așcoB nadgoB

PERVERSIFICĂRI

1
2
 așcoB nadgoB

PERVERSIFICĂRI

Timişoara, 2016
3
 Coperta:
Bogdan Bocşa
Ilustraţii:
MARTA
Tehnoredactare:
Dorin Davideanu

© Bogdan Bocşa

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BOCŞA, BOGDAN
  Perversificări / Bocşa Bogdan. - Timişoara :
Eurostampa, 2016
   ISBN 978-606-32-0269-8
821.135.1-1

Editura Eurostampa
Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26
Tel./fax: 0256-204 816
edituraeurostampa@gmail.com
www.eurostampa.ro
Tiparul executat la Eurostampa

4
 Cuprins

Cuvânt de însoțire............................................9

Perversuri

Patologie.........................................................13
Creștiință.........................................................16
Viol platonic....................................................20
Simțul omorului..............................................25
Carnalchimie...................................................26
În altă tensiune................................................28
Sclavaginism...................................................30
Migdalită.........................................................31
Vaginecologie..................................................32
Mamelodramă.................................................33
Topornografie..................................................34
Veșnic efemeridă.............................................36
Necrofilie.........................................................38

5
 Rimelancolii

Prefață.............................................................43
Poetului...........................................................44
La bunici, cu flori............................................47
Necrofilie 2......................................................48
Unde-s poeții?.................................................51
Mioptrii în neașteptare....................................53
Venerațional....................................................54
aPăsări.............................................................56
Ultimul eu.......................................................58
Singurăutate....................................................60
Postfață............................................................61

Politicatrene

Lansatorul de petarde......................................67
La coadă..........................................................71
Odă corporatistului miop................................73
Testamentul pacientului necunoscut...............76
Interviu cu un Bilderberg................................80
SRI SRL..........................................................84
Miorița 9..........................................................86

6
Popa Damian...................................................90
Destinații de vacanță.......................................94
Dormind lejer, păduri cutreieram....................98
Balada hipsterului.........................................101
Maneaua inadaptatului..................................104
Balada lupului mioritic.................................106
Aș vrea..........................................................109
Testamentul lui Don Quijote......................... 111
Fior politic.....................................................113
Rimă odioasă.................................................114
Românii.........................................................115
O primată oprimată.......................................118
Hora trezirii...................................................119

7
8
 CUVÂNT DE ÎNSOŢIRE

Sub aparenţe ludice, pornind de la titlul pla-

chetei şi, desigur, citit „în oglindă”, chiar de la
numele autorului (poet „sub acoperire”, aşadar)
se ascunde, de fapt, un rebel sentimental, lansând
– sub semnul urgenţei – rafale imprecative,
iscate, însă, de o mare iubire. Ieşind din carcasa
ego-ului, atent la somaţiile clipei, poetul, vitu-
perând, se revarsă, condamnă atrofia civică şi
oamenii-furnici, versificând lejer, pe tipar folclo-
rizant, cu sesizabile ecouri păunesciene. Încât
Perversificări-le lui Bogdan Bocşa, împărţite în
trei secţiuni, folosind – ingenios – cuvinte hibri-
date, doar par jucăuşe. Ele poartă „sămânţă de
scandal”, coboară în viaţa imediată (ca să invo-
căm o revistă bogziană, de altădată, pe filiera lui
Paul Eluard) şi cheamă în ajutor cinul poeticesc.
Doar ei, poeţii, pot îndrepta lumea, învăţând
lecţia iubirii. Dacă Perversuri eliberează un
chiot pasional în numele unui eros ardent, cu
9
iubita-preoteasă, dacă Rimelancolii acuză lumea
mercantilă, prinsă în „roata hoţiei”, Politicatre-
ne-le dezvăluie, în cuvinte grele, mâhnite, un
poet de tribună, „lansator de petarde”, sunând
Hora trezirii. Fie că rescrie Mioriţa în cheie
corporatistă, fie că, vitaminizat de lecturi, pro-
duce parafraze sau, pe ton baladesc, invocă lupul
mioritic ori maneaua inadaptatului, poetul vrea
să fie o voce tunătoare a civismului, lansând
în cascadă, cu iz pamfletar, prea încrezător în
primul jet, sintagme precum: popor ne-suveran,
masa amorfă, ţara-spital, „droaia de lăcaşe”,
neam anesteziat, colonizat, drogat etc., cruciada
bisericească, „la stropit cu busuioc”, visând la
o lume mai bună.
Reîntâlnirea cu Bogdan Bocşa este, în pofida
acestor premise depresive, una tonică, invitând
la meditaţie (cu „fior politic”), implicare şi
activism.

ADRIAN DINU RACHIERU

10
Perversuri

11
 Patologie

Înger amnezic, prin saloane de spitale

Te plimbi încet, uitînd complet de noi,
Perfect indiferent la amplele vocale,
La carne, sucuri, flegme și puroi.

Ne luminezi plin de orbire infatuată

Pășind nepăsător pe cei ce mor
Și-așteaptă credincioși, cuminți și goi la poartă
Să intre-ntr-o iluzie pe un nor.

Scuipat cu sînge negru-ți este patrafirul

Chiar și pe aripi, iată, te-ai pătat,
Dar nu contează mult căci ți-ai umplut chimirul
Cu aur, înșelare și păcat.

Din cînd în cînd, bolnavi, ne ridicăm în coate

Cerșindu-ți îndurare chinuit
Dar tu, și orb și surd și mut răspunzi la toate
Cu-aceeași nepăsare de granit.
13
14
Doar în răstimpuri calde însă, cîteodată
Cînd sîntem vizitați de cei mai tari,
Din constelații porno proiectezi o fată
Cu-o cruce roșie și cu țîțe mari.

