Sunteți pe pagina 1din 1

12 ianuarie. Imi trageam blugii pe mine in timp ce ma uitam pe geam ingrozita.

Nu imi dadeam
seama daca trebuia sa ma bucur de faptul ca ningea ca in povesti sau sa ma sperii pentru ca tocmai
eu trebuia sa ies din casa la 9 dimineata pe o asa vreme. In mintea mea ma simteam mai matura doar
pentru ca aveam caciula, fular, maiou, un pulover extreme de gros si geaca primita cadou de la mama
cu urarea “ nu iti este mare, e doar imblanita”, urare pe care incepeam sa o cred.

O iubeam pe Alina, dar o uram pentru faptul ca statea in celalalt capat al orasului si ca in fiecare iarna
trebuia sa merg sa o ajut sa isi deszapeseasca masina inainte sa mergem la cumparaturi. Imi simteam
genele cum ingheatau la fiecare clipire, insa mintea mea se gandea doar la reducerile din mall.

Pe cat de mult uram vremea de afara, pe atat de mult imi placea sa ma uit la ceilalti oameni, putin
obsedant uneori. Astfel, am vazut un cuplu in care masculul se transformase in fotograf pentru iubita
pe jumatate imbracata de dragul sedintei foto, cativa copilasi inca neafectati de tehnologie, care
chiar se bucurau de mormanele de zapada si pe Andrei, colegul meu de clasa, care, dupa grimasele
pe care le facea, se ducea la meditatii la istorie.

Incercam, pe cat posibil, sa grabesc pasul, desi eram intrecuta pe fiecare parte de alti viteji care se
aveturasera in vifornita asta. Printre toate gandurile care imi jonglau prin minte, imi aduc aminte ca
Alina avea nevoie de cateva pastile de raceala, asa ca intru in prima farmacie a carei logo luminos
indrazneste sa ma orbeasca. Urasc farmaciile doar prin prisma faptului ca ma simt persiflata de
fiecare data cand intru intr-una. Lucru care, evident, se intamplase si cand am cerut 10 pastile de
paracetamol.

-Doriti Paracetamol Sinus, Paracetamol raceala si gripa? Este pentru dumneavoastra? Pentru cine il
cumparati? Ce simptome prezinta bolnavul?

-Paracetamol Sinus, am incercat sa spun prin fularul infasurat de doua ori in jurul gatului, in timp ce
privirea farmacistei abia astepta ca eu sa rostesc numele medicamentului gresit.

Am apucat cu ferocitate pastilele si am plecat inainte ca farmacista sa-si termine de spus discursul de
ramas bun. Spre norocul meu, Alina ma astepta cu o cana imensa de cafea cu lapte de cocos, dar si cu
lopata pentru mormanul de zapada ce se dorea a fi masina ei. Am stat sa-mi beau cafeaua si sa ma
decongelez si am trecut la treaba. Am reusit sa plecam de acasa la 11, exact in timp pentru ca
magazinele sa se deschida si noi sa fim printre primele cumparatoare.