in incheierea instantei.
Termenul-limita din ordonanta sau incheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru
motive intemeiate, fara ca prelungirea totala acordata sa fie mai mare de 6 luni.
(8) Intarzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi
judiciare, precum si raspunderea civila a expertului sau a institutiei desemnate sa o efectueze
pentru prejudiciile cauzate.
ART. 176
Inlocuirea expertului
(1) Expertul poate fi inlocuit daca refuza sau, in mod nejustificat, nu finalizeaza raportul de
expertiza pana la termenul fixat.
(2) Inlocuirea se dispune prin ordonanta de catre organul de urmarire penala sau prin incheiere
de catre instanta, dupa citarea expertului, si se comunica asociatiei sau corpului profesional de
care apartine acesta.
(3) Expertul este, de asemenea, inlocuit cand este admisa declaratia sa de abtinere sau cererea
de recuzare ori in cazul in care se afla in imposibilitate obiectiva de a efectua sau finaliza
expertiza.
(4) Expertul inlocuit trebuie, sub sanctiunea prevazuta la art. 283 alin. (4), sa puna de indata la
dispozitia organului judiciar toate actele sau obiectele incredintate, precum si observatiile cu
privire la activitatile desfasurate pana la momentul inlocuirii sale.
ART. 177
Procedura efectuarii expertizei
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei
expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum
si expertul, daca acesta a fost desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali
principali si a expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li
se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere
modificarea sau completarea lor. De asemenea, dupa caz, sunt indicate expertului obiectele pe
care urmeaza sa le analizeze.
(3) Expertul este instiintat cu privire la faptul ca are obligatia de a analiza obiectul expertizei,
de a indica cu exactitate orice observatie sau constatare si de a expune o opinie impartiala cu
privire la faptele sau imprejurarile evaluate, in conformitate cu regulile stiintei si expertizei
profesionale.
(4) Partile si subiectii procesuali principali sunt incunostintati ca au dreptul sa ceara numirea
cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti, de subiectii procesuali principali si
expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in
care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-l totodata daca la efectuarea acesteia
urmeaza sa participe partile sau subiectii procesuali principali.
(6) Atunci cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un
laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile
dispozitiile art. 173 alin. (3), nefiind necesara prezenta expertului in fata organului judiciar.
ART. 178
Raportul de expertiza
(1) Dupa efectuarea expertizei, constatarile, clarificarile, evaluarile si opinia expertului sunt
consemnate intr-un raport.
(2) Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza.
Opiniile separate se motiveaza in acelasi raport.
(3) Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
(4) Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, in care se arata organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data
cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, obiectivele la care expertul
urmeaza sa raspunda, data la care a fost efectuata, materialul pe baza caruia expertiza a fost
efectuata, dovada incunostintarii partilor, daca au participat la aceasta si au dat explicatii in
cursul expertizei, data intocmirii raportului de expertiza;
b) partea expozitiva prin care sunt descrise operatiile de efectuare a expertizei, metodele,
programele si echipamentele utilizate;
c) concluziile, prin care se raspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum si
orice alte precizari si constatari rezultate din efectuarea expertizei, in legatura cu obiectivele
expertizei.
(5) In situatia in care expertiza a fost efectuata in lipsa partilor ori a subiectilor procesuali
principali, acestia sau avocatul lor sunt incunostintati cu privire la intocmirea raportului de
expertiza si cu privire la dreptul la studierea raportului.
ART. 179
Audierea expertului
(1) In cursul urmaririi penale sau al judecatii, expertul poate fi audiat de organul de urmarire
penala sau de instanta, la cererea procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali sau
din oficiu, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara pentru lamurirea
constatarilor sau concluziilor expertului.
 (2) Daca expertiza a fost efectuata de o institutie medico-legala, institut sau laborator de
specialitate, institutia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea
expertizei, ce urmeaza a fi audiat de catre organul de urmarire penala sau de instanta.
(3) Audierea expertului se efectueaza potrivit dispozitiilor privitoare la audierea martorilor.
ART. 180
Suplimentul de expertiza
(1) Cand organul de urmarire penala sau instanta constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza
nu este completa, iar aceasta deficienta nu poate fi suplinita prin audierea expertului, dispune
efectuarea unui supliment de expertiza de catre acelasi expert. Cand nu este posibila desemnarea
aceluiasi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de catre un alt expert.
(2) Cand expertiza a fost efectuata in cadrul institutiei medico-legale, unui institut sau
laborator de specialitate, organul de urmarire penala sau instanta se adreseaza institutiei
respective in vederea efectuarii suplimentului de expertiza.
ART. 181
Efectuarea unei noi expertize
(1) Organul de urmarire penala sau instanta dispune efectuarea unei noi expertize atunci cand
concluziile raportului de expertiza sunt neclare sau contradictorii ori intre continutul si
concluziile raportului de expertiza exista contradictii, iar aceste deficiente nu pot fi inlaturate
prin audierea expertului.
(2) Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi
expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie, in conditiile
legii.
ART. 181^1
Obiectul constatarii si raportul de constatare
(1) Organul de urmarire penala stabileste prin ordonanta obiectul constatarii, intrebarile la care
trebuie sa raspunda specialistul si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
(2) Raportul de constatare cuprinde descrierea operatiilor efectuate de specialist, a metodelor,
programelor si echipamentelor utilizate si concluziile constatarii.
ART. 182
Lamuririle cerute la institutul de emisiune
In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda ori de alte valori, organul de
urmarire penala sau instanta poate cere lamuriri institutului de emisiune.
ART. 183
Prezentarea scriptelor de comparatie
(1) In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta
de judecata poate dispune sa fie prezentate scripte de comparatie.
(2) Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt obligate a le elibera.
(3) Daca scriptele se gasesc la o persoana, organul de urmarire penala sau instanta ii pune in
vedere sa le prezinte.
(4) Scriptele se introduc intr-un plic sigilat care se vizeaza de organul de urmarire penala sau
de presedintele completului de judecata si se semneaza de acela care le prezinta.
(5) Organul de urmarire penala ori instanta poate solicita suspectului sau inculpatului sa
prezinte o piesa scrisa cu mana sa ori sa scrie dupa dictare.
(6) Daca suspectul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal. Refuzul de a se
conforma solicitarii organului de urmarire penala sau instantei nu poate fi interpretat in
defavoarea suspectului sau inculpatului.
 ART. 184
Expertiza medico-legala psihiatrica
(1) In cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 si 16 ani, in cazul uciderii sau
vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci cand organul de
urmarire penala sau instanta are o indoiala asupra discernamantului suspectului ori inculpatului
in momentul savarsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize
medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodata termenul de prezentare in vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza in cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita
potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamantului scris al
persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat, in prezenta unui avocat ales sau din oficiu,
in fata organului judiciar, iar in cazul minorului, si in prezenta ocrotitorului legal.
(4) In cazul in care suspectul sau inculpatul refuza in cursul urmaririi penale efectuarea
expertizei ori nu se prezinta in vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, organul
de cercetare penala sesizeaza procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati in vederea
emiterii unui mandat de aducere in scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica.
Dispozitiile art. 265 alin. (4)-(9) se aplica in mod corespunzator.
(5) In cazul in care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea
medicala a suspectului sau a inculpatului intr-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza
internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la
necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) In cursul urmaririi penale, procurorul, daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale
este intemeiata, poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni
competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia
in a carei circumscriptie se afla locul de internare ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care a intocmit propunerea luarea masurii internarii nevoluntare, pentru maximum 30
de zile, in vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa
caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, incadrarea juridica,
denumirea infractiunii; faptele si imprejurarile din care rezulta indoiala asupra discernamantului
suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul
suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a
proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea impreuna cu dosarul cauzei se prezinta
judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a
masurii internarii nevoluntare, in cel mult 3 zile de la data sesizarii, avand obligatia de a-l cita pe
suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului, precum si
avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul
cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai in prezenta
suspectului sau inculpatului, in afara de cazul cand acesta este disparut, se sustrage sau cand din
cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori
inculpatului este obligatorie.
(11) In cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, incheierea judecatorului trebuie sa
cuprinda:
 a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, incadrarea juridica si
denumirea infractiunii;
c) faptele si imprejurarile din care rezulta indoiala asupra starii psihice a suspectului sau
inculpatului;
d) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare in vederea efectuarii expertizei
medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit;
e) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in
limba pe care o intelege, motivele internarii, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla in stare de detinere,
judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura
internarii si dispune transferul arestatului intr-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) Impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la
judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau
de procuror in termen de 24 de ore de la pronuntare. Contestatia impotriva incheierii prin care se
dispune internarea nevoluntara nu suspenda executarea.
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat impotriva incheierii prin care s-a dispus
internarea nevoluntara se solutioneaza in termen de 3 zile de la data inregistrarii acesteia si nu
este suspensiva de executare.
(16) In vederea solutionarii contestatiei formulate de procuror, judecatorul de la instanta
ierarhic superioara dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau
numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(17) In vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, judecatorul de la
instanta ierarhic superioara comunica acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea
contestatiei si le acorda posibilitatea de a depune observatii scrise pana la acea data, in afara de
cazul cand apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si
formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a
contestatiei.
(18) In cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta
ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si externarea, daca este cazul, de
indata, a suspectului sau inculpatului, daca acesta nu este detinut sau arestat chiar si in alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea
contestatiei. Daca incheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie,
acesta restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de
contestatie.
(20) In cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta in
vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea
procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere in conditiile art. 265.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta in cursul judecatii la propunerea
comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6)-(19) se aplica in mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau in cazul schimbarii ulterioare a
locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, presedintele completului de
judecata care a dispus masura incunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un
membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum
si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului
internarii.
(23) Hotararea prin care dispune internarea nevoluntara se pune in executare de procuror prin
intermediul organelor de politie.
(24) In cazul in care suspectul sau inculpatul se afla in stare de detinere, judecatorul de
drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii intr-o institutie de specialitate in
vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de indata, administratia
locului de detinere sau arestare despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice
poate fi prelungita o singura data, pe o durata de cel mult 30 de zile. Comisia de expertiza
medico-legala psihiatrica sesizeaza procurorul sau, dupa caz, instanta asupra necesitatii
prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile inainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa
contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe
parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este
necesara prelungirea. Dispozitiile alin. (6)-(24) se aplica in mod corespunzator.
(26) In cazul in care inainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta
nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sau persoana internata
sesizeaza de indata organul care a dispus masura, in vederea revocarii acesteia. Sesizarea se
solutioneaza de urgenta, in camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa audierea
avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Incheierea pronuntata de judecatorul de
drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca in cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt
indeplinite conditiile prevazute la art. 247, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica
sesizeaza organele judiciare in vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale
provizorii.
(28) Perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in
vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, in conditiile art. 72 din
Codul penal.
ART. 185
Autopsia medico-legala
(1) Autopsia medico-legala se dispune de catre organul de urmarire penala sau de catre
instanta de judecata, in caz de moarte violenta ori cand aceasta este suspecta de a fi violenta sau
cand nu se cunoaste cauza mortii ori exista o suspiciune rezonabila ca decesul a fost cauzat direct
sau indirect printr-o infractiune ori in legatura cu comiterea unei infractiuni. In cazul in care
corpul victimei a fost inhumat, este dispusa exhumarea pentru examinarea cadavrului prin
autopsie.
(2) Procurorul dispune de indata efectuarea unei autopsii medico-legale daca decesul s-a
produs in perioada in care persoana se afla in custodia politiei, a Administratiei Nationale a
Penitenciarelor, in timpul internarii medicale nevoluntare sau in cazul oricarui deces care ridica
suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, a aplicarii torturii sau a oricarui tratament inuman.
(3) Pentru a constata daca exista motive pentru a efectua autopsia medico-legala, organul de
urmarire penala sau instanta de judecata poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaza in cadrul institutiei medico-legale, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptati si specialisti din alte domenii
medicale, in vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu exceptia
medicului care a tratat persoana decedata.
 (6) Cu ocazia efectuarii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru
stabilirea identitatii, inclusiv prelevarea de probe biologice in vederea stabilirii profilului genetic
judiciar.
(7) Organul de urmarire penala trebuie sa incunostinteze un membru de familie despre data
autopsiei si despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care sa asiste la
efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia intocmeste un raport de expertiza, care cuprinde
constatarile si concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, daca identitatea nu este
cunoscuta;
b) felul mortii;
c) cauza medicala a mortii;
d) existenta leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului
vulnerant si legatura de cauzalitate dintre leziunile traumatice si deces;
e) rezultatele investigatiilor de laborator efectuate asupra probelor biologice prelevate de la
cadavru si a substantelor suspecte descoperite;
f) urmele biologice gasite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabila a mortii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lamurirea imprejurarilor producerii mortii.
ART. 186
Exhumarea
(1) Exhumarea poate fi dispusa de catre procuror sau de catre instanta de judecata in vederea
stabilirii felului si cauzei mortii, a identificarii cadavrului sau pentru stabilirea oricaror elemente
necesare solutionarii cauzei.
(2) Exhumarea se face in prezenta organului de urmarire penala.
(3) Dispozitiile art. 185 alin. (4)-(8) se aplica in mod corespunzator.
ART. 187
Autopsia medico-legala a fetusului sau a nou-nascutului
(1) Autopsia medico-legala a unui fetus se dispune pentru a se stabili varsta intrauterina,
capacitatea de supravietuire extrauterina, felul si cauza mortii, precum si pentru stabilirea
filiatiei, cand este cazul.
(2) Autopsia medico-legala a unui nou-nascut se dispune pentru a se stabili daca copilul a fost
nascut viu, viabilitatea, durata supravietuirii extrauterine, felul si cauza medicala a mortii, data
mortii, daca i s-au acordat ingrijiri medicale dupa nastere, precum si pentru stabilirea filiatiei,
cand este cazul.
ART. 188
Expertiza toxicologica
(1) In cazul in care exista o suspiciune cu privire la producerea unei intoxicatii, se dispune
efectuarea unei expertize toxicologice.
(2) Produsele considerate suspecte ca ar fi determinat intoxicatia sunt trimise institutiei
medico-legale sau unei alte institutii specializate.
(3) Concluziile expertizei toxicologice cuprind constatari de specialitate cu privire la tipul
substantei toxice, cantitatea, calea de administrare, precum si consecintele posibile ale substantei
descoperite, cat si alte elemente care sa ajute la stabilirea adevarului.
ART. 189
Examinarea medico-legala a persoanei
 (1) Examinarea medico-legala a persoanei in vederea constatarii urmelor si a consecintelor
unei infractiuni se efectueaza conform legii speciale.
(2) Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legala intocmeste un certificat medico-
legal sau, dupa caz, un raport de expertiza.
(3) Constatarea leziunilor traumatice este efectuata, de regula, printr-o examinare fizica. In
cazul in care nu este posibila sau necesara examinarea fizica, expertiza este efectuata in baza
documentatiei medicale puse la dispozitia expertului.
(4) Raportul de expertiza sau certificatul medico-legal trebuie sa cuprinda: descrierea
leziunilor traumatice, precum si opinia expertului cu privire la natura si gravitatea leziunilor,
mecanismul si data producerii acestora, urmarile pe care acestea le-au produs.
ART. 190
Examinarea fizica
(1) Examinarea fizica a unei persoane presupune examinarea externa si interna a corpului
acesteia, precum si prelevarea de probe biologice. Organul de urmarire penala trebuie sa solicite,
in prealabil, consimtamantul scris al persoanei care urmeaza a fi examinata. In cazul persoanelor
lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamantul la examinarea fizica este solicitat
reprezentantului legal, iar in cazul celor cu capacitate restransa de exercitiu, consimtamantul
scris al acestora trebuie exprimat in prezenta ocrotitorilor legali.
(2) In lipsa consimtamantului scris al persoanei care urmeaza a fi examinata, al
reprezentantului legal ori a incuviintarii din partea ocrotitorului legal, judecatorul de drepturi si
libertati dispune, prin incheiere, la cererea motivata a procurorului, examinarea fizica a
persoanei, daca aceasta masura este necesara pentru stabilirea unor fapte sau imprejurari care sa
asigure buna desfasurare a urmaririi penale ori pentru a se determina daca o anumita urma sau
consecinta a infractiunii poate fi gasita pe corpul sau in interiorul corpului acesteia.
(3) Cererea organului de urmarire penala trebuie sa cuprinda: numele persoanei a carei
examinare fizica este ceruta, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (2), modalitatea
in care examinarea fizica urmeaza a fi efectuata, infractiunea de care este acuzat suspectul sau
inculpatul.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza cererea de efectuare a examinarii fizice in
camera de consiliu, prin incheiere ce nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) In cazul in care persoana examinata isi exprima in scris consimtamantul sau in cazul in
care exista urgenta, iar obtinerea autorizarii judecatorului in conditiile alin. (4) ar conduce la o
intarziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, organul de
urmarire penala poate dispune, prin ordonanta, efectuarea examinarii fizice. Ordonanta organului
de urmarire penala, precum si procesul-verbal in care sunt consemnate activitatile desfasurate cu
ocazia examinarii fizice sunt inaintate de indata judecatorului de drepturi si libertati. In cazul in
care judecatorul constata ca au fost respectate conditiile prevazute la alin. (2), dispune, prin
incheiere motivata, validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala.
Incalcarea de catre organele de urmarire penala a conditiilor prevazute la alin. (2) atrage
excluderea probelor obtinute prin examinarea fizica.
----------
Alin. (5) al art. 190 a fost modificat de pct. 125 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din
19 iulie 2013, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

(6) Validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala se efectueaza potrivit
alin. (4).
 (7) Examinarea fizica interna a corpului unei persoane sau recoltarea de probe biologice
trebuie efectuata de un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de
specialitate, cu respectarea vietii private si a demnitatii umane. Examinarea fizica interna a
minorului care nu a implinit 14 ani se poate face in prezenta unuia dintre parinti, la solicitarea
parintelui. Recoltarea prin metode noninvazive de probe biologice in vederea efectuarii
expertizei genetice judiciare se poate efectua si de catre personalul de specialitate al Politiei
Romane.
(8) In cazul conducerii unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor
alcoolice sau a altor substante, recoltarea de probe biologice se efectueaza din dispozitia
organelor de constatare si cu consimtamantul celui supus examinarii, de catre un medic, asistent
medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, in cel mai scurt timp, intr-o
institutie medicala, in conditiile stabilite de legile speciale
(9) Activitatile efectuate cu ocazia examinarii fizice sunt consemnate de organele de urmarire
penala intr-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda: numele si prenumele organului de urmarire
penala care il incheie, ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost
incheiat, data, ora la care a inceput si ora la care s-a terminat activitatea, numele si prenumele
persoanei examinate, natura examinarii fizice, descrierea activitatilor desfasurate, lista probelor
recoltate in urma examinarii fizice.
(10) Rezultatele obtinute din analiza probelor biologice pot fi folosite si in alta cauza penala,
daca servesc la aflarea adevarului.
(11) Probele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt
conservate si pastrate in institutia unde au fost prelucrate, pe o perioada de cel putin 10 ani de la
epuizarea cailor ordinare de atac ale hotararii judecatoresti.
ART. 191
Expertiza genetica judiciara
(1) Expertiza genetica judiciara se poate dispune de catre organul de urmarire penala, prin
ordonanta, in cursul urmaririi penale, sau de instanta, prin incheiere, in cursul judecatii, cu
privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost gasite ori
ridicate.
(2) Expertiza genetica judiciara se efectueaza in cadrul institutiilor medico-legale, al unei
institutii ori unui laborator de specialitate sau al oricarei alte institutii de specialitate certificate si
acreditate in acest tip de analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinarii corporale pot fi folosite numai la
identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obtinut in conditiile alin. (3) poate fi folosit si in alta cauza penala,
daca serveste la aflarea adevarului
(5) Datele obtinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale si sunt
protejate conform legii.

CAP. VIII Cercetarea locului faptei si reconstituirea

ART. 192
Cercetarea la fata locului
(1) Cercetarea la fata locului se dispune de catre organul de urmarire penala, iar in cursul
judecatii de catre instanta de judecata, atunci cand este necesara constatarea directa in scopul
determinarii sau clarificarii unor imprejurari de fapt ce prezinta importanta pentru stabilirea
adevarului, precum si ori de cate ori exista suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla
ori care vin la locul unde se efectueaza cercetarea sa comunice intre ele sau cu alte persoane.
ART. 193
Reconstituirea
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru
verificarea si precizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili imprejurari de fapt
ce prezinta importanta pentru solutionarea cauzei, poate sa procedeze la reconstituirea, in
intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care s-a comis fapta.
(2) Organele judiciare procedeaza la reconstituirea activitatilor sau a situatiilor, avand in
vedere imprejurarile in care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. In cazul in care
declaratiile martorilor, ale partilor sau ale subiectilor procesuali principali cu privire la
activitatile sau situatiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuata
separat pentru fiecare varianta a desfasurarii faptei descrise de acestia.
(3) Cand suspectul sau inculpatul se afla in vreuna din situatiile prevazute la art. 90,
reconstituirea se face in prezenta acestuia, asistat de aparator. Atunci cand suspectul sau
inculpatul nu poate sau refuza sa participe la reconstituire, aceasta se efectueaza cu participarea
altei persoane.
(4) Reconstituirea trebuie sa fie efectuata astfel incat sa nu fie incalcata legea sau ordinea
publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice si sa nu fie pusa in pericol viata sau sanatatea
persoanelor.
ART. 194
Prezenta altor persoane la cercetarea la fata locului si la reconstituire
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune prezenta medicului legist
sau a oricaror persoane a caror prezenta o considera necesara.
ART. 195
Procesul-verbal de cercetare la fata locului sau de reconstituire.
(1) Despre efectuarea cercetarii la fata locului sau a reconstituirii se incheie un proces-verbal,
care trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute la art. 199, urmatoarele:
a) indicarea ordonantei sau a incheierii prin care s-a dispus masura;
b) numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea in care acestea participa;
c) numele si prenumele suspectului sau inculpatului, daca este cazul;
d) descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor
ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate
cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective. In cazul reconstituirii se consemneaza
amanuntit si desfasurarea reconstituirii.
(2) In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii ori alte asemenea lucrari, care se
anexeaza la procesul-verbal.
(3) Activitatea desfasurata si constatarile expertului se consemneaza in procesulverbal.
(4) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de catre cel care il incheie si
de catre persoanele care au participat la cercetare sau reconstituire. Daca vreuna dintre aceste
persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul-verbal, se face mentiune despre aceasta,
precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.

CAP. IX Fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor

persoane
 ART. 196
Fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane
(1) Organele de urmarire penala pot dispune fotografierea si luarea amprentelor suspectului,
inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care exista o suspiciune ca au legatura cu fapta
comisa sau ca au fost prezente la locul faptei, chiar si in lipsa consimtamantului acestora.
(2) Organul de urmarire penala poate autoriza sa se dea publicitatii fotografia unei persoane,
cand aceasta masura este necesara pentru stabilirea identitatii persoanei sau in alte cazuri in
care publicarea fotografiei prezinta importanta pentru buna desfasurare a urmaririi penale.
(3) Daca este necesara identificarea amprentelor ce au fost gasite pe anumite obiecte sau a
persoanelor care pot fi puse in legatura cu fapta ori locul comiterii faptei, organele de urmarire
penala pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se presupune ca au intrat in
contact cu acele obiecte, respectiv fotografierea acelora despre care se presupune ca au avut
legatura cu fapta comisa sau au fost prezente la locul faptei.

CAP. X Mijloace materiale de proba

ART. 197
Obiectele ca mijloace de proba
(1) Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care
pot servi la aflarea adevarului sunt mijloace materiale de proba.
(2) Sunt corpuri delicte mijloacele materiale de proba care au fost folosite sau au fost destinate
sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.

CAP. XI

ART. 198
Mijloacele de proba scrise
(1) Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca, din continutul lor, rezulta fapte sau
imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
(2) Procesul-verbal ce cuprinde constatarile personale ale organului de urmarire penala sau ale
instantei de judecata este mijloc de proba. Procesele-verbale intocmite de organele prevazute la
art. 61 alin. (1) lit. a)-c) constituie acte de sesizare a organului de urmarire penala si nu au
valoarea unor constatari de specialitate in procesul penal.
ART. 199
Cuprinsul si forma procesului-verbal
(1) Procesul-verbal cuprinde:
a) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;
b) locul unde este incheiat;
c) data la care s-a incheiat procesul-verbal;
d) data si ora la care a inceput si s-a sfarsit activitatea consemnata in procesulverbal;
e) numele, prenumele, codul numeric personal si adresa persoanelor ce au fost prezente la
intocmirea procesului-verbal, cu mentionarea calitatii acestora;
f) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;
g) numele, prenumele, codul numeric personal si adresa persoanelor la care se refera procesul-
verbal, obiectiile si explicatiile acestora;
h) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
 (2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum
si de persoanele aratate la lit. e) si g). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa
semneze, se face mentiune despre aceasta, precum si despre motivele imposibilitatii ori refuzului
de a semna.
ART. 200
Comisia rogatorie
(1) Cand un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un
martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze
orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante,
care are posibilitatea sa le efectueze.
(2) Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de
probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma
obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale in grad.
(4) Ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate
lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar in cazul cand urmeaza
sa fie ascultata o persoana, se vor arata si intrebarile ce trebuie sa i se puna.
(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie
poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul ascultarii.
(6) Cand comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula in fata
acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(7) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(8) Cand inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune
desemnarea unui avocat din oficiu, care il va reprezenta, in absenta avocatului ales.
ART. 201
Delegarea
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in conditiile aratate la
art. 200 alin. (1) si (2), efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data
numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.
(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator si in caz de
delegare.
TITLUL V Masurile preventive si alte masuri procesuale
CAP. I Masurile preventive
SECTIUNEA 1 Dispozitii generale

ART. 202
Scopul, conditiile generale de aplicare si categoriile masurilor preventive
(1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta
suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul
asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a
inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte
infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca
exista o cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse
persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea
acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.
ART. 203
Organul judiciar competent si actul prin care se dispune asupra masurilor preventive
(1) Masura preventiva prevazuta la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luata fata de suspect sau
inculpat de catre organul de cercetare penala sau de catre procuror, numai in cursul urmaririi
penale.
(2) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c) pot fi luate fata de inculpat, in
cursul urmaririi penale, de catre procuror si de catre judecatorul de drepturi si libertati, in
procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul
judecatii, de catre instanta de judecata.
(3) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. d) si e) pot fi luate fata de inculpat, in
cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, in procedura de camera
preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta
de judecata.
(4) Organul de cercetare penala si procurorul dispun asupra masurilor preventive prin
ordonanta motivata.
(5) In cursul urmaririi penale si al procedurii de camera preliminara, cererile, propunerile,
plangerile si contestatiile privitoare la masurile preventive se solutioneaza in camera de consiliu,
prin incheiere motivata, care se pronunta in camera de consiliu.
(6) In cursul judecatii, instanta de judecata se pronunta asupra masurilor preventive prin
incheiere motivata.
(7) Incheierile pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera
preliminara sau de instanta de judecata se comunica inculpatului si procurorului care au lipsit de
la pronuntare.
ART. 204
Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul
urmaririi penale
(1) Impotriva incheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati dispune asupra masurilor
preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la
pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si
libertati care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei,
judecatorului de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara, in termen de 48 de ore de
la inregistrare.
(2) Contestatiile impotriva incheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati de la Inalta
Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive se solutioneaza de un complet
compus din judecatori de drepturi si libertati de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile
prezentului articol aplicandu-se in mod corespunzator.
(3) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei
masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de
executare.
 (4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea
propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea
unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei
masurii preventive dispuse anterior.
(6) In vederea solutionarii contestatiei, inculpatul se citeaza.
(7) Solutionarea contestatiei se face in prezenta inculpatului, in afara de cazul cand acesta
lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta
majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(8) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un
avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) In cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii arestarii preventive a
inculpatului, dispozitiile art. 226 se aplica in mod corespunzator. In cazul admiterii contestatiei
formulate de procuror si dispunerii prelungirii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art.
236 alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator.
(11) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, se poate dispune luarea uneia dintre
masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
(12) In cazul admiterii contestatiei formulate de inculpat impotriva incheierii prin care s-a
dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, se poate dispune, in conditiile
prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a masurii preventive ori,
dupa caz, inlocuirea acesteia cu o alta masura preventiva mai usoara si, dupa caz, punerea de
indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(13) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la solutionarea
contestatiei.
(14) Daca incheierea judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta nu este atacata
cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului in termen de 48 de ore de la expirarea
termenului de contestatie.
ART. 205
Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in
procedura camerei preliminare
(1) Impotriva incheierilor prin care judecatorul de camera preliminara dispune asupra
masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de
la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de camera
preliminara care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei,
judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara, in termen de 48 de ore de
la inregistrare.
(2) Contestatiile impotriva incheierilor prin care judecatorul de camera preliminara de la Inalta
Curte de Casatie si Justitie dispune in procedura camerei preliminare asupra masurilor preventive
se solutioneaza de un alt complet al aceleiasi instante, in conditiile legii.
(3) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei
masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de
executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea unei
masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se
solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) In vederea solutionarii contestatiei, inculpatul se citeaza.
(7) Solutionarea contestatiei se face in prezenta inculpatului, in afara de cazul cand acesta
lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta
majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(8) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un
avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, odata cu solutionarea contestatiei se
poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau
majorarea cuantumului cautiunii.
ART. 206
Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul
judecatii
(1) Impotriva incheierilor prin care instanta dispune asupra masurilor preventive inculpatul si
procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la
comunicare. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza,
impreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la
inregistrare.
(2) Incheierile prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive
pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia se solutioneaza in sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea
inculpatului.
(4) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei
masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de
executare.
(5) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(6) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea unei
masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se
solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(7) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, instanta poate dispune luarea uneia dintre
masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
ART. 207
Verificarea masurilor preventive in procedura de camera preliminara
(1) Cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o
masura preventiva, rechizitoriul, impreuna cu dosarul cauzei, se inainteaza judecatorului de
camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei
acesteia.
(2) In termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica
din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu
citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplica in mod corespunzator.
(4) Cand constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri
noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere
mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Cand constata ca au incetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii
arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori in cazul in care au aparut
imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, judecatorul de camera
preliminara dispune prin incheiere revocarea acesteia si punerea in libertate a inculpatului, daca
nu este arestat in alta cauza.
(6) In tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din
oficiu, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au
determinat luarea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu sau daca au
aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile alin. (2)-(5) se aplica
in mod corespunzator.
ART. 208
Verificarea masurilor preventive in cursul judecatii
(1) Judecatorul de camera preliminara inainteaza dosarul instantei de judecata cu cel putin 5
zile inainte de expirarea masurii preventive.
(2) Instanta de judecata verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea,
prelungirea sau mentinerea masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea
inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplica in mod corespunzator.
(4) In tot cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai
tarziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii
preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat sau daca au aparut temeiuri
noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri.

SECTIUNEA a 2-a Retinerea

ART. 209
Retinerea
(1) Organul de cercetare penala sau procurorul poate dispune retinerea, daca sunt indeplinite
conditiile prevazute la art. 202.
(2) Persoanei retinute i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege,
infractiunea de care este suspectat si motivele retinerii.
(3) Retinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. In durata retinerii nu se include
timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform
legii.
(4) Daca suspectul sau inculpatul a fost adus in fata organului de cercetare penala sau a
procurorului pentru a fi audiat, in baza unui mandat de aducere legal emis, in termenul prevazut
la alin. (3) nu se include perioada cat suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea acelui mandat.
(5) Masura retinerii poate fi luata numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, in
prezenta avocatului ales ori numit din oficiu.
(6) Inainte de audiere, organul de cercetare penala ori procurorul este obligat sa aduca la
cunostinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit
din oficiu si dreptul de a nu face nicio declaratie, cu exceptia furnizarii de informatii referitoare
la identitatea sa, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.
(7) Suspectul sau inculpatul retinut are dreptul de a-si incunostinta personal avocatul ales sau
de a solicita organului de cercetare penala ori procurorului sa il incunostinteze pe acesta. Modul
de realizare a incunostintarii se consemneaza intr-un proces-verbal. Persoanei retinute nu i se
poate refuza exercitarea dreptului de a face personal incunostintarea decat pentru motive
temeinice, care vor fi consemnate in procesul-verbal.
(8) Avocatul ales are obligatia de a se prezenta la sediul organului judiciar in termen de cel
mult doua ore de la incunostintare. In caz de neprezentare a avocatului ales, organul de cercetare
penala sau procurorul numeste un avocat din oficiu.
(9) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, in
conditii care sa asigure confidentialitatea.
(10) Retinerea se dispune de organul de cercetare penala sau de procuror prin ordonanta, care
va cuprinde motivele care au determinat luarea masurii, ziua si ora la care retinerea incepe,
precum si ziua si ora la care retinerea se sfarseste.
(11) Suspectului sau inculpatului retinut i se inmaneaza un exemplar al ordonantei prevazute
la alin. (10).
(12) Pe perioada retinerii suspectului sau inculpatului, organul de cercetare penala sau
procurorul care a dispus masura are dreptul de a proceda la fotografierea si luarea amprentelor
acestuia.
(13) Daca retinerea a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta are obligatia de a-l
informa pe procuror cu privire la luarea masurii preventive, de indata si prin orice mijloace.
(14) Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura retinerii
suspectul sau inculpatul poate face plangere la procurorul care supravegheaza urmarirea penala,
inainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se pronunta de indata, prin ordonanta. In cazul
cand constata ca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a
masurii retinerii, procurorul dispune revocarea ei si punerea de indata in libertate a celui retinut.
(15) Impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura retinerii suspectul sau
inculpatul poate face plangere, inainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul
parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic
superior se pronunta de indata, prin ordonanta. In cazul cand constata ca au fost incalcate
dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, prim-procurorul sau
procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei si punerea de indata in libertate a inculpatului.
(16) Procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, in
vederea luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul retinut, cu cel putin 6 ore inainte de
expirarea duratei retinerii acestuia.
(17) Persoanei retinute i se comunica, sub semnatura, in scris, drepturile prevazute la art. 83, la
art. 210 alin. (1) si (2), dreptul de acces la asistenta medicala de urgenta, durata maxima pentru
care se poate dispune masura retinerii, precum si dreptul de a face plangere impotriva masurii
dispuse, iar in cazul in care persoana retinuta nu poate ori refuza sa semneze, se va incheia un
proces-verbal.
ART. 210
Incunostintarea despre retinere
(1) Imediat dupa retinere, persoana retinuta are dreptul de a incunostinta personal sau de a
solicita organului judiciar care a dispus masura sa incunostinteze un membru al familiei sale ori
o alta persoana desemnata de aceasta despre luarea masurii retinerii si despre locul unde este
retinuta.
(2) Daca persoana retinuta nu este cetatean roman, aceasta are si dreptul de a incunostinta sau
de a solicita incunostintarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui
cetatean este sau, dupa caz, a unei organizatii internationale umanitare, daca nu doreste sa
beneficieze de asistenta autoritatilor din tara sa de origine, ori a reprezentantei organizatiei
internationale competente, daca este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protectia unei
astfel de organizatii. Inspectoratul General pentru Imigrari este informat in toate situatiile cu
privire la dispunerea masurii preventive fata de aceasta categorie de persoane.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul schimbarii ulterioare
a locului de retinere.
(4) Abrogat.
(5) Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal
incunostintarea decat pentru motive temeinice, care vor fi consemnate in procesul-verbal.
(6) In mod exceptional, pentru motive temeinice, incunostintarea poate fi intarziata cel mult 4
ore.
SECTIUNEA a 3-a Controlul judiciar

ART. 211
Conditii generale
(1) In cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata
de inculpat, daca aceasta masura preventiva este necesara pentru realizarea scopului prevazut la
art. 202 alin. (1).
(2) Judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de
judecata, in cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat,
daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
ART. 212
Luarea masurii controlului judiciar de catre procuror
(1) Procurorul dispune citarea inculpatului aflat in stare de libertate sau aducerea inculpatului
aflat in stare de retinere.
(2) Inculpatului prezent i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege,
infractiunea de care este suspectat si motivele luarii masurii controlului judiciar.
(3) Masura controlului judiciar poate fi luata numai dupa audierea inculpatului, in prezenta
avocatului ales ori numit din oficiu. Dispozitiile art. 209 alin. (6)-(9) se aplica in mod
corespunzator.
(4) Procurorul dispune luarea masurii controlului judiciar prin ordonanta motivata, care se
comunica inculpatului.
ART. 213
Calea de atac impotriva masurii controlului judiciar dispuse de procuror
(1) Impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura controlului judiciar, in termen
de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plangere la judecatorul de drepturi si
libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare in
camera de consiliu si dispune citarea inculpatului.
(3) Neprezentarea inculpatului nu impiedica judecatorul de drepturi si libertati sa dispuna
asupra masurii luate de procuror.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati il asculta pe inculpat atunci cand acesta este prezent.
(5) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati poate revoca masura, daca au fost incalcate dispozitiile
legale care reglementeaza conditiile de luare a acesteia.
(7) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la pronuntarea incheierii.

ART. 214
 Luarea masurii controlului judiciar de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta de
judecata
(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza
poate dispune, prin incheiere, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, la cererea
motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sesizat potrivit alin. (1) dispune
citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul
fixat.
(3) Prezenta avocatului inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
ART. 215
Continutul controlului judiciar
(1) Pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele
obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la
instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza
cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar
care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau
ori de cate ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului
judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decat cu
incuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar in
locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu revina in locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii
familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte
persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect,
pe nicio cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a
savarsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, ingrijire sau tratament medical, in special in scopul
dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) In cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute
in mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage
atentia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului
judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care ii revin pe durata controlului
judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul
judiciar care a dispus masura, in conditiile legii.
(5) Daca, in cadrul obligatiei prevazute la alin. (2) lit. a), s-a impus inculpatului interdictia de a
parasi tara sau o anumita localitate, cate o copie a ordonantei procurorului ori, dupa caz, a
incheierii se comunica, in ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii incheierii, inculpatului,
unitatii de politie in a carei circumscriptie locuieste, precum si celei in a carei circumscriptie are
interdictia de a se afla acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, Politiei de
Frontiera Romane si Inspectoratului General pentru Imigrari, in situatia celui care nu este
cetatean roman, in vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care ii revine.
Organele in drept dispun darea inculpatului in consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea
obligatiilor de catre inculpat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de
indata procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de
camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii.
(7) In cazul in care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul incalca, cu rea-credinta,
obligatiile care ii revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua
infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul
de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea
procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la
domiciliu sau a arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege..
(8) In cursul urmaririi penale, procurorul care a luat masura poate dispune, din oficiu sau la
cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori
inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta,
dupa audierea inculpatului.
(9) Dispozitiile alin. (8) se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara
sau in cursul judecatii, cand judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune,
prin incheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa audierea
inculpatului.

SECTIUNEA a 4 Controlul judiciar pe cautiune

ART. 216
Conditii generale
(1) In cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe
cautiune fata de inculpat, daca sunt intrunite conditiile prevazute la art. 223 alin. (1) si (2), luarea
acestei masuri este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1), iar
inculpatul depune o cautiune a carei valoare este stabilita de catre organul judiciar.
(2) Judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de
judecata, in cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de
inculpat, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
(3) Dispozitiile art. 212-215 se aplica in mod corespunzator.
ART. 217
Continutul cautiunii
(1) Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani
determinate la dispozitia organului judiciar ori prin constituirea unei garantii reale, mobiliare ori
imobiliare, in limita unei sume de bani determinate, in favoarea aceluiasi organ judiciar.
(2) Valoarea cautiunii este de cel putin 1.000 lei si se determina in raport cu gravitatea
acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.
(3) Pe perioada masurii, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1)
si i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin.
(2). Dispozitiile art. 215 alin. (3)-(9) se aplica in mod corespunzator.
(4) Cautiunea garanteaza participarea inculpatului la procesul penal si respectarea de catre
acesta a obligatiilor prevazute la alin. (3).
(5) Instanta de judecata dispune prin hotarare confiscarea cautiunii, daca masura controlului
judiciar pe cautiune a fost inlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive,
pentru motivele prevazute la alin. (9).
(6) In celelalte cazuri, instanta de judecata, prin hotarare, dispune restituirea cautiunii.
(7) Dispozitiile alin. (5) si (6) se aplica in masura in care nu s-a dispus plata din cautiune, in
ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de
infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(8) In cazul in care dispune o solutie de netrimitere in judecata, procurorul dispune si
restituirea cautiunii.
(9) In cazul in care, pe durata masurii controlului judiciar pe cautiune, inculpatul incalca, cu
rea-credinta, obligatiile care ii revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o
noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa,
judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la
cererea motivata a procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura
arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.
SECTIUNEA a 5-a Arestul la domiciliu
ART. 218
Conditiile generale de luare a masurii arestului la domiciliu
(1) Arestul la domiciliu se dispune de catre judecatorul de drepturi si libertati, de catre
judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata, daca sunt indeplinite
conditiile prevazute la art. 223 si luarea acestei masuri este necesara si suficienta pentru
realizarea unuia dintre scopurile prevazute la art. 202 alin. (1).
(2) Aprecierea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1) se face tinandu-se seama de gradul
de pericol al infractiunii, de scopul masurii, de sanatatea, varsta, situatia familiala si alte
imprejurari privind persoana fata de care se ia masura.
(3) Masura nu poate fi dispusa cu privire la inculpatul fata de care exista suspiciunea
rezonabila ca a savarsit o infractiune asupra unui membru de familie si cu privire la inculpatul
care a fost anterior condamnat definitiv pentru infractiunea de evadare.
(4) Persoanei fata de care s-a dispus masura arestului la domiciliu i se comunica, sub
semnatura, in scris, drepturile prevazute la art. 83, dreptul prevazut la art. 210 alin. (1) si (2),
dreptul de acces la asistenta medicala de urgenta, dreptul de a contesta masura si dreptul de a
solicita revocarea sau inlocuirea acestei masuri cu o alta masura preventiva, iar in cazul in care
persoana nu poate ori refuza sa semneze, se va incheia un proces-verbal.
ART. 219
Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de drepturi si libertati
(1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece
cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei
circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din
care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la
propunerea motivata a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
 (2) Procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta la alin. (1)
impreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat conform alin. (1), fixeaza termen de solutionare
in camera de consiliu in termen de 24 de ore de la inregistrarea propunerii si dispune citarea
inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu impiedica judecatorul de drepturi si libertati sa solutioneze
propunerea inaintata de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati il audiaza pe inculpat atunci cand acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin
incheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la
expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Judecatorul de drepturi si libertati care respinge propunerea de arestare preventiva a
inculpatului poate dispune, prin aceeasi incheiere, luarea uneia dintre masurile preventive
prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c), daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege.
ART. 220
Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta
de judecata
(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza
poate dispune, prin incheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivata a
procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, sesizata conform alin. (1),
dispune citarea inculpatului. Audierea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la
termenul fixat.
(3) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(4) Dispozitiile art. 219 alin. (4), (7) si (9) se aplica in mod corespunzator.
ART. 221
Continutul masurii arestului la domiciliu
(1) Masura arestului la domiciliu consta in obligatia impusa inculpatului, pe o perioada
determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a
dispus masura sau in fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a
judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu alti participanti
la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum si cu alte persoane stabilite de organul
judiciar.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de
judecata poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul sa poarte permanent un
sistem electronic de supraveghere.
(4) In cuprinsul incheierii prin care se dispune masura sunt prevazute in mod expres obligatiile
pe care inculpatul trebuie sa le respecte si i se atrage atentia ca, in caz de incalcare cu rea-
credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita
cu masura arestarii preventive.
(5) Pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul prevazut la alin. (1) pentru prezentarea
in fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
(6) La cererea scrisa si motivata a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul
de camera preliminara sau instanta de judecata, prin incheiere, ii poate permite acestuia parasirea
imobilului pentru prezentarea la locul de munca, la cursuri de invatamant sau de pregatire
profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta,
precum si in alte situatii temeinic justificate, pentru o perioada determinata de timp, daca acest
lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(7) In cazuri urgente, pentru motive intemeiate, inculpatul poate parasi imobilul, fara
permisiunea judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a
instantei de judecata, pe durata de timp strict necesara, informand imediat despre aceasta
institutia, organul sau autoritatea desemnata cu supravegherea sa si organul judiciar care a luat
masura arestului la domiciliu ori in fata caruia se afla cauza.
(8) Copia incheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara
sau a instantei de judecata prin care s-a luat masura arestului la domiciliu se comunica, de indata,
inculpatului si institutiei, organului sau autoritatii desemnate cu supravegherea sa, organului de
politie in a carei circumscriptie locuieste acesta, serviciului public comunitar de evidenta a
persoanelor si organelor de frontiera.
(9) Institutia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la
domiciliu verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre inculpat, iar in cazul in
care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale,
judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata,
in cursul judecatii.
(10) Pentru supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu sau a obligatiilor impuse
inculpatului pe durata acesteia, organul de politie poate patrunde in imobilul unde se executa
masura, fara invoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc impreuna cu acesta.
(11) In cazul in care inculpatul incalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau
obligatiile care ii revin ori exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua
infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul
de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata, la cererea
motivata a procurorului sau din oficiu, poate dispune inlocuirea arestului la domiciliu cu masura
arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.
ART. 222
Art. 222
Durata arestului la domiciliu
(1) In cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de
zile.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit in cursul urmaririi penale, numai in caz de
necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri
noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre
judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in
prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla
locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii de catre
procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile inainte de
expirarea duratei acesteia.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a
propunerii procurorului, in camera de consiliu, mai inainte de expirarea duratei arestului la
domiciliu si dispune citarea inculpatului.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin
incheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala in termen de 24 de ore de la
expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de
zile.
(10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in
considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul
urmaririi penale.
(11) Dispozitiile art. 219 alin. (4)-(6) se aplica in mod corespunzator.
(12) In procedura de camera preliminara si in cursul judecatii, masura arestului la domiciliu
poate fi dispusa pe o perioada de cel mult 30 de zile. Dispozitiile art. 239 se aplica in mod
corespunzator.

SECTIUNEA a 6-a Arestarea preventiva

ART. 223
Conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive
(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, in
cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera
preliminara, sau de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii,
numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune si
exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la
judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul incearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori
un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau
sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau incearca sa realizeze o intelegere
frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa,
inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savarsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta
suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune
prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra
securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de
stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de
monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o
infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta
infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza
evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a
mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la
persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei
stari de pericol pentru ordinea publica.
ART. 224
Propunerea de arestare preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale
(1) Procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, intocmeste o
propunere motivata de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpat, cu indicarea temeiului
de drept.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1), impreuna cu dosarul cauzei, se prezinta judecatorului de
drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta
sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de
retinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care a intocmit propunerea.
ART. 225
Solutionarea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform art. 224 alin. (2) stabileste termenul de
solutionare a propunerii de arestare preventiva, fixand data si ora la care solutionarea va avea
loc.
(2) In cazul inculpatului aflat in stare de retinere, termenul de solutionare a propunerii de
arestare preventiva trebuie fixat inainte de expirarea duratei retinerii. Ziua si ora se comunica
procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta inculpatului in fata judecatorului de drepturi
si libertati. De asemenea, ziua si ora se aduc la cunostinta avocatului inculpatului, caruia, la
cerere, i se pune la dispozitie dosarul cauzei pentru studiu.
(3) Inculpatul aflat in stare de libertate se citeaza pentru termenul fixat. Termenul se aduce la
cunostinta procurorului si avocatului inculpatului, acestuia din urma acordandu-i-se, la cerere,
posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(4) Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face numai in prezenta inculpatului, in
afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii
sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu se prezinta sau nu poate fi adus in
fata judecatorului.
(5) In toate cazurile, este obligatorie asistenta juridica a inculpatului de catre un avocat, ales
sau numit din oficiu.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati il audiaza pe inculpatul prezent despre fapta de care este
acuzat si despre motivele pe care se intemeiaza propunerea de arestare preventiva formulata de
procuror.
(8) Inainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati ii aduce la
cunostinta infractiunea de care este acuzat si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i
atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.
ART. 226
Admiterea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de
lege, admite propunerea procurorului si dispune arestarea preventiva a inculpatului, prin
incheiere motivata.
(2) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa pentru cel mult 30 de zile. Durata
retinerii nu se deduce din durata arestarii preventive.
 (3) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o
intelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventiva.
ART. 227
Respingerea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile prevazute
de lege pentru arestarea preventiva a inculpatului, respinge, prin incheiere motivata, propunerea
procurorului, dispunand punerea in libertate a inculpatului retinut.
(2) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate
dispune aplicarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d).
(3) Dispozitiile art. 215 alin. (9) se aplica in mod corespunzator.
ART. 228
Incunostintarea despre arestarea preventiva si locul de detinere a inculpatului arestat preventiv
(1) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o
intelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventiva.
(2) Persoanei fata de care s-a dispus masura arestarii preventive i se comunica, sub semnatura,
in scris, drepturile prevazute la art. 83, dreptul prevazut la art. 210 alin. (1) si (2), precum si
dreptul de acces la asistenta medicala de urgenta, dreptul de a contesta masura si dreptul de a
solicita revocarea sau inlocuirea arestarii cu o alta masura preventiva, iar in cazul in care nu
poate ori refuza sa semneze, se va incheia un proces-verbal.
(3) Imediat dupa luarea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la
prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a dispus masura, incunostinteaza despre
aceasta un membru al familiei inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta. Dispozitiile
art. 210 alin. (2) se aplica in mod corespunzator. Efectuarea incunostintarii se consemneaza intr-
un proces-verbal.
(4) Indata dupa introducerea sa intr-un loc de detinere, inculpatul are dreptul de a incunostinta
personal sau de a solicita administratiei locului respectiv sa incunostinteze persoanele prevazute
la alin. (3) despre locul unde este detinut.
(5) Dispozitiile alin. (4) se aplica in mod corespunzator si in cazul schimbarii ulterioare a
locului de detinere, imediat dupa producerea schimbarii.
(6) Administratia locului de detinere are obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului arestat
preventiv dispozitiile alin. (2)-(5), precum si de a consemna intr-un proces-verbal modul in care
s-a realizat incunostintarea.
(7) Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal
incunostintarea decat pentru motive temeinice, care se consemneaza in procesul-verbal intocmit
potrivit alin. (6).
ART. 229
Luarea masurilor de ocrotire in caz de arestare preventiva in cursul urmaririi penale
(1) Cand masura arestarii preventive a fost luata fata de un inculpat in a carui ocrotire se afla
un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit tutela sau curatela ori o
persoana care, datorita varstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competenta
este incunostintata, de indata, in vederea luarii masurilor legale de ocrotire pentru persoana
respectiva.
(2) Obligatia de incunostintare revine judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta
sau de la instanta ierarhic superioara, care a luat masura arestarii preventive, modul de
indeplinire a acestei obligatii fiind consemnat intr-un procesverbal.
ART. 230
 Mandatul de arestare preventiva
(1) In baza incheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de
drepturi si libertati de la prima instanta sau, dupa caz, de la instanta ierarhic superioara emite de
indata mandatul de arestare preventiva.
(2) Daca, prin aceeasi incheiere, s-a dispus arestarea preventiva a mai multor inculpati, se
emite cate un mandat pentru fiecare dintre ei.
(3) In mandatul de arestare preventiva se arata:
a) instanta din care face parte judecatorul de drepturi si libertati care a dispus luarea masurii
arestarii preventive;
b) data emiterii mandatului;
c) numele, prenumele si calitatea judecatorului de drepturi si libertati care a emis mandatul;
d) datele de identitate ale inculpatului;
e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, cu mentionarea datei la
care inceteaza;
f) aratarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei si locului comiterii acesteia,
incadrarea juridica, infractiunea si pedeapsa prevazuta de lege;
g) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventiva;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde va fi detinut inculpatul arestat preventiv;
j) semnatura judecatorului de drepturi si libertati;
k) semnatura inculpatului prezent. In cazul in care acesta refuza sa semneze, se va face
mentiune corespunzatoare in mandat.
(4) Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis
mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate si organului de politie.
(4^1) Mandatul de arestare poate fi transmis organelor de politie si prin fax, posta electronica
sau prin orice mijloc in masura sa produca un document scris in conditii care sa permita
autoritatilor destinatare sa ii stabileasca autenticitatea.
(5) Daca persoana vatamata a solicitat instiintarea sa cu privire la eliberarea in orice mod a
persoanei arestate, judecatorul care a emis mandatul consemneaza aceasta intr-un proces-verbal,
pe care il preda organului de politie.
(6) Organul de politie preda exemplarul original al mandatului de arestare preventiva si
procesul-verbal prevazut la alin. (5) administratiei locului de detinere.
ART. 231
Executarea mandatului de arestare preventiva emis in lipsa inculpatului
(1) Cand masura arestarii preventive a fost dispusa in lipsa inculpatului, doua exemplare
originale ale mandatului emis se inainteaza organului de politie de la domiciliul sau resedinta
inculpatului in vederea executarii. In cazul in care inculpatul nu are domiciliul sau resedinta in
Romania, exemplarele se inainteaza organului de politie in raza teritoriala a caruia se afla
instanta de judecata.
(2) Mandatul de arestare poate fi transmis organului de politie si prin fax, posta electronica sau
prin orice mijloc in masura sa produca un document scris in conditii care sa permita autoritatilor
destinatare sa ii stabileasca autenticitatea.
(3) In situatia in care mandatul de arestare contine erori materiale, dar permite identificarea
persoanei si stabilirea masurii dispuse in raport cu datele de identificare ale persoanei existente in
evidentele organelor de politie si hotararea instantei de judecata, organul de politie executa
masura, solicitand in acelasi timp instantei de judecata indreptarea erorilor materiale sesizate.
 (4) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un
exemplar al acestuia, intr-una din formele prevazute la alin. (1) sau (2), dupa care o conduce in
cel mult 24 de ore la judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive
sau, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara ori completul la care se afla spre solutionare
dosarul cauzei.
(5) In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde
in domiciliul sau resedinta oricarei persoane fizice, fara invoirea acesteia, precum si in sediul
oricarei persoane juridice, fara invoirea reprezentantului legal al acesteia, daca exista indicii
temeinice din care sa rezulte banuiala rezonabila ca persoana din mandat se afla in domiciliul sau
resedinta respectiva.
(6) In cazul in care arestarea preventiva a inculpatului a fost dispusa in lipsa din cauza starii
sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, inculpatul este prezentat, la incetarea
acestor motive, judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura ori, dupa caz,
judecatorului de camera preliminara sau completului la care se afla spre solutionare dosarul
cauzei.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la audierea inculpatului conform art. 225
alin. (7) si (8), in prezenta avocatului acestuia, si, evaluand declaratia inculpatului in contextul
probelor administrate si al motivelor avute in vedere la luarea masurii, dispune prin incheiere,
dupa audierea concluziilor procurorului, confirmarea arestarii preventive si a executarii
mandatului ori, dupa caz, in conditiile prevazute de lege, revocarea arestarii preventive sau
inlocuirea acesteia cu una dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) si
punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
ART. 232
Negasirea persoanei prevazute in mandatul de arestare preventiva
Cand persoana mentionata in mandatul de arestare preventiva nu a fost gasita, organul de
politie insarcinat cu executarea mandatului incheie un procesverbal prin care constata aceasta si
instiinteaza judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive, precum
si organele competente pentru darea in urmarire si in consemn la punctele de trecere a frontierei.
ART. 233
Durata arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale
(1) In cursul urmaririi penale, durata arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi 30 de
zile, in afara de cazul cand este prelungita in conditiile legii.
(2) Termenul prevazut la alin. (1) curge de la data punerii in executare a masurii fata de
inculpatul arestat preventiv.
(3) Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la
altul, arestarea preventiva dispusa sau prelungita anterior ramane valabila. Durata arestarii
preventive se calculeaza potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2).
ART. 234
Prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale
(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, daca
temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a
inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica prelungirea masurii.
(2) Prelungirea arestarii preventive se poate dispune numai la propunerea motivata a
procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(3) In cazul prevazut la alin. (1), prelungirea arestarii preventive poate fi dispusa de catre
judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in
prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla
locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care
face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(4) Daca arestarea preventiva a fost dispusa initial de catre un judecator de drepturi si libertati
de la o instanta inferioara celei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta,
prelungirea acestei masuri se poate dispune numai de un judecator de drepturi si libertati de la
instanta competenta in momentul solutionarii propunerii de prelungire sau de la instanta
corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a
constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a
intocmit propunerea.
(5) Cand, in aceeasi cauza, se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii
preventive expira la date diferite, procurorul poate sesiza judecatorul de drepturi si libertati cu
propunerea de prelungire a arestarii preventive pentru toti inculpatii.
ART. 235
Procedura prelungirii arestarii preventive in cursul urmaririi penale
(1) Propunerea de prelungire a arestarii preventive impreuna cu dosarul cauzei se depun la
judecatorul de drepturi si libertati cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii
preventive.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen pentru solutionarea propunerii de
prelungire a arestarii preventive inainte de expirarea masurii. Ziua si ora stabilite se comunica
procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta in fata judecatorului de drepturi si libertati a
inculpatului arestat preventiv. Avocatul inculpatului este incunostintat si i se acorda, la cerere,
posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(3) Inculpatul este ascultat de judecatorul de drepturi si libertati asupra tuturor motivelor pe
care se intemeiaza propunerea de prelungire a arestarii preventive, in prezenta unui avocat, ales
sau numit din oficiu.
(4) In cazul in care inculpatul arestat preventiv se afla internat in spital si din cauza starii
sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului de drepturi si libertati sau cand, din cauza de forta
majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa
inculpatului, dar numai in prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune
concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra propunerii de prelungire a arestarii
preventive inainte de expirarea duratei acesteia.
ART. 236
Admiterea propunerii de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de
lege, admite propunerea procurorului si dispune prelungirea arestarii preventive a inculpatului,
prin incheiere motivata.
(2) Prelungirea arestarii preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durata de cel mult
30 de zile.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati poate acorda in cursul urmaririi penale si alte prelungiri,
fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
(4) Durata totala a arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi
un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 180 de zile.
ART. 237
 Respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile prevazute
de lege pentru prelungirea arestarii preventive a inculpatului, respinge, prin incheiere motivata,
propunerea procurorului, dispunand punerea in libertate a inculpatului la expirarea duratei
acesteia, daca nu este arestat in alta cauza.
(2) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate
dispune inlocuirea arestarii preventive cu una dintre masurile preventive prevazute la art. 202
alin. (4) lit. b)-d).
ART. 238
Arestarea preventiva a inculpatului in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii
(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa in procedura de camera preliminara si
in cursul judecatii, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata in
fata careia se afla cauza, din oficiu ori la propunerea motivata a procurorului, pentru o perioada
de cel mult 30 de zile, pentru aceleasi temeiuri si in aceleasi conditii ca si arestarea preventiva
dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati in cursul urmaririi penale. Dispozitiile art.
225, 226 si 228-232 se aplica in mod corespunzator.
(2) In cursul judecatii, masura prevazuta la alin. (1) se poate dispune de catre instanta de
judecata in compunerea prevazuta de lege. In acest caz, mandatul de arestare preventiva este
emis de catre presedintele completului.
(3) Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv in aceeasi cauza, in cursul
urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou
aceasta masura numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.
ART. 239
Durata maxima a arestarii preventive a inculpatului in cursul judecatii in prima instanta
(1) In cursul judecatii in prima instanta, durata totala a arestarii preventive a inculpatului nu
poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de jumatatea maximului special
prevazut de lege pentru infractiunea care face obiectul sesizarii instantei de judecata. In toate
cazurile, durata arestarii preventive in prima instanta nu poate depasi 5 ani.
(2) Termenele prevazute la alin. (1) curg de la data sesizarii instantei de judecata, in cazul in
care inculpatul se afla in stare de arest preventiv, si, respectiv, de la data punerii in executare a
masurii, cand fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva in procedura de camera preliminara
sau in cursul judecatii sau in lipsa.
(3) La expirarea termenelor prevazute la alin. (1), instanta de judecata poate dispune luarea
unei alte masuri preventive, in conditiile legii.
ART. 240
Tratamentul medical sub paza permanenta
(1) In cazul in care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv sufera de o
boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor,
administratia locului de detinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta in
reteaua medicala a Ministerului Sanatatii. Motivele care au determinat luarea acestei masuri sunt
comunicate de indata procurorului, in cursul urmaririi penale, judecatorului de camera
preliminara, in cursul acestei proceduri, sau instantei de judecata, in cursul judecatii.
(2) Timpul in care inculpatul este internat sub paza permanenta, conform alin. (1), intra in
durata arestarii preventive.

