IONU|

CRISTACHE

Calendarul cu patimi

roman - edi\ia a doua 2008

1. Oameni, ca =i noi, =i-au dorit s[ fie ferici\i, au iubit =i au fost ]n=ela\i, au sperat in amiaza zilei de m`ine. Pentru ei, povestea aceasta trebuie spus[. Am stat ore ]ntregi ]n fa\a morm`ntului =i mi-au r[mas, ca o eternitate, ]n toat[ fiin\a mea, literele mari s[pate in marmura alb[: RADU ALDEA (1970 1996). E ]n lacrim[ bolta ad`nc[ =i m[ ]ntreb dac[ focul din mine mai duce spre culmea mun\ilor mei, atins[ de toamn[, ]mi scria Radu, ]n ultima lui prim[var[. Radu a fost prietenul meu, un om curat =i sincer,
2

]ng`ndurat adesea, ]n tinere\ea lui fireasc[, un b[rbat frumos =i puternic =i simt lacrima ]n col\ul ochilor, mi se ]nv`rt cuvintele ]n minte, dar =tiu c[ trebuie s[ spun p`n[ la cap[t istoria unei vie\i =i a unei prietenii f[r[ limite, istoria unui om pe care l-am iubit, care mi-a fost ca un frate mai mic =i de la care mi-a r[mas caietul acesta mare, cu pagini scrise ap[sat, pe care le recitesc mereu =i nu ]ncetez s[ m[ rog la Dumnezeu, pentru lini=tea lui, ]n lumea mai bun[ ]n care a plecat. L-am cunoscut c`nd avea 14 ani =i ceva, venise din satul lui de la munte s[ ]nve\e la liceul pe care eu m[ preg[team s[-l termin. A stat ]n gazd[ la bunica mea, eram ]ntr-un fel mai ]ndep[rtat, rude, oricum mi-a pl[cut de la ]nceput figura lui de adolescent sfios, aerul lui adus de la munte, cobor`t dintr-un fel de poveste, pe care aveam s[ o ]n\eleg cu timpul, mult mai bine. Mi-a r[mas ]n minte ziua aceea de toamn[, ]n care
3

l-am g[sit ]n curtea bunicii mele, cu o carte ]n m`n[ =i o privire nedumerit[ ]n spatele unor ochelari sub\iri =i negri. Citea Existen\a tragic[> , avea m`inile ]ncle=tate pe un creion, cu care sublinia fraze ]ntregi =i =tiu c[ l-am ]ntrebat, un pic ironic, dac[ ]n\elege ceva din cartea ]nvelit[ ]ntr-o bucat[ de h`rtie alb[. Mi-a r[spuns printr-un z`mbet plin de candoarea copil[riei lui, a=ezat[ ]n lini=tea satului de munte, din care venea. Ar trebui, ]mi scria el mai t`rziu, c`nd vremurile s-au a=ezat peste anii no=tri tineri, s[ ]nv[\[m, s[ trudim =i s[ suferim, s[ putem uita =i s[ ne putem ]ntoarce. Dar mai putem crede ast[zi cuv`ntul de ieri? Omule, scria el, e=ti v[zut =i auzit =i sim\it, cu toate suferin\ele tale, p`n[ c`nd ]\i recape\i fericirea pierdut[. }ns[ nu era dec`t vaietul mor\ii ]n glasul acela Eram ]n ultimul meu an de liceu, m[ preg[team pentru medicin[ Cu Radu, ]n lungile noastre dup[-amieze care au urmat,
4

am vorbit ore ]ntregi, ]n curtea bunicii sau ]n plimb[ri lini=tite, pe Iazul Morii, pe dealurile de deasupra ora=ului nostru provincial. Am mereu sentimentul unui timp care se ]ntoarce, clipa ce vine este, prin faptul doar c[ bate mai t`rziu, inferioar[ clipei trecute. Radu citea, cu puritatea celor 14 ani =i ceva cum zicea el din Blaga =i cuvintele sunau nefiresc, ]n ]n\elepciunea lor, ]n glasul copil[ros =i cald. Timpul, cita el din lecturile serioase, e un mediu de fatal[ degradare =i destr[mare. C`t[ dreptate avea, ]mi spun acum, retr[ind zilele acelea, pe care le-a= dori iar[=i =i iar[=i Fiecare dintre noi am l[sat ]n urm[ c`teva mor\i,pentru c[ fiecare am ]nceput de mai multe ori o alt[ via\[. Ce firesc sunau cuvintele lui, ]n curtea plin[ de flori a bunicii mele, ce speran\[ era ]n anii no=tri tineri, care au fost odat[ Citesc paginile caietului r[mas de la Radu, reg[sesc zile =i ]nt`mpl[ri pe care credeam c[
5

le cunosc =i mi se str`nge inima, de parc[ s-ar rupe ceva ]n mine. Simt toate acestea ca pe o parte din mine =i m[ ]ntreb unde sunt zilele fericite, in care priveam lumea de la etajul 10 al mansardei ]n care am locuit =i eu cu Radu doi ani. Eram deja student ]n anul cinci, la medicin[, c`nd Radu a terminat liceul =i ]n toamna lui '89 a reu=it, primul, la Facultatea de Filosofie. Am stat ]mpreun[, ]ntr-un bloc vechi din centrul ora=ului, ]ntr-o mansard[ mare, pe care el a primit-o de la sora tat[lui s[u. Despre zilele acelea =i despre prietenia noastra a= putea s[ vorbesc ceasuri multe, dar cuvintele mi se opresc palide ]n fa\a acestor pagini scrise de el, pe care le-am primit la sf`r=it de iunie 1996, ]ntr-un spital din care Radu n-a mai ie=it dac`t ]n ve=nicia =i ]ntunericul vie\ii. Avea 26 de ani =i ]i scria mamei lui: pentru trunchiul p[r[sit, care niciodat[ n-a putut s[ dea flori, c`t de dureros este s[ sf`r=easc[.
6

Obi=nuie=te-te s[ crezi c[ moartea nu are nici o leg[tura cu noi, spunea Radu, c[ut`nd prin filosofii lui, fiindc[ via\a nu-l ]nsp[im`nt[ pe acela care a ]n\eles c[ nu e nimic altceva dec`t a=teptarea. Nebun e omul care spune c[ se teme de moarte, nu fiindc[ va suferi c`nd moartea vine, ci din cauz[ c[ sufer[ ]n a=teptarea ei scria pe un perete din mansarda tinere\ii noastre. Fiecare om, ]mi spunea el, e ca un fel de ma=in[rie divin[. +i, la ]ndoiala mea, ]mi r[spundea ap[sat: O ma=in[ f[cut[ prin me=te=ugul omului nu e ]n fiecare din p[r\ile sale ma=in[ Tu, ap[sam eu cuvintele, tu crezi asta? Un filosof de-al meu, z`mbea el trist Dintele unei ro\i de alam[ are p[r\i =i fragmente care pentru noi nu sunt ceva me=te=ugit =i nu mai au nimic care s[ aminteasc[ de ]ntreg. M[ simt, mai spunea el, ca un asemenea dinte, a= vrea s[ g[sesc locul meu ]n aceast[ ma=in[rie. L-a g[sit, dar i-a folosit prea pu\in, via\a
7

lui s-a terminat, p`lp`ind ca o lumin[ ]ntr-o noapte neagr[, tot mai neagr[, tot mai ur`t[ }nchid caietul, din care citesc mereu paginile pe care \i le voi da, cititorule, ca =i cum le-a= avea prima dat[ ]n fa\a ochilor. Ies pe strad[, simt c[ trebuie s[ uit, m[car o vreme, cuvintele tot mai greu de ]n\eles. +i-mi amintesc o noapte cald[, cu Radu, pe str[zile Parisului, cu dou[ luni ]nainte ca boala s[-i cuprind[ g`ndurile =i fiin\a. Pu\ine sunt lucrurile pe care le exprim[m la propriu, ]mi spunea, c[lc`nd ap[sat printr-un Paris adormit, mai multe sunt cele pe care le g`ndim numai, dar se ]n\elege ceea ce dorim s[ spunem. Cum, ]l ]ntrebam eu, e mai aproape de noi sugerarea figurat[ a lor? Da, zicea el, ideea e c[ toate lucrurile au un sens, c[ lumea e o carte de semne, de chem[ri =i de t[ceri, de ar[t[ri =i ascunderi. Vorbea ca dintr-o carte, avea o triste\e ]n glas pe care, atunci,
8

nu eram ]n stare s[ o ]n\eleg. Uite, ]mi spunea, ce mare dreptate avea Platon, fiindc[ dac[ sufletul e nemuritor are nevoie de preg[tire nu doar pentru vremea aceasta, pe care o numim via\[, ci pentru vecie. A=a c[, dac[ moartea ar fi sf`r=itul a tot, ]n mare c`=tig ar fi cei p[c[to=i. De unde s[ b[nuiesc eu, ascult`ndu-l, fr[m`ntarea lui, atins[ de aripa nop\ii. Care c[l[tor, mai ]ntreba Radu, f[r[ cuvinte, r[t[cind prin ruinele lumii nu se las[ dus de g`ndul vremelniciei. Spiritul, mistuindu-=i ]nveli=ul existen\ei sale, nu numai c[ migreaz[ ]n alt ]nveli=, dar se ive=te ]n[l\at, tranfigurat, mai pur =i mai t`nar. Sunt ultimele r`nduri din caietul pe care l-am a=ezat, cu nesf`rsit[ triste\e, l`nga fotografia lui de b[rbat frumos, cu un z`mbet larg pe fa\[ =i cu ochelarii a=eza\i pe v`rful nasului. Cei neferici\i au dreptul s[ spere, dar fericirea se simte fragil[ ca un vis, nelini=tit[ =i
9

amenin\at[, iar Radu e mai viu dec`t oric`nd, aici ]n umbra cuvintelor lui. 2. Exist[ o logic[ a nebunului? Continuam s[ m[ ]ntreb, cu bruma de luciditate pe care o mai aveam... Sunt Radu Aldea, am 25 de ani, repetam mereu, ca o ]ncercare de a-mi p[stra prezentul, neatins de rugina bolii. M[ uitam ore ]ntregi pe geamul camerei de spital =i, dincolo, spre lume, vedeam str[zile Parisului, casele din apropierea Sorbonei, ma=inile luxoase br[zd`nd ploaia de toamn[ t`rzie. Doar ad`nc, ]n memorie, puteam s[-mi adun c`teva g[nduri r[zle\e, s[ caut explica\ii care nu-mi erau, totu=i, de nici un folos. Lumea mea s-a pr[bu=it ]ntr-o singur[ var[. }n aprilie 95 mai eram ]nc[ la Paris, m[ preg[team s[-mi su\in teza de doctorat, eram o speran\[ a filosofiei politice rom`ne=ti, un t`n[r g`nditor profund =i serios, cum spunea profesorul meu, domnul Albert Vichi, =eful catedrei de politologie. Muncisem f[r[ m[sur[,
10

zile ]ntregi le-am ]nchis ]ntre pere\ii bibliotecilor, citisem cu r[bdare mii de pagini =i, ]n mintea mea, totul p[rea clar, =tiam fiecare idee pe care urma s[ o a=ez ]n teza mea de doctorat. Profesorul, cu care aveam lungi discu\ii, ]n fiecare vineri dup[-amiaza, era ]nc`ntat de entuziasmul meu, m[ ]ncuraja cu o r[bdare amical[, iar seara, c`nd b[team str[zile Parisului, m[ sim\eam fericit =i ]nc[rcat de speran\[. Am ajuns la spital ]ntr-o zi ploioas[ de toamn[. }n curte erau c`\iva oameni, ]n halate galbene, cu priviri absente =i inexpresive. Am sim\it, dincolo de poarta ur`t[ =i ruginit[, ap[sarea zidurilor masive, cr[pate de vreme. Multe geamuri at`rnau sparte, pe l`ng[ pere\i, iar copacii mul\i =i usca\i- d[deau un aer dezolant parcului ne`ngrijit =i plin de frunze uscate. Dincolo, peste garduri, se vedeau dealurile atinse de brum[, sem[na cu satul meu de munte =i am
11

sim\it atingerea cald[ a copil[riei mele. M-au dus ]ntr-o camer[ de la etaj, rece =i cu dou[ paturi vechi, un dulap maroniu pus direct pe peretele din spate =i o mas[ de fier ruginit[, a=ezat[ l`ng[ fereastr[. Acolo l-am g[sit pe Pavel. Nu s-a uitat la mine, nu mi-a r[spuns la salut =i n-a reac\ionat de loc atunci c`nd Burtosul care m-a condus a spus: El e Pictorul L-am cercetat pe sub ochelari, mu=ca dintr-un m[r =i privea atent ]ntr-o map[ jerpelit[, sub c`teva cartoane care p[reau s[ fie desene sau schi\ele unor viitoare tablouri. Pavel avea o barb[ foarte mare, iar p[rul, alb =i el, era prins la spate ]ntr-o coada stufoas[; gura abia dac[ se b[nuia prin musta\a c[runt[, iar urechile se l[\eau ca ni=te lope\i ]n jurul capului. Printre gratiile geamului se vedea un col\ de p[dure, cu c`\iva stejari desfrunzi\i =i p[rea o lume artificial[, ca un mulaj de ipsos a=ezat direct pe iarba ars[ de toamn[. Pavel s-a a=ezat ]n fa\a
12

ferestrei =i a r[mas nemi=cat minute bune, aproape c[ nu-l auzeai nici m[car respir`nd, nu scotea nici o vorb[ =i fixa bucata aceea de p[dure, cu ochii larg deschi=i, umezi =i nemi=ca\i. C`teodat[, ]n zilele care au urmat, ]l strigam sau ]l ]ntrebam ceva, dar nu r[spundea dec`t foarte rar, ]i sim\eam aerul str[in =i nu ]ncetam s[ m[ mir de deta=area cu care pleca din lumea ]nchis[ a camerei noastre de spital. }si revenea brusc, uneori dup[ ore ]ntregi de contemplare, ]=i scutura u=or umerii apleca\i de at`ta a=teptare =i-=i relua cuvintele exact de acolo de unde le l[sase, cu c`teva ore mai ]nainte. Mi-am a=ezat lucrurile cu care venisem pe noptiera hodorogit[ din dreptul patului meu =i mi-am propus s[-l ignor pe b[rbatul str[in de l`ng[ mine. Tu cine e=ti? m-a ]ntrebat dup[ o vreme, iar eu l-am privit o clip[ =i, apoi, i-am r[spuns, aproape morm[ind cuvintele RaduRadu Aldea S-a a=ternut
13