15
 Creștiință

Femeie înger-demon
Cu ochii de cerneală,
Ți-aștern pe sub picioare
Suflet imaculat
Să-l scrijelești cu patos
În fiecare seară,
În schimbul promisiunii
Că nu e plagiat.

M-ai transformat vulcanic

În caldele-ți tenebre,
Sînt ca un crematoriu
Ce-i veșnic înghețat,
Mă siluiesc perpetuu
Doar viziuni acerbe
Că vei fi tot aceeași
Pentru un alt bărbat.

16
17
Aștept trîntit pe lespezi
În templul neființei,
Pe un altar integru
Ce pute a păcat
Verdictul trădătoarei
Sub masca neputinței…
Sper că-mi va da putere
Să scap doar vătămat.

Cînd eu voi scoate cheia

Să nu ai timp de faptă,
Voi sparge colivia
În care sînt captiv,
Îmbrațișați de-a pururi
Eu mort, tu iarăși moartă,
Vom evada-mpreună
Din templul rogvaiv.

(Iar dacă îți voi rupe

Doar ce-ai mai scump: credința
Și vei rămîne goală
La modul primordial,

18
Mă angajez din suflet
Să îmi urmez sentința
Și să te scap de mine
Pe patul nupțial.)

Sau nu, mai bine iată,

Ne vom uni în carne
Crucificați extatic,
Profund, ca doi nebuni,
În timp ce eu în transă
Îți voi șopti: „O, Doamne,
Icoană făcătoare
De lacrimi și minciuni!”

19
 Viol platonic

Iubita mea, tu, dintre toate,

Ești cea mai bună la pupat,
Aș face-o-n fiecare noapte
Și nu m-aș mai mișca din pat.

Unii se-nchină la icoane

Le pupă pînă nu mai pot
Iar alții pupă chiar ciolane
Uscate de la vreun mort,

Eu nu te am decît pe tine
Să mă primești sub patrafir,
Barbar păgîn tu faci din mine
De nu mai pot nici să respir

Cînd îți pătrund pe sub sutană

Smerit, ca orice păcătos
Iar tu, fiind o mare doamnă,
M-adăpostești așa frumos.
20
21
Îmi dai citate din versete
Cu zei și draci și te agiți
Și nu faci ca și alte fete,
Ci mult mai tare te exciți.

Tocmai de aia nu-mi mai pasă

De popi, profeți și alți actori
Ești cea mai mare preoteasă,
Ești o zeiță printre nori,

Ești pentru mine Universul

Cu găuri negre și cu tot,
Dar nu mai îmi permite versul…
Deci spun pe șleau, că nu mai pot:

Aș vrea să-ți fac o catedrală

Cu turlă lungă și altar,
Să te întind pe masă, goală
Și să te mîngîi exemplar,

Să-ți pup și tălpile și mîna

Cu umilință, chinuit...
Și-ar trece poate săptămîna
Ca să-mi dau seama c-am greșit
22
Și că nu vrei să fii pupată
Sau mîngîiată temător
Ca o icoană înrămată.
Tu vrei acuma un motor,

Excavator de pasiune
Fără volan, fără claxon.
Lichide calde, sub presiune,
Mașină tare cu-n piston!

Ai vrea ca să te lași călcată

Și pîngărită violent,
Cu catedrala demolată
De un șofer perfect dement.

Să te zdrobească prin altare

Și să te prindă între roți,
Să-ți dea senzații incendiare
Pînă să simți că nu mai poți…

Apoi s-aștepți să vină toamna

Pulsînd ușor, lasciv, ritmat,
Iar eu, șoferul și tu, doamna,
Ne vom așterne relaxat,
23
Vom aștepta într-o mansardă
Cu geamul mic și aburit
Să fie liniște pe stradă
Ca să vedem ce-am dobîndit

Și-n timp ce ploaia s-ar prelinge

Pe ziduri ca și un scuipat,
Fără oprire eu te-aș linge
Căci doar așa mă simt bărbat!

24
 Simțul omorului

Femeie, tu m-ai transformat

În cîine
Vagabond.
Va trebui să mă omori
Sau chiar să mă castrezi
De nu vrei
Să te mușc…

25
 Carnalchimie

Limbă limfă piele fină

Sînge mîini sprîncene splină
Aer nas genunchi artere
Fiere coapse ochi plăcere

Buze dinți deochi durere

Sare sfîrcuri gît vedere
Pulpe păr arcade vene
Apă glezne unghii gene

Falus piatră vrajă coaie

Țipăt foc orgasm văpaie
Vulvă creier tălpi scînteie
Un bărbat și o femeie.

26
27
 În altă tensiune

La început erai întinsă

Ca o coardă de vioară.
Am încercat să te destind
Întinzîndu-mă lîngă tine.
Arcușul meu te-a făcut să răsuni
Iar gama ta a schimbat
Goana mea.
Acum vibrăm la unison
Într-o simfonie
Din care vom cîștiga
Pierderea…

28
29
 Sclavaginism

Dorințele mele
Mă fac sclavul dorințelor tale.
Gîndurile mele
Mă aruncă violent în tine.
Visele mele
Mă opresc dureros la intrare.

30
 Migdalită

Aș vrea să-ți mușc lacrimile,

Să le strivesc ca pe niște struguri migdalați,
Apoi să te stropesc pe obraz
Cu mustul lor
Schimbat de gura mea
În aburi îmbujorați.

31
 Vaginecologie

Hai să mă defrișezi, te rog,

Să-ți freci de mine coama sură,
Să-l iei de frîu pe inorog
Cabrat, intens, plin de Natură.

Să-mi dai să ling nectar ardent

Din dulcea taină de izvoare,
Să mă transform în cerb dement,
Fără un corn, doar cu picioare.

Să-mi pui bujori și toporași

Pe dinti, pe piept și pe coline
Iar eu să-ți plac curmalii grași
Ce fac banane cu smochine.