SECTIUNEA a 7-a Incetarea de drept, revocarea si inlocuirea masurilor preventive

 ART. 241
Incetarea de drept a masurilor preventive
(1) Masurile preventive inceteaza de drept:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) in cazurile in care procurorul dispune o solutie de netrimitere in judecata ori instanta de
judecata pronunta o hotarare de achitare, de incetare a procesului penal, de renuntare la aplicarea
pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei ori de suspendare a executarii pedepsei sub
supraveghere, chiar nedefinitiva;
c) la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d) in alte cazuri anume prevazute de lege.
(1^1) Arestarea preventiva si arestul la domiciliu inceteaza de drept:
a) in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii in prima instanta, la implinirea duratei
maxime prevazute de lege;
b) in apel, daca durata masurii a atins durata pedepsei pronuntate in hotararea de condamnare.
(2) Organul judiciar care a dispus aceasta masura sau, dupa caz, procurorul, judecatorul de
drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata in fata careia se
afla cauza constata, prin ordonanta sau incheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea
administratiei locului de detinere, incetarea de drept a masurii preventive, dispunand, in cazul
celui retinut sau arestat preventiv, punerea de indata in libertate, daca nu este retinut ori arestat in
alta cauza.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de
judecata se pronunta, prin incheiere motivata, asupra incetarii de drept a masurii preventive chiar
si in lipsa inculpatului. Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt
obligatorii.
(4) Persoanei fata de care s-a dispus masura preventiva, precum si tuturor institutiilor cu
atributii in executarea masurii li se comunica de indata cate o copie de pe ordonanta sau
incheierea prin care organul judiciar constata incetarea de drept a masurii preventive.
ART. 242
Revocarea masurilor preventive si inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura
preventiva
(1) Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, in cazul in care au incetat temeiurile
care au determinat-o ori au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii,
dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea in libertate a suspectului ori a
inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(2) Masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai
usoara, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma
evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza
ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202
alin. (1).
(3) Masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea,
daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii
imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura
preventiva mai grea este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(4) In cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmaririi penale de catre procuror
sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa il
informeze de indata, in scris, pe procuror despre orice imprejurare care ar putea conduce la
revocarea sau inlocuirea masurii preventive. Daca apreciaza ca informatiile comunicate justifica
revocarea sau inlocuirea masurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, dupa caz, sesizeaza
judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura, in termen de 24 de ore de la primirea
informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu judecatorul de drepturi si libertati,
cand constata el insusi existenta vreunei imprejurari care justifica revocarea sau inlocuirea
masurii preventive luate de acesta.
(5) Cererea de revocare sau inlocuire a masurii preventive formulata de inculpat se adreseaza,
in scris, judecatorului de drepturi si libertati, judecatorului de camera preliminara sau instantei de
judecata, dupa caz.
(6) In cursul urmaririi penale, procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati
dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificata de grefa parchetului, in termen de 24 de ore de la
solicitarea acestuia de catre judecator.
(7) In vederea solutionarii cererii, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera
preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a acesteia si dispune citarea
inculpatului. (8) Cand inculpatul este prezent, solutionarea cererii se face numai dupa
ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza cererea, in prezenta unui
avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se solutioneaza si in lipsa inculpatului, atunci cand
acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat sau cand, din cauza starii de sanatate, din cauza de
forta majora ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai in prezenta avocatului, ales sau
numit din oficiu, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca cererea are ca obiect inlocuirea masurii arestarii preventive sau a masurii arestului
la domiciliu cu masura controlului judiciar pe cautiune, daca gaseste cererea intemeiata,
judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata,
prin incheiere, data in camera de consiliu, admite in principiu cererea si stabileste valoarea
cautiunii, acordand inculpatului termen pentru depunerea ei.
(11) Daca se depune cautiunea in termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati,
judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin incheiere data in camera de
consiliu, admite cererea de inlocuire a masurii preventive cu masura controlului judiciar pe
cautiune, stabileste obligatiile ce vor reveni inculpatului pe durata masurii si dispune punerea de
indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(12) Daca nu se depune cautiunea in termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati,
judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin incheiere data in camera de
consiliu, in lipsa inculpatului si a procurorului, respinge ca neintemeiata cererea formulata de
inculpat.
(13) Termenul prevazut la alin. (10) curge de la data ramanerii definitive a incheierii prin care
se stabileste valoarea cautiunii.

SECTIUNEA a 8-a Dispozitii speciale privind masurile preventive aplicate minorilor

ART. 243
Conditii speciale de aplicare fata de minori a masurilor preventive
(1) Fata de suspectul si inculpatul minor se pot dispune masuri preventive potrivit dispozitiilor
prevazute in sectiunile 1-7 din prezentul capitol, cu derogarile si completarile prevazute in
prezentul articol.
(2) Retinerea si arestarea preventiva pot fi dispuse si fata de un inculpat minor, in mod
exceptional, numai daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalitatii si
dezvoltarii acestuia nu sunt disproportionate fata de scopul urmarit prin luarea masurii.
(3) La stabilirea duratei pentru care se ia masura arestarii preventive se are in vedere varsta
inculpatului de la data cand se dispune asupra luarii, prelungirii sau mentinerii acestei masuri.
(4) Cand s-a dispus retinerea sau arestarea preventiva a unui minor, incunostintarea prevazuta
la art. 210 si 228 se face, in mod obligatoriu, si catre reprezentantul legal al acestuia sau, dupa
caz, catre persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul.
ART. 244
Conditii speciale de executare a retinerii si arestarii preventive dispuse fata de minori
Regimul special de detentie al minorilor, in raport cu particularitatile varstei, astfel incat
masurile preventive luate fata de acestia sa nu prejudicieze dezvoltarea lor fizica, psihica sau
morala, va fi stabilit prin legea privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele
judiciare in cursul procesului penal.

CAP. II Aplicarea provizorie a masurilor de siguranta cu caracter medical

SECTIUNEA 1 Obligarea provizorie la tratament medical

ART. 245
Conditiile de aplicare si continutul masurii
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, pe durata urmaririi penale, judecatorul de camera
preliminara, in cursul procedurii de camera preliminara, sau instanta, in cursul judecatii, poate
dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, daca se afla in
situatia prevazuta de art. 109 alin. (1) din Codul penal.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) consta in obligarea suspectului sau inculpatului sa urmeze in
mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, pana la insanatosire sau
pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra
masurii prevazute la alin. (1) in camera de consiliu, prin incheiere motivata. Instanta se pronunta
asupra masurii prin incheiere motivata.
ART. 246
Procedura de aplicare si de ridicare a masurii
(1) In cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt
intrunite conditiile prevazute de lege, procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati
sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece
cauza in prima instanta o propunere motivata de luare fata de inculpat a masurii obligarii
provizorii la tratament medical.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1) va fi insotita de expertiza medico-legala din care sa
rezulte necesitatea aplicarii masurii obligarii la tratament medical.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare a propunerii in cel mult
5 zile de la data inregistrarii acesteia si dispune citarea suspectului sau inculpatului.
(4) Cand suspectul sau inculpatul este prezent, solutionarea propunerii se face numai dupa
audierea acestuia, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se solutioneaza
si in lipsa suspectului sau inculpatului, atunci cand acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat,
dar numai in prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvantul pentru a pune
concluzii.
 (5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii
obligarii provizorii la tratament medical sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta,
care poate prezenta concluzii judecatorului de drepturi si libertati. Suspectul sau inculpatul are
dreptul sa fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta si la alcatuirea planului terapeutic.
(7) Judecatorul se pronunta asupra propunerii printr-o incheiere, care poate fi contestata in 5
zile de la pronuntare. Contestarea nu suspenda punerea in aplicare a masurii de siguranta.
(8) Daca admite propunerea, judecatorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a
suspectului sau inculpatului si efectuarea unei expertize medico-legale, in cazul in care aceasta
nu a fost depusa potrivit alin. (2).
(9) In cazul cand dupa dispunerea masurii s-a produs insanatosirea suspectului sau inculpatului
ori a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care inlatura starea de pericol pentru
siguranta publica, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a
luat masura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea
suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea masurii luate.
Dispozitiile alin. (2)-(7) se aplica in mod corespunzator.
(10) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia,
potrivit alin. (9), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre
instanta de judecata in fata careia se afla cauza.
(11) In cursul judecatii in prima instanta si in apel, la propunerea procurorului ori din oficiu,
inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de catre instanta de judecata in fata
careia se afla cauza, care solicita acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize
medico-legale. Dispozitiile alin. (4)-(9) se aplica in mod corespunzator.
(12) Daca suspectul sau inculpatul incalca cu rea-credinta masura obligarii provizorii la
tratament medical, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau
instanta care a luat masura ori in fata careia se afla cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a
medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicala provizorie a suspectului sau
inculpatului, in conditiile prevazute la art. 247.

SECTIUNEA a 2-a Internarea medicala provizorie

ART. 247
Conditiile de aplicare si continutul masurii
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera
preliminara, pe durata procedurii de camera preliminara, sau instanta, in cursul judecatii, poate
dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori
consumator cronic de substante psihoactive, daca luarea masurii este necesara pentru inlaturarea
unui pericol concret si actual pentru siguranta publica.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) consta in internarea medicala nevoluntara a suspectului sau
inculpatului intr-o unitate specializata de asistenta medicala, pana la insanatosire sau pana la
ameliorarea care inlatura starea de pericol ce a determinat luarea masurii.
(3) Dispozitiile art. 245 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
ART. 248
Procedura de aplicare si de ridicare a masurii
(1) In cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt
intrunite conditiile prevazute de lege, procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati
sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece
cauza in prima instanta o propunere motivata de luare fata de suspect sau inculpat a masurii
internarii medicale provizorii.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1) va fi insotita de acte medicale concludente sau de
expertiza medico-legala psihiatrica.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza de indata termen de solutionare a propunerii si
dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
(4) Solutionarea propunerii se face numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, daca
starea sa de sanatate o permite, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Cand suspectul
sau inculpatul se afla deja internat intr-o unitate de asistenta medicala si deplasarea sa nu este
posibila, judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la audierea acestuia, in prezenta
avocatului, in locul unde se afla.
(5) Cand propunerea prevazuta la alin. (1) nu este insotita de expertiza medicolegala
psihiatrica, instanta sesizata dispune efectuarea acesteia, luand, daca este cazul, si masura
internarii necesare pentru efectuarea expertizei.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii
internarii medicale ori la alcatuirea concreta a planului terapeutic sa fie asistat si de catre un
medic desemnat de acesta, ale carui concluzii sunt inaintate judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul se pronunta de indata asupra propunerii, printr-o incheiere care poate fi
contestata in 5 zile de la pronuntare. Contestarea nu suspenda punerea in aplicare a masurii de
siguranta.
(9) Daca admite propunerea, judecatorul dispune internarea medicala provizorie a suspectului
sau inculpatului si ia masuri pentru efectuarea unei expertize medicolegale psihiatrice, daca
aceasta nu a fost facuta potrivit alin. (2).
(10) Daca judecatorul dispune internarea medicala provizorie, se iau si masurile prevazute la
art. 229.
(11) Daca dupa dispunerea masurii s-a produs insanatosirea suspectului sau inculpatului ori a
intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care inlatura starea de pericol, judecatorul de
drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, prin
incheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului ori
inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, efectuarea unei expertize medico-legale
psihiatrice in vederea ridicarii masurii aplicate.
(12) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia,
potrivit alin. (11), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre
instanta de judecata in fata careia se afla cauza.
(13) In cursul judecatii in prima instanta si in apel, fata de inculpat se poate dispune internarea
medicala provizorie, la propunerea procurorului ori din oficiu, de catre instanta in fata careia se
afla cauza, pe baza expertizei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (4)-(11) se aplica in
mod corespunzator.

CAP. III Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare

savarsirii infractiunii

ART. 249
Conditiile generale de luare a masurilor asiguratorii
 (1) Procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de
judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, in procedura de camera preliminara ori in cursul
judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin incheiere motivata,
pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor
care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la
garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei
produse prin infractiune.
(2) Masurile asiguratorii constau in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin
instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai
asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Masurile asiguratorii in vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse se pot lua
asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane in proprietatea sau posesia
carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate.
(5) Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru
garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau
inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a
acestora.
(6) Masurile asiguratorii prevazute la alin. (5) se pot lua, in cursul urmaririi penale, al
procedurii de camera preliminara si al judecatii, si la cererea partii civile. Masurile asiguratorii
luate din oficiu de catre organele judiciare prevazute la alin. (1) pot folosi si partii civile.
(7) Masurile asiguratorii luate in conditiile alin. (1) sunt obligatorii in cazul in care persoana
vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa.
(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice ori unei alte
persoane de drept public si nici bunurile exceptate de lege.
ART. 250
Contestarea masurilor asiguratorii
(1) Impotriva masurii asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la indeplinire a
acesteia suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie, in
termen de 3 zile de la data comunicarii ordonantei de luare a masurii sau de la data aducerii la
indeplinire a acesteia, la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni
competenta sa judece cauza in fond.
(2) Contestatia nu este suspensiva de executare.
(3) Procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei, in termen de 24
de ore de la solicitarea dosarului de catre acesta.
(4) Solutionarea contestatiei se face in camera de consiliu, cu citarea celui care a facut
contestatia si a persoanelor interesate, prin incheiere motivata, care este definitiva. Participarea
procurorului este obligatorie.
(5) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la solutionarea
contestatiei.
(6) Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii luate de catre
judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, procurorul, suspectul ori
inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie la acest judecator ori la aceasta
instanta, in termen de 3 zile de la data punerii in executare a masurii.
(7) Contestatia nu suspenda executarea si se solutioneaza, in sedinta publica, prin incheiere
motivata, cu citarea partilor, in termen de 5 zile de la inregistrarea acesteia. Participarea
procurorului este obligatorie.
(8) Dupa ramanerea definitiva a hotararii, se poate face contestatie potrivit legii civile numai
asupra modului de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii.
(9) Intocmirea minutei este obligatorie.
ART. 251
Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii
Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre organele de cercetare
penala.
ART. 252
Procedura sechestrului
(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze
bunurile sechestrate, putand recurge, daca este cazul, la evaluatori sau experti.
(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine,
titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele
de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate in mod obligatoriu.
(3) Bunurile perisabile se predau autoritatilor competente, potrivit profilului de activitate, care
sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de indata.
(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata
straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara.
(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se
predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
(6) Obiectele prevazute la alin. (4) si (5) se predau in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca
obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, procedurii de camera preliminara sau judecatii,
depunerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la pronuntarea in cauza a unei solutii
definitive.
(7) Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului.
(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. (3), precum si sumele de
bani ridicate potrivit alin. (2) se consemneaza, dupa caz, pe numele suspectului sau inculpatului
ori al persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului judiciar care a dispus instituirea
sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult 3 zile de la
ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
(9) Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau ridicate, putandu-se numi un
custode.
ART. 252^1
Cazuri speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate
(1) In cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarari definitive, procurorul sau
instanta de judecata care a instituit sechestrul poate dispune de indata valorificarea bunurilor
mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci cand exista acordul acestuia.
(2) In cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarari definitive, atunci cand nu
exista acordul proprietarului, bunurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot
fi valorificate, in mod exceptional, in urmatoarele situatii:
a) atunci cand, in termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor
sechestrate s-a diminuat in mod semnificativ, respectiv cu cel putin 40% in raport cu cea de la
momentul dispunerii masurii asiguratorii. Dispozitiile art. 252 alin. (1) se aplica in mod
corespunzator si in acest caz;
 b) atunci cand exista riscul expirarii termenului de garantie sau cand sechestrul asigurator s-a
aplicat asupra unor animale sau pasari vii;
c) atunci cand sechestrul asigurator s-a aplicat asupra produselor inflamabile sau petroliere;
d) atunci cand sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor bunuri a caror depozitare sau
intretinere necesita cheltuieli disproportionate in raport cu valoarea bunului.
(3) In cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarari definitive, atunci cand sunt
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: proprietarul nu a putut fi identificat si valorificarea nu
se poate face potrivit alin. (2), autovehiculele asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot
fi valorificate, in urmatoarele situatii:
a) atunci cand acestea au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni;
b) daca de la data instituirii masurii asiguratorii asupra acestor bunuri a trecut o perioada de un
an sau mai mare.
(4) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (1) si (2) se
consemneaza pe numele suspectului, inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente, la
dispozitia organului judiciar care a dispus sechestrul. Prevederile art. 252 alin. (8) referitoare la
depunerea recipisei se aplica in mod corespunzator.
(5) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (3) se
consemneaza pe numele faptuitorului, suspectului, inculpatului sau al persoanei responsabile
civilmente ori, dupa caz, intr-un cont special constituit in acest sens, potrivit dispozitiilor legale
in vigoare, la dispozitia organului judiciar care a dispus sechestrul. Prevederile art. 252 alin. (8)
referitoare la depunerea recipisei se aplica in mod corespunzator.
ART. 252^2
Valorificarea bunurilor mobile sechestrate in cursul urmaririi penale
(1) In cursul urmaririi penale, atunci cand nu exista acordul proprietarului, daca procurorul
care a instituit sechestrul apreciaza ca se impune valorificarea bunurilor mobile sechestrate, il
sesizeaza cu o propunere motivata de valorificare a bunurilor sechestrate pe judecatorul de
drepturi si libertati.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat in conditiile alin. (1) fixeaza un termen, care nu
poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt chemate partile, precum si custodele bunurilor, atunci
cand a fost desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(3) La termenul fixat, in camera de consiliu, se aduce la cunostinta partilor si a custodelui
faptul ca se intentioneaza valorificarea bunurilor mobile sechestrate si li se pune in vedere ca au
dreptul de face observatii sau cereri legate de bunurile ce urmeaza a fi valorificate. Dupa
examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti sau custode, judecatorul de drepturi si libertati
dispune prin incheiere motivata asupra valorificarii bunurilor mobile prevazute la art. 252^1 alin.
(2). Lipsa partilor legal citate nu impiedica desfasurarea procedurii.
(4) Impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati prevazute la alin. (2) se poate face
contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre parti,
custode, procuror, precum si de catre orice alta persoana interesata in termen de 10 zile.
(5) Termenul prevazut la alin. (4) curge de la comunicare pentru procuror, parti sau custode
sau de la data cand au luat la cunostinta de incheiere in cazul altor persoane interesate.
(6) Partile sau custodele pot face contestatie numai impotriva incheierii prin care judecatorul
de drepturi si libertati a dispus valorificarea bunurilor mobile sechestrate. Procurorul poate face
contestatie numai impotriva incheierii prin care judecatorul de drepturi si libertati a respins
propunerea de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.
 (7) Contestatia prevazuta la alin. (4) este suspensiva de executare. Judecarea cauzei se face de
urgenta si cu precadere, iar hotararea prin care se solutioneaza contestatia este definitiva.
ART. 252^3
Valorificarea bunurilor mobile sechestrate in cursul judecatii
(1) In cursul judecatii, instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, a uneia
dintre parti sau a custodelui, poate dispune asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate. In
acest scop, instanta de judecata fixeaza un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care
sunt citate in camera de consiliu partile, precum si custodele bunurilor, atunci cand a fost
desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) La termenul fixat, se pune in discutia partilor, in camera de consiliu, valorificarea
bunurilor mobile sechestrate si li se pune in vedere ca au dreptul de a face observatii sau cereri
legate de acestea. Lipsa partilor legal citate nu impiedica desfasurarea procedurii.
(3) Asupra valorificarii bunurilor mobile sechestrate, precum si cu privire la cererile prevazute
la alin. (2), instanta de judecata dispune prin incheiere motivata. Incheierea instantei este
definitiva.
ART. 252^4
Contestarea modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate
(1) Impotriva modului de aducere la indeplinire a incheierii prevazute de art. 252^2 alin. (3)
sau a hotararii judecatoresti de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevazuta de art.
252^2 alin. (7) sau art. 252^3 alin. (3), suspectul sau inculpatul, partea responsabila civilmente,
custodele, orice alta persoana interesata, precum si procurorul pot formula, in cursul procesului
penal, contestatie la instanta competenta sa solutioneze cauza in prima instanta.
(2) Contestatia prevazuta la alin. (1) se face in termen de 15 zile de la indeplinirea actului
contestat.
(3) Instanta solutioneaza contestatia de urgenta si cu precadere, in sedinta publica, cu citarea
partilor, prin incheiere definitiva.
(4) Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut contestatie impotriva
modului de aducere la indeplinire a incheierii sau a hotararii judecatoresti de valorificare a
bunurilor mobile sechestrate prevazute la alin. (1), se poate face contestatie potrivit legii civile.
ART. 253
Procesul-verbal de sechestru si notarea sau inscrierea ipotecara
(1) Organul care aplica sechestrul incheie un proces-verbal despre toate actele efectuate
potrivit art. 252, descriind in amanunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. In procesul-
verbal se arata si bunurile exceptate de lege de la urmarire, potrivit dispozitiilor art. 249 alin. (8),
gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile
suspectului sau inculpatului ori ale partii responsabile civilmente, precum si cele ale altor
persoane interesate.
(2) In procesul-verbal prevazut la alin. (1) se mentioneaza si faptul ca partile au fost
incunostintate ca:
a) pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, in temeiul art. 252^1 alin. (1);
b) in cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarari definitive, bunurile mobile
asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate de catre organul judiciar, chiar
si fara consimtamantul proprietarului, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 252^1
alin. (2).
(3) Un exemplar al procesului-verbal prevazut la alin. (1) se lasa persoanei asupra bunurilor
careia s-a aplicat sechestrul, iar in lipsa acesteia, celor cu care locuieste, administratorului,
portarului sau celui care in mod obisnuit il inlocuieste ori unui vecin. In cazul cand o parte din
bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-
verbal. Un exemplar se inainteaza si organului judiciar care a dispus luarea masurii asiguratorii,
in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.
(4) Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecatorul de camera preliminara sau
instanta de judecata care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea
ipotecara asupra bunurilor sechestrate, anexand copie de pe ordonanta sau incheierea prin care s-
a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(5) Prevederile alin. (4) se aplica in mod corespunzator si cu privire la dispunerea inscrierii
ipotecare asupra bunurilor mobile.
ART. 254
Poprirea
(1) Sumele de bani datorate cu orice titlu suspectului ori inculpatului sau partii responsabile
civilmente de catre o a treia persoana ori de catre cel pagubit sunt poprite in mainile acestora, in
limitele prevazute de lege, de la data primirii ordonantei sau incheierii prin care se infiinteaza
sechestrul.
(2) Sumele de bani prevazute la alin. (1) vor fi consemnate de catre debitori, dupa caz, la
dispozitia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de 5
zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate procurorului, judecatorului de camera
preliminara ori instantei de judecata in termen de 24 de ore de la consemnare.
ART. 255
Restituirea lucrurilor
(1) Daca procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale,
judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, in procedura de camera preliminara
ori in cursul judecatii, constata, la cerere sau din oficiu, ca lucrurile ridicate de la suspect ori
inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra sunt proprietatea persoanei
vatamate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea acestora,
dispune restituirea acestor lucruri. Dispozitiile art. 250 se aplica in mod corespunzator.
(2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu sunt ingreunate stabilirea
situatiei de fapt si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le
pastreze pana la pronuntarea unei solutii definitive in procesul penal.
ART. 256
Restabilirea situatiei anterioare
Instanta de judecata, in cursul judecatii, poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare
savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat din comiterea infractiunii, iar
restabilirea este posibila.

Legea nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea și combaterea violenței în

familie, cu
modificările și completările ulterioare – Capitolele II, III si IV
Capitolul II - Institutii cu atributii in prevenirea si combaterea violentei in familie
Art. 8
(1) Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice, prin
structurile lor teritoriale, desemneaza personalul cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii
violentei in familie.
(2) Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice, autoritatile
administratiei publice locale, organizatiile neguvernamentale si alti reprezentanti ai societatii
civile vor desfasura, separat sau, dupa caz, in cooperare, activitati de prevenire si combatere a
violentei in familie.
(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice este autoritatea
publica centrala care elaboreaza politica de asistenta sociala si promoveaza drepturile victimelor
violentei in familie.
(4) Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, prin structurile sale
specializate de la nivel central si teritorial, elaboreaza si aplica masuri speciale de integrare pe
piata muncii a victimelor violentei in familie.
(5) Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice au
responsabilitatea elaborarii unei strategii la nivel national pentru prevenirea si combaterea
fenomenului violentei in familie, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare si monitorizare
a activitatilor intreprinse, care se aproba prin hotarare a Guvernului*), la propunerea Ministerului
Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, a Ministerului Afacerilor Interne si
a Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice.
Art. 9
Ministerul Sanatatii, impreuna cu Ministerul Afacerilor Interne si cu Ministerul Dezvoltarii
Regionale si Administratiei Publice, elaboreaza si difuzeaza materiale documentare privind
cauzele si consecintele violentei in familie.
Art. 10
Ministerul Educatiei Nationale realizeaza, cu sprijinul celorlalte ministere implicate si in
colaborare cu organizatiile neguvernamentale cu activitate in domeniu, programe educative
pentru parinti si copii, in vederea prevenirii violentei in familie.
Art. 11
Serviciul de probatiune din cadrul tribunalului, in colaborare cu organizatiile neguvernamentale
care desfasoara activitati specifice in domeniu sau cu specialistii, va desfasura activitati de
reinsertie sociala a infractorilor condamnati pentru infractiuni de violenta in familie.
Art. 12
Autoritatile prevazute la art. 8 asigura pregatirea si perfectionarea continua a persoanelor
desemnate cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie.
Art. 13
(1) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa includa problematica prevenirii si combaterii violentei in familie in strategiile si programele
de dezvoltare regionala, judeteana si locala;
b) sa acorde sprijinul logistic, informational si material compartimentelor cu atributii in
prevenirea si combaterea violentei in familie;
c) sa infiinteze, direct sau in parteneriat, unitati de prevenire si combatere a violentei in familie si
sa sustina functionarea acestora;
d) sa dezvolte programe de prevenire si combatere a violentei in familie;
e) sa sprijine accesul agresorilor familiali la consiliere psihologica, psihoterapie, tratamente
psihiatrice, de dezintoxicare si dezalcoolizare;
f) sa elaboreze si sa implementeze proiecte in domeniul prevenirii si combaterii violentei in
familie;
g) sa isi prevada in bugetul anual sume pentru sustinerea serviciilor sociale si a altor masuri de
asistenta sociala pentru prevenirea si combaterea violentei in familie;
h) sa suporte, din bugetul local, in cazurile sociale grave, cheltuielile cu intocmirea actelor
juridice, precum si pentru obtinerea certificatelor medico-legale pentru victimele violentei in
familie;
i) sa colaboreze la implementarea unui sistem de inregistrare, raportare si management al
cazurilor de violenta in familie.
(2) Autoritatile administratiei publice locale desemneaza personalul specializat sa implementeze
sistemul de inregistrare, raportare si management al cazurilor de violenta in familie.
(3) Primarii si consiliile locale vor conlucra cu organizatiile de cult, organizatiile
neguvernamentale, precum si cu oricare alte persoane juridice si fizice implicate in actiuni
caritabile, acordandu-le sprijinul necesar in vederea indeplinirii obligatiilor prevazute la alin. (1)
si (2).
(4) La nivelul judetelor si sectoarelor municipiului Bucuresti se infiinteaza, pe langa directiile
generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene/ale sectoarelor municipiului
Bucuresti, echipa intersectoriala in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie, cu rol
consultativ.
(5) Echipa intersectoriala are in componenta sa cate un reprezentant al politiei, jandarmeriei,
directiei de sanatate publica, al compartimentului violentei in familie din cadrul directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului, al unitatilor pentru prevenirea si combaterea
violentei in familie, precum si al organizatiilor neguvernamentale active in domeniu.
(6) Din echipa intersectoriala pot face parte, dar fara a se limita, si reprezentantii serviciilor de
probatiune, ai unitatilor de medicina legala, precum si ai altor institutii cu atributii in domeniu.
(7) Echipa intersectoriala propune masuri de imbunatatire a activitatii in domeniu, asigura
cooperarea dintre institutiile prevazute la alin. (5) si (6) si evalueaza anual activitatea in
domeniu.
(8) Infiintarea si modul de organizare si functionare a acestora se aproba prin hotarare a
consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Art. 14
Persoanele desemnate de atoritatile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenta in familie
vor avea urmatoarele atributii principale:
a) monitorizarea cazurilor de violenta in familie din sectorul sau unitatea teritoriala deservita;
culegerea informatiilor asupra acestora; intocmirea unei evidente separate; asigurarea accesului
la informatii la cererea organelor judiciare si a partilor sau reprezentantilor acestora;
b) informarea si sprijinirea lucratorilor politiei care in cadrul activitatii lor specifice intalnesc
situatii de violenta in familie;
c) identificarea situatiilor de risc pentru partile implicate in conflict si indrumarea acestora spre
servicii de specialitate;
d) colaborarea cu institutii locale de protectie a copilului si raportarea cazurilor, in conformitate
cu legislatia in vigoare;
e) indrumarea partilor aflate in conflict in vederea medierii;
f) solicitarea de informatii cu privire la rezultatul medierii;
g) instrumentarea cazului impreuna cu asistentul social.

Capitolul III - Unitati pentru prevenirea si combaterea violentei in familie

Art. 15
(1) Unitatile pentru prevenirea si combaterea violentei in familie sunt:
a) centre de primire in regim de urgenta;
b) centre de recuperare pentru victimele violentei in familie;
c) centre de asistenta destinate agresorilor;
d) centre pentru prevenirea si combaterea violentei in familie;
e) centre pentru servicii de informare si sensibilizare a populatiei.
(2) Unitatile pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ofera gratuit servicii sociale
destinate victimelor violentei in familie.
Art. 16
(1) Unitatile pentru prevenirea si combaterea violentei in familie pot fi publice, private sau in
parteneriat publicprivat.
(2) Unitatile pentru prevenirea si combaterea violentei in familie pot fi infiintate numai de catre
furnizorii de servicii sociale, acreditati in conditiile legii.
(3) Infiintarea, organizarea si functionarea unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in
familie se aproba prin horarari ale consiliilor judetene sau, dupa caz, ale consiliilor locale,
respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti si al Consiliului general al Municipiului
Bucuresti.
(4) Finantarea unitatilor publice pentru prevenirea si combaterea violentei in familie se asigura
din bugetele locale.
(5) In cazul unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, utilizarea sumelor
alocate de la bugetul de stat sau, dupa caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor
abilitate de lege.
(6) Institutia care a acordat finantarea sau subventia unitatilor pentru prevenirea si combaterea
violentei in familie, publice, private si in parteneriat public-privat, monitorizeaza folosirea
fondurilor alocate.
(7) Asistarea sau, dupa caz, gazduirea victimelor, respectiv asistarea agresorilor in unitatile
prevazute la art. 15 alin. (1) lit. a)-c) se face in baza incheierii unui contract de acordare a
serviciilor sociale. Pentru minori contractul de acordare a serviciilor sociale este semnat de
parintele insotitor sau, dupa caz, de reprezentantul legal.
Art. 17
(1) Centrele de primire in regim de urgenta, denumite in continuare adaposturi, sunt unitati de
asistenta sociala, cu sau fara personalitate juridica, de tip rezidential, care asigura protectie,
gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie.
(2) Adaposturile asigura gratuit, pe o perioada determinata, asistenta familiala atat victimei, cat si
minorilor aflati in ingrijirea acesteia, protectie impotriva agresorului, asistenta medicala si
ingrijire, hrana, cazare, consiliere psihologica si consiliere juridica, potrivit instructiunilor de
organizare si functionare elaborate de autoritate.
(3) Primirea victimelor in adapost se face numai in caz de urgenta sau cu aprobarea scrisa a
directorului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, atunci cand izolarea
victimei de agresor se impune ca masura de protectie. Persoanelor care au comis actul de
agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele.
(4) Locatia adaposturilor este secreta publicului larg.
(5) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimtamantul acestora sau, dupa caz, al
reprezentantului legal.
(6) Toate adaposturile trebuie sa incheie o conventie de colaborare cu un spital sau cu alta unitate
sanitara, care sa asigure ingrijirea medicala si psihiatrica. Conventia se incheie de catre consiliile
locale, respectiv de catre consiliile sectoarelor municipiului Bucuresti sau, dupa caz, de catre
consiliile judetene, precum si de organele de conducere ale furnizorilor de servicii sociale privati
acreditati.
Art. 18
(1) Centrele de recuperare pentru victimele violentei in familie sunt unitati de asistenta sociala de
tip rezidential, cu sau fara personalitate juridica, care asigura gazduirea, ingrijirea, consilierea
juridica si psihologica, sprijin in vederea adaptarii la o viata activa, insertia profesionala a
victimelor violentei in familie, precum si reabilitarea si reinsertia sociala a acestora.
(2) Centrele de recuperare pentru victimele violentei in familie vor incheia conventii cu
autoritatile pentru ocuparea fortei de munca judetene si ale sectoarelor municipiului Bucuresti in
vederea acordarii suportului pentru integrarea in munca, readaptarea si recalificarea profesionala
a persoanelor asistate.
(3) Prevederile art. 17 alin. (5) si (6) se aplica in mod corespunzator.
Art. 19
(1) Centrele de asistenta destinate agresorilor sunt unitati de asistenta sociala care functioneaza
ca centre de zi, cu sau fara personalitate juridica, care asigura reabilitarea si reinsertia sociala a
acestora, masuri educative, precum si servicii de consiliere si mediere familiala.
(2) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare si dezintoxicare acordate prin centrele de asistenta
destinate agresorilor se asigura in spitalele sau unitatile sanitare cu care s-au incheiat conventii,
in conditiile prevazute la art. 17 alin. (6).
Art. 20
Centrele pentru prevenirea si combaterea violentei in familie sunt unitati de asistenta sociala in
regim de zi, cu sau fara personalitate juridica, care asigura asistenta sociala, consiliere
psihologica, juridica, precum si informarea si orientarea victimelor violentei in familie.
Art. 21
Centrele pentru servicii de informare si sensibilizare a populatiei sunt unitati de asistenta sociala,
cu sau fara personalitate juridica, care ofera servicii de informare si educare, asistenta sociala si
un serviciu telefonic de urgenta pentru informare si consiliere.
Art. 22
(1) Persoanele condamnate pentru infractiuni de violenta in familie sunt obligate sa participe la
programe speciale de consiliere si reinsertie sociala organizate de catre institutiile insarcinate cu
executarea pedepsei in evidenta carora se afla.
(2) Cazurile de violenta in familie pot fi supuse medierii la cererea partilor, conform legii.

Capitolul IV - Ordinul de protectie

Art. 23
(1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un
act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii
starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu,
una ori mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul
dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune
atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de
copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea
de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care
persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu
victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a
intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie
locuiesc ori urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea
agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor
masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul
dezintoxicarii.
Art. 24
(1) Durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie se stabileste de judecator, fara a putea
depasi 6 luni de la data emiterii ordinului.
(2) Daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata masurilor dispuse, acestea vor
produce efecte pentru o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Art. 25
(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protectie este de competenta judecatoriei de pe raza
teritoriala in care isi are domiciliul sau resedinta victima.
(2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusa de victima ersonal sau prin reprezentant
legal.
(3) Cererea poate fi introdusa in numele victimei si de:
a) procuror;
b) reprezentantul autoritatii sau structurii competente, la nivelul unitatii administrativ-teritoriale,
cu atributii in materia protectiei victimelor violentei in familie;
c) reprezentantul oricaruia dintre furnizorii de servicii sociale in domeniul prevenirii si
combaterii violentei in familie, acreditati conform legii, cu acordul victimei.
Art. 26
(1) Cererea privind emiterea ordinului de protectie se intocmeste potrivit formularului de cerere
prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta lege.
(2) Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru.
Art. 27
(1) Cererile se judeca de urgenta, in camera de consiliu, participarea procurorului fiind
obligatorie.
(2) Citarea partilor se face potrivit regulilor privind citarea in cauze urgente.
(3) La cerere, persoanei care solicita ordinul de protectie i se poate acorda asistenta sau
reprezentare prin avocat.
(4) Asistenta juridica a persoanei impotriva careia se solicita ordinul de protectie este
obligatorie.
(5) In caz de urgenta deosebita, instanta poate emite ordinul de protectie chiar in aceeasi zi,
pronuntandu-se pe baza cererii si a actelor depuse, fara concluziile partilor.
(6) Procurorul are obligatia de a informa persoana care solicita ordinul de protectie asupra
prevederilor legale privind protectia victimelor infractiunii.
(7) Judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile probe a caror administrare
necesita timp indelungat.
(8) Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face in cel mult
48 de ore de la pronuntare.
Art. 28
In cazurile prevazute la art. 25 alin. (3), victima poate renunta, potrivit art. 406 din Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protectie.
Art. 29
(1) Ordinul de protectie este executoriu.
(2) La cererea victimei sau din oficiu atunci cand imprejurarile cauzei impun astfel, instanta va
putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea vreunui termen.
Art. 30
(1) Hotararea prin care se dispune ordinul de protectie este supusa numai recursului, in termen de
3 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara
citarea lor.
(2) Instanta de recurs poate suspenda executarea pana la judecarea recursului, dar numai cu plata
unei cautiuni al carei cuantum se va stabili de catre aceasta.
(3) Recursul se judeca cu citarea partilor.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
Art. 31
(1) Ordinul de protectie se comunica de indata structurilor Politiei Romane in a caror raza
teritorila se afla locuinta victimei si a agresorului.
(2) Ordinul de protectie prin care se dispune oricare dintre masurile prevazute la art. 23 alin.
(1) se pune in executare de indata, de catre sau, dupa caz, sub supravegherea politiei.
(3) Pentru punerea in executare a ordinului de protectie, politistul poate intra in locuinta familiei
si in orice anexa a acesteia, cu consimtamantul persoanei protejate sau, in lipsa, al altui membru
al familiei.
(4) Organele de politie au indatorirea sa supravegheze modul in care se respecta hotararea si sa
sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executare.
Art. 32
Incalcarea oricareia dintre masurile prevazute la art. 23 alin. (1) si dispuse prin ordinul de
protectie constituie infractiunea de nerespectare a hotararii judecatoresti si se pedepseste cu
inchisoare de la o luna la un an. Impacarea inlatura raspunderea penala.
Art. 33
La expirarea duratei masurilor de protectie, persoana protejata poate solicita un nou ordin de
protectie, daca exista indicii ca, in lipsa masurilor de protectie, viata, integritatea fizica sau
psihica ori libertatea i-ar fi puse in pericol.
Art. 34
(1) Persoana impotriva careia s-a dispus o masura prin ordinul de protectie pe durata maxima
poate solicita revocarea ordinului sau inlocuirea masurii dispuse.
(2) Revocarea se poate dispune daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) agresorul a respectat interdictiile sau obligatiile impuse;
b) agresorul a urmat consiliere psihologica, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice alta
forma de consiliere sau terapie care a fost stabilita in sarcina sa ori care i-a fost recomandata sau
a respectat masurile de siguranta, daca asemenea masuri s-au luat, potrivit legii;
c) daca exista indicii temeinice ca agresorul nu mai prezinta un real pericol pentru victima
violentei sau pentru familia acesteia.
(3) Cererea de revocare se solutioneaza cu citarea partilor si a unitatii de politie care a pus in
executare ordinul de protectie a carui revocare se solicita. Participarea procurorului este
obligatorie.
Art. 35
Daca, odata cu solutionarea cererii, instanta constata existenta uneia dintre situatiile care necesita
instituirea unei masuri de protectie speciala a copilului, va sesiza de indata autoritatea publica
locala cu atributii privind protectia copilului.

Legea nr. 333/2003 (republicată) privind paza obiectivelor, bunurilor,

valorilor si protecţia
persoanelor, cu modificările si completările ulterioare – Capitolele II, III, IV,
VI, VIII si IX
Capitolul II - Formele de paza
Sectiunea 1 - Paza cu efective de jandarmi

Art. 6
(1) Paza obiectivelor de importanta deosebita pentru apararea tarii, activitatea statului, economie,
stiinta, cultura si arta, ale unor institutii din domeniul financiar-bancar, a localurilor misiunilor
diplomatice sau ale unor agentii si reprezentante economice straine, a sediilor unor organizatii
internationale, precum si a transporturilor valorilor deosebite sau speciale se asigura cu efective
de jandarmi.
(2) Paza cu efective de jandarmi se poate asigura si la sediile unor organisme internationale care
desfasoara activitati pe teritoriul tarii, la cererea expresa a acestora, adresata Guvernului
Romaniei.
(3) Unitatile bugetare si sediile misiunilor diplomatice, recum si unitatile de interes strategic care
detin instalatii ori obiective de o deosebita importanta nationala, beneficiare de paza cu efective
de jandarmi, care sunt exceptate de la plata, se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(4) Obiectivele de importanta deosebita care nu sunt asigurate cu paza militara in timp de pace si
se iau in paza, la mobilizare, de catre Jandarmeria Romana se stabilesc, din timp de pace, prin
hotarare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si se aproba, la declararea mobilizarii, prin
hotarare a Guvernului.
(5) Obiectivele si valorile prevazute la alin. (1) si (2), precum si personalul, mijloacele materiale
si financiare necesare asigurarii pazei cu efective de jandarmi se stabilesc prin hotarare a
Guvernului.
(6) La solicitarea persoanelor fizice sau juridice, in situatii care nu sufera amanare, la propunerea
comandantului Jandarmeriei Romane, ministrul afacerilor interne poate aproba asigurarea
temporara a pazei cu efective de jandarmi a unor obiective, bunuri, valori si transporturi speciale,
altele decat cele prevazute la alin. (1) si (2).
(7) Prin situatii care nu sufera amanare se intelege starile de fapt caracterizate prin tensiuni
interne, acte de dezordine si tulburarea grava a ordinii publice, dezastre, furturi frecvente din
proprietatea publica sau privata, care impun luarea de indata sub paza cu efective de jandarmi a
unor obiective, amplasamente, suprafete de teren, altele decat cele prevazute la alin. (1) si (2),
precum si situatiile in care organele de stat cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si
sigurantei nationale, in caz de pericol iminent, solicita expres aceasta interventie.
(8) Paza cu efective de jandarmi, aprobata in conditiile alin. (6), se ridica dupa incetarea situatiei
deosebite care a impus instituirea acesteia.
(9) Ridicarea pazei cu efective de jandarmi se realizeaza, de regula, prin hotarare a Guvernului,
in cazurile prevazute la alin. (1) si (2), respectiv prin ordin al ministrului afacerilor interne, la
propunerea comandantului Jandarmeriei Romane, in toate situatiile in care beneficiarii pazei,
indiferent de modalitatea prin care a fost instituita aceasta, nu respecta obligatiile prevazute de
lege sau cele contractuale, refuza incheierea ori reactualizarea contractului.
(10) Ridicarea pazei de la obiectivele asigurate cu efective de jandarmi se poate face in termen
de 60 de zile de la atentionarea in scris a conducatorilor acestora, prin ordin al ministrului
afacerilor interne, la propunerea comandantului Jandarmeriei Romane.
(11) In situatia in care unitatile carora li s-a prevazut prin acte normative asigurarea pazei cu
efective de jandarmi isi schimba, isi restrang sau isi inceteaza activitatea ori renunta la aceasta
forma de paza, prin hotarare a Guvernului de ridicare a pazei, se vor stabili si modalitatile de
redistribuire a efectivelor disponibilizate si a alocatiilor bugetare aprobate in acest sens.
(12) Instalarea pazei se va face numai dupa asigurarea de catre beneficiarul serviciului de paza a
conditiilor stabilite prin contractul incheiat cu unitatea de jandarmi si prin planul de paza
intocmit.
Art. 7
(1) Unitatile care beneficiaza de paza cu efective de jandarmi incheie contracte de prestari de
servicii cu unitatile de jandarmi, la nivelul esalonului care are organ financiar propriu.
(2) Serviciul de paza cu efective de jandarmi se efectueaza contra cost, pe baza tarifelor stabilite
de Ministerul Afacerilor Interne, potrivit legii.
(3) Serviciul de paza se poate efectua si in conditiile in care, in contrapartida, beneficiarul
restarilor de servicii ofera, la randul sau, bunuri sau servicii, daca acestea sunt necesare
Jandarmeriei Romane.
(4) Conditiile efectuarii serviciului de paza, conform alin. (3), se stabilesc prin hotarare a
Guvernului, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(5) Veniturile realizate din paza si prestarea altor servicii, organizate si executate, potrivit legii,
de unitatile de jandarmi se retin integral de catre acestea ca venituri extrabugetare cu titlu
permanent, care vor fi utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli curente si de capital.
Art. 8
(1) Paza cu efective de jandarmi se organizeaza si se executa potrivit planului de paza, cu
respectarea prevederilor art. 5.
(2) Efectivele de jandarmi care asigura paza la obiective cu grad sporit de dificultate vor
beneficia de aceleasi sporuri pentru conditii periculoase, vatamatoare sau grele de munca, dupa
caz, ca si personalul din obiectivul respectiv.
Art. 9
In unitatile unde, concomitent cu paza asigurata cu efective de jandarmi, functioneaza si paza
proprie, cu politisti locali sau prin societati specializate de paza si protectie, acestea se vor
integra, din punct de vedere operativ, in sistemul unic de paza realizat si condus de catre
jandarmerie.
Sectiunea 2 - Paza cu politisti locali si paza proprie

Art. 10
Paza bunurilor si a valorilor detinute de persoane fizice sau juridice se poate asigura, in conditiile
legii, si prin Corpul gardienilor publici*), conform Legii nr. 26/1993 privind infiintarea,
organizarea si functionarea Corpului gardienilor publici**).
--------
*) Corpul gardienilor publici, reglementat prin Legea nr. 26/1993, s-a reorganizat succesiv in
Politia Comunitara prin Legea nr. 371/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea
Politiei Comunitare, iar aceasta in politia locala prin Legea politiei locale nr. 155/2010, cu
modificarile ulterioare.
**) Aceasta lege a fost abrogata prin Legea nr. 371/2004 privind infiintarea, organizarea si
functionarea Politiei Comunitare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 878
din 27 septembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Legea nr. 371/2004, cu
modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata cu exceptia art. 20 si 21 referitaore la
serviciile publice destinate asigurarii pazei obiectivelor de interes judetean, prin Legea politiei
locale nr. 155/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 488 din 15 iulie
2010, cu modificarile ulterioare.
Art. 11
Paza proprie se organizeaza in raport cu natura obiectivelor, a bunurilor si valorilor ce urmeaza a
fi pazite, cu amplasarea, intinderea si vulnerabilitatea pe care le prezinta unele unitati si locuri
din incinta acestora, cu numarul de schimburi in care se desfasoara activitatea, punctele de acces
si cu alte criterii specifice.
Art. 12
(1) Paza proprie se realizeaza cu personal calificat, angajat al unitatii beneficiare, conform legii.
(2) In fucntie de numarul personalului de paza, conducerea unitatii va numi un sef de serviciu
sau un imputernicit care sa asigure selectia, incadrarea, echiparea, dotarea cu armament si
mijloace de protectie, precum si pentru instruirea, planificarea si controlul acestuia.
(3) La unitatile unde numarul posturilor de paza este de peste 20, structura de conducere necesara
este formata din seful serviciului de paza si seful de tura.
(4) La celelalte unitati unde numarul de paznici este sub 20, activitatile specifice de paza se
indeplinesc de catre un imputernicit al conducerii unitatii.
(5) Seful serviciului de paza sau imputernicitul cu paza se subordoneaza direct conducerii unitatii
si stabileste impreuna cu aceasta masurile cele mai eficiente de paza.
Art. 13
(1) Personalul de paza proprie se compune din paznici, portari, controlori de acces sau alte
persoane stabilite de conducerea unitatii, din persoanele desemnate sa asigure instruirea,
controlul si coordonarea activitatii de paza. Se asimileaza personalului de paza si persoanele care
cumuleaza atributiile de paza cu alte atributii de serviciu.
(2) Personalul din paza proprie se doteaza cu uniforme, echipament de protectie si insemne
distinctive, pe care le poarta pe timpul executarii serviciului.
Art. 14
(1) Cu avizul politiei, personalul din paza proprie a unitatilor poate fi dotat cu arme de foc,
bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene si alte mijloace, in raport cu importanta
obiectivelor, a bunurilor si valorilor pazite.
(2) La unitatile unde functioneaza paza proprie si paza cu efective de jandarmi, dotarea cu arme
de foc, avizarea, instruirea si controlul personalului de paza se efectueaza de catre unitatea de
jandarmi care coordoneaza sistemul unic de paza.
Sectiunea 3 - Paza in mediul rural
Art. 15
Unitatile situate pe teritoriul localitatilor rurale isi organizeaza paza conform prevederilor
prezentei legi.
Art. 16
Persoanele fizice sau juridice care detin, cu orice titlu, terenuri agricole isi pot organiza, in
asociere sau individual, paza de camp, prin una dintre formele de paza prevazute de lege.
Art. 17
Paza cailor ferate, a padurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de vanatoare si de pescuit, a
conductelor pentru transportul hidrocarburilor si al produselor petroliere, a sistemelor de irigatii,
a retelelor telefonice si de transport al energiei electrice se asigura de catre operatorii economici
de profil, in formele prevazute de lege.
Art. 18
(1) In localitatile rurale se organizeaza paza comunala.
(2) Primarul este obligat sa ia masuri pentru a asigura paza bunurilor publice si ale cetatenilor si
raspunde pentru intocmirea planului de paza a comunei.
(3) Intocmirea planului de paza, instruirea si controlul personalului de paza din localitatile rurale
se efectueaza de catre organele locale de politie sau de structurile implicate in activitatea de
paza.
(4) Modalitatile de efectuare a pazei in mediul rural se stabilesc prin hotarare a consiliului local,
dupa consultarea prealabila a locuitorilor, in formele prevazute de lege.
(5) Plata serviciilor de paza in mediul rural, precum si procurarea de echipamente de protectie,
insemne si mijloace de aparare sau utilitare, necesare bunei executari a serviciului de paza, se
asigura din bugetul local. Pentru plata serviciilor de paza, consiliile locale pot institui taxe
speciale, conform legii.

Sectiunea 4 - Paza si protectia prin societati specializate

Art. 19
(1) Societatile specializate de paza si protectie sunt societati reglementate de Legea nr. 31/1990,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, private care se constituie si functioneaza
potrivit legislatiei comerciale si prevederilor prezentei legi, avand ca obiect de activitate paza
obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri si valori, in conditii de
maxima siguranta a acestora, precum si protectia persoanelor.
(2) Societatile specializate de paza si protectie functioneaza in baza licentei eliberate de
Inspectoratul General al Politiei Romane, cu avizul prealabil al Serviciului Roman de Informatii,
pentru cel putin unul dintre obiectele de activitate prevazute la alin. (4), care poate fi reinnoita la
fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Roman de Informatii poate constitui
temei pentru anularea licentei de functionare.
(3) Pentru obtinerea licentei de functionare este necesara intrunirea urmatoarelor conditii:
a) prezentarea regulamentului de organizare si functionare a societatii;
b) prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de comunicatii, cu mijloacele
audiovideo, aparatura de recunoastere si identificare, sistemele de alarma impotriva efractiei,
sistemele de cronometrare si numarare, cu centrele de supraveghere si dispeceratele, tehnica de
calcul si softul utilizat, cu armamentul si alte mijloace tehnice care vor face parte din dotarea
societatii, in functie de obiectul de activitate;
c) prezentarea dovezilor de inregistrare cu denumirea societatii si a insemnelor distinctive
inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci;
d) prezentarea notificarii prin care se incunostinteaza consiliul judetean sau, dupa caz, Consiliul
General al Municipiului Bucuresti despre faptul ca societatea va avea sediul social in zona de
responsabilitate a acestora;
e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obtinerea licentei de functionare;
f) prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care executa activitati de paza si
protectie.
(4) Societatile specializate de paza si protectie pot avea unul sau mai multe dintre urmatoarele
obiecte de activitate:
a) servicii de paza a obiectivelor, bunurilor si valorilor, precum si servicii de consultanta in
domeniu;
b) servicii de paza a transporturilor de bunuri si valori, precum si servicii de consultanta in
domeniu;
c) servicii de protectie personala specializata, denumita garda de corp, si servicii de consultanta
in domeniu.
(5) Prin servicii de paza se intelege:
a) paza proprietatii impotriva accesului neautorizat sau a ocuparii abuzive;
b) paza proprietatii impotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum si a altor actiuni
producatoare de pagube materiale;
c) detectarea substantelor, armelor, explozibililor sau a materialelor de orice natura care pot
provoca o paguba;
d) paza proprietatii intelectuale;
e) paza mediului inconjurator;
f) furnizarea catre autoritatile competente a informatiilor legate de incidentele aparute in timpul
activitatii de paza.
(6) Prin servicii de paza a transporturilor de bunuri si valori se intelege:
a) organizarea si asigurarea pazei transportului terestru, pe apa sau aerian al unor bunuri de
importanta deosebita, valori sau al oricarui alt obiect pe care beneficiarul serviciului il denumeste
astfel;
b) organizarea si asigurarea pazei transportului unor date si informatii, indiferent de suportul pe
care acestea se afla si de modalitatea aleasa pentru transmitere;
c) organizarea si asigurarea, potrivit legislatiei in vigoare, a protejarii mijloacelor de
comunicatii;
d) organizarea si asigurarea transportului pentru persoanele care solicita sa fie transportate in
conditii de maxima siguranta;
e) furnizarea catre autoritatile competente a datelor despre incidentele aparute in timpul
activitatii de transport.
(7) Prin serviciu de protectie specializata a persoanei - garda de corp - se intelege:
a) protejarea vietii si integritatii corporale a persoanei aflate sub protectie;
b) protejarea persoanei aflate sub protectie impotriva hartuirii, pedepsita de lege;
c) protejarea persoanei aflate sub protectie in timpul transportului;
d) furnizarea catre autoritatile competente a informatiilor legate de incidentele aparute in timpul
activitatii de protectie.
(8) Prin serviciu de consultanta se intelege:
a) asistenta cu privire la activitatile care fac obiectul prevederilor alin. (5)-(7);
b) intocmirea de analize, evaluari si rapoarte asupra riscurilor la adresa securitatii persoanei,
proprietatii sau mediului.
(9) Conducatorul societatii specializate de paza si protectie trebuie sa obtina avizul
inspectoratului de politie judetean sau al Directiei Generale de Politie a Municipilui Bucuresti,
dupa caz, in a carei raza teritoriala isi are sediul societatea respectiva.
(10) Unitatea de politie competenta poate acorda avizul persoanei prevazute la alin. (9), care are
cetatenie romana sau cetatenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale
Spatiului Economic European, a implinit varsta de 21 de ani, poseda pregatire corespunzatoare
atributiilor ce ii revin, este cunoscuta ca avand o buna conduita cetateneasca si nu a suferit
condamnari pentru infractiuni savarsite cu intentie.
Art. 20
(1) Personalului din societatile specializate de paza si protectie ii este interzis sa culeaga date si
informatii.
(2) In situatia in care intra in posesia unor date si informatii care vizeaza siguranta nationala,
personalul mentionat la alin. (1) are obligatia sa informeze, de indata, autoritatile competente cu
atributii in domeniul sigurantei nationale.
Art. 21
(1) Conducatorii societatilor specializate de paza si protectie sunt obligati sa asigure respectarea
prevederilor legale si a regulamentelor proprii in organizarea si functionarea acestei forme de
paza, in angajarea, pregatirea si controlul personalului, portul uniformei si al insemnelor
distinctive, precum si in dotarea cu mijloace de interventie si aparare individuala, conform legii.
(2) Plata serviciilor de paza si protectie prestate de catre societatile specializate se face pe baza
contractelor incheiate cu beneficiarii.
(3) Societatile specializate de paza si protectie au obligatia de a pastra evidenta contractelor in
registre speciale.
(4) Societatile specializate de paza si protectie nu pot adopta insemne, uniforme, legitimatii,
accesorii de echipament sau denumiri identice, asemanatoare sau de natura sa conduca la
confuzii intre acestea, precum si cu cele ale autoritatilor publice ori ale organismelor
internationale la care Romania este parte.
(5) Modelul echipamentului personalului de paza si protectie se stabileste prin hotarare a
Guvernului si se inscriptioneaza cu denumirea si sigla societatii, aprobate cu ocazia acordarii
licentei. Pe autovehiculele din dotarea societatilor specializate se inscriptioneaza numai
denumirea, sigla, obiectul de activitate pentru care s-a emis licenta de catre politie si numerele de
telefon ale societatii. Montarea si folosirea de mijloace de semnalizare luminoasa sau acustica pe
autovehiculele societatilor de paza si protectie sunt interzise.
(6) Societatile specializate de paza si protectie se pot asocia cu societati sau firme straine de
profil, cu respectarea prevederilor legii.

