Rubik 360

(Odă unui puzzle)

Sferă rubic-armilară, orfic lotus de fractali,

Permutare infinită de morfemi elementari,
Cânt pe marginea demenței palida-mi exorcizare,
Căci cu-abisurile sorții mă arunci în disperare!

Mă înneci în paradoxuri babilonice, obscene,

Creierul zdrelit îmi arde-n algoritmuri stygiene;
Prin mutările greșite faci să crească noi mistere,
În cromatice reflexii dai speranțe efemere.

Geniul mitic al lui Odin cade în genunchi și plânge,

Vis erotic cu feline feminine care-n sânge
Vor viteze de katane ori de krisuri să aprindă;
Ești mai crâncenă, mai șuie decât șahul în oglindă!

Ce arpegii și canonuri, și pavane rafinate

Intonezi în mecanismele concentric fecundate!
Ce extaz vitruvian! și ce vertij kaleidoscopic!
Mult prea mult de procesat pentru un muritor ciclopic.