]ntre noi o t[cere care devenise fireasc[. A venit apoi Burtosul cu pastilele de pr`nz, pentru Pavel. Nu-l suporta pe asistentul de zi, era gras, slinos, avea mereu p[rul unsuros =i murdar, iar halatul lui p[rea mizerabil, chiar dac[ era ]ntotdeauna sp[lat =i c[lcat. Ce fac domnii? ne ]ntreba el stereotip, mereu cu un aer de u=oar[ superioritate, care s-ar fi vrut ironic, dar era numai bleg =i decolorat. }i r[spundeam ]ntotdeauna eu, Pavel nici nu cred c[-l auzea, ne luam pilulele verzi =i ]ntrebam invariabil c`nd vine m`ncarea. Burtosul nu r[spundea niciodat[ =i pleca tr`ntind u=a, cu for\a kilogramelor lui, de pe care c[lca lumea, cum zicea Pavel, dup[ ce r[m`neam singuri. +i-l ]njura, de fiecare dat[ altfel. Acum ]ns[ Burtosul avea treab[ cu mine. Te a=teapt[ domn doctor M-am ridicat de pe marginea patului =i l-am urmat .Abia acum am observat culoarele uria=e ale spitalului =i u=ile masive, dar la fel de
14

p[r[ginite ca =i celelalte p[r\i ale cl[dirilor +i-apoi, apoi nu mai =tiu, am alunecat u=or pe l`ng[ perete. Parc[ l-am v[zut mai t`rziu, pe Pavel, se uita cu ochii lui umfla\i. Capul meu, strigam, capul Mi-am revenit dup[ dou[ zile =i am ]nceput s[ scriu ]n acest caiet. M[ uit la paginile adunate p`n[ aici =i-a= vrea s[ merg mai departe. }ngeri blonzi ]mi trec prin fa\[, o p`nz[ uria=[ se \ese peste amintirile mele. A= arunca mul\imea de pastile, pe care le am al[turi, ]mi tremur[ m`inile =i dragostea Ei ]mi fr[m`nt[ mintea. Unde sunt, Doamne, zilele atinse de iubire, cine e animalul de dincolo, cu col\i ascu\i\i, care ]=i ]nfige botul ]n mine =i m[ sf`=ie bucat[ cu bucat[ Las lacrima s[ se usuce pe pagina scris[ de mine, col\i negri mi se a=eaz[ pe fa\[, pe m`ini, pe umeri Cine e omul r[u care m[ urm[re=te, cu ochii umfla\i de s`ngele gros? Mi se a=eaz[ peste ochi un paravan aspru, ca un ]ntuneric m[run\it de nisipul fin al de=ertului
15

din mine. Ce greu g[sesc puterea s[ sper =i ce speran\[ e=ti, de=ert[ciune N-am mai avut, s[pt[m`ni multe dup[ aceea, nici o criz[. Medicamentele ]=i f[ceau efectul, dar tr[iam fiecare zi ]ntr-o nep[sare =i resemnare continu[. +tiam deja c[ pr[bu=irea din certitudinile care s-au dovedit ]n=el[toare devine putin\a de a pluti. I-am spus ]ntr-o zi lui Pavel c[ existen\a nu se poate g`ndi de departe, trebuie s[ te invadeze dintr-o dat[, s[ se a=eze pe tine, s[ se culce greu pe inima ta, ca un animal mare =i nemi=cat. Eram am`ndoi ]ntr-o camer[ umed[, de la subsolul spitalului, unde Pavel ]=i aranjase atelierul lui de pictur[. Pe cartoanele lui improvizate erau a=ezate figuri ciudate, ]ngeri cu p[l[rii de soare, animale curioase, ]ncurcate ]n zeci de picioare, totul desenat pe un fond albastru strident. Tablourile lui aveau ]ns[ un mister pe care nu-l puteai explica sau, mai bine spus, nu sim\eai nevoia s[-l explici. Stam pe o canapea ur`t[, cu arcurile
16

ie=ite prin toate ]ncheieturile =i Pavel mi-a zis, dintr-o dat[, imperativ: Acum e r`ndul t[u Spune-mi istoria ta. L-am privit o vreme =i a= fi vrut s[-i spun: Sub privirea ta m[ tr[iesc pe mine ]nsumi, ca ]ncremenit ]n mijlocul lumii Mai tr[iesc ]nc[ =i acum =i socotesc fiecare ceas, dar nu mai este nimic z[vor`t sub cheie, camera e goal[, e pustie =i rece. 3.Voi visa o t[cere, o t[cere de vis, plin[ de =oapte straniu efort, straniu p[cat. Tot ceea ce urmeaz[ e via\[, e via\a mea, de ce simt oare c[ trebuie s[ ]ncep astfel? Moartea e mai mult dec`t via\a =i ofer[ ad[post, ca proces ea nu exist[ dec`t ca moarte a celuilalt. Moartea mea nu poate fi o experien\[ pentru mine, dar tot ce pot cunoa=te are leg[tur[ cu ea, devine profunzime a fiin\ei nu deja ca lini=te, ci ca des[v`r=ire. T[cerea rece =i ]ntunecat[ doarme sub umbra acestei p[duri cu arbori s[lbatici, iar v`ntul bate prin anii mei pu\ini, str`n=i ]n de=ertul care vine.
17

Era ]n vara lui 89. Terminasem liceul, ]n ora=ul meu care m[ primise la ]nceput de copil[rie t`rzie =i m-am trezit student la filosofie, printr-o ]ncercare f[r[ emo\ii. Sf`r=itul anului l-am tr[it ]mpreun[ cu Mircea, prietenul meu mai b[tr`n cu patru ani, student =i el, dar la medicin[, pe str[zile invadate de oameni. }ncepuse, a=a credeam, revolu\ia Nu-mi place s[ vorbesc despre zilele acelea, am sim\it gloan\ele pe l`ng[ urechi, am fluturat steagul g[urit =i am strigat, omene=te dar inutil, despre libertate =i fericire. }n martie am ajuns student la =tiin\e politice, m-am mutat la noua facultate ap[rut[ dup[ revolu\ie la timp, fiindc[ filosofia pe care o ]ncepusem era o scleroza ]n pl[ci,o \ar[ a nim[nui, ]mb[tr`nit[ ]n oameni =i obiceiuri de neclintit. P`n[ la ]nceputul anului patru toate au fost ca =i vremurile, confuze Istoria mea ]ncepe de aici, din noiembrie 1992 A=teptam liftul,
18

locuiam la etajul zece, ]ntr-un bloc vechi din centrul ora=ului, ]ntr-o mansard[ foarte mare, pe care un frate al tat[lui meu o transformase ]ntr-un apartament complet, cu pere\i sub\iri =i u=i din aluminiu, cu dou[ ferestre mari, in acoperi=, prin care se vedea cerul =i o alt[ lume dec`t cea terestr[. Pe u=a mare, a blocului, a intrat Maria. Ne-am salutat, =tiam ca locuie=te la etajul al doilea, iindc[ era vecin[ cu m[tu=a mea. O mai privisem =i alt[dat[ curios, era frumoas[, ]nalt[ =i avea un p[r negru, mare, str`ns ]ntr-o parte, pe um[rul drept. A= vrea s[ te-ntreb ceva, mi-a spus, =tiu de la doamna Aldea ca e=ti student la =tiin\e politice M-am uitat pu\in surprins la ea =i am zis: Da,daa=a e. Am r[mas ]mpreun[ in hol, liftul venise de mult, dar Maria ]mi spunea, u=or derutat[ parc[, mi=c`ndu-se mereu de pe un picior pe altul, c[ se preg[te=te cu cineva, la filosofie, c[ ar vrea s[ fac[ tot =tiin\e politice. +i, zicea ea, am mari probleme, nu ]n\eleg deloc
19

cum s[ ]nv[\, cartea asta de filosofie e o culegere de texte, de fapt Am z`mbit =i i-am spus c[ =tiu, preg[tisem anul trecut b[iatul unor prieteni ai m[tu=ii mele, care era deja student. Am avut acelea=i probleme cu el, cred c[ ar trebui s[ st[m de vorb[, pentru c[ te pot ajuta. Am ]ntrebat-o dac[ poate veni spre sear[ la mine, apoi am urcat ]mpreun[, ea cobor`nd la etajul al doilea. Toat[ dup[-amiaza am citit =i am f[cut ordine ]n mul\imea de h`rtii care ]mi umpluse biroul. Maria a venit, pu\in dup[ ora =apte, era un pic sfioas[, avea o re\inere =i ]n glas, am sim\it c[ deruta ei era, mai degrab[ a unei eleve ]n fa\a profesorului ei. +tiu c[ i-am ar[tat, cu r[bdare, cum se poate ]nv[\a, am f[cut ]mpreun[ o schem[ de idei, pe capitolul ]nt]i al c[r\ii de filosofie, a=ez`nd textele la locul lor Oricum, am vorbit mai bine de dou[ ore ]mpreun[. C`nd vrei tu, i-am spus la sf`r=it, putem ]ncerca un test pe acest prim capitol, eu =tiu
20

cum arat[ subiectele de admitere =i ]\i preg[tesc c`teva. M-a ]ntrebat dac[ nu m[ ]ncurc[ cumva =i eraera at`t de frumoas[. Stoluri g[l[gioase de p[s[ri zboar[ peste amintirile mele, o perdea de lacrimi ]mi ]ngroa=[ durerile ultime, dar st[ruitor m[ prive=te acum umbra chipului ei. Iar buzele mele, c`nd amu\esc, ]ngroap[ t[cerea aspr[ a iubirii r[nite. Dar cine pl`nge, dac[ u=a cuptorului se deschide f[r[ ]ncetare spre focul ]ncins al disper[rii? 4.Aici cuvintele lui Radu au ajuns tot mai greu de deslu=it. O lini=te nem[rginit[ se cite=te printre r`ndurile lui, dar nu e dec`t urma pa=ilor r[t[ci\i prin noapte. Ar trebui s[ accept[m via\a a=a cum este, ]mi spunea el, ]n zilele lui decembrie 89, c`nd ne-am aflat am`ndoi pe str[zile pline de revolt[. A=a cum este ea pentru noi... El credea ]ns[ c[ poticnirea noastr[ vine din disperare. Am citit undeva c[ spiritul cel mai bine dotat poate fi strivit sub povara darurilor sale. Constat, dar nu cu
21

mirare, c[ Radu nu vorbe=te aproape deloc ]n caietul lui, despre zilele acelea. Frica de amenin\are e o nelini=te oarecum gratuit[ =i reg[sesc toate acestea undeva, ]n g`ndurile lui. Sentimentul de dezn[dejde nu poate ]mbr[ca dec`t forma grandioas[ a protestului, orice om are con=tiin\a c[-i lipse=te ceva, pentru a c[uta, de fapt, s[ dep[=easc[ starea prezent[. +i apoi, cine ar putea s[ cread[ c[ primejdiile care pot s[ tulbure unele suflete sunt tot at`t de ad`nc ale noastre ca =i primejdiile reale? Prietenul meu e ]ntreg =i e viu ]n aceste cuvinte, la care a mai ad[ugat: Dumnezeu e zi =i noapte, iarn[ =i var[, prisos =i foamete. Dac[ omul s-ar c[uta mai ]nt`i pe sine, ar vedea c`t este de neputincios s[ treac[ dincolo de el; alerg[m nep[s[tori spre pr[pastie, dup[ ce ne-am pus ]n fa\[ ceva care s[ ne ]mpiedice s[ o vedem. Timpul ]l b[g[m de seam[ doar pierz`ndu-l, ceasurile irosite at`rn[ greu ]n ve=nicia sf`r=itului, iar
22

noaptea ne veste=te nesf`r=ita zi ]n care se a=eaz[ somnul peste pustiul din noi. 5.Maria a venit ]n fiecare s[pt[m`n[, ]nv[\a fiecare nou capitol cu un fel de bucurie a ]n\elegerii, u=or copil[reasc[, dar plin[ de delicate\ea felului ei de a fi. Azi, c`nd scriu, e 24 septembrie, e ziua mea =i a venit Mircea, bun ca ]ntotdeauna, cu optimismul lui molipsitor. Am stat ]mpreun[ ]n camer[, Pavel picteaz[ de c`teva zile, ]n atelierul lui improvizat =i nu-l v[d dec`t foarte t`rziu, spre miezul nop\ii. <Spune-mi, Mircea, l-am rugat pe prietenul meu, cum s[ ]n\eleg starea mea din aceste zile, simt c[ tr[iesc un fel de experien\[ care se desf[=oar[ ]n afara mea El mi-a zis, cu vocea lui calm[ =i aproape feminin[, c[ omul normal ]=i tr[ie=te visul s[u ]ntr-o povestire pe care =i-o poate spune sie=i sau altcuiva. Confuzul, zicea el, nu suprim[ absen\a subiectului, care e aici f[r[ a se afla aici, fiind fascinat de imaginarul s[u
23

amestecat. Bine, am spus, dar eu asta simt acum, toate experien\ele mele se nasc sub presiunea unor date haotice. Mircea ]ns[ a ]ncercat s[ m[ apere de primejdiile obsesiilor care-mi atacau g`ndurile. Radule, a continuat el, pentru un confuz oniric ]nc`ntarea lui e chiar experien\a inten\ionalit[\ii sale, care leag[ imaginile de o dorin\[, de fr[m`nt[rile lui Vorbea cu mine ca =i c`nd ar fi dorit s[-mi alunge mir[rile de acum, ca =i cum mi-ar fi spus compar[, uita-te ]n jurul t[u, e=ti un om normal, ]\i trebuie voin\a de a ]n\elege acest lucru. Eu mai =tiu Ce s[ mai caut? <Uite, spunea Mircea, absen\a subiectului din vis e tocmai atrac\ia exercitat[ de puterea imaginarului =i acest h[u prezent ]n subiect ]l face, pe cel invocat de tine, s[ ]nceteze de a mai fi cineva. Dar eu, eu ce sim\eam? Ce ]n=ir aici cu lini=tea con=tiin\ei mele ascunse? Con=tiin\[ rupt[ de realitate, aglomerare de evenimente f[r[ istorie, f[r[ spa\iu =i f[r[ timp...
24