Sectiunea 5 - Garda de corp

Art. 22
(1) Garda de corp se asigura de catre societatile specializate de paza si protectie care au primit
licenta in acest scop, numai prin personal special atestat.
(2) Persoanele fizice pot angaja garda de corp numai pe baza de contract incheiat cu societatile
specializate de paza si protectie prevazute la alin. (1).
Art. 23
Personalul care executa serviciul de garda de corp este obligat ca in activitatile desfasurate sa
respecte legile in vigoare si sa nu lezeze in vreun fel drepturile si liberttile cetatenilor.

Capitolul III - Paza transporturilor bunurilor si valorilor, precum si a transporturilor cu

caracter special

Art. 24
(1) Paza transporturilor bunurilor si valorilor, constand in sume de bani, titluri de credite, cecuri
sau alte inscrisuri de valoare, metale si pietre pretioase, se asigura cu mijloace de transport
anume destinate si se realizeaza, dupa caz, cu jandarmi, personal propriu sau al unei societati
specializate de paza si protectie, inarmati cu arme de foc, in conditiile legii.
(2) Paza transporturilor produselor cu caracter special, care constau in: arme, munitii, tehnica de
lupta, materii explozive, stupefiante, substante toxice, materiale nucleare sau alte materii
radioactive ori alte materii sau substante periculoase, se efectueaza cu mijloace de transport
anume destinate si se asigura cu efective de jandarmi, cu exceptia celor organizate si executate
cu efective ale Ministerului Apararii Nationale.
(3) Paza transporturilor bunurilor si valorilor sau a produselor cu caracter special, aflate in tranzit
pe teritoriul Romaniei, pe calea ferata ori rutiera, se asigura cu efective de jandarmi.
Art. 25
(1) Paza transporturilor de bunuri si valori sau a celor cu caracter special se organizeaza si se
executa potrivit prevederilor planului de paza, intocmit de unitatea ale carei bunuri sau valori se
transporta impreuna cu unitatea prestatoare, cu avizul politiei, care este obligatoriu si in cazul
modificarii acestuia. Acest aviz nu este necesar in cazul unitatilor la care paza transportului se
asigura cu efective de jandarmi sau cu cele apartinand unor institutii cu atributii in domeniul
apararii si sigurantei nationale.
(2) Prin planul de paza se stabilesc in principal: bunurile si valorile de transportat, conditiile de
mediu adecvate naturii bunurilor si valorilor care se transporta, situatia operativa, durata
transportului, mijloacele de transport folosite, variantele de transport, dispozitivul de paza,
consemnul general si particular pentru personalul implicat, dotarea cu mijloace tehnice si de
autoaparare, modul de actiune in diferite situatii, potrivit reglementarilor legale in vigoare.
(3) De regula, transporturile de bunuri sau valori ori transporturile produselor cu caracter special
se efectueaza pe timp de zi.
(4) Indiferent de natura transportului, paza acestuia se va asigura de cel putin o persoana
inarmata, in cadrul localitatii, si de minimum doua, in afara acesteia.
(5) Efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor si valorilor, precum si a celor speciale,
prevazute la art. 24, se stabilesc de comun acord, de catre conducatorul unitatii care asigura
efectivele de paza si cel al unitatii beneficiare, prin planul de paza si prin contract.
(6) Pentru efectivele care asigura paza transporturilor bunurilor si valorilor, inclusiv a celor cu
caracter special prevazute la art. 24 alin. (2), beneficiarii vor asigura, dupa caz, conditii
corespunzatoare pentru executarea serviciului, astfel:
a) compartiment de serviciu sau vagoane tip corp de garda, pentru transportul pe calea ferata;
b) autovehicule blindate, semiblindate sau special amenajate, pentru transportul valorilor sau
produselor speciale, precum si pentru echipajele care asigura paza acestora;
c) compartimente special amenajate sau rezervate, pentru transporturi navale sau aeriene.
(7) Bunurile si valorile prevazte la art. 24 se asigura la o societate de asigurari de catre
beneficiarul contractului de transport ori de catre transportator, dupa caz, potrivit intelegerii
dintre parti.
Art. 26
(1) Mijloacele auto destinate transportului bunurilor si valorilor sau celui cu caracter special,
prevazute la art. 24, se doteaza cu dispozitive tehnice de paza, alarmare, monitorizare, localizare
si supraveghere, destinate sa asigure securitatea persoanelor insotitoare, a bunurilor, a valorilor si
produselor speciale transportate, si se echipeaza cu tehnica de comunicatii radio pe frecventele
aprobate conform legii.
(2) In cazul transporturilor bunurilor si valorilor constand in valori stiintifice, tehnice, de cultura
si arta sau al celor cu caracter special prevazute la art. 24 alin. (2), conducatorul unitatii asigura
cel putin un echipaj de insotire pentru paza si protectia bunurilor sau a valorilor respective.
(3) Transportatorii de bunuri sau valori au obligatia monitorizarii permanente a derularii
transporturilor si sesizarii de urgenta a politiei in caz de pericol.
(4) Cerintele minime pe care trebuie sa le indeplineasca mijloacele de transport prevazute la art.
24 alin. (1) si (2), pentru protectia personalului insotitor si a valorilor transportate, se stabilesc
prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Capitolul IV - Sisteme tehnice de protectie si de alarmare impotriva efractiei

Sectiunea 1 - Mijloace de protectie si de alarmare impotriva efractiei

Art. 27
(1) Conducatorii unitatilor care detin bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a
datelor si informatiilor cu caracter secret de stat sunt obligati sa asigure paza, mijloacele mecano-
fizice de protectie si sistemele de alarmare impotriva efractiei in locurile de pastrare, depozitare
si manipulare a acestora, precum si in locurile unde se desfasoara activitati care au un asemenea
caracter.
(2) Proiectele sistemelor de alarmare se avizeaza de Directia Generala de Politie a Municipiului
Bucuresti ori de inspectoratul de politie judetean pe raza caruia se afla obiectivul, sub aspectul
respectarii cerintelor minime de securitate impotriva efractiei.
(3) Elementele de protectie mecano-fizice incorporate imobilelor destinate pastrarii, depozitarii
si manipularii bunurilor si valorilor de orice fel trebuie sa fie rezistente la efractie, corespunzator
gradului de siguranta impus de caracteristicile obiectivului pazit, in conformitate cu cerintele
tehnice stabilite prin normele metodologice de aplicare a prez entei legi.
(4) In sensul prezentei legi, prin elemente de protectie mecano-fizice se intelege: ziduri, plase,
blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, geamuri si folie de protectie, grilaje, usi si
incuietori.
(5) In sensul prezentei legi, prin sistem de alarmare impotriva efractiei se intelege ansamblul de
echipamente electronice care poate fi compus din centrala de comanda si semnalizare optica si
acustica, detectoare, butoane si pedale de panica, control de acces si televiziune cu circuit inchis
cu posibilitati de inregistrare si stocare a imaginilor si datelor, corespunzator gradului de
siguranta impus de caracteristicile obiectivului pazit.
(6) Instalarea, modificarea, inclusiv punerea in functiune a sistemelor de alarmare impotriva
efractiei se avizeaza si se controleaza potrivit prevederilor alin. (2).
(7) Proiectele sistemelor de alarmare impotriva efractiei se intocmesc in mod obligatoriu pentru
obiectivele care sunt supuse avizarii politiei, iar elaborarea acestora se face cu respectarea
cerintelor tehnice minime stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 28
In proiectele de executie a constructiilor destinate producerii, pastrarii sau detinerii unor bunuri
ori valori importante sau a lucrarilor de modernizare, modificare si transformare a acestora
trebuie sa se prevada construirea sau introducerea mijloacelor de protectie mecano-fizice si
instalarea sistemelor tehnice de paza si alarmare impotriva efractiei.
Art. 29
Beneficiarii, conducatorii si personalul societatilor specializate in domeniul sistemelor de
alarmare si al mijloacelor de protectie mecano-fizice sunt obligati sa pastreze confidentialitatea
informtiilor referitoare la sistemele instalate sau avute in intretinere.
Art. 30
Clasificarea sistemelor de alarmare impotriva efractiei se face in raport cu importanta bunurilor
si a valorilor ce urmeaza a fi aparate si cu categoria de importanta a constructiei de catre
societatile de asigurare.

Sectiunea 2 - Licentierea societatilor specializate in sisteme de alarmare impotriva efractiei

Art. 31
(1) Persoanele fizice sau juridice pot desfasura activitati de proiectare, instalare, modificare sau
intretinere a componentelor sau sistemelor de alarmare impotriva efractiei, numai pe baza
licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Romane, prelungita la fiecare 3 ani, si cu
avizul prealabil al Serviciului Roman de Informatii, eliberat in termen de 30 de zile.
(2) Persoanele fizice sau juridice prevazute la alin. (1) sunt obligate ca, in termen de 15 zile, sa
comunice in scris unitatii de politie competente orice modificare intervenita in structura si
organizarea activitatii pentru care a fost eliberata licenta.
(3) Conducatorii persoanelor juridice, personalul tehnic al acestora si persoanele fizice care
desfasoara activitatile prevazute la alin. (1) se avizeaza de inspectoratele de politie judetene sau
de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti pe raza carora/careia societatea isi are
sediul, respectiv persoana fizica, domiciliul.
(4) Persoanele licentiate sau autorizate intr-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau
ale Spatiului Economic European pot desfasura activitatile prevazute la alin. (1) si (3) dupa
notificarea Inspectoratului General al Politiei Romane.
Art. 32
(1) Societatilor specializate in domeniul sistemelor de alarmare le sunt interzise culegerea de
informatii, inregistrarile audio sau video care excedeaza obiectului de activitate pentru care li s-a
acordat licenta, precum si instalarea de echipamente disimulate care sa le permita executarea
acestor activitati.
(2) Conducatorii societatilor specializate in proiectarea, producerea, instalarea si intretinerea
sistemelor de alarmare impotriva efractiei sunt obligati sa asigure respectarea prevederilor legale
si a regulamentelor proprii de organizare si fucntionare, aprobate cu ocazia acordarii licentei.
(3) Societatile specializate in domeniul sistemelor de alarmare se pot asocia cu societati sau
firme de profil straine, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

Sectiunea 3 - Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare

Art. 33
(1) Unitatile de jandarmi, politistii locali, societatile specializate de paza si protectie, precum si
cele din domeniul sistemelor de alarmare impotriva efractiei pot infiinta dispecerate de zona care
sa monitorizeze si sa transmita alarmele de la sistemele electronice conectate la echipajele de
interventie.
(2) Infiintarea dispeceratelor de zona, potrivit alin. (1), se face numai dupa avizarea
regulamentului de organizare si functionare de catre Inspectoratul General al Politiei Romane.
Fac exceptie unitatile de jandarmi, pentru dispeceratele proprii.
(3) Plata serviciilor de monitorizare prin dispecerat a sistemului de alarmare local se face pe baza
contractelor incheiate cu beneficiarii acestora.
(4) Interventia echipajelor mobile in cazul receptarii semnalelor de alarma de la abonatii
conectati se va realiza cu personal calificat din cadrul jandarmeriei, al politistilor locali ori al
societatilor specializate de paza si protectie.
(5) In situatiile in care interventia este confirmata si fortele proprii sunt depasite de amploarea
evenimentelor, prin dispecerat se anunta unitatea de politie competenta, in vederea prinderii
infractorilor si a cercetarii locului faptei. In celelalte cazuri, dupa prinderea infractorilor, acestia
vor fi predati de indata unitatilor de politie competente teritorial.
(6) Mentionarea in planul de paza a faptului ca obiectivul este asigurat prin conectarea sistemului
de alarma la un dispecerat de monitorizare si transmitere a semnalelor de alarma este obligatorie.

Capitolul VI - Atributiile personalului de paza si garda de corp

Sectiunea 1 - Atributiile personalului de paza

Art. 45
Personalul de paza este obligat sa cunoasca si sa respecte indatoririle ce-i revin, fiind direct
raspunzator pentru paza si integritatea obiectivelor, bunurilor si valorilor incredintate.
Art. 46
In timpul serviciului, personalul de paza este obliat:
a) sa cunoasca locurile si punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a preveni
producerea oricaror fapte de natura sa aduca prejudicii unitatilor pazite;
b) sa pazeasca obiectivul, bunurile si valorile nominalizate in planul de paza si sa asigure
integritatea acestora;
c) sa permita accesul in obiectiv numai in conformitate cu reglementarile legale si cu dispozitiile
interne;
d) sa opreasca si sa legitimeze persoanele despre care exista date sau indicii ca au savarsit
infractiuni ori alte fapte ilicite in obiectivul pazit, pe cele care incalca normele interne stabilite
prin regulamentele proprii, iar in cazul infractiunilor flagrante, sa prinda si sa prezinte politiei pe
faptuitor, sa opreasca si sa predea politiei bunurile ori valorile care fac obiectul infractiunii sau al
altor fapte ilicite, luand masuri pentru conservarea ori paza lor, intocmind totodata un proces-
verbal pentru luarea acestor masuri. Procesul-verbal astfel intocmit constituie act de sesizare a
organelor de urmarire penala;
e) sa incunostinteze de indata seful sau ierarhic si conducerea unitatii beneficiare despre
producerea oricarui eveniment in timpul executarii serviciului si despre masurile luate;
f) in caz de avarii produse la instalatii, conducte sau rezervoare de apa, combustibili ori de
substante chimice, la retelele electrice sau telefonice si in orice alte imprejurari care sunt de
natura sa produca pagube, sa aduca de indata la cunostinta celor in drept asemenea evenimente si
sa ia primele masuri pentru limitarea consecintelor evenimentului;
g) in caz de incendii, sa ia imediat masuri de stingere si de salvare a persoanelor, a bunurilor si a
valorilor, sa sesizeze pompierii si sa anunte conducerea unitatii si politia;
h) sa ia primele masuri pentru salvarea persoanelor si de evacuare a bunurilor si a valorilor in caz
de dezastre;
i) sa sesizeze politia in legatura cu orice fapta de natura a prejudicia patrimoniul unitatii si sa-si
dea concursul ori de cate ori este solicitat de catre organele de urmarire penala sau de organele
de politie;
j) sa pastreze secretul de stat si cel de serviciu, daca, prin natura atributiilor, are acces la
asemenea date si informatii;
k) sa poarte numai in timpul serviciului mijloacele de aparare, de protectie si armamentul cu care
este dotat si sa faca uz de arma numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege;
l) sa poarte uniforma si insemnele distinctive numai in timpul serviciului, cu exceptia locurilor
de munca unde se impune o alta tinuta;
m) sa nu se prezinte la serviciu sub influenta bauturilor alcoolice si nici sa nu consume astfel de
bauturi in timpul serviciului;
n) sa nu absenteze fara motive temeinice si fara sa anunte in prealabil conducerea unitatii despre
aceasta;
o) sa execute intocmai dispozitiile sefilor ierarhici, cu exceptia celor vadit nelegale, si sa fie
respectuos in raporturile de serviciu;
p) sa execute, in raport de specificul obiectivului, bunurile sau valorile pazite, precum si orice
alte sarcini care i-au fost incredintate, potrivit planului de paza;
q) sa respecte consemnul general si particular al postului.
Art. 47
Seful formatiei de paza, pe langa obligatiile prevazute la art. 46, are si urmatoarele atributii:
a) sa organizeze, sa conduca si sa controleze activitatea de paza, precum si modul de executare a
serviciului de catre personalul din subordine;
b) sa informeze de indata conducerea unitatii si politia despre evenimentele produse pe timpul
activitatii de paza si sa tina evidenta acestora;
c) sa propuna conducerii unitatii masuri pentru perfectionarea activitatii de paza;
d) sa tina evidenta armamentului si a munitiei din dotarea personalului de paza, sa asigure
pastrarea, intretinerea, depozitarea si folosirea acestora, potrivit legii;
e) sa execute programul de pregatire profesionala specifica a personalului de paza din subordine.

Sectiunea 2 - Atributiile garzii de corp

Art. 48
(1) In timpul serviciului, personalul care executa garda de corp are, pe langa obligatiile prevazute
la art. 46 lit. d) si j) -o), si urmatoarele obligatii specifice:
a) sa apere persoana careia ii asigura garda de corp impotriva unor atacuri care pun in pericol
viata, integritatea corporala, sanatatea sau bunurile acesteia;
b) sa ia primele masuri pentru salvarea persoanei beneficiare de garda de corp, cand aceasta a
fost ranita;
c) sa nu execute, la cererea beneficiarului de garda de corp, activitati care depasesc limita
atributiilor sale legale;
d) sa anunte unitatea de politie de indata ce intra in posesia unor date sau informatii despre
iminenta pregatire sau savarsire a unor infractiuni;
e) sa opreasca si sa imobilizeze, in functie de posibilitati, persoanele care au savarsit fapte de
natura a pune in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea sau bunurile persoanei careia ii
asigura protectia si sa sesizeze de indata cea mai apropiata unitate de politie;
f) sa participe, la cererea autoritatilor statului, la indeplinirea misiunilor ce revin acestora pentru
prinderea infractorilor, fara a incalca obligatiile fata de persoana pe care o are in paza;
g) sa coopereze cu autoritatile statului care au atributii in domeniul apararii, ordinii publice si
sigurantei nationale.
(2) Personalului prevazut la alin. (1) ii este interzis portul armamentului in sediile institutiilor
publice.
Art. 49
Modul de actiune al personalului care executa serviciul de garda de corp se stabileste prin planul
de protectie intocmit de societatea specializata de paza, avizat de unitatea de politie competenta
teritorial.

Capitolul VIII - Obligatiile Ministerului Afacerilor Interne

Art. 52
Ministerul afacerilor Interne asigura, prin structurile de specialitate, coordonarea, indrumarea si
controlul activitatilor de paza si protectie pe teritoriul Romaniei.
Art. 53
In scopul asigurarii pazei si a sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor, Politiei Romane ii
revin urmatoarele atributii principale:
a) avizeaza planurile de paza ale unitatilor la care paza nu este asigurata cu efective de jandarmi
si stabileste, dupa caz, necesitatea dotarii personalului implicat cu armament si munitie aferenta,
in conditiile existentei documentelor care atesta dreptul de proprietate sau, dupa caz, dreptul de
folosinta asupra obiectivului;
b) acorda sprijin de specialitate in organizarea pazei la aceste unitati in pregatirea personalului de
paza si urmareste executarea intocmai a masurilor stabilite prin planul de paza;
c) elibereaza licente de functionare societatilor specializate de paza si emite avizul pentru
conducatorii acestora, in conditiile legii;
d) elibereaza atestate pentru incadrarea personalului de paza sau retrage atestatul acordat, cand
nu mai sunt indeplinite conditiile legale care au stat la baza eliberarii acestuia;
e) avizeaza, dupa caz, planurile tematice de pregatire a personalului de paza si garda de corp;
f) avizeaza proiectele sistemelor tehnice de alarmare contra efractiei, propuse a se instala in
unitatile prevazute la art. 2 alin. (1);
g) indruma si supravegheaza, dupa caz, executarea sedintelor de tragere cu armamentul din
dotare al personalului de paza si garda de corp;
h) acorda asistenta in organizarea activitatii de paza si garda de corp si asigura, in mod gratuit,
armamentul necesar in vederea dotarii personalului institutiilor publice autorizate prin lege de
infiintare, organizare si functionare sa detina si sa foloseasca arme de foc si munitii, cu exceptia
celor din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala;
i) asigura, prin inchiriere, contra cost, in limita disponibilului, armamentul necesar dotarii
personalului de paza pentru celelalte unitati;
j) controleaza modul in care se respecta dispozitiile legale cu privire la paza obiectivelor, a
bunurilor si a valorilor, precum si a celor privind garda de corp si stabileste masurile ce urmeaza
sa fie luate;
k) avizeaza regulamentele de organizare si functionare a dispeceratelor de zona care
monitorizeaza sisteme de alarma;
l) elibereaza licente de functionare societatilor specializate in activitati de proiectare, producere,
instalare si intretinere a sistemelor de alarma impotriva efractiei sau a componentelor acestora si
de monitorizare a alarmelor in obiective sau retrage licenta acestora, in conditiile legii;
m) avizeaza conducatorii si personalul tehnic al societatilor specializate sau retrage acest aviz
cand nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de lege;
n) avizeaza personalul de paza si garda de corp pentru portarma;
o) controleaza si indruma activitatea societatilor specializate;
p) tine evidenta licentelor, atestatelor si a avizelor acordate, precum si a celor retrase si
furnizeaza, la cererea beneficiarilor serviciilor de paza si protectie, date in acest sens.

Art. 54
In scopul asigurarii pazei si sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor, Jandarmeriei Romane
ii revin urmatoarele atributii principale:
a) asigura paza cu efective de jandarmi a obiectivelor, bunurilor si valorilor, precum si a
transportului produselor cu caracter special, stabilite prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz,
prin ordin al ministrului afacerilor interne, in conditiile prezentei legi;
b) avizeaza planurile de paza la unitatile la care paza este asigurata cu efective de jandarmi si
stabileste, dupa caz, necesitatea dotarii personalului implicat cu armament si munitie aferenta;
c) acorda sprijin de specialitate in organizarea pazei obiectivelor, bunurilor si valorilor in
pregatirea personalului de paza, asigura in mod gratuit armamentul necesar in vederea dotarii
personalului de paza si urmareste executarea intocmai a masurilor stabilite prin planul de paza a
institutiilor publice autorizate;
d) asigura, prin inchiriere, contra cost, in limita disponibilului, armamentul necesar dotarii
personalului de paza pentru celelalte unitati;
e) organizeaza cursuri de calificare, in conditiile legii;
f) indruma si supravegheaza, dupa caz, executarea sedintelor de tragere cu armamentul din
dotare al personalului de paza numai pentru unitatile unde functioneaza paza mixta cu jandarmi.

Capitolul IX - Raspunderi si sanctiuni

Art. 55
Nerespectarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea civila, materiala,
disciplinara, contraventionala sau penala.
Art. 56
Desfasurarea in scop comercial de activitati de paza sau protectie, de proiectare, producere,
instalare si intretinere a sistemelor de alarma impotriva efractiei sau a componentelor acestora
fara atestat ori fara licenta de functionare prevazuta de lege constituie infractiune si se pedepseste
cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Art. 57
Implicarea conducatorilor unitatilor cu paza proprie sau a personalului societatilor specializate de
paza si protectie in desfasurarea de actiuni de forta, executari silite, recuperari de debite,
conflicte de munca ori de opunere la desfasurarea actiunilor de restabilire a ordinii de drept de
catre autoritatile publice competente, precum si nerespectarea dispozitiilor art. 20 se pedepsesc
cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai
grava.
Art. 58
Constituie contraventii la prezenta lege urmatoarele fapte:
a) neluarea masurilor de organizare si functionare a pazei, prevazute la art. 3 alin. (1) si (3), art.
5 alin. (1), art. 17 si la art. 18 alin. (2) si (3);
b) neluarea masurilor prevazute la art. 24 si la art. 26 alin. (1)-(3);
c) neintocmirea planului de paza, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori
valori, conform art. 25 alin. (1), si neindeplinirea sarcinilor prevazute in acestea ori a masurilor
stabilite de unitatea de jandarmi;
d) incadrarea sau mentinerea in functie a personalului de paza de orice fel, cu incalcarea
dispozitiilor art. 19 alin. (10), art. 21 alin. (1) si (4) si ale art. 36;
e) incalcarea de catre personalul de paza ori garda de corp a obligatiilor prevazute la art. 46-49;
f) neindeplinirea de catre conducatorii unitatilor a obligatiilor prevazute la art. 50;
g) nerespectarea prevederilor art. 23, art. 31 alin. (2), art. 37, art. 39 alin. (2) si art. 40;
h) instalarea de sisteme tehnice de alarma impotriva efractiei sau de componente ale acestora, cu
incalcarea prevederilor art. 27 alin. (6) si (7), precum si nerespectarea prevederilor art. 28;
i) refuzul de a asigura accesul reprezentantilor autoritatilor publice aflati in exercitiul functiunii,
al personalului politiei sau al jandarmeriei, special desemnat pentru exercitarea atributiilor legale
de control, pentru luarea masurilor de prevenire in obiectivele pazite sau asistate prin mijloace
tehnice antiefractie si in organizarea activitatii de garda de corp;
j) depasirea limitelor obiectului de activitate al societatii specializate sau al politistilor locali;
k) refuzul de a furniza datele, informatiile sau documentele solicitate de catre reprezentantii
autoritatilor publice competente, potrivit legii, aflati in exercitiul functiunii;
l) executarea, in fapt, a atributiilor de organizare si functionare a activitatii societatilor
specializate de catre persoane care au suferit condamnari pentru infractiuni savarsite cu intentie;
m) nerespectarea conditiilor care au stat la baza eliberarii licentei de functionare.
Art. 59
(1) Contraventiile prevazute la art. 58 se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, contraventiile prevazute la lit. g)-m);
b) cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei, contraventiile prevazute la lit. a)-d) si f);
c) cu amenda de la 100 lei la 300 lei, contraventia prevazuta la lit. e).
(2) Sanctiunea amenzii poate fi aplicata si persoanei juridice.

Art. 60
(1) Licenta de functionare se anuleaza in urmatoarele cazuri:
a) la savarsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art. 58 lit. i)-k), daca faptuitorul are
calitatea de conducator al societatii care are ca obiect de activitate paza si/sau protectia, precum
si a contraventiilor prevazute la art. 58 lit. l) si m);
b) la repetarea, in interval de un an, a faptelor care atrag masura suspendarii;
c) la savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la art. 57;
d) la savarsirea de catre conducatorii societatilor specializate de paza si protectie, ai celor
licentiate in domeniul sistemelor de alarmare impotriva efractiei ori al componentelor acestora
sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor infractiuni in legatura cu activitatea
acestor societati.
(2) Anularea licentei de functionare se dispune de catre Inspectoratul General al Politiei Romane
sau, dupa caz, de catre instanta de judecata si se comunica oficiului registrului comertului pe raza
caruia functioneaza societatea specializata de paza si protectie, in termen de 10 zile de la data
ramanerii definitive a procesului-verbal de contraventie sau a hotararii judecatoresti prin care s-a
respins plangerea impotriva procesului-verbal de contraventie.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. c) si d), anularea licentei se dispune dupa ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare a faptuitorului.
(4) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a)-d), anularea licentei se dispune in baza actului de
constatare motivat, intocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului judetean de politie
sau al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, pe raza careia isi are sediul
societatea sanctionata, si se comunica Inspectoratului General al Politiei Romane si societatii
respective.
(5) Dupa anularea licentei de functionare, conducatorul societatii specializate de paza este
obligat sa rezilieze contractele incheiate cu beneficiarii, in termen de 10 zile de la comunicarea in
scris a acestei masuri.
(6) Masura anularii licentei de functionare poate fi atacata in justitie, potrivit legii, de catre
societatea sanctionata, iar pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti nu se aplica
prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii.
(7) La nivelul Inspectoratului General al Politiei Romane se organizeza evidenta informatizata a
tuturor societatilor care au primit licenta de functionare in domeniul pazei, garzii de corp,
instalarii sistemelor de alarmare impotriva efractiei si monitorizarii acestor sisteme.
Art. 61
(1) Masura retragerii atestatului personalului de paza sau garzii de corp revine Directiei Generale
de Politie a Municipiului Bucuresti sau, dupa caz, inspectoratului de politie judetean in raza
caruia persoana isi are domiciliul ori resedinta si se ia in mod obligatoriu in urmatoarele situatii:
a) persoana a savarsit o infractiune in legatura cu serviciul sau o infractiune cu intentie;
b) persoana a fost sanctionata contraventional de cel putin doua ori in 6 luni pentru incalcarea
dispozitiilor art. 46-48 sau a normelor de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice;
c) persoana si-a pierdut aptitudinile fizice necesare in vederea indeplinirii functiei de paznic sau
garda de corp ori a fost declarata iresponsabila, potrivit legii.
(2) Masura retragerii atestatului se propune de agentul constatator sau de angajatorul care a
sesizat ca personalul de paza sau garda de corp se afla in vreuna dintre situatiile prevazute la alin.
(1) si se dispune de catre unitatea din care face parte agentul constatator, comunicandu-se acest
lucru de indata angajatorului si persoanei sanctionate.
(3) Persoana careia i s-a retras atestatul poate contesta aceasta masura in justitie, in conditiile
legii.
(4) Cererea de reprimire a atestatului se poate face dupa un an de la luarea masurii, cu exceptia
situatiei in care instanta de judecata constata nevinovatia persoanei.
(5) La nivelul Inspectoratului General al Politiei Romane va fi organizata o evidenta
informatizata a tuturor persoanelor care au fost atestate pentru serviciul de paza, precum si a
celor carora le-au fost retrase atestatele de catre unitatile competente ale Ministerului Afacerilor
Interne.
Art. 62
Savarsirea intr-un interval de 3 luni a cel putin doua dintre contraventiile prevazute la art. 58 lit.
g) si h) atrage suspendarea, pe o perioada de la o luna la 3 luni, a dreptului societatii sanctionate
de a incheia noi contracte si de a angaja personal.
Art. 63
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute in prezenta lege se fac de catre
politisti, jandarmi, precum si de catre primari sau imputerniciti ai acestora, conform
competentelor ce le revin, potrivit legii.
Art. 64
Contraventiilor prevazute la art. 58 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 65
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face
plangere, in termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria in a carei raza teritoriala s-a
savarsit contraventia.

Legea nr. 46/2008 (republicată) Codul silvic, cu modificările și completările

ulterioare
Titlul VI - Raspunderi si sanctiuni

Art. 104
Incalcarea prevederilor prezentului cod atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, materiala,
civila, contraventionala sau penala, potrivit legii.
Art. 105
(1) Prejudiciul adus padurii, denumit in continuare prejudiciu, indiferent de natura juridica a
proprietatii si de suprafata padurii avuta in proprietate, se evalueaza potrivit legii.
(2) Valoarea prejudiciilor din padurile incadrate prin amenajamentul silvic in grupa I functionala,
din perdelele forestiere de protectie si din jnepenisuri se stabileste prin multiplicarea de doua ori
a valorii obtinute potrivit legii.
(3) In situatiile in care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) si
(2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigura serviciile silvice sau administrarea padurii,
acesta se recupereaza de autoritatea publica centrala pentru finante publice, ca reprezentant al
statului roman.
(4) Prejudiciul prevazut la alin. (1) se evalueaza de personalul silvic imputernicit potrivit legii.
(5) Sumele reprezentand contravaloarea prejudiciului care se recupereaza se distribuie in
conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Art. 106
(1) Reducerea suprafetei fondului forestier national fara respectarea dispozitiilor art. 36 si 37
constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
(2) Cu pedeapsa prevazuta la alin.(1) se sanctioneaza si schimbarea destinatiei obiectivului
pentru care s-a obtinut aprobarea de scoatere din fondul forestier national sau de ocupare a
fondului forestier national, daca schimbarea destinatiei se produce in termen de 5 ani de la
aprobarea scoaterii din fondul forestier.
(3) Autorul faptelor prevazute la alin.(1) si
(2) este obligat sa elibereze terenul forestier de orice constructii sau instalatii amplasate ilegal.
(4) Reinstalarea vegetatiei forestiere se executa, pe cheltuiala autorului faptelor prevazute la
alin.(1) si (2), de catre ocolul silvic care realizeaza serviciile silvice sau administrarea padurii
respective, pe amplasamentul care face obiectul infractiunii.
Art. 107
Ocuparea fara drept, in intregime sau in parte, a unor suprafete din fondul forestier national
constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 108
(1) Taierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de arbori,
puieti sau lastari din fondul forestier national si din vegetatia forestiera situata pe terenuri din
afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infractiune silvica si se sanctioneaza
dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului produs este de
cel putin 5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data
constatarii faptei;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani, daca valoarea prejudiciului produs este mai mica decat
limita prevazuta la lit. a), dar fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de un an, iar
valoarea cumulata a prejudiciului produs depaseste limita prevazuta la lit. a);
c) cu inchisoare de la 2 ani la 6 ani, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 20 de ori
mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii
faptei;
d) cu inchisoare de la 4 ani la 16 ani, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 50 de
ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, la data constatarii
faptei.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin.(1) se majoreaza cu 3 ani, in cazul in care faptele au
fost savarsite in urmatoarele imprejurari:
a) de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica ori paralizanta;
c) in timpul noptii;
d) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.
(3) In cazul in care infractiunile prevazute la alin.(1) au fost savarsite cu stirea sau cu acordul
personalului silvic, nivelul minim valoric al prejudiciului pentru calificarea faptei ca infractiune
silvica se stabileste la o valoare de 2,5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de
masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei.
(4) Tentativa se pedepseste.
Art. 109
(1) Pasunatul in padurile sau in suprafetele de padure in care acesta este interzis constituie
infractiune silvica si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin
5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data
constatarii faptei;
b) cu inchisoare de la un an la 5 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin
20 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data
constatarii faptei;
c) cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin
50 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data
constatarii faptei.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin.(1) se majoreaza cu 3 ani in cazul in care faptele au
fost savarsite in urmatoarele imprejurari:
a) in timpul noptii;
b) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.

Art. 110
(1) Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale ori de arbori, puieti sau lastari care
au fost taiati ori scosi din radacini, din paduri, perdele forestiere de protectie, din terenuri
degradate care au fost ameliorate prin lucrari de impadurire si din vegetatia forestiera din afara
fondului forestier national, precum si al oricaror altor produse specifice ale fondului forestier
national constituie infractiune si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca valoarea materialului lemnos sustras
este de 5 pana la 20 de ori inclusiv mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa
lemnoasa pe picior;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, daca fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval
de un an, iar valoarea cumulata a materialului lemnos depaseste valoarea prevazuta la lit.a);
c) cu inchisoare de la 2 ani la 6 ani, daca valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20
pana la 50 de ori inclusiv mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe
picior;
d) cu inchisoare de la 4 ani la 16 ani, daca valoarea materialului lemnos sustras depaseste de 50
de ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin.(1) se majoreaza cu 3 ani in cazul in care faptele au
fost savarsite in urmatoarele imprejurari:
a) de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica ori paralizanta;
c) in timpul noptii;
d) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.
Art. 111
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare prin incendiere a padurilor, a
perdelelor forestiere de protectie, a vegetatiei forestiere din terenurile degradate ameliorate prin
impaduriri, a jnepenisurilor si a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier national, de catre
proprietari, detinatori, administratori sau de orice alta persoana, constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta la alin.(1) a avut ca urmare producerea unui dezastru, se pedepseste cu
detentie pe viata sau cu inchisoare de la 15 ani la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 112
Constituie infractiune silvica si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda
folosirea fara drept sau contrar reglementarilor specifice in vigoare a dispozitivelor speciale de
marcat care a avut drept consecinta producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare
decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
Art. 113
Falsificarea dispozitivelor speciale de marcat constituie infractiune silvica si se pedepseste cu
inchisoare de la un an la 5 ani.
Art. 114
Nerespectarea obligatiei prevazute la art. 30 alin.(1) constituie infractiune silvica si se pedepseste
cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Art. 115
Maximul special al pedepselor se majoreaza cu 2 ani in cazurile in care infractiunile prevazute la
art. 106-113 sunt savarsite de personal silvic.
Art. 116
Materialul lemnos rezultat din savarsirea infractiunilor se confisca si se valorifica potrivit legii.
Art. 117
Pe langa organele de urmarire penala sunt competente sa constate faptele prevazute la art. 106-
113 personalul silvic din cadrul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura si al
structurilor sale teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Nationale a
Padurilor - Romsilva si al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor
silvice private autorizate, precum si personalul imputernicit din cadrul Jandarmeriei Romane.
Art. 118
(1) Personalul silvic prevazut la art. 117 are competenta sa identifice si sa inventarieze, in
locurile unde se afla, materialele lemnoase provenite din savarsirea unor fapte ce pot fi calificate
ca infractiuni silvice.
(2) Materialele lemnoase prevazute la alin.(1) se retin de personalul silvic imputernicit sa
constate aceste fapte.
(3) Procedura de retinere prevazuta la alin.
(2) se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale care raspunde
de silvicultura.
Art. 119
(1) In cazul constatarii prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infractiuni, persoana
care are calitatea sa le constate depune actul de constatare la unitatea sau la institutia in care isi
desfasoara activitatea.
(2) Conducatorul unitatii sau al institutiei prevazute la alin.(1) transmite actul de constatare la
parchetul de pe langa instanta competenta din punct de vedere material si teritorial.
Art. 120
Faptele prevazute la art. 106-113 prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, indiferent
de modul si de mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a
fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si de
conduita faptuitorului.
Art. 121
Prevederile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile Codului penal si ale Codului de
procedura penala.

Legea nr. 171/2010 privind stabilirea si sancţionarea contravenţiilor silvice

CAPITOLUL VII Controlul aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, al
depozitelor şi instalaţiilor de prelucrare a lemnului

Art. 19. -
(1) Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei
şi confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:
a) expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără provenienţă legală;
b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoţire ori fără documentele comunitare
echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare;
c) transportul şi/sau comercializarea pomilor de Crăciun nemarcaţi cu sigiliul-crotaliu prevăzut
de normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare;
d) transportul materialelor lemnoase cu aviz de însoţire care nu are înscrisă provenienţa legală a
acestora;
e) transportul materialelor lemnoase cu aviz de însoţire a cărui valabilitate a expirat. Termenul de
valabilitate a avizului de însoţire, în funcţie de distanţele de transport al materialelor lemnoase,
este de maximum 72 de ore de la ora plecării transportului, dată şi oră ce se consemnează
obligatoriu în acest document;
f) refuzul de a se supune controlului circulaţiei materialelor lemnoase, al depozitelor de materiale
lemnoase şi instalaţiilor de prelucrare a materialelor lemnoase ori împiedicarea efectuării acestui
control;
g) primirea de către personalul operatorului de transport feroviar, al administratorului şi/sau
gestionarului infrastructurii căii ferate în vederea expedierii şi/sau expedierea materialelor
lemnoase fără avizele de însoţire ori fără documentele comunitare echivalente acestora,
prevăzute de normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare;
h) primirea de către operatorii portuari a materialelor lemnoase fără avizele de însoţire ori fără
documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulaţia
materialelor lemnoase în vigoare;
i) primirea, depozitarea şi/sau prelucrarea de către deţinătorii depozitelor, ai altor spaţii destinate
depozitării temporare şi/sau ai instalaţiilor de prelucrare a materialelor lemnoase cu aviz de
însoţire din care nu rezultă provenienţa legală;
j) depunerea declaraţiei vamale de export pentru materiale lemnoase fără avizul de însoţire sau,
după caz, fără documentul comunitar echivalent avizului de însoţire, prevăzut de normele privind
circulaţia materialelor lemnoase în vigoare;
k) primirea, depozitarea şi/sau prelucrarea de către deţinătorii depozitelor, ai altor spaţii destinate
depozitării temporare şi/sau ai instalaţiilor de prelucrare a materialelor lemnoase fără avizele de
însoţire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind
circulaţia materialelor lemnoase în vigoare;
l) vânzarea şi/sau cumpărarea materialelor lemnoase fără provenienţă legală sau fără avizele de
însoţire ori documentele echivalente acestora, prevăzute în normele privind circulaţia
materialelor lemnoase în vigoare;
m) deţinerea de material lemnos fără documente legale de provenienţă;
n) transportul materialelor lemnoase care nu corespund din punct de vedere cantitativ şi/sau
calitativ ori din punctul de vedere al speciei cu datele înscrise în avizul de însoţire.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) avizele de însoţire care însoţesc transportul de
materiale lemnoase realizat cu mijloace de transport feroviare şi navale, precum şi cele care au ca
destinaţie exportul, cazuri în care termenele de valabilitate sunt termenele legale de executare a
contractului de transport.

Art. 20.
Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei şi
reţinerea în vederea stabilirii provenienţei materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:
a) transportul materialelor lemnoase cu aviz de însoţire în care nu sunt precizate/completate
corect data, aceeaşi cu data emiterii avizului, şi ora plecării ori care prezintă ştersături sau
adăugări necertificate ori este completat cu încălcarea dispoziţiilor legale;
b) primirea, depozitarea şi/sau prelucrarea de către deţinătorii depozitelor, ai altor spaţii destinate
depozitării temporare şi/sau ai instalaţiilor de prelucrare a materialelor lemnoase cu aviz de
însoţire a cărui valabilitate a expirat;
c) primirea, depozitarea şi/sau prelucrarea de către deţinătorii depozitelor, ai altor spaţii destinate
depozitării temporare şi/sau ai instalaţiilor de prelucrare a materialelor lemnoase cu aviz de
însoţire în care nu sunt precizate/completate corect data, aceeaşi cu data emiterii avizului, şi ora
plecării ori cu ştersături sau adăugări necertificate;
d) comercializarea materialelor lemnoase în afara pieţelor, târgurilor, oboarelor, burselor de
mărfuri şi altora asemenea, autorizate conform normelor privind circulaţia materialelor
lemnoase.

Art. 21. -
Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei
următoarele fapte:
a) permiterea comercializării materialelor lemnoase şi/sau pomilor de Crăciun în pieţe, târguri,
oboare, burse de mărfuri şi altele asemenea, neautorizate conform normelor privind circulaţia
materialelor lemnoase în vigoare;
b) neîmprejmuirea de către deţinători a depozitelor, a altor spaţii destinate depozitării temporare
şi/sau a instalaţiilor de prelucrare a materialelor lemnoase;
c) nedeţinerea sau necompletarea la zi a registrului de evidenţă a intrărilor-ieşirilor de materiale
lemnoase de către deţinătorii depozitelor, ai altor spaţii destinate depozitării temporare şi/sau ai
instalaţiilor de prelucrare a materialelor lemnoase;
d) nerespectarea de către emitenţi a prevederilor legale privind modul de completare şi eliberare
a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase;
e) prezentarea la autoritatea vamală a avizului de însoţire ori a documentului echivalent acestuia
întocmit cu încălcarea prevederilor normelor privind circulaţia materialelor lemnoase sau
conţinând neconcordanţe cu datele înscrise în declaraţia vamală ori în permisele vamale eliberate
sau în documentele anexate la acestea;
f) neprezentarea de către transportator a avizului de însoţire în vederea efectuării controlului
vamal al materialelor lemnoase exportate;
g) nepredarea în custodie la structura teritorială competentă a autorităţii publice centrale care
răspunde de silvicultură a dispozitivelor dreptunghiulare de marcat lemn de către persoanele
juridice care le deţin, în cazul încetării activităţii pentru care au fost confecţionate aceste
dispozitive, dizolvării sau reorganizării persoanei juridice, pierderii autorizării, fie ca urmare a
expirării certificatului de atestare în activitatea de exploatare forestieră, fie ca urmare a retragerii
avizului structurii teritoriale competente a autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură;
h) nerespectarea prevederilor legale privind declararea pierderii, furtului sau distrugerii
formularelor cu regim special ori documentelor de provenienţă, a celor de însoţire, precum şi a
registrului de intrări-ieşiri de materiale lemnoase, prevăzute de normele privind circulaţia
materialelor lemnoase în vigoare;
i) transportul de la locul de recoltare a materialelor lemnoase nemarcate cu amprenta
dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulaţia materialelor lemnoase în
vigoare;
j) refuzul expeditorului de a plăti cheltuielile de transport al materialelor lemnoase confiscate în
condiţiile legii, la locul de păstrare în custodie stabilit de agentul constatator;
k) refuzul transportatorului de a transporta materialele lemnoase confiscate/reţinute în vederea
confiscării la locul indicat de agentul constatator.

CAPITOLUL VIIIConstatarea contravenţiilor silvice şi aplicarea sancţiunilor

Art. 22. -
(1) În cazul în care agenţii constatatori constată că în timpul transportului cu mijloace feroviare
sau navale materialele lemnoase nu sunt însoţite de avizul de însoţire ori de documentul
comunitar echivalent acestuia, prevăzut în normele privind circulaţia materialelor lemnoase, sau
că nu au provenienţă legală, confiscarea materialelor lemnoase se realizează după sosirea lor în
staţia/portul de destinaţie, la locul prevăzut pentru descărcare, cu anunţarea în scris a
destinatarului despre confiscare, de către personalul autorizat al operatorului de transport
feroviar, administratorului şi/sau gestionarului infrastructurii/căpitanul portului, după caz.
(2) Materialele lemnoase reţinute/confiscate în condiţiile legii de agenţi constatatori vor fi date în
custodie ocolului silvic celui mai apropiat de locul confiscării.
(3) În cazul în care la ocolul silvic prevăzut la alin. (2) nu există spaţii adecvate şi/sau mijloace
de încărcare-descărcare, agentul constatator stabileşte de comun acord cu ocolul silvic respectiv
un alt spaţiu pentru deţinerea în custodie a materialului lemnos confiscat sau reţinut în vederea
confiscării, inclusiv în spaţiile deţinătorului, cu acceptul acestuia.
(4) Dacă materialele lemnoase reţinute/confiscate se află în mijloace de transport, transportatorul
este obligat să le transporte, pe cheltuiala expeditorului, la locul de predare în custodie stabilit de
agentul constatator.
(5) Dacă materialele lemnoase reţinute/confiscate nu se află în mijloace de transport, agentul
constatator va înştiinţa cel mai apropiat ocol silvic, care asigură ridicarea, transportarea şi
depozitarea acestora. Cheltuielile efectuate pentru ridicarea, transportarea şi depozitarea
materialelor lemnoase reţinute/confiscate se acoperă din sumele rezultate în urma valorificării
materialelor lemnoase reţinute/confiscate.
(6) În cazul aplicării sancţiunii complementare a confiscării, pentru materialele lemnoase care nu
se găsesc sau care nu pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în
lei în termenul legal, în numerar sau prin virament, în contul indicat în procesul-verbal
(7) Calculul contravalorii materialelor lemnoase prevăzute la alin. (6) se face la preţuri de
referinţă, pe specii şi sortimente, stabilite anual în raport cu valoarea de circulaţie a materialelor
lemnoase, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură,
pe baza preţului pieţei, rezultat prin calcularea mediei ultimelor preţuri de vânzare, comunicate
de administratorii fondului forestier proprietate publică, care au vândut sortimentul respectiv în
ultimele 6 luni.
(8) În cazul neachitării contravalorii materialelor lemnoase prevăzute la alin. (6), instituţia din
care face parte agentul constatator comunică debitul la organul fiscal teritorial competent în
vederea executării silite, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de contestare.

Art. 23. -
Sancţiunea amenzii contravenţionale se aplică şi persoanelor juridice, limitele minime şi maxime
ale amenzilor majorându-se de 5 ori, cu excepţia acelora prevăzute numai pentru persoane
juridice.

Art. 24.
(1) Au obligaţia şi dreptul să efectueze controlul, să constate contravenţiile silvice şi să aplice
sancţiunile prevăzute în prezenta lege următorii agenţi constatatori:
a) personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al
structurilor sale teritoriale cu specific silvic, împuternicit în acest scop;
b) personalul silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi al structurilor sale
teritoriale cu specific silvic - pentru contravenţiile silvice săvârşite în fondul forestier pe care îl
administrează/prestează servicii silvice sau pe care îl preia în vederea administrării/asigurării
serviciilor silvice, precum şi pentru exercitarea controlului aplicării normelor privind circulaţia
materialelor lemnoase;
c) personalul silvic din cadrul structurilor de rang superior şi al ocoalelor silvice private - pentru
contravenţiile silvice săvârşite în fondul forestier pe care îl administrează/prestează servicii
silvice, precum şi pentru exercitarea controlului aplicării normelor privind circulaţia materialelor
lemnoase;
d) ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române şi Poliţiei de Frontieră Române - pentru
constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit.
a) şi b), art. 8 alin. (1) lit. a) şi b), art. 9, 11, 12 şi 19-21;
e) ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române - pentru constatarea contravenţiilor şi
aplicarea sancţiunilor pentru faptele prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), art. 11 lit. a) -d), art. 12, art.
17 lit. b) şi c), art. 20 lit. d) şi art. 21 lit. a) şi b);
f) personalul silvic din cadrul structurilor de administrare a parcurilor naţionale şi a parcurilor
naturale, împuternicit în acest scop - pentru contravenţiile silvice săvârşite în parcul pe care îl
administrează, precum şi pentru exercitarea controlului aplicării normelor privind circulaţia
materialelor lemnoase;
g) ofiţerii şi subofiţerii din cadrul serviciilor profesioniste - pentru situaţii de urgenţă, pentru
constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru faptele prevăzute la art. 9 lit. b), art.
10 lit. a) şi art. 11 lit. c).
(2) Agenţii constatatori prevăzuţi la alin. (1) lit. a)-c) şi f) îndeplinesc o funcţie care implică
exerciţiul autorităţii de stat şi primesc o legitimaţie de control de la instituţia din care fac parte.
(3) Legitimaţia de serviciu a agenţilor constatatori prevăzuţi la alin. (1) lit. d), e) şi g) constituie
legitimaţia de control, prevăzută de prezenta lege.

Art. 25. -
(1) Agentul constatator care aplică sancţiunea dispune şi reţinerea/confiscarea bunurilor
destinate, folosite sau rezultate din contravenţiile silvice, în condiţiile legii. În toate
situaţiile agentul constatator descrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei
silvice bunurile supuse confiscării şi ia în privinţa lor măsurile de conservare sau de
valorificare, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.
(2) Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi,
dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona,
dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care
identificarea nu a fost posibilă.

Art. 26. -
(1) Contravenţia silvică se constată printr-un proces-verbal încheiat de agentul constatator.
(2) Agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face
obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare a contravenţiei silvice. Obiecţiunile
contravenientului se consemnează distinct în procesul-verbal de constatare a contravenţiei silvice
la rubrica "Obiecţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.
(3) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei silvice se semnează pe fiecare pagină de agentul
constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu este de faţă, refuză sau nu
poate să semneze, agentul constatator face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie
confirmate de cel puţin un martor, sub semnătură.
(4) În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea
procesului-verbal de constatare a contravenţiei silvice în acest mod.
Art. 27
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei silvice se înmânează sau se comunică în copie
contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate.
(2) Comunicarea se face de către instituţia din care face parte agentul constatator, în termen de
cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării, prin poştă, cu aviz de primire, sau prin
afişare la sediul contravenientului. Afişarea se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel
puţin un martor.
(3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi dacă a fost obligat
la plata despăgubirilor pentru prejudiciul adus pădurii, odată cu procesul-verbal i se
înmânează/comunică şi înştiinţarea de plată.
(4) În înştiinţarea de plată se face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii şi,
după caz, a despăgubirilor, în termen de 30 de zile de la comunicare sau de 15 zile de la
soluţionarea contestaţiei, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită în condiţiile
legii.
(5) În cazul neachitării amenzii, instituţia din care face parte agentul constatator comunică
debitul la organul fiscal teritorial competent în vederea executării silite, în termen de 30 de zile
de la expirarea termenului de contestare.
(6) În cazul neachitării despăgubirilor pentru pagube aduse pădurii, ocolul silvic care
administrează/asigură serviciile silvice comunică debitul la organul fiscal teritorial competent, în
vederea executării silite, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de contestare a
procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
(7) Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face astfel:
a) de către instituţia din care face parte agentul constatator, dacă nu se exercită calea de atac
împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei silvice în termenul prevăzut de lege;
b) de către instanţa judecătorească, în celelalte cazuri.

Art. 28.
(1) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii/comunicării
procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege, agentul constatator
făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(2) În procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor silvice se indică atât contul
de venituri al bugetului de stat, în care se virează suma, cât şi codul fiscal al persoanei juridice
din care face parte agentul constatator.

Art. 29.
(1) Plata amenzii se face la casieria ocolului silvic în al cărui teritoriu de competenţă s-a săvârşit
contravenţia silvică, la unităţile Trezoreriei Statului în raza cărora contravenienţii îşi au sediul
sau domiciliul fiscal ori la casieriile autorităţilor administraţiei publice, atât în numerar, cât şi
prin virament.
(2) Contravenientul este obligat să depună la instituţia din care face parte agentul constatator
chitanţa de plată a amenzii stabilite prin procesul-verbal de contravenţie silvică şi să plătească
despăgubirile pentru prejudiciile produse prin săvârşirea contravenţiei silvice.

Art. 30.
(1) Sancţiunea contravenţională se stabileşte şi se aplică de către agentul constatator.
(2) În situaţia în care prin contravenţia săvârşită s-a produs un prejudiciu, contravenientul este
obligat la plata valorii despăgubirii.
(3) Valoarea despăgubirii se calculează de către:
a) agentul constatator, dacă acesta este personal silvic;
b) ocolul silvic pe al cărui teritoriu de competenţă a fost săvârşită fapta, în celelalte cazuri.
(4) În cazul prevăzut la alin. (3) lit. b), instituţia din care face parte agentul constatator solicită în
scris ocolului silvic să efectueze calculul valorii despăgubirilor, care are obligaţia de a răspunde
solicitării în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acesteia.
(5) Calculul despăgubirilor pentru prejudicii aduse pădurii se face potrivit prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a
pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 84/2007.
(6) Pe lângă sancţiunea aplicată şi plata valorii despăgubirilor, în cazul contravenţiilor silvice
pentru faptele prevăzute la art. 6 lit. d), art. 7 alin. (1) lit. a), b), e) şi f), art. 9 lit. a), c) şi d), art.
11 lit. a) şi d), art. 12, art. 13, art. 16 lit. a), art. 17 lit. a), d) şi e), contravenientul este obligat să
realizeze lucrările necesare pentru readucerea la starea iniţială a fondului forestier sau, după caz,
să suporte costurile necesare pentru realizarea acestor lucrări.
(7) Lucrările necesare pentru readucerea la starea iniţială a fondului forestier şi valoarea estimată
a acestora se stabilesc de către agentul constatator sau, după caz, de către ocolul silvic pe al cărui
teritoriu de competenţă a fost săvârşită fapta.

Art. 31.
(1) În caz de constatare a nulităţii procesului- verbal de constatare a contravenţiei silvice,
bunurile confiscate se restituie de îndată celui în drept.
(2) Dacă bunurile prevăzute la alin. (1) au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui
în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

Art. 32. -
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei silvice şi de aplicare a sancţiunii se
poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Art. 33. -
(1) Plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei silvice, se depune
la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta, în condiţiile legii.
(2) Plângerea şi celelalte acte de procedură privind soluţionarea acesteia sunt scutite de taxa
judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Art. 34. -
Sumele încasate din plata amenzilor la contravenţiile silvice se distribuie după cum urmează:
a) 20% se varsă în contul persoanei juridice în structura căreia îşi desfăşoară activitatea agentul
constatator care a aplicat amenda;
b) 80% se varsă la bugetul de stat, în cazul contravenţiilor săvârşite de către persoanele juridice
sau, după caz, la bugetul local pentru contravenţiile săvârşite de către persoanele fizice.

Art. 35.
Valorificarea bunurilor confiscate, cu excepţia materialelor lemnoase, se face conform
reglementărilor privind modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului.

Art. 36. -
(1) Materialele lemnoase confiscate, precum şi cele abandonate se valorifică prin licitaţie, în
termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data confiscării, de către ocolul silvic pe raza
căruia s-au depozitat materialele lemnoase în custodie. Agentul fiscal local va fi invitat să facă
parte din comisia de licitaţie.
(2) Pentru desfăşurarea licitaţiei prevăzute la alin. (1), ocolul silvic are obligaţia de a întocmi
documentaţia de vânzare, de a încasa contravaloarea materialelor lemnoase şi de a distribui
sumele încasate conform prevederilor prezentei legi. Licitaţia se anunţă în mass-media locală şi
prin afişe la sediile unităţilor administrativ-teritoriale şi al ocolului silvic pe raza căruia s-au
depozitat materialele lemnoase în custodie, într-un termen de maximum 3 zile lucrătoare de la
data confiscării. Licitaţia se organizează în termen de minimum 10 zile de la data anunţării, iar
materialul lemnos confiscat care nu s-a vândut la o licitaţie se poate vinde prin negociere.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) lemnul de foc şi pomii de Crăciun confiscaţi. Lemnul
de foc confiscat se valorifică în următoarea ordine de priorităţi: creşe, grădiniţe, şcoli, case de
copii, cămine de bătrâni, spitale, primării, pentru nevoile proprii ale acestora. Pomii de Crăciun
confiscaţi se valorifică de urgenţă, prin licitaţie sau prin negociere, fără a fi obligatorie
publicitatea prevăzută la alin. (2).
(4) Valorificarea materialelor lemnoase prevăzute la alin. (3) se face la preţuri stabilite în raport
cu valoarea de circulaţie a materialelor lemnoase confiscate, aprobate anual de conducerea
structurii teritoriale competente a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
(5) Sumele încasate din vânzarea materialelor lemnoase confiscate, rămase după deducerea
cheltuielilor de custodie, organizare a licitaţiei şi transport, după caz, precum şi sumele încasate
din plata contravalorii materialelor lemnoase confiscate care nu se găsesc sau care nu pot fi
identificate, prevăzute la art. 22 alin. (5), se distribuie astfel:
a) 35% din contravaloarea materialelor lemnoase confiscate rămân la dispoziţia persoanei
juridice în structura căreia îşi desfăşoară activitatea agentul constatator care a aplicat amenda sau
a realizat confiscarea;
b) 65% la bugetul de stat, în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, în
cazul în care materialul lemnos provine din fondul forestier proprietate publică a statului, sau la
bugetele locale, în cazul în care materialul lemnos provine din fondul forestier proprietate
publică/privată a unităţilor administrativ-teritoriale ori din cel proprietate privată dacă
proprietarul este contravenient, precum şi în cazul materialelor lemnoase abandonate a căror
provenienţă nu poate fi stabilită.

