La data de 27 ianuarie 1945, Armata Roşie a eliberat lagărul de concentrare de la Auschwitz.

LECȚIA DE ISTORIE - Eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz.

La data de 27 ianuarie 1945, Armata Roşie a eliberat lagărul de concentrare de la Auschwitz, lagăr aflat la aproximativ 60 de
kilometri sud-vest de Cracovia și unde sistemul nazist și-a perfecționat tehnicile de ucidere în masă asupra deținuților. Un prim
lagăr pentru prizonieri a fost înființat aici în 1940, dar peste numai un an, în 1941, naziștii au construit aici un uriaș complex de
lagăre de exterminare în care şi-au găsit sfârșitul peste 1,6 milioane de oameni. Acest lagăr era deservit și de un important nod de
cale ferată, cu 44 de linii paralele, care au fost folosite pentru transportul și aducerea la moarte a milioane de deținuți din toată
Europa. Prizonierii care erau aduși la lagărul de exterminare erau repartizați printr-un simplu proces de selecție încă din gară,
astfel că tinerii şi cei sănătoși erau trimiși la muncă, iar copiii, femeile, bătrânii şi infirmii erau trimiși direct în camerele de
gazare. De asemenea zeci de mii de prizonieri au fost selectați de doctorul Josef Mengele, numit și „îngerul morții de la
Auschwitz”, pentru experimente medicale. Printre cele mai atroce experimentele făcute de acesta s-a numărat injectarea unor
substanțe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, folosirea asupra deținuților a doze masive de
radiații, injecții cu bacili ale anumitor boli, ori expunerea corpurilor deținuților la foc sau la diferite substanțe explozive sau
chimice. Alte experimente monstruoase au fost introducerea deținuților în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce
temperatură rezistă înainte să moară, amputări, disecții în viu și multe alte fapte abominabile. Prizonieri care nu erau trimiși
direct la camerele de gazare sau nu erau selectați pentru experimente, trebuiau să meargă la lucru unde munceau în condiții foarte
grele, fără hrană suficientă şi fără îngrijire medicală. După câteva luni, marea majoritate murea din cauza frigului, a malnutriției
sau a accidentelor de muncă, iar care reușeau totuși să supraviețuiască, erau trimiși în camerele de gazare. În ianuarie 1945, odată
cu apropierea armatelor sovietice și pentru a șterge urmele acestor masacre, naziști au hotărât să distrugă orice dovadă a crimelor
lor, prin raderea de pe fața pământului a lagărului de la Auschwitz. Multe dintre barăci cu deținuți au căzut pradă incendiilor
provocate intenționat de naziști, altele au fost distruse prin explozie cu deținuții aflați în interiorul lor. Însă datorită faptului că
armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz a rămas nedistrusă, iar
deținuții au trebuit să fie mutați. Astfel, peste 56.000 de deţinuți ce scăpaseră pe moment de camerele de gazare, au fost
încolonați şi obligați să pornească pe jos în așa numitul „marşșal morții” , adică spre lagărul de la Wodzislaw aflat la circa 60 de
kilometri distanță , unde aproximativ 15.000 de oameni au murit pe drum. Într-un final, lagărul de la Auschwitz a fost eliberat de
Armata Roșie la 27 ianuarie 1945 și deși mulți deținuți fuseseră evacuați de către naziști în alte lagăre, au mai fost găsiți
abandonați , dar în viață, alte câteva mii de deținuți. Printr-o hotărâre a Adunării Generale a Națiunilor Unite, în anul 2005 s-a
stabilit ca ziua de 27 ianuarie să fie marcată la nivel internațional ca fiind Ziua de Comemorare a Victimelor Holocaustului , asta
în amintirea celor peste 6 milioane de oameni ce au a căzut victime ale nazismului din cel de-Al Doilea Război Mondial.