Iar la sfîrșit de vom vedea

În zori amare curcubeie
Să știi și tu, iubita mea,
Că ne-am găsit: breloc și cheie.
32
 Mamelodramă

Țîțele tale sînt perfecte!

Atît de mici încît
Îţi lasă inima la vedere,
Atît de mari încît
Pot umple orice gol,
Atît de tari încît
Mă întăresc și pe mine.

33
 Topornografie

Sufletele şi trupurile voastre mi-au trasat drumul

Unele aţi fost curbe, altele vitrine
Unele hoteluri, altele cantine
Unele aţi fost melodii, altele doar ritm
Unele m-aţi încetinit, altele nu

Stăteaţi la stop şi îmi făceaţi semne şăgalnice

Sperînd să opresc
Dar eu încă nu simţeam că am ajuns la Roma,
Chiar şi acum cred că mă aflu undeva
Doar pe lîngă Pisa.

34
35
 Veșnic efemeridă

De fiecare dată cînd te dezbraci

Îmi place să-ți privesc
Aripile
Cum ies din pupă,

Apoi le adulmec grăbit

Adierea
Pentru că știu
Că nu durează
Decît o noapte.

36
37
 Necrofilie

Am, măi frate, o vecină

Studentă la medicină!

Cînd o văd aș vrea să mor,

Să mă ia încetișor
Și să-mi bage-un bisturiu
Chiar acolo, în sicriu,
Să îmi smulgă un femur,
Să-l îndese tare-n pungă
Și să urle că-i prea lungă
Masa de la autopsie
Și că i-ar plăcea să știe
Dacă semăn cu o oaie
Că am părul creț pe cap
Și de am un handicap,
Că degeaba m-a palpat,
C-am rămas tot nemișcat
Și că poate-s androgin,
Că mă vrea la ea-n cămară,
Să nu put, chiar de e vară,
38
39
Și organele externe
Îmi vor deveni eterne,
Puse în formaldehidă
Să-i intre mai bine-n cap
Cursurile din dulap,
(Unde are și-un schelet
Ce-nainte-a fost atlet
Și-avea mușchi așa făcuți
De-ți venea pe loc să-l scuturi)
Și că simte numai fluturi
Cînd mă vede-ntins pe spate
Fără haine, fără acte,
Că am degete drăguțe,
Și ar vrea s-o mușc de gît,
Să fiu tare hotărît,

Că doar n-o mai fi virgină

Studenta la medicină!

40
Rimelancolii

41
42
 Prefață

Vă rog să cumpărați această carte!

Străbunicul meu a murit în război
Ca eu să o pot scrie,
Bunicul meu a fost rănit
În alt război
Ca să v-o pot oferi,
Pînă și tatăl meu a luptat
Într-un fel de revoluție
Tot pentru asta.
Probabil și eu voi muri
Pentru ea
Sau voi fi rănit,
Sau voi fi trimis la alt război.
Cartea costă nouăsprezece lei,
Nu știu dacă e ieftină sau nu,
Nu mă pricep
Dar e imposibil să v-o dau altfel
Pentru că acum viețile oamenilor
Nu valorează
Decît niște bani.
43
 Poetului

(poezie dedicată lui Adrian Păunescu,

scrisă în ziua trecerii lui în neființă)

De cîte ori ți-ai spus cuvîntul

Cu-acel avînt molipsitor,
Ai fost sublim, ai fost ca vîntul
Care sufla în tricolor,
Ai strălucit, ai dat căldură
Precum o Flacără prin nori,
Mulţi te-au privit atunci cu ură
Dorindu-și chiar ca tu să mori
Dar tu, nepăsător ca marea
Ți-ai asumat al tău destin
Și ți-ai urmat, convins, cărarea
Deși n-a fost decît un chin…
Scuipat, lovit, zgîriat cu gheare
Mușcat de haite de șacali,
Țipai din ce în ce mai tare
Să nu mai fim așa penali
44
45
Să nu ne mai furăm căciula
Să fim mai buni, mai patrioți,
Să-ndepărtăm mînia, ura,
Să nu ne mai conducă hoți…
Degeaba ai avut cuvîntul,
Noi nici măcar n-am auzit.
De azi încolo numai vîntul
Ne va vorbi, căci tu-ai murit.

46
La bunici, cu flori

Lumi regăsite,
Flori risipite.
Poze-nrămate,
Flori parfumate.
Cărți în vitrină:
Flori de grădină.
Raze de soare…
Flori funerare.

47
 Necrofilie 2

Cînd va fi să mor
În singurătate,
Vreau să-mi luați ușor
Oasele uscate
Și să le-afișați
Într-o sală mare.
Să se pună toți
La coadă-n picioare,
Și-așa, chinuit,
Să înainteze
Ca să fiu iubit,
Să mă venereze!
E de preferat
Să fiți mai în față
Și să fiu pupat
Cît mai plin de viață,
Ca măcar așa
(E un fel de-a spune)
Să vă pot fura
Niște afecțiune.
48
49
 Unde-s poeții ?

Unde-s artiștii, unde-s poeții,

Să ne îndrume cu a lor cînt?
Unde-i Vlahuță, unde-i Arghezi,
Să se implice-n învățămînt?

Unde e Blaga, sau Minulescu,

Să ne șoptească versuri ușor
Și să predea din primul trimestru
Multă blîndețe copiilor?

Să nu-i învețe despre războaie,

Răni și orori sau despre vreun zeu,
Doar despre stele, picuri de ploaie,
Despre lumină și curcubeu.

Să îi învețe ca să iubească
Așa cum scrie în poezii
Și… că întreaga specie-omenească
E în pericol de-a nu mai fi,
50
51
E consumată de lăcomie,
De falsitate și-alte prostii.
Doar un poet mai poate să știe
Ce să predea acum la copii.