Art. 37.
(1) Materialul lemnos confiscat a cărui provenienţă se identifică se pune la dispoziţia
proprietarului de drept, dacă acesta nu este contravenient.
(2) Contravenientul este obligat la plata cheltuielilor de depozitare şi pază pe perioada custodiei
pentru materialele lemnoase prevăzute la alin. (1).

Art. 38.
(1) Pentru motive temeinice instanţa poate acorda un termen de plată a amenzii de cel mult 30 de
zile sau poate dispune eşalonarea plăţii într-un termen de cel mult 3 luni.
(2) Hotărârea instanţei este definitivă şi executorie.

Art. 39.
(1) Dacă agentul constatator apreciază că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit
legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală competent.
(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau
de către instanţă că ea constituie contravenţie, actul de sesizare ori de constatare a faptei,
împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se
trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia silvică, pentru a lua măsurile ce se
impun conform legii.
(3) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data
săvârşirii faptei.

Art. 40.
(1) Sumele prevăzute la art. 34 lit. a) şi art. 36 alin. (5) lit. a), în cadrul fiecărei persoane juridice
din care fac parte agenţii constatatori, se constituie un fond de stimulare a personalului
silvic/agenţilor constatatori, în condiţiile legii.
(2) Norma metodologică privind constituirea şi utilizarea fondului de premiere prevăzut la alin.
(1) se aprobă prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

H.G. nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la

provenienţa, circulaţia si comercializarea materialelor lemnoase,

CAPITOLUL II
Proveniența și circulația materialelor lemnoase și a produselor din lemn
Art. 3
(1) Proveniența legală a materialelor lemnoase reprezintă sursa localizată de unde acestea au fost
obținute în mod legal, respectiv:
a) partizile ale căror APV-uri au fost înregistrate în SUMAL, autorizate și predate spre
exploatare, constituite în fondul forestier național sau în vegetația forestieră de pe terenuri din
afara acestuia;
b) depozite, centre de sortare și prelucrare a materialelor lemnoase care dețin cu titlu legal
materiale lemnoase;
c) piețele, târgurile, oboarele și altele asemenea, autorizate pentru comercializarea materialelor
lemnoase;
d) statele membre ale Uniunii Europene;
e) statele din afara Uniunii Europene.
(2) Documentele ce fac dovada provenienței materialelor lemnoase sunt:
a) actul de punere în valoare, denumit în continuare APV- documentul de proveniență a
materialelor lemnoase rezultate din masa lemnoasă pe picior inventariată sau marcată, autorizată
și predată spre exploatare, în situația transportului de la locul de recoltare, identificat pe avizul de
însoțire prin numărul unic generat de SUMAL. APV-ul nu constituie document de proveniență,
iar materialele lemnoase nu au proveniență legală dacă partida nu a fost autorizată și predată spre
exploatare cu număr de autorizație unic generat de SUMAL;
b) registrul de evidență a intrărilor-ieșirilor de materiale lemnoase, al cărui model este prevăzut
în anexa nr. 1, în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) din prezentele norme, identificat pe
avizul de însoțire prin numărul paginii și poziția la care a fost înregistrată ieșirea; registrul nu
constituie document de proveniență, iar materialele lemnoase nu au proveniență legală dacă
pagina și poziția din avizul de însoțire nu coincid cu pagina și poziția din registru;
c) avizul de însoțire este și document de proveniență numai atunci când în baza lui se emite un
alt aviz de însoțire; avizul de însoțire nu este document de proveniență dacă nu respectă
condițiile de formă și de fond, iar materialele lemnoase pentru care este înscris ca document de
proveniență nu au proveniență legală;
d) documentele intracomunitare, care constituie document de proveniența pentru materialele
lemnoase din statul membru al Uniunii Europene;
e) declarația vamală de import și, după caz, licența FLEGT constituie document de proveniență a
materialelor lemnoase importate din state terțe;
f) procesul-verbal de reținere/confiscare/dare în custodie, în condițiile legii.
(3) Avizul de însoțire este și document de proveniență numai atunci când în baza lui se emite un
alt aviz de însoțire, în următoarele situații:
a) la transbordarea materialelor lemnoase dintr-un mijloc de transport în altul;
b) la achiziționarea materialelor lemnoase de către achizitori,
(4) În situația producerii unor calamități naturale, constatate cu documente, care nu permit
transportul materialelor lemnoase aflate în platforma primară la data reprimirii, acestea se
constituie ca stoc și se înscriu în procesul-verbal de reprimire și se introduc în SUMAL de către
ocolului silvic care operează reprimirea. Stocul constituie proveniența pentru expedierea
ulterioară, iar rubrica "proveniența" din avizul de însoțire se completează "stoc APV nr.".
(5) APV-ul nu constituie proveniență legală după data reprimirii, cu excepția parchetelor
reprimite cu stoc în platforma primară, caz în care valabilitatea APV-ului ca proveniență legală
se prelungește cu 30 de zile, iar în situațiile prevăzute la alin, (4), valabilitatea APV-ului se
prelungește cu 30 de zile de la data încetării efectului calamității, moment constatat prin
documente legale.
Art. 4
(1) Documentul de însoțire a materialelor lemnoase este avizul de însoțire, care poate fi aviz de
însoțire primar/secundar.
(2) Documentul de însoțire a materialelor lemnoase expediate de la locul de recoltare este avizul
de însoțire primar, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2.
(3) Documentele de însoțire pentru materiale lemnoase expediate din alte locații decât locul de
recoltare, precum și pentru cherestele sunt: avizul de însoțire secundar pentru materiale
lemnoase, altele decât cherestelele, și, respectiv, avizul de însoțire secundar pentru cherestele, ale
căror modele sunt prevăzute în anexa nr. 3 și, respectiv, anexa nr. 4.
(4) În cazul obținerii de produse din lemn la locul de recoltare a masei lemnoase - tocătură,
cherestea, mangal și alte asemenea -, acestea se transportă de la locul de recoltare cu aviz de
însoțire secundar; în această situație, operatorii economici și comercianții au obligația înființării
registrului de evidență a intrărilor-ieșirilor de materiale lemnoase prevăzut la art. 3 alin. (2) lit.
b).
(5) Nu se emit avizele de însoțire prevăzute la alin. (1) și (2) și nu se introduc în SUMAL pentru:
a) materialele lemnoase comercializate al căror volum/mijloc de transport este de până la 0,1 mc;
b) materialele lemnoase importate, care până la locul de destinație circulă sub supraveghere
vamală, până la punerea în liberă circulație, pentru care documentul echivalent avizului de
însoțire este declarația vamală de tranzit;
c) materialele lemnoase exportate prin intermediul operatorilor portuari, de la momentul preluării
mărfurilor în port de către aceștia în vederea depozitării și transportării la navă, conform
reglementărilor în vigoare;
d) materialele lemnoase provenite din statele membre ale Uniunii Europene însoțite de
documente intracomunitare.
(6) Originalul avizelor de însoțire prevăzute la alin. (1) și (2) - exemplarul 1 - însoțește
obligatoriu transportul materialelor lemnoase.
(7) Termenul de valabilitate a avizelor de însoțire prevăzute la alin. (1) și (2), în aplicarea
reglementărilor în vigoare, este de:
a) 6 ore de la data și ora plecării, pentru materialele lemnoase expediate pe o distanță de până la
50 km;
b) 12 ore de la data și ora plecării, pentru materialele lemnoase expediate pe o distanță de până la
100 km;
c) 24 de ore de la data și ora plecării, pentru materialele lemnoase expediate pe o distanță de
până la 200 km;
d) 48 de ore de la data și ora plecării, pentru materialele lemnoase expediate pe o distanță de 200
până la 500 km;
e) maximum 72 de ore de la data și ora plecării pentru materialele lemnoase expediate pe o
distanță de peste 500 km.
(8) Codul unic, codul offline, după caz, data, ora, minutul și secunda prevăzute la art. 3 alin. (2)
se consemnează în mod obligatoriu în avizele de însoțire.
(9) Se exceptează de la prevederile alin. (7) avizele de însoțire la care termenele de valabilitate
sunt termenele legale de executare a contractului de transport, conform prevederilor art. 19 alin.
(2) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, cu
modificările ulterioare.
(10) Avizele de însoțire prevăzute la alin. (1) și (2) se eliberează pentru fiecare mijloc de
transport în parte și se transmit în SUMAL de către emitent.
(11) Volumele înscrise în avizele de însoțire prevăzute la alin. (1) și (2) nu pot să depășească
capacitatea mijlocului de transport.
(12) Materialele lemnoase importate, care sunt transportate succesiv cu mai multe mijloace de
transport, trebuie să fie însoțite de câte un aviz de însoțire pentru fiecare mijloc de transport,
emis în condițiile art. 3 alin. (3) lit. a).
Art. 5
(1) Emiterea avizelor prevăzute la art. 4 alin. (1) și (2) din prezentele norme se face, după caz, de
către următorii emitenți:
a) ocoalele silvice, pentru masa lemnoasă pe picior exploatată în regie proprie de către acestea
sau prin prestări de servicii silvice, de la locul de recoltare situat în fondul forestier pe care îl
administrează sau pentru care asigură servicii silvice pe bază de contracte, pentru masa lemnoasă
exploatată, în condițiile legii, din fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice, de la
locul de recoltare situat în fondul forestier pe care îl administrează sau pentru care asigură
servicii silvice pe bază de contracte, pentru materialele lemnoase care se achiziționează pe bază
de borderou de la persoane fizice proprietare de fond forestier, care au încheiate contracte de
administrare sau servicii silvice cu ocolul silvic respectiv, precum și pentru materialele lemnoase
confiscate/reținute în vederea confiscării, pe raza de activitate a ocolului silvic respectiv;
b) administrația piețelor, târgurilor, oboarelor, a burselor de mărfuri și altele asemenea
autorizate, numai pentru materialele lemnoase aduse spre comercializare în incinta acestora, dar
care nu au fost comercializate și urmează a fi transportate;
c) operatorii economici care prelucrează și/sau comercializează în condițiile legii materiale
lemnoase pe care le expediază din depozite, din centre de sortare și prelucrare și altele asemenea;
d) operatorii economici care exploatează în condițiile legii masă lemnoasă pe bază de contract de
vânzare-cumpărare.
(2) Emitenții prevăzuți la alin. (1) răspund, potrivit legii, de întocmirea corespunzătoare a
avizelor de însoțire și de exactitatea datelor înscrise.
(3) Comercializarea materialului lemnos în piețe, târguri, oboare, burse de mărfuri este permisă
numai dacă acestea sunt autorizate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură,
prin structurile teritoriale ale acesteia, în condițiile legii.
(4) Condițiile și regulamentul de autorizare a spațiilor prevăzute la alin. (3) se aprobă, conform
reglementărilor în vigoare, prin ordin comun al conducătorului autorității publice centrale care
răspunde de silvicultură și al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de
administrație, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, cu
respectarea principiului autonomiei locale.
Art. 6
Pe perioada transportului, materialele lemnoase trebuie să fie însoțite de următoarele avize de
însoțire:
a) avizul de însoțire primar, pentru materialele lemnoase expediate din parchetele de exploatare a
masei lemnoase, care se emite în urma inventarierii materialelor lemnoase;
b) avizul de însoțire secundar pentru materialele lemnoase, altele decât cherestelele sau
cherestele, după caz, care provin din sursele prevăzute la art. 3 alin. 1) lit. b) și c) din prezentele
norme;
c) avizul de însoțire primar sau secundar, după caz, care se emite în condițiile prevăzute la art. 3
alin, (2) lit. c) din prezentele norme;
d) avizul de însoțire primar sau secundar, care se emite în baza inventarului materialelor
lemnoase confiscate sau reținute în vederea confiscării, din procesul-verbal prevăzut la art. 3
alin. (2) lit. f) din prezentele norme.
Art. 7
(1) Lemnul și produsele din lemn care nu fac parte din categoria materialelor lemnoase, așa cum
sunt definite în anexa la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările
ulterioare, sunt:
a) lemn sub formă de așchii sau particule, rumeguș, deșeuri și resturi de lemn, chiar aglomerate,
brichete, pelete sau forme similare - cod 4401;
b) lemn lipit prin îmbinare cap la cap cu o grosime de peste 6 mm sau lemn derulat - cod 4407.
(2) Lemnul și produsele din lemn, prevăzute la alin. (1), trebuie să fie însoțite de avize de însoțire
a mărfii pe perioada transportului, potrivit reglementărilor în vigoare.
(3) Operatorii care pun prima dată pe piață lemnul și produsele din lemn prevăzute la alin. (1)
sunt obligați să comunice anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor anului de raportare,
structurilor teritoriale ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură informațiile
prevăzute în registrul de evidență al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5, cantitățile intrate și
ieșite, cumulat pe coduri, produse și specii, și să respecte prevederile Regulamentului.
Art. 8
(1) Inventarierea materialelor lemnoase se realizează pe specii pentru lemnul rotund și pe specii
sau grupe de specii pentru celelalte sortimente.
(2) La inventarierea lemnului se procedează astfel:
a) pentru lemnul brut rotund se determină volumul în mc, în baza măsurării lungimii pieselor în
metri și a diametrelor la mijloc în centimetri;
b) pentru lemnul rotund de lucru se determină volumul în mc, în baza măsurării lungimii pieselor
în metri și a diametrelor la mijloc în centimetri;
c) pentru lemnul fasonat în steri, grămezi de crăci și fascine se determină volumele exprimate în
unități convenționale și echivalentul în mc;
d) celelalte produse din lemn se măsoară după metode specifice.
Art. 9
(1) Avizele de însoțire pentru transportul materialelor lemnoase sunt documente cu regim special
prevăzute cu elemente de securizare specifice, se tipăresc de către Compania Națională
"Imprimeria Națională" - S.A. în blocuri cu câte 150 de file, formate din 50 de seturi a câte 3 file
fiecare, autocopiative, cu elementele de securizare aplicate pe exemplarul 1.
(2) Formularele documentelor prevăzute la alin. (1) se distribuie de către Compania Națională
"Imprimeria Națională" - S.A. numai în baza acordului de distribuire și utilizare emis de
structurile teritoriale ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, acord ce poate
fi suspendat sau retras.
(3) Formularele avizelor de însoțire primare prevăzute la art. 4 alin. (1) se distribuie de către
Compania Națională "Imprimeria Națională" - S.A., în baza acordului de distribuire și utilizare
emis de structurile teritoriale ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, cu
respectarea următoarelor condiții:
a) pentru masa lemnoasă contractată de un operator economic, în baza unui contract de vânzare-
cumpărare masă lemnoasă pe picior, la solicitarea acestuia;
b) în baza unui APV sau a unei liste de APV, pentru masa lemnoasă exploatată în regie proprie
de către ocoalele silvice sau prin prestări de servicii silvice, pentru masa lemnoasă care va fi
exploatată, în condițiile legii, din fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice;
solicitarea acordului de distribuire și utilizare se face de către ocolul silvic care asigură
administrarea sau serviciile silvice pentru fondul forestier din care se exploatează masa lemnoasă
respectivă;
c) în baza unui APV sau a unei liste de APV pentru materialele lemnoase care se achiziționează
pe bază de borderou din proprietatea privată a persoanelor fizice; solicitarea acordului de
distribuire și utilizare se face de către ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile
silvice.
(4) La stabilirea numărului avizelor de însoțire prevăzute la art. 6 lit. b), care fac obiectul
acordului de distribuire și utilizare prevăzut la alin. (2), se ia în calcul numărul mediu lunar de
avize emise de operatorii economici pe ultimele 12 luni, iar în cazul operatorilor economici nou-
înființați se alocă câte unui bloc de formulare de avize de însoțire secundare pentru materialele
lemnoase altele decât cherestele și/sau cherestele, după caz, pentru fiecare gestiune/activitate
specifică.
(5) Caracteristicile elementelor de securizare prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe bază de
protocol cu Compania Națională "Imprimeria Națională" - S.A.
(6) Utilizarea avizelor de însoțire a materialelor lemnoase se face numai de către categoriile de
emitenți prevăzute la art. 5 alin. (1), în baza acordului de distribuire și utilizare prevăzut la alin.
(2) și (3).
(7) Formularele documentelor de însoțire a materialelor lemnoase nu sunt transmisibile: în caz
contrar operatorului economic i se va retrage acordul de distribuire și utilizare a documentelor cu
regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord.
(8) Condițiile și procedura de emitere, suspendare și retragere a acordului de distribuire și
utilizare prevăzut la alin. (2) și (3) se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice
centrale care răspunde de silvicultură în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentelor norme.
Art. 10
(1) Avizele de însoțire a materialelor lemnoase se emit în 3 exemplare.
(2) Exemplarul 1 al avizului de însoțire a materialelor lemnoase însoțește materialele lemnoase
în timpul transportului și rămâne la beneficiar, exemplarul 2 rămâne la furnizor, iar exemplarul 3
rămâne la cotorul carnetului de avize, respectiv la emitent.
(3) Avizele de însoțire a materialelor lemnoase se tipăresc cu culoare neagră pe fond verde pe
primul exemplar, cu culoare neagră pe fond alb pe al doilea exemplar și cu culoare neagră pe
fond roz pe al treilea exemplar.
Art. 11
(1) La completarea corespunzătoare a avizelor de însoțire a materialelor lemnoase se vor avea în
vedere următoarele situații:
a) materialele lemnoase nu se comercializează, dar sunt supuse transportului tehnologic intern
sau sunt destinate consumului propriu;
b) materialele lemnoase se comercializează, iar expeditorul este persoana vânzătoare și
destinatarul este persoana cumpărătoare;
c) specificația, în rubrica nr. 10, se completează, pe baza măsurătorilor efectuate în momentul
încărcării în mijlocul de transport, cu denumirea sortimentelor pe specii sau grupe de specii,
dimensiunile și volumul;
d) în situația în care numărul pieselor/bucăților/coletelor care trebuie înscrise în avizul de însoțire
depășește numărul rândurilor din aviz în care pot fi înscrise acestea, datele care nu pot fi înscrise
se înscriu în anexa la aviz, care are aceeași structură cu "specificația" de la rubrica 10 din avizul
de însoțire;
e) pe versoul avizului de însoțire primar se imprimă amprenta dispozitivului dreptunghiular
precizat la rubrica "Mențiuni", folosindu-se în acest scop tus sau vopsea;
f) în cazul transportului materialelor lemnoase pe nave, în condițiile legii, în rubrica "Date
privind expediția", la "Mijlocul de transport" se înscrie denumirea navei;
g) în cazul materialului lemnos provenit din statele membre ale Uniunii Europene, în rubrica
"Document de proveniență" se înscrie documentul intracomunitar, iar în rubrica "Destinatar" se
înscriu și datele de identificare ale transportatorului care asigură transportul mărfurilor în afara
teritoriului României. Aceste date se completează de reprezentantul expeditorului, cu
consemnarea lizibilă a numelui și prenumelui celui care întocmește documentele.
(2) Pentru materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) lit. a), avizul de însoțire a materialelor
lemnoase se va completa astfel:
a) în cazul în care expeditorul, ca deținător inițial al materialelor lemnoase, este aceeași persoană
cu destinatarul, ca deținător final al acestora, în rubricile nr. 1 și nr. 4 se înscriu datele de
identificare ale aceleiași persoane juridice sau fizice, punctul de încărcare din rubrica nr. 2 fiind
diferit de punctul de descărcare din rubrica nr. 7;
b) în cazul în care punctul de încărcare este situat la locul de recoltare a masei lemnoase, în
rubrica nr. 3 se consemnează principalele elemente de identificare a APV-ului prevăzute la art. 3
alin. (2) din prezentele norme, ca document de proveniență;
c) în cazul în care materialele lemnoase se transportă între depozitele aceluiași deținător, în
rubrica nr. 3 se consemnează fila și poziția din registrul de intrări-ieșiri material lemnos în care a
fost înregistrată ieșirea materialului lemnos.
(3) Pentru materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) lit. b), avizul de însoțire a materialelor
lemnoase se va completa astfel:
a) în cazul în care punctul de încărcare este situat la locul de recoltare a masei lemnoase, în
rubrica nr. 3 se consemnează elementele de identificare a APV-ului prevăzute la art. 3 alin. (2)
dacă titularul autorizației de exploatare este și expeditor sau, după caz, avizul de însoțire al
titularului autorizației de exploatare dacă titularul diferă de expeditor;
b) în cazul vânzării materialului lemnos de către persoanele fizice, avizul de însoțire a
materialelor lemnoase este emis de ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice;
c) în cazul persoanelor juridice care cumpără materiale lemnoase de la persoane fizice
proprietare de păduri, achiziția materialelor lemnoase se face numai în baza unui aviz de însoțire
a materialelor lemnoase, emis de către ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile
silvice pentru proprietatea respectivă, emis în baza avizului de însoțire a materialelor lemnoase
care a însoțit transportul acestora de ta pădure la proprietar. Achizitorul este obligat să
întocmească borderoul de achiziție a materialelor lemnoase, al cărui model este prevăzut în
anexa nr. 6;
d) în cazul în care expedierea se realizează dintr-un depozit, în rubrica nr. 3 se consemnează
numărul filei și poziția din registrul de evidență a materialelor lemnoase în care a fost înregistrată
ieșirea materialului lemnos;
e) în cazul comercializării/expedierii materialelor lemnoase provenite din import din state terțe,
în rubrica nr. 3 se consemnează declarația vamală de import sub forma "DVI nr. ..... /data ....";
f) în cazul comercializării/expedierii materialelor lemnoase provenite din state membre ale
Uniunii Europene, în rubrica nr. 3 se consemnează documentul intracomunitar al statului
emitent.
(4) La alin. (1) lit. c), specificația, în rubrica nr. 10, se completează după cum urmează:
a) pentru lemnul rotund cu diametrul la capătul subțire mai mare sau egal cu 20 cm se înscriu, pe
specii, numărul curent pentru fiecare piesă, lungimea în metri, diametrul la mijloc în centimetri și
volumul exprimat în m3, în numere cu două zecimale;
b) pentru lemnul rotund cu diametrul la capătul subțire sub 20 cm se înscrie numărul total de
piese cu aceleași caracteristici dimensionale - lungimea, exprimată în metri, diametrul, exprimat
în centimetri, și volumul total al pieselor respective, exprimat în m3, în numere cu două zecimale;
c) pentru lemnul fasonat în steri, lemnul de foc, crăci și fascine se completează numai în coloana
(5), în care se înscriu cantitățile exprimate în unități convenționale, în numere cu două zecimale,
nu și în coloanele (1), (3) și (4);
d) în situația în care lemnul este cu coajă, volumul se evaluează pentru lemnul brut, inclusiv
coaja, prin măsurători, conform metodei de evaluare, și se înscrie în avizul de însoțire, iar în
situația în care lemnul este cojit, volumul se evaluează pentru lemnul net, fără coajă, prin
măsurători, conform metodei de evaluare, și se înscrie în avizul de însoțire;
e) în cazul avizelor de însoțire secundare, pentru cherestelele transportate în vrac, se completează
cu denumirea sortimentului, pe specii sau grupe de specii, numărul de bucăți corespunzător
fiecărui sortiment și volumul acestora exprimat în m3, în numere cu două zecimale;
f) în cazul avizelor de însoțire secundare, pentru cherestelele transportate pachetizat, se
completează cu denumirea sortimentului, pe specii sau grupe de specii, cu numărul de pachete și
volumul acestora, exprimat în m3, în numere cu două zecimale;
g) pentru cherestele, în avizul de însoțire, la rubrica "TOTAL" se înscrie obligatoriu volumul
determinat în baza dimensiunilor efective; operatorii economici și comercianții pot înscrie și
volumul conform specificațiilor din contract sau specificațiilor din standarde la rubrica "Alte
specificații."
(5) În cazul materialelor lemnoase care se transportă la un custode pentru depozitare temporară,
pe avizul de însoțire al materialelor lemnoase până la depozitul de custodiere, în rubrica
"Destinatar" se înscriu datele de identificare ale proprietarului acestora, iar în rubrica "Punct de
descărcare" se înscriu datele de identificare ale custodelui și localizarea punctului de descărcare
respectiv.
Art. 12
(1) Completarea datelor pe documentele prevăzute la art. 4 alin. (1) și (2) din prezentele norme
se face cu pastă de pix, citeț, fără ștersături sau adăugări ulterioare sau electronic, după caz.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), este permisă aplicarea ștampilelor specifice cu
denumirea și datele de identificare ale persoanei juridice, după caz, dacă stampila respectivă
conține cel puțin datele de identificare cerute de formular, cu condiția ca textul imprimat să fie
lizibil.
(3) Documentele se completează în mod obligatoriu la toate pozițiile din formular, iar acolo unde
nu este cazul a fi înscrise date, poziția respectivă se barează cu o linie orizontală,
(4) În situația în care spațiul destinat specificației de la rubrica nr. 10 în avizul de însoțire a
materialelor lemnoase este insuficient, emitentul întocmește o specificație-anexă similară rubricii
nr. 10, pe care se înscrie în mod obligatoriu mențiunea "Specificație-anexă la avizul de însoțire,
seria ............... și nr. ..............", înscriindu-se seria avizului de însoțire pe care îl completează
anexa respectivă. Totodată, pe avizul de însoțire se înscrie în mod obligatoriu mențiunea
"Continuare specificație în anexă", iar în rubrica nr. 10 se cuprinde în mod obligatoriu întreaga
cantitate încărcată pe mijlocul de transport, incluzându-se și cantitatea din specificația anexată.
Art. 13
(1) Materialele lemnoase găsite de către agenții constatatori, fără a fi posibilă identificarea
deținătorului acestora, sau nerevendicate pe bază de documente de către deținător, în condițiile
legii, sunt materiale lemnoase abandonate.
(2) Agentul constatator are obligația să notifice de urgență primăria și ocolul silvic pe raza cărora
a identificat materialele lemnoase prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii deținătorilor de drept
ale acestora: dacă materialele lemnoase nu se revendică în termenul prevăzut de lege de la
notificare, acestea sunt considerate abandonate.
(3) Pentru însoțirea transportului materialelor lemnoase prevăzute la alin. (1) până la locul de
predare în custodie în vederea valorificării, ocoalele silvice care asigură preluarea în custodie a
materialelor lemnoase abandonate emit avize de însoțire a materialelor lemnoase conform
prevederilor prezentelor norme.
Art. 14
(1) Lemnul rotund cu diametrul la capătul subțire mai mare sau egal cu 20 cm, care se transportă
de la locul de recoltare, se marchează la capătul subțire al fiecărei piese cu amprenta
dispozitivului dreptunghiular specific emitentului din cadrul căruia face parte personalul
împuternicit să elibereze avizul de însoțire primar.
(2) Pe secțiunea de tăiere a pomilor de Crăciun recoltați de pe teritoriul național, care se
transportă de la locul de recoltare, se aplică dispozitivul special de marcat cu amprenta
dreptunghiulară specific emitentului din cadrul căruia face parte personalul împuternicit să
elibereze avizul de însoțire primar.
Art. 15
(1) Personalul autorizat al operatorului de transport feroviar, al administratorului și/sau al
gestionarului infrastructurii, precum și operatorii portuari care primesc materiale lemnoase
pentru expediere și efectuează operațiunile de încărcare/descărcare în/din vagoane sau în/din
nave, după caz, vor refuza primirea materialelor lemnoase prezentate spre expediere, dacă
acestea nu sunt însoțite de avizul de însoțire prevăzut la art. 4 alin. (1) sau (2) din prezentele
norme sau dacă acesta nu este completat conform prevederilor prezentelor norme; în acest caz,
persoanele menționate sunt obligate să sesizeze imediat organele competente în legătură cu cele
constatate.
(2) Autoritatea vamală nu va accepta declarația vamală de export sau perfecționare pasivă fără
prezentarea avizelor de însoțire - exemplarul 1, care trebuie să însoțească materialele lemnoase
prezentate pentru vămuire, sau când se prezintă avize de însoțire a materialelor lemnoase
întocmite cu încălcarea dispozițiilor prezentelor norme ori conținând neconcordanțe cu datele
înscrise în declarația vamală sau în documentele anexate la aceasta.
(3) În situația în care, după efectuarea formalităților de export sau perfecționare pasivă la un
birou vamal de interior, are loc o transbordare sub supraveghere vamală, autoritatea vamală va
emite permisul de transbordare numai în baza unui nou aviz de însoțire eliberat de ocolul silvic
pe raza căruia se efectuează transborda rea, pentru mijlocul de transport în care se încarcă
materialele lemnoase.
(4) În situația prevăzută la alin. (2) și (3), autoritatea vamală este obligată să anunțe de îndată, în
scris, structura competentă teritorial a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură,
care este obligată să trimită de urgență personal propriu la biroul vamal, în vederea luării
măsurilor legale și, dacă este cazul, a aplicării sancțiunilor contravenționale. Dacă personalul din
cadrul structurii teritoriale a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură constată că
mărfurile îndeplinesc condițiile legale, acesta stabilește și comunică în scris autorității vamale că
operațiunea de vămuire poate continua.
(5) Potrivit legii, în situația în care la un birou vamal de export se prezintă, în vederea întocmirii
declarației vamale de export sau perfecționare pasivă, materiale lemnoase fără avizele de însoțire
a materialelor lemnoase, autoritățile vamale solicită în cel mai scurt timp personalului silvic
competent să analizeze situația. Dacă personalul silvic constată și certifică în scris că aceste
produse lemnoase nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase așa cum sunt definite în
Legea 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, operațiunea vamală
poate continua.
Art. 16
(1) În cazul în care, din motive obiective, mijlocul de transport cu care se transportă materiale
lemnoase trebuie să fie înlocuit cu unul sau mai multe mijloace de transport, ocolul silvic pe raza
căruia se realizează transbordarea materialelor lemnoase eliberează noile avize de însoțire a
materialelor lemnoase, la solicitarea conducătorului auto sau a proprietarului materialelor
lemnoase, făcând mențiunea "proveniență pentru avizul nr. ... - TRANSBORDARE", sub
semnătură și sigiliu, pe avizul de însoțire inițial. Avizul de însoțire inițial se reține la ocolul
silvic. Prestarea acestui serviciu se suportă de către expeditorul materialelor lemnoase sau, după
caz, de către transportator, potrivit reglementărilor în vigoare.
(2) În cazul întreruperii transportului din motive obiective, fără a fi necesară transbordarea,
conducătorul auto se adresează celui mai apropiat ocol silvic sau post de poliție, anunțând despre
momentul inițial al întreruperii, care trebuie să fie cuprins în interiorul termenului de valabilitate
al avizului de însoțire. Reprezentantul împuternicit al ocolului silvic sau al postului de poliție
consemnează în rubrica corespunzătoare a avizului de însoțire perioada de întrerupere a
transportului, certificând cu nume, semnătură și sigiliu.
(3) Solicitarea de întrerupere a transportului se va înregistra în registrul de intrare al ocolului
silvic care prelungește valabilitatea avizului de însoțire a materialelor lemnoase,

O.U.G. nr. 55/2002 (republicată) privind regimul de deţinere al câinilor

periculoşi sau agresivi

Capitolul II - Obligatiile detinatorilor de caini si conditiile detinerii acestora

Art. 3
(1) Proprietarii sau detinatorii temporari ai cainilor prevazuti la art. 1 trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
a) sa aiba varsta minima de 18 ani;
b) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
c) sa nu fi fost condamnati pentru savarsirea unei infractiuni contra persoanei.
(2) Proprietarii sau detinatorii temporari ai cainilor prevazuti la art. 1 si la art. 2 alin. (1) au
obligatia sa inregistreze cainii la Asociatia Chinologica Romana, afiliata la Federatia
Chinologica Internationala, si sa inscriptioneze in mod vizibil, la intrarea in apartament sau in
imobil ori pe imprejmuirea aferenta imobilului respectiv, avertismentul "Caine periculos" sau,
dupa caz, "Caine agresiv", printr-o placuta avand dimensiunile de cel putin 15 x 25 cm.
Art. 4
(1) Proprietarii de caini prevazuti la art. 1 au obligatia sa depuna la sediul politiei in a carei raza
este situat imobilul in care este detinut cainele o adeverinta in fotocopie, eliberata de Asociatia
Chinologica Romana, afiliata la Federatia Chinologica Internationala, din care sa rezulte
incadrarea cainelui in categoriile prevazute la art. 1, precum si o declaratie pe propria raspundere
cuprinzand urmatoarele date:
a) numarul de identificare al cainelui, aplicat prin tatuare sau microcip;
b) efectuarea vaccinarii antirabice si a rapelurilor, in conformitate cu prevederile legale in
vigoare;
c) efectuarea sterilizarii cainilor prevazuti la art. 1 lit. a);
d) existenta unei asigurari de raspundere civila pentru eventualele pagube produse de cainii
prevazuti la art. 1 lit. a).
(2) In cazul schimbarii adresei imobilului mentionat la alin. (1) proprietarii de caini incadrati
la art. 1 au obligatia sa depuna in termen de 48 de ore, la sediul politiei in a carei raza se afla
noua adresa, documentele prevazute la alin. (1).
(3) Pierderea sau decesul unui caine incadrat la art. 1, precum si instrainarea cainilor incadrati la
art. 1 lit. b) vor fi declarate in termen de 48 de ore la sediul politiei in a carei raza se afla imobilul
de detinere al cainelui.
Art. 5
Prevederile art. 3 si 4 nu se aplica unitatilor de politie, de jandarmerie, celorlalte unitati militare,
vamilor si serviciilor publice de securitate, protectie si paza, precum si in cazul spectacolelor
demonstrative organizate sau al unor filmari.
Art. 6
(1) Accesul cainilor prevazuti la art. 1 lit. a) in localurile publice, in mijloacele de transport in
comun, precum si in alte locuri publice, cu exceptia drumurilor publice si a cailor de acces catre
acestea, este interzis.
(2) Accesul cainilor prevazuti la art. 1 lit. a) in partile comune ale imobilelor in care sunt
detinuti, pe drumurile publice si pe caile de acces catre acestea este permis numai daca acestia
poarta botnita si sunt tinuti in zgarda si lesa sau ham de catre proprietar ori de catre detinatorul
temporar.
(3) Stationarea cainilor prevazuti la art. 1 lit. a) in partile comune ale imobilelor prevazute la
alin. (2) este interzisa.
(4) Accesul cainilor prevazuti la art. 1 lit. b), precum si al exemplarelor cu potential agresiv in
localurile publice, in mijloacele de transport in comun, in locurile publice, precum si in partile
comune ale imobilelor este permis numai daca acestia poarta botnita si sunt tinuti in lesa de catre
o persoana care indeplineste conditiile prevazute la art. 3 alin. (1). In locurile special amenajate
pentru caini accesul cainilor prevazuti in prezentul alineat este permis fara botnita si fara lesa.
(5) Proprietarul sau detinatorul temporar al cainelui, daca este insotit de acesta cand conduce
animale izolate, in turma sau in cirezi, pe drumurile publice pe care accesul le este permis, nu se
supune obligatiilor prevazute la alin. (1)-(4), ci are obligatia de a supraveghea cainele si de a
impiedica atacul canin asupra unei persoane.
Art. 7
(1) Consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai cainilor
fara stapan si ai cainilor care circula liberi, fara insotitor, in locuri publice, care nu au fost
revendicati ori adoptati in conditiile prevederilor legale si au obligatia de a captura si escorta
acesti caini, prin intermediul personalului calificat.
(2) Dispozitiile din Codul civil privind raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale se
aplica in mod corespunzator.
Art. 8
(1) Dresajul si antrenamentul cainilor prevazuti la art. 1 sunt permise numai in centre speciale
sau in alte locuri autorizate, stabilite prin hotarare de catre consiliile comunale, orasenesti,
municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(2) Dresorii care activeaza in centrele speciale trebuie sa faca dovada pregatirii si atestarii lor
profesionale si vor fi autorizati din 3 in 3 ani de o comisie formata din cate un reprezentant al
Asociatiei Chinologice Romane, Ministerului Afacerilor Interne si al Autoritatii Nationale
Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor. Autorizatia va fi vizata anual. Sunt permise
dresajul si antrenamentul cainilor prevazuti la art. 1 de catre detinator, pe proprietatea sa, cu
asumarea tuturor raspunderilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
Art. 9
Se interzice:
a) organizarea luptelor intre caini, antrenarea cainilor in acest scop si participarea cu caini la
astfel de lupte, indiferent carei rase ii apartin cainii;
b) importul sau comercializarea cainilor prevazuti la art. 1 lit. a);
c) reproductia cainilor prevazuti la art. 1 si la art. 6 alin. (4), care nu au acte de origine
recunoscute de Asociatia Chinologica Romana, afiliata la Federatia Chinologica Internationala;
d) abandonarea cainilor prevazuti la art. 1, art. 2 alin. (1) si la art. 6 alin. (4).
Art. 10
(1) Cainii prevazuti la art. 1 lit. a), indiferent de sex, vor fi obligatoriu sterilizati.
(2) Sterilizarea cainilor va fi confirmata in carnetul de sanatate de catre medicul veterinar care a
efectuat interventia.
(3) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta
proprietarii sau detinatorii temporari ai cainilor prevazuti la art. 1 lit. a) sunt obligati sa ii
sterilizeze, pe cheltuiala proprie.
Art. 11
(1) In cazul cainilor prevazuti la art. 2 alin. (1), organele de politie, la sesizarea unei persoane sau
a reprezentantului legal al acesteia ori din oficiu, avertizeaza proprietarul sau detinatorul
temporar al cainelui sa ia toate masurile pentru prevenirea comportamentului canin agresiv.
(2) Daca proprietarii sau detinatorii temporari ai cainilor prevazuti la art. 2 alin. (1) nu iau
masurile prevazute la alin. (1), politia poate dispune plasarea cainelui intr-un adapost, potrivit
dispozitiilor art. 15 alin. (2), in cazul in care pericolul avut in vedere se mentine.
(3) Cheltuielile generate de intretinerea cainelui aflat sub supraveghere se suporta de catre
proprietar sau de detinatorul temporar al cainelui.

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările și

completările ulterioare
Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Legea contraventionala apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala. Constituie
contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin
hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului,
municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucuresti.
Art. 2
(1) Prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii in toate
domeniile de activitate.
(2) Prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se
sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite
atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin
legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului.
(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona contraventii in
urmatoarele domenii: salubritate; activitatea din piete, curatenia si igienizarea acestora;
intretinerea parcurilor si spatiilor verzi, a spatiilor si locurilor de joaca pentru copii; amenajarea
si curatenia spatiilor din jurul blocurilor de locuinte, precum si a terenurilor virane; intretinerea
bazelor si obiectivelor sportive aflate in administrarea lor; intretinerea strazilor si trotuarelor, a
scolilor si altor institutii de educatie si cultura, intretinerea cladirilor, imprejmuirilor si a altor
constructii; depozitarea si colectarea gunoaielor si a resturilor menajere.
(4) Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate stabili si alte domenii de activitate din
competenta consiliilor locale ale sectoarelor, in care acestea pot stabili si sanctiona contraventii.
(5) Hotararile consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului
Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea principiilor prevazute la alin. (2)-(4),
sunt nule de drept. Nulitatea se constata de instanta de contencios administrativ competenta, la
cererea oricarei persoane interesate.
Art. 3
(1) Actele normative prin care se stabilesc contraventii vor cuprinde descrierea faptelor ce
constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea; in
cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia sau, dupa caz, cote
procentuale din anumite valori; se pot stabili si tarife de determinare a despagubirilor pentru
pagubele pricinuite prin savarsirea contraventiilor.
(2) Persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele
normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii.
Art. 4
(1) Dispozitiile din actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventiile intra
in vigoare in termen de 30 de zile de la data publicarii, iar in cazul hotararilor consiliilor locale
sau judetene, punerea in aplicare se face si cu respectarea conditiilor prevazute la art. 50 alin. (2)
din Legea administratiei publice locale nr. 215/2002.
(2) In cazuri urgente se poate prevedea intrarea in vigoare intr-un termen mai scurt, dar nu mai
putin de 10 zile.
(3) Hotararile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene prevazute la art. 1, prin care
se stabilesc si se sanctioneaza contraventii, pot fi aduse la cunostinta publica prin afisare sau prin
orice alta forma de publicitate in conditiile Legii nr. 215/2001.
Art. 5
(1) Sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.
(2) Sanctiunile contraventionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contraventionala;
c) prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
d) Abrogata.
(3) Sanctiunile contraventionale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;
b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei
activitati;
c) inchiderea unitatii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activitatii agentului economic;
f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert
exterior, temporar sau definitiv;
g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.
(4) Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.
(5) Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
(6) Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei.
(7) Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala
principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.
Art. 6
(1) Avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica
sau juridica.
(2) Prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate aplica numai contravenientilor
persoane fizice. .
Art. 7
(1) Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului
social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.
(2) Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.
(3) Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a
contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Art. 8
(1) Amenda contraventionala are caracter administrativ.
(2) Limita minima a amenzii contraventionale este de 250.000 lei, iar limita maxima nu poate
depasi:
a) 1 miliard lei, in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta;
b) 500 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale Guvernului;
c) 50 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene ori ale
Consiliului General al Municipiului Bucuresti;
d) 25 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor locale ale
comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(3) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in conformitate cu legislatia in
vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu exceptia celor aplicate, potrivit legii, de
autoritatile administratiei publice locale si amenzilor privind circulatia pe drumurile publice, care
se fac venit integral la bugetele locale.
(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in conformitate cu legislatia in
vigoare se fac venit integral la bugetele locale.
Art. 9
(1) Prestarea unei activitati in folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege si numai pe o
durata ce nu poate depasi 300 de ore.
(2) Sanctiunea prevazuta la alin. (1) se stabileste alternativ cu amenda.
(3) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea
definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte
agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit
contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea
unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.
(4) La primul termen de judecata, instanta, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la
cerere, un termen de 30 de zile, in vederea achitarii integrale a amenzii.
(5) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termenul prevazut la alin. (4), instanta
procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul
comunitatii, cu acordul acestuia.
(6) Hotararea prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii este
supusa recursului.
Art. 10
(1) Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare
contraventie.
(2) Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, sanctiunile contraventionale
se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai
grava sau, dupa caz, maximul general stabilit in prezenta ordonanta pentru prestarea unei
activitati in folosul comunitatii.
(3) In cazul in care la savarsirea unei contraventii au participat mai multe persoane, sanctiunea se
va aplica fiecareia separat.
Art. 11
(1) Caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de
necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare
complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita.
(2) Minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional.
(3) Pentru contraventiile savarsite de minorii care au implinit 14 ani minimul si maximul amenzii
stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita se reduc la jumatate.
(4) Minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu prestarea unei activitati
in folosul comunitatii.
(5) Cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de
judecata.
Art. 12
(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai
sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ.
(2) Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. In cazul
in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi
sanctionata conform dispozitiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia.
__________
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 228/2007, se admite exceptia de neconstitutionalitate si
constata ca dispozitiile art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor sunt neconstitutionale in masura in care prin sintagma "nu se mai
sanctioneaza" prevazuta in text se intelege doar aplicarea sanctiunii contraventionale, nu si
executarea acesteia.

Art. 13
(1) Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data
savarsirii faptei.
(2) In cazul contraventiilor continue termenul prevazut la alin. (1) curge de la data constatarii
faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp.
(3) Cand fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie,
prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul in care cauza s-a aflat in fata organelor de
cercetare sau de urmarire penala ori in fata instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut
inauntrul termenului prevazut la alin. (1) sau (2). Prescriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a
fost aplicata in termen de un an de la data savarsirii, respectiv constatarii faptei, daca prin lege nu
se dispune altfel.
(4) Prin legi speciale pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor
contraventionale.
Art. 14
(1) Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare
a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii
sanctiunii.
Capitolul II - Constatarea contraventiei

Art. 15
(1) Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in
actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti
constatatori.
(2) Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne,
special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai
autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari,
de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi
speciale.
(3) Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne constata contraventii privind: apararea
ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vanzarea, circulatia
si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii
de activitate stabilite prin lege sau prin hotarare a Guvernului.
Art. 16
(1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul
unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul
constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si
locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei
si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la
aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului
normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari,
in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea
achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ,
daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la
care se depune plangerea.
(11) In cazul contravenientilor cetateni straini, persoane fara cetatenie sau cetateni romani cu
domiciliul in strainatate, in procesul-verbal vor fi cuprinse si urmatoarele date: seria si numarul
pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberarii acestuia si statul
emitent.
(2) Abrogat.
(3) Abrogat.
(4) Abrogat.
(5) In cazul in care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele
si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.
(6) In situatia in care contravenientul este persoana juridica in procesul-verbal se vor face
mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului si
codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.
(7) In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la
cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de
constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mentiuni",
sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.

Art. 17
Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si
prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia,
a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage
nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.
Art. 18
Contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori
documentele in baza carora se fac mentiunile prevazute la art. 16 alin. (3). In caz de refuz, pentru
legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si subofiteri de politie,
jandarmi sau gardieni publici.
Art. 19
(1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In
cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul
constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin
un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al
martorului si semnatura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea
procesului-verbal in acest mod.
Art. 20
(1) Daca o persoana savarseste mai multe contraventii constatate in acelasi timp de acelasi agent
constatator, se incheie un singur proces-verbal.
(2) - Abrogat .

Capitolul III - Aplicarea sanctiunilor contraventionale

Art. 21
(1) In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede
altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea.
(2) Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator
nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului
sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se aplica prin rezolutie
scrisa pe procesul-verbal.
(3) Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu
gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost
savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea
produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise
in procesul-verbal.

Art. 22
Abrogat.
Art. 23
(1) In cazul in care prin savarsirea contraventiei s-a cauzat o paguba si exista tarife de evaluare a
acesteia, persoana imputernicita sa aplice sanctiunea stabileste si despagubirea, cu acordul expres
al persoanei vatamate, facand mentiunea corespunzatoare in procesul-verbal.
(2) Daca nu exista tarif de evaluare a pagubei persoana vatamata isi va putea valorifica
pretentiile potrivit dreptului comun.
Art. 24
(1) Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate,
folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul constatator va descrie in
procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua in privinta lor masurile de conservare sau de
valorificare prevazute de lege, facand mentiunile corespunzatoare in procesul-verbal.
(2) In cazul in care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in
lei.
(3) Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor confiscate si,
daca acestea apartin unei alte persoane decat contravenientul, in procesul-verbal se vor mentiona,
daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care
identificarea nu a fost posibila.
Art. 25
(1) Procesul-verbal se va inmana sau, dupa caz, se va comunica, in copie, contravenientului si,
daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate.
(2) Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult o luna
de la data aplicarii acesteia.
(3) In situatia in care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat
la despagubiri, o data cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica si instiintarea de plata. In
instiintarea de plata se va face mentiunea cu privire la obligativitatea achitarii amenzii la
institutiile abilitate sa o incaseze, potrivit legislatiei in vigoare si, dupa caz, a despagubirii, in
termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar urmand sa se procedeze la executarea silita.
Art. 26
(1) Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la incheierea
procesului-verbal, copia de pe acesta si instiintarea de plata se inmaneaza contravenientului,
facandu-se mentiune in acest sens in procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si fata de celelalte persoane carora trebuie sa li se comunice
copia de pe procesul-verbal, daca sunt prezente la incheierea acestuia.
(3) In cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-
verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator
in termen de cel mult o luna de la data incheierii. .
Art. 27
Comunicarea procesului-verbal si a instiintarii de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau
prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza
intr-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.
Art. 28
(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii
procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii
prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in
procesul-verbal. In actul normativ de stabilire a contraventiilor aceasta posibilitate trebuie
mentionata in mod expres. Termenele statornicite pe ore incep sa curga de la miezul noptii zilei
urmatoare, iar termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este
suspendat se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii si
Consemnatiuni - C.E.C S.A. sau la unitatile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor
locale se achita la Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C
S.A. sau la casieriile autoritatilor administratiei publice locale ori ale altor institutii publice
abilitate sa administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a carei raza
acestea functioneaza, de cetatenia, domiciliul sau de resedinta contravenientului ori de locul
savarsirii contraventiei, precum si la ghiseul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a
Romaniei. O copie de pe chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se
trimite prin posta organului din care acesta face parte, potrivit dispozitiilor alin. (1).
(3) Amenzile contraventionale pot fi achitate si prin intermediul instrumentelor de plata
electronica in cadrul Ghiseului virtual de plati, proiect-pilot coordonat de Ministerul
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului
Electronic National. In acest caz:
a) achitarea unei amenzi contraventionale se dovedeste prin prezentarea extrasului de cont al
platitorului sau a dovezii de plata emise de Ghiseul virtual de plati, aceasta specificand data si
ora efectuarii platii;
b) se elimina obligativitatea pentru platitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe
dovada de plata emisa de Ghiseul virtual de plati catre agentul constatator sau organul din care
acesta face parte.

Art. 29
Dispozitiile art. 28 se aplica si in cazurile prevazute la art. 10 alin. (2), daca contravenientul
achita jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru fiecare dintre
contraventiile constatate, fara ca prin totalizare sa se depaseasca maximul prevazut pentru
contraventia cea mai grava.
Art. 30
(1) Daca persoana imputernicita sa aplice sanctiunea apreciaza ca fapta a fost savarsita in astfel
de conditii incat, potrivit legii penale, constituie infractiune, sesizeaza organul de urmarire
penala competent.
(2) In cazul in care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre procuror sau
de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei,
impreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe hotararea judecatoreasca, se
trimite de indata organului in drept sa constate contraventia, pentru a lua masurile ce se impun
conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii in cazul prevazut la alin. (2) curge de la data
sesizarii organului in drept sa aplice sanctiunea.

Capitolul IV - Caile de atac

Art. 31
(1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate
face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.
(2) Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia ii
apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura
confiscarii.
Art. 32
(1) Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la
organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze
depunatorului o dovada in acest sens.
(2) Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei in a carei circumscriptie
a fost savarsita contraventia.
(3) Plangerea suspenda executarea. Plangerea persoanelor prevazute la art. 31 alin. (2) suspenda
executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau, dupa caz, masura confiscarii.
Art. 33
(1) Judecatoria va fixa termen de judecata, care nu va depasi 30 de zile, si va dispune citarea
contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat
sanctiunea, a martorilor indicati in procesul-verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte
persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.
(2) In cazul in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, judecatoria va
cita si societatea de asigurari mentionata in procesul-verbal de constatare a contraventiei.
Art. 34
(1) Instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa
in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat,
administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si
temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si
asupra masurii confiscarii.
(2) Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs in
termen de 15 zile de la comunicare, la sectia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea
recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral in fata instantei.
Recursul suspenda executarea hotararii.
Art. 35
Plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor se
solutioneaza cu precadere.
Art. 36
Plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, recursul
formulat impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea, precum si orice alte
cereri incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru.

Capitolul V - Executarea sanctiunilor contraventionale

Art. 37
Procesul-verbal neatacat in termenul prevazut la art. 31, precum si hotararea judecatoreasca
irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta
formalitate.
Art. 38
(1) Avertismentul se adreseaza oral atunci cand contravenientul este prezent la constatarea
contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator.
(2) In celelalte cazuri avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de
constatare a contraventiei, cu rezolutia corespunzatoare.
(3) Daca sanctiunea a fost aplicata de instanta prin inlocuirea amenzii contraventionale cu
avertisment, comunicarea acesteia se face prin incunostintare scrisa.
Art. 39
(1) Punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel:
a) de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de cate ori nu se exercita calea de
atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei in termenul prevazut de lege;
b) de catre instanta judecatoreasca, in celelalte cazuri.
(2) In vederea executarii amenzii, organele prevazute la alin. (1) vor comunica din oficiu
procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat cu plangere in
termenul legal, in termen de 30 de zile de la data expirarii acestui termen, ori, dupa caz,
dispozitivul hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat plangerea, in termen de 30
de zile de la data la care hotararea a devenit irevocabila, astfel:
a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale
unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza teritoriala domiciliaza contravenientul persoana
fizica sau, dupa caz, isi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica;
b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale
unitatilor subordonate Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare
Fiscala, in a caror raza teritoriala isi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica.
(3) Executarea se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a
creantelor fiscale.
(4) Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare, in conditiile legii.

Art. 391
(1) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea
definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, acesta va sesiza instanta in
circumscriptia careia s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea
prestarii unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama, dupa caz, si de partea din
amenda care a fost achitata.
(2) In cazul in care contravenientul, citat de instanta, nu a achitat amenda in termenul prevazut la
alin. (1), instanta procedeaza, daca exista acordul expres al acestuia, la inlocuirea amenzii cu
sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii pe o durata maxima de 50 de ore, iar
pentru minori incepand cu varsta de 16 ani, de 25 de ore.
(3) Hotararea prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii este
supusa recursului.
(4) Urmarirea punerii in executare a sentintelor se realizeaza de catre serviciul de executari civile
de pe langa judecatoria in a carei raza s-a savarsit contraventia, in colaborare cu serviciile
specializate din primarii.

Art. 40
Executarea sanctiunilor contraventionale complementare se face potrivit dispozitiilor legale.
Art. 41
(1) Confiscarea se aduce la indeplinire de organul care a dispus aceasta masura, in conditiile
legii.
(2) In caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal bunurile confiscate, cu
exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie de indata celui in
drept.
(3) Daca bunurile prevazute la alin. (2) au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui
in drept o despagubire care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.
Art. 42
In scopul executarii despagubirii stabilite pe baza de tarif actele prevazute la art. 39 alin. (2) se
comunica si partii vatamate, care va proceda potrivit dispozitiilor legale referitoare la executarea
silita a creantelor.

Art. 46
Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, precum si celelalte autoritati ale
administratiei publice care au structuri militare vor stabili prin regulamentele interne organele
competente sa constate si sa aplice sanctiunile in cazul contraventiilor savarsite de cadrele
militare si de angajatii civili in legatura cu serviciul.
Art. 47
Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.
Art. 48
Ori de cate ori intr-o lege speciala sau in alt act normativ anterior se face tu serviciul.
Art. 47
Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.
Art. 48
Ori de cate ori intr-o lege speciala sau in alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr.
32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, trimiterea se va socoti facuta la
dispozitiile corespunzatoare din prezenta ordonanta.
Art. 49
Cauzele aflate in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante vor continua
sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul constatarii contraventiei.
Art. 50
Actele normative prin care se stabilesc contraventii, in vigoare la data publicarii prezentei
ordonante in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, vor fi modificate sau completate, daca este
cazul in termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia.
Art. 51
(1) Prezenta ordonanta va intra in vigoare in termen de 30 de zile de la data publicarii ei in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Pe aceeasi data se abroga Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor,
publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, cu modificarile si
completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Legea nr. 61/1991 (republicată) pentru sancţionarea faptelor de încălcare a

unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice
Art. 1. - Pentru asigurarea climatului de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a
activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate in viata cotidiana,
cetatenii sunt obligati sa aiba un comportament civic, moral si responsabil, in spiritul legilor tarii
si al normelor de convietuire sociala.

Art. 2. - Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt
comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:
1) savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare
sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de
natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze
demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice;
2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, in scopul de a savarsi actiuni
ilicite, contrare ordinii si linistii publice si normelor de convietuire sociala, precum si actele de
incurajare sau sprijinire, sub orice forma, a unor astfel de grupuri de persoane, care incita la
dezordine sociala;
3) apelarea, in mod repetat, la mila publicului, de catre o persoana apta de munca, precum si
determinarea unei persoane la savarsirea unor astfel de fapte;
4) aruncarea asupra unei persoane, constructii sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de
orice fel, cu substante inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care
murdaresc, daca nu s-au produs vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii, ori pagube
materiale;
5) organizarea, ingaduirea sau participarea la jocuri de noroc - altele decat cele autorizate potrivit
legii - de natura sa lezeze bunele moravuri;
6) atragerea de persoane, sub orice forma, savarsita in localuri, parcuri, pe strazi sau in alte locuri
publice in vederea practicarii de raporturi sexuale cu acestea spre a obtine foloase materiale,
precum si indemnul sau determinarea, in acelasi scop, a unei persoane la savarsirea unor astfel de
fapte;
7) acceptarea sau tolerarea practicarii faptelor prevazute la pct. 6) in hoteluri, moteluri,
campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau in anexele acestora de catre
patronii sau administratorii ori conducatorii localurilor respective;
8) comercializarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor
pentru tir, pescuit sau vanatoare in alte locuri decat in magazinele autorizate sa efectueze
operatiuni cu arme de foc si munitii;
9) vanzarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir,
pescuit sau vanatoare persoanelor care nu au implinit varsta de 18 ani, persoanelor care au
savarsit acte de violenta mentionate in cazierul judiciar, precum si persoanelor care sufera de boli
neuropsihice mentionate in certificatul de sanatate eliberat de policlinica teritoriala;
10) netinerea evidentei de catre magazinele autorizate a cumparatorilor armelor prevazute la pct.
8) in registre speciale, vizate de organele de politie, in care vor fi mentionate datele de stare
civila, domiciliul, seria si numarul actului de identitate ale cumparatorului, numarul cazierului
judiciar, numarul certificatului de sanatate neuropsihica, cu denumirea policlinicii teritoriale,
precum si caracteristicile armei vandute. Daca cumparatorul este titular al unui permis de arma,
este scutit de obligatia de a prezenta cazierul judiciar si certificatul de sanatate neuropsihica, iar
daca cumparatorul este titular al unui permis de conducere, acesta este obligat sa prezinte numai
cazierul judiciar;
11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni in caz de pericol ori a
organelor de mentinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, dupa caz, prin
solicitarea interventiei la fata locului, fara motiv intemeiat;
12) intreruperea curentului electric sau stingerea, fara drept, a lampilor ce servesc la iluminatul
public pe strazi, in parcuri, sali de spectacol sau in alte locuri publice;
13) patrunderea, cu incalcarea normelor legale de acces, in sediile autoritatilor publice centrale si
locale, institutiilor publice, institutiilor de invatamant si spatiilor apartinand acestora, indiferent
de destinatia lor, regiilor autonome, societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare, partidelor sau altor formatiuni politice, organizatiilor
guvernamentale si neguvernamentale, ambasadelor si reprezentantelor altor state ori ale
organizatiilor internationale de pe teritoriul Romaniei, precum si ocuparea fara drept a terenurilor
apartinand ambasadelor si reprezentantelor sau a terenurilor situate in perimetrul acestora ori
refuzul de a le parasi la cererea organelor de ordine;
14) scrierea sau desenarea, fara drept, pe peretii cladirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinta
comuna aflate in locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum si dezlipirea
sau distrugerea, fara drept, a reclamelor, anunturilor si afiselor legal expuse in locuri anume
destinate;
15) nerespectarea masurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfasurare a
manifestarilor cultural-sportive;
16) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fara drept, a semnelor sau indicatoarelor de orientare
turistica si rutiera ori a celor care semnaleaza existenta unui pericol pentru viata persoanelor;
17) lasarea in libertate ori fara supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru
persoane sau bunuri;
18) refuzul consumatorului de a parasi un local public in care se consuma bauturi alcoolice, dupa
ora de inchidere sau la cererea indreptatita a unui salariat al localului;
19) servirea consumatorilor cu bauturi alcoolice in localurile publice si in afara acestora, in zilele
si la orele cand, potrivit dispozitiilor legale, acestea sunt inchise sau este interzisa desfacerea
bauturilor alcoolice ori dupa ora de inchidere stabilita prin autorizatia de functionare;
20) servirea cu bauturi alcoolice in localuri publice si in afara acestora pe timpul desfasurarii
adunarilor publice, grevelor, manifestarilor sportive sau altor asemenea intruniri publice, in
imediata apropiere, precum si consumul de bauturi alcoolice in astfel de conditii de catre
participanti;
21) desfacerea, comercializarea si consumul bauturilor alcoolice in locurile publice, la intrarea in
curtile si in interioarele lor, cum sunt: spitale si alte unitati sanitare, centre de plasament al
minorilor, unitati si institutii de invatamant si educatie, lacasuri de cult si institutii religioase
aferente cultelor care interzic consumul bauturilor alcoolice in practicarea religiei respective, pe
trotuarele sau aleile de acces ale acestora;
22) servirea cu bauturi alcoolice, in localurile publice, a consumatorilor aflati in vadita stare de
ebrietate, precum si a minorilor;
23) consumul de bauturi alcoolice in urmatoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri,
stadioane si terenuri sportive, institutii culturale, sali de spectacole, institutii sau unitati
economice, toate mijloacele de transport in comun, autogari, gari si aeroporturi, de stat si private,
sau alte locuri prevazute de lege. In incinta acestor locuri publice se pot consuma bauturi
alcoolice prin delimitarea unor spatii special amenajate pentru consumarea bauturilor alcoolice,
prin hotararea conducerilor locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentatie
publica si turism, cum sunt: restaurante, baruri si discoteci. In locurile publice enumerate se
interzice cu desavarsire consumul de bauturi alcoolice de catre persoanele care nu au implinit
varsta de 18 ani;
24) provocarea ori participarea efectiva la scandal, in locuri sau localuri publice;
25) tulburarea, fara drept, a linistii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau
obiect ori prin strigate sau larma;
26) tulburarea linistii locatarilor intre orele 22,00-8,00 si 13,00-14,00 de catre orice persoana
prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument
muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice, in locuintele
persoanelor fizice sau in oricare alt loc din imobile cu destinatia de locuinte ori situat in imediata
vecinatate a acestora;
27) organizarea de petreceri cu caracter privat si utilizarea de aparatura muzicala la intensitate de
natura a tulbura linistea locuitorilor, in corturi, alte amenajari sau in spatiu neacoperit, situate in
perimetrul apropiat imobilelor cu destinatia de locuinte sau cu caracter social, in mediul urban;
28) alungarea din locuinta comuna a sotului sau sotiei, a copiilor, precum si a oricarei alte
persoane aflate in intretinere;
29) nerespectarea masurilor de ordine luate de organele competente in caz de calamitati naturale
sau alte pericole publice;
30) nerespectarea masurii de suspendare, dispusa conform dispozitiilor art. 3 alin. (3) si (4);
31) refuzul unei persoane de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale, de a se legitima cu actul
de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitatia justificata a organelor
de urmarire penala sau de mentinere a ordinii publice, aflate in exercitarea atributiilor de
serviciu;
32) indemnul sub orice forma al minorilor la savarsirea de contraventii;
33) neluarea de catre parinti sau de catre persoanele carora li s-a incredintat spre crestere si
educare un minor in varsta de pana la 16 ani sau care au in ingrijire un alienat ori debil mintal a
masurilor necesare pentru a-l impiedica de la fapte de vagabondaj, cersetorie sau prostitutie;
34) lasarea fara supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de catre persoanele care au
indatorirea de a-l ingriji sau de a-l pazi, precum si neanuntarea organelor sanitare sau ale politiei
in caz de scapare de sub paza sau supraveghere;
35) neasigurarea de catre responsabili sau patroni, prin personal propriu ori specializat, a ordinii
publice in localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci si in alte
locuri de distractie sau de agrement pe care le conduc, precum si refuzul acestora de a acorda
sprijin organelor in drept pentru restabilirea in locurile respective a ordinii publice ori pentru
luarea masurilor impotriva persoanelor care au incalcat legea;
36) impiedicarea, sub orice forma, a organelor insarcinate cu mentinerea ordinii publice de a-si
indeplini obligatiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul
politiei ori al altui organ de stat sau de a lua masurile necesare pentru mentinerea ori restabilirea
ordinii publice.
Art. 3. - (1) Contraventiile prevazute la art. 2 se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu amenda de la 100 lei la 500 lei, cele prevazute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33)
si 34);
b) cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevazute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) si 28);
c) cu amenda de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevazute la pct. 2), pct. 5)-7), pct. 8)-10), pct. 13),
15), 19), 20), 26), 27), 29) si pct. 32);
d) cu amenda de la 2.000 lei la 3.000 lei, fapta prevazuta la pct. 30);
e) cu amenda de la 100 lei la 500 lei, faptele prevazute la pct. 21) si 23);
f) cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei, faptele prevazute la pct. 35) si 36)
(2) In cazurile in care faptele prevazute la pct. 1), 2), 4) si 24) ale art. 2 sunt savarsite in incinta
unei institutii de invatamant, a unei institutii de sanatate ori destinate ocrotirii speciale a unor
categorii de persoane defavorizate, sanctiunile aplicabile sunt amenzile de la 1.000 lei la 3.000
lei
(3) In cazul savarsirii contraventiilor prevazute la art. 2 pct. 7) si 20) se dispune si masura
suspendarii activitatii localului public pe o perioada cuprinsa intre 10 si 30 de zile
(4) In cazul repetarii contraventiilor prevazute la art. 2 pct. 19), 21), 22) si 26) se dispune, de
asemenea, masura suspendarii activitatii localului public pe o perioada cuprinsa intre 10 si 30 de
zile
(5) In cazul savarsirii contraventiei prevazute la art. 2 pct. 30) se dispune retragerea autorizatiei
de functionare a localului public
(6) Suspendarea activitatii localului public ori retragerea autorizatiei de functionare a acestuia se
dispune de catre organul care a eliberat autorizatia, la propunerea organului constatator, caruia i
se comunica in scris masura luata, in termen de 5 zile de la data sesizarii
(7) In cazul contraventiilor prevazute la art. 2 pct. 32), 33) si 34), sesizarea se poate face si de
catre organele de ocrotire sociala
(8) Sanctiunea amenzii poate fi aplicata si persoanei juridice.
Art. 4. - (1) Sunt supuse confiscarii lucrurile care au servit la savarsirea contraventiilor prevazute
la art. 2 pct. 4) si 5), daca sunt ale contravenientului, precum si lucrurile dobandite prin
savarsirea contraventiilor, daca nu sunt restituite persoanei vatamate
(2) In cazul contraventiei prevazute la art. 2 pct. 28) este necesara plangerea partii vatamate.
Retragerea plangerii ori impacarea partilor inlatura raspunderea faptuitorului. Organele
constatatoare sunt abilitate sa restabileasca situatia anterioara.
Art. 5. - (1) Contraventiile se constata de catre primar, imputernicitii acestuia, de catre ofiterii
sau agentii de politie ori de catre ofiterii, maistrii militari si subofiterii din jandarmerie, precum
si, pentru faptele constatate in zona specifica de competenta, de catre politistii de frontiera
(2) In cazul contraventiilor pentru care legea prevede sanctiunea amenzii, agentul constatator,
odata cu constatarea, aplica si sanctiunea.
Art. 6. - Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor prin care s-a aplicat
sanctiunea amenzii se poate face plangere in termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Art. 7. - (1) Plangerea impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se solutioneaza
de judecatorie
(2)**) Hotararea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plangerea este definitiva si
irevocabila.
Art. 8. - (1) In cazul in care contraventiile prevazute in prezenta lege sunt savarsite de un militar,
procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unitatii din care face parte
contravenientul, spre a i se aplica, daca procesul-verbal este intemeiat, sanctiuni potrivit
Regulamentului disciplinei militare
(2) In situatia in care contravenientul este incorporat pentru indeplinirea serviciului militar
inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti ori inainte de inceperea executarii sanctiunii
inchisorii contraventionale, procesul-verbal sau, dupa caz, hotararea se trimite, de asemenea,
comandantului unitatii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica o sanctiune potrivit
Regulamentului disciplinei militare.
Art. 9. - Dispozitiile prezentei legi se intregesc cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia dispozitiilor privind plata a
jumatate din minimul amenzii.
Art. 10. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 153 din 24 martie
1970 pentru stabilirea si sanctionarea unor contraventii privind regulile de convietuire sociala,
ordinea si linistea publica, art. 6 din Decretul nr. 76 din 15 iulie 1975, precum si orice alte
dispozitii contrare.

O.M.A.I. nr. 60/2010, privind organizarea şi executarea activităţilor de

menţinere a ordinii şi siguranţei publice, modificat şi completat prin O.M.A.I.
nr. 26/2015
Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
(1) Mentinerea ordinii si sigurantei publice reprezinta ansamblul masurilor intreprinse si al
activitatilor desfasurate cotidian de catre Politia Romana, pentru protejarea si respectarea
drepturilor fundamentale ale cetatenilor, functionarea normala a institutiilor statului, a normelor
de conduita civica, regulilor de convietuire sociala, a celorlalte valori supreme, precum si a
avutului public si privat.
(2) Mentinerea ordinii si sigurantei publice se realizeaza, pe intreg teritoriul national, de catre
Politia Romana, prin activitati specifice executate de structurile proprii cu atributii in domeniu.
(3) Jandarmeria Romana si Politia de Frontiera Romana participa la planificarea si executarea
Activitatilor de mentinere a ordinii si sigurantei pubLice, sub conducerea Politiei Romane.
(4) Directia Generala de informatii si Protectie Interna pune la dispozitie datele si informatiile de
interes operativ necesare organizarii si executarii activitatilor de mentinere a ordinii si sigurantei
publice.

Capitolul II - Organizarea, conducerea, coordonarea, executarea si evaluarea activitatilor

de mentinere a ordinii si sigurantei publice in sistem integrat. Interventia la evenimente

Art. 2
Organizarea activitatilor curente pentru mentinerea ordinii si sigurantei publice, in sistem
integrat, pe teritoriul unitatilor administrativ-teritoriale, se realizeaza de catre Politia Romana,
conform Planului unic de ordine si siguranta publica.
Art. 3
Planul unic de ordine si siguranta publica este documentul operativ de lucru prin care se
organizeaza anual activitatea pentru mentinerea ordinii si sigurantei publice pe teritoriul unui
judet/municipiului Bucuresti.
Art. 4
Constituirea dispozitivelor de mentinere a ordinii si sigurantei publice si derularea activitatilor
specifice pentru mentinerea ordinii si sigurantei publice se realizeaza in functie de evolutia
situatiei operative, folosind in acest sens analizele tactice care vizeaza criminalitatea stradala,
intocmite la nivelul structurilor de analiza a informatiilor.
Art. 5
(1) Analiza tactica este un proces cognitiv si tehnic care permite o abordare a conducerii
activitatilor desfasurate de politie prin prisma suportului informational oferit.
(2) Analiza tactica stabileste zonele cu potential criminogen ridicat, natura faptelor sau
evenimentelor inregistrate, intervalul orar de producere, modurile de operare, suspectii si ofera
recomandari cu privire la modalitatile de actiune.
(3) Analiza tactica se intocmeste pe perioade scurte si medii de timp, la solicitarea sefilor
structurilor de politie, in functie de evolutia starii infractionale si de informatiile detinute.
Art. 6
(1) Dispozitivele de mentinere a ordinii si sigurantei publice pe raza localitatilor urbane si rurale
se organizeaza de sefii de politie municipala/oraseneasca, cu forte proprii, iar in functie de
particularitatile elementelor situatiei operative, se solicita forte suplimentare de la jandarmerie si
politia de frontiera, care se utilizeaza pentru constituirea de patrule mixte.
(2) Cand situatia operativa o impune se pot constitui patrule de jandarmi, care vor actiona sub
coordonarea politiei.
Art. 7
In baza solicitarilor primite saptamanal, jandarmeria si politia de frontiera comunica structurilor
de politie corespondente efectivele disponibile ce vor participa la activitatile de mentinere a
ordinii si sigurantei publice.
Art. 8
(1) In vederea mentinerii ordinii si sigurantei publice si asigurarii interventiei operative la
evenimente, teritoriul localitatilor urbane se imparte in sectoare de siguranta publica, in care se
stabilesc mai multe zone de patrulare.
(2) La nivelul sectiilor de politie din municipiul Bucuresti, teritoriul se imparte in zone de
siguranta publica, in care se stabilesc mai multe zone de patrulare.
Art. 9
(1) Efectivele angrenate in activitatile de mentinere a ordinii si sigurantei publice, repartizate
intr-un sector/zona de siguranta publica, desfasoara activitati de patrulare pedestra si auto, pe
itinerare stabilite in functie de evolutia criminalitatii, si asigura interventia la evenimentele
semnalate.
(2) In localitatile rurale cu infractionalitate ridicata sau stari conflictuale cu riscuri la adresa
ordinii si sigurantei publice, activitatea de mentinere se realizeaza prin efectuarea de patrulari
intra si/sau intercomunale, sub coordonarea sefilor structurilor de politie pentru mediul rural din
cadrul politiilor municipale si orasenesti, conform metodologiei.
(3) Pe traseele turistice din afara localitatilor urbane si rurale, mentinerea ordinii si sigurantei
publice se va realiza prin patrule de jandarmi, stabilite impreuna cu politia pe baza planurilor de
cooperare.
Art. 10
(1) Activitatea de patrulare este organizata pe urmatoarele principii:
a) patrulele pedestre actioneaza in zonele de patrulare cu situatie operativa complexa, unde se
concentreaza un numar mare de persoane, unitati comerciale, institutii publice etc. ori unde
accesul cu mijloace auto este dificil, pentru asigurarea preventiei si interventiei;
b) patrulele auto desfasoara activitati specifice pe raza sectorului/zonei de siguranta publica,
acoperind in special locurile unde frecvent se inregistreaza infractiuni stradale;
c) in zonele cunoscute cu stare infractionala ridicata (violenta, trafic si consum stradal de droguri
etc.) pot fi folosite efective dotate cu caini de insotire;
d) in zonele cu infractionalitate ridicata, interventia la evenimente si activitatea de patrulare se
realizeaza prin suplimentarea componentei patrulei sau a numarului de echipaje auto.
(2) La nivelul fiecarei structuri, in urma analizei de risc, se stabilesc zonele in care in mod
Obligatoriu se constituie mai multe patrule de interventie. Acestea se includ in Planul unic de
ordine si siguranta publica.
Art. 11
(1) In cazul adunarilor publice amanate sau anulate, efectivele planificate in misiunile de
asigurare a ordinii si sigurantei publice se replanifica in patrule de jandarmi in cadrul
dispozitivului de mentinere a ordinii si sigurantei publice, sub coordonarea structurii de politie
competente teritorial, sau se directioneaza pentru interventia la evenimente, in functie de
necesitatile reale ce reies din analiza situatiei operative.
(2) In cazul unor situatii urgente, neprevazute, care implica adoptarea masurilor de restabilire a
ordinii si sigurantei publice, iar efectivele de jandarmi sunt insuficiente, seful unitatii de
jandarmi competente teritorial poate dispune retragerea efectivelor proprii aflate in dispozitivele
de patrulare pentru mentinerea ordinii si sigurantei publice, cu informarea prealabila a sefului
unitatii de politie similara.
Art. 12
(1) Prin dispozitia sefului politiei municipale/orasenesti, in mediul urban si rural se pot constitui
zone speciale de siguranta publica, in care se instituie dispozitive suplimentare de ordine si
siguranta publica, folosindu-se inclusiv personal de la alte formatiuni ale politiei — investigatii
criminale, detasamente de interventie rapida etc.
(2) Constituirea zonei speciale de siguranta publica are loc atunci cand pe un spatiu restrans se
concentreaza un fenomen infractional — violente, trafic si consum de droguri, prostitutie etc.
(3) In momentul in care cauzele ce au determinat constituirea zonei speciale de siguranta publica
au fost inlaturate, masurile speciale luate inceteaza.
Art. 13
Constituirea patrulelor mixte se realizeaza de catre ofiterul anume desemnat din cadrul
structurilor de ordine si siguranta publica pentru mediul urban/rural care consemneaza si
completeaza registrul dispozitivului de ordine si siguranta publica si patrulare existent.
Art. 14
Compunerea si logistica patrulelor mixte se stabilesc in functie de situatia concreta din zonele de
patrulare, efectivele si mijloacele disponibile.
Art. 15
(1) Instruirea premergatoare intrarii in serviciu a efectivelor din dispozitivul de mentinere a
ordinii si sigurantei publice are ca scop informarea acestora cu privire la evolutia situatiei
operative, aspectele identificate din analiza tactica, informatiile detinute si zonele de patrulare.
(2) Activitatea de instruire/pregatire se realizeaza in cadrul programului efectiv de lucru, pe
parcursul a maximum 15 minute.
(3) Programul de lucru al efectivelor din dispozitivele de ordine si siguranta publica constituite in
mediul urban si rural este de 8 ore/zi.
(4) Instruirea efectivelor angrenate in activitati de mentinere a ordinii si sigurantei publice se
efectueaza la sediul structurii de politie sau in alta locatie, in functie de conditiile existente pe
plan local, de catre ofiteri desemnati de sefii structurilor de politie, cu participarea
reprezentantilor jandarmeriei si politiei de frontiera.
Art. 16
(1) Interventia la evenimentele semnalate se realizeaza pe principiul "cea mai apropiata patrula
de locul evenimentului intervine".
(2) Pentru fiecare eveniment la care s-a intervenit se intocmeste, in mod obligatoriu, "Fisa
interventiei la eveniment".
Art. 17
(1) La iesirea din serviciu, membrii patrulelor de siguranta publica intocmesc un raport cu
activitatile desfasurate, care, impreuna cu "Fisa interventiei la eveniment", se implementeaza la
structura de politie in Sistemul National de Raportare a Incidentelor, denumit in continuare
S.N.R.I.
(2) Datele consemnate stau la baza intocmirii analizelor tactice.
Art. 18
Controlul dispozitivului de mentinere a ordinii si sigurantei publice se efectueaza de catre ofiterii
desemnati din cadrul structurilor participante.
Art. 19
Analiza eficientei activitatii de mentinere a ordinii si sigurantei publice desfasurate de catre
patrulele mixte se realizeaza zilnic de catre politie, iar un exemplar al sintezei se trimite fiecarei
structuri participante.
Art. 20
Conducerea activitatilor de mentinere a ordinii si sigurantei publice revine directorului general al
Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti/sefului inspectoratului de politie judetean
sau inlocuitorului legal.
Art. 21
Sefii politiilor de sector, municipale, orasenesti, sectiilor si sefii structurilor pentru mediul rural
coordoneaza toate activitatile de mentinere a ordinii si sigurantei publice desfasurate in zona lor
de competenta.

Capitolul III - Organizarea cooperarii si colaborarii in activitatea de mentinere a ordinii si

sigurantei publice

Art. 22
(1) In activitatea de mentinere a ordinii si sigurantei publice, Politia Romana coopereaza cu
Jandarmeria Romana si Politia de Frontiera Romana, prin organizarea de sedinte tactice care
vizeaza schimbul de date si informatii de interes operativ, initierea, organizarea si desfasurarea
de actiuni comune, sarcini specifice menite sa conduca la mentinerea ordinii si sigurantei publice
si asigurarea unui climat de siguranta civica corespunzator.
(2) Sedinta tactica se convoaca de catre sefii structurilor de politie, in functie de evolutia situatiei
operative, stabilita prin consultarea S.N.R.I. si a analizelor tactice.
(3) In cadrul sedintelor tactice se urmareste evaluarea situatiei operative, identificarea masurilor
de ordine si siguranta publica, a modului de actiune si a disfunctionalitatilor aparute in
operatiunile anterioare, in scopul optimizarii angrenarii resurselor umane si logistice in actiunile
viitoare.
(4) Cu aceasta ocazie, se decide asupra activitatilor ce urmeaza a fi desfasurate, prin elaborarea
planurilor de actiune, in baza analizelor Tactice, intocmite de structurile de analiza a
informatiilor.
Art. 23
(1) La structurile de politie, in cadrul sedintelor tactice, se constituie Grupul de coordonare si
trasare a sarcinilor, denumit in continuare G.C.T.S.
(2) G.C.T.S. are rol de organizare si decizie si este constituit din reprezentanti ai structurilor
prevazute la art. 22 alin. (1), cu rol de decizie, si un analist din cadrul structurilor de analiza a
informatiilor din raza de competenta teritoriala.
Art. 24
(1) Atunci cand situatia operativa o impune, G.C.T.S. poate angrena, in conditiile legii, structuri
de politie aflate in subordinea autoritatilor administratiei publice locale, in activitatea de
mentinere a ordinii si sigurantei publice, prin intocmirea de planuri comune de actiune sau prin
desfasurarea de actiuni punctuale, in scopul adaptarii permanente a misiunilor la situatia
operativa existenta.
(2) In functie de situatia operativa, pe baza planurilor de actiune, in activitatile de mentinere a
ordinii si sigurantei publice pot fi angrenate alte persoane juridice, in limitele legii.
Art. 25
(1) Cu ocazia actiunilor organizate in zone cu potential criminogen ridicat, identificate in cadrul
analizelor tactice, instruirea efectivelor angrenate se efectueaza de catre ofiterii desemnati de
sefii structurilor de politie si analisti, in baza produselor analitice puse la dispozitie de structurile
de analiza a informatiilor.
(2) Actiunile organizate in zone cu potential criminogen ridicat, identificate pe raza a doua sau
mai multe judete, pot fi coordonate si de catre Inspectoratul General al Politiei Romane, denumit
in continuare I.G.P.R.

Capitolul IV - Dispozitii finale

Art. 26
(1) Lunar sau ori de cate ori situatia operativa o impune, la nivelul Directiei Generale de Politie a
Municipiului Bucuresti/inspectoratului de politie judetean se analizeaza activitatile desfasurate si
rezultatele obtinute, cu participarea conducerilor unitatilor prevazute la art. 22 alin. (1).
(2) La aceasta analiza, atunci cand se considera necesar, pot fi invitati prefectul, presedintele
consiliului judetean, presedintele autoritatii teritoriale de ordine publica, primarii si reprezentanti
ai societatii civile.
Art. 27
(1) In termen de 20 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin, I.G.P.R. va elabora
metodologia de punere in aplicare a acestuia, prin care se stabilesc:
a) modul de organizare a dispozitivului de mentinere a ordinii si sigurantei publice;
b) modelul "Fisei interventiei la eveniment", prevazuta la art. 16 alin. (2);
c) modelul raportului privind activitatea desfasurata, prevazut la art. 17 alin. (1);
d) responsabilitatile, pe paliere decizionale, ale structurilor prevazute la art. 22 alin. (1).
(2) Metodologia se avizeaza de adjunctul sefului Departamentului ordine si siguranta publica si
se aproba de secretarul de stat, sef al Departamentului ordine si siguranta publica.
Art. 28
Responsabilitatea asigurarii necesarului de efective si a modului de pregatire al acestora revine
conducerilor fiecarei structuri implicate.
Art. 29
Planurile unice de ordine si siguranta publica si planurile de cooperare elaborate in baza
ordinelor ministrului administratiei si internelor, in vigoare pana la data prezentului ordin,
precum si celelalte documente conexe se modifica si se completeaza corespunzator masurilor
stabilite prin prezentul ordin.
Art. 30
(1) Necesarul de resurse umane si logistice in vederea realizarii prevederilor prezentului ordin se
stabileste prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
(2) Aplicarea prezentului ordin se va realiza etapizat, in functie de implementarea S.N.R.I. la
fiecare unitate de politie teritoriala.
Art. 31
Directia generala management operational, Directia generala control si audit intern si
inspectoratele generale implicate verifica modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 32
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
 Legea nr. 60/1991 (republicată) privind organizarea şi desfăşurarea
adunărilor publice

CAPITOLUL I Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Libertatea cetatenilor de a-si exprima opiniile politice, sociale sau de alta natura, de a
organiza mitinguri, demonstratii, manifestatii, procesiuni si orice alte intruniri si de a participa la
acestea este garantata prin lege. Asemenea activitati se pot realiza numai pasnic si fara niciun fel
de arme
(2) Adunarile publice - mitinguri, demonstratii, manifestatii, competitii sportive, procesiuni si
altele asemenea -, ce urmeaza sa se desfasoare in piete, pe caile publice ori in alte locuri in aer
liber, se pot organiza numai dupa declararea prealabila prevazuta de prezenta lege
(3) Pentru competitiile sportive internationale, precum si pentru manifestarile sportive
internationale, declararea prealabila este obligatorie, indiferent de locul de desfasurare a acestora.
Art. 2. - Adunarile publice trebuie sa se desfasoare in mod pasnic si civilizat, cu protectia
participantilor si a mediului ambiant, fara sa stanjeneasca folosirea normala a drumurilor publice,
a transportului in comun, cu exceptia celor autorizate, functionarea institutiilor publice sau
private, a celor de invatamant, cultura si sanatate, a unitatilor economice ori sa degenereze in
actiuni turbulente de natura a pune in primejdie ordinea si linistea publica, siguranta persoanelor,
integritatea corporala, viata sau bunurile acestora ori ale domeniului public, si nu pot fi
continuate dupa ora 23,00, caz in care intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 61/1991 pentru
sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice,
republicata.
Art. 3. - Nu trebuie declarate in prealabil adunarile publice al caror scop il constituie
manifestarile cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite
oficiale, precum si cele care se desfasoara in exteriorul sau in incinta sediilor ori a imobilelor
persoanelor juridice de interes public sau privat. in cazul in care organizatorii adunarilor publice
nesupuse declararii prealabile detin indicii sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de
dezordine ori ca ar putea sa duca la manifestari violente, au obligatia sa solicite din timp
primarilor, unitatilor de jandarmi competente teritorial si politiei locale sprijin de specialitate.
Art. 4. - Primarul municipiului, orasului sau comunei, unitatile de jandarmi competente teritorial
si politia locala sunt obligate sa asigure conditiile necesare in vederea desfasurarii normale a
adunarilor publice, iar organizatorii au obligatia sa intreprinda actiunile ce se impun pentru ca
acestea sa se desfasoare in conformitate cu prevederile art. 2.
Art. 5. - (1) Organizarea si desfasurarea adunarilor publice sunt interzise in imediata apropiere a
garilor, porturilor, aeroporturilor, statiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare, a unitatilor
economice cu instalatii, utilaje sau masini cu grad ridicat de pericol in exploatare
(2) De asemenea, este interzisa desfasurarea simultana a doua sau mai multe adunari publice
distincte, in acelasi loc sau pe aceleasi trasee, indiferent de caracterul acestora.

CAPITOLUL II Declararea prealabila a adunarilor publice

Art. 6. - Pentru organizarea adunarilor publice solicitantii se vor adresa, in scris, primarului
unitatii administrativ-teritoriale pe a carei raza urmeaza sa se desfasoare adunarea.
Art. 7. - Organizatorii adunarilor publice vor depune declaratia scrisa la primariile municipale,
orasenesti sau comunale pe al caror teritoriu acestea urmeaza sa se desfasoare, cu cel putin 3 zile
inainte de data desfasurarii acestora, in care trebuie sa mentioneze denumirea sub care este
cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora inceperii si durata actiunii, traseele de
afluire si defluire, numarul aproximativ al participantilor, persoanele imputernicite sa asigure si
sa raspunda de masurile de organizare, serviciile pe care le solicita din partea consiliului local, a
politiei locale si jandarmeriei, potrivit modelului prezentat in anexa.
Art. 8. - (1) Se infiinteaza comisia de avizare a cererilor de organizare a adunarilor publice la
nivelul tuturor consiliilor locale, formata din primar, secretarul comunei sau al orasului, dupa
caz, reprezentanti ai politiei si ai jandarmeriei
(2) in cazuri justificate, cu acordul organizatorilor, comisiile de avizare pot sa modifice unele
elemente cuprinse in declaratia prealabila a acestora.
Art. 9. - Sunt interzise adunarile publice prin care se urmareste:
a) propagarea ideilor totalitare de natura fascista, comunista, rasista, sovina sau ale oricaror
organizatii terorist-diversioniste, defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la ura nationala sau
religioasa, incitarea la discriminare, la violenta publica si la manifestari obscene, contrare
bunelor moravuri;
b) organizarea unei lovituri de stat sau altei actiuni contrare sigurantei nationale;
c) incalcarea ordinii, sigurantei sau moralitatii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor ori
punerea in pericol a sanatatii acestora.
Art. 10. - (1) Primarul localitatii, la propunerea comisiei de avizare, poate interzice organizarea
adunarilor publice atunci cand:
a) detine date de la organele specializate, din care rezulta ca desfasurarea acestora ar duce la
incalcarea prevederilor art. 2;
b) in perioada, locul si pe traseele unde acestea ar urma sa se desfasoare se executa lucrari
edilitar-gospodaresti de amploare
(2) in termen de doua zile primarul este obligat sa comunice organizatorilor decizia de
interzicere, care poate fi contestata in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,
cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 11. - Decizia prin care se interzice desfasurarea adunarii publice se comunica in scris
organizatorului, cu aratarea motivelor care au determinat-o, in termen de 48 de ore de la primirea
declaratiei scrise.

CAPITOLUL III Obligatii privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice

SECTIUNEA I

Obligatiile organizatorilor si participantilor la adunarile publice

Art. 12. - (1) Organizatorii adunarilor publice sunt obligati:

a) sa inregistreze declaratiile de desfasurare a adunarilor publice la unitatile de jandarmi
competente teritorial, cu cel putin 48 de ore inainte;
b) sa stabileasca persoanele responsabile pentru conducerea adunarilor publice;
c) sa asigure un dispozitiv propriu de ordine format din personal purtand insemne distinctive,
stabilite impreuna cu comandantul unitatii de jandarmi care asigura masurile de ordine publica;
d) sa delimiteze spatiul de desfasurare a adunarilor publice prin semne distinctive si vizibile, iar
cand acestea se desfasoara in deplasare, sa ia masuri pentru limitarea spatiului de circulatie
ocupat;
e) sa achite anticipat, pe baza de deviz si factura, contravaloarea serviciilor si a amenajarilor
solicitate consiliilor locale pentru desfasurarea normala a adunarilor publice;
f) sa stabileasca traseele de afluire si defluire a participantilor si sa ia masuri ca ocuparea
spatiilor destinate desfasurarii adunarilor publice sa aiba loc cu putin timp inainte de ora
inceperii activitatilor, iar parasirea lor sa se faca imediat dupa ora-limita stabilita;
g) sa ia masuri pentru interzicerea participarii la adunarile publice a persoanelor care au asupra
lor bauturi alcoolice sau care se afla sub influenta acestora;
h) sa ia masuri pentru indepartarea participantilor care, prin modul de manifestare, tulbura
ordinea si linistea publica, iar cand acestia nu se supun, sa ii semnaleze organelor de politie;
i) sa intrerupa imediat adunarea publica atunci cand constata ca au intervenit fapte de natura
celor prevazute la art. 2; dupa restabilirea ordinii adunarea publica poate continua in limita
timpului initial aprobat;
j) sa interzica participarea la adunarile publice a persoanelor care au asupra lor arme de orice fel,
materiale explozive sau incendiare, substante iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant,
dispozitive pentru socuri electrice ori alte obiecte ce pot fi folosite pentru actiuni violente sau de
tulburare a desfasurarii normale a acestora
(2) In cazul in care participantii la adunari publice au formulat petitii sau memorii, acestea pot fi
prezentate autoritatilor publice destinatare de un grup de maximum 10 persoane.
Art. 13. - Participantii la adunarile publice sunt obligati:
a) sa respecte recomandarile facute de organizatorii adunarilor publice, imputernicitii acestora
sau organele de ordine;
b) sa se abtina de la actiuni de natura a impiedica desfasurarea normala a adunarilor publice si sa
nu incite la asemenea actiuni prin viu grai, manifeste sau alte mijloace audiovizuale;
c) sa nu introduca sau sa aiba, in timpul adunarilor publice, obiecte de natura celor prevazute la
art. 12 alin. (1) lit. g) si j);
d) sa paraseasca imediat adunarile publice sau locul unde acestea se desfasoara, cand au fost
somati de catre organizatori, imputernicitii acestora sau organele de politie;
e) sa nu participe la adunari publice in stare de ebrietate, sa nu consume si sa nu distribuie
bauturi alcoolice sau droguri.
Art. 14. - Este interzis ca persoane sau grupuri de persoane care nu au legatura cu adunarile
publice organizate sa se infiltreze in randul demonstrantilor, cu scopul de a tulbura normala
desfasurare a acestora.

SECTIUNEA a II-a
Obligatiile primariilor

Art. 15. - Primariile municipale, orasenesti sau comunale sunt obligate:

a) sa stabileasca prin decizie si sa aduca la cunostinta publica, in termen de 5 zile de la
publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenta dispozitiilor art. 5;
b) sa asigure, contra cost, serviciile si amenajarile tehnice solicitate in vederea desfasurarii
normale a adunarilor publice;
c) sa interzica desfacerea bauturilor alcoolice in locurile destinate desfasurarii adunarilor publice,
in imediata apropiere sau, cand considera necesar, chiar in intreaga localitate, pe toata durata
acestora;
d) sa intreprinda orice alte masuri legale de natura a asigura caracterul pasnic si civilizat al
adunarilor publice;
e) sa restituie sumele avansate potrivit art. 12 alin. (1) lit. e), daca adunarea publica a fost
interzisa din alte motive decat cele prevazute in art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor.

CAPITOLUL IV Asigurarea ordinii pe timpul desfasurarii adunarilor publice

Art. 16. - Comandantii organelor locale de politie si jandarmerie sau persoanele desemnate de
acestia au obligatia de a asigura protectia participantilor si de a stabili impreuna cu organizatorii
masurile ce trebuie luate pentru desfasurarea adunarilor publice declarate, in conditii de deplina
ordine.
Art. 17. - In cazul in care adunarile publice isi pierd caracterul pasnic si civilizat, politia si
trupele de jandarmi vor interveni pentru impiedicarea sau neutralizarea manifestarilor ce tulbura
grav ordinea si linistea publica, pun in pericol viata, integritatea corporala a cetatenilor, a
trupelor de ordine sau ameninta cu devastari ori distrugeri de cladiri si alte bunuri de interes
public sau privat.
Art. 18. - In cazurile prevazute de art. 17, organele de ordine vor interveni folosind, in conditiile
legii si in raport cu situatiile create, mijloacele tehnice din dotare.
Art. 19. - (1) Interventia in forta va fi aprobata de prefect sau de inlocuitorul acestuia la
solicitarea comandantului fortelor de jandarmi care asigura masurile de ordine publica la locul
adunarii publice
(2) Aprobarea interventiei in forta nu este necesara in cazul in care asupra fortelor de ordine se
exercita violente care pun in pericol iminent viata, integritatea corporala sau sanatatea acestora
ori a altor persoane sau cand exista indicii temeinice ca participantii pregatesc sau au comis o
fapta ilegala.
Art. 20. - (1) Folosirea fortei se va face numai dupa avertizarea si somarea participantilor de a se
dispersa de catre ofiterul de jandarmi desemnat ca sef al dispozitivului de ordine. Pentru
executarea dispersarii se lasa la dispozitie participantilor un timp corespunzator, determinat in
raport cu numarul acestora si cu caile de afluire
(2) Avertizarea si somarea nu sunt necesare in cazul in care asupra organelor de ordine se
exercita violente ori acestea se afla intr-un pericol iminent.
Art. 21. - Avertizarea consta in folosirea de semnale sonore sau luminoase si atragerea atentiei
participantilor, prin mijloace de amplificare sonora, asupra necesitatii dispersarii lor si respectarii
legii.
Art. 22. - (1) Daca, dupa avertizare, participantii nu s-au imprastiat, se spun prin mijloacele de
amplificare sonora cuvintele: „Prima somatie: Atentiune, va rugam sa parasiti ..., vom folosi
forta”, urmate de semnale sonore si luminoase
(2) Daca, dupa trecerea perioadei de timp necesare pentru imprastiere, se constata ca prima
somatie a ramas fara rezultat, se trece la folosirea ultimei somatii, prin rostirea
cuvintelor: „Ultima somatie: Parasiti ..., se va folosi forta”, urmate de semnale sonore si
luminoase
(3) Pentru perceperea somatiilor de catre toti participantii, inainte de folosirea mijloacelor de
impiedicare sau constrangere, se emite un semnal luminos prin racheta de culoare rosie.
Art. 23. - In caz de absoluta necesitate, cand se impune folosirea armelor de foc de catre organele
de ordine, in conditiile legii, se repeta, in prealabil, ultima somatie si semnalul luminos prin
racheta de culoare rosie.
Art. 24. - Folosirea mijloacelor de impiedicare sau constrangere va inceta de indata ce s-a
realizat degajarea spatiilor, imprastierea participantilor si s-a restabilit ordinea publica.
CAPITOLUL V Sanctiuni

Art. 25. - Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara,
contraventionala, civila sau penala.
Art. 26. - (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii
incat, potrivit legii penale, sa intruneasca elementele constitutive ale unor infractiuni:
a) organizarea si desfasurarea de adunari publice nedeclarate, neinregistrate sau interzise;
b) nerespectarea orelor de desfasurare, traseelor de deplasare sau locului si perimetrului destinat
adunarii publice;
c) neluarea de catre organizatori a masurilor de intrerupere a adunarii publice, cand constata ca
au intervenit fapte de natura celor prevazute in art. 2;
d) participarea la adunari publice nedeclarate sau interzise si urmate de refuzul parasirii locurilor
de desfasurare a acestora, la avertizarile si somatiile organelor de ordine facute potrivit legii;
e) instigarea prin orice mijloace, initierea sau recurgerea la actiuni violente sau alte manifestari,
cu intentia de zadarnicire ori tulburare, in orice mod, a adunarilor publice;
f) refuzul de a parasi imediat adunarea, daca masura a fost dispusa de conducatorii actiunilor;
g) organizarea sau participarea la contramanifestatii desfasurate in acelasi timp si in acelasi loc
cu adunarile publice declarate, indiferent de modul lor de exprimare;
h) introducerea sau desfacerea bauturilor alcoolice in locurile destinate desfasurarii adunarilor
publice, pe toata durata acestora;
i) refuzul de a parasi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) lit. a)-c) se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la
10.000 lei, iar cele prevazute la lit. d), e), f), g), h) si i), cu amenda de la 500 lei la 5.000 lei
(3) Pentru contraventiile de la alin. (1) lit. a)-c) se sanctioneaza, dupa caz, organizatorii sau
persoanele fizice responsabile pentru conducerea adunarilor publice.
Art. 27. - Contraventiile prevazute la art. 26 se constata de politisti, ofiterii si subofiterii de
jandarmi, precum si de primari sau de imputernicitii acestora, anume desemnati.
Art. 28. - Dispozitiile prezentei legi, referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor, se
completeaza cu cele ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, si ale Legii pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de
convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, in ce priveste inchisoarea contraventionala2.
Art. 29. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava, opunerea cu violenta fata de
organizatori, imputernicitii acestora sau fata de fortele de ordine ori impiedicarea lor de a-si
exercita atributiile legale privind asigurarea ordinii in desfasurarea adunarilor publice.

O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) privind circulația pe drumurile publice, cu

modificările și completările ulterioare

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale
Art. 1. – Participanţii la trafic sunt obligaţi să respecte regulile de circulaţie şi semnificaţia
mijloacelor de semnalizare rutieră, precum si celelalte dispoziţii din prezentul regulament.
Art. 2. – În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos de mai jos au
următoarea semnificaţie:
1. declivitate – înclinarea unui drum pe o porţiune uniformă faţă de planul orizontal;
2. viabilitatea drumului – starea tehnică corespunzătoare a părţii carosabile, constând în
practicabilitatea permanentă a acesteia potrivit reglementărilor specifice sectorului de drum, lipsa
obstacolelor şi existenţa amenajărilor rutiere şi a mijloacelor de semnalizare, care să asigure
fluenţa şi siguranţa circulaţiei;
3. cortegiu – grup de persoane care se deplasează pe drumul public însoţind o ceremonie;
4. grup organizat – două sau mai multe persoane care au un conducător şi se deplasează sau
staţionează pe drumurile publice în baza unei autorizaţii eliberate de administratorul drumului
public cu avizul poliţiei rutiere
5. reţinerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare ori a
dovezii înlocuitoare a acestora – măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră
constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane şi păstrarea lui la sediul poliţiei
rutiere până la soluţionarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri;
6. retragerea permisului de conducere – măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră
în baza unui certificat medico-legal prin care titularul a fost declarat inapt medical, constând în
reţinerea documentului şi interzicerea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie;
7. retragerea certificatului de înmatriculare – măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia
rutieră constând în reţinerea documentului şi interzicerea dreptului de a pune în mişcare pe
drumurile publice vehiculul respectiv;
8. retragerea plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare – măsură tehnico-
administrativă dispusă de poliţia rutieră constând în demontarea plăcuţelor de pe vehicul şi
păstrarea lor la sediul poliţiei rutiere până la încetarea cauzelor care au dus la aplicarea acestei
măsuri;
9. şeful serviciului poliţiei rutiere – ofiţerul de poliţie rutieră care îndeplineşte atribuţiile funcţiei
de şef al serviciului poliţiei rutiere din structura unui inspectorat judeţean de poliţie sau al
Brigăzii de Poliţie Rutieră din cadrul Direcţiei General de Poliţie a Municipiului Bucureşti;
10. urgenţă – situaţia de criză sau de pericol potenţial major care necesită deplasarea imediată
pentru prevenirea producerii unor evenimente cu consecinţe negative, pentru salvarea de vieţi
omeneşti sau a integrităţii unor bunuri ori pentru limitarea afectării mediului înconjurător;

Art. 3. – (1) Administratorul drumului public este obligat să asigure viabilitatea acestuia.
(2) În scopul desfăşurării în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice,
administratorul drumului public trebuie să realizeze amenajări rutiere pentru a determina
participanţii la trafic să respecte semnificaţia semnalizării rutiere.
(3) Administratorul drumului public este obligat să instaleze, la intrarea şi la ieşirea din
localitate, indicatoare cu aceste semnificaţii.
(4) Proprietarul sau administratorului drumului de utilitate privată, deschis circulaţiei publice,
este obligat să instaleze la intrarea pe acesta indicatoare de reglementare şi panouri adiţionale cu
intervalul de timp în care este permis accesul vehiculelor şi pietonilor.
(5) La intrarea pe un drum care nu este deschis circulaţiei publice, proprietarul sau
administratorul acestuia este obligat să instaleze, în loc vizibil, indicator cu semnificaţia
„Accesul interzis” şi panou cu inscripţia „Drum închis circulaţiei publice”.
Art. 4. – (1) Închiderea sau crearea de restricţii pentru circulaţia vehiculelor ori a pietonilor pe
drumurile publice se poate face numai pentru limitarea intensităţii traficului, pentru protecţia
unor sectoare de drum sau pentru executarea unor lucrări, în condiţiile stabilite de lege.
(2) În cazul unor evenimente rutiere sau în situaţia în care siguranţa traficului rutier este
periclitată datorită unor fenomene naturale, poliţia rutieră sau administratorul drumului public,
cu avizul poliţiei rutiere, poate dispune restricţii temporare de circulaţie, informând participanţii
la trafic cu privire la interdicţie, durata acesteia şi rutele ocolitoare de deplasare.
Art. 5. – (1) Administratorul drumului public este obligat să ia măsuri de înlăturare imediată a
cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare
a acestuia.
(2) În cazul producerii unor evenimente rutiere, administratorul drumului public este obligat să îl
cureţe, să înlăture obstacolele aflate pe partea carosabilă şi să readucă drumul la starea iniţială.
Art. 6. – (1) Traseele pe care se efectuează servicii regulate de transport public local de călători,
cu excepţia celor care efectuează transport în regim de taxi, se stabilesc de către autorităţile
administraţiei publice locale.
(2) Staţiile mijloacelor de transport public de persoane, inclusiv locurile de aşteptare a clienţilor
pentru transportul în regim de taxi, se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale,
cu avizul poliţiei rutiere.
(3) Pe drumurile din afara localităţilor, administratorul drumului public este obligat să amenajeze
alveole pentru staţiile mijloacelor de transport public de persoane.
(4) Administratorul drumului public este obligat să delimiteze staţiile mijloacelor de transport
public de persoane care nu sunt prevăzute cu alveole, prin aplicarea marcajului „Staţie autobuz,
troleibuz”.
(5) Pe sectoarele de drum cu risc sporit de accidente, de pe drumurile cu o lăţime mai mare de 7
m, administratorul drumului public este obligat să amenajeze în zona de separare a sensurilor de
circulaţie, pe trecerile pentru pietoni, refugii pentru aceştia, semnalizate corespunzător.
(6) Staţiile mijloacelor de transport public de persoane situate în apropierea intersecţiilor, se
amenajează la cel puţin 50 m înainte sau după acestea.
(7) Dacă în localităţi traseele mijloacelor de transport public de persoane traversează calea ferată
la acelaşi nivel, în ambele părţi înainte de trecere trebuie să existe staţii de oprire la cel puţin 50
m de aceasta.
Art. 7. – (1) La intersecţia unei căi ferate cu un drum public, administratorul căii ferate este
obligat să asigure planeitatea trecerii la nivel, iar împreună cu administratorul drumului public,
să stabilească, să instaleze, cu acordul poliţiei rutiere, şi să întreţină mijloacele de semnalizare
ale acesteia, potrivit competenţelor.
(2) La trecerea la nivel cu calea ferată, administratorul acesteia şi cel al drumului public,
împreună cu deţinătorii terenurilor învecinate sunt obligaţi să înlăture obstacolele şi să interzică
amplasarea de panouri, afişe, instalaţii, precum şi construcţii care ar diminua vizibilitatea din
zona în care conducătorul de vehicul este obligat să se asigure.
(3) La intersecţia unui drum public cu o cale ferată industrială, administratorul şi/sau utilizatorul
acesteia este obligat să asigure prezenţa unui agent de cale ferată pentru oprirea traficului de
vehicule şi pietoni până la trecerea vehiculului feroviar.
(4) Dacă la trecerea la nivel cu calea ferată fără bariere nu se pot asigura cerinţele prevăzute la
alin. (2), administratorul drumului public împreună cu cel al căii ferate, cu acordul poliţiei
rutiere, iau măsuri, după caz, pentru:
a) instalarea de bariere manuale sau dispozitive automate, în ordinea urgenţei stabilite de aceste
autorităţi;
b) desfiinţarea trecerii cu devierea circulaţiei rutiere pe altă trecere la nivel cu calea ferată
învecinată, cu vizibilitate asigurată sau prevăzută cu barieră manuală;
c) separarea fluxurilor de circulaţie rutieră, respectiv feroviară, prin construirea unor pasaje
subterane sau supraterane.
Art. 8. – (1) Lucrările în zona drumului public se execută, în condiţiile stabilite prin autorizaţie,
de administratorul drumului ori al căii ferate, cu avizul poliţiei rutiere.
(2) Executantul de lucrări în zona drumului public este obligat să realizeze amenajările rutiere
aprobate în proiect, pentru a permite circulaţia în siguranţă a participanţilor la trafic.
(3) Când lucrările se efectuează pe trotuar şi împiedică circulaţia pe acesta, executantul lucrărilor
este obligat să construiască pasaje pentru pietoni, separate de partea carosabilă şi protejate
corespunzător.
(4) Executantul lucrărilor este obligat ca, la terminarea acestora, să aducă drumul la starea
iniţială sau la cea stabilită prin proiect.
(5) Administratorul drumului public sau al căii ferate este obligat să verifice şi să recepţioneze
lucrările executate în zona drumului public numai dacă acestea corespund normelor de calitate
prevăzute de lege şi avizelor obţinute anterior începerii lucrărilor.

CAPITOLUL II

Vehiculele

SECŢIUNEA 1

Starea tehnică a vehiculelor şi controlul acesteia

Art. 9. – (1) Până la înmatriculare sau înregistrare, vehiculele pot circula pe drumurile publice,
fără inspecţie tehnică, în baza unei autorizaţii provizorii pentru circulaţie, eliberată de autoritatea
competentă, dacă îndeplinesc normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere.
(2) Se inspectează din punct de vedere tehnic, înainte de a fi repuse în circulaţie, autovehiculele,
tramvaiele sau remorcile cărora le-au fost efectuate reparaţii în urma unor evenimente care au
produs avarii grave la mecanismul de direcţie, instalaţia de frânare sau la structura de rezistenţă a
caroseriei ori a şasiului.

§ 1. Condiţiile minime de iluminare, semnalizare luminoasă şi avertizare sonoră pe care

trebuie să le îndeplinească autovehiculele, tramvaiele, remorcile, tractoarele folosite în
exploatări agricole şi forestiere şi vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări

Art. 10. – Autovehiculele, tractoarele folosite în exploatări agricole şi forestiere şi vehiculele

pentru efectuarea de servicii sau lucrări, tramvaiele şi remorcile trebuie să fie dotate, prin
construcţie, cu instalaţii de iluminare, semnalizare luminoasă şi avertizare sonoră, omologate,
care să corespundă condiţiilor tehnice stabilite de autoritatea competentă.
Art. 11. – Autovehiculele destinate exclusiv transportului copiilor trebuie să aibă montat pe
caroserie, în faţă şi în spate, indicatorul „Copii!”.
Art. 12. – Autovehiculele care depăşesc masa şi/sau gabaritul trebuie echipate cu următoarele
dispozitive suplimentare de semnalizare:
a) o plăcuţă de identificare fluorescent-reflectorizantă, având fondul alb şi chenarul roşu, montată
la partea din stânga faţă;
b) marcaje fluorescent-reflectorizante aplicate la partea din spate a autovehiculului sau
încărcăturii, cât mai aproape de marginile laterale, formate din benzi alternante albe şi roşii,
descendente către exterior, dacă lăţimea autovehiculului depăşeşte 2,5 m;
c) unul sau mai multe dispozitive speciale de avertizare luminoasă de culoare galbenă, montate
astfel încât lumina emisă de acestea să fie vizibilă din faţă, din spate şi din ambele părţi laterale,
precum şi dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare galbenă montate pe părţile laterale la
distanţă de 1,5 m între ele;
d) lumini montate pe părţile laterale ale încărcăturii ori vehiculului care depăşeşte lăţimea de 2,5
m, care trebuie să funcţioneze concomitent cu luminile de poziţie, precum şi un dispozitiv
fluorescent-reflectorizant.

Art. 13. – Se interzice montarea la autovehicul, tractor folosit în exploatări agricole şi forestiere
şi vehicul pentru efectuarea de servicii sau lucrări, tramvai sau remorcă a luminilor de altă
culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare, decât cele
omologate.

§ 2. Condiţiile tehnice minime pe care trebuie să le îndeplinească bicicletele, mopedele,

vehiculele cu tracţiune animală şi cele trase sau împinse cu mâna
Art. 14. – În circulaţia pe drumurile publice, bicicleta trebuie să fie:
a) prevăzută cu dispozitiv de frânare eficace;
b) prevăzută cu un sistem adecvat, funcţional, de direcţie;
c) dotată cu sistem de avertizare sonoră; se interzic echiparea şi folosirea sistemelor de avertizare
sonoră specifice autovehiculelor;
d) echipată în faţă cu lumină de culoare albă sau galbenă, iar în spate cu lumină de culoare roşie
şi cu cel puţin un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, vizibil, de aceeaşi culoare;
e) echipată cu elemente sau dispozitive care, în mişcare, formează un cerc continuu, fluorescent-
reflectorizante de culoare portocalie fixate pe spiţele roţilor.
Art. 15. – Remorca ataşată unei biciclete trebuie să fie echipată, în partea din spate, cu un
dispozitiv fluorescent-reflectorizant de culoare roşie, iar dacă lumina din spate a bicicletei este
obturată de remorcă, aceasta trebuie să fie echipată şi cu o lumină de culoare roşie.
Art. 16. – (1) În circulaţia pe drumurile publice, mopedul trebuie să fie echipat cu:
a) instalaţie de frânare eficace;
b) sistem de avertizare sonoră;
c) instalaţie de evacuare a gazelor de ardere care să respecte normele de poluare fonică şi de
protecţie a mediului;
d) lumină de culoare albă în faţă, respectiv lumină şi dispozitiv fluorescent-reflectorizant de
culoare roşie în spate;
e) lumini de culoare galbenă pentru semnalizarea schimbării direcţiei de mers, în faţă şi în spate;
f) plăcuţa cu numărul de înregistrare, amplasată la partea din spate a mopedului fără a obtura
vizibilitatea sistemului de iluminare şi semnalizare.
(2) Se interzice montarea la moped a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini,
dispozitive ori accesorii de avertizare, decât cele omologate.
Art. 17. – (1) Vehiculul cu tracţiune animală trebuie să fie dotat în faţă cu două dispozitive
fluorescent-reflectorizante de culoare albă, iar în spate cu două dispozitive fluorescent-
reflectorizante de culoare roşie, omologate, montate cât mai aproape de marginile exterioare ale
vehiculului.
(2) Plăcuţele cu numărul de înregistrare se amplasează în locuri unde se asigură permanent
vizibilitatea acestora, una pe partea stângă şi una la partea din spate a vehiculului.
(3) Atunci când plouă torenţial, ninge abundent sau este ceaţă densă ori în alte condiţii
meteorologice care reduc vizibilitatea, precum şi pe timpul nopţii vehiculul cu tracţiune animală
trebuie să fie dotat în plus, în partea laterală stângă cu cel puţin o lumină de culoare albă sau
galbenă, situată mai sus de nivelul roţilor.
(4) Mijloacele de semnalizare prevăzute la alin.(1), precum şi dispozitivul care asigură lumina de
culoare albă sau galbenă conform prevederilor alin.(3) trebuie menţinute curate şi intacte, iar
vizibilitatea lor să nu fie obturată de elementele constructive ale vehiculului sau de încărcătura
transportată.
(5) Conducătorul vehiculului cu tracţiune animală trebuie să aplice pe harnaşamentul animalului
trăgător materiale reflectorizante pentru ca acesta să fie observat cu uşurinţă de către ceilalţi
participanţi la trafic.
Art. 18. – Vehiculul tras sau împins cu mâna trebuie să fie prevăzut, în faţă şi în spate, cu câte un
dispozitiv fluorescent-reflectorizant omologat, de culoare albă, respectiv roşie.

SECŢIUNEA a 2-a

Înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor

§ 1. Înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor

Art. 19. – Autorităţile competente pentru înmatricularea şi radierea autovehiculelor şi remorcilor

sunt serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, sub
coordonarea Direcţiei regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.
Art. 20. – (1) La înmatriculare, autovehiculului sau remorcii i se atribuie plăcuţe cu numărul de
înmatriculare.
(2) Plăcuţele cu numărul de înmatriculare trebuie să aibă fondul reflectorizant de culoare albă şi
literele şi cifrele, în relief, de culoare neagră, albastră sau roşie.
Art. 21. – (1) Autovehiculul, tramvaiul sau remorca ce nu pot fi identificate din cauza lipsei,
alterării ori distrugerii elementelor de identificare poansonate sau ştanţate de constructor, precum
şi autovehiculul ori remorca asamblate din piese ce nu pot fi identificate sau pentru care nu se
poate stabili identitatea unuia sau mai multor deţinători ori proprietari succesivi nu pot fi
omologate în vederea admiterii în circulaţia pe drumurile publice. Se exceptează autovehiculul şi
remorca pentru care poliţia poate stabili provenienţa legală a acestora.
(2) Autovehiculele şi remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate şi date în
urmărire de Inspectoratul General al Poliţiei Române nu se înmatriculează.
Art. 22. – La înregistrare, vehiculelor li se atribuie plăcuţe cu un singur număr de înregistrare,
care trebuie să aibă:
a) fondul reflectorizant de culoare galbenă, iar literele şi cifrele, în relief, de culoare neagră,
pentru vehiculele înregistrate la consiliile locale;
b) fondul reflectorizant de culoare albă, iar literele şi cifrele, în relief, de culoare neagră, pentru
autovehiculele care se înregistrează la Ministerul Apărării, Ministerul Administraţiei şi Internelor
sau, după caz, la Serviciul Român de Informaţii.
§ 2. Numerele de înmatriculare sau de înregistrare, cele provizorii şi de probe ale
autovehiculelor sau tramvaielor
Art. 23. – (1) La înmatriculare, fiecărui autovehicul şi fiecărei remorci li se atribuie câte un
număr de înmatriculare compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul
de ordine, format din cifre arabe, şi o combinaţie de trei litere cu caractere latine majuscule.
(2) Numerele de înmatriculare ale autovehiculelor şi remorcilor aparţinând misiunilor
diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane
străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea în România sunt compuse din
indicativul CD, CO sau TC, după caz, şi numărul de ordine.
(3) În cazul numărului de înmatriculare temporară, la indicativul judeţului sau al municipiului
Bucureşti şi numărul de ordine se adaugă luna şi anul în care expiră valabilitatea înmatriculării.
(4) La autorizarea provizorie a circulaţiei autovehiculului sau remorcii se atribuie un număr
compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine.
(5) La înmatricularea pentru probe a autovehiculului sau a remorcii se atribuie un număr compus
din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine şi înscrisul "PROBE".
(6) La data înmatriculării, înregistrării sau autorizării pentru circulaţie se eliberează şi plăcuţele
cu numărul atribuit.
Art. 24. – (1) Numerele de înmatriculare se atribuie la rând, în ordine crescătoare.
(2) La înmatriculare, proprietarul vehiculului poate solicita, cu plata tarifelor în vigoare,
atribuirea unei combinaţii preferenţiale a numărului de înmatriculare.
(3) Nu pot fi atribuite combinaţiile de litere care pot avea o semnificaţie obscenă sau cele care
pot conduce la asocierea cu denumirile unor autorităţi publice, dacă acestea solicită în scris
autorităţii emitente restricţionarea atribuirii unei anumite combinaţii a numărului de
înmatriculare. Persoanele care deţin deja vehicule înmatriculate cu numere restricţionate ulterior,
pot utiliza în continuare numerele în cauză, dar numai până la înstrăinarea vehiculului.
(4) La transferul dreptului de proprietate asupra unui vehicul, numărul de înmatriculare şi
plăcuţele aferente se transferă automat fără plată noului proprietar, dacă acesta are domiciliul sau
sediul în acelaşi judeţ cu fostul proprietar şi dacă fostul proprietar nu a optat pentru păstrarea
combinaţiei numărului de înmatriculare respectiv. Noul proprietar poate solicita atribuirea unei
combinaţii preferenţiale a numărului de înmatriculare, cu plata tarifelor în vigoare.
Art. 25 – (1) Numărul de înregistrare al vehiculelor înregistrate la consiliile locale se compune
din denumirea localităţii şi denumirea abreviată a judeţului, scrise cu litere cu caractere latine
majuscule, precum şi dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe.
(2) Numărul de înregistrare al autovehiculelor înregistrate la Ministerul Apărării, Ministerul
Administraţiei şi Internelor şi, după caz, la Serviciul Român de Informaţii se compune din
abrevierea denumirii instituţiei, scrisă cu litere cu caractere latine majuscule, precum şi dintr-un
număr de ordine, format din cifre arabe.
Art. 26. – (1) Proprietarul sau deţinătorul legal trebuie să fixeze plăcuţele cu numărul de
înmatriculare sau de înregistrare în locurile special destinate, la partea din faţă şi din spate a
autovehiculului sau tramvaiului, după caz, iar la motocicletă şi la remorcă, numai la partea din
spate.
(2) Se interzice circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu au montate plăcuţele cu
numărul de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare, în locurile stabilite.

SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţiile proprietarilor sau deţinătorilor de vehicule

Art. 27. – (1) Proprietarul de autovehicul sau remorcă, cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în
România, este obligat:
a) să declare autorităţii emitente pierderea, furtul sau distrugerea certificatului de înmatriculare,
în cel mult 48 de ore de la constatare;
b) să depună imediat, la autoritatea emitentă, originalul certificatului de înmatriculare, dacă, după
obţinerea duplicatului, a reintrat în posesia acestuia;
(2) Persoanele juridice deţinătoare de vehicule au, pe lângă cele prevăzute la alin. (1), şi
următoarele obligaţii:
a) să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă menţiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau
ordinul de serviciu şi să nu permită ieşirea în circulaţie a celor care nu îndeplinesc condiţiile
tehnice;
b) să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplasează în
cursă;
c) să nu permită conducerea vehiculului de către persoane care nu posedă permis de conducere
corespunzător sau atestat profesional;
d) să nu permită conducătorilor de vehicule să plece în cursă sub influenţa băuturilor alcoolice, a
substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora ori într-o
stare accentuată de oboseală;
e) să ţină seama de observaţiile făcute de poliţişti sau de conducătorii de vehicule în foaia de
parcurs;
f) să anunţe imediat poliţia despre orice accident de circulaţie în care sunt implicaţi conducătorii
de vehicule proprii care nu posedă documente de constatare a acestuia;
g) să verifice respectarea timpilor de repaus şi de odihnă, precum şi a regimului legal de viteză,
prin citirea înregistrărilor aparatelor de control al timpilor de odihnă şi a vitezei de deplasare;
h) să verifice existenţa autorizaţiei speciale de transport şi respectarea condiţiilor înscrise în
aceasta.
Art. 28. - (1) Deţinătorii de vehicule pot monta pe acestea sisteme sonor antifurt.
(2) Durata semnalului emis de sistemul prevăzut la alin.(1) nu trebuie să fie mai mare de un
minut, iar intensitatea acestuia nu trebuie să depăşească pragul fonic prevăzut în reglementările
legale în vigoare.
(3) Se interzice montarea pe vehicule a sistemelor sonore antifurt care se declanşează la trecerea,
în imediata apropiere, a altui vehicul.

CAPITOLUL III

PERMISUL DE CONDUCERE
Art. 29. – (1) De la data aderării României la Uniunea Europeană, pentru a fi înscris la o unitate
autorizată în vederea pregătirii teoretice şi practice pentru obţinerea permisului de conducere,
solicitantul trebuie să facă dovada că este apt din punct de vedere psihologic.
(2) Înainte de a urma cursurile practice de învăţare a conducerii unui vehicul pe drumurile
publice, solicitantul trebuie să facă dovada pregătirii teoretice, într-o unitate autorizată, în
vederea obţinerii permisului de conducere.
(3) - abrogat
(4) Pot efectua cursurile practice de învăţare a conducerii unui vehicul pe drumurile publice şi
persoanele care nu au încă vârsta minimă prevăzută de lege pentru categoria sau subcategoria din
care face parte vehiculul respectiv, dar nu cu mai mult de 3 luni înainte de împlinirea acesteia.

Art. 30. - abrogat.

Art. 31. – Traseele pe care se poate învăţa conducerea unui autovehicul sau tramvai ori, după
caz, se poate susţine examenul pentru obţinerea permisului de conducere, se stabilesc de către
poliţia rutieră.
Art. 32. – (1) Autorităţile competente care examinează persoanele în vederea obţinerii
permisului de conducere sunt serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi
înmatriculare a vehiculelor din cadrul instituţiei prefectului pe raza căruia candidaţii îşi au
domiciliul sau reşedinţa.
(2) - abrogat.
(3) Examinarea la probele teoretice şi practice pentru obţinerea permisului de conducere poate fi
efectuată şi în alte localităţi decât în municipiul reşedinţă de judeţ în care candidaţii îşi au
domiciliul sau, în cazul cetăţenilor străini, reşedinţa, în baza ordinului prefectului unităţii
administrativ-teritoriale respective.
Art. 33. – Persoana care solicită examinarea în vederea obţinerii permisului de conducere,
denumită în continuare candidat, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă vârsta minimă prevăzută de art. 20 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
b) să fie aptă din punct de vedere medical pentru conducerea autovehiculelor din categoria pentru
care solicită examinarea;
c) să nu se găsească sub incidenţa prevederilor art. 24 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia
situaţiilor când face dovada că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 116 din acelaşi act
normativ.
Art. 34. - abrogat.
Art. 35. - abrogat.
Art. 36. – Cursul de pregătire teoretică şi practică în vederea susţinerii examenului pentru
obţinerea permisului de conducere este valabil un an de la data absolvirii.
Art. 37. - abrogat.
Art. 38. – (1) - abrogat
(2) Posesorul unui permis de conducere valabil numai pentru categoria Tr are dreptul să conducă
şi un ansamblu de vehicule format dintr-un tractor şi una sau două remorci.
(3) Au dreptul să conducă vehicule din categoria Tr şi posesorii permiselor de conducere valabile
pentru una dintre categoriile B, BE, C sau CE, după cum urmează:
a) posesorul permisului de conducere valabil pentru categoria B are dreptul să conducă tractor
rutier, cu masa maximă autorizată de până la 3.500 kg, la care se poate ataşa o remorcă a cărei
greutate maximă autorizată să fie mai mică de 750 kg;
b) posesorul permisului de conducere valabil pentru categoria BE are dreptul să conducă tractor
rutier, cu masa maximă autorizată de până la 3.500 kg, la care se poate ataşa o remorcă a cărei
greutate maximă autorizată să fie mai mică de 3.500 kg;
c) posesorul permisului de conducere valabil pentru categoria C are dreptul să conducă tractor
rutier, cu masa maximă autorizată mai mare de 3.500 kg, la care se poate ataşa o remorcă a cărei
greutate maximă autorizată să fie mai mică de 750 kg;
d) posesorul permisului de conducere valabil pentru categoria CE are dreptul să conducă tractor
rutier, cu masa maximă autorizată mai mare de 3.500 kg, la care se poate ataşa o remorcă a cărei
greutate maximă autorizată să fie mai mică decât greutatea maximă a tractorului.
(4) Posesorul unui permis de conducere valabil pentru categoriile D sau DE are dreptul să
conducă şi vehicule din categoria Tb - troleibuz.

Art. 39. - abrogat.

Art. 40. - abrogat.
Art. 41. – (1) Autovehiculele destinate învăţării conducerii şi cele folosite la susţinerea probei
practice a examenului de obţinere a permisului de conducere trebuie să fie din categoria celor
pentru care se solicită obţinerea permisului de conducere, să fie dotate cu dublă comandă, cel
puţin pentru pedalele de ambreiaj şi frână, cu excepţia autovehiculelor cu transmisie automată şi
a motocicletelor, care se dotează cu dublă comandă cel puţin pentru pedala de frână, şi să
îndeplinească toate celelalte condiţii prevăzute de actele normative în vigoare.
(2) Autovehiculele prevăzute la alin. (1) vor fi echipate cu o casetă având inscripţia „Şcoala”, cu
dimensiunile şi caracteristicile prevăzute în actele normative în vigoare. Fac excepţie autobuzele,
troleibuzele şi tramvaiele, care vor avea inscripţia „Şcoala” aplicată pe părţile laterale, în faţă şi
în spate.
Art. 42. - abrogat.
Art. 43. - abrogat.
Art. 44.- abrogat.
Art. 45. – Permisul de conducere al conducătorului auto decedat se predă de către persoana care
îl deţine, în termen de 30 de zile, autorităţii emitente.

CAPITOLUL IV

Semnalizarea rutieră

Art. 46. – (1) Semnificaţia, precum şi dimensiunile mijloacelor de semnalizare rutieră, forma,
simbolul, culoarea şi condiţiile de execuţie, amplasarea, instalarea şi aplicarea acestora se
stabilesc în conformitate cu standardele în domeniu.
(2) Semnalizarea rutieră în tunele sau pe viaducte se asigură, se realizează şi se întreţine de către
administratorul acestora.

SECŢIUNEA 1

Semnalele luminoase

§ 1. Semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor

Art. 47 – (1) Semnalele luminoase sunt lumini albe sau colorate diferit, emise succesiv, continuu
sau intermitent, de unul sau mai multe corpuri de iluminat care compun un semafor.
(2) După numărul corpurilor de iluminat, semafoarele sunt:
a) cu un corp de iluminat, cu lumina intermitentă de avertizare;
b) cu două corpuri de iluminat, pentru pietoni şi biciclişti;
c) cu trei corpuri de iluminat, pentru vehicule;
d) cu patru sau mai multe corpuri de iluminat, pentru tramvaie.
(3) Semafoarele se montează în axul vertical al stâlpului sau pe consolă, pe portal ori suspendate
pe cabluri, succesiunea culorilor lentilelor, de sus în jos, fiind următoarea:
a) la semaforul cu trei culori ordinea semnalelor este: roşu, galben, verde;
b) la semaforul cu două culori ordinea semnalelor este: roşu, verde;
c) la semaforul pentru tramvaie sunt dispuse trei pe orizontala la partea superioara şi unul la
partea inferioară, toate cu lumina albă.

Art. 48. – (1) Semafoarele care emit semnale luminoase pentru dirijarea circulaţiei în intersecţii
se instalează obligatoriu înainte de intersecţie, astfel încât să fie vizibile de la o distanta de cel
puţin 50 m. Acestea pot fi repetate în mijlocul, deasupra ori de cealaltă parte a intersecţiei.
(2) Semnificaţia semnalelor luminoase pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor este valabilă pe
întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează. Pe
drumurile cu două sau mai multe benzi pe sens, pentru direcţii diferite, delimitate prin marcaje
longitudinale, semafoarele se pot instala deasupra uneia sau unora dintre benzi, caz în care
semnificaţia semnalelor luminoase se limitează la banda sau benzile astfel semnalizate.
Art. 49. – Pe lămpile de culoare roşie sau verde ale semafoarelor pot fi aplicate săgeţi de culoare
neagră care indică direcţiile de deplasare corespunzătoare acestora. În acest caz interdicţia sau
permisiunea de trecere impusă de semnalul luminos este limitată la direcţia sau direcţiile indicate
prin aceste săgeţi. Aceeaşi semnificaţie o au şi săgeţile aplicate pe panourile adiţionale ce
însoţesc, la partea inferioară, semafoarele. Săgeata pentru mersul înainte are vârful în sus.
Art. 50. – (1) Semafoarele pentru tramvaie au forma de casetă cu patru corpuri de iluminat de
culoare albă, dintre care trei sunt poziţionate orizontal şi una sub cea din mijloc, însoţite de
panouri cu semne adiţionale.
(2) Semnalul de liberă trecere pentru tramvaie este dat de combinaţia luminoasă a lămpii
inferioare cu una dintre cele trei lămpi situate la partea superioară pentru indicarea direcţiei.
(3) Semnalul de interzicere a trecerii tramvaiului este dat de iluminarea concomitenta a celor trei
lumini din partea superioară a casetei.
Art. 51. – (1) Semnalul de culoare verde permite trecerea.
(2) Când semaforul este însoţit de una sau mai multe lămpi care emit lumina intermitentă de
culoare verde sub forma uneia sau unor săgeţi pe fond negru către dreapta, acestea permit
trecerea numai în direcţia indicată, oricare ar fi în acel moment semnalul în funcţiune al
semaforului.
Art. 52. – (1) Semnalul de culoare roşie interzice trecerea.
(2) La semnalul de culoare roşie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau,
după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul
este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecţiei, în lipsa marcajului pentru oprire sau
pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părţii carosabile a drumului
ce urmează a fi intersectat.
(3) Atunci când semnalul de culoare roşie funcţionează concomitent cu cel de culoare galbenă,
acesta anunţă apariţia semnalului de culoare verde.
Art. 53. – (1) Când semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde,
conducătorul vehiculului care se apropie de intersecţie nu trebuie să treacă de locurile prevăzute
la art. 52 alin. (2), cu excepţia situaţiei în care, la apariţia semnalului, se află atât de aproape de
acele locuri, încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiţii de siguranţă.
(2) Semnalul de culoare galbenă intermitent permite trecerea, conducătorul de vehicul fiind
obligat să circule cu viteză redusă, să respecte semnificaţia semnalizării rutiere şi a regulilor de
circulaţie aplicabile în acel loc.
Art. 54. – În intersecţii dirijarea circulaţiei tramvaielor se poate realiza şi prin semafoare având
semnale luminoase de culoare albă, corelate cu semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei
celorlalte vehicule.
Art. 55. – Semnalul luminos destinat numai dirijării circulaţiei bicicletelor are în câmpul său
imaginea unei biciclete de culoare roşie, respectiv verde pe fond negru. Aceeaşi destinaţie o are
şi semnalul luminos al unui semafor însoţit de un panou adiţional pe care figurează o bicicletă.
Art. 56. – (1) Când deasupra benzilor de circulaţie sunt instalate dispozitive care emit semnale
roşii şi verzi, acestea sunt destinate semnalizării benzilor cu circulaţie reversibilă. Semnalul roşu,
având forma a două bare încrucişate, interzice accesul vehiculelor pe banda deasupra căreia se
găseşte, iar semnalul verde, de forma unei săgeţi cu vârful în jos, permite intrarea vehiculelor şi
circulaţia pe acea bandă.
(2) Semnalul luminos intermediar care are forma unei sau unor săgeţi de culoare galbenă ori albă
cu vârful orientat către dreapta sau stânga jos, anunţă schimbarea semnalului verde, în cazul
benzilor cu circulaţie reversibilă ori faptul că banda deasupra căreia se află este pe punctul de a fi
închisă circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează, aceştia fiind obligaţi să se deplaseze pe
banda sau benzile indicate de săgeţi.

Art. 57. – Conducătorul vehiculului care intră într-o intersecţie la culoarea verde a semaforului
este obligat să respecte şi semnificaţia indicatoarelor instalate în interiorul acesteia.

§ 2. Semnalele luminoase pentru pietoni

Art. 58. - (1) Semnalele luminoase pentru pietoni sunt de culoare verde şi roşie. Acestea
funcţionează corelat cu semnalele pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor.
(2) Semnalul de culoare verde poate avea în câmpul său imaginea unui pieton în mers, iar cel
roşu, imaginea unui pieton oprit.
(3) Semnalele luminoase pentru pietoni pot fi însoţite de semnale acustice pentru a asigura
traversarea drumului de către nevăzători.
(4) Pe sectoarele de drum unde valorile de trafic permit, administratorul drumului public, cu
avizul poliţiei, poate amplasa în zona marcajului trecerii pentru pietoni semafoare sau panouri
speciale cu comanda manuală a cererii de verde, care se poate face direct de către pietoni.
Art. 59. – (1) Semnalul de culoare verde permite trecerea.
(2) Când semnalul de culoare verde începe să funcţioneze intermitent înseamnă că timpul afectat
traversării drumului este în curs de epuizare şi urmează semnalul roşu. În acest caz pietonul
surprins în traversarea drumului trebuie să grăbească trecerea, iar dacă drumul este prevăzut cu
un refugiu sau spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, să aştepte pe acesta apariţia semnalului de
culoare verde.
Art. 60. – Semnalul de culoare verde intermitent şi semnalul de culoare roşie interzic pietonilor
să se angajeze în traversare pe partea carosabilă.

§ 3. Alte semnale luminoase

Art. 61. – În cazul semaforizării corelate, în lungul unui traseu pot fi instalate dispozitive de
cronometrare a timpului aferent culorii, precum şi dispozitive luminoase care să arate
participanţilor la trafic timpii stabiliţi prin programul de semaforizare, iar pentru conducătorii de
autovehicule şi viteza de deplasare.
Art. 62. – Semaforul de avertizare se instalează la ieşirea din intersecţie şi este constituit dintr-un
corp de iluminat cu lumina galbenă intermitentă. Acesta poate avea în câmpul său imaginea unui
pieton în mişcare, de culoare galbenă pe fond negru.
Art. 63. – Pentru semnalizarea şi dirijarea circulaţiei pe sectoarele de drumuri unde se execută
lucrări pe partea carosabilă, cu excepţia autostrăzilor, se pot instala temporar semafoare mobile,
cu obligaţia presemnalizării acestora.

SECŢIUNEA a 2-a

Indicatoarele

Art. 64. – Indicatoarele instalate pe drumurile publice sunt:

a) de avertizare;
b) de reglementare, care pot fi:
1. de prioritate;
2. de interzicere sau restricţie;
3. de obligare;
c) de orientare şi informare, care pot fi:
1. de orientare;
2. de informare;
3. de informare turistică;
4. panouri adiţionale;
5. indicatoare kilometrice şi hectometrice;
d) mijloace de semnalizare a lucrărilor, care cuprind:
1. indicatoare rutiere temporare;
2. mijloace auxiliare de semnalizare a lucrărilor.

Art. 65. – (1) Indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers. În cazul
în care condiţiile locale împiedică observarea din timp a indicatoarelor de către conducătorii
cărora li se adresează, ele se pot instala ori repeta pe partea stângă, în zona mediană a drumului,
pe un refugiu ori spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, deasupra părţii carosabile sau de cealaltă
parte a intersecţiei, în loc vizibil pentru toţi participanţii la trafic.
(2) Indicatoarele pot fi însoţite de panouri cu semne adiţionale conţinând inscripţii sau simboluri
care le precizează, completează ori limitează semnificaţia.
(3) Semnele adiţionale se pot aplica pe panouri ce includ indicatoare ori chiar pe indicatoare,
dacă înţelegerea semnificaţiei acestora nu este afectată.
(4) Pentru a fi vizibile şi pe timp de noapte, indicatoarele rutiere trebuie să fie reflectorizante,
luminoase ori iluminate.
(5) În locuri periculoase, pentru a spori vizibilitatea şi a evidenţia semnificaţia unor indicatoare
acestea pot figura grupat pe un panou cu folie fluorescent – retroreflectorizantă cu reflexie
ridicată. Aceste indicatoare pot fi însoţite, după caz, de dispozitive luminoase.
Art. 66. – (1) Semnificaţia unui indicator este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile
deschise circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează.
(2) Când indicatorul este instalat deasupra benzii sau benzilor, semnificaţia lui este valabilă
numai pentru banda ori benzile astfel semnalizate.
(3) Semnificaţia indicatorului de avertizare începe din locul unde este amplasat. În cazul
indicatoarelor care avertizează sectoare periculoase, zona de acţiune a indicatoarelor este
reglementată prin plăcuţe adiţionale.
(4) Indicatoarele de avertizare se instalează înaintea locului periculos, la o distanţă de maximum
50 m în localităţi, între 100 m şi 250 m în afara localităţilor, respectiv între 500 m şi 1000 m pe
autostrăzi şi drumuri expres. Când condiţiile din teren impun amplasarea la o distanţă mai mare,
sub indicator se instalează un panou adiţional „Distanţa între indicator şi începutul locului
periculos”.
(5) Pe autostrăzi şi drumuri expres, în toate cazurile, sub indicator este obligatoriu să se instaleze
un panou adiţional „Distanţa între indicator şi începutul locului periculos”. În situaţia când
lungimea sectorului periculos depăşeşte 1000 m, sub indicator se montează panoul adiţional
„Lungimea sectorului periculos la care se referă indicatorul”.
(6) Semnificaţia indicatoarelor de interzicere sau de restricţie începe din dreptul acestora. În lipsa
unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor
indicatoare care să anunţe sfârşitul interdicţiei sau al restricţiei, semnificaţia acestor indicatoare
încetează în intersecţia cea mai apropiată. Când indicatoarele de interzicere sau restricţie sunt
instalate împreună cu indicatorul ce anunţă intrarea într-o localitate, semnificaţia lor este valabilă
pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului „Ieşire din localitate”, cu excepţia locurilor
unde alte indicatoare dispun altfel.
Art. 67. – Indicatoarele rutiere temporare corespondente indicatoarelor de avertizare, de
restricţie sau interzicere ori indicatoarelor de orientare au aceleaşi caracteristici cu cele
permanente, cu deosebirea că fondul alb este înlocuit cu fondul galben.

SECŢIUNEA a 3 – a

Semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată

Art. 68. – Apropierea de o trecere la nivel cu calea ferată se semnalizează cu indicatoare de
avertizare corespunzătoare şi/sau cu panouri suplimentare pentru trecerea la nivel cu calea ferată.

Art. 69. – (1) Trecerea la nivel cu calea ferată curentă fără bariere sau semibariere se
semnalizează, după caz, cu indicatoarele „Trecere la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere”
sau „Trecere la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere”, însoţite de indicatorul „Oprire”.
(2) La trecerea la nivel cu calea ferată curentă prevăzută cu instalaţii de semnalizare automată
fără bariere, interzicerea circulaţiei rutiere se realizează optic, prin funcţionarea dispozitivelor cu
lumini intermitent-alternative roşii şi stingerea semnalizării de control reprezentată de lumina
intermitentă albă şi acustic, prin emiterea de semnale sonore intermitente.
Art. 70. – (1) Trecerile la nivel cu calea ferată curentă pot fi semnalizate cu sisteme automate
luminoase, prevăzute cu semibariere.
(2) Trecerile la nivel cu calea ferată curentă pot fi asigurate şi cu bariere care sunt acţionate
manual.
(3) Barierele şi semibarierele sunt marcate cu benzi alternante de culoare roşie şi albă şi pot fi
prevăzute, la mijloc, cu un disc roşu. Benzile trebuie să fie reflectorizante, iar pe drumurile
neiluminate, pe timp de noapte barierele şi semibarierele trebuie să fie iluminate ori prevăzute cu
dispozitive cu lumină roşie.
(4) La trecerea la nivel cu calea ferată prevăzută cu instalaţii de semnalizare automată cu bariere,
semnalizarea de interzicere a circulaţiei rutiere se realizează în condiţiile prevăzute la art.69
alin.(2), precum şi prin coborârea în poziţie orizontală a semibarierelor.
Art. 71. – (1) Semnalizarea de interzicere a circulaţiei rutiere se consideră realizată chiar şi
numai în una din următoarele situaţii :
a) prin aprinderea unei singure unităţi luminoase a dispozitivului cu lumină intermitent-
alternativă roşie;
b) prin funcţionarea sistemului sonor;
c) prin poziţia orizontală a unei singure semibariere.
(2) Circulaţia rutieră se consideră de asemenea interzisă şi în situaţia în care barierele sau
semibarierele sunt în curs de coborâre sau de ridicare.
Art. 72. – În zona trecerilor la nivel, funcţionarea instalaţiilor de semnalizare a apropierii
trenurilor fără bariere, a instalaţiilor de semnalizare a apropierii trenurilor cu semibariere sau a
barierelor mecanice, precum şi instalarea indicatoarelor „Oprire”, „Trecere la nivel cu o cale
ferată simplă/dublă, fără bariere”, „Trecere la nivel cu o cale ferată simplă/dublă, fără bariere,
prevăzută cu instalaţie de semnalizare luminoasă automată” sunt asigurate de administratorul de
cale ferată, iar setul de semnalizare a apropierii de calea ferată este asigurat de către
administratorul drumului.
Art. 73. – (1) La trecerea la nivel cu o cale ferată industrială se instalează indicatorul „Alte
pericole”, însoţit de un panou adiţional ce conţine imaginea unei locomotive.
(2) Atunci când pe calea ferată industrială se deplasează un vehicul feroviar, circulaţia trebuie
dirijată de un agent de cale ferată.
Art. 74. – Porţile de gabarit instalate înaintea unei treceri la nivel cu o cale ferată electrificată,
destinate să interzică accesul vehiculelor a căror încărcătură depăşeşte în înălţime limita de
siguranţă admisă, sunt marcate cu benzi alternante de culoare galbenă şi neagră. Pe stâlpii de
susţinere ai porţilor de gabarit se instalează indicatoare rutiere prin care se precizează înălţimea
maximă de trecere admisă.

SECŢIUNEA a 4-a

Marcajele
Art. 75. – (1) Marcajele servesc la organizarea circulaţiei, avertizarea sau îndrumarea
participanţilor la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de
semnalizare rutieră pe care le completează sau le precizează semnificaţia.
(2) Marcajele se aplică pe suprafaţa părţii carosabile a drumurilor modernizate, pe borduri, pe
lucrări de artă, pe accesorii ale drumurilor, precum şi pe alte elemente şi construcţii din zona
drumurilor. Marcajele aplicate pe drumurile publice trebuie să fie reflectorizante sau însoţite de
dispozitive reflectorizante care trebuie să-şi păstreze proprietăţile de reflexie şi pe timp de ploaie
sau ceaţă.
(3) Marcajele nu trebuie să incomodeze în nici un fel desfăşurarea circulaţiei, iar suprafaţa
acestora nu trebuie să fie lunecoasă. Marcajele pe partea carosabilă se execută cu microbile de
sticlă şi pot fi însoţite de butoni cu elemente retroreflectorizante.

Art. 76. – Marcajele aplicate pe drumurile publice sunt:

a) longitudinale, care pot fi:
1. de separare a sensurilor de circulaţie;
2. de separare a benzilor pe acelaşi sens;
b) de delimitare a părţii carosabile;
c) transversale, care pot fi:
1. de oprire;
2. de cedare a trecerii;
3. de traversare pentru pietoni;
4. de traversare pentru biciclişti;
d) diverse, care pot fi :
1. de ghidare;
2. pentru spaţii interzise ;
3. pentru interzicerea staţionării ;
4. pentru staţii de autobuze, troleibuze, taximetre;
5. pentru locuri de parcare;
6. săgeţi sau inscripţii;
e) laterale aplicate pe :
1. lucrări de artă (poduri, pasaje denivelate, ziduri de sprijin);
2. parapete ;
3. stâlpi şi copaci situaţi pe platforma drumului ;
4. borduri.

Art. 77. – (1) Administratorul drumului public este obligat să aplice marcaje cu linii continue
sau discontinue, după caz, atât pentru separarea sensurilor şi benzilor de circulaţie, cât şi pentru
delimitarea părţii carosabile.
(2) Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea
acestuia.
(3) Marcajul format dintr-o linie continuă aplicată pe bordura trotuarului sau la marginea părţii
carosabile interzice staţionarea vehiculelor pe acea parte a drumului. Când o asemenea linie
însoţeşte un indicator de interzicere a staţionării, aceasta precizează lungimea sectorului de drum
pe care este valabilă interzicerea.
(4) Marcajul longitudinal format din linii continue care delimitează banda pe care este aplicat şi
un marcaj simbolizând o anumită categorie sau anumite categorii de vehicule, semnifică faptul că
banda este rezervată circulaţiei acelei sau acelor categorii de vehicule.

Art. 78. – Marcajul longitudinal format dintr-o linie discontinuă simplă sau dublă permite
trecerea peste acesta, dacă manevra sau reglementările instituite impun acest lucru.
Art. 79. – (1) Marcajul cu linie discontinuă poate fi simplu sau dublu şi se foloseşte în
următoarele situaţii:
a) marcajul cu linie discontinuă simplă:
1. pentru separarea sensurilor de circulaţie, pe drumurile cu două benzi şi circulaţie în ambele
sensuri;
2. pentru separarea benzilor de circulaţie pe acelaşi sens, pe drumurile cu cel puţin două benzi pe
sens;
3. pentru marcarea trecerii de la o linie discontinuă la una continuă. În localităţi acest marcaj nu
este obligatoriu;
4. pentru a separa, pe autostrăzi, benzile de accelerare sau de decelerare de benzile curente de
circulaţie;
5. pentru marcaje de ghidare în intersecţii;
b) marcajul cu linie discontinuă dublă, pentru delimitarea benzilor reversibile. Pe asemenea benzi
marcajul este însoţit de dispozitive luminoase speciale prevăzute la art. 56.
(2) Linia continuă se foloseşte în următoarele situaţii :
a) linia continuă simplă, pentru separarea sensurilor de circulaţie, a benzilor de acelaşi sens la
apropierea de intersecţii şi în zone periculoase;
b) linia continuă dublă, pentru separarea sensurilor de circulaţie cu minimum două benzi pe
fiecare sens, precum şi la drumuri cu o bandă pe sens sau în alte situaţii stabilite de
administratorul drumului respectiv, cu acordul poliţiei rutiere.
(3) În cazul marcajului longitudinal format dintr-o linie continuă şi una discontinuă alăturate,
conducătorul de vehicul trebuie să respecte semnificaţia liniei celei mai apropiate în sensul de
mers.
(4) Pe drumurile cu circulaţie în ambele sensuri prevăzute cu o singură bandă pe sens, pe distanţa
cuprinsă între indicatoarele de avertizare „Copii”, aferente celor două sensuri, marcajul de
separare a sensurilor se execută cu linie continuă.”
Art. 80. – (1) Marcajele de delimitare a părţii carosabile sunt amplasate în lungul drumului, se
execută la limita din dreapta a părţii carosabile în sensul de mers, cu excepţia autostrăzilor şi a
drumurilor expres, unde marcajul se aplică şi pe partea stângă, lângă mijlocul fizic de separare a
sensurilor de circulaţie. Aceste marcaje pot fi cu linie continuă sau discontinuă simplă.
(2) Marcajele de ghidare au rolul de a materializa traiectoria pe care vehiculele trebuie să o
urmeze în traversare unei intersecţii ori pentru efectuarea virajului la stânga, fiind obligatoriu a
se realiza în cazul în care axul central ori liniile de separare a benzii de circulaţie nu sunt
coliniare.
(3) Marcajele pentru interzicerea staţionării se pot realiza:
a) prin linie continuă galbenă aplicată pe bordura trotuarului sau pe banda de consolidare a
acostamentului, dublând marcajul de delimitare a părţii carosabile spre exteriorul platformei
drumului;
b) printr-o linie în zig-zag la marginea părţii carosabile.
(4) Marcajele prin săgeţi sunt folosite pentru:
a) selectarea pe benzi ;
b) schimbarea benzii (banda de accelerare, banda suplimentară pentru vehicule lente, banda care
se suprimă prin îngustarea părţii carosabile);
c) repliere, numai în afara localităţilor pe drumuri cu o bandă pe sens şi dublu sens de circulaţie.
Art. 81. – (1) Marcajul transversal constând dintr-o linie continuă, aplicată pe lăţimea uneia sau
mai multor benzi, indică linia înaintea căreia vehiculul trebuie oprit la întâlnirea indicatorului
„Oprire”. Un asemenea marcaj poate fi folosit pentru a indica linia de oprire impusă printr-un
semnal luminos, printr-o comandă a agentului care dirijează circulaţia, de prezenţa unei treceri la
nivel cu o cale ferată, cu o linie de tramvai sau a unei treceri pentru pietoni. Înaintea marcajului
ce însoţeşte indicatorul „Oprire” se poate aplica pe partea carosabilă inscripţia „STOP”.
(2) Marcajul transversal constând dintr-o linie discontinuă, aplicată pe lăţimea uneia sau mai
multor benzi, indică linia care nu trebuie depăşită atunci când se impune cedarea trecerii.
Înaintea unei asemenea linii se poate aplica pe partea carosabilă un marcaj sub forma de triunghi
având o latură paralelă cu linia discontinuă, iar vârful îndreptat spre vehiculul care se apropie.
(3) Marcajul transversal constând din linii paralele cu axul drumului indică locul pe unde pietonii
trebuie să traverseze drumul. Aceste linii au lăţimea mai mare decât a oricăror alte marcaje.
(4) Marcajul transversal constând din linii discontinue paralele, aplicate perpendicular sau oblic
faţă de axul drumului, indică locul destinat traversării părţii carosabile de către biciclişti.
Art. 82. – (1) În scopul sporirii impactului vizual asupra participanţilor la trafic, pe partea
carosabilă se pot executa marcaje sub formă de inscripţii, simboluri şi figuri.
(2) Pe autostrăzi, pe drumurile expres şi pe drumuri naţionale deschise traficului internaţional
(E), la extremităţile părţii carosabile se aplică marcaje rezonatoare pentru avertizarea
conducătorilor de autovehicule la ieşirea de pe partea carosabilă.
Art. 83. – (1) Marcajele, cum sunt: săgeţile, inscripţiile, liniile paralele sau oblice, pot fi folosite
pentru a repeta semnificaţia indicatoarelor sau pentru a da participanţilor la trafic indicaţii care
nu le pot fi furnizate, în mod adecvat, prin indicatoare.
(2) Marcajul sub forma unei sau unor săgeţi, aplicat pe banda ori pe benzile delimitate prin linii
continue, obligă la urmarea direcţiei sau direcţiilor astfel indicate. Săgeata de repliere care este
oblică faţă de axul drumului, aplicată pe o bandă sau intercalată într-un marcaj longitudinal
format din linii discontinue, semnalizează obligaţia că vehiculul care nu se află pe banda indicată
de săgeată să fie condus pe acea bandă.
(3) Marcajul format dintr-o linie în zig-zag semnifică interzicerea staţionării vehiculelor pe
partea drumului pe care este aplicat. O astfel de linie completată cu înscrisul „BUS” sau „TAXI”
poate fi folosită pentru semnalizarea staţiilor de autobuze şi troleibuze, respectiv de taximetre.
(4) Marcajul aplicat în afara benzilor, format din linii paralele, înconjurate sau nu cu o linie de
contur, delimitează spaţiul interzis circulaţiei.
(5) Marcajele se pot aplica şi pe ziduri de sprijin, parapete de protecţie sau alte amenajări rutiere
laterale drumului, pentru a le face mai vizibile conducătorilor de vehicule.
(6) Marcajele sunt de regulă de culoare albă, cu excepţia celor ce se aplică pe elementele laterale
drumului care sunt de culoare albă, neagră sau galbenă şi neagră, precum şi a celor provizorii,
folosite la organizarea circulaţiei în zona lucrărilor, care sunt de culoare galbenă. În zonele
periculoase sau unde staţionarea vehiculelor este limitată în timp, marcajele pot fi şi de alte
culori.

SECŢIUNEA a 5-a

Semnalizarea limitelor laterale ale platformei drumului şi a lucrărilor

Art. 84. – (1) În afara localităţilor, limitele laterale ale platformei drumului se semnalizează cu
stâlpi de ghidare lamelari, de culoare albă, omologaţi, instalaţi la intervale de 50 m între ei, sau
prin parapete. Pe stâlpii de ghidare lamelari şi pe parapete se aplică dispozitive reflectorizante de
culoare roşie şi albă sau galbenă. Dispozitivele reflectorizante de culoare roşie trebuie să fie
vizibile numai pe partea dreaptă a drumului în sensul de mers. Materialele din care stâlpii de
ghidare lamelari sunt confecţionaţi, nu trebuie să fie dure.
(2) Dispozitivele reflectorizante pentru semnalizarea limitelor platformei drumului se pot monta
şi pe parapetele de protecţie, pereţii tunelelor, zidurile de sprijin sau pe alte amenajări rutiere ori
instalaţii laterale drumului.

Art. 85. – (1) Semnalizarea lucrărilor executate pe drumurile publice este obligatorie şi se
realizează în scopul asigurării desfăşurării în condiţii corespunzătoare a circulaţiei pe sectorul de
drum rămas neafectat sau, după caz, devierea acesteia pe variante ocolitoare şi are semnificaţia
interzicerii circulaţiei în zona afectată de lucrări.
(2) Sectoarelor de drum afectate de lucrări, trebuie semnalizate vizibil prin indicatoare şi
mijloace auxiliare de semnalizare rutieră, precum semafoare, balize direcţionale, panouri, conuri
de dirijare, bariere, garduri, parapete din material plastic lestabile şi cărucioare portsemnalizare,
prevăzute cu elemente fluorescent – reflectorizante. Acestea nu trebuie confecţionate din
materiale dure, iar pe timp de noapte trebuie însoţite de lămpi cu lumină galbenă intermitentă.
(3) Pentru organizarea circulaţiei pe sectoarele de drum public aflate în lucru se instalează
indicatoare şi balize reflectorizante sau, după caz, amenajări rutiere tip „limitatoare de viteză” şi
se aplică marcaje, corespunzător situaţiei create. Dacă este cazul, dirijarea circulaţiei se
realizează prin semnale luminoase ori semnale ale lucrătorului de drumuri desemnat şi special
instruit.
Art. 86. – (1) Semnalizarea instituită pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări trebuie
întreţinută şi modificată corespunzător evoluţiei acestora. La terminarea lucrărilor executantul
trebuie să asigure, concomitent cu repararea sectorului de drum public afectat, şi refacerea
semnalizării iniţiale sau modificarea ei, potrivit noilor condiţii de circulaţie.
(2) Persoanele care execută lucrări de orice natură pe partea carosabilă a drumului public sunt
obligate să poarte echipament de protecţie – avertizare fluorescent şi reflectorizant, de culoare
galbenă sau portocalie, pentru a fi observate cu uşurinţă de participanţii la trafic.
Art. 87. – Nicio lucrare care afectează drumul public nu poate fi începută sau, după caz,
continuată dacă executantul acesteia nu are autorizarea administratorului drumului şi acordul
poliţiei, nu a realizat semnalizarea temporară corespunzătoare, iar termenul aprobat a fost depăşit
ori lucrarea se execută în alte condiţii decât cele stabilite în autorizaţie sau acord.

SECŢIUNEA a 6-a

Semnalele poliţiştilor şi ale altor persoane care dirijează circulaţia

Art. 88. – (1) Semnalele poliţistului care dirijează circulaţia au următoarele semnificaţii:
a) braţul ridicat vertical semnifică „atenţie, oprire” pentru toţi participanţii la trafic care se
apropie, cu excepţia conducătorilor de vehicule care nu ar mai putea opri în condiţii de siguranţă.
Dacă semnalul este dat într-o intersecţie, aceasta nu impune oprirea conducătorilor de vehicule
care se află deja angajaţi în traversare;
b) braţul sau braţele întinse orizontal semnifică „oprire” pentru toţi participanţii la trafic care,
indiferent de sensul lor de mers, circulă din direcţia sau direcţiile intersectate de braţul sau
braţele întinse. După ce a dat acest semnal, poliţistul poate coborî braţul sau braţele, poziţia sa
însemnând, de asemenea, „oprire” pentru participanţii la trafic care vin din faţă ori din spate;
c) balansarea, pe timp de noapte, în plan vertical, a unui dispozitiv cu lumină roşie ori a
bastonului fluorescent-reflectorizant, semnifică „oprire” pentru participanţii la trafic, spre care
este îndreptat;
d) balansarea pe verticală a braţului, având palma orientată către sol, semnifică reducerea vitezei;
e) rotirea vioaie a braţului semnifică mărirea vitezei de deplasare a vehiculelor sau grăbirea
traversării drumului de către pietoni.
(2) Poliţistul care dirijează circulaţia poate efectua semnal cu braţul ca vehiculul să avanseze, să
depăşească, să treacă prin faţa ori prin spatele său, să îl ocolească prin partea sa stângă sau
dreaptă, iar pietonii să traverseze drumul ori să se oprească.
(3) La efectuarea comenzilor prevăzute la alin. (1) şi (2), poliţistul poate folosi şi fluierul.
Art. 89. – (1) Oprirea participanţilor la trafic este obligatorie şi la semnalele date de:
a) poliţiştii de frontieră;
b) îndrumătorii de circulaţie ai Ministerului Apărării;
c) agenţii de cale ferată, la trecerile la nivel;
d) personalul autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice;
e) membrii patrulelor şcolare de circulaţie, la trecerile pentru pietoni din apropierea unităţilor de
învăţământ;
f) nevăzători, prin ridicarea bastonului alb, atunci când aceştia traversează strada.
(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) lit.a) – d) pot efectua şi următoarele semnale:
a) balansarea braţului în plan vertical, cu palma mâinii orientată către sol sau cu un mijloc de
semnalizare, care semnifică reducerea vitezei;
b) rotirea vioaie a braţului, care semnifică mărirea vitezei de deplasare a vehiculelor, inclusiv
grăbirea traversării drumului de către pietoni;
Art. 90. – Persoanele prevăzute la art. 88 alin. (1) şi art. 89 alin. (1) lit. a)- e), care dirijează
circulaţia trebuie să fie echipate şi plasate astfel încât să poată fi observate şi recunoscute cu
uşurinţă de către participanţii la trafic.

SECŢIUNEA a 7-a

Semnalele utilizate de conducătorii autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritară şi

obligaţiile celorlalţi participanţi la trafic
Art. 91. – (1) Semnalele mijloacelor speciale de avertizare, luminoase şi sonore se folosesc de
către conducătorii autovehiculelor prevăzute la art.32 alin.(2) lit.a) şi b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.195/2002, republicată numai dacă intervenţia sau misiunea impun
urgenţă.
(2) Semnalele mijloacelor de avertizare luminoasă pot fi folosite şi fără a fi însoţite de cele
sonore, în funcţie de natura misiunii ori de condiţiile de trafic, situaţie în care autovehiculul
respectiv nu are regim de circulaţie prioritară.
(3) Se interzice utilizarea semnalelor mijloacelor de avertizare sonoră separat de cele luminoase.

Art. 92. – (1) Poliţistul rutier aflat într-un autovehicul al poliţiei poate utiliza şi dispozitive
luminoase cu mesaje variabile pentru a transmite o dispoziţie sau o indicaţie participanţilor la
trafic. Aceste semnale pot fi adresate concomitent cu transmiterea unui apel prin amplificatorul
de voce.
(2) Poliţistul rutier, aflat într-un autovehicul al poliţiei, poate executa semnale cu braţul, cu sau
fără baston reflectorizant, scos pe partea laterală dreapta a vehiculului. Acest semnal semnifică
oprire pentru conducătorii vehiculelor care circulă în spatele autovehiculului poliţiei. Acelaşi
semnal efectuat pe partea stângă a autovehiculului semnifică oprire pentru conducătorii
vehiculelor care circulă pe banda din partea stângă în acelaşi sens de mers ori în sens opus celui
al autovehiculului poliţiei.

Art. 93. – Conducătorii de autovehicule care se apropie de o coloană oficială o pot depăşi dacă li
se semnalizează această manevră de către poliţistul rutier. Se interzice altor participanţi la trafic
intercalarea sau ataşarea la o astfel de coloană oficială.
Art. 94. – (1) Coloanele oficiale se însoţesc de echipaje ale poliţiei rutiere, în condiţiile stabilite
prin instrucţiuni emise de ministrul administraţiei şi internelor.
(2) Coloanele de vehicule cu specific militar se însoţesc de autovehicule de control al circulaţiei
aparţinând Ministerului Apărării, care au în funcţiune mijloacele speciale de avertizare sonore,
precum şi cele luminoase de culoare albastră.
Art. 95. – Vehiculele care, prin construcţie sau datorită încărcăturii transportate, depăşesc masa
şi/sau gabaritul prevăzute de normele legale, precum şi transporturile speciale pot fi însoţite de
echipaje ale poliţiei rutiere numai cu aprobarea Inspectoratului General al Poliţiei Române.

CAPITOLUL V

Reguli de circulaţie

SECŢIUNEA 1

Reguli generale

Art. 96. – (1) Participanţii la trafic sunt obligaţi să anunţe administratorul drumului public ori
cea mai apropiată unitate de poliţie atunci când au cunoştinţă despre existenţa pe drum a unui
obstacol sau a oricărei alte situaţii periculoase pentru fluenţa şi siguranţa circulaţiei.
(2) Se interzice oricărei persoane să arunce, să lase sau să abandoneze obiecte, materiale sau
substanţe ori să creeze obstacole pe drumul public. Persoana care nu a putut evita crearea unui
obstacol pe drumul public este obligată să îl înlăture şi, dacă nu este posibil, să îi semnalizeze
prezenţa şi să anunţe imediat administratorul drumului public şi cea mai apropiată unitate de
poliţie.
Art. 97. – (1) Copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu înălţimea sub 150 cm trebuie să poarte centuri
de siguranţă adaptate greutăţii şi dimensiunilor lor, iar cei cu vârsta sub 3 ani se transportă numai
în dispozitive de reţinere omologate.
(2) Conducătorilor de autovehicule le este interzis să transporte copii cu vârstă de până la 12 ani
pe scaunul din faţă, chiar dacă sunt ţinuţi în braţe de persoane majore, în timpul deplasării pe
drumurile publice.
(3) Se interzice conducătorilor de autovehicule, precum şi persoanelor care ocupă scaunul din
faţă să ţină în braţe animale, în timpul deplasării pe drumurile publice.
(4) Se exceptează de la obligaţia de a purta centura de siguranţă:
a) conducătorii de autoturisme pe timpul executării manevrei de mers înapoi sau care
staţionează;
b) femeile în stare vizibilă de graviditate;
c) conducătorii de autoturisme care execută servicii de transport public de persoane, în regim de
taxi, când transportă pasageri;
d) persoanele care au certificat medical în care să fie menţionată afecţiunea care contraindică
purtarea centurii de siguranţă;
e) instructorii auto pe timpul pregătirii practice a persoanelor care învaţă să conducă un
autovehicul pe drumurile publice sau examinatorul din cadrul autorităţii competente în timpul
desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere;
(5) Persoanele prevăzute la alin.(4) lit.d) sunt obligate să aibă asupra lor certificatul medical, în
conţinutul căruia trebuie să fie menţionată durata de valabilitate a acestuia;
(6) Afecţiunile medicale pentru care se acordă scutire de la portul centurii de siguranţă, precum
şi modelul certificatului medical se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice, care se
publică în Monitorul Oficial al României.
Art. 98. – (1) Se interzice transportul pe motociclete şi pe mopede a mai multor persoane decât
locurile stabilite prin construcţie, precum şi al obiectelor voluminoase.
(2) Copiii în vârstă de până la 7 ani, dacă sunt ţinuţi în braţe, precum şi cei de până la 14 ani se
transportă numai în ataşul motocicletelor.
Art. 99. – (1) Circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu sunt supuse înmatriculării sau
înregistrării, cu excepţia bicicletelor şi a celor trase sau împinse cu mâna, este permisă numai în
timpul zilei.
(2) Se interzice conducătorilor vehiculelor prevăzute la alin.(1) să circule cu acestea cu o viteză
mai mare de 30 km/h.

SECŢIUNEA a 2-a

Utilizarea părţii carosabile

Art. 100. – (1) Vehiculele trebuie conduse numai pe drumurile, părţile carosabile, benzile sau
pistele stabilite pentru categoria din care fac parte. În cazul în care pe drumurile publice nu sunt
amenajate benzi sau piste speciale pentru biciclete şi celelalte vehicule fără motor, acestea pot fi
conduse şi pe acostament în sensul de mers, dacă circulaţia se poate face fără pericol.
(2) Vehiculele din categoria AM, A1, A2 şi A, atunci când circulă pe drumul public, trebuie
conduse numai pe un singur rând.
Art. 101. – Când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc
pe banda situată lângă acostament sau bordură. Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la
dreapta spre stânga, dacă banda de circulaţie utilizată este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe
banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil.
Art. 102. – Vehiculele grele, lente sau cu mase ori gabarite depăşite sau cele care se deplasează
cu viteză redusă trebuie conduse numai pe banda de lângă acostament sau bordură, dacă în sensul
de mers nu este amenajată o bandă destinată acestora.
Art. 103. – Pe drumul public cu cel mult două benzi pe sens şi cu o a treia bandă pe care este
amplasată linia tramvaiului lângă axul drumului, conducătorii de vehicule pot folosi aceasta
bandă, cu obligaţia să lase liberă calea tramvaiului, la apropierea acestuia.
Art. 104. – Vehiculele care efectuează transport public de persoane se conduc pe banda rezervată
acestora, dacă o astfel de bandă există şi este semnalizată ca atare. Pe aceeaşi bandă pot circula şi
autovehiculele cu regim de circulaţie prioritară când se deplasează în acţiuni de intervenţii sau în
misiuni care au caracter de urgenţă.
Art. 105. – Se interzice intrarea într-o intersecţie chiar dacă semnalul luminos ori un indicator de
prioritate permit, dacă din cauza aglomerării circulaţiei conducătorul de vehicul riscă să rămână
imobilizat, stânjenind sau împiedicând desfăşurarea traficului.

SECŢIUNEA a 3-a

Reguli pentru circulaţia vehiculelor

§ 1. Poziţii în timpul mersului şi circulaţia pe benzi

Art. 106. - (1) Pe un drum public prevăzut cu minimum trei benzi pe sens, când conducătorii a
două autovehicule circulă în aceeaşi direcţie, dar pe benzi diferite şi intenţionează să se înscrie pe
banda libera dintre ei, cel care circulă pe banda din dreapta este obligat să permită celui care vine
din stânga să ocupe acea bandă.
(2) Pe drumul public cu mai multe benzi, conducătorii de autovehicule care circulă pe o bandă
care se sfârşeşte, pentru a continua deplasarea pe banda din stânga trebuie să permită trecerea
vehiculelor care circulă pe acea bandă.
Art. 107. – (1) La intersecţiile prevăzute cu indicatoare şi/sau cu marcaje pentru semnalizarea
direcţiei de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare
direcţiei de mers voite, cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie şi sunt obligaţi să respecte
semnificaţia indicatoarelor şi marcajelor.
(2) La intersecţiile fără marcaje de delimitarea benzilor, conducătorii vehiculelor ocupă în mers,
cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie, următoarele poziţii:
a) rândul de lângă bordură sau acostament, cei care vor să schimbe direcţia de mers spre dreapta;
b) rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor, cei care vor să
schimbe direcţia de mers spre stânga. Când circulaţia se desfăşoară pe drumuri cu sens unic,
conducătorii de vehicule care intenţionează să vireze la stânga, sunt obligaţi să ocupe rândul de
lângă bordura sau acostamentul din partea stângă;
c) oricare dintre rânduri, cei care vor să meargă înainte.
(3) Dacă în intersecţie circulă şi tramvaie, iar spaţiul dintre şina din dreapta şi trotuar nu permite
circulaţia pe două sau mai multe rânduri, toţi conducătorii de vehicule, indiferent de direcţia de
deplasare, vor circula pe un singur rând, lăsând liber traseul tramvaiului.
(4) În cazul în care tramvaiul este oprit într-o staţie fără refugiu pentru pietoni, vehiculele trebuie
să oprească în ordinea sosirii, în spatele acestuia, şi să-şi reia deplasarea numai după ce uşile
tramvaiului au fost închise şi s-au asigurat că nu pun în pericol siguranţa pietonilor angajaţi în
traversarea drumului public.
Art. 108. – Schimbarea direcţiei de mers prin virare la dreapta sau la stânga este interzisă în
locurile unde sunt instalate indicatoare cu aceasta semnificaţie.
Art. 109. – Dacă în apropierea unei intersecţii este instalat un indicator sau aplicat un marcaj
care obligă să se circule într-o anumită direcţie, vehiculele trebuie să fie conduse numai în
direcţia sau direcţiile indicate.
Art. 110. – (1) În situaţiile în care există benzi speciale pentru executarea manevrei, schimbarea
direcţiei de deplasare se face prin stânga centrului imaginar al intersecţiei, iar dacă există un
marcaj de ghidare, cu respectarea semnificaţiei acestuia.
(2) Schimbarea direcţiei de mers spre stânga, în cazul vehiculelor care intră într-o intersecţie
circulând pe acelaşi drum în aliniament, dar din sensuri opuse, se efectuează prin stânga centrului
intersecţiei, fără intersectarea traiectoriei acestora.
(3) Amenajările rutiere sau obstacolele din zona mediană a părţii carosabile se ocolesc prin
partea dreaptă.

Art. 111. – Se interzice circulaţia participanţilor la trafic pe sectoarele de drum public la

începutul cărora sunt instalate indicatoare ce interzic accesul.

§ 2. Semnalele conducătorilor de vehicule

Art. 112. – Conducătorii de vehicule semnalizează cu mijloacele de avertizare luminoasă, sonoră

sau cu braţul, după caz, înaintea efectuării oricărei manevre sau pentru evitarea unui pericol
imediat.
Art. 113. – (1) Mijloacele de avertizare sonoră trebuie folosite de la o distanţă de cel puţin 25 m
faţă de cei cărora li se adresează, pe o durată de timp care să asigure perceperea semnalului şi
fără să-i determine pe aceştia la manevre ce pot pune în pericol siguranţa circulaţiei.
(2) Semnalizarea cu mijloacele de avertizare sonoră nu poate fi folosită în zonele de acţiune a
indicatorului „Claxonarea interzisă”.
(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2):
a) conducătorii autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritară când se deplasează în acţiuni de
intervenţii sau în misiuni care au caracter de urgenţă;
b) conducătorii autovehiculelor care folosesc acest semnal pentru evitarea unui pericol imediat.
Art. 114. – (1) Conducătorii de autovehicule şi tramvaie sunt obligaţi să folosească instalaţiile de
iluminare şi/sau semnalizare a acestora, după cum urmează:
a) luminile de poziţie sau de staţionare pe timpul imobilizării vehiculului pe partea carosabilă în
afara localităţilor, de la lăsarea serii şi până în zorii zilei, ziua când plouă torenţial, ninge
abundent sau este ceaţă densă, ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drumul public;
b) luminile de întâlnire sau de drum, în mers, atât în localităţi, cât şi în afara acestora, după
gradul de iluminare a drumului public;
c) luminile de întâlnire şi cele de ceaţă pe timp de ceaţă densă;
d) luminile de întâlnire ale autovehiculelor care însoţesc coloane militare sau cortegii, transportă
grupuri organizate de persoane şi cele care tractează alte vehicule sau care transportă mărfuri ori
produse periculoase, în timpul zilei;
e) luminile de întâlnire atunci când plouă torenţial, ninge abundent ori în alte condiţii care reduc
vizibilitatea pe drum;
f) luminile pentru mersul înapoi atunci când vehiculul este manevrat către înapoi;
g) luminile indicatoare de direcţie pentru semnalizarea schimbării direcţiei de mers, inclusiv la
punerea în mişcare a vehiculului de pe loc.
(2) Pe timpul nopţii, la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii
acestora sunt obligaţi ca de la o distanţă de cel puţin 200 m să folosească luminile de întâlnire
concomitent cu reducerea vitezei. Când conducătorul de autovehicul se apropie de un
autovehicul care circula în faţa sa, acesta este obligat sa folosească luminile de întâlnire de la o
distanţă de cel puţin 100 m.
(3) Pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă conducătorii de autovehicule şi tramvaie
care se apropie de o intersecţie nedirijată prin semnale luminoase sau de către poliţişti, sunt
obligaţi să semnalizeze prin folosirea alternantă a luminilor de întâlnire cu cele de drum dacă nu
încalcă astfel prevederile alin. (2).
(4) Pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă autovehiculele sau remorcile cu
defecţiuni la sistemul de iluminare şi semnalizare luminoasă nu pot fi conduse sau remorcate fără
a avea în funcţiune pe partea stângă, în faţă o lumină de întâlnire şi în spate una de poziţie.
(5) Luminile de avarie se folosesc în următoarele situaţii:
a) când vehiculul este imobilizat involuntar pe partea carosabilă;
b) când vehiculul se deplasează foarte lent şi/sau constituie el însuşi un pericol pentru ceilalţi
participanţi la trafic;
c) când autovehiculul sau tramvaiul este remorcat.
(6) În situaţiile prevăzute la alin. (5), conducătorii de autovehicule şi tramvaie trebuie să pună în
funcţiune luminile de avarie, în mod succesiv, în ordinea opririi şi în cazul în care această
manevră este impusă de blocarea circulaţiei pe sensul de mers.
(7) Când circulă prin tunel conducătorul de vehicul este obligat să folosească luminile de
întâlnire.

Art. 115. – Un vehicul poate fi oprit sau staţionat cu toate luminile stinse, în locurile în care
aceste manevre sunt permise, atunci când se află:
a) pe un drum iluminat, astfel încât vehiculul este vizibil de la o distanţă de cel puţin 50 m;
b) în afara părţii carosabile, pe un acostament consolidat;
c) în localităţi, la marginea părţii carosabile, în cazul motocicletelor cu două roţi, fără ataş şi a
mopedelor, care nu sunt prevăzute cu sursă de energie.
Art. 116. – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să semnalizeze schimbarea direcţiei de
deplasare, depăşirea, oprirea şi punerea în mişcare.
(2) Intenţia conducătorilor de autovehicule şi tramvaie de a schimba direcţia de mers, de a ieşi
dintr-un rând de vehicule staţionate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă
bandă de circulaţie sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să
efectueze întoarcere, depăşire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcţiune a luminilor
indicatoare de direcţie cu cel puţin 50 m în localităţi şi 100 m în afara localităţilor înainte de
începerea efectuării manevrelor.
(3) Reducerea vitezei de deplasare sau oprirea autovehiculelor şi tramvaielor pe partea carosabilă
se semnalizează cu lumina roşie din spate.
Art. 117. – (1) Conducătorii vehiculelor cu două roţi, precum şi ai celor cu tracţiune animală ori
ai celor trase sau împinse cu mâna sunt obligaţi să efectueze următoarele semnale:
a) braţul stâng întins orizontal atunci când intenţionează să schimbe direcţia de mers spre stânga
sau de a depăşi;
b) braţul drept întins orizontal atunci când intenţionează să schimbe direcţia de mers spre
dreapta;
c) braţul drept întins orizontal balansat în plan vertical atunci când intenţionează să oprească.
(2) Semnalele prevăzute la alin.(1) trebuie efectuate cu cel puţin 25 m înainte de efectuarea
manevrelor.

§ 3. Depăşirea
Art. 118. – Conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat:
a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precede nu a semnalizat intenţia începerii unei
manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau stânjeni circulaţia din sens opus;
b) să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii;
c) să păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit;
d) să reintre pe banda sau în şirul de circulaţie iniţiale după ce a semnalizat şi s-a asigurat că
poate efectua această manevră în condiţii de siguranţă pentru vehiculul depăşit şi pentru ceilalţi
participanţi la trafic.
Art. 119. – Conducătorul de vehicul care urmează să fie depăşit este obligat:
a) să nu mărească viteza de deplasare;
b) să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile sau a benzii pe care se
deplasează.
Art. 120. – (1) Se interzice depăşirea vehiculelor:
a) în intersecţii cu circulaţia nedirijată;
b) în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;
c) în curbe şi în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri şi în tuneluri. Prin excepţie, pot fi depăşite în
aceste locuri vehiculele cu tracţiune animală, motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele,
dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanţă mai mare de 20 m, iar lăţimea
drumului este de cel puţin 7 m;
e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje;
f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la mai puţin de 50 m înainte de acestea;
g) în dreptul staţiei pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar staţia nu este prevăzută cu
refugiu pentru pietoni;
h) în zona de acţiune a indicatorului „Depăşirea interzisă”;
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte
sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă
marcajul care delimitează spaţiul de interzicere;
j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze
manevre de evitarea coliziunii;
k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în aşteptare, dacă prin aceasta se
intră pe sensul opus de circulaţie.
(2) Se interzice depăşirea coloanei oficiale.

§ 4. Viteza şi distanţa între vehicule

Art. 121. – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe
sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum
şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către poliţiştii rutieri,
cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
(3) Administratorul drumului public este obligat să instaleze indicatoare pentru reglementarea
regimului de viteză.
(4) În afara localităţilor, înaintea staţiilor mijloacelor de transport public de persoane şi/sau a
trecerilor pentru pietoni, la o distanţă de 100 de metri faţă de acestea, administratorul drumului
este obligat să realizeze amenajări rutiere pentru reducerea vitezei de deplasare a vehiculelor.

Art. 122. – Se interzice conducătorilor de vehicule să reducă brusc viteza ori să efectueze o
oprire neaşteptată, fără motiv întemeiat.
Art. 123. – Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30
km/h, în localităţi, sau 50 km/h în afara localităţilor, în următoarele situaţii:
a) la trecerea prin intersecţiile cu circulaţie nedirijată;
b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de
50 m;
d) la trecerea pe lângă grupuri organizate, coloane militare sau cortegii, indiferent dacă acestea se
află în mers sau staţionează pe partea carosabilă a drumurilor cu o singură bandă de circulaţie pe
sens;
e) la trecerea pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă sau pe acostament;
f) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră
cubică umedă;
g) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare;
h) în zona de acţiune a indicatorului de avertizare „Copii” în intervalul orar 0700 – 2200 precum
şi a indicatorului „Accident”;
i) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare şi marcaje, când drumul
public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflaţi pe trotuar, în imediata apropiere a părţii
carosabile, intenţionează să se angajeze în traversare;
j) la schimbarea direcţiei de mers prin viraje;
k) când vizibilitatea este sub 100 de m în condiţii de ceaţă, ploi torenţiale, ninsori abundente.
Art. 124. – Administratorul drumului public este obligat ca în locurile prevăzute la art. 123 să
instaleze indicatoare de avertizare şi să ia măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere care să
determine conducătorii de vehicule să reducă viteza de deplasare.

§ 5. Reguli referitoare la manevre

Art. 125. – Pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare
înainte şi înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze şi să se asigure
că din faţă, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment nici un vehicul.
Art. 126.– Se interzice întoarcerea vehiculului:
a) în locurile în care este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 142 lit. f);
b) în intersecţiile în care este interzis virajul la stânga, precum şi în cele în care, pentru efectuare,
este necesară manevrarea înainte şi înapoi a vehiculului;
c) în locurile unde soliditatea drumului nu permite;
d) pe drumurile cu sens unic;
e) pe marcajul pietonal;
f) în locurile în care este instalat indicatorul „Întoarcerea interzisă”.

Art. 127. – (1) Pe drumurile publice înguste şi/sau cu declivitate, unde trecerea vehiculelor care
circulă din sensuri opuse, unele pe lângă altele, este imposibilă sau periculoasă, se procedează
după cum urmează:
a) la întâlnirea unui ansamblu de vehicule cu un vehicul conducătorul acestuia din urmă trebuie
să manevreze cu spatele;
b) la întâlnirea unui vehicul greu cu un vehicul uşor, conducătorul acestuia din urmă trebuie să
manevreze cu spatele;
c) la întâlnirea unui vehicul care efectuează transport public de persoane cu un vehicul de
transport mărfuri conducătorul acestuia din urmă trebuie să manevreze cu spatele.
(2) În cazul vehiculelor de aceeaşi categorie, obligaţia de a efectua o manevră de mers înapoi
revine conducătorului care urcă, cu excepţia cazului când este mai uşor şi există condiţii pentru
conducătorul care coboară să execute această manevră, mai ales atunci când se află aproape de
un refugiu.
Art. 128. - (1) Se interzice mersul înapoi cu vehiculul:
a) în cazurile prevăzute la art. 126, cu excepţia lit. d);
b) pe o distanţă mai mare de 50 m;
c) la ieşirea de pe proprietăţi alăturate drumurilor publice.
(2) În locurile în care mersul înapoi este permis dar vizibilitatea în spate este împiedicată,
vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel
puţin o persoană aflată în afara vehiculului.
(3) Persoana care dirijează manevrarea cu spatele a unui vehicul este obligată să se asigure că
manevra se efectuează fără a pune în pericol siguranţa participanţilor la trafic.
(4) Mersul înapoi cu autovehiculul trebuie semnalizat cu lumina sau luminile speciale din dotare.
Se recomandă dotarea autovehiculelor şi cu dispozitive sonore pentru semnalizarea acestei
manevre.

§ 6. Intersecţii şi obligaţia de a ceda trecerea

Art. 129. – (1) Vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat unul din
indicatoarele având semnificaţia: „Drum cu prioritate”, „Intersecţie cu un drum fără prioritate”
sau „Prioritate faţă de circulaţia din sens invers”, are prioritate de trecere.
(2) Când două vehicule urmează să se întâlnească într-o intersecţie dirijată prin indicatoare,
venind de pe două drumuri publice unde sunt instalate indicatoare cu aceeaşi semnificaţie,
vehiculul care vine din dreapta are prioritate.
Art. 130. – Conducătorul de vehicul care se apropie de intrarea intr-o intersecţie, simultan cu un
autovehicul cu regim de circulaţie prioritară care are în funcţiune semnalele luminoase şi sonore,
are obligaţia să îi acorde prioritate de trecere.
Art. 131. – (1) La apropierea de o staţie pentru mijloace de transport public de persoane
prevăzută cu alveolă, din care conducătorul unui astfel de vehicul semnalizează intenţia de a ieşi,
conducătorul vehiculului care circulă pe banda de lângă acostament sau bordură este obligat să
reducă viteza şi, la nevoie, să oprească pentru a-i permite reintrarea în trafic.
(2) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere pietonilor aflaţi pe
partea carosabilă pentru a urca în tramvai sau după ce au coborât din acesta, dacă tramvaiul este
oprit în staţie fără refugiu.
Art. 132. – Conducătorul vehiculului al cărui mers înainte este obturat de un obstacol sau de
prezenţa altor participanţi la trafic, care impun trecerea pe sensul opus este obligat să reducă
viteza şi, la nevoie, să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus.
Art. 133. – În cazul prevăzut la art. 51 alin. (2), conducătorii vehiculelor sunt obligaţi să acorde
prioritate de trecere participanţilor la trafic cu care se intersectează şi care circulă conform
semnificaţiei culorii semaforului care li se adresează.
Art. 134. – La ieşirea din zonele rezidenţiale sau pietonale, conducătorii de vehicule sunt
obligaţi să acorde prioritate de trecere tuturor vehiculelor cu care se intersectează.
Art. 135. – Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele
situaţii:
a) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum naţional venind de pe un drum
judeţean, comunal sau local;
b) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum judeţean venind de pe un drum
comunal sau local;
c) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum comunal venind de pe un drum local;
d) când urmează să pătrundă într-o intersecţie cu circulaţie în sens giratoriu faţă de cel care
circulă în interiorul acesteia;
e) când circulă în pantă faţă de cel care urcă, dacă pe sensul de mers al celui care urcă se află un
obstacol imobil. În această situaţie manevra nu este considerată depăşire în sensul prevederilor
art. 120 lit. j);
f) când se pune în mişcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate
alăturată acestuia faţă de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcţia de
deplasare;
g) când efectuează un viraj spre stânga sau spre dreapta şi se intersectează cu un biciclist care
circulă pe o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare;
h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat
corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul
de mers al vehiculului.

§ 7. Trecerea la nivel cu calea ferată

Art. 136. – (1) La trecerea la nivel cu calea ferată curentă, conducătorul de vehicul este obligat
să circule cu viteza redusă şi să se asigure că din partea stângă sau din partea dreaptă nu se
apropie un vehicul feroviar.
(2) La traversarea căii ferate, pietonii sunt obligaţi să se asigure că din stânga sau din dreapta nu
se apropie un vehicul feroviar.
Art. 137. – (1) Conducătorul de vehicul poate traversa calea ferată curentă prevăzută cu bariere
sau semibariere, dacă acestea sunt ridicate şi semnalele luminoase şi sonore nu funcţionează, iar
semnalul cu lumina albă intermitentă cu cadenţa lentă este în funcţiune.
(2) Când circulaţia la trecerea la nivel cu calea ferată curentă este dirijată de agenţi de cale ferată,
conducătorul de vehicul trebuie să respecte semnalele acestora.
Art. 138. – (1) Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când:
a) barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau ridicare;
b) semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în funcţiune;
c) întâlneşte indicatorul „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere”, „Trecerea la nivel
cu calea ferată dublă, fără bariere” sau „Oprire”.
(2) Vehiculele trebuie să oprească, în ordinea sosirii, în locul în care există vizibilitate maximă
asupra căii ferate fără a trece de indicatoarele prevăzute la alin. (1) lit. c) sau, după caz, înaintea
marcajului pentru oprire, ori înaintea barierelor sau semibarierelor, când acestea sunt închise, în
curs de coborâre sau ridicare.
Art. 139. – (1) În cazul imobilizării unui vehicul pe calea ferată, conducătorul acestuia este
obligat să scoată imediat pasagerii din vehicul şi să elibereze platforma căii ferate, iar când nu
este posibil, să semnalizeze prezenţa vehiculului cu orice mijloc adecvat.
(2) Participanţii la trafic, care se găsesc în apropierea locului unde un vehicul a rămas imobilizat
pe calea ferată, sunt obligaţi să acorde sprijin pentru scoaterea acestuia sau, când nu este posibil,
pentru semnalizarea prezenţei lui.
(3) Conducătorului de vehicul îi este interzis să treacă sau să ocolească porţile de gabarit
instalate înaintea căilor ferate electrificate, dacă înălţimea sau încărcătura vehiculului atinge ori
depăşeşte partea superioară a porţii.
Art. 140. – (1) La intersectarea unui drum public cu o cale ferată industrială, accesul vehiculelor
feroviare se face numai după semnalizarea corespunzătoare şi din timp de către cel puţin un
agent de cale ferată.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se conformeze
semnificaţiei semnalelor agenţilor de cale ferată.

§ 8. Oprirea, staţionarea şi parcarea

Art. 141. – (1) Conducătorii autovehiculelor imobilizate pe drumurile publice care se
îndepărtează de acestea sunt obligaţi să acţioneze frâna de ajutor, să oprească funcţionarea
motorului şi să cupleze o treaptă de viteză inferioară, sau în cea de parcare dacă autovehiculul
are transmisie automată.
(2) În cazul imobilizării involuntare a autovehiculului în pantă sau în rampă, pe lângă obligaţiile
prevăzute la alin. (1), conducătorul trebuie să bracheze roţile directoare.
(3) În cazul imobilizării involuntare a autovehiculului în pasaje subterane sau tuneluri,
conducătorul acestuia este obligat să oprească funcţionarea motorului.
(4) În localităţi, pe drumurile cu sens unic, oprirea sau staţionarea voluntară a vehiculelor este
permisă şi pe partea stângă, dacă rămâne liberă cel puţin o bandă de circulaţie.
(5) În afara localităţilor oprirea sau staţionarea voluntară a vehiculelor se face în afara părţii
carosabile, iar atunci când nu este posibil, cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului,
paralel cu axa acestuia.
(6) Nu este permisă staţionarea pe partea carosabilă, în timpul nopţii, a tractoarelor, a remorcilor,
a mopedelor, a bicicletelor, a maşinilor şi utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de
construcţii, agricole sau forestiere, a vehiculelor cu tracţiune animală ori a celor trase sau
împinse cu mâna.
(7) Nu este permisă oprirea sau staţionarea în tuneluri. În situaţii de urgenţă sau de pericol
conducătorului de autovehicul îi este permisă oprirea sau staţionarea numai în locurile special
amenajate şi semnalizate corespunzător. În caz de imobilizare prelungită a autovehiculului în
tunel, conducătorul de vehicul este obligat să oprească motorul.
Art. 142. – Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:
a) în zona de acţiune a indicatorului „Oprirea interzisă”;
b) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la o distanţă mai mică de 50 m înainte şi după
acestea;
c) pe poduri, pe şi sub pasaje denivelate, precum şi pe viaducte;
d) în curbe şi în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m;
e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi înainte de acestea;
f) în intersecţii, inclusiv cele cu circulaţie în sens giratoriu, precum şi în zona de preselecţie unde
sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanţă mai mică de 25 m de colţul
intersecţiei;
g) în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, precum şi la mai puţin de 25 m înainte
şi după acestea;
h) în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjeneşte circulaţia a
două vehicule venind din sensuri opuse, precum şi în dreptul marcajului continuu, în cazul în
care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în acelaşi sens ar fi obligaţi, din această cauză,
să treacă peste acest marcaj;
i) în locul în care se împiedică vizibilitatea asupra unui indicator sau semnal luminos;
j) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificaţia „Drum îngustat”,
„Prioritate pentru circulaţia din sens invers” sau „Prioritate faţă de circulaţia din sens invers”;
k) pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti ori pe benzile rezervate unor anumite
categorii de vehicule, semnalizate ca atare;
l) pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puţin de 50 m de acestea, dacă
circulaţia vehiculelor pe şine ar putea fi stânjenită sau împiedicată;
m) pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres şi a celor naţionale europene (E);
n) pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor;
o) pe pistele pentru biciclete;
p) în locurile unde este interzisă depăşirea.

Art. 143. – Se interzice staţionarea voluntară a vehiculelor:

a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
b) în zona de acţiune a indicatorului cu semnificaţia „Staţionarea interzisă” şi a marcajului cu
semnificaţia de interzicere a staţionării;
c) pe drumurile publice cu o lăţime mai mică de 6 m;
d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietăţile alăturate drumurilor publice;
e) în pante şi în rampe;
f) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Staţionare alternantă”, în altă zi sau
perioadă decât cea permisă, sau indicatorul cu semnificaţia „Zona de staţionare cu durată
limitată” peste durata stabilită.
Art. 144. – (1) Administratorul drumului public este obligat să delimiteze şi să semnalizeze
corespunzător sectoarele de drum public unde este interzisă oprirea sau staţionarea vehiculelor.
(2) Administratorul drumului public poate permite oprirea sau staţionarea, parţial sau total, a
unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber
cel puţin un culoar de minimum 1 m lăţime înspre marginea opusă părţii carosabile, destinat
circulaţiei pietonilor.
Art. 145. – Se interzice conducătorului de autovehicul şi pasagerilor ca în timpul opririi sau
staţionării să deschidă sau să lase deschise uşile acestuia ori să coboare fără să se asigure că nu
creează un pericol pentru circulaţie.
Art. 146. – Circulaţia vehiculelor şi a pietonilor în spaţiile special amenajate sau stabilite şi
semnalizate corespunzător se desfăşoară conform normelor rutiere, pe întreaga perioadă cât
parcările sunt deschise circulaţiei publice.

§ 9. Alte obligaţii şi interdicţii pentru conducătorii de autovehicule şi tramvaie

Art. 147. – Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat:
1. Să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau
de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de
legislaţia în vigoare.
2. Să circule numai pe sectoarele de drum pe care ii este permis accesul şi să respecte normele
referitoare la masele totale maxime autorizate şi admise şi/sau dimensiunile maxime admise de
autoritatea competentă pentru autovehiculele conduse.
3. Să verifice funcţionarea sistemului de lumini şi semnalizare, a instalaţiei de climatizare, să
menţină permanent curate parbrizul, luneta şi geamurile laterale ale autovehiculului, precum şi
plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului şi remorcii.
4. Să permită controlul stării tehnice a vehiculului, precum şi al bunurilor transportate, în
condiţiile legii.
5. Să se prezinte la verificarea medicală periodică, potrivit legii;
6. Să aplice pe parbrizul şi pe luneta autovehiculului semnul distinctiv stabilit pentru
conducătorii de autovehicule începători, dacă are o vechime mai mică de un an de la obţinerea
permisului de conducere.
Art. 148. – Se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai:
1. Să conducă un autovehicul sau tramvai cu dovada înlocuitoare a permisului de conducere
eliberată fără drept de circulaţie sau a cărei valabilitate a expirat;
2. Să transporte în autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite
în certificatul de înmatriculare sau înregistrare.
3. Să transporte persoane în stare de ebrietate pe autovehicule din categoriile AM, A1, A2 şi A
sau în cabina ori în caroseria autovehiculului destinat transportului de mărfuri.
4. Să transporte persoane în caroseria autobasculantei, pe autocisternă, pe platformă, deasupra
încărcăturii, pe părţile laterale ale caroseriei, sau persoane care stau în picioare în caroseria
autocamionului, pe scări şi în remorcă, cu excepţia celei special amenajate pentru transportul
persoanelor.
5. Să transporte copii în vârstă de până la 12 ani pe scaunul din faţă al autovehiculului, chiar dacă
sunt ţinuţi în braţe de persoane majore.
6. Să transporte în şi pe autoturism obiecte a căror lungime sau lăţime depăşeşte, împreuna cu
încărcătura, dimensiunile acestuia.
7. Să deschidă uşile autovehiculului sau tramvaiului în timpul mersului, să pornească de pe loc
cu uşile deschise.
8. Să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenţia ori să
folosească instalaţii de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranţă, a
lui şi a celorlalţi participanţi la trafic.
9. Să intre pe drumurile modernizate cu autovehiculul care are pe roţi sau pe caroserie noroi ce se
depune pe partea carosabila ori din care cad sau se scurg produse, substanţe sau materiale ce pot
pune în pericol siguranţa circulaţiei.
10. Să aibă aplicate, pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale afişe, reclame publicitare,
înscrisuri sau accesorii care restrâng sau estompează vizibilitatea conducătorului sau a
pasagerilor, atât din interior cât şi din exterior.
11. Să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale care
restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât şi din exterior, cu excepţia celor
omologate şi certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă.
12. Să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe dispozitivele de iluminare sau semnalizare
luminoasă, care diminuează eficacitatea acestora, precum şi pe plăcuţele cu numărul de
înmatriculare sau de înregistrare, care împiedică citirea numărului de înmatriculare sau de
înregistrare.
13. Să lase liber în timpul mersului volanul, ghidonul sau maneta de comandă, să oprească
motorul sau să decupleze transmisia în timpul mersului.
14. Să folosească în mod abuziv mijloacele de avertizare sonoră.
15. Să circule cu autovehiculul cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe
drumurile acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei, fără a avea montate pe roţi lanţuri sau alte
echipamente antiderapante omologate, în perioadele şi pe drumurile stabilite prin ordin al
ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
16. Să circule având montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât
cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori care prezintă tăieturi sau
rupturi ale cordului sau sunt uzate peste limita admisă.
17. Să conducă un autovehicul care emană noxe peste limita legală admisă ori al cărui zgomot în
mers sau staţionare depăşeşte pragul fonic prevăzut de lege ori care are montat pe sistemul de
evacuare a gazelor dispozitive neomologate.
18. Să circule cu autovehiculul având plăcuţele cu numerele de înmatriculare, înregistrare,
provizorii sau pentru probe deteriorate ori neconforme cu standardul.
19. Să săvârşească acte sau gesturi obscene, să profereze injurii, să adreseze expresii jignitoare
sau vulgare celorlalţi participanţi la trafic
20. Să circule cu autovehiculul avariat mai mult de 30 de zile de la data producerii avariei.
21. Să arunce, pe drumurile publice, din autovehicul obiecte, materiale sau substanţe.
22. să traverseze drumurile publice, pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe
vehicule din categoriile AM, A1, A2 şi A.
Art. 149. – (1) Conducătorul de autovehicul sau tramvai cu o vechime mai mică de un an de la
data obţinerii permisului de conducere are obligaţia de a aplica semnul distinctiv sub forma unui
disc de culoare galbenă, cu diametrul de 100 mm, care are în centru semnul exclamării, de
culoare neagră, cu lungimea de 60 mm şi diametrul punctului de 10 mm, după cum urmează:
a) la autovehiculele din categoriile AM, A1, A2 şi A, în partea din spate, lângă numărul de
înmatriculare sau înregistrare, după caz;
b) la celelalte autovehicule, pe parbriz, în partea din dreapta jos şi pe lunetă, în partea stângă jos;
c) la autovehiculul care nu este prevăzut cu lunetă, pe parbriz în partea din dreapta jos şi pe
caroserie, în partea din spate stânga sus;
d) la tramvai, pe parbriz în partea din dreapta jos şi pe luneta ultimului vagon, în partea din spate
stânga sus;
e) la autovehiculul care tractează o remorcă, pe parbrizul autovehiculului în partea din dreapta
jos şi pe caroseria remorcii, în partea din spate stânga sus.
(2) Conducătorului de vehicul prevăzut la alin.(1) îi este interzis:
a) să conducă autovehicule care transportă mărfuri sau produse periculoase;
b) să conducă vehicule destinate testării sau cele pentru probe;
c) să conducă vehicule destinate transportului public de persoane, inclusiv în regim de taxi.
§ 10. Circulaţia vehiculelor destinate transportului de mărfuri sau transportului public de
persoane
Art. 150. – (1) Încărcătura unui vehicul trebuie să fie aşezată şi, la nevoie, fixată astfel încât:
a) să nu pună în pericol persoane ori să nu cauzeze daune proprietăţii publice sau private;
b) să nu stânjenească vizibilitatea conducătorului şi să nu pericliteze stabilitatea ori conducerea
vehiculului;
c) să nu fie târâtă, să nu se scurgă şi să nu cadă pe drum;
d) să nu mascheze dispozitivele de semnalizare, catadioptrii şi plăcuţele cu numărul de
înmatriculare sau înregistrare ori provizoriu, iar în cazul vehiculelor fără motor, semnalele făcute
cu braţele de conducătorul acestora;
e) să nu provoace zgomot care să jeneze conducătorul, participanţii la trafic ori să sperie
animalele şi să nu producă praf sau mirosuri pestilenţiale.
(2) Lanţurile, cablurile, prelatele şi alte accesorii ce servesc la asigurarea sau protecţia
încărcăturii trebuie sa o fixeze cat mai bine de vehicul si sa nu constituie, ele insele, un pericol
pentru siguranţa circulaţiei.
(3) Încărcătura care constă în materiale sau produse ce se pot împrăştia în timpul mersului
trebuie acoperită cu o prelată. Când încărcătura constă în obiecte mari ori grele, aceasta trebuie
fixata pentru a nu se deplasa, pe timpul transportului si a nu depăşi gabaritul vehiculului.
Art. 151. – Conducătorul autovehiculului şi tramvaiului care efectuează transport public de
persoane este obligat:
a) să oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor numai în staţiile semnalizate ca atare, cu
excepţia transportului public de persoane în regim de taxi. Dacă staţia este prevăzută cu alveolă,
oprirea se va face numai în interiorul acesteia;
b) să deschidă uşile numai după ce vehiculul a fost oprit în staţie;
c) să închidă uşile numai după ce pasagerii au coborât ori au urcat;
d) să repună în mişcare autovehiculul sau tramvaiul din staţie după ce a semnalizat intenţia şi s-a
asigurat că poate efectua, în siguranţă, această manevră.
Art. 152. – Se interzice pasagerilor mijloacelor de transport public de persoane:
a) să urce, să coboare, să ţină deschise uşile ori să le deschidă în timpul mersului vehiculului;
b) să călătorească pe scări sau pe părţile exterioare ale caroseriei vehiculului;
c) să arunce din vehicul orice fel de obiecte, materiale sau substanţe.

§ 11. Remorcarea
Art. 153. – (1) Un autovehicul poate tracta pe drumul public o singură remorcă. Se exceptează
tractorul rutier care poate tracta două remorci, precum şi autovehiculele amenajate pentru
formarea unui autotren de transport persoane în localităţile turistice, cu condiţia ca acesta să nu
fie mai lung de 25 m şi să nu circule cu viteză mai mare de 25 km/h.
(2) Motocicleta fără ataş, precum şi bicicleta pot tracta o remorcă uşoară având o singură axă.

Art. 154. – Cuplarea unui vehicul cu una sau două remorci, pentru formarea unui ansamblu de
vehicule, se poate efectua numai dacă:
a) elementele care compun dispozitivul de cuplare sunt omologate şi compatibile;
b) ansamblul de vehicule poate realiza raza minimă de virare a autovehiculului trăgător;
c) dimensiunile ansamblului de vehicule nu depăşesc limitele prevăzute de lege;
d) elementele de cuplare ale echipamentelor de frânare, de iluminare şi semnalizare luminoasă
sunt compatibile;
e) vehiculele care compun ansamblul nu se ating la trecerea peste denivelări, la efectuarea
virajelor sau la schimbarea direcţiei de mers.
Art. 155. – (1) În cazul rămânerii în pană a unui autovehicul ori a remorcii acestuia,
conducătorul ansamblului este obligat să îl scoată imediat în afara părţii carosabile sau, dacă nu
este posibil, să îl deplaseze lângă bordură ori acostament, aşezându-l paralel cu axa drumului şi
luând măsuri pentru remedierea defecţiunilor sau, după caz, de remorcare.
(2) Pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă, autovehicul sau remorca acestuia care
au defecţiuni la sistemul de iluminarea sau semnalizare luminoasă nu pot fi tractate pe drumurile
publice fără a avea în funcţiune, în partea stângă, în faţă, o lumină de întâlnire şi în spate, una de
poziţie.
Art. 156. – (1) Dacă un autovehicul sau o remorcă a rămas în pană pe partea carosabilă a
drumului şi nu pot fi deplasate în afara acesteia, conducătorul autovehiculului este obligat să
pună în funcţiune luminile de avarie şi să instaleze triunghiurile reflectorizante.
(2) Triunghiurile reflectorizante se instalează în faţa şi în spatele vehiculului, pe aceeaşi bandă de
circulaţie, la o distanţă de cel puţin 30 m de acesta, astfel încât să poată fi observate din timp de
către participanţii la trafic care se apropie. În localităţi, atunci când circulaţia este intensă,
triunghiurile reflectorizante pot fi aşezate la o distanţă mai mică sau chiar pe vehicul, astfel încât
să poată fi observate din timp de ceilalţi conducători de vehicule.
(3) Dacă vehiculul nu este dotat cu lumini de avarie sau acestea sunt defecte, conducătorul poate
folosi, pe timpul nopţii ori în condiţii de vizibilitate redusă, o lampă portativă cu lumina galbenă
intermitentă, care se instalează la partea din spate a vehiculului.
(4) Se interzice folosirea triunghiurilor reflectorizante sau a luminilor de avarie în mod
nejustificat sau pentru a simula o rămânere în pană în locurile unde oprirea ori staţionarea sunt
interzise.
(5) În cazul căderii din vehicule, pe partea carosabilă, a încărcăturii sau a unei părţi din aceasta,
care constituie un obstacol ce nu poate fi înlăturat imediat, conducătorul este obligat să-l
semnalizeze cu unul din mijloacele prevăzute la alin. (1) – (3).
Art. 157. – (1) Remorcarea unui autovehicul se face cu respectarea următoarelor reguli:
a) conducătorii autovehiculelor trăgător şi, respectiv, remorcat, trebuie să posede permise de
conducere valabile pentru categoriile din care face parte fiecare dintre autovehicule;
b) autovehiculul trăgător să nu remorcheze un autovehicul mai greu decât masa lui proprie, cu
excepţia cazului când remorcarea se efectuează de către un autovehicul destinat special
depanării;
c) remorcarea trebuie să se realizeze prin intermediul unei bare metalice în lungime de cel mult 4
m. Autoturismul al cărui mecanism de direcţie şi sistem de frânare nu sunt defecte poate fi
remorcat cu o legătură flexibilă omologată, în lungime de 3 - 5 m. Bara sau legătura flexibilă
trebuie fixată la elementele de remorcare cu care sunt prevăzute autovehiculele;
d) conducătorul autovehiculului remorcat este obligat să semnalizeze corespunzător semnalelor
efectuate de conducătorul autovehiculului trăgător. Atunci când sistemul de iluminare şi
semnalizare nu funcţionează, este interzisă remorcarea acestuia pe timpul nopţii şi în condiţii de
vizibilitate redusă, iar ziua poate fi remorcat dacă pe partea din spate are aplicată inscripţia „Fără
semnalizare”, precum şi indicatorul „Alte pericole”.
(2) Dacă remorcarea se realizează prin suspendarea cu o macara sau sprijinirea pe o platformă de
remorcare a părţii din faţă a autovehiculului remorcat, atunci în acesta nu trebuie să se afle nici o
persoană.
(3) Se interzice remorcarea unui autovehicul cu două roţi cu sau fără ataş, a autovehiculului al
cărui sistem de direcţie nu funcţionează sau care nu este înmatriculat ori înregistrat sau când
drumul este acoperit cu polei, gheaţă sau zăpada. Se interzice şi remorcarea a două sau mai multe
autovehicule, a căruţelor, a vehiculelor care în mod normal sunt trase sau împinse cu mâna ori a
utilajelor agricole.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) se permite remorcarea unui autovehicul al cărui
sistem de direcţie nu funcţionează numai în cazul când remorcarea se realizează prin suspendarea
roţilor directoare ale autovehiculului remorcat cu o macara sau sprijinirea roţilor directoare ale
autovehiculului remorcat pe o platformă de remorcare.
(5) Conducătorul poate împinge sau tracta, cu propriul autovehicul, în situaţii deosebite, pe
distanţe scurte, un alt automobil pentru a-i pune motorul în funcţiune sau pentru a efectua scurte
manevre, fără a pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.

§ 12 Zona rezidenţială şi pietonală

Art. 158. – (1) În zona rezidenţială, semnalizată ca atare, pietonii pot folosi toată lăţimea părţii
carosabile, iar jocul copiilor este permis.
(2) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să circule cu o viteză de cel mult 20 km/h, să nu
staţioneze sau să parcheze vehiculul în afara spaţiilor anume destinate şi semnalizate ca atare, să
nu stânjenească sau să împiedice circulaţia pietonilor chiar dacă, în acest scop, trebuie să
oprească.
Art. 159. – În zona pietonală, semnalizată ca atare, conducătorul de vehicul poate intra numai
dacă locuieşte în zonă sau prestează servicii publice „din poartă în poartă” şi nu are altă
posibilitate de acces. Acesta este obligat să circule cu viteza maximă de 5 km/h, să nu
stânjenească sau să împiedice circulaţia pietonilor şi, dacă este necesar, să oprească pentru a
permite circulaţia acestora.

SECŢIUNEA a 4-a

Reguli pentru alţi participanţi la trafic

§ 1. Circulaţia bicicletelor
Art. 160. – (1) Bicicletele, atunci când circulă pe drumul public, trebuie conduse numai pe un
singur rând.
(2) - abrogat.
(3) Dacă pe direcţia de deplasare există o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare,
conducătorii vehiculelor prevăzute la alin. (1) sunt obligaţi să circule numai pe această pistă. Se
interzice circulaţia altor participanţi la trafic pe pista pentru biciclete.
(4) Se recomandă ca, în circulaţia pe drumurile publice, biciclistul să poarte casca de protecţie
omologată.

Art. 161. – (1) Se interzice conducătorilor de biciclete:

a) să circule pe sectoarele de drum semnalizate cu indicatorul având semnificaţia „Accesul
interzis bicicletelor”;
b) să înveţe să conducă biciclete pe drumurile intens circulate;
c) să circule pe trotuare, cu excepţia cazului când pe acestea sunt amenajate piste speciale
destinate lor;
d) să circule fără a ţine cel puţin o mână pe ghidon şi ambele picioare pe pedale;
e) să circule în paralel, cu excepţia situaţiilor când participă la competiţii sportive organizate;
f) să circule în timp ce se află sub influenţa alcoolului, a produselor ori substanţelor stupefiante
sau a medicamentelor cu efecte similare acestora;
g) să se ţină de un vehicul aflat în mers ori să fie remorcat de un alt vehicul sau împins ori tras de
o persoană aflată într-un vehicul;
h) să transporte o altă persoană, cu excepţia copilului până la 7 ani, numai dacă vehiculul are
montat în faţă un suport special, precum şi a situaţiei când vehiculul este construit şi/sau echipat
special pentru transportul altor persoane;
i) să circule pe partea carosabilă în aceeaşi direcţie de mers, dacă există o cale laterală, o potecă
sau un acostament practicabil, ce pot fi folosite;
j) să transporte sau să tragă orice fel de obiecte care, prin volumul ori greutatea lor, stânjenesc
sau periclitează conducerea vehiculului ori circulaţia celorlalţi participanţi la trafic;
k) să circule pe aleile din parcuri sau grădini publice, cu excepţia cazurilor când nu stânjenesc
circulaţia pietonilor;
l) să circule pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă, fără să îndeplinească condiţiile
prevăzute la art. 14 şi 16;
m) să circule atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă sau zăpadă.
n) să circule cu defecţiuni tehnice la sistemele de frânare sau cu un vehicul care nu este prevăzut
cu avertizor sonor;
o) să traverseze drumurile publice, pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe
bicicletă;
p) să circule pe alte benzi decât cea de lângă bordură sau acostament, cu excepţia cazurilor în
care, înainte de intersecţie, trebuie să se încadreze regulamentar pentru efectuarea virajului la
stânga;
r) să circule fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent – reflectorizante, de la lăsarea
serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă;
s) să conducă vehiculul fără a menţine contactul roţilor cu solul.
(2) Pe timpul circulaţiei pe drumurile publice, conducătorii de biciclete sunt obligaţi să aibă
asupra lor actul de identitate.

§ 2. Însoţirea animalelor
Art. 162. – (1) Animalele de povară, de tracţiune ori de călărie, precum şi animalele în turmă nu
pot fi conduse pe autostrăzi, pe drumurile naţionale, în municipii şi oraşe, precum şi pe drumurile
la începutul cărora există indicatoare care le interzic accesul. Animalele de călărie aparţinând
poliţiei, jandarmeriei ori Ministerului Apărării pot fi conduse pe drumurile publice din localităţi,
atunci când participă la executarea unor misiuni.
(2) Atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, turmele trebuie
împărţite în grupuri, bine separate între ele pentru a nu îngreuna circulaţia celorlalţi participanţi
la trafic, fiecare grup având cel puţin un conducător.
(3) Atunci când sunt conduse pe drumul public, animalele şi însoţitorii acestora trebuie să circule
pe acostamentul din partea stângă a drumului, în sensul de mers, iar când acesta nu există, cât
mai aproape de marginea din stânga a părţii carosabile.
Art. 163. – (1) Conducătorul de animale de călărie este obligat:
a) să conducă animalele astfel încât acestea să se deplaseze pe acostament, iar în lipsa acestuia
cât mai aproape de marginea din partea dreaptă a drumului;
b) să nu lase animalele nesupravegheate pe partea carosabilă sau în imediata apropiere a acesteia;
c) de la lăsarea serii până în zorii zilei, să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-
reflectorizante;
d) să traverseze drumul public prin locurile permise pietonilor numai după ce s-a asigurat că o
poate face fără pericol.
e) să semnalizeze schimbarea direcţiei de mers spre stânga prin ridicarea în plan orizontal a
braţului stâng, iar oprirea prin balansarea braţului drept;
(2) Persoanele care conduc animale izolate sau de povară sunt obligate:
a) să se deplaseze pe acostament, iar în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea din partea
dreaptă a carosabilului;
b) să conducă animalele numai pe partea din dreapta lor, cu ajutorul unei legături care nu poate
avea o lungime mai mare de 2 metri;
c) să asigure deplasarea animalelor înşiruite şi legate unul în spatele altuia;
d) de la lăsarea serii până în zorii zilei, să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-
reflectorizante;
e) să traverseze drumul public prin locurile permise pietonilor, numai după ce s-a asigurat că o
pot face fără pericol.
(3) Deplasarea pe drumurile publice a unei turme se face cu respectarea următoarelor reguli:
a) turma trebuie să aibă în faţă şi în spate câte un conducător;
b) pe timpul nopţii sau în orice alte situaţii când vizibilitatea este redusă, conducătorul care se
află în faţa turmei trebuie să aibă un dispozitiv cu lumină de culoare albă, iar cel din spate un
dispozitiv cu lumină de culoare roşie;
c) conducătorii turmei trebuie să ia măsurile necesare ca, pe timpul deplasării pe drum, animalele
să nu împiedice circulaţia celorlalţi participanţi la trafic;
d) animalele trebuie conduse la pas, pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de
marginea părţii carosabile, astfel încât să nu ocupe mai mult de jumătate din lăţimea sensului de
mers;
e) la intersecţii, precum şi atunci când traversează drumul, conducătorii turmei trebuie să acorde
prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează;
f) în deplasarea pe drumurile pe care le este permis accesul, conducătorii turmei sunt obligaţi să
nu lase animalele nesupravegheate.

§ 3. Circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală

Art. 164. – Pe drumurile pe care le este permis accesul, vehiculele cu tracţiune animală trebuie
să fie conduse pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea din dreapta a
părţii carosabile.
Art. 165. – (1) Conducătorul vehiculului cu tracţiune animală este obligat:
a) să aibă asupra lui actul de identitate, certificatul de înregistrare, iar pe vehicul montate
plăcuţele cu numărul de înregistrare;
b) să conducă animalele astfel încât acestea să nu constituie un pericol pentru el şi ceilalţi
participanţi la trafic;
c) să nu oprească sau să staţioneze pe partea carosabilă a drumului public;
d) pe timpul opririi sau staţionării pe acostament sau în afara părţii carosabile, animalele trebuie
să fie legate astfel încât acestea să nu poată intra pe partea carosabilă;
e) să nu conducă vehiculul când se află sub influenţa alcoolului, a produselor sau substanţelor
stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora;
f) să semnalizeze schimbarea direcţiei de mers cu braţul şi să se asigura că din faţă sau din spate
nu circulă vehicule cărora le poate pune în pericol siguranţa deplasării;
g) de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă, să nu circule pe
drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante şi fără ca
vehiculul să aibă la partea din faţă un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din
spate un dispozitiv cu lumină roşie, amplasate pe partea laterală stângă;
h) să nu părăsească vehiculul sau animalele ori să doarmă în timpul mersului;
i) să nu transporte obiecte care depăşesc în lungime sau în lăţime vehiculul, dacă încărcătura nu
este semnalizată ziua cu un steguleţ de culoare roşie, iar noaptea sau în condiţii de vizibilitate
redusă cu un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, montat în partea din spate a încărcăturii;
j) să nu circule cu animale care însoţesc vehiculul, dacă acestea nu sunt legate de latura din
dreapta a vehiculului sau de partea din spate a acestuia, cât mai aproape de partea dreaptă.
Legătura nu trebuie să fie mai mare de 1,5 metri;
k) să nu pătrundă pe drumurile modernizate sau pietruite cu roţile vehiculului murdare de noroi;
l) să nu transporte în vehicule persoane care stau în picioare;
m) să nu abandoneze vehiculul pe drumurile publice.
(2) Conducătorul de trăsură care efectuează transport public de persoane este obligat să circule în
condiţiile stabilite în licenţă de autoritatea competentă.

§ 4. Circulaţia pietonilor
Art. 166. – Pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia, care circulă pe partea
carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate
pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă
din ambele sensuri.
Art. 167. – (1) Se interzice pietonilor şi persoanelor asimilate acestora:
a) să se angajeze în traversarea drumului public atunci când se apropie un autovehicul cu regim
de circulaţie prioritară care are în funcţiune semnalele speciale de avertizare luminoase şi sonore;
b) să traverseze partea carosabilă prin faţa sau prin spatele vehiculului oprit în staţiile mijloacelor
de transport public de persoane, cu excepţia cazurilor în care există treceri pentru pietoni,
semnalizate corespunzător;
c) să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească ori să se întoarcă pe
trecerile pentru pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare;
d) să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise;
e) să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulaţiei;
f) să traverseze calea ferată atunci când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori când
semnalul luminos sau acustic interzic trecerea;
g) să circule pe pistele pentru biciclete, amenajate şi semnalizate corespunzător.
(2) Se interzice oricărei persoane să efectueze acte de comerţ pe partea carosabilă, pe
acostament, pe trotuar, în parcări ori în staţiile mijloacelor de transport public de persoane.
Art. 168. – (1) Persoanele care se deplasează pe drumul public formând un grup organizat, o
coloană militară sau un cortegiu trebuie să circule în formaţie de cel mult trei şiruri, pe partea
dreaptă a carosabilului, în sensul lor de mers, ocupând cel mult o bandă de circulaţie.
(2) De la lăsarea serii şi până în zorii zilei, precum şi ziua, în condiţii de vizibilitate redusă
persoanele care se află în faţa şi în spatele şirului dinspre axa drumului, trebuie să aibă o sursă de
lumină de culoare albă, respectiv roşie, care să fie vizibile pentru ceilalţi participanţi la trafic.
Persoanele care formează şirul dinspre axa drumului trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte
elemente fluorescent-reflectorizante.
(3) Conducătorii de grupuri organizate, de coloane militare sau de cortegii sunt obligaţi să
supravegheze permanent deplasarea acestora pe drumurile publice, pentru a nu stânjeni circulaţia
vehiculelor.
(4) Se interzice persoanelor care formează o coloană militară să meargă în cadenţă la trecerea
peste poduri.

SECŢIUNEA a 5-a

Circulaţia pe autostrăzi
Art. 169. – (1) Conducătorii de autovehicule care intră pe autostrăzi folosind banda de intrare
(de accelerare) trebuie să cedeze trecerea autovehiculelor care circulă pe prima bandă a
autostrăzilor şi să nu stânjenească în nici un fel circulaţia acestora.
(2) Conducătorii care urmează să părăsească autostrada sunt obligaţi să semnalizeze din timp şi
să se angajeze pe banda de ieşire (de decelerare).

Art. 170. –Circulaţia autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de mărfuri se
desfăşoară pe banda din partea dreapta a autostrăzii, cu excepţia cazului în care se efectuează
depăşirea sau semnalizarea rutieră existentă instituie o altă reglementare de utilizare a benzilor.

CAPITOLUL VI

Circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau gabarite depăşite ori

care transportă mărfuri sau produse periculoase

§ 1. Circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite

Art. 171. – Autovehiculul sau ansamblul de vehicule care, prin construcţie sau datorită
încărcăturii transportate, depăşeşte masa totală de 80 tone şi/sau lungimea de 40 m ori lăţimea de
5 m sau înălţimea de 5 m poate circula pe drumul public numai în baza autorizaţiei speciale
emise de administratorul acestuia şi cu avizul poliţiei rutiere.

Art. 172. – (1) În circulaţia pe drumurile publice, autovehiculul sau ansamblul de vehicule care,
cu sau fără încărcătură, are o lăţimea între 3,2 m şi 4,5 m inclusiv sau lungime mai mare de 25 m
trebuie să fie precedat de un autovehicul de însoţire, iar cel cu lăţimea mai mare de 4,5 m sau
lungime mai mare de 30 m, trebuie să fie însoţit de două autovehicule care să circule unul în faţă
şi celălalt în spate.
(2) Pe autostrăzi autovehiculul care, cu sau fără încărcătură, depăşeşte lăţimea de 3,2 m trebuie
să fie urmat de un autovehicul de însoţire.
(3) Autovehiculul de însoţire trebuie să fie echipat cu un dispozitiv special de avertizare cu
lumină galbenă şi să aibă montată, în funcţie de locul ocupat la însoţire, la partea stângă din faţă
sau din spate, plăcuţa de identificare reflectorizantă, având fondul alb şi chenarul roşu.
(4) Conducătorul autovehiculului cu masa şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite, precum şi
conducătorii autovehiculelor de însoţire sunt obligaţi să pună şi să menţină în funcţiune
semnalele speciale de avertizare cu lumină galbenă prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. c) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, republicată pe toată perioada deplasării pe
drumul public.
Art. 173. – Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau gabarite depăşite:
a) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoare de interzicere, restricţie sau limitare a
accesului acestora, dacă vehiculul sau ansamblul de vehicule atinge ori depăşeşte lăţimea,
înălţimea, lungimea sau masele pe axe ori masa totală maximă admisă;
b) când vizibilitatea este redusă sau partea carosabila este acoperita cu polei, gheaţă sau zăpadă.

§ 2. Transportul mărfurilor sau produselor periculoase

Art. 174. – (1) Transportul mărfurilor sau produselor periculoase se efectuează numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) vehiculul îndeplineşte condiţiile tehnice şi de agreere, prevăzute în Acordul european referitor
la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30
septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, cu modificările ulterioare;
b) vehiculul are dotările şi echipamentele necesare prevăzute în reglementările în vigoare;
c) conducătorul vehiculului deţine certificat ADR corespunzător.
(2) Administratorul drumului public stabileşte, cu avizul poliţiei rutiere, traseele interzise
accesului vehiculelor care efectuează transport de mărfuri sau produse periculoase, cu indicarea
rutelor ocolitoare sau alternative şi a semnalizării corespunzătoare acestora.
Art. 175. – (1) Conducătorul vehiculului care efectuează transport de mărfuri sau produse
periculoase trebuie să aibă asupra sa documentele de transport prevăzute de lege, să cunoască
normele referitoare la transportul şi la manipularea încărcăturii putând fi însoţit de persoane care
să cunoască bine caracteristicile acestora.
(2) În cabina autovehiculului care transportă mărfuri sau produse periculoase se pot afla numai
membrii echipajului.
(3) Dacă din cauza deteriorării ambalajului sau din alte cauze marfa ori produsul periculos se
împrăştie pe drum, conducătorul este obligat să oprească imediat, să ia masuri de avertizare a
celorlalţi conducători care circulă pe drumul public şi a persoanelor din jur, să semnalizeze
pericolul cu mijloacele pe care le are la îndemâna şi să anunţe administratorul drumului sau cea
mai apropiată unitate de poliţie.
Art. 176. – Se interzice conducătorului de autovehicul care transportă mărfuri sau produse
periculoase:
a) să provoace şocuri autovehiculului în mers;
b) să fumeze în timpul mersului ori să aprindă foc la oprire sau staţionare, la o distanţă mai mică
de 50 m de autovehicul;
c) să lase autovehiculul şi încărcătura fără supravegherea sa, a însoţitorului ori a unei alte
persoane calificate;
d) să remorcheze un vehicul rămas în pană;
e) să urmeze alte trasee sau să staţioneze în alte locuri decât cele stabilite, precum şi pe partea
carosabilă a drumului pe timp de noapte;
f) să transporte alte încărcături care, prin natura lor, ar putea determina o sporire a pericolului;
g) să permită prezenţa în autovehicul a altor persoane, cu excepţia celuilalt conducător, a
însoţitorilor sau a celor care încarcă ori descarcă mărfurile sau produsele transportate;
h) să intre pe sectoarele de drum pe care îi este interzis accesul;
i) să păstreze în autovehicul rezerve de combustibil in ambalaje care nu sunt special
confecţionate în acest scop.

CAPITOLUL VII

SANCŢIUNI CONTRAVENŢIONALE ŞI

MĂSURI TEHNICO-ADMINISTRATIVE

SECŢIUNEA 1

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale

Art. 177. – (1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulaţia de
drumurile publice şi luarea măsurilor legale în cazul în care constată încălcări ale acestora se
realizează de către poliţiştii rutieri din cadrul Poliţiei Române.
(2) Poliţiştii rutieri sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi prin
dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Art. 178. – (1) În punctele de trecere a frontierei de stat a României, poliţiştii de frontieră au şi
atribuţia de a aplica sancţiuni în cazul în care constată contravenţii la regimul circulaţiei pe
drumurile publice.
(2) Procesul verbal de constatare a contravenţiei se trimite, în cel mult o zi lucrătoare de la data
întocmirii, serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.
Art. 179 – (1) Poliţia rutieră sau poliţia de frontieră în punctele de trecere a frontierei de stat pot
acţiona, împreună cu reprezentanţi ai altor autorităţi cu atribuţii în domeniu, pentru prevenirea şi
constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a
tuturor participanţilor la trafic.
(2) Poliţistul rutier sau poliţistul de frontieră aflat în punctul de trecere a frontierei de stat care
acţionează în cadrul echipajului mixt are, ca principale atribuţii:
a) să oprească vehiculele pentru control şi să verifice documentele pe care conducătorii acestora
trebuie să le aibă asupra lor;
b) să constate şi să aplice sancţiuni în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa;
(3) Reprezentanţii autorităţilor prevăzute la alin.(1) din cadrul echipajului mixt au ca principale
atribuţii:
a) să acţioneze, împreună cu poliţiştii rutieri sau cu poliţiştii de frontieră pentru respectarea de
către conducătorii de vehicule sau de către operatori a normelor privind transportul rutier pe
drumurile publice din România;
b) să execute activităţi de control privind condiţiile de efectuare a transporturilor rutiere, precum
şi de verificare a stării tehnice a vehiculelor, conform competenţelor;
c) să constate şi să aplice sancţiuni în cazul contravenţiilor aflate în competenţa lor.
(4) În cazul depistării în trafic a unui vehicul care prezintă defecţiuni tehnice la mecanismul de
direcţie, la sistemul de frânare, care emite noxe poluante ori zgomote peste limitele legal admise
sau care circulă având lumina farurilor nereglată corespunzător, reprezentanţii autorităţilor
abilitate menţionează despre acestea într-o notă tehnică de constatare ce se anexează procesului-
verbal de constatare a contravenţiei încheiat de către poliţistul rutier.
Art. 180. – (1) În cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie
un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1A, care
va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora şi locul unde este încheiat; gradul profesional, numele
şi prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul
numeric personal, domiciliul sau reşedinţa contravenientului, numărul şi seria actului de
identitate sau, în cazul cetăţenilor străini, al persoanelor fără cetăţenie sau al cetăţenilor români
cu domiciliul în străinătate, seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a
frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent; descrierea faptei contravenţionale cu
indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce
pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea
actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; numărul punctelor-
amendă aplicate şi valoarea acestora, posibilitatea achitării, de către persoana fizică, în termen de
cel mult 2 zile lucrătoare a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ,
sancţiunea contravenţională complementară aplicată şi/sau măsura tehnico-administrativă
dispusă; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea
unui accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a
căii de atac, semnătura agentului constatator şi unitatea de poliţie la care se depune plângerea.
(2) În cazul în care contravenientul refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, agentul
constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de un
martor asistent. În acest caz procesul-verbal va cuprinde numele, prenumele, codul numeric
personal şi semnătura martorului.
(3) Atunci când contravenientul a fost sancţionat cu amendă, odată cu copia procesului-verbal
(exemplarul nr.2), acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată, în care se va face menţiunea
cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit
legislaţiei în vigoare, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se
procedeze la executarea silită.
(4) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică, în procesul-verbal se fac menţiuni
cu privire la denumirea, sediul, codul unic de înregistrare ale acesteia, precum şi numele,
prenumele, numărul şi seria actului de identitate, codul numeric personal şi domiciliul ori
reşedinţa persoanei care o reprezintă.
(5) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la
cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de
constatare. Obiecţiunile trebuie consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte
menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.
(6) În cazul în care pentru fapta săvârşită se dispune ca măsură tehnico-administrativă reţinerea
permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau a
plăcuţelor cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare, odată cu încheierea procesului-verbal
de constatare a contravenţiei agentul constatator eliberează şi o dovadă înlocuitoare cu sau fără
drept de circulaţie, după caz, al cărei model este prevăzut în anexa 1B.
(7) Atunci când permisul de conducere se retrage pentru că titularul acestuia a fost declarat inapt
pentru a conduce autovehicule sau tramvaie, se eliberează dovadă înlocuitoare fără drept de
circulaţie.
(8) În situaţia în care, prin acelaşi proces-verbal de constatare a contravenţiei, se dispun mai
multe măsuri tehnico-administrative, agentul constatator eliberează pentru fiecare document sau
set de plăcuţe, câte o dovadă înlocuitoare.
(9) Pentru vehiculele implicate în accidente de circulaţie din care au rezultat pagube materiale,
poliţia rutieră eliberează proprietarilor sau deţinătorilor acestora autorizaţie de reparaţii, al cărei
model este prevăzut în anexa nr.1C.
Art. 181. – (1) În situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat
sau mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de
constatare a contravenţiei potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea
înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.
(2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de
constatare a contravenţiei sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau
deţinătorului legal al vehiculului.
Art. 182. – (1) Oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează prin executarea semnalelor
regulamentare de către poliţistul rutier sau, după caz, de către poliţistul de frontieră, atunci când
constată încălcări ale normelor rutiere ori în situaţia în care există indicii temeinice despre
săvârşirea unei contravenţii ori a unei fapte de natură penală, pentru identificarea persoanelor
care au comis astfel de fapte şi a bunurilor care fac obiectul urmăririi, precum şi pentru
verificarea deţinerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege. Oprirea
vehiculelor pe drumurile publice se realizează şi în condiţiile producerii unor calamităţi naturale,
dezastre sau a altor situaţii care pun în pericol siguranţa circulaţiei.
(2) Oprirea vehiculelor se face, de regulă, în afara părţii carosabile, iar acolo unde nu există
asemenea condiţii, cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, pe acostament sau lângă
bordură ori în spaţiile de parcare iar noaptea, cu precădere, în locuri iluminate.
(3) Se interzice imobilizarea vehiculului pe partea carosabilă ca urmare a semnalului de oprire
efectuat de către poliţist în locurile în care vizibilitatea este redusă sub 50 m.
Art. 183. – Conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al poliţistului rutier sau,
după caz, al poliţistului de frontieră, este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar
ceilalţi pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicaţiile poliţistului.
Art. 184. – (1) În situaţia în care conducătorul de autovehicul sau tramvai, oprit în trafic pentru
încălcarea unei norme rutiere, nu are asupra sa nici un act de identitate şi nici permisul de
conducere, poliţistul rutier trebuie să îl conducă la cea mai apropiată unitate de poliţie pentru
stabilirea identităţii acestuia şi pentru verificarea în evidenţă a situaţiei permisului de conducere,
atunci când nu există posibilitatea realizării acestor verificări pe loc.
(2) În cazul în care conducătorul auto are asupra sa numai permisul de conducere, agentul
constatator trebuie să verifice în evidenţă dacă domiciliul sau, după caz reşedinţa, înscris în
document corespunde cu cel din Registrul naţional de evidenţă a persoanelor
(3) Agentul constatator este obligat să înscrie, în procesul-verbal de constatare a contravenţiei,
domiciliul sau, după caz, reşedinţa contravenientului din actul de identitate, iar în situaţia în care
acesta nu are documentul asupra sa, domiciliul sau reşedinţa va fi consemnată numai după
verificarea efectuată în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor.
(4) Procedura prevăzută la alin. (2) – (3) se aplică şi atunci când domiciliul sau, după caz,
reşedinţa ori sediul proprietarului menţionat în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare nu
corespunde cu datele existente în evidenţa vehiculelor.
Art. 185. – (1) Constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o
persoană care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de acesta cu un
mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.
(2) Conducătorilor de autovehicule sau tramvaie li se recoltează obligatoriu probe biologice în
vederea stabilirii alcoolemiei atunci când:
a) rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat;
b) în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri sau produse periculoase.
(3) Conducătorilor de vehicule li se recoltează obligatoriu probe biologice atunci când rezultatul
testării preliminare cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate indică prezenţa în organism a
substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare.
Art. 186. – În cazul accidentelor de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale,
conducătorii vehiculelor sunt obligaţi să se supună testării aerului expirat în vederea stabilirii
alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu
efecte similare acestora. Dacă rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool
pur în aerul expirat sau indică prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau
a medicamentelor cu efecte similare, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se supună
recoltării probelor biologice.
Art. 187. –Conducătorii de vehicule sau de animale implicaţi în accidente de circulaţie din care a
rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane
sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau, după
caz, a consumului de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare
acestora.
Art. 188. – În toate cazurile în care se recoltează probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei
sau a prezenţei în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu
efecte similare este obligatorie şi examinarea clinică.

SECŢIUNEA a 2-a

Măsuri tehnico-administrative

§ 1. Reţinerea sau retragerea permisul de conducere

Art. 189. – (1) Poliţistul rutier este obligat, ca atunci când verifică documentele unui conducător
de autovehicul sau tramvai, să urmărească dacă există concordanţă între datele înscrise în actul
de identitate şi cele din permisul de conducere. În cazul în care constată neconcordanţe
referitoare la nume, prenume, precum şi în cazul în care termenul de valabilitate a expirat,
poliţistul rutier este obligat să reţină permisul de conducere şi să elibereze dovadă înlocuitoare a
acestuia cu drept de circulaţie de 15 zile.
(2) În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai are asupra sa numai permisul de
conducere, poliţistul rutier efectuează verificările prevăzute la art. 184 alin. (2). În cazul în care
datele nu corespund, poliţistul rutier procedează conform alin. (1).
(3) Permisul de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) sau (2) se trimite, împreună cu raportul de
reţinere, autorităţii competente care l-a eliberat.

Art. 190. – (1) În cazurile prevăzute de lege, o dată cu constatarea faptei, poliţistul rutier sau,
după caz, poliţistul de frontieră, reţine permisul de conducere, eliberând dovadă înlocuitoare cu
sau fără drept de circulaţie, după caz.
(2) Permisul de conducere reţinut în condiţiile alin. (1), împreună cu un raport de reţinere al cărui
model este prevăzut în anexa nr.1E se trimit cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează
celei în care a fost eliberată dovada înlocuitoare, la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost
săvârşită fapta, care are obligaţia să facă imediat menţiunile corespunzătoare în evidenţa
conducătorilor de autovehicule şi tramvaie.
(3) Raportul de reţinere, precum şi documentele sau plăcuţele cu numărul de înmatriculare
reţinute unui conducător de autovehicul care posedă permis de conducere sau certificat de
înmatriculare eliberate de o autoritate străină, se trimit poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei Române pentru a fi trimise autorităţilor emitente.

Art. 191. – (1) În situaţia în care contravenientul a săvârşit fapta pe raza de competenţă a altui
judeţ decât cel care îl are în evidenţă, permisul de conducere se păstrează la serviciul poliţiei
rutiere pe teritoriul căreia a fost constatată contravenţia, până când şeful serviciului hotărăşte
asupra sancţiunii contravenţionale complementare, dar nu mai mult de 15 zile de la data reţinerii,
după care îl trimite serviciului poliţiei rutiere al judeţului care îl are în evidenţă.
(2) Permisul de conducere se păstrează la serviciul poliţiei rutiere din judeţul care are în evidenţă
titularul, până la restituire sau, după caz, până la anularea documentului.
Art. 192. – (1) Conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat
sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, i se reţine permisul de conducere dacă
valoarea concentraţiei este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovadă
înlocuitoare fără drept de circulaţie, dacă nu doreşte recoltarea probelor biologice în vederea
stabilirii alcoolemiei, în condiţiile stabilite la art. 194 alin. (1).
(2) Când conducătorul vehiculului solicită recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii
alcoolemiei, acesta va fi însoţit de poliţistul rutier, la cea mai apropiată instituţie medicală
autorizată sau instituţie medico-legală, iar după recoltare i se va elibera o dovadă înlocuitoare cu
drept de circulaţie pentru cel mult 15 zile, a cărei valabilitate intră în vigoare la 24 de ore de la
cea de a doua recoltare de probe biologice.
Art. 193. – (1) Conducătorul de autovehicul sau tramvai trebuie însoţit de poliţistul rutier sau,
după caz, de poliţistul de frontieră, imediat la cea mai apropiată instituţie medicală autorizată sau
instituţie medico-legală pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei,
dacă prin testarea cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat
metrologic s-a constatat că valoarea concentraţiei de alcool este mai mare de 0,40 mg/l alcool pur
în aerul expirat.
(2) După recoltarea probelor biologice poliţistul rutier reţine permisul de conducere şi eliberează
dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie.
(3) Atunci când conducătorul de autovehicul sau tramvai nu are asupra sa actul de identitate şi
nici permisul de conducere, poliţistul rutier este obligat, înainte de a-l conduce la instituţia
medicală autorizată sau instituţia medico-legală să facă verificări în evidenţe pentru stabilirea
identităţii acestuia şi a situaţiei permisului de conducere.
(4) În situaţia în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu are asupra sa permisul de
conducere, poliţistul rutier îi aduce acestuia la cunoştinţă, prin înştiinţare scrisă pe care i-o
înmânează imediat, că nu mai are dreptul să conducă autovehicule sau tramvaie, până la
finalizarea dosarului penal, precum şi obligaţia de a preda permisul de conducere serviciului
poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta.
Art. 194. – (1) Pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două probe biologice la interval de
o oră între prelevări. În cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe biologice nu se
efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei.
(2) Refuzul persoanei examinate de a i se recolta cea de-a doua probă biologică se consemnează
în procesul-verbal de prelevare.
Art. 195. – Conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat preliminar cu ajutorul unui mijloc
tehnic certificat care a relevat prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau
a medicamentelor cu efecte similare acestora, i se aplică procedura prevăzută la art. 192.
Art. 196. – (1) Conducătorului de autovehicul sau tramvai depistat în trafic încălcând o normă
rutieră pentru care se dispune sancţiunea contravenţională complementară a suspendării
exercitării dreptului de a conduce şi care prezintă la control dovada înlocuitoare a permisului de
conducere reţinut pentru o faptă săvârşită anterior, aflată în termenul de valabilitate, i se reţine
dovada prezentată şi i se eliberează o nouă dovadă, a cărei valabilitate nu poate depăşi termenul
de valabilitate al primei dovezi.
(2) Dacă cea de-a doua faptă este una dintre cele prevăzute la art. 102 din ordonanţa de urgenţă,
poliţistul rutier eliberează titularului permisului o dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie.
(3) Dovada înlocuitoare a permisului de conducere, reţinută în condiţiile prevăzute la alin.(1), se
trimite la serviciul poliţiei rutiere al judeţului care îl are în evidenţă pe contravenient, împreună
cu raportul de reţinere.
Art. 197. – (1) Permisul de conducere al unei persoane declarată inaptă din punct de vedere
medical de către o instituţie medicală autorizată, se retrage de către serviciul poliţiei rutiere pe
raza căruia îşi desfăşoară activitatea medicul de familie care în evidenţă persoana respectivă.
(2) Şeful serviciului poliţiei rutiere dispune retragerea permisului de conducere şi îl păstrează la
sediul unităţii, până la încetarea cauzelor pentru care a fost retras. În situaţia în care conducătorul
de autovehicul sau tramvai are domiciliu sau reşedinţa pe raza altui judeţ, şeful serviciului
poliţiei rutiere care a dispus măsura tehnico-administrativă trimite permisul de conducere la
serviciul poliţiei rutiere din judeţul care îl are în evidenţă, împreună cu un raport de retragere.

§ 2. Reţinerea sau retragerea certificatului de înmatriculare ori de înregistrare şi a

plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare
Art. 198. – (1) În cazurile prevăzute de lege, odată cu constatarea faptei, poliţistul rutier sau,
după caz, poliţistul de frontieră, reţine certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori
plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, eliberând dovadă înlocuitoare cu sau
fără drept de circulaţie, după caz.
(2) Documentele sau plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare reţinute în
condiţiile alin.(1), împreună cu raportul de reţinere se trimit cel mai târziu în prima zi lucrătoare
care urmează celei în care a fost eliberată dovada înlocuitoare, la serviciul poliţiei rutiere pe raza
căreia a fost săvârşită fapta, care are obligaţia să facă imediat menţiunile corespunzătoare în
evidenţa vehiculelor.
(3) Certificatul de înregistrare sau plăcuţele cu numărul de înregistrare, eliberate de o autoritate a
administraţiei publice locale, reţinute în condiţiile legii, se trimit împreună cu raportul de
reţinere, autorităţii care le-a eliberat.
(4) Raportul de reţinere, precum şi documentele sau plăcuţele cu numărul de înmatriculare,
eliberate de o autoritate străină reţinute în condiţiile legii, se trimit poliţiei rutiere din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române pentru a fi remise autorităţilor emitente.
Art. 199. – (1) Atunci când poliţistul rutier sau poliţistul de frontieră constată că autovehiculul
este condus de proprietar sau de deţinătorul mandatat şi datele privind numele, prenumele,
domiciliul sau reşedinţa înscrise în certificatul de înmatriculare ori de înregistrare nu coincid cu
cele din documentul de identitate, agentul constatator reţine certificatul de înmatriculare sau de
înregistrare eliberând titularului dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru 15 zile.
(2) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se trimite autorităţii competente care l-a
eliberat, împreună cu raportul de reţinere.
Art. 200. – (1) În cazurile în care legea prevede aplicarea măsurii tehnico-administrative a
retragerii plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, conducătorul vehiculului
este obligat să demonteze şi să predea plăcuţele agentului constatator care a dispus măsura.
(2) Când conducătorul vehiculului refuză să predea plăcuţele, agentul constatator demontează el
însuşi plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, în prezenţa unui martor asistent,
consemnând despre aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
Art. 201. – Atunci când vehiculul este înmatriculat sau înregistrat într-un alt judeţ decât cel pe
teritoriul căruia a fost constatată fapta, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi
plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare se trimit, după expirarea termenului
prevăzut de lege pentru introducerea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenţiei, serviciului poliţiei rutiere din judeţul care are în evidenţă vehiculul.
Art. 202. – (1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, precum şi plăcuţele cu numărul
de înmatriculare sau de înregistrare se restituie de către serviciul poliţiei rutiere care le are în
păstrare, proprietarului sau utilizatorului vehiculului, la prezentarea de către acesta a dovezii
încetării motivelor pentru care s-a dispus măsura tehnico-administrativă.
(2) În cazul introducerii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în
dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se înscrie menţiunea că
vehiculul are drept de circulaţie pentru 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii dreptului de
circulaţie, iar plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare se restituie de către
poliţia rutieră în baza ordonanţei preşedinţiale emise de instanţa investită cu soluţionarea cauzei
sau a hotărârii judecătoreşti rămase definitive.

§ 3. Anularea permisului de conducere

Art. 203. – (1) Anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la art.114 alin.(1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, republicată se dispune:
a) de şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constată fapta, în baza hotărârii
judecătoreşti rămasă definitivă, dispusă de o instanţă din România,
b) de şeful poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în baza unei
hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă, pronunţată de către o autoritate străină competentă,
pentru o infracţiune săvârşită de titular pe teritoriul statului respectiv, dacă pentru fapta săvârşită
legislaţia română prevede această măsură;
(2) Anularea permisului de conducere al persoanei decedate se dispune de şeful serviciului
poliţiei rutiere pe raza căruia titularul a domiciliat, în condiţiile existenţei unui certificat de
deces.
(3) Măsura anulării permisului de conducere se comunică, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare,
titularului permisului de conducere, la domiciliul acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin.(1);
(4) În termenul prevăzut la alin.(3), permisul de conducere se transmite de serviciul poliţiei
rutiere care a dispus anularea, la autoritatea competentă care l-a eliberat, în vederea efectuării
menţiunii în evidenţă.

SECŢIUNEA a 3-a

Sancţiuni contravenţionale complementare

§ 1. Aplicarea punctelor de penalizare

Art. 204. – (1) Când pentru fapta săvârşită legea prevede şi aplicarea punctelor de penalizare,
agentul constatator are obligaţia să le înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(2) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se trimite, în cel mult 2 zile lucrătoare de la data
întocmirii acestuia, la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.
Art. 205. – Punctele de penalizare se înscriu în evidenţa conducătorilor de autovehicule sau
tramvaie de către serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta.
Art. 206. – Când instanţa competentă, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, a dispus
anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a
fost săvârşită fapta radiază din evidenţă punctele de penalizare aplicate.
Art. 207. – Când un conducător de autovehicule, posesor al unui permis de conducere eliberat de
către o autoritate străină, săvârşeşte o faptă pentru care legea prevede şi aplicarea punctelor de
penalizare, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se trimite poliţiei rutiere din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române, pentru informarea autorităţii statului care a emis
permisul de conducere.
Art. 208. – Titularul permisului de conducere, la cerere, are dreptul să obţină, personal, la sediul
poliţiei rutiere din judeţul care îl are în evidenţă, informaţii cu privire numărul de puncte de
penalizare ce i-au fost aplicate.

§ 2. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie

Art. 209. – (1) La cumulul a cel puţin 15 puncte de penalizare, serviciul poliţiei rutiere din
judeţul care are în evidenţă conducătorul de autovehicul comunică acestuia, în scris, în termen de
10 zile de la data înregistrării în evidenţă a ultimelor puncte de penalizare, sancţiunea
contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, precum şi
obligaţia de a se prezenta la sediul poliţiei rutiere, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării
scrise, pentru a preda permisul de conducere.
(2) Titularul permisului de conducere are dreptul de a conduce autovehicule de la data cumulării
celor 15 puncte de penalizare şi până la data expirării termenului când avea obligaţia de a preda
permisul de conducere sau, după caz, până la data predării permisului de conducere.
(3) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule operează în ziua următoare celei
în care a fost predat permisul de conducere sau, după caz, a expirat termenul de predare a
acestuia.
(4) În cazul în care titularul permisului de conducere nu se prezintă la poliţie, în termenul
prevăzut la alin.(1), perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule se
majorează, de drept, cu 30 de zile.
(5) În situaţia în care titularul permisului de conducere face dovada imposibilităţii prezentării la
poliţie în termenul de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, perioada de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce autovehicule dispusă potrivit alin.(4) se anulează.
Art. 210. – (1) În situaţi în care conducătorul de autovehicul săvârşeşte o faptă pentru care,
potrivit legii, se reţine permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a
conduce eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie, sancţiunea contravenţională
complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.
(2) Când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulaţie,
suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancţiunii
contravenţionale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
Art. 211. – În cazul în care titularului permisului de conducere i s-a interzis să ocupe o funcţie
sau profesie, care are legătură cu dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie, potrivit art.112
lit.c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare şeful serviciului
poliţiei rutiere care funcţionează pe teritoriul de competenţă al autorităţii care a luat măsura de
siguranţă, dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie pe
durata cât operează măsura de siguranţă.
Art. 212. – (1) Permisul de conducere eliberat de o autoritate străină, reţinut ca urmare a
încălcării, de către titular, a unei norme rutiere pentru care legea prevede suspendarea exercitării
dreptului de a conduce şi pentru care s-a eliberat dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie,
împreună cu o copie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se trimit poliţiei rutiere
din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în termen de 15 zile de la aplicarea
sancţiunii contravenţionale complementare.
(2) Când dovada înlocuitoare este eliberată fără drept de circulaţie, permisul de conducere şi
copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei se trimit unităţii de poliţie prevăzută la
alin.(1) în cel mult o zi lucrătoare de la data constatării faptei.
(3) Până la împlinirea termenului prevăzut la alin.(1) titularul permisului de conducere eliberat
de o autoritate străină, poate solicita ca, până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce, documentul să fie păstrat la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost
săvârşită fapta pentru a-i fi restituit. Despre această posibilitate titularul permisului de conducere
va fi informat odată cu comunicarea suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Art. 213. – (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către poliţia rutieră
din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi în cazul când titularul permisului de
conducere eliberat de către autoritatea competentă din România a săvârşit o faptă pe teritoriul
altui stat, iar autoritatea statului respectiv a dispus, prin hotărâre, o astfel de măsură.
(2) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se aplică pe teritoriul României numai dacă
pentru fapta săvârşită legislaţia rutieră românească prevede o astfel de măsură.
(3) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe teritoriul României nu poate fi
mai mare decât cea prevăzută de legislaţia rutieră românească pentru o faptă asemănătoare.
(4) Pentru stabilirea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se ia în
considerare, obligatoriu, perioada cât titularul permisului de conducere nu a avut drept de
circulaţie pe teritoriul statului care a emis o astfel de decizie.
Art. 214. – (1) În cazul săvârşirii a două sau mai multor contravenţii care atrag şi suspendarea
exercitării dreptului de a conduce, constatate prin acelaşi proces-verbal, perioada de suspendare
se calculează prin însumarea perioadelor prevăzute pentru fiecare faptă, fără ca aceasta să
depăşească 90 de zile.
(2) Când o persoană căreia i-a fost reţinut permisului de conducere pentru o faptă prevăzută cu
suspendarea exercitării dreptului de a conduce, săvârşeşte în perioada în care are drept de
circulaţie o nouă contravenţie pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a
conduce, se aplică distinct perioade de suspendare pentru fiecare contravenţie.

§ 3. Confiscarea bunurilor
Art. 215. – (1) Mijloacele speciale de avertizare luminoase şi sonore, precum şi dispozitivele
care perturbă funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului confiscate, în
condiţiile legii, se predau la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta.
(2) Plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, confiscate, în condiţiile legii, se
predau la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta pentru a fi trimise
autorităţii competente care le-a eliberat.
(3) Vehiculele cu tracţiune animală, confiscate în condiţiile legii, se predau autorităţilor
administraţiei publice locale, pe bază de proces-verbal, în vederea transmiterii acestora spre
valorificare, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.128/1998 pentru reglementarea
modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor confiscate sau intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 98/1999,
republicată.

§ 4. Imobilizarea vehiculului
Art. 216. – (1) Imobilizarea unui vehicul se dispune şi se efectuează de către poliţia rutieră, în
cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Imobilizarea se face, în prezenţa unui martor asistent, prin folosirea, în interiorul sau în
exteriorul vehiculului, a unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare, care se
consemnează în procesul-verbal de constatare a faptei pentru care s-a dispus măsura.
(3) În lipsa unui martor asistent poliţistul rutier precizează motivele care au condus la încheierea
procesului-verbal în acest mod.
(4) Imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staţionarea sunt
interzise.
Art. 217. – (1) Atunci când se impune imobilizarea, în condiţiile legii, a unui vehicul care
transportă produse sau substanţe periculoase, poliţistul rutier este obligat să anunţe, de îndată,
unitatea de poliţie din care face parte pentru a se stabili, împreună cu unităţile Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă, destinaţia finală pentru parcarea autovehiculului.
(2) Imobilizarea unui vehicul care efectuează transport de mărfuri sau produse periculoase ori cu
gabarite şi/sau mase depăşite se dispune de către poliţia rutieră, în condiţiile stabilite împreună
cu reprezentanţii autorităţilor cu atribuţii în domeniu.
Art. 218. – Revocarea imobilizării se dispune:
a) de către poliţistul rutier care a dispus-o, dacă este prezent, iar motivele pentru care a fost
dispusă au încetat;
b) de către şeful serviciului poliţiei rutiere din care face parte agentul constatator, dacă motivele
pentru care a fost dispusă măsura au încetat;
c) de către procuror sau de instanţa de judecată, atunci când vehiculul a făcut obiectul unei
infracţiuni.

SECŢIUNEA a 4-a

Restituirea permisului de conducere şi reducerea perioadei de suspendare

a exercitării dreptului de a conduce

Art. 219. – (1) Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei
rutiere care îl are în evidenţă, la cererea titularului, în următoarele cazuri:
a) la expirarea termenului de suspendare, când sancţiunea a fost aplicată pentru cumul de puncte;
b) la expirarea termenului de suspendare, când sancţiunea a fost aplicată ca urmare a săvârşirii
unei contravenţii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau
90 de zile sau, după caz a fost majorată cu 30 de zile, dacă titularul a promovat testul de
verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie.
c) în baza certificatului medico-legal prin care se confirmă că afecţiunile medicale care au
determinat declararea persoanei respective ca inaptă medical au încetat.
(2) Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe
raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau, după caz, a
ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub
urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive
prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a
contravenţiei a fost anulat sau ca urmare a încetării măsurii de siguranţă prevăzute la art.112
lit.c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
(3) Verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie de către contravenient se efectuează de către
serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, în cazul în care sancţiunea a fost aplicată ca
urmare a săvârşirii unei contravenţii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a
conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, după caz a fost majorată cu 30 de zile.
(4) Verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie constă în completarea unui test grilă, ce conţine
15 întrebări din legislaţia rutieră. Este declarat „promovat” persoana care a formulat răspunsul
corect la cel puţin 13 întrebări.
(5) Contravenientul este obligat să susţină examenul de verificare a cunoaşterii regulilor de
circulaţie, în perioada executării sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării
exercitării dreptului de a conduce, în zilele stabilite, săptămânal, la nivelul serviciului poliţiei
rutiere.
(6) Prevederile alin. (1) – (5) se aplică şi în cazul titularului unui permis de conducere românesc
pentru care, potrivit legii, a fost aplicată sancţiunea contravenţională complementară a
suspendării exercitării dreptului de a conduce de către o autoritate competentă străină, ca urmare
a săvârşirii de către acesta, pe teritoriul statului respectiv, a unei fapte pentru care se aplică
această sancţiune.

Art. 220. – (1) Titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină, împotriva căruia
s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce, poate solicita şefului poliţiei rutiere pe raza căreia
a fost constatată fapta, restituirea documentului, înainte de expirarea perioadei de suspendare, cu
cel mult o zi lucrătoare înainte de data părăsirii teritoriului României.
(2) În situaţia restituirii permisului de conducere potrivit alin.(1), şeful poliţiei rutiere din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române comunică sancţiunea aplicată autorităţii străine care a
eliberat documentul.
Art. 221. – (1) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de
zile, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie;
b) a obţinut permis de conducere cu cel puţin 1 an înainte de săvârşirea faptei;
c) în ultimii 3 ani de la data săvârşirii faptei pentru care se solicită reducerea perioadei de
suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu a beneficiat de o astfel de măsură;
d) în ultimii 2 ani de la data constatării contravenţiei pentru care se aplică sancţiunea
contravenţională complementară nu a mai avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce
autovehicule sau tramvaie.
(2) Conducătorul de autovehicul sau tramvai nu beneficiază de reducerea perioadei de
suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dacă :
a) perioada de suspendare a fost majorată, conform legii;
b) a cumulat, din nou, cel puţin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data
expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce;
c) a fost implicat într-un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, iar
rezultatul testării aerului expirat sau al probelor biologice au stabilit că a condus vehiculul în
timp ce se afla sub influenţa alcoolului;
d) sancţiunea contravenţională complementară s-a dispus ca urmare a neopririi la trecerea la
nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau
când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 222. – Cu ocazia preschimbării permiselor de conducere emise anterior datei de 1
decembrie 1995 cu cele model nou, echivalarea dintre vechile şi noile categorii se face după cum
urmează:
a) categoria G cu categoria A;
b) categoria A cu categoria A;
c) categoria B cu categoria B;
d) categoria C cu categoria C;
e) categoria D cu categoria D;
f) categoriile C, E şi/sau C + E cu categoria CE;
g) categoriile B, C, E şi/sau B + E şi C + E cu categoriile BE şi CE;
h) categoriile C, D, E şi/sau C + E şi D + E cu categoriile CE şi DE;
i) categoriile B, C, D, E şi/sau B + E, C + E si D + E cu categoriile BE, CE şi DE;
j) categoria F cu categoria Tr;
k) categoria H cu categoria Tb;
l) categoria I cu categoria Tv.

Art. 223. – (1) Poliţia rutieră asigură însoţirea coloanelor oficiale cu echipaje specializate
potrivit competenţei.
(2) Se însoţesc cu echipaje ale poliţiei rutiere demnitari români sau oficialităţi străine cu funcţii
similare acestora, după cum urmează:
a) preşedintele României;
b) preşedintele Senatului;
c) preşedintele Camerei Deputaţilor;
d) primul-ministru al Guvernului.
(3) În situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă, pot beneficia de însoţirea cu
echipaje ale poliţiei rutiere şi miniştrii din Guvernul României sau omologi din străinătate aflaţi
în vizită oficială în România, precum şi şefii misiunilor diplomatice acreditaţi în România, cu
ocazia depunerii scrisorilor de acreditare.
(4) Beneficiază de însoţire şi candidaţii la funcţia de Preşedinte al României, pe timpul
campaniei electorale, după validarea candidaturii, numai pe raza localităţilor unde au loc
activităţile electorale.
(5) Beneficiază de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere foştii preşedinţi ai României, în
condiţiile legii.
(6) Concursurile organizate pe drumurile publice, autorizate potrivit legii, care presupun
restricţionarea circulaţiei pe anumite sectoare, precum si transporturile agabaritice sau speciale
vor fi însoţite numai cu aprobarea Inspectoratului General al Poliţiei Române, în funcţie de
disponibilităţi, contra cost, potrivit tarifelor stabilite de normele legale.
Art. 224. – (1) La nivelul unităţilor de învăţământ, curs primar şi gimnazial, cadrele didactice
care predau orele de educaţie rutieră vor fi sprijinite şi îndrumate de către poliţişti rutieri.
(2) Concursurile organizate la nivelul unităţilor de învăţământ pe teme rutiere vor fi coordonate
de către serviciul poliţiei rutiere din judeţul în care îşi are sediul unitatea de învăţământ.

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu

modificările şi completările ulterioare – Capitolele II şi III
Capitolul II - Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public

Sectiunea 1 - Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public

Art. 3
Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public
se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al
persoanei desemnate in acest scop.

Art. 4
(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si
institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii
publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu.
(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe
baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau
institutiei publice respective.
Art. 5
(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele
informatii de interes public:
a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei
publice;
b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de
audiente al autoritatii sau institutiei publice;
c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale
functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul,
numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;
f) programele si strategiile proprii;
g) lista cuprinzand documentele de interes public;
h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care
persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public
solicitate.
(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin
informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1).
(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate,
cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:
a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al
Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de
Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui
scop.
(5) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa puna la dispozitia persoanelor interesate
contractele de privatizare incheiate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, prin consultarea la
sediul acestora. Prevederile de mai sus nu se aplica in cazul contractelor de privatizare, care se
incadreaza in sfera de aplicare a dispozitiilor art. 12 alin. (1).
Art. 6
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in
conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.
(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora,
informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.
(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:
a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;
b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea
informatiei de interes public;
c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea
raspunsului.
Art. 7
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor
de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea
solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta
solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate
depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia
instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile
de la primirea petitiilor.
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite
conditiile tehnice necesare, si in format electronic.
Art. 8
(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si
relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile
de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.
(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa
solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele
prevazute la art. 7.
(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim
stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care
se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe
saptamana, dupa programul de functionare.
(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara
separat.
(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi
comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.
Art. 9
(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele
detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de
solicitant, in conditiile legii.
(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate
in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie,
raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8.
Art. 10
Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri la
petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta
priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor
de interes public.
Art. 11
(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au
acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii
personale, in conditiile legii.
(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza in
conditiile art. 9.
Art. 11^1
Orice autoritate contractanta, astfel cum este definita prin lege, are obligatia sa puna la dispozitia
persoanei fizice sau juridice interesate, in conditiile prevazute la art. 7, contractele de achizitii
publice.
Art. 12
(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 11^1,
urmatoarele informatii
a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din
categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;
b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice
si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;
c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce
atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei
loiale, potrivit legii
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza
rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea
corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;
f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii
unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;
g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.
(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand categoriilor
prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii,
precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor.
Art. 13
Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie
publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes
public.
Art. 14
(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes
public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice.
(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice decat in
temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are acces la acele
informatii potrivit art. 2.

Sectiunea 2 - Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la

informatiile de interes public
Art. 15
(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de
mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces
la orice informatie de interes public.
Art. 16
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public
autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din
cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.
Art. 17
(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte
de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.
(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la
orice informatii de interes public.
Art. 18
(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si
reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.
(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.
(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist
numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu
privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.
(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu
afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.
Art. 19
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de
informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de
acestea.
(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de
informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.
(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa
desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la
acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de
deontologia profesionala.
Art. 20
Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile
sau de institutiile publice.

Capitolul III - Sanctiuni

Art. 21
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru
aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui
vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii
sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre
persoana lezata.
(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se
transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat
informatiile de interes public solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate
impotriva celui vinovat.
Art. 22
(1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta
lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei
raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei
publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art.
7.
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes
public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.
(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.
(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de
taxa de timbru.

Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea

datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările
şi completările ulterioare – Capitolele II, III, IV şi V
CAPITOLUL II
Reguli generale privind prelucrarea datelor cu caracter personal

Caracteristicile datelor cu caracter personal in cadrul prelucrarii

Art. 4.
(1) Datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrarii trebuie sa fie:
a) prelucrate cu buna-credinta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare;
b) colectate in scopuri determinate, explicite si legitime; prelucrarea ulterioara a datelor cu
caracter personal in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica nu va fi considerata
incompatibila cu scopul colectarii daca se efectueaza cu respectarea dispozitiilor prezentei legi,
inclusiv a celor care privesc efectuarea notificarii catre autoritatea de supraveghere, precum si cu
respectarea garantiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevazute de normele
care reglementeaza activitatea statistica ori cercetarea istorica sau stiintifica;
c) adecvate, pertinente si neexcesive prin raportare la scopul in care sunt colectate si ulterior
prelucrate;
d) exacte si, daca este cazul, actualizate; in acest scop se vor lua masurile necesare pentru ca
datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care sunt colectate si
pentru care vor fi ulterior prelucrate, sa fie sterse sau rectificate;
e) stocate intr-o forma care sa permita identificarea persoanelor vizate strict pe durata necesara
realizarii scopurilor in care datele sunt colectate si in care vor fi ulterior prelucrate; stocarea
datelor pe o durata mai mare decat cea mentionata, in scopuri statistice, de cercetare istorica sau
stiintifica, se va face cu respectarea garantiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal,
prevazute in normele care reglementeaza aceste domenii, si numai pentru perioada necesara
realizarii acestor scopuri.
(2) Operatorii au obligatia sa respecte prevederile alin. (1) si sa asigure indeplinirea acestor
prevederi de catre persoanele imputernicite.

Conditii de legitimitate privind prelucrarea datelor

Art. 5.
(1) Orice prelucrare de date cu caracter personal, cu exceptia prelucrarilor care vizeaza date din
categoriile mentionate la art. 7 alin. (1), art. 8 si 10, poate fi efectuata numai daca persoana vizata
si-a dat consimtamantul in mod expres si neechivoc pentru acea prelucrare.
(2) Consimtamantul persoanei vizate nu este cerut in urmatoarele cazuri:
a) cand prelucrarea este necesara in vederea executarii unui contract sau antecontract la care
persoana vizata este parte ori in vederea luarii unor masuri, la cererea acesteia, inaintea incheierii
unui contract sau antecontract;
b) cand prelucrarea este necesara in vederea protejarii vietii, integritatii fizice sau sanatatii
persoanei vizate ori a unei alte persoane amenintate;
c) cand prelucrarea este necesara in vederea indeplinirii unei obligatii legale a operatorului;
d) cand prelucrarea este necesara in vederea aducerii la indeplinire a unor masuri de interes
public sau care vizeaza exercitarea prerogativelor de autoritate publica cu care este investit
operatorul sau tertul caruia ii sunt dezvaluite datele;
e) cand prelucrarea este necesara in vederea realizarii unui interes legitim al operatorului sau al
tertului caruia ii sunt dezvaluite datele, cu conditia ca acest interes sa nu prejudicieze interesul
sau drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei vizate;
f) cand prelucrarea priveste date obtinute din documente accesibile publicului, conform legii;
g) cand prelucrarea este facuta exclusiv in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica,
iar datele raman anonime pe toata durata prelucrarii.
(3) Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dispozitiilor legale care reglementeaza obligatia
autoritatilor publice de a respecta si de a ocroti viata intima, familiala si privata.

Incheierea operatiunilor de prelucrare

Art. 6.
(1) La incheierea operatiunilor de prelucrare, daca persoana vizata nu si-a dat in mod expres si
neechivoc consimtamantul pentru o alta destinatie sau pentru o prelucrare ulterioara, datele cu
caracter personal vor fi:
a) distruse;
b) transferate unui alt operator, cu conditia ca operatorul initial sa garanteze faptul ca prelucrarile
ulterioare au scopuri similare celor in care s-a facut prelucrarea initiala;
c) transformate in date anonime si stocate exclusiv in scopuri statistice, de cercetare istorica sau
stiintifica.
(2) In cazul operatiunilor de prelucrare efectuate in conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) lit. c)
sau d), in cadrul activitatilor descrise la art. 2 alin. (5), operatorul poate stoca datele cu caracter
personal pe perioada necesara realizarii scopurilor concrete urmarite, cu conditia asigurarii unor
masuri corespunzatoare de protejare a acestora, dupa care va proceda la distrugerea lor daca nu
sunt aplicabile prevederile legale privind pastrarea arhivelor.

CAPITOLUL III
Reguli speciale privind prelucrarea datelor cu caracter personal

Prelucrarea unor categorii speciale de date

Art. 7.
(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal legate de originea rasiala sau etnica, de convingerile
politice, religioase, filozofice sau de natura similara, de apartenenta sindicala, precum si a datelor
cu caracter personal privind starea de sanatate sau viata sexuala este interzisa.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in urmatoarele cazuri:
a) cand persoana vizata si-a dat in mod expres consimtamantul pentru o astfel de prelucrare;
b) cand prelucrarea este necesara in scopul respectarii obligatiilor sau drepturilor specifice ale
operatorului in domeniul dreptului muncii, cu respectarea garantiilor prevazute de lege; o
eventuala dezvaluire catre un tert a datelor prelucrate poate fi efectuata numai daca exista o
obligatie legala a operatorului in acest sens sau daca persoana vizata a consimtit expres la aceasta
dezvaluire;
c) cand prelucrarea este necesara pentru protectia vietii, integritatii fizice sau a sanatatii
persoanei vizate ori a altei persoane, in cazul in care persoana vizata se afla in incapacitate fizica
sau juridica de a-si da consimtamantul;
d) cand prelucrarea este efectuata in cadrul activitatilor sale legitime de catre o fundatie,
asociatie sau de catre orice alta organizatie cu scop nelucrativ si cu specific politic, filozofic,
religios ori sindical, cu conditia ca persoana vizata sa fie membra a acestei organizatii sau sa
intretina cu aceasta, in mod regulat, relatii care privesc specificul activitatii organizatiei si ca
datele sa nu fie dezvaluite unor terti fara consimtamantul persoanei vizate;
e) cand prelucrarea se refera la date facute publice in mod manifest de catre persoana vizata;
f) cand prelucrarea este necesara pentru constatarea, exercitarea sau apararea unui drept in
justitie;
g) cand prelucrarea este necesara in scopuri de medicina preventiva, de stabilire a diagnosticelor
medicale, de administrare a unor ingrijiri sau tratamente medicale pentru persoana vizata ori de
gestionare a serviciilor de sanatate care actioneaza in interesul persoanei vizate, cu conditia ca
prelucrarea datelor respective sa fie efectuate de catre ori sub supravegherea unui cadru medical
supus secretului profesional sau de catre ori sub supravegherea unei alte persoane supuse unei
obligatii echivalente in ceea ce priveste secretul;
h) cand legea prevede in mod expres aceasta in scopul protejarii unui interes public important, cu
conditia ca prelucrarea sa se efectueze cu respectarea drepturilor persoanei vizate si a celorlalte
garantii prevazute de prezenta lege.
(3) Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dispozitiilor legale care reglementeaza obligatia
autoritatilor publice de a respecta si de a ocroti viata intima, familiala si privata.
(4) Autoritatea de supraveghere poate dispune, din motive intemeiate, interzicerea efectuarii unei
prelucrari de date din categoriile prevazute la alin. (1), chiar daca persoana vizata si-a dat in scris
si in mod neechivoc consimtamantul, iar acest consimtamant nu a fost retras, cu conditia ca
interdictia prevazuta la alin. (1) sa nu fie inlaturata prin unul dintre cazurile la care se refera alin.
(2) lit. b)-g).

Prelucrarea datelor cu caracter personal avand functie de identificare

Art. 8.
(1) Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal avand o functie de
identificare de aplicabilitate generala poate fi efectuata numai daca:
a) persoana vizata si-a dat in mod expres consimtamantul; sau
b) prelucrarea este prevazuta in mod expres de o dispozitie legala.
(2) Autoritatea de supraveghere poate stabili si alte cazuri in care se poate efectua prelucrarea
datelor prevazute la alin. (1), numai cu conditia instituirii unor garantii adecvate pentru
respectarea drepturilor persoanelor vizate.

Prelucrarea datelor cu caracter personal privind starea de sanatate

Art. 9.
(1) In afara cazurilor prevazute la art. 7 alin. (2), prevederile art. 7 alin. (1) nu se aplica in
privinta prelucrarii datelor privind starea de sanatate in urmatoarele cazuri:
a) daca prelucrarea este necesara pentru protectia sanatatii publice;
b) daca prelucrarea este necesara pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea
savarsirii unei fapte penale sau pentru impiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte
ori pentru inlaturarea urmarilor prejudiciabile ale unei asemenea fapte.
(2) Prelucrarea datelor privind starea de sanatate poate fi efectuata numai de catre ori sub
supravegherea unui cadru medical, cu conditia respectarii secretului profesional, cu exceptia
situatiei in care persoana vizata si-a dat in scris si in mod neechivoc consimtamantul atata timp
cat acest consimtamant nu a fost retras, precum si cu exceptia situatiei in care prelucrarea este
necesara pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea savarsirii unei fapte penale,
pentru impiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte sau pentru inlaturarea urmarilor
sale prejudiciabile.
(3) Cadrele medicale, institutiile de sanatate si personalul medical al acestora pot prelucra date
cu caracter personal referitoare la starea de sanatate, fara autorizatia autoritatii de supraveghere,
numai daca prelucrarea este necesara pentru protejarea vietii, integritatii fizice sau sanatatii
persoanei vizate. Cand scopurile mentionate se refera la alte persoane sau la public in general si
persoana vizata nu si-a dat consimtamantul in scris si in mod neechivoc, trebuie ceruta si
obtinuta in prealabil autorizatia autoritatii de supraveghere. Prelucrarea datelor cu caracter
personal in afara limitelor prevazute in autorizatie este interzisa.
(4) Cu exceptia motivelor de urgenta, autorizatia prevazuta la alin. (3) poate fi acordata numai
dupa ce a fost consultat Colegiul Medicilor din Romania.
(5) Datele cu caracter personal privind starea de sanatate pot fi colectate numai de la persoana
vizata. Prin exceptie, aceste date pot fi colectate din alte surse numai in masura in care este
necesar pentru a nu compromite scopurile prelucrarii, iar persoana vizata nu vrea ori nu le poate
furniza.

Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la fapte penale sau contraventii

Art. 10.
(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la savarsirea de infractiuni de catre
persoana vizata ori la condamnari penale, masuri de siguranta sau sanctiuni administrative ori
contraventionale, aplicate persoanei vizate, poate fi efectuata numai de catre sau sub controlul
autoritatilor publice, in limitele puterilor ce le sunt conferite prin lege si in conditiile stabilite de
legile speciale care reglementeaza aceste materii.
(2) Autoritatea de supraveghere poate stabili si alte cazuri in care se poate efectua prelucrarea
datelor prevazute la alin. (1), numai cu conditia instituirii unor garantii adecvate pentru
respectarea drepturilor persoanelor vizate.
(3) Un registru complet al condamnarilor penale poate fi tinut numai sub controlul unei autoritati
publice, in limitele puterilor ce ii sunt conferite prin lege.

Exceptii
Art. 11.
Prevederile art. 5, 6, 7 si 10 nu se aplica in situatia in care prelucrarea datelor se face exclusiv in
scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca prelucrarea priveste date cu caracter personal care
au fost facute publice in mod manifest de catre persoana vizata sau care sunt strans legate de
calitatea de persoana publica a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor in care este
implicata.

CAPITOLUL IV
Drepturile persoanei vizate in contextul prelucrarii datelor cu caracter personal

Informarea persoanei vizate

Art. 12.
(1) In cazul in care datele cu caracter personal sunt obtinute direct de la persoana vizata,
operatorul este obligat sa furnizeze persoanei vizate cel putin urmatoarele informatii, cu exceptia
cazului in care aceasta persoana poseda deja informatiile respective:
a) identitatea operatorului si a reprezentantului acestuia, daca este cazul;
b) scopul in care se face prelucrarea datelor;
c) informatii suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor; daca
furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie si consecintele refuzului de a le furniza;
existenta drepturilor prevazute de prezenta lege pentru persoana vizata, in special a dreptului de
acces, de interventie asupra datelor si de opozitie, precum si conditiile in care pot fi exercitate;
d) orice alte informatii a caror furnizare este impusa prin dispozitie a autoritatii de supraveghere,
tinand seama de specificul prelucrarii.
(2) In cazul in care datele nu sunt obtinute direct de la persoana vizata, operatorul este obligat ca,
in momentul colectarii datelor sau, daca se intentioneaza dezvaluirea acestora catre terti, cel mai
tarziu pana in momentul primei dezvaluiri, sa furnizeze persoanei vizate cel putin urmatoarele
informatii, cu exceptia cazului in care persoana vizata poseda deja informatiile respective:
a) identitatea operatorului si a reprezentantului acestuia, daca este cazul;
b) scopul in care se face prelucrarea datelor;
c) informatii suplimentare, precum: categoriile de date vizate, destinatarii sau categoriile de
destinatari ai datelor, existenta drepturilor prevazute de prezenta lege pentru persoana vizata, in
special a dreptului de acces, de interventie asupra datelor si de opozitie, precum si conditiile in
care pot fi exercitate;
d) orice alte informatii a caror furnizare este impusa prin dispozitie a autoritatii de supraveghere,
tinand seama de specificul prelucrarii.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplica atunci cand prelucrarea datelor se efectueaza exclusiv in
scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca aplicarea acestora ar da indicii asupra surselor de
informare.
(4) Prevederile alin. (2) nu se aplica in cazul in care prelucrarea datelor se face in scopuri
statistice, de cercetare istorica sau stiintifica, ori in orice alte situatii in care furnizarea unor
asemenea informatii se dovedeste imposibila sau ar implica un efort disproportionat fata de
interesul legitim care ar putea fi lezat, precum si in situatiile in care inregistrarea sau dezvaluirea
datelor este expres prevazuta de lege.

Dreptul de acces la date

Art. 13.
(1) Orice persoana vizata are dreptul de a obtine de la operator, la cerere si in mod gratuit pentru
o solicitare pe an, confirmarea faptului ca datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de
acesta. Operatorul este obligat, in situatia in care prelucreaza date cu caracter personal care
privesc solicitantul, sa comunice acestuia, impreuna cu confirmarea, cel putin urmatoarele:
a) informatii referitoare la scopurile prelucrarii, categoriile de date avute in vedere si destinatarii
sau categoriile de destinatari carora le sunt dezvaluite datele;
b) comunicarea intr-o forma inteligibila a datelor care fac obiectul prelucrarii, precum si a
oricarei informatii disponibile cu privire la originea datelor;
c) informatii asupra principiilor de functionare a mecanismului prin care se efectueaza orice
prelucrare automata a datelor care vizeaza persoana respectiva;
d) informatii privind existenta dreptului de interventie asupra datelor si a dreptului de opozitie,
precum si conditiile in care pot fi exercitate;
e) informatii asupra posibilitatii de a consulta registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu
caracter personal, prevazut la art. 24, de a inainta plangere catre autoritatea de supraveghere,
precum si de a se adresa instantei pentru atacarea deciziilor operatorului, in conformitate cu
dispozitiile prezentei legi.
(2) Persoana vizata poate solicita de la operator informatiile prevazute la alin. (1), printr-o cerere
intocmita in forma scrisa, datata si semnata. In cerere solicitantul poate arata daca doreste ca
informatiile sa ii fie comunicate la o anumita adresa, care poate fi si de posta electronica, sau
printr-un serviciu de corespondenta care sa asigure ca predarea i se va face numai personal.
(3) Operatorul este obligat sa comunice informatiile solicitate, in termen de 15 zile de la data
primirii cererii, cu respectarea eventualei optiuni a solicitantului exprimate potrivit alin. (2).
(4) In cazul datelor cu caracter personal legate de starea de sanatate, cererea prevazuta la alin. (2)
poate fi introdusa de persoana vizata fie direct, fie prin intermediul unui cadru medical care va
indica in cerere persoana in numele careia este introdusa. La cererea operatorului sau a persoanei
vizate comunicarea prevazuta la alin. (3) poate fi facuta prin intermediul unui cadru medical
desemnat de persoana vizata.
(5) In cazul in care datele cu caracter personal legate de starea de sanatate sunt prelucrate in scop
de cercetare stiintifica, daca nu exista, cel putin aparent, riscul de a se aduce atingere drepturilor
persoanei vizate si daca datele nu sunt utilizate pentru a lua decizii sau masuri fata de o anumita
persoana, comunicarea prevazuta la alin. (3) se poate face si intr-un termen mai mare decat cel
prevazut la acel alineat, in masura in care aceasta ar putea afecta bunul mers sau rezultatele
cercetarii, si nu mai tarziu de momentul in care cercetarea este incheiata. In acest caz persoana
vizata trebuie sa isi fi dat in mod expres si neechivoc consimtamantul ca datele sa fie prelucrate
in scop de cercetare stiintifica, precum si asupra posibilei amanari a comunicarii prevazute la
alin. (3) din acest motiv.
(6) Prevederile alin. (2) nu se aplica atunci cand prelucrarea datelor se efectueaza exclusiv in
scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca aplicarea acestora ar da indicii asupra surselor de
informare.

Dreptul de interventie asupra datelor

Art. 14.
(1) Orice persoana vizata are dreptul de a obtine de la operator, la cerere si in mod gratuit:
a) dupa caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau stergerea datelor a caror prelucrare nu este
conforma prezentei legi, in special a datelor incomplete sau inexacte;
b) dupa caz, transformarea in date anonime a datelor a caror prelucrare nu este conforma
prezentei legi;
c) notificarea catre tertii carora le-au fost dezvaluite datele a oricarei operatiuni efectuate
conform lit. a)
sau b), daca aceasta notificare nu se dovedeste imposibila sau nu presupune un efort
disproportionat fata de interesul legitim care ar putea fi lezat. (2) Pentru exercitarea dreptului
prevazut la alin. (1) persoana vizata va inainta operatorului o cerere intocmita in forma scrisa,
datata si semnata. In cerere solicitantul poate arata daca doreste ca informatiile sa ii fie
comunicate la o anumita adresa, care poate fi si de posta electronica, sau printr-un serviciu de
corespondenta care sa asigure ca predarea i se va face numai personal.
(3) Operatorul este obligat sa comunice masurile luate in temeiul alin. (1), precum si, daca este
cazul, numele tertului caruia i-au fost dezvaluite datele cu caracter personal referitoare la
persoana vizata, in termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu respectarea eventualei optiuni
a solicitantului exprimate potrivit alin. (2).

Dreptul de opozitie
Art. 15.
(1) Persoana vizata are dreptul de a se opune in orice moment, din motive intemeiate si legitime
legate de situatia sa particulara, ca date care o vizeaza sa faca obiectul unei prelucrari, cu
exceptia cazurilor in care exista dispozitii legale contrare. In caz de opozitie justificata
prelucrarea nu mai poate viza datele in cauza.
(2) Persoana vizata are dreptul de a se opune in orice moment, in mod gratuit si fara nici o
justificare, ca datele care o vizeaza sa fie prelucrate in scop de marketing direct, in numele
operatorului sau al unui tert, sau sa fie dezvaluite unor terti intr-un asemenea scop.
(3) In vederea exercitarii drepturilor prevazute la alin. (1) si (2) persoana vizata va inainta
operatorului o cerere intocmita in forma scrisa, datata si semnata. In cerere solicitantul poate
arata daca doreste ca informatiile sa ii fie comunicate la o anumita adresa, care poate fi si de
posta electronica, sau printr-un serviciu de corespondenta care sa asigure ca predarea i se va face
numai personal.
(4) Operatorul este obligat sa comunice persoanei vizate masurile luate in temeiul alin. (1) sau
(2), precum si, daca este cazul, numele tertului caruia i-au fost dezvaluite datele cu caracter
personal referitoare la persoana vizata, in termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu
respectarea eventualei optiuni a solicitantului exprimate potrivit alin. (3).
Exceptii
Art. 16.
(1) Prevederile art. 12, 13, ale art. 14 alin. (3) si ale art. 15 nu se aplica in cazul activitatilor
prevazute la art. 2 alin. (5), daca prin aplicarea acestora este prejudiciata eficienta actiunii sau
obiectivul urmarit in indeplinirea atributiilor legale ale autoritatii publice.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile strict pentru perioada necesara atingerii obiectivului
urmarit prin desfasurarea activitatilor mentionate la art. 2 alin. (5).
(3) Dupa incetarea situatiei care justifica aplicarea alin. (1) si (2) operatorii care desfasoara
activitatile prevazute la art. 2 alin. (5) vor lua masurile necesare pentru a asigura respectarea
drepturilor persoanelor vizate.
(4) Autoritatile publice tin evidenta unor astfel de cazuri si informeaza periodic autoritatea de
supraveghere despre modul de solutionare a lor.

Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale

Art. 17.
(1) Orice persoana are dreptul de a cere si de a obtine:
a) retragerea sau anularea oricarei decizii care produce efecte juridice in privinta sa, adoptata
exclusiv pe baza unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuata prin mijloace automate,
destinata sa evalueze unele aspecte ale personalitatii sale, precum competenta profesionala,
credibilitatea, comportamentul sau ori alte asemenea aspecte;
b) reevaluarea oricarei alte decizii luate in privinta sa, care o afecteaza in mod semnificativ, daca
decizia a fost adoptata exclusiv pe baza unei prelucrari de date care intruneste conditiile
prevazute la lit. a).
(2) Respectandu-se celelalte garantii prevazute de prezenta lege, o persoana poate fi supusa unei
decizii de natura celei vizate la alin. (1), numai in urmatoarele situatii:
a) decizia este luata in cadrul incheierii sau executarii unui contract, cu conditia ca cererea de
incheiere sau de executare a contractului, introdusa de persoana vizata, sa fi fost satisfacuta sau
ca unele masuri adecvate, precum posibilitatea de a-si sustine punctul de vedere, sa garanteze
apararea propriului interes legitim;
b) decizia este autorizata de o lege care precizeaza masurile ce garanteaza apararea interesului
legitim al persoanei vizate.

Dreptul de a se adresa justitiei

Art. 18.
(1) Fara a se aduce atingere posibilitatii de a se adresa cu plangere autoritatii de supraveghere,
persoanele vizate au dreptul de a se adresa justitiei pentru apararea oricaror drepturi garantate de
prezenta lege, care le-au fost incalcate.
(2) Orice persoana care a suferit un prejudiciu in urma unei prelucrari de date cu caracter
personal, efectuata ilegal, se poate adresa instantei competente pentru repararea acestuia.
(3) Instanta competenta este cea in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul. Cererea de
chemare in judecata este scutita de taxa de timbru.

CAPITOLUL V
Confidentialitatea si securitatea prelucrarilor
Art. 19.
Orice persoana care actioneaza sub autoritatea operatorului sau a persoanei imputernicite,
inclusiv persoana imputernicita, care are acces la date cu caracter personal, nu poate sa le
prelucreze decat pe baza instructiunilor operatorului, cu exceptia cazului in care actioneaza in
temeiul unei obligatii legale.

Securitatea prelucrarilor
Art. 20.
(1) Operatorul este obligat sa aplice masurile tehnice si organizatorice adecvate pentru protejarea
datelor cu caracter personal impotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificarii,
dezvaluirii sau accesului neautorizat, in special daca prelucrarea respectiva comporta transmisii
de date in cadrul unei retele, precum si impotriva oricarei alte forme de prelucrare ilegala.
(2) Aceste masuri trebuie sa asigure, potrivit stadiului tehnicii utilizate in procesul de prelucrare
si de costuri, un nivel de securitate adecvat in ceea ce priveste riscurile pe care le reprezinta
prelucrarea, precum si in ceea ce priveste natura datelor care trebuie protejate. Cerintele minime
de securitate vor fi elaborate de autoritatea de supraveghere si vor fi actualizate periodic,
corespunzator progresului tehnic si experientei acumulate.
(3) Operatorul, atunci cand desemneaza o persoana imputernicita, este obligat sa aleaga o
persoana care prezinta suficiente garantii in ceea ce priveste masurile de securitate tehnica si
organizatorice cu privire la prelucrarile ce vor fi efectuate, precum si sa vegheze la respectarea
acestor masuri de catre persoana desemnata.
(4) Autoritatea de supraveghere poate decide, in cazuri individuale, asupra obligarii operatorului
la adoptarea unor masuri suplimentare de securitate, cu exceptia celor care privesc garantarea
securitatii serviciilor de telecomunicatii.
(5) Efectuarea prelucrarilor prin persoane imputernicite trebuie sa se desfasoare in baza unui
contract incheiat in forma scrisa, care va cuprinde in mod obligatoriu:
a) obligatia persoanei imputernicite de a actiona doar in baza instructiunilor primite de la
operator;
b) faptul ca indeplinirea obligatiilor prevazute la alin. (1) revine si persoanei imputernicite.

O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor,

cu modificările și completările ulterioare
ART. 1 (1) Prezenta ordonanţă are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către
cetăţeni a dreptului de a adresa autorităţilor şi instituţiilor publice petitii formulate în nume
propriu, precum şi modul de solutionare a acestora. (2) Dreptul de petitionare este recunoscut şi
organizaţiilor legal constituite, acestea putand formula petitii în numele colectivelor pe care le
reprezinta
ART. 2 În sensul prezentei ordonante, prin petitie se înţelege cererea, reclamatia, sesizarea sau
propunerea formulata în scris ori prin posta electronică, pe care un cetatean sau o organizaţie
legal constituita o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor
publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi
societatilor naţionale, societatilor comerciale de interes judetean sau local, precum şi regiilor
autonome, denumite în continuare autorităţi şi institutii publice.
ART. 3 Petitiile adresate autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 vor fi solutionate
în termenele şi în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţă. ART. 4 Conducătorii autorităţilor şi
instituţiilor publice prevăzute la art. 2 sunt direct raspunzatori de buna organizare şi desfăşurare a
activităţii de primire, evidenţiere şi rezolvare a petitiilor ce le sunt adresate, precum şi de
legalitatea solutiilor şi comunicarea acestora în termenul legal. ART. 5 Pentru solutionarea legala
a petitiilor ce le sunt adresate conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice sesizate vor
dispune măsuri de cercetare şi analiza detaliata a tuturor aspectelor sesizate. ART. 6 (1)
Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate sa organizeze un compartiment
distinct pentru relatii cu publicul, care să primeasca, sa inregistreze, să se ingrijeasca de
rezolvarea petitiilor şi sa expedieze raspunsurile către petitionari. (2) Compartimentul prevăzut la
alin. (1) inainteaza petitiile înregistrate către compartimentele de specialitate, în functie de
obiectul acestora, cu precizarea termenului de trimitere a raspunsului. (3) Compartimentul
prevăzut la alin. (1) este obligat sa urmareasca solutionarea şi redactarea în termen a raspunsului.
(4) Expedierea raspunsului către petitionar se face numai de către compartimentul pentru relatii
cu publicul, care se ingrijeste şi de clasarea şi arhivarea petitiilor.
ART. 6^1 Petitiile greşit indreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către
compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii
rezolvarea problemelor sesizate, urmand ca petitionarul să fie instiintat despre aceasta
ART. 7 Petitiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petitionarului nu
se iau în considerare şi se claseaza, potrivit prezentei ordonante.
ART. 8 (1) Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia sa comunice petitionarului, în
termen de 30 de zile de la data înregistrării petitiei, răspunsul, indiferent dacă solutia este
favorabila sau nefavorabila. (2) Pentru solutionarea petitiilor transmise, potrivit art. 6^1, de la
alte autorităţi sau institutii publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petitiei la
autoritatea sau institutia publică competenţa
ART. 9 În situaţia în care aspectele sesizate prin petitie necesita o cercetare mai amanuntita,
conducatorul autorităţii sau institutiei publice poate prelungi termenul prevăzut la art. 8 cu cel
mult 15 zile. ART. 10 (1) În cazul în care un petitionar adreseaza aceleiasi autorităţi sau institutii
publice mai multe petitii, sesizand aceeasi problema, acestea se vor conexa, petentul urmand sa
primeasca un singur răspuns care trebuie să faca referire la toate petitiile primite. (2) Dacă după
trimiterea raspunsului se primeste o noua petitie de la acelasi petitionar ori de la o autoritate sau
institutie publică greşit sesizata, cu acelasi continut, aceasta se claseaza, la numărul initial
facandu-se menţiune despre faptul ca s-a răspuns.
ART. 11 În cazul în care prin petitie sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei persoane,
aceasta nu poate fi solutionata de persoana în cauza sau de către un subordonat al acesteia. ART.
12 (1) Repartizarea petitiilor în vederea solutionarii lor de către personalul de specialitate se face
de către seful compartimentului caruia i s-a trimis petitia de către compartimentul prevăzut la
alin. (1) al art. 6. (2) Funcţionarii publici şi persoanele incadrate cu contract individual de muncă
sunt obligate sa rezolve numai petitiile care le sunt repartizate potrivit alin. (1), fiindu-le interzis
să le primeasca direct de la petenti, sa intervina sau să depună staruinta pentru solutionarea
acestora în afara cadrului legal. ART. 13 Semnarea raspunsului se face de către conducatorul
autorităţii sau institutiei publice ori de persoana imputernicita de acesta, precum şi de seful
compartimentului care a solutionat petitia. În răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul
legal al solutiei adoptate.
ART. 14 Semestrial autorităţile şi instituţiile publice vor analiza activitatea proprie de
solutionare a petitiilor, pe baza raportului întocmit de compartimentul prevăzut la alin. (1) al art.
6. ART. 15 Constituie abatere disciplinara şi se sancţionează potrivit prevederilor Legii nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii
urmatoarele fapte: a) nerespectarea termenelor de solutionare a petitiilor, prevăzute în prezenta
ordonanţă; b) interventiile sau staruintele pentru rezolvarea unor petitii în afara cadrului legal; c)
primirea direct de la petitionar a unei petitii, în vederea rezolvarii, fără să fie înregistrată şi fără
să fie repartizata de seful compartimentului de specialitate.
ART. 15^1 Modul de solutionare a petitiilor adresate Parlamentului şi Presedintelui României se
face potrivit reglementarilor proprii.