De fapt, aveam tot mai des sentimentul c[ pierd orice posibilitate de a fi prezent ]n lumea de l`ng[ mine,era ceva asem[n[tor cu diminea\a ]n care te treze=ti din somn =i o clip[ e=ti c[ n[uc, g[sindu-te parc[ ]n fa\a unui abis. Hei, mi-am zis consolator, nu e neant pur, e o lume populat[ de tr[iri care te captureaz[... Da Maria venea s[pt[m`nal ]n mansarda mea, prin geamurile c[reia, deschise spre aerul rece al ora=ului, intra prima fulguial[ a iernii abia ]ncepute. Sta la biroul meu =i scria, cu un calm delicat, subiectele preg[tite de mine =i o urm[ream adesea, cu privirea strecurat[ pe sub ochelari. Era frumoas[, dar ochii ei tr[dau o triste\e greu de ascuns, ]i tremurau u=or buzele =i r[m`neam minute ]ntregi ]n contemplarea ei discret[. }ntr-o sear[, ninsese mult, era totul acoperit de z[pad[, m-a ]ntrebat dac[ putem s[ ie=im la plimbare . Am mers aproape dou[ ore prin z[pada a=ezat[ temeinic pe str[zile ora=ului . Am v[zut, a zis
25

Maria, c[ scrii mereu =i tot a=ezi zeci de foi ]n dosare Am z`mbit =i i-am r[spuns: }mi preg[tesc lucrarea de diplom[ =i chiar ]mi place mult ceea ce fac Maria ]ns[ nu p[rea s[ aib[ r[bdare s[ m[ asculte =i, brusc, m-a ]ntrebat: Dar despre lumea din care vii tu, po\i s[-mi poveste=ti? Am avut, mai ]nt`i, sentimentul unei retrageri =i eschiv[ri, fiindc[ despre lumea din care veneam curat[, dominat[ de lini=tea calm[ a familiei mele- nu-mi pl[cea s[ povestesc altora, sim\eam un fel de dorin\[, poate egoist[, de a o p[stra numai pentru mine. Ceva ]ns[ din privirea ei m-a ]ndemnat s[ vorbesc +i am povestit mult, cu bucuria monologului meu interior Am tr[it, i-am spus, ]ntr-un sat de munte, mare, curat, peste care se a=ezase p[durea =i iarba, iar tata era preotul satului Mama mea e ]nv[\[toare acolo, acas[. Nu =tiu dac[ tu po\i s[ ]n\elegi cum era lumea mea, cred c[ poate fi doar tr[it[, nu =i explicat[.
26

Maria m[ asculta ]n t[cere, sc`r\`ia z[pada sub picioarele noastre =i p[ream s[ fim singurii oameni din ora=ul ]nghe\at ]n ]nserare. <Tata, am continuat eu, era un om deosebit, un preot, ca un sf`nt, a=a ]l =i vedeau oamenii din satul nostru Mult[ vreme, cel pu\in c`t a \inut copil[ria mea, tata era, pentru mine, imaginea lui Dumnezeu Maria s-a oprit pu\in =i m-a ]ntrebat: Era de ce era? Mi s-au terminat cuvintele. Fiindc[ s-a dus avea doar 45 de ani c`nd a murit Ne-am continuat, apoi, o vreme, plimbarea ]n t[cere. }ntr-un fel pe care nu =tiu s[-l explic, ne-am reg[sit \in`ndu-ne de m`n[; sim\eam degetele ei ]nghe\ate ]n m`na mea =i atingerea aceea mi-a r[mas at`t de vie, at`t de prezent[, ]nc`t a= putea =i acum s[ o cred real[, ca un semn al nesf`r=itului din fiecare zi care avea s[ vin[. Mergeam, m`n[ ]n m`n[, prin z[pezile str[zii =i-i povesteam despre satul meu, ]n care mirosea a brazi =i a
27

cetin[, ]n care ve=nicia nu a fost niciodat[ doar o figur[ de stil. Simt acum, amintindu-mi cum se ivea iubirea din noi, c[ se usuc[ =i cade, ca o r[suflare abia auzit[, via\a din mine. A fost doar un vis totul, se destram[ azi ]n ceasul nop\ii =i ]n lumina lui, toat[ dragostea mea. Sub aripa uscat[ a alunilor apas[ azi somnul mor\ii =i inima mea ]nghe\at[ nu mai crede ]n vreo m`ng`iere. M[ ]ntreb, cu cele din urm[ clipe de luciditate de care mai sunt ]n stare, de ce ar fi sf`r=itul un fream[t de tain[ ascuns[. Atunci, pe str[zile n[p[dite de iarn[, eu =i Maria deslu=eam primele semne ale iubirii care venea lini=tit[ =i cald[. 6. Plouase mult, zile ]ntregi am auzit pe acoperi=ul din fa\a ferestrei noastre r[p[itul metalic al apei. Pavel era tot timpul foarte agitat, aerul devenise ap[s[tor, iar ceilal\i bolnavi aveau crize dese =i, aproape ]n fiecare zi, coridoarele erau pline de pacien\ii ataca\i de angoasa toamnei
28

]ntunecate, de afar[. <Ce suflet este acela gata oric`nd s[ se despart[ de trup, dac[ trebuie sau s[ se sting[ sau s[ se risipeasc[ sau s[ d[inuie ]n el ? urla Pavel din mijlocul patului, cu figura r[v[=it[ de team[ . <Stai pu\in, ]i r[spundeam eu calm, sufletul omenesc nu e ]n sine nemuritor, ci muritor Dar acela=i suflet poate =i s[ nu moar[. Dac[ nu cunoa=te adev[rul, moare =i se destram[ odat[ cu trupul, pentru a re]nvia ]ns[ ]mpreun[ cu trupul mai t`rziu. Pavel se agita ]n jurul patului, continu`nd s[ strige: Ce vorbe=ti? Unde? La sf`r=itul lumii poate =i pentru a primi odat[ cu trupul drept pedeaps[ moartea ]n nemurire. Dimpotriv[, g`ndeam nerostit, c`nd dob`nde=te cuno=terea lui Dumnezeu nu mai moare, chiar dac[ se destram[ pentru o vreme. Apoi, intr-o s`mb[t[, a ie=it soarele =i peste noi to\i s-a a=ezat o lini=te nefireasc[, un calm ciudat, ca =i lumea ]n care ne aflam. Mama =i fratele meu, Mihai,
29

au venit chiar atunci, ]n s`mb[ta lini=tit[ de dup[ ploile lungi ale toamnei. N-am s[ pot uita niciodat[ privirea pierdut[ a mamei mele, lacrimile ei re\inute cu greutate ]n col\ul ochilor <Ce faci, mam[? m-a ]ntrebat cu glas stins, stingher =i ab[tut, dar nefiresc pentru c[ mama era o femeie puternic[, niciodat[ plecat[ ]n fa\a ]ncerc[rilor multe- cu care via\a o atinsese de aripa rece a disper[rii. <Bine, i-am spus, voi cum o duce\i? Stam, to\i trei, mama =i b[ie\ii ei, pe o banc[ ]n curtea mare a spitalului =i era at`ta noapte ]n jurul nostru. Sim\eam o ap[sare puternica, iar privirea mea tulbure ]ncercam s[ o ascund ]n spatele ochelarilor, dar vocea ei, vocea mamei, m[ m`ng`ia ca =i alt[dat[ ]n copil[rie, ]ntr-o zi nesf`r=it de ]ng`ndurat[ =i v`n[t[. Am f[cut vinul, zicea mama, a=a de mul\i struguri n-au mai fost niciodat[. M[ uitam la ochii ei, ]ncerca s[-=i lumineze fa\a altfel dec`t
30

vedeam =i sim\eam cu nelini=tea =i ]ng`ndurarea din privire. Fratele meu, preot ]n satul nostru, ]n biserica pe care tata o ridicase de la prima c[r[mid[, ]ncerca =i el s[ par[ lini=tit, dar atins de sfin\enie =i rug[ciune, avea mai degrab[ solemnitate =i smerenie ]n glas. Doamne, m[ ]ntrebam, cine e str[inul din mine, ]n timp ce mama ]mi povestea ce mai este pe acas[, ce fac b[ie\ii lui Mihai =i c`inele nostru b[tr`n =i l[\os, care-mi ducea dorul mai mult dec`t un om. M[ uitam la fratele meu =i-l vedeam pe tata, sub bolta din curtea noastr[, spun`ndu-ne cu vocea lui aspr[, dar m`ng`ietoare: Oamenii care-l iubesc pe Dumnezeu sunt lega\i de el prin iubirea pe care i-o poart[ =i sunt lega\i =i ]ntre ei prin iubirea pe care o au ]mpreun[ pentru El. Mama =i fratele meu m[ priveau cu pierit[ dragoste =i-mi venea s[-i ]ntreb de ce unii vor fi m`ntui\i, iar al\ii nu? Ra\iunea noastr[ nu poate
31

=tii, c[ci este taina lui Dumnezeu, p[rea c[-mi r[spunde de undeva, de foarte aproape, vocea tat[lui meu. De un lucru putem fi siguri, c[ Dumnezeu nu os`nde=te pe nimeni f[r[ dreptate, chiar dac[ temeiul sentin\ei r[m`ne ascuns at`t de ad`nc ]nc`t ra\iunea noastr[ nu poate nici m[car s[ b[nuiasc[ ce este ea. Mama ]mi m`ng`ia domol m`na, a=ezat[ pe m`na ei, era at`ta lumin[ ]n ochii mei =i mi-am amintit, a=ezat acolo, pe banca ruginit[ a spitalului, una dintre parabolele pe care tat[l meu ne-o spunea, mie =i lui Mihai, ieri, dar =i azi =i acum }n ziua facerii lumii, se l[udau pomii unii fa\[ de al\ii, m`ndrindu-se fiecare: pe mine m-a s[dit Domnul, zicea cedrul cel ]nalt, t[ria =i mirosul frumos, puterea =i via\a lung[ le-a adunat ]n mine. Mie, spunea palmierul cel cu umbra deas[, Domnul mi-a r`nduit bun[t[\i drept binecuv`nt[toare, folosul =i frumuse\ea le-a unit El ]n mine. Ca un mire printre fl[c[i str[lucesc eu printre
32

pomii p[durii, zicea m[rul, iar mirtul spunea: Cum st[ trandafirul printre ghimpi, a=a stau eu printre tufi=urile cele mici. Tot a=a se l[udar[ toate: m[slinul,smochinul, chiar =i stejarul =i bradul. Numai vi\a de vie t[cea =i se pleca la p[m`nt. Mie, ]=i zicea ei sie=i, nimic nu-mi este dat s[ am, trunchi =i ramuri, flori =i roade, dar a=a cum sunt, am s[ n[d[jduiesc =i am s[ a=tept. +i se plec[ ]n jos =i ramurile ei pl`nser[. Nu a=tept[ mult =i nu pl`nse mult =i iat[ omul veni la ea, el v[zu pomi=orul cel fraged, ]n b[taia v`ntului, ]ntins la picioarele sale =i cu mult[ mil[ ]l ridic[ =i-l ]ntinse peste gardul lui. Acum adierile de v`nt se jucau vesel peste coardele vi\ei, ar=i\a soarelui ]i p[trundea broboanele verzi =i tari, preg[tind ]n ele mustul cel dulce. }mpodobit[ cu struguri boga\i, vi\a se plec[ ]n cur`nd c[tre st[p`nul s[u, iar pomii cei m`ndri o pizmuiau acum, fiindc[ mul\i =edeau f[r[ roade. Ea ]ns[ se bucura plin[ de mul\umire pentru statura sa mic[ =i pentru
33

umilin\a sa p`n[ la sf`r=it. De aceea, ]ncheia tata, nu te descuraja, tu cel p[r[sit =i a=teapt[ cu r[bdare, dintr-o tulpin[ neb[gat[ ]n seam[, izvor[=te mustul cel dulce. Am r[mas mult[ vreme pe banc[, dup[ ce mama =i fratele meu au plecat, am stat acolo cu ochii ]nchi=i =i sim\eam ad`nc r[suflarea tat[lui meu, m`inile lui asprite de munc[ ]mi m`ng`iau fa\a, obrajii, p[rul Voi str[bate p`n[ la cap[t, ]n nori de praf, spaima amurgului, fiindc[ nu se mai poate opri nimic din mul\imea de cuvinte care va scrie iubirea f[r[ seam[n, care s-a dus. }mi ar[t fa\a dezgolit[ de z`mbet, iar taina ad`nc[, p`n[ ieri, a trecut ]n lini=tea deplin[. E umbr[ aici, doar moartea e ]n stare s[ mi=te privirile reci, p[trunz[toare, ale paznicilor din fa\a intr[rii. 7. Ne plimbam, eu =i Maria, pe str[zile mohor`te, pe l`ng[ noi treceau oamenii obosi\i =i ]ng`ndura\i, ]ncerca\i de via\a tot mai grea, doar noi p[ream din alt[ lume. Dac[ veneai
34

de departe, doar g`ndul ]ncercat de speran\[ mai rezista. Era un timp, ca o vreme nedefinit[, ]n care =i firea omului se pierdea ]n z[d[rnicia clipei. Unde s[ mai ]ncap[ =i adev[rul fiec[ruia? G[urile mari din trotuarele ora=ului ascundeau, f[r[ succes, murd[ria din jur, pentru care luptau din greu oamenii =i st[p`nii lor. Unde se terminau, dac[ ]ncepuser[ vreodat[, vorbele colorate ale mul\imii? }ntr-o duminic[ de ianuarie Maria a venit vesel[,a rezolvat un test din jum[tate de carte, pe care o ]nv[\ase, apoi ne-am plimbat ]mpreun[ prin ora=. Seara t`rziu citeam la biroul meu plin cu h`rtii =i c[r\i, pe masa din camera de zi erau, ]n dezordine, urmele cinei, c`nd a sunat cineva. Am deschis =i ]n holul ]ngust al mansardei a ap[rut tat[l Mariei. M-am sim\it un pic derutat, domnul din fa\a mea era ministrul adjunct de externe al \[rii, cu o sticl[ ]n m`n[ =i c`teva c[r\i. Ne-am salutat =i l-am poftit ]n[untru, uit`ndu-m[
35

ru=inat la dezordinea din jurul meu. }mi cer scuze, mi-a spus, =i pentru ora cam nepotrivit[ =i pentru c[ ar fi trebuit s[ vin mai demult, dar Am z`mbit ]ncurcat =i l-am invitat s[ ia loc. Radule, mi-a zis firesc, eu trebuie s[-\i mul\umesc, pentru ceea ce ai f[cut tu pentru Maria. L-am privit la fel de ]ncurcat =i am spus: Dar, mie ]mi face pl[cere =i Maria e o elev[ bun[... m-am tot ]nv`rtit eu, ]ntre cuvinte banale. Maria, a continuat el, a fost ]ntotdeauna un copil dificil, cu o personalitate puternic[, dar foarte greu adaptat[ la lumea din jur Noi am avut mari probleme, iar ]n clipa ]n care a ]nceput s[ se preg[teasc[ pentru facultate eram, =i eu =i mama ei, aproape dispera\i De-asta ]\i spun c[ ai ap[rut la timp, i-ai dat at`ta ]ncredere =i curaj, ]nc`t chiar =i acum, t`rziu, mul\umirile mele nu sunt de ajuns
36