Iscăm conflicte, nu înțelegem,

Sîntem cu toții într-un declin,
Cînd e mai simplu ca să alegem
Numai iubirea, fără venin.

Pînă la urmă asta contează

(Și ne-o va zice orice poet!)
Soarele-i omul, viața-i o rază
Ce se va stinge încet-încet.

52
 Mioptrii în neașteptare

La masa vecină
Stătea cuminte un bătrînel miop.
Prin ochelarii cu dioptrii mari
Abia își mai vedea
Amintirile.
Ele stăteau în jurul lui, poate nu la fel de
cuminți,
Ținîndu-l de vorbă.

Din cînd în cînd el le aproba, zîmbind.

Pe neașteptate mi-am dat seama

Cît nu sînt de singur!

53
 Veneraţional

Dragostea mea,
De ce atunci cînd îl rog ceva pe Dumnezeu
Se numește „rugăciune”
Iar cînd te rog pe Tine
Se numește „rugăminte”?
Eu cred că ar trebui să fie
Invers.

54
55
 aPăsări

Arzînd în candelabrul vieții

Îmi ostoiesc, incinerat,
Dorința ce o au profeții
De a trăi ce au visat.

Lovit în plex de infinitul

Ce-și bate joc de noi fervent
Rotesc încet, adînc, cuțitul
Acestui viitor absent,

Lipesc membrane de angoasă

Pe un schelet de amăgiri,
Vreau aripi calde ca să iasă,
Să evadez de sub priviri,

Vreau să îmi părăsesc durerea

Zburînd distant, în depărtări,
Sperînd că voi găsi plăcerea
Uimirii-n fața altor zări.
56
Și de voi reuși vreodată
Să zbor, asemeni lui Icar,
Ar însemna că viața toată
Nu am trăit-o în zadar.

57
 Ultimul eu

Atît de tare te iubeam

Încît pentru o clipă
Am avut impresia
Că transpiram prin porii tăi
Și respirai prin gura mea.

58
59
 Singurăutate

Femeie, fără tine casa mea e pustie

Chiar dacă locuiesc în ea
Totuși, e bine că farmecul unei case pustii,
Spre deosebire de farmecul tău,
Crește odată cu trecerea timpului.

60
 Postfață

Acest volum de poezie

Începe brusc, cu un Viol,
Continuă cu-o Necrofilie
Desfășurată-ntr-un subsol,

Ne povestește de un Popă
Plin de pasiune și elan,
Apoi de masa cea amorfă,
De-acel popor ne-suveran

Ce vrea ca să-și preia destinul

Privind mereu înspre apus
Inadaptat, mărindu-și chinul,
Dar „protejat” de Cel-de-Sus.

Iar dacă veți privi cotorul,

Cu-a lui sămînță de scandal
Vă veți dori ca autorul
Să fie-nchis într-un Spital
61
62
Cu tratamente radicale
Pentru acel sindrom ciudat
În care-ți verși frustrări sexuale
Altundeva decît în pat.

Unii veți spune că-s pamflete

Făcute-n pripă, neglijent,
Cu rimă neagră, desuete
Și cu un ton prea elocvent,

Că n-ai cum să Lansezi Petarde

Cînd n-ai penel post-modernist
Iar flacăra deloc nu-ți arde
În coșul pieptului de-artist.

Indiferent ce-ar spune unii

Eu vă invit să-l încercați,
Doar știți și voi că azi nebunii
Sînt printre cei mai apreciați!

63
64
Politicatrene

65
66
Lansatorul de petarde

Cine ești tu, cine sînt eu?

Să-l întrebăm pe Dumnezeu.
Poate ne spune, apropo,
Cine-i și el, ar fi mișto!

Ne agităm, nebuni și mici,

În mușuroiul de furnici
(Furnica ce se crede om)
Mîncăm, dormim și ne rugăm.

Și ne rugăm uitînd de noi,

Prefacem totul în gunoi,
Depunem ouă peste tot…
Iubita mea, eu nu mai pot!

Atîția sforăie-mprejur,
Pe-atîția-i doare fix în cur
De ce se-ntîmplă azi aici
La noi, la oamenii-furnici.
67
Înconjurat de surdo-muți
Aș vrea acum să mă săruți,
Să mă trezesc dintr-un coșmar
Ce-mi lasă doar un gust amar.

Dar știi și tu că e real,

Trăim cu toții-ntr-un spital
În care doctori și pacienți
Au devenit complet demenți.

Și chiar de unii ne-am trezit,

Privim cu groază, chinuit,
La restul masei de drogați,
De somnambuli și-anesteziați:

Vorbesc în somn încet, ritmat,

Cu voci de patefon stricat,
Se-nvîrt în cerc, cu ochii goi,
Umplînd spitalul-mușuroi.

Iubita mea, ei nici nu văd

Că-n lumea-ntreagă e prăpăd,
Că s-a aprins încet, mocnit,
Un foc ce trebuie oprit.
68
69
Încă e timp, hai să-i trezim,
Să încercăm să îi oprim
Din somnul lor furnicăresc
În care merg dar nu gîndesc!

Hai să strigăm în gura mare,

Să alergăm pe coridoare…
Iubita mea, dacă tot arde,
Hai s-aruncăm niște petarde!

70
 La coadă

Românii mei iubiți fac tot ce pot:

Cuminți și ordonați s-au pus la coadă,
Privesc cu ochii goi spre secțiile de vot
Drogați, anesteziați de mascaradă.

Ei încă nu s-au prins că-i inutil

Să ștampilezi aceleași mari lichele…
Popor român, te porți ca un copil
Vrăjit de staniol și acadele.

Mă întristează că trăim puțin,

Că viața noastră-i foarte prețioasă
Iar voi alegeți cupa cu venin
Cînd ați putea doar ca să stați acasă

Să vă gîndiți puțin mai mult la voi,

Să aruncați pe geam televizorul,
Să nu mai credeți doar în mari eroi
Să nu uitați că voi sunteți Poporul,
71
Sunteți cei mulți, cei buni și Suverani
Nu sunteți robi sau slugă-mpărătească
Nu sunteți oi, ci eventual „golani”,
Liberi și demni, ce pot să-și hotărască

Destinul împreună-n mod direct,

Fără Stăpâni ce merită zăbrele,
Popor român, te rog eu, fii deștept
Și nu te mai uita la acadele!

72
Odă corporatistului miop

Tu, ce trudești din ce în ce mai tare

Pe linia de producție angajat
Alungi în weekend clipele amare
Dansînd prin cluburi transpirat și beat.

Te străduiești să-ți mulțumești stăpînii

De peste țări, ce-ți dau de ros un os,
Veniți să exploateze doar românii,
Cu bani, iluzii și-un discurs frumos.

Îți dau salariu, bonus și cartele

În timp ce-ți trece viața overtime,
Cînd nu asculți de șefi, asculți manele,
Crezînd că totul e ok și fain.

Tu, inginer, biroul ți-e redută,

Climatul este dur, competitiv,
Dar bătălia-ți nu va fi pierdută
Cît timp muncești, asculți și ești activ.
73
74
În termeni limită ți-e scris destinul:
Înconjurat de mulți incompetenți
Încă mai speri să îți elimini chinul
Executînd ce-ți spun niște demenți,

Niște demenți ce urmăresc profitul

Cu orice preț, ca niște psihopați,
Ce ți-au băgat adînc în creier mitul
Că toți care muncesc sînt realizați.

Gîndește-te puțin la noi, române

Ce-n loc de zgardă ai un ecuson,
Că tot ce după tine va rămîne
Sînt niște rate scrise pe un bon.

75
Testamentul pacientului necunoscut

Cică noi facem catedrale

În loc să construim spitale!
Cum pot minți în așa hal
Cînd toată țara-i un Spital?

De mici copii, precum se știe,

Ajungem la pediatrie
Obezi, bătuți, înfometați
Și-n general needucați.

Și încă de la pubertate
Fetițele se vor curtate
Își pun implanturi cît mai mari
Pentru-a atrage cocălari.

La secția de chirurgie
E cea mai mare gălăgie
Că nu-i ușor să porți în spate
Cuțitul împlîntat de-un frate.
76
77
La canceroși e cel mai greu
Dacă nu cred în Dumnezeu
După o viață de fumat,
Mîncat de E-uri și rahat.

Iar dacă ești corporatist

Nepăsător, consumerist,
Vei fi manipulat lejer
De fetele de la HR:

Ca să ajungi un bun pacient

E musai să fii obedient,
Să nu cîrtești, să tragi serios
Pentru-n sicriu cît mai frumos!

Dar în acest măreț Spital

Este un loc foarte special
Un loc extrem de-aglomerat
De care lumea a uitat

Un loc cu perne și zăbrele,

Cu zăhărel și bombonele
Cu bani, mașini și cu piscine
În care-o duc toți foarte bine,
78
Este un loc puțin ciudat
În care orice psihopat
Se poate crede Dumnezeu
Poate fura, minți, la greu,

În timp ce alții, mai ciudați,

Se uită-n gol, hipnotizați
Și-o freacă într-o veselie,
E secția de… psihiatrie!

Așa că nu-mi mai spuneți voi

Despre spitale pe la noi.
Avem spitale-avem biserici,
Avem bolnavi, dar n-avem medici!

79
Interviu cu un Bilderberg

- De ce oare vă feriți?
- N-am ce spune la tîmpiți!
- Voi vreți să ne controlați?
- Da, că sînteți retardați!
- Cum de ești așa bogat?
- Ești perdant și ești frustrat!
- Chiar vreți Guvern Mondial?
- Du-te dracu’ de-animal!
- Ne considerați doar sclavi?
- Toți sînteți niște bolnavi!
- Vreți să ne manipulați?
- Oricum sînteți alienați!
- Ne lăsați fără petrol?
- Lua-te-ar naiba de nasol!
- O să declanșați războaie?
- N-am ce-i spune la o oaie!
- De ce ne distrugi Pămîntul?
- Singuri v-ați săpat mormîntul!
80
81
Chiar nu poți să înțelegi
Că există niște legi?
După cum probabil știi,
Sînt două categorii:
De supuși și de stăpîni.
Ultimii-s cu mult mai buni,
Sînt bancheri cu multă școală,
Împărați, viță regală,
Generali, lideri de nații
Și patroni de corporații!
Voi sînteți niște ratați,
Niște proști inadaptați,
Sînteți fraieri fără bani,
Oi lipsite de ciobani,
Nu știți să vă descurcați,
Doar să beți și să mîncați,
Credeți tot ce vi se spune
La orice televiziune,
Vă uitați și stați degeaba
Nu-nțelegeți cum stă treaba.
Noi vă facem să munciți,
S-aveți bani ca să trăiți.
Spune-mi, la ce ați fi buni
De n-ar exista stăpîni?
82
- Dacă n-ar fi angajați
Nici voi nu ați fi bogați,
Iar dac-ați avea copii,
N-ar avea ce moșteni
Să se umfle-apoi în pene
Că săracii mor de lene
Și că singura lor funcție
E să facă doar producție,
Să se lase exploatați
Că n-au sînge de-mpărați!

83
 SRI SRL

Sîntem atît de mici

Încît identitatea noastră
Încape pe un card

Sîntem atît de mici

Încît nici măcar nu ne privește
Cine ne privește.

84
85
 Miorița 9

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai
Cu multe metale,
Ape minerale,
Gaze, munți și văi
Trec cîțiva flăcăi.
Un american,
Un european
Și-unul mai cioban,
Pastor peste oi
C-așa e la noi.
Iar americanul
Cu europeanul
Mări se vorbiră
Și se sfătuiră
Cum să îl jupoaie
Să-l facă de oaie
Pe-ăla mai cioban
Că prea-i ortoman,
86
Are oi mai proaste,
Teritorii vaste,
Cîini needucați,
Lipsă de bărbați.
Dar cea mioriță
Cu lîna plăviță
De trei ani încoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba mult îi place,
Iese la proteste,
Scrie manifeste,
Se agita tare
Că n-are mîncare
Nici bani de spitale.
- Drăguțule bace
Dă-ți oile-ncoace
La negru zăvoi
Că e vai de noi!
Cel american
Și european
S-au gîndit chitit
Să scoată profit,
Să colonizeze,
Să ne exploateze,
87
Să ne ia aiurea
Pajiștea, pădurea,
Aurul, resurse,
Să ne prindă-n curse
Făcînd șmecherii
Pe la FMI.
Drăguțule bace
Fii mai perspicace
Te rugăm frumos
Nu ne da en-gros,
Nu da gratuit
Tot ce-am dobîndit!
- Oiță bîrsană
De ești năzdrăvană
Ai să înțelegi
Că nu poți s-alegi,
Trebe ca să mori
Pentru alte țări,
Cîinii mei sînt dați,
Noi – colonizați,
Lucrăm pe plantații
Pe la corporații,
Doar eu o duc bine.
Deci te rog pe tine
88
Nu mai behăi
Și nu mai jeli,
Vezi-ți tu de viață
Nu ieși în față,
Vezi ce zice presa
Și acceptă-ți lesa,
Bagă-te în rate
Pînă cazi pe spate,
Fii oaie cuminte
Și să iei aminte:
Nu mai comenta,
Nu mai deranja,
Nu e treaba ta
Cu politica!

89
Popa Damian

Pe popa Damian
Îl cunosc de-un an
Are o viluță
Mică și drăguță
Cu vreo trei etaje
Și patru garaje
La periferie.
Nimeni nu o știe
Căci e foarte-atent,
Stă-n apartament
Și nu dă pe-acasă
Decît după-masă,
Că-n rest are slujbă!
Face ca o drujbă
Dacă îl descos
Și-l întreb frumos
De-i căsătorit,
Hirotonisit,
Drept și credincios,
Cumpătat, pios,
90
Dacă ține post,
Dacă are rost
S-ai patru mașini.
Căci și la vecini
Iată s-a aflat
Că-n al său palat
Stă doar o nevastă
Frumoasă și proastă
Și-n apartament
Merg foarte frecvent
Multe credincioase
La fel de frumoase
Să le spovedească,
Să le mîntuiască,
Să le dea cu mir
Pe sub patrafir.
Cică urlă tare
La exorcizare,
Scîrțîie și patul
Posedat de dracul.
Iar popa Damian
E ca un vulcan,
Tot cartierul știe
Și e veselie
91
Cînd e sărbătoare
Cu Maria Mare
(care-i o vecină
puțintel mai plină),
Atunci țipă el
Că e-un băiețel
Mic și însetat
Și vrea neapărat
Ca să-i stea la piept,
Că se simte fiert
Că nu a băut
Și nu a… putut
Pe cît trebuia
Și se cuvenea.
Iar în an școlar
Popa-i plin de har
Că predă la școli
Despre zei și boli,
Despre inundații,
Și elucubrații
Cum că Dumnezeu
Ne-o trage la greu
Că nu-l ascultăm
Și nu ridicăm
92
Mai multe biserici,
Nu le dăm la clerici
Vile și Merțane
Și… mai multe doamne,
Chiar și profesoare,
Deși-s bătrîioare.
Da, popa Damian
Nu este mirean,
Are mult talent
Și rafinament,
Lui îi plac copile
(Chiar și fără pile)
Dulci și nepătate
(Dar mai dezvoltate)
Căci, nu e așa,
Cum poți refuza
Ceea ce-i frumos?
Nu-i necuviincios
Să nu ai tupeu
De-ți dă Dumnezeu?

93
Destinații de vacanță

Ai reușit să-ți iei concediu,

Epuizat de vreun stăpîn?
Tu știi că cel mai bun remediu
Să nu ajungi complet nebun
E să-ți pui fundul în mașină
Și mii de lei în buzunar,
Să-ți bați copiii fără vină
Și să pornești apoi hoinar
Pe drumurile desfundate
De pe la munte sau din șes,
De la orașe și din sate
Că altceva nu ai de-ales.
Și ai noroc, că-n România
Avem de toate pentru toți…
Aveam, de fapt! Căci ironia
E că le fură niște hoți.
Te-ai hotărît să mergi la mare?
Bună opțiune ai ales!
Dar vezi că este poluare
Deci, dacă vrei să scapi de stres,
94
95
Oprește-te la Vama Veche
Lîngă frontieră imediat
Dar nu sta mult, că niște lepre
O vor lua la fracturat.
Desigur, poți să mergi la munte,
(Unde să pleci pe-așa călduri?)
Dar nu iți fă speranțe multe
Căci n-ai să prea găsești păduri.
Acum mai toate-s defrișate
Și lemnele trec la străini,
De fapt, mai toate-s cumpărate
De corporații și rechini.
Atenție maximă în Alba,
Sau Hunedoara, la Certej,
Căci poți să îți sfîrșești vacanța
Cu cianură pe gîtlej.
Dar văd c-ai început să tremuri,
Nu te știam așa sperios!
Poate gîndești ca-n alte vremuri
Și ești un tip mai religios.
Am pentru tine-o veste bună,
Una ce te va rezolva:
Stăm cel mai bine-n Europa
La treaba cu biserica.
96
Avem o droaie de lăcașe
Oriunde, prin păduri, la sat,
Pe munți, la șes și în orașe,
Deci o să ai de vizitat!
Dar cel mai bine-i în Moldova
Să uiți de cele mai lumești
Numai ascultă-mi bine vorba:
Ai grijă mare la Pungești…

97
Dormind lejer, păduri cutreieram

Azi-noapte-n vis păduri cutreieram

Și mă simțeam atîta de ușor,
Cu brațele deschise mă roteam
Privind la cerul fără nici un nor.

Simțeam aievea că e casa mea

Și n-aș avea mai mult ce să-mi doresc,
Că mama-mi e Natura și că, da,
Sînu-i fertil e Globul Pămîntesc.

A fost un vis frumos cît a durat

Căci m-a trezit ceasul deșteptător,
M-am ridicat apoi cu greu din pat
Dînd drumul iute la televizor.

Instantaneu pe sticlă-a apărut

Un personaj cu față de varan
Iar visul meu complet a dispărut
Înlocuit de știri cu un motan,
98
99
De informații despre defrișări,
Otrăvuri, arme, gaze și război,
Reptile șmechere din alte țări,
Mizeria adunată pe la noi!

Deci, mă scuzați, sînt tare obosit,

Nu îmi doresc decît să dorm nițel
(Deși abia acuma m-am trezit)
Și să visez că sînt un băiețel

Și că mă plimb alene prin păduri

Uitînd de griji, de oameni și de (b)ani.
Sper că măcar acolo nu-s lături,
Otrăvuri, arme, gaze și varani!

100
Balada „hipsterului”

Din tot felul de rapoarte

De la noi sau de departe
Se-nțelege foarte clar
Încadrat chiar în chenar
Că avem mare noroc
Și sîntem pe primul loc!
Nu avem șomaj la clerici
Țara geme de biserici
Sărăcie e la greu
Dar ne-ajută Dumnezeu
Să nu devenim bogați
Sănătoși și educați,
Pentru că doar niște oi
Pot avea viață de-apoi,
Pot trăi de azi pe mîine
Cu niște felii de pîine,
Pot s-accepte niște hoți
Nesimțiți și mafioți
Care să le păstorească
În credința „strămoșească”,
101
Să le fure avuția,
Apele și toată glia,
Să le țină fără școli,
Proaste și pline de boli,
Să le mintă fără jenă
Că de n-au Biblia sub pernă
Și de nu mai merg la vot
Le dă Domnul peste bot.
Popi și cu politicieni
Ne mențin în alte vremi,
Ne conduc ca pe o turmă
Pînă-n clipa de pe urmă,
Nu fac școli, nu fac spitale,
Ci ne bagă catedrale.
Ne-au întors din comunism
Direct în feudalism
Pentru că numai atunci
Iobagii munceau pe brînci
Să-i îngrașe pe prelați,
Pe boieri și împărați
Și atunci aveam uzine
Care fabricau prostime,
Cu vorbe meșteșugite
Și cupole aurite.
102
Azi sîntem pe primul loc
La stropit cu busuioc,
Behăim ușor, ușor,
Cu ochii-n televizor!

103
Maneaua inadaptatului

Fă-mă Doamne manelist

Să mă bucur că exist,
Să am doar un neuron
Și palate cu balcon.

Să învîrt grămezi de bani,

S-am femei și mii de fani
Și să țopăi ușurel
Transpirat și plin de gel.

Vreau să am multe mașini,

Să cunosc numai rechini,
Să nu-mi pese cum vorbesc,
Să nu știu nici să citesc.

Să fiu cît mai retardat,

Să trăiesc într-un palat,
Să am lanț de aur, gros,
Și un viitor frumos.
104
Vreau și eu să fiu iubit,
S-am o față de tîmpit,
Să mă bat și să înjur
Și să dau rapid din cur.

Vreau să fiu eliberat

Căci destul m-am consumat
Cu tot felul de idioți,
Profitori, ciocoi și hoți

Ce de douăzeci de ani
Ne golesc treptat de bani,
De avînt și toate cele
Și ne dau în schimb… manele.

105
Balada lupului mioritic

Astăzi la patriarhie
A fost mare gălăgie:
O minune foarte mare
S-a produs fix în parcare
Cînd toate mașinile
Și-au aprins luminile
Și-atunci s-a vazut, o Doamne,
Că erau numai Merțane!
Patriarhul Trafalete
Scutură nervos din plete
Și-și jură: „Fie ce-o fi
Voi veni a doua zi
Cu un Rolls Royce sclipitor
Chiar de-ar fi să vă omor!”
Popii toți el i-a chemat,
Cantori, maici, chiar și-un prelat
Și le-a spus cu voce tare
Că e sărăcie mare,
Că Sfînta Biserică
E tot mai anemică,
106
Catedrala nu-i făcută,
Moaștele încep să pută
Credinciosii se răresc
Și tot neamul cel popesc
E-n pericol foarte mare
Căci nu are finanțare!
Popii cînd au auzit
S-au pus iarăși pe cerșit,
Au venit cu texte noi
Cu-n profet, ba chiar cu doi
Care-ndepărtează boala,
Ca să facă Catedrala.
Au mers și la cimitir
Îmbrăcați cu patrafir
Ca să colecteze moaște
De pupat în zi de Paște.
Babele au percutat
Și s-au adunat la sat
Să-și golească buzunarul
Așa cum dorea tîlharul.
Orășeanul credincios
Nu s-a lăsat mai prejos
Și-a donat bănet la greu
Cu gîndul la Dumnezeu,
107
Pentru Rolls-ul cel visat
De cel mai înalt prelat,
Să fie prea-fericit
Cînd va merge la sfințit!
Vă las pe voi să ghiciți
Ce pățiți de nu gîndiți
Și cît pot să fure popii
Dacă vă închideți ochii.

108
 Aș vrea…

Aș vrea să ne iubim ca frații,

Să nu fim sclavi la corporații,
Să avem grijă de natură,
Să nu ne mai privim cu ură.
Aș vrea ca toți să hotărască
În ce direcție să pășească,
Să nu mai fim „reprezentați”
Doar de elite și bogați.

Aș vrea să fie anarhie,

(Și chiar nu cred că-i utopie!)
Să ne schimbăm Învățămîntul,
Să nu mai otrăvim Pămîntul,
Să nu se încălzească clima...
De vă-ntrebați a cui e vina
Aș vrea să știți, să vă notați,
Că doar noi sîntem vinovați:

109
E mai comod să stai ca surzii,
E mai ușor să-ți faci iluzii,
Să te ascunzi cuprins de frică
În carapacea ta cea mică,
Să-i lași pe alții mai în față
Că „tu nu ai decît o viață”.
E mai ușor, nu e așa,
Să fii condus de-altcineva?

Aș vrea ca orice om să știe

Că noi avem o datorie:
Să facem toți lumea mai bună
Căci o străbatem împreună.
O viată are fiecare,
Scurtă, firavă, ca o floare,
Și-indiferent cît ne-am feri
În lumea asta vom muri.

110
Testamentul lui Don Quijote

Aș vrea să nu mai merg deloc la școală,

Aș vrea să construiesc o catedrală,
Aș vrea să am o mie de gagici
Din ce în ce mai proaste
Și mai mici.
Aș vrea să pot fura și eu un ban,
Să am o vilă mare
Și-un Merțan,
Aș vrea numai manele să ascult
Ca să mă alienez cît pot de mult.
Aș vrea să nu-mi mai pese de natură,
Aș vrea să-i pot privi pe toți
Cu ură,
Să fiu un egoist și jumătate
Așa cum e modelul importat din State.
Aș vrea să-i mușc pe toți cît mai nervos,
Să țin cu dinții tare
De un os,
Aș vrea să am o droaie de „succesuri”
Și-o viață fără multe înțelesuri.
111
Aș vrea să rîd de toți în gura mare
Cînd ei se luptă harnic
Pe mîncare
Și din palatul meu cel țigănesc,
Aș vrea să-i scuip cu sete, să-i plesnesc,
Să îi înfund mai tare în noroi,
Că prea au atitudine
De oi!

112
 Fior politic

Sîntem atît de săraci

Încît la alegeri nu avem ce alege,
Atît de parșivi
Încît ne înșelăm pe noi înșine,
Atît de nepăsători
Încît ne-am abandonat și viitorul.
Ne gîndim numai la noi
Apoi avem impresia că știm ce e în jur.
Ne dorim prieteni
Dar nu mai știm să fim decît
Dușmani.

113
 Rimă odioasă

Dacă toţi oamenii au războiul în sînge

Înseamnă că poeţii au sîngele deja vărsat
Sau că soldaţii sînt doar nişte poeţi
Ce pun un „c” înaintea rimei.

114
 Românii

Românii-s cei mai primitori:

Își dau și țara gratuit
La cei veniți din alte zări
Să facă-afaceri și profit.

Românii-s un popor potent:

Trimit chiar genii în afară
Și nu există continent
Fără români fugiți din țară.

Românii-s cei mai meseriași,

Mai harnici decît alte nații:
Lucrează mult și-s exploatați
La greu, de către corporații.

Românii-s foarte patrioți:

Votează numai pe alese
Dintre mafioți, borfași și hoți
Sau trădători cu interese.
115
Românii-s cei mai buni creștini:
Au țara plină de biserici.
(Și foarte mulți copii cretini,
Îndoctrinați acut de clerici.)

Românii-s un popor unit:

În cor își laudă stăpînii,
Cînd vine vorba de cerșit
Sau să îi mulțumim pe unii.

Românii sînt și cultivați:

Au muzicieni, poeți, manele,
(Intelectualii-s cam ratați,
Nu se descurcă la lovele).

Românii toți iubesc natura:

O violeaza permanent
Cu drujba sau cu cianura.
Românii-s un popor…
Dement.

116
117
 O primată oprimată

Ne spun cercetătorii că am evoluat,

Că nu mai sîntem ca niște gorile,
Dar lumea-i angrenată în conflict armat
Iar oamenii sînt toți niște fitile.

Ne spun conducătorii că sînt democrați,

Că noi, poporul, hotărîm direcții,
Dar singurul moment cînd sîntem ascultați
Este la telefon, discret, din Secții.

Ne spun angajatorii mai mult să muncim

„Căci numai astfel adunăm averea!”...
În timp ce chinuiți, noi tot săraci murim
Ei, fericiți din plin, își beau puterea.

Ne spun comentatorii la televizor

Că filmul lor reflectă realitatea,
Oprind de la gîndire un întreg popor
În timp ce alții-i fură libertatea.
118
 Hora trezirii

Mulți și-au dat mînă cu mînă

Peste nația română,
Învîrtesc roata hoției
Pe pamîntul României.

Cînd românii pleacă-afară,

Intră dușmanii în țară
Animați, precum se știe,
Doar de bani și lăcomie.

De mai mergi la vot, vecine,

Poate-o să te prinzi, ca mine,
Că te-ndeamnă prin (v)orbire,
Marionete fără fire.

Dacă-i lupul la putere

Sînt nevoi și e durere,
Peste oi el păstorește
Și averea îi sporește.
119
Înjurăm copios de mamă
Și el nici nu bagă-n seamă,
Unii plîng și se închină
Alții-i fură la lumină.

Am ajuns s-avem renume

Peste tot acum în lume,
Că la noi frate cu frate
Se înjunghie pe la spate.

Brandy Milcov în potire

Îl secăm dintr-o sorbire
Să uităm cum niște fiare
Ne-au lăsat fără hotare.

Și așa, cu ochii-n soare,

Mai avem o sărbătoare,
Nimeni n-o să se trezească
Pe cîmpia românească.

120