Eram stingherit de vorbele omului din fa\a mea, un b[rbat puternic, cu un aer de aristocrat adev[rat, dar at`t de fragil -p`n[ la urm[- c`nd era vorba despre via\[ pur =i simpu =i despre fata lui. Am vorbit mult, trecuse de miezul nop\ii, eram la a treia cafea =i fumul de \igar[ fin[ ]nv[luise noaptea, cu un miraj anume. Domnul ministru sta comod pe fotoliul din mansarda mea de student =i m[ iscodea, ca un tat[ atent, grijuliu =i sf[tos. +tiu de la Maria c[-\i preg[te=ti lucrarea de licen\[ cu o tem[ despre Alexis de Tocqueville, mi-a zis el la un moment dat, =i e uimitor pentru mine +tii, Tocqueville e una dintre pasiunile mele, am citit mult din ceea ce a scris =i alte zeci de c[r\i despre filosofia lui politic[. +tiam ceva, ]mi povestise odat[ Maria despre pasiunea tat[lui ei Se ]nt`mpl[ adesea Radule, mai zise el, ca str[inii dintr-o \ar[ s[ observe lucrurile cu mai mult[
37

obiectivitate dec`t locuitorii acelei \[ri. +i am continuat eu: da, numai c[, de-a lungul istoriei americanii au fost fascina\i de comentariile c[l[torilor str[ini =i, ]n plus, aceste comentarii au ar[tat foarte des aspecte ale societ[\ii americane pe care ]n=i=i americanii nu le observaser[ p`n[ atunci. Parc[ ]ncercam am`ndoi s[ justific[m pasiunea noastr[ comun[, fiindc[ dintre to\i c[l[torii care au vizitat America =i =i-au notat impresiile despre ea, nici unul nu s-a dovedit a fi mai abil dec`t Alexis de Tocqueville =i nici o alt[ lucrare n-a avut un efect at`t de profund precum Democra\ia ]n America, scris[ de francez ]n 1835. Domnul ministru mi-a propus s[ facem un schimb, s[-i dau ceea ce scrisesem eu deja despre opera lui Tocqueville =i s[ citesc dosarul ]n care el adunase articolele lui, unele publicate chiar ]n Fran\a, despre autorul nostru comun. Cine =tie, a zis el, poate iese o carte ]mpreun[.
38

Alexis de Tocqueville =i Gustave de Beaumont, doi aristocra\i francezi, au fost trimi=i de c[tre guvernul Fran\ei s[ studieze sistemul ]nchisorilor americane. Au sosit la New York ]n luna mai a anului 1831 =i au petrcut nou[ luni c[l[torind prin SUA, lu`ndu-=i noti\e nu numai cu privire la ]nchisori, ci =i despre toate aspectele societ[\ii americane, despre economia \[rii =i despre originalul s[u sistem politic. Dup[ ]ntoarcerea ]n Fran\a, ]n februarie 1832, Beaumont a scris un roman despre rela\iile rasiale ]n SUA,]ns[ opera lui Tocqueville este cea care a devenit celebr[. }i spuneam toate acestea Mariei, ]n seara urm[toare, ]n plimbarea noastr[ care devenise obi=nuit[. Tata, mi-a spus ea, te place foarte mult Dar tu, aproape c[ am ]ntrebat, cu vorbele pierite ]ns[ ]n lini=tea str[zilor cu case vechi, ]n care oameni -ca =i noitr[iau, iubeau, sperau ]n minunea ]nc[ a unei zile a vie\ii lor. De=i a= fi vrut s[-i spun c`t e de frumoas[ =i s[ o
39

s[rut acolo, ]n mijlocul str[zii, eu continuam s[-i povestesc c`t de fascinat era Tocqueville de sistemul politic american +tii, ziceam eu ca o declara\ie de dragoste ascuns[, el a sosit ]n America ]n timpul pre=edintelui Andrew Jackson, c`nd partidele politice treceau printr-o transformare major[, de la mici organiza\ii dominate de elita local[ la grup[ri mari, preocupate de politica \[rii. Cuvintele mele sunau, repet, ca o declara\ie de dragoste. Ciudat[ declara\ie Tocqueville spune cam a=a, imediat ce p[=e=ti pe p[m`nt american e=ti cople=it de un fel de tumult; aproape singura pl[cere a americanilor este s[ discute m[surile guvernului. America, guvernul... iar a= fi vrut s[-i spun simplu c[ o iubesc. Domnule filosof, noapte bun[! Dac[ am duce-o singuri =i fericirea ar fi prea grea! Cine spunea oare, m[ ]ntrebam singur ]n noaptea ap[sat[ de lini=tea mansardei mele, c[ fericirea
40

]ngerilor n-are nici un ]n\eles pentru oameni? Stau aici, ]n camera rece de spital, Pavel sfor[ie imperial ]n patul de al[turi =i eu scriu despre o noapte de februarie, singura noapte de februarie pe care n-am s-o uit niciodat[. Am fost cu Maria la Teatrul Bulandra, la premiera ultimei piese montate de Liviu Ciulei. Am ie=it de acolo cople=i\i, ]ntr-o stare de gra\ie pe care numai lumea perfect[ a scenei ne-o poate da. }n seara aceea, t`rziu, la un col\ de strad[ ne-am s[rutat prima dat[. Am r[mas minute multe ]mbr[\i=a\i ]n umbra ora=ului, f[r[ vorbe, f[r[ trecut, de parc[ totul se oprise ]n a=teptarea iubirii. Sus, deasupra ora=ului trist, ]n casa mea de student, i-am spus Mariei, cu vorbe tremurate , dragostea mea. Stau aici, ]n camera de spital, =i nu mai pot s[-mi amintesc deloc cuvintele de atunci. Simt ]ns[ mirosul p[rului ei, ]mbr[\i=[rile noastre, buzele noastre care se c[utau ]ntr-un s[rut+i scriu
41

cu un col\ de lacrim[, s[-i dispre\uim pe cei care vorbesc despre iubire, ]n loc s[ iubeasc[, pentru c[ floarea vie\ii e acum risipit[, iar m`ine va fi pierdut[ ]n v`nt. Ieri mi-a fost r[u, durerea de cap a fost mai grea dec`t oric`nd, a= fi vrut s[ mor, s[ plec, s[ zbor oriunde, acolo unde uitarea ar fi putut s[ fie a mea. +i acum,]n noaptea spitalului negru, sunt fericit cu g`ndul la ea, simt atingerea buzelor ei, dar lacrima rece a ]nghe\ului din mine curge ]n r`uri ]nvolburate. Nu e disperare ]n sufletul meu, e numai aripa nins[ de boal[ =i-mi vine s[ strig: de ce, Doamne, de ce ]mi ocole=ti privirea Iart[-m[ Doamne, dar sunt at`t de t`n[r =i a= vrea ]napoi seara aceea de februarie=i ochii ei=i z`mbetul ei=i n-am dec`t sfor[itul ad`nc al lui Pavel. Doar nebunii ]=i a=eaz[ fericirea mai presus de puterile lor =i-l c`nt ]n noaptea nedeslu=it[ a umbrei mele, pe poet: cei cu suflete st`ngace vor fi ]n veci neferici\i.
42

8.}ntr-o diminea\[ a intrat ]n camer[ doctori\a cea nou[, de care Burtosul ne vorbea de c`teva zile. Era oarecum t`n[r[, ]nalt[, cu un p[r bogat, c[zut pe umerii halatului =i avea o voce nefiresc de groas[, atacat[ de \ig[rile -multe- pe care le fuma. I-am v[zut m`nile, erau ]ng[lbenite de tutun =i, ceea ce p[rea ciudat, era aerul ei de fragilitate, care nu se potrivea deloc cu ]nf[\i=area robust[, de sportiv[. Pavel a devenit agitat de cum a v[zut-o. Tu trebuie s[ fii Pictorul, i-a zis doctori\a, ]ntr-o zi s[-mi ar[\i =i mie tablourile tale. S-a uitat lung la ea =i i-a spus: se face, c`nd vrei \i le ar[t pe toate Nici m[car mie nu-mi spusese vreodat[ astfel, a=a c[ m-am uitat la Pavel nedumerit, avea un aer precipitat, dar ]ncurcat =i stingher, de necrezut pentru el, care-=i st[p`nea orice tr[ire interioar[ =i era capabil s[ nu tr[deze nici o umbr[ de emo\ie. Apoi, ]ntr-o duminic[ dup[ amiaz[, dup[ ce ne-am plimbat mult prin parcul spitalului, am cobor`t la
43

subsol, unde Pavel ]=i aranjase atelierul de pictur[. Intrai ]ntr-un fel de hol, cu mai multe u=i ]n fa\[ =i ]n dreapta, cam ]ntunecos =i cu miros de igrasie. U=a atelierului era ]n acolo, pe sub ni=te sc[ri =i avea lipit un carton mare, pe care Pavel desenase un cap de om, f[r[ nas, cu o floare ur`t[ pictat[ ]n locul ochiului drept. Doctori\a a venit la pu\in timp dup[ noi, a privit o vreme tablourile din camer[, s-a a=ezat pe un scaun =i, privindu-ne f[r[ o expresie anume pe fa\[, ne-a spus : Mul\umit cu pu\in se ]nl[tur[ nefericirea. I-am r[spuns imediat: Lao-Tzi, domni=oar[ N-a spus nimic =i-a aprins o \igar[ =i l-a l[sat pe Pavel s[-i aduc[ o map[ mare, cu ultimele lui desene. Eu, care mai venisem ]n atelier, am tres[rit. Desenele lui erau altfel, culorile deveniser[ vesele, ]ngerii ciuda\i din tablourile dinainte disp[ruser[. Da, daa morm[it doctori\a nicic`nd amurgul nu poate ]nvinge zorii zilei Frumos scrie
44

aici. Mi-am amintit , n-a= putea s[ spun de ce tocmai atunci, c[ Pavel repeta adesea, ]n lungile noastre discu\ii nocturne, c[ e o nenorocire mai mic[ dac[ nu ob\ii ceea ce vrei, dec`t atunci c`nd vrei =i ob\ii ceea ce nu se cuvine Brusc, Pavel s-a ridicat de pe scaunul pe care se a=ezase =i a plecat, f[r[ s[ dea vreo explica\ie, ca =i c`nd nici n-am fi fost acolo. Doctori\a cea t`n[r[ -a=a p[rea, dar avea aproape 40 de ani- a ]nceput s[ vorbeasc[ domol, a=ezat Nu cred, mi-a zis ea, c[ Pavel \i-a povestit despre mine, nici nu avea cum Am fost c[s[tori\i 12 ani, ne cunoa=tem de mult, din =coal[. C`nd s-a ]mboln[vit =i-a pierdut pur =i simplu memoria Am s[ te rog s[ nu vorbe=ti cu el despre ceea ce-\i spun, de doi ani ]ncerc s[-l aduc cumva la o urm[ de amintire, e un fel de terapie ce a dat rezultate ]n cazuri asem[n[toare. Mi-a povestit apoi =i pl`ngea ]ncet, ca o eliberare: C`nd Pavel era ]n ultimul
45

an ,la Arte Plastice, ne-am c[s[torit P[rin\ii lui nu m-au vrut, eram s[rac[, ai mei lucrau chiar ]n fabrica ]n care tat[l lui Pavel era director. N-au venit nici la c[s[toria noastr[ civil[. Am fost ferici\i ]mpreun[, Pavel picta, era deja cunoscut, a avut o expozi\ie ]n centrul ora=ului, la cea mai mare galerie de art[. Apoi a venit boala, ciudat[, necunoscut[ Cum ]\i spuneam, Pavel =i-a pierdut brusc memoria, a intrat ]ntr-o lume a lui, s-au amestecat culorile ca ]n tablourile pe care le picteaz[ aici, ]n spital. A vorbit mult, dar mintea mea aruncat[ ]n amurg, a luat-o la goan[ Auzeam doar fr`nturi de cuvinte, doar ochii mei d[deau impresia de luciditate. Probabil, am zis eu c`nd doctori\a a terminat de povestit, c[ nu trebuie s[ faci prea mult ca fericirea ta s[ depind[ de al\ii. M[ ]ntreb acum, ]nc[ lucid =i r[bd[tor, care e temeiul vorbelor mele, ce-a= fi vrut s[-i spun fostei so\ii a lui Pavel ? Am r[mas singur ]n atelierul dezolant, ]nconjurat
46

de cartoanele cu miros de vopsele =i, u=or, imagina\ia mea s-a a=ezat ]n ]ntuneric. Dar m-am sim\it, asta ]mi amintesc sigur, fericit ]n singur[tatea mea. C`nd te sim\i fericit te scalzi ]n valurile unei armonii, care se revars[ peste sufletul t[u; =i totu=i amintirea timpului fericit, ]n vreme de nenorocire, e cea mai mare durere. Doar c[ nu era de loc diminea\[ ]n dragostea mea r[pus[ 9. +tiu c[ trebuie s[ ]nchid acum caietul lui Radu, pentru o vreme. |ie, cititorule, ]\i datorez c`teva r`nduri. Radu scrie despre fericire, dar ar trebui s[ vezi cum arat[ paginile din fa\a mea. Boala mu=ca nemilos din mintea lui, treceau zile ]ntregi ]n care totul, pentru el, se ]nchidea definitiv, nu vorbea, nu asculta, nu ]n\elegea nimic din ceea ce se ]nt`mpla ]n jurul lui. Sunt fraze, ]n caietul lui, care se opresc la jum[tate, pe care Radu le-a continuat dup[ o s[pt[m`n[ sau mai mult, ca =i c`nd istoria clipei s-a comprimat ]n
47

nesf`r=itul vie\ii lui. C`ndva, dup[ ce vei mai afla despre zilele trecute ale prietenului meu, ]\i datorez, cititorule, unele explica\ii. Acum =i aici, nu m[ simt ]n stare s[ mai continuu dec`t cu vorbele lui:]n anii no=tri tineri, ferici\i ne f[ceau doar zorile 10. Ie=ise, ]n martie, un soare aprins, de prim[var[. }ntr-o duminic[ am fost invitat la pr`nz acas[ la Maria. Mama ei m-a privit, de la ]nceput, distant =i u=or arogant, avea un aer ]n\epat, de coan[ mare, cum zicea m[tu=a mea, care n-o simpatiza deloc. Domnul ministru m-a invitat ]n biroul lui p`n[ preg[tesc doamnele masa, cum a zis el. Avea ]n fa\[ caietul meu =i mi-a spus, cu o c[ldur[ ]n glas evident[, c[ e impresionat de ceea ce a citit. Cred, Radule,c[ poate ie=i o carte interesant[, semnat[ de noi doi Aveam =i eu acela=i g`nd S[ =ti\i c[ eu chiar am o schi\[, ceea ce am scris eu se completeaz[ foarte bine cu studiile dumneavoastr[. I-am spus
48

c[, de fapt, eu chiar aveam ]n minte o form[ a c[r\ii noastre. Perfect, a zis, am s[ m[ ocup eu de publicarea ei, a= vrea doar s-o citesc =i eu, poate mai sunt c`teva lucruri de f[cut Apoi am fost chema\i la mas[; nu m-am sim\it deloc ]n apele mele, cum se spune, Maria a observat =i a ]ncercat s[ schimbe cumva aerul scor\os al mamei sale. Nici nu-mi amintesc prea bine despre ce am vorbit, tat[l Mariei le-a spus despre cartea pe care urma s[ o semn[m ]mpreun[, dar nimic nu m-a putut scoate din u=oara mea derut[, deslu=it[ ]n jurul mesei bogate la care m[ aflam. La jum[tatea lui aprilie m[ preg[team s[ plec acas[. Mama =i fratele meu m[ a=teptau la botezul b[iatului cel mic al lui Mihai. I-am spus Mariei c[ voi lipsi o s[pt[m`n[ =i-mi amintesc =i acum vocea ei cu care m-a ]ntrebat: +i nu po\i s[ m[ iei =i pe mine? Eram convins c[ mama ei n-o s[ fie de acord, dar Maria a g[sit un sprijin sigur ]n tat[l ei. Am
49

plecat cu o ma=in[ de ministru, ]ntr-o diminea\[ de miercuri. Tat[l Mariei ne-a condus p`n[ ]n fa\a blocului =i ne-a ]ntrebat: Nu m[ lua\i =i pe mine? Am z`mbit =i eu =i Maria =i am intrat, fericit, ]ntr-o poveste adev[rat[, spre \ara mea unic[ =i pur[. Prim[vara cucerise ad`nc satul meu de munte, iar mama ne-a a=teptat ]n pragul casei, bl`nd[ =i bun[ =i frumoas[ Bine-a\i venit, copii ne-a spus ea. Au ap[rut =i Mihai =i so\ia lui, iar Vlad, b[iatul de 6 ani al fratelui meu, mi-a s[rit ]n bra\e ]ntreb`nd cu candoarea v`rstei lui: Dar ea cine e? Am r`s, Maria nu p[rea de loc stingherit[ de lumea ]n care a intrat =i era vesel[ =i str[lucea ca =i florile din curtea casei noastre. Am stat p`n[ t`rziu ]n curte, eram -=i eu =i Maria- singurii locuitori ai lumii libere, f[r[ grani\e, f[r[ p[cate. Am v[zut -i-am spus eu- de multe ori focuri mari, ]n timpul nop\ii, pe dealurile din jurTata zicea c[ numai noi, de la ]ntuneric ]i putem
50

vedea pe cei de la lumin[ Eram, am`ndoi, la poarta raiului. E at`t de frumos, zicea Maria, ]nc`t m[ tot ]ntreb dac[ e adev[rat. Acum, c`nd scriu ]n aceea=i camer[ de spital, m[ ]ntreb ce tr`mbi\e vor fi acelea care vor fi sunate de milioane de ]ngeri =i care vor ajunge ]n mijlocul p[durilor mele de acas[ Am dus-o pe Maria prin toate locurile dragi ale copil[riei mele. Undeva, pe dealul cel mai ]nalt, era un loc pe care oamenii ]l numeau Acoperi=ul. Era, de fapt, ca un acoperi= al lumii, jur]mprejur se vedeau hotarele unei \[ri infinite, sim\eai aerul pur al speran\ei. Iubire era ]n ochii no=tri, ]n m`inile ]mpreunate, ]n =oaptele p[durilor de al[turi. Dac[ via\a noastr[ ar fi numai un minut, tot n-am putea s[ nu gre=im, fiindc[ ne-am n[scut ]n p[cat. Dar minutul nostru , acolo, era eternitate. I-am spus Mariei, ]n gr[dina mare a casei mele, =tiu c[ pot s[-\i ar[t c`t te iubesc, dar nu mai era nevoie de prea multe cuvinte, ajungeau ochii no=tri
51

care se c[utau, ]mpreun`ndu-se. La botezul nepotului meu au venit multe rude, prieteni vechi ai familiei mele =i preo\i din satele apropiate. Unii o priveau pe Maria cu un fel de curiozitate \[r[neasc[ =i, ie=ind din cas[, l-am auzit pe unul dintre oaspe\i spun`nd ]n =oapt[: E fata unui ministru, a venit cu Radu, o fi ceva O disperare ad`nc[ m[ cuprinde, amintindu-mi acele zile, a= vrea s[ pot aduce ]n vorbele mele prim[vara inundat[ de iubire, dar mi se pare c[ suferin\a mea ar fi prea mare. Dac[ ]nchid ochii simt fiecare ceas petrecut ]n lumea mea de acas[, cu Maria lumin`nd a r[s[rit =i diminea\[, cu ai mei veseli =i ferici\i Spunea tata, iar cuvintele lui ]mi sun[ clar ]n noaptea ascuns[ a spitalului, c[ ispita din afar[ vine prin cele cinci sim\uri, adic[ prin vedere, auz, miros, gust =i pip[ire =i se numesc ferestre ale sufletului. Dar, m[ ]ntreb acum, prin acestea omul prime=te marile p[cate ]n sufletul lui?
52

Nu este paza min\ii treaz[ =i puternic[? Acolo, la mine acas[, ]mpreun[ cu Maria,ferestrele erau larg deschise, dar nicio urm[ de p[cat nu putea s[ intre. Ajunge, zilei, r[utatea ei 11.La ]nceputul lui mai a ap[rut cartea. Un student la =tiin\e politice, ]n pragul absolvirii, semna ]mpreun[ cu un b[rbat politic al \[rii: Alexis de Tocqueville =i democra\ia ]n America. Au fost mai multe zile, la facultate, la ministerul de externe, la o emisiune de televiziune pe care le-am tr[it u=or derutat de cuvinte, de m`ini ]ntinse =i, p`n[ la urm[, de oameni ]n haine elegante, cu =oferi afar[ =i mirosuri de parfumuri alese. Peste tot, domnul ministru m[ ar[ta pe mine, ]ncepusem s[ m[ ]nchid ]n re\ineri =i sfial[, de=i ]nc[ mai tres[rea urma bucuriei lucrului ]mplinit, de care vorbea unul dintre profesorii mei Probabil, pentru a-i face pl[cere domnului ministru
53

Am aici ]n camera de spital cartea ap[rut[ acum patru ani. Pavel a citit-o toat[ ziua =i mi-a pus-o pe pat, f[r[ s[ spun[ ceva Domnule, a zis el dup[ o vreme, de unde =tim noi c[ Dumnezeu exist[, l-a v[zut cineva vreodat[? L-am privit mirat, nu credeam c[ poate fi vreun temei pentru o asemenea ]ntrebare, ]ntr-o zi mirosind a medicamente =i a spital. I-am r[spuns, totu=i: Tat[l meu, care a fost preot, celui care ]ntreba ca tine ]i spunea: tu ai minte, dac[ eu pot s[ spun c[ n-am v[zut mintea nim[nui niciodat[? Pavel ]nv`rtea u=or o batist[ =i, dup[ o clip[ a continuat: Bine, dar se crede de c[tre toat[ lumea de pe p[m`nt c[ oamenii au minte. Am spus: Se crede, dar f[r[ s[ o vad[, =i tu crezi, =i eu, dar nu vedem mintea. Dar via\a, spunea tata, via\a ai v[zut-o vreodat[? +i, cu toate acestea cine zice c[-i mort, c`nd este viu =i are via\[? Se vede via\a? A c[zut pe g`nduri, dar a mers mai departe: Bine,dar via\a se
54

tr[ie=te, se manifest[ =i prin asta exist[, cu toate c[ n-o vezi. Am z`mbit =i i-am spus, de parc[ tata ar fi fost l`ng[ noi: P[i, a=a e =i cu Dumnezeu, omul e chipul =i asem[narea lui Dumnezeu, dar nu dup[ forma cea dinafar[, ci dup[ cea sufleteasc[. Pavel a adormit, numai eu vegheam ]n noapte cu g`ndul la ziua de m`ine, am al[turi cartea cu numele meu pe copert[ =i m[ ]ntreb ce leg[turi ar putea fi cu ziua de azi. Cred c[ am citit undeva c[ Dumnezeu este oceanul acela de dragoste f[r[ margini, care ]mbr[\i=eaz[ toate zidirile sale. E noapte, e frig =i e lini=te +i scriu mai departe, gr[bit, de parc[ zilele mele s-ar termina m`ine Venise vara, era ]nceput de iulie =i trecusem examenul de licen\[. Lucrarea mea a fost l[udat[, erau capitole din cartea deja ap[rut[ =i m[ g`ndeam la ceea ce urma s[ fac. Mi s-a propus s[ r[m`n ]n facultate, erau pu\ini asisten\i la catedrele noi,
55

ap[rute doar de un an sau doi. Maria se preg[tea =i ea de examen, =tia fiecare tem[, pe care o ]nv[\ase ]mpreun[ cu mine, avea emo\ii, dar eu eram sigur de reu=ita ei. Tata are o surpriz[ pentru tine mi-a spus Maria, la c`teva zile dup[ licen\a mea ]n =tiin\e politice. Am aflat a doua zi =i, de aici, via\a mea s-a desf[cut ]ntr-o lume pe care o visasem poate, dar nu o credeam s[ fie a=a =i nici nu o ]n\elegeam ]n ]ntregul ei. Tat[l Mariei a venit, seara, ]n mansarda mea. Radule, preg[te=te-te, peste trei s[pt[m`ni plec[m la Paris. Am r[mas aproape nemi=cat pe scaunul meu, Maria z`mbea =i am reu=it totu=i s[ ]ntreb: Cum a=a? Eu nu am nici m[car pa=aport Domnul ministru a continuat: La Sorbona are loc din doi ]n doi ani, un fel de colocviu interna\ional despre opera lui Tocqueville, am sperat s[-\i fac o surpriz[ =i am trimis un rezumat al c[r\ii =i dou[ capitole traduse =i am primit de la ambasada noastr[
56

invita\ia, pentru noi doi, de a participa la sesiunea din acest an. Se =i potrive=te, a continuat el, eu tocmai aveam o vizit[ oficial[ ]n Fran\a, cu primul-ministru, chiar ]n perioada invita\iei. Paris, Sorbona Prea repede =i prea mult pentru mine =i doar un g`nd m[ fr[m`nta, aproape rostit +i Maria? S[ nu fiu aici c`nd are ea examen? 12. In ianuarie93 am plecat, ]mpreun[ cu so\ia mea, ]n America. Ne-am stabilit la Rochester, ]n apropierea lacului Ontario, la o mic[ distan\[ de cascada Niagara. Am resim\it ca pe o mare durere desp[r\irea mea de Radu, dar via\a ne-a pus la o asemenea distan\[, de=i ne sim\eam at`t de aproape unul de altul. Citind caietul prietenului meu sunt uimit de resemnarea pe care o b[nuiesc ]n fiecare r`nd al lui, e un mod de a tr[i intens, dar ascuns de ceilal\i, o iubire pentru care eu pot depune m[rturie. Am toate scrisorile
57

primite de la Radu =i dragostea lui pentru Maria este dincolo de m[sura certitudinii din noi. Imaginea iubitei m[-nfa=[ p[tima=[, ]n lume doar iubirea mea e vie, ]mi scria el. Zadarnic am c[utat alinare ]n lacrim[, Maria e pentru gr[dinile min\ii mele ca o toamn[ lin[. Acolo unde se duce o inim[ trist[ sunt mii de dealuri ]ns`ngerate, ca la mine acas[, c`nd plecau la armat[ fl[c[ii satului. M[ uit, scria Radu, plin de farmecul iubirii lui, spre lume cu privirea inimii. Cu ochii a= vrea s[ nu mai z[resc firea ascuns[ a vremurilor, iar m[tasea verde a crengilor de salc`m s-a tocit de roua cald[ a dimine\ii. Pe gene am sute de izvoare, iar Maria ar trebui s[ =tie c[ dragostea mea e mai presus de orice piedic[, p[m`nteasc[ sau nu. Nu pot ]nc[ s[-i spun p`n[ la cap[t totul despre dragostea mea, ]mi lipse=te curajul b[rb[tesc al iubirii din mine, dar simt cum norul sl[be=te lumina ochilor mei palizi =i cum aceea=i roat[ a lumii se ]nv`rte
58

mereu, pe acela=i drum, doar ve=tile sunt de fiecare dat[ altele. De fapt, g`ndeam din patria cea nou[ ]n care m[ aflam departe de Radu, omul e zidit din dou[, cel care love=te =i cel care e lovit. +i totu=i, ceea ce se ]nal\[ bine nu poate fi nimicit. Citind caietul lui am ]n\eles urmele ad`nci de triste\e, fiindc[ o parte din via\a lui era =i a mea, iar resemnarea lui, oarecum nefireasc[, ]ntr-o var[ plin[ de victoria pasiunii lui filosofice, am deslu=it-o abia din paginile care urmeaz[. 13. Urma s[ plec[m la Paris pe 5 iulie, pentru colocviul de la Sorbona. Am preg[tit o sintez[ a c[r\ii noastre, aleg`nd acele idei originale, ale mele =i ale domnului ministru, pe care le a=ezasem ]n carte ]ntr-un capitol numit de noi: Provoc[ri =i deschideri. Mama a venit la mine, se bucura de plecarea mea =i am umblat ]mpreun[ c`teva zile prin magazine, mi-am cump[rat chiar =i un costum nou, cravate, pantofi. Intrasem ]n joc
59

cu o pl[cere de care nu m[ credeam ]n stare, Maria =i mama ]mi preg[teau ]mpreun[ bagajul =i aveam sentimentul real, parc[ u=or ]ng`ndurat ]ns[, al unei familii tinere, la ]nceput de via\[. Vineri, cu cinci zile ]naintea plec[rii, eram cu Maria, repetam ]mpreun[ un capitol pe care ea credea c[-l =tie mai pu\in, c`nd a sosit, spre sear[, tat[l ei. Ce-ar fi, ne-a zis, s[ merge\i =i voi m`ine la casa noastr[ de la munte, pute\i =i acolo s[ mai repeta\i. Din ochii Mariei am ]n\eles c[ =i-ar dori s[ mergem =i am acceptat imediat. }n ma=in[, a doua zi, ]n drum spre munte, tat[l Mariei mi-a spus c[ urma s[ c[l[torim spre Paris ]n delega\ia oficial[ a \[rii la Consiliul Europei. O s[ \i-l prezint =i pe primul ministru, mi-a spus el, s[ =tii c[ a citit cartea noastr[ =i s-ar putea s[ vorbim despre ea. Drumul curgea lin prin c[ldura torid[ a verii, iar Maria adormise l`ng[ mine, pe bancheta din
60

spate a ma=inii. A alunecat ]ncet spre mine, cu capul a=ezat pe um[rul meu =i i-am sim\it s`nul ]n palma mea nemi=cat[ =i cald[. Obrazul ei era lipit de al meu, respira\ia ei curat[ o sim\em ca pe o adiere magic[ =i a= fi vrut s[ se opreasc[ totul, s[ r[m`nem am`ndoi ]ntr-o lume f[r[ de sf`r=it. Citisem undeva c[ noi, oamenii, murim ]n fiecare zi, pentru c[ ]n fiecare zi ni se ia o parte a vie\ii. Numai c[, pentru mine, zilele de atunci nu erau dec`t via\[. Prive=te, Radule, zicea tat[l ei, ce case frumoase s-au construit E o alt[ lume, totu=i Cum s[-i spun eu c[ acas[ la mine, oamenii g[sesc tot mai greu p`ine pentru copiii lor, c[ mama mea, cu salariul ei de ]nv[\[toare, abia dac[ poate s[ o duc[ de la o lun[ la alta Sim\eam cuvintele ]n col\ul buzelor, dar ]n aerul condi\ionat al ma=inii, respira\ia Mariei ]mi oprise tot, =i vorbe =i g`nduri. Exilat pe aici, pe undeva, prin memoria insulei mele r[nite, nu
61

mai =tiu s[ cer nimic =i a=tept santinela c[lare s[-mi p[zeasc[ sf`r=itul. }n spitalul din care-mi amintesc mirosul p[rului ei, ap[sarea cald[ a obrazului ei lipit de obrazul meu, drumul prin ar=i\a de iulie e viu, dar totul ]ncepe c`nd cenu=[ e casa =i gr[dina =i por\ile mari, care nu se mai deschid. Am ajuns destul de repede ]n marginea ora=ului de munte, iar vila domnului ministru era a=ezat[ chiar ]n mijlocul p[durii, ]ntre r`ndurile numeroase de brazi ]nal\i =i tineri. So\ia domnului ministru, pe care am g[sit-o acolo, nu =i-a ascuns mirarea:Hei, nu =tiam c[ avem oaspe\i a zis, cu aerul ei acru, pe care-l mai v[zusem =i alt[dat[. Eu =i Maria ne-am dus pe o teras[ mare, ]n spatele casei, dar acum nu-mi mai amintesc dec`t c[ sufletul meu putrezit abia mai tr[ie=te, e ca un fir de praf pe c`mpia imens[ =i lic[resc tot mai rar st`ncile =i umbrele care se duc pe zidurile r[nite ale timpului de azi. Acolo ]ns[, respiram
62

iubire, dar nu ]ncercam nici eu ,nici ea- s[ o spunem =i ]n cuvinte, ne era de ajuns ceea ce ochii no=tri ]=i spuneau, prin col\ de lacrim[. Am m`ncat ]ntr-un foi=or, ridicat al[turi de casa mare =i ]nc[rcat[ de pere\i din lemn =i piatr[ de munte, am vorbit despre plecarea la Paris, despre examenul Mariei V[d =i acum figura cenu=ie a doamnei, ]=i fr[m`nta buza de jos ]ntr-un tremurat nervos =i violent<Cred c[ a venit o ma=in[ la poart[a zis ea, mul\umit[ c[ poate, ]n sf`r=it, s[ opreasc[ cuvintele noastre. S[ stai cu ochii pierdu\i ]n jos =i s[ nu-\i mai dore=ti dec`t ziua de ieri Am ]nlemnit ]n scaunul verde ]n care m[ a=ezasem, mi s-a oprit respira\ia, o c[ldur[ imens[ m-a cuprins, iar ]n urechi sim\eam b[t[i aspre =i br[zdate de panic[. Radule, a zis domnul ministru, \i-l prezint pe domnul Sorin Manole, un prieten de familie
63

Umflatul cu privire de sticl[, cu ochelarii gro=i a=eza\i pe fa\a mare =i palid[ mi-a ]ntins m`na. <}mi pare bine,mi-a zis =i s-a a=ezat cu greutate ]n fa\a mea. Doamne, cum a= fi putut s[-l uit pe maiorul Manole, priveam la palmele lui mari =i le sim\eam ]nc[ pleznindu-m[ peste fa\[ =i-i auzeam ]nc[ urletele animalice: <Cine, b[, voi v-a\i g[sit s[ schimba\i lumea, o s[ putrezi\i prin pu=c[rii, cretinilor De pe gardul ]ntunecat, urmele zilei de ieri spun c`t e de c`nd am murit. Doar soarele vrea s[ apar[ pe cer, negru =i risipit ]n =oapta de acum. T`rcoale ]mi d[ liliacul ]nsetat de s`nge, vampirul =ontorog m[ p`nde=te =i atunci c`nd pustiul m[ va chema la os`nd[, d[-mi ]n dar, Doamne, puterea de a ierta. 14.Ne g`ndim la cheie, fiecare ]n temni\a lui, iar u=a cea mare se deschide cu sc`r\`itul strident al speran\ei ]mi scria Radu, imediat dup[ ]nt`lnirea lui, la vila ministrului,
64

cu maiorul Manole. Am mai spus, deja, c[ Radu nu scrie ]n caietul lui dec`t foarte pu\in despre decembrie 89. Spaima lui, care ar fi fost =i a mea, dac[ m-a= fi aflat acolo, are ]ns[ o explica\ie. Drag[ Mircea, mi-a scris el imediat ce s-a ]ntors de la munte, ieri l-am rev[zut pe domnul Manole, e parlamentar, are vreo trei hoteluri ]n proprietate =i e prieten bun cu familia Mariei Din p[dure s-a pornit un miros de t[ciuni, ur`tul se ]ntinde peste drumul ve=tejit de boal[, iar spiritul din ham s-a dezbr[cat, orb ca un suflet de dezertor. Despre decembrie '89 a mai fost vorba ]n caietul lui Radu. Ne-am aflat atunci, am`ndoi, pe str[zile pline de oameni,sim\eam realitatea cu tinere\ea noastr[ adev[rat[ =i aveam iluzia c[ libertatea nu e doar un concept sau un ideal abstract. C`nd au ap[rut tancurile, Radu a strigat ]ngrozit [=tia ne omoar[,uit[-te c[ n-au de g`nd s[ opreasc[. Ne-a cuprins frica, nu aveam aptitudini de
65

eroi,era mai mult o tr[ire afectiv[ dec`t una ra\ional[. Ne-am speriat =i am ]ncercat s[ fugim pe o strad[ ]ngust[, ]mpreun[ cu o fat[ care se ag[\ase -speriat[ =i ea- de m`na mea. Sta\i pe loc a urlat un mili\ian gras, cu pistolul ]ndreptat spre noi, ]nconjurat de solda\i cu bastoane =i scuturi ]n m`ini. Ne-au aruncat ]ntr-o ma=in[, mai erau acolo =i al\i oameni =i am primit c`teva lovituri pe spate,pe care le-am sim\it mai t`rziu, mai ales Radu =i fata care fugise cu noi. N-am mers prea mult, ma=ina a intrat ]ntr-o curte =i ne-au b[gat pe to\i ]ntr-o ]nc[pere de la subsol ,rece =i umed[, cu c`teva scaune vechi aruncate prin col\urile ei. Sta\i l`ng[ mine, mi-e fric[, ne-a spus fataM[ cheam[ Irina, a mai =optit ea. Cineva, ]n ]ntunericul camerei, a strigat: V[ vine vou[ r`ndul, criminalilor S-a f[cut apoi lini=te, dar aveam impresia c[ ne auzim b[t[ile inimilor, ca ]ntr-o muzic[ sinistr[, f[r[ cuvinte =i f[r[ ritm.
66

Ne-au l[sat acolo c`teva ore. Au intrat apoi doi mili\ieni, au aprins lumina =i ne-au studiat c`teva clipe, cu ochii umfla\i de ur[. Voi trei, a zis unul dintre ei, veni\i cu noi Pe coridorul ]ngust am primit, eu =i Radu, c`\iva pumni ]n stomac, Irina a ]nceput s[ pl`ng[ =i Radu a strigat, l[s`ndu-i f[r[ replic[ pe cei doi mili\ieni: Nu mai da\i m[ nenoroci\ilor, m`ine s-ar putea s[ v[ coste pumnii [=tia pu\ina libertate pe care o mai ave\i. }n camera ]n care ne-au b[gat era un singur individ, cu c[ma=a ie=it[ din pantalonii de mili\ian, cu burta rev[rsat[ peste centura de care avea at`rnat tocul pistolului. Ia s[ vedem, domne, cine vrea s[ schimbe lumea Voi m[, doi ochelari=ti =i o putori=c[ blond[? Primele palme s-au lipit de fa\a lui Radu, i-au zburat ochelarii p`n[ pe masa din fa\a geamului =i s-au spart cu un zgomot nefiresc de puternic. <Dar cine sunte\i dumneavoastr[, m-am trezit
67

]ntreb`nd, chiar nu sim\i\i c[ lumea asta pe care o ap[ra\i e terminat[? S-a uitat la mine cu un fel de indignare umflat[. Ce spui m[, vrei s[ m[ =i cuno=ti, da Bine domne, sunt maiorul Manole asta ca s[ =tii de unde-\i vin palmele astea.. +i m-a lovit scurt, am le=inat o clip[, dar m-am sprijinit de perete =i l-am privit cu ur[. O s[ \inem minte.. N-am apucat s[ termin, m-a mai lovit ]nc[ o dat[ =i a strigat spre u=[: Vasilache, ia pu\oii [=tia de aici, vorbim diminea\[Ce s[ \ine\i minte, b[? V[ povestesc eu m`ineafar[du-i de-aici Ne-au ]mpins ]ntr-o alt[ camer[, eram doar noi trei acoloIrina a adormit cu capul pe um[rul meu, iar Radu, f[r[ ochelari, privind prin ]ntuneric, mi-a zis: M`ine e o alt fel de zi, simt asta Mircea.. Un c`ine negru a=teapt[ ]n fa\a por\ii, un munte ]mi pare fiecare treapt[ a casei, iar timpul meu se toarce a ve=tejire, mi-a scris Radu,
68

dup[ ce l-a rev[zut pe maiorul Manole, ]n pielea lui dat[ la ]ntors, f[uritor de lume nou[ =i de libertate Acum, c`nd transcriu aici din scrisoarea lui Radu, so\ia mea Irina cite=te peste um[rul meu =i tace.Pasul mi-e greu =i p[rul meu ]nc[run\e=te brusc, iar nimeni din jur nu nu mai =tie cum am fost, cu drag v[ salut[ pe tine =i Irina+i mai jos e semnat Radu 15. Mi-am =ters cea din urm[ lacrim[ =i parc[ n-am fost pereche niciodat[. O toamn[ a scurmat ]n via\a mea, un v`nt din zorii zilei ]nfioar[ valea rece a tinere\ii mele. Ar trebui s[ povestesc mai departe despre drumul spre Paris, despre Sorbona, despre maiorul Manole pe care l-am g[sit =i ]n avionul cu care am c[l[torit Dar sunt dou[ zile de c`nd =i eu =i Pavel ne-am sim\it foarte r[u. O cea\[ deas[ mi-a ]ntunecat ochii, ore ]ntregi am fixat tavanul camerei de spital, mintea mea era golit[ de tot =i doar un strop de via\[ mai atingea, cald[, tinere\ea
69

mea. Cioburi vechi, smulse de pe ziduri, ]mbr[\i=au destinul meu ]mb[tr`nit. Lansat spre moarte, sim\eam mi=carea ghearei =i o vedeam aproape, prin figura dansului s[u. }n zori am ren[scut ]ncet, dar nu mai nou; strivit cu m`ini de ]ngeri g[seam greu, tot mai greu, calea spre m`ine Pavel, amor\it ca =i mine de medicamentele luate ]n cele dou[ zile, m[ prive=te din patul lui. }n cartea ta de scrum =tergi cu o vorb[ toat[ amintirea dragostei tale , ]mi zice, iar eu tac. Fe\ele noastre, cojite p`n[ la =tergerea de tot =i toate, ]nchid cuvinte uscate, prin cerneala stins[ a co=marului din mintea ascuns[ ]n ]nserare. Focul din noi a devorat c`ntecul din noapte =i i-a= spune, dac[ r[bdarea mea ar fi cu putin\[, c[ =i calul frumos, care alerga liber prin fiecare zi a tinere\ii mele =i-a fr`nt picioarele la marginea p[durii. }ndur[toare, amintirea se a=eaz[ pe inima mea, ]nghe\`nd sunetele zdrobite ale viselor mele. Maria ]=i
70

]ntinde p[rul ei negru =i lung, dar liliecii cu chip de copil =uier[ =i bat din aripi, cu disperarea dimine\ii care vine. Maria a venit la aeroport, ]n diminea\a plec[rii la Paris. Eram scor\os, ]n costumul pe care l-am ]mbr[cat prima dat[, cravata m[ str`ngea la g`t, m`necile c[m[=ii mi se p[reau prea lungi. Ai un aer de diplomat ]n devenire a glumit ea, ]n sala mare de protocol. Da, i-am spus, un diplomat ]n mare suferin\[. Persoane atacate de importan\a locului lor se ]nv`rteau ]n jurul b[rba\ilor politici, ]n a=teptarea primului ministru, care a sosit cu un alai de consilieri =i mini=tri. Tat[l Mariei a venit direct la noi, cu un z`mbet discret ]n col\ul buzelor. Gata, a spus, ]n c`teva minute urc[m ]n avion. A=eza\i ]ntr-o margine a s[lii, \ineam m`inile ]n m`inile ei , ne-am s[rutat cu sfial[, ]n agita\ia din jur =i ne-am spus,f[r[ vorbe, iubirea din ochi. S[-mi aduci ceva de la Paris a
71

zis Maria, mi=c`nd delicat m`na ]n semn de r[mas bun. }n avion m-am a=ezat undeva, mai ]n spate, stingher =i r[t[cit printre oameni ]nsemna\i de dreg[toriile lor ]nalte. Priviri scurte m[ cercetau, din c`nd ]n c`nd, ]ntreb[toare. Tat[l Mariei a venit ]ns[ l`ng[ mine. Radule, mi-a zis, tu o s[ ai o s[pt[m`n[ p`n[ la colocviul nostru de la Sorbona. Am s[ te dau ]n grija cuiva de la ambasad[ =i ]\i po\i preg[ti prezentarea c[r\ii noastre. O vei face doar tu, eu ]ncerc numai s[ fiu prezent ]n sal[, pe 12 iulie parc[ I-am ar[tat paginile preg[tite de mine, le-a citit =i mi-a spus: Asta e, poate g[se=ti o form[ de a le prezenta liber, f[r[ s[ cite=ti. Apoi, l`ng[ noi, a ap[rut chiar primul ministru. Era un b[rbat slab, cu o fa\[ uscat[, iar cuvintele i se strecurau greu, ]mpotmolit, dar avea o distinc\ie mai de grab[ academic[, dec`t a omului politic. El e Radu Aldea, m-a prezentat domnul ministru Mi-a
72

str`ns m`na =i s-a a=ezat pe fotoliul de l`ng[ noi. Am citit cartea voastr[, a zis, sunt sigur c[ va fi apreciat[ la Paris. I-am mul\umit, dar eram intimidat vizibil de lumea ]n care m[ aflam. Plou[ de mai multe ore, aerul de spital e ]ns[ schimbat de urmele amintirilor mele. Stau singur pe \[rm, asemenea animalului ]n groapa mu=cat[ de valuri =i geana mea singuratic[ plute=te pe o d`r[ de s`nge, ca un vestitor al mor\ii. A= vrea s[ pot spune, dar n-am cui, Pavel a disp[rut ]n picturile lui, c[ lumea e mai cr`ncen[ dec`t o vis[m, iar ]ntre trandafirii =i ghe\arii din noi e doar o singur[ fereastr[. 16. La Paris a fost, mai ]nt`i, o s[pt[m`n[ de vis pentru mine. L`ng[ Hotel de Ville, foarte aproape de Notre Dame, ambasada rom`n[ avea o vil[, cu mai multe camere, ]n care am stat ]n cele dou[ s[pt[m`ni. Aici l-am cunoscut pe Anton Roman, consilier la ambasad[, un b[rbat ]nc[ t`n[r =i
73

diplomat de carier[, c[ruia domnul ministru m-a predat ]n grij[ =i ap[rare, cum a glumit el ]nc[ de la sosirea de la aeroport. Anton se ocupase =i de colocviul care urma s[ aib[ loc la Sorbona, el a tradus paginile trimise de acas[,de domnul ministru, citise toat[ cartea noastr[ =i am vorbit, ]mpreun[, mult ]n cele c`teva zile ]n care ne-am plimbat prin Paris, ca doi prieteni. }ntr-una din zile am intrat am`ndoi ]n cafeneaua Biaritz, de pe Bulevardul Saint-Michel. Se vedea str[lucitoare, dup[ o ploaie scurt[ de var[, gr[dina Luxemburg, ]n sus, o muzic[ discret[ se auzea ]n jurul nostru =i-mi p[rea o atmosfer[ de film clasic, domol, a=ezat ]ntr-un timp al medita\iilor cu prietenii. Radule, ma ]ntrebat noul meu amic,cum se face c[ ai scris cartea ]mpreun[ cu ministrul adjunct de externe, recunoa=te c[ nu e tocmai obi=nuit? I-am povestit, cu o cafea ]n fa\[, istoria noastr[ comun[ =i, avea s[-mi
74

spun[ el mai t`rziu, c`nd i-am vorbit de Maria aveam o privire pierdut[, de ]ndr[gostit Erai l`ng[ mine, mi-a spus el, dar st[teai precum stau frunzele ]n arbori toamna. Acum =tiu =i simt c[ sufletul ]=i creaz[ maluri ]nalte, mun\i de cenu=[ \i se a=eaz[ pe umeri, dar ve=m`ntul meu invalid, de azi, se destram[ prin ceasurile sf`r=ite =i t[cute. Acolo ]ns[, pe str[zile Parisului, m[ trezisem lacom =i t`n[r- ]ntr-o lume-miracol pentru istoria mea de b[iat de preot, obi=nuit cu \[ranii mei din satul de acas[, cultivat doar la spiritul c[r\ilor citite =i al iubirii c[reia nu =tiam cum s[-i spun p`n[ la cap[t. Stau ]n ar=i\a ]mpietrit[ a de=ertului din mine, fereastra cu geam pr[fuit mi s-a a=ezat al[turi =i alunec ]ncet prin valea pl`ngerii mele. Cu imaginea clar[ a Sorbonei ]n fa\[, pe care o sim\eai prezent[ oriunde te-ai fi aflat ]n Cartierul Latin, dominatoare =i solemn[, anii mei tineri p[lesc aici, ]n spitalul din care scriu. Porunc[ e aceasta, s[ nu mori, ci
75

s[ te ridici =i ]n[l\`ndu-te s[ =tii c[ soarelui pu\in ]i pas[, de parc[ ar fi prea t`rziu. Mai p`lp`ie odat[ =i alunec[ ]n jos, peste iarb[, p`n[ la margine de zid ]n care cre=te stingher[, o floare albastr[ ca =i triste\ea mea de azi. Prive=te, str[inule, spre insula din fa\a ta =i dezv[luie bl`nd lumina nestatornic[, zidul de cea\[ se n[ruie ]n spum[,iar vara,toat[ vara din via\a mea, se plimb[ prin apele agitate. Fulgerul ]mi s[geteaz[ t`mpla, gem furtunile pe muntele satului meu, de acas[, pe care noaptea vine, ca moartea }ntr-una din zilele acelea, ]mpreun[ cu Anton =i Iulia Nicolau, consilier cultural la ambasad[, am vizitat o expozitie de pictur[, la Cite Universitaire. Ne-am oprit, apoi, la etaj, ]ntr-o cafenea mic[ , vopsit[ toat[ ]n verde palid =i am stat de vorb[ mult[ vreme. Aveam sentimentul c[ ne cunoa=tem de mult, ca ]ntr-o prietenie veche =i adev[rat[. Ce p[rere ai, m-a ]ntrebat Iulia, despre
76

=eful nostru ? }l cunoscusem ]n seara dinainte pe ]ns[rcinatul cu afaceri ]n Fran\a. Sincer? am ]ntrebat Nu-mi place, e un fel de diplomat de mod[ veche =i am impresia c[ nici vou[ nu v[ place. A=a era, am aflat c[ ]n lipsa ambasadorului, care nu fusese numit ]nc[, domnul acela scor\os =i cu aer ruginit =i venit din alte timpuri, nu le pl[cea nici lor. Mai t`rziu, ]n lunile care au urmat, domnul plictisit =i arogant avea s[-mi fie mult mai antipatic. Radule, mi-a mai spus Iulia, s`mb[t[ este colocviul de la Sorbona, cum =tii, acolo se organizeaz[ din doi ]n doi ani o asemenea ]nt`lnire, francezii au un cult deosebit, ]n lumea lor intelectual[, fa\[ de opera lui Tocqueville. Sunt alese cele mai importante c[r\i =i articole ap[rute =i sunt invita\i zece autori s[-=i prezinte lucr[rile. +tiam toate acestea, de la tat[l Mariei, le-am povestit, ]n seara aceea, istoria c[r\ii noastre comune.
77

}mi g[sesc greu cuvintele, aici ]n camera spitalului, masca mea de cear[ se apropie de cuiul din perete, iar loc pentru ziduri aproape c[ nu mai exist[. Cad neadormite fiin\e ciudate,zdrobite ]n zboruri scurte. Bra\ele mele ]ntinse se zv`rcolesc ]n fream[tul amurgului, o lumin[ sumbr[ ]nfioar[ r[gazul de o clip[ ]n care via\a mea sf`r=it[ se a=eaz[. O lacrim[ se rostogole=te, o vin[ nerostit[ m[ t`r[=te ]n triste\e =i stau, ca o pas[re captiv[, ]n colivia ferecat[ cu triste\i f[r[ m[sur[. Imaginea amfiteatrului mare de la Sorbona e vie =i clar[. }n curtea interioar[ a cl[dirii vechi a Sorbonei, ]n fa\a capelei lui Richelieu, ne-au a=teptat, pe mine =i pe tat[l Mariei, decanul Facult[tii de +tiin\e Politice =i domnul Albert Vichi, =eful catedrei de politologie. Amfiteatrul mare, nconjurat de sculpturi vechi =i ornamente medievale, era plin de profesori, studen\i =i ziari=ti. Fiecare dintre invita\i =i-a prezentat cartea sau
78

studiul despre Tocqueville, cu o scurt[ introducere f[cut[ de decanul facult[\ii. <+i acum, a spus el sco\]ndu-=i cu un gest teatral ochelarii, o real[ surpriz[ pentru reuniunea noastr[ de azi Un ministru, ]mpreun[ cu un student de 23 de ani din \ara sa, sunt autorii unei c[r\i pe care noi o socotim deosebit de interesant[, mai ales prin provoc[rile ei =i prin ipotezele lansate cu privire la mo=tenirea Tocqueville pentru filosofia politic[ a lumii de azi. }ntr-o francez[ corect[, u=or artificial[ ]ns[, am vorbit aproape o jum[tate de or[ =i m-am oprit mai ales la o carte din 1856, Regimul vechi =i revolu\ia francez[. Era un volum introductiv la Istoria revolu\iei franceze, ]n care Tocqueville a sim\it c[ democra\ia e o for\[ politic[ inevitabil[. }n acela=i timp, s-a temut c[ virtu\ile pe care el le pre\uia libertate,implicare civic[,creativitatevor fi primejduite de c[tre tirania majorit[\ii, individualism =i alte
79

devieri democratice, cum le nume=te el. A sperat s[ trezeasc[ =i s[ dezvolte o pasiune pentru egalitate, pe care oamenii nu o vor putea satisface niciodat[ pe deplin. Vorbeam clar, f[r[ emo\ii, iar ]n primul r`nd al amfiteatrului erau domnul ministru,Anton =i Iulia Nicolau, chiar =i seful cel dizgra\ios de la ambasad[. C`nd am terminat, vorbind liber =i cu dezinvoltura pe care \i-o poate da numai tinere\ea, aplauzele au durat c`teva minute. Erai plecat de acas[ totu=i, avea s[-mi spun[ mai apoi Iulia, de=i nu ironie era ]n cuvintele ei. La sf`r=it, decanul facult[\ii a mul\umit invita\ilor, pentru interesul comun, a spus el, fa\[ de opera =i personalitatea lui Tocqueville =i a ]ncheiat cuv`ntul cu o mare fericire pentru mine. Toate comunic[rile prezentate azi ni s-au p[rut deosebite, dar remarc[m ]nc[ o dat[ cartea al c[rei coautor, t`n[rul student de mai ]nainte, ne-a adus o mul\ime de provoc[ri intelectuale pe care le
80

recunoa=tem aici. Pentru domnul Radu Aldea avem =i o propunere, o burs[ de trei ani la Sorbona pentru un doctorat in opera lui Tocqueville }mp[ienjeni\i de lacrimi, ochii mei se ]ntind spre lumin[, dar gratiile ferestrei de spital dorm senine ]n aerul nop\ii. Doar eu =tiu c[ visul e ucis de moarte. Pe cine a= putea s[ acuz eu,dac[ sunt silit s[ spun mereu acelea=i lucruri? Sunt os`ndit s[ mai sper, dar ochii mei tot mai tulburi aduc numai imaginea ei, din ce ]n ce mai departe, ]n focul aprins al tinere\ii care piere ]n scrum. E un c`mp de zmoal[ toat[ via\a mea, e str[juit[ de cai s[lbatici, iar eu m`hnit =i palidg`ndesc legat ]n lan\uri la iubirea de ieri. Dinspre pr[pastie s-a pr[v[lit azinoapte un v`nt rece, iar singur[tatea mea m[ poart[ prin bezna tunelului. Cum a= putea s[ mai ajung la lumin[, dac[ bra\ele mele sunt f[r[ putere, iar umbra sufletului meu dispare ]ncet, ]ntr-o cea\[ deas[, tot mai deas[
81

17. }n noaptea ]n care a murit Pavel a fost o furtun[ puternic[, au c[zut buc[\i mari din acoperi=ul spitalului, a plouat mult =i a tunat ca la sf`r=itul lumii. Alergau to\i pe coridoarele ]ntunecate, unii \ipau speria\i de zgomotele sinistre de afar[,al\ii se at`rnaser[ de sc[rile grele,din font[, ncerc`nd parc[ s[ caute un sprijin, un ajutor. Mi-am amintit o noapte asem[n[toare, la Paris, cu o furtun[ de var[, spre sf`r=itul zilelor ]n care mintea mea mai p[rea ]nc[ neatins[ de boal[. Eram ]n mansarda de la ultimul etaj, l`ng[ Hotel de Ville, r[p[ia ploaia pe acoperi= si sim\eam c[ se rup norii peste camera ]ncins[ de c[ldura de peste zi. Mi se tot p[rea c[ se mi=c[ scaunul cu mine, de=i era doar senza\ia aceea de fric[, accentuat[ de cerul negru,ap[s[tor pe care-l vedeam pe fereastra din fa\a mea. Am cobor`t ]n holul de la intrare, nu era nimeni acolo, dar m-am sim\it ]n siguran\[ ]ntre pere\ii de sticl[ ai
82

casei vechi, cu sc[ri masive =i st`lpi gro=i de ciment. Pe u=a mare a intrat o fat[, avea o figur[ de animal ud =i speriat, buzele i se ]nvine\iser[ de fric[ =i s-a bucurat s[ m[ vad[ acolo. Dar, de fapt, eu nu mai eram de mult acolo Se apropia sf`r=itul lucidit[\ii mele relative. Seara ]i povestisem lui Pavel despre prima mea experien\[ parizian[. C`nd am aflat c[ primesc o burs[ de trei ani la Sorbona, i-am spus, am sim\it c[ trebuie s[ pl`ng Era at`ta lume ]n jurul meu, m-am str[duit mult s[ nu dau drumul lacrimilor care-mi porniser[ spre col\ul ochilor. Pavel m[ asculta t[cut. Cei de la ambasad[ ne-au invitat la un mic restaurant,undeva ]n apropiere de Jardin de Luxemburg, erau acolo =i domnul ministru =i noii mei prieteni, Anton =i Iulia, chiar =i ]nlocuitorul de ambasador, care se str[duia s[ nu-=i arate plictiseala =i aerul ursuz =i batr`nicios, cu figura lui de activist de partid convertit la
83

democra\ie. Tat[l Mariei mi-a spus c[ voi mai r[m`ne ]nc[ zece zile , de=i eu a= fi vrut s[ fiu l`ng[ Maria, ]mi era dor de ea, =tiam c[ e iubirea mea acolo, dar cui putem s[ o spun, dac[ abia aveam curajul s[ mi-o spun mie ? Ce crede, domnule, doctori\a asta a ]nceput dintr-o dat[ Pavel,din patul lui- c[ noi nu =tim cine este ea ? Am t[cut brusc, a=tept[ndu-l pe Pavel s[ continue. +tim am`ndoi, de geaba se ascunde ea L-am ]ntrebat, totu=i, ce =tim am`ndoi. Domnule, un ]nger m`niat, din cer ]mi aduce vestea cea rea =i c`inele din mine va muri turbat ast[-sear[. Am ]nchis ochii =i am respirat via\a cea rece, ca o pas[re m-am a=ezat pe v`rful muntelui,cu cele dou[ aripi pe jum[tate ]nchise. Apropie-te, Radule =i vezi amurgul nesf`r=it, izbe=te cu piciorul ]n p[m`nt =i preg[te=te-te s[ treci mai departe. Eu o cunosc pe femeia asta, ea zice c[ a fost a mea, \i-o fi spus =i \ie, dar e o nebun[ S-a uitat lung la mine =i a continuat:
84

Tu e=ti cu Dumnezeu pentru totdeauna, prive=te numai, vezi =i auzi =i ]mpotrive=te-te. G`ndeam c[ =tiu =i cunosc la fel ]n ce st[ nefiin\a =i malul f[r[ de sf`r=it al clipei care spumeg[ prin valurile pornite din nimic. Acum ]ns[ num[r triste\ile =i =terg numele meu ca pe o sum[ nerostit[ =i vag[. A murit Pavel =i am r[mas s[ a=tept aici umbra lui. Ai venit atunci, ]n fa\a ochilor mei =i lumina s-a n[scut din dorul t[u, Maria, iar eu abia dac[ mai pot s[ tr[iesc, ]n prelungirea t[cerii din lucruri. +tiam de mult c[ omul se ]n=eal[ adesea, c[ ]i este mereu dator iubirii, totu=i luna p[rea ciudat[, iar oamenii -at`\ia c`\i mai erau l`ng[ mine- mai tri=ti dec`t oric`nd, ]ntr-un destin destr[mat ]n ploaie. Spune\i-mi, m[ recunoa=te\i oare ]n coaja neted[ a cuvintelor mele ? A murit Pavel, l-au luat ]ntr-o p[tur[ neagr[ din patul lui vechi de spital, doctori\a cea nou[ pl`ngea a=ezat =i m[ m`ng`ia ]ncet pe frunte.
85

Mintea mea, ca o figur[ de sticl[ suflat[ ]n formele mari =i abstracte, zace f[r[ s[ simt[ gerul t[ios al sf`r=itului. Stau ]ntre doi mun\i toci\i de vremuri =i mor, ca =i Pavel, atins de alge uscate =i ]nsemnat cu o pan[ de leb[d[ verde, ]ntr-un nisip agitat de v`ntul ]nser[rii. Spaima din mine se de=ir[, tr[g`nd firul zilelor care au fost,alerg pe drumul de co=mar al toamnei f[r[ ploi, iar fa\a mea e pictat[ definitiv ]n culorile mor\ii. Voi fi, ]n cur`nd, ]n afara timpului =i, c`nd toate vitrinele vor fi sparte =i amintirile mele ]mpr[=tiate, vorbele acestea vor fixa ]n fum iubirea r[nit[ care m-a ]nvins. 18. +i eu =i Irina ]i scriam foarte des lui Radu, ne-a fost greu s[ ne obi=nuim cu via\a american[, cu numeroasele examene pe care le-am dat. Ne-am ]ntors de c`teva ore din prima noastr[ vacan\[ prin lumea nou[ ]n care ne aflam deja de aproape cinci ani. Ar fi mult de povestit, America e at`t de divers[ ]nc`t \i-ar
86

trebui vreo zece vie\i s[ o po\i cunoa=te. Peste tot pe unde am mers am fi vrut s[ locuim, cu c`t am ajuns mai spre sud, cu at`t propor\iile dintre albi =i negri se schimb[. Aceasta nu ]nseamn[ altceva dec`t faptul c[ stilul de via\[ se schimb[. Ne-am oprit in Savannah, un ora= care sem[na cu cel de acas[, cu str[zi vechi, cu cl[diri batr`ne, cu ieder[ pe sc[ri =i case =i multe pie\e mici, rotunde. Am crezut c[ vom g[si negri cu pungi de alcool =i droguri la gur[, modest ]mbr[ca\i =i pu=i pe scandal Numai c[ acolo e o universitate de art[, tinerii erau frumo=i, elegan\i =i preocupa\i, ca orice american, de starea lor material[. Mie mi-a pl[cut foarte mult, ne-am plimbat seara pe str[zi, ]n centrul ora=ului era o o bibliotec[ universitar[, era mare activitate la computere. Noaptea, t`rziu, ]n camera de hotel, Irina citea din caietul lui Radu. Vezi, Mircea, mi-a zis ea ,acum ]mi dau seama ce se ]nt]mpla de fapt M-a uimit mereu
87

precipitarea lui Radu, ner[bdarea cu care scrie aici, pove=tile care par l[sate la jum[tate. De fapt, acum ]n\eleg, mereu m[ g`ndeam la timpul care nu mai avea r[bdare, vou[ v[ pl[cea at`t de mult s[ vorbi\i despre Marin Preda. Am sim\it nevoia s[ ne amintim de prietenul nostru, care nu mai este, e o filosofie a sf`r=itului ]n cuvintele lui, o boal[ f[r[ nume care l-a m[cinat repede =i ad`nc. Se poate pieri din iubire, din pierderea ei ? Am fi crezut, =i eu =i Irina, c[ nu, dac[ n-am avea ]n fa\a ochilor caietul lui Radu. Noi =tiam foarte multe despre via\a lui de om t`n[r =i frumos =i plin de energia c[ut[rilor lui adev[rate, ]ntr-o lume pe care noi o p[r[siser[m, dar aveam nostalgia ei =i ]n\elesurile ei ]n minte. Singur[tatea mea, ne scria Radu ]n ultimul lui mesaj din Paris, c`nd durerea ]i atacase mintea =i sufletul, e un fir ruginit, iar t[cerea din mine mai las[ ]nc[ tinere\ea vinovat[ s[ vorbeasc[. E graiul f[r[
88

cuvinte al anilor mei pu\ini, care se scurg ]n briza unei dimine\i care nu va mai veni vreodat[. Prin succesive mor\i m[ ag[\ de v`ntul rece ,iar patul ]n care focul se stinge ]ncet intr[ ]n mla=tina maronie. Doar zorii mai arat[ c[ sunt viu, de=i locul din care scriu e abisul. 19. M-am ]ntors de la Paris la jum[tatea lui iulie. Ora=ul fierbea, se topea asfaltul sub picioare,oamenii umblau ame\i\i prin c[ldura unei veri ap[s[toare =i, nu =tiu de ce, triste. T`rziu, c[tre miezul nop\ii, ie=eam cu Maria pe str[zi, respiram numai noi doi acela=i aer, aceea=i iubire. Maria a reu=it la examen, cu o not[ foarte bun[ la filosofie, am a=teptat-o dup[ fiecare prob[ ]n strad[ =i am sim\it c[ dragostea e l`ng[ noi,]n fiecare clip[. }n august am ob\inut, prin concurs, un post de asistent la facultatea pe care o terminasem =i a urmat vacan\a. }ncerc s[-mi amintesc totul despre s[pt[m`nile acelea, cu Maria la mine acas[, cu mama =i fratele meu,
89

apoi la casa de la munte, cu p[rin\ii ei Numai c[ umbra mea devine tot mai u=oar[, iar eu cobor ]ncet pe firul apei, sunt tot mai copil, picioarele mele simt tot mai greu ap[sarea drumului, iar pietrele din cale sunt m`njite cu s`nge =i c`nt[ a moarte. Lumea mea e acum ca o barc[ putrezit[ =i plute=te t[cut[ peste vara din urm[. S[ mori din iubire =i s[ te na=ti ]mpietrit ]n fiecare diminea\[, e prea mult Doamne A= ]ncheia c[l[toria, m-am r[t[cit pe drumul at`t de cunoscut, mereu la liziera p[durii din trecut. Cu urechea a=ezat[ pe gr[mada de frunze uscate, spa\iul ]n care m[ mi=c pare pustiu, s`ngele razelor de lun[ curge nev[zut, ca =i via\a mea care nu mai are rost. Privirea mea curge printre =iroaie de ap[, scormone=te trecut =i prezent, oprindu-se trist[ ]n poarta mor\ii, deschis[ pentru mine de ucenicul tr[d[tor. M[ roade fierul ruginit =i v[d mi=c`ndu-se malurile dealului din fa\[, stau singur ]n a=teptarea ei,
90

moartea ]nalt[, ca o lagun[ ce sf`r`ie ]n lumina ]n[bu=itoare. Aceste semne de sare ]mi ard buzele uscate,sunt ca un pom gol, care-=i caut[ ecoul ]n lan\urile de ramuri ]nfrunzite prea devreme. Se na=te noaptea ]n strig[tul meu de durere, iubire e numele ei, dar nimeni n-o =tie, strig[tul meu e mut ca =i via\a. Mi-au r[mas tablourile lui Pavel, am adus cartoanele lui cu desene ciudate =i le privesc adesea =i-l simt aici, l`ng[ mine, iscoditor =i p[tima=. De c`te ori ]ncerc s[ m[ ]ntorc la povestea mea, la vara frumoas[ dinaintea plec[rii, pentru trei ani, la Paris, tot de at`tea ori ceva m[ opre=te ]n loc. Poate cineva s[ despart[ dou[ inimi care ard de dragoste? Iat[-m[, nu mai sunt dec`t eu, ]ntreaga lume e mut[ ]n jurul meu. M-am predat singur[t[\ii, sunt robul chinului din mine =i am renun\at s[ mai lupt. Firul vie\ii moare ]n noaptea ad`nc[, aud =i sunt singur ]n odaia f[r[ u=i =i f[r[ ferestre, vopsit[ ]n
91

culorile ]nchise ale pieirii. De ce m-a= mai teme de privirea paznicului cel r[u, el trece seme\ =i-mi arat[ pe=tera f[r[ sf`r=it, ]n care via\a mea se ]nfund[. Silit s[ spun ceea ce nici eu nu mai =tiu, scurm zadarnic ]n cuvintele care plutesc departe, ]ntre cer =i p[m`nt, ca =i mine, spre cap[tul vie\ii. }nl[untrul meu apare duhul cel r[u,care lupt[ din greu s[ sf[r`me ceea ce a mai r[mas din via\a mea trist[. Spiritul cel r[u coboar[ iar[=i, din nori =i din ploi m[runte, s[ m[ ia cu el, ca pe un sclav. C`t de liber p[ream, numai c[ din frunte ]mi coboar[ aceast[ zi de var[ t`rzie =i piere senin[, ca =i cum n-ar fi fost vreodat[. Dac[ totul e viu ]n jurul meu, atunci cine ]mi =opte=te despre drumul din urm[, la care fereastr[ am privit valul care nu se mai termin[? Doar pentru ea respiram, ]mi d[ruia bl`nde\e =i vise. Unde sunt, Doamne, toate zilele de atunci ? Din bezna de azi nu mai g[sesc altceva dec`t uitarea.
92

20. A fost o var[ ]ntreag[ ]mpreun[ cu Maria. Ne-am spus iubirea, de cele mai multe ori f[r[ cuvinte, am stat adesea ]mbr[ti=a\i ]n mansarda mea, care era plin[ de dragostea noastr[, dorin\[ era ]n ochii no=tri,dar o dorin\[ pur[, ca o lacrim[ de bucurie pe obrazul unui ]nger. Cu vorbe pu\ine ne-am spus c[ via\a noastr[ va fi una singur[, c[ nimic din aceast[ lume nu ne-ar mai putea desp[r\i, chiar dac[ plecarea mea la Paris se apropia. La ]nceputul lui septembrie m[ preg[team de plecare. Anton Roman mi-a trimis de la Paris toate h`rtiile necesare, de la Sorbona, iar eu am ob\inut de la facultate rezervarea catedrei mele de asistent, pentru trei ani c`t urma s[ stau la Paris. Mi-au scris, atunci, =i Irina =i Mircea, erau ]nc[ preocupa\i de adaptarea lor la lumea american[, dar ferici\i s[-mi spun[ c[ a=teapt[ un copil. Eram acas[ la Maria ]n ziua ]n care a sunat , de la minister, tat[l ei.
93

Cu tine vrea s[ vorbeasc[ tata, mi-a spus Maria. Am fost invitat, pentru dup[-amiaza acelei zile, la ministerul de externe. Sunte\i domnul Radu Aldea? m-a ]ntrebat amabil domnul de la intrare, c`nd am ajuns acolo, sunte\i a=teptat }ntr-o sal[ mare, cu pere\ii plini de tablouri =i flori, erau mai multe persoane, cu tot felul de dosare ]n fa\[, p[rea o ]ntrunire cu aer diplomatic =i figuri preocupate de ]mprejur[ri importante. Domnule Aldea, mi s-a adresat o doamn[ din cap[tul mesei ovale, v-am chemat pentru c[ avem o propunere pentru dumneavoastr[. Am dori s[ fi\i colaboratorul nostru ]n perioada ]n care v[ preg[ti\i doctoratul la Paris. Pe scurt, mi se propunea s[ fac sinteza politic[ a presei franceze, un fel de documentar s[pt[m`nal de idei ale vie\ii politice din Fran\a. Mi s-a mai spus c[ se a=teapt[ de la mine opinii, prognoze, anticip[ri ale evolu\iilor doctrinare ]n politica francez[. +tim sigur, a continuat =i domnul ministru,
94

c[ tinere\ea ta e un mare avantaj, avem nevoie de o minte lipsit[ de prejudec[\i, cultivat[ la sursele =tiin\elor politice de azi. Doamna de mai ]nainte m-a invitat apoi in biroul ei. Radule, a zis ea cu familiaritatea =efului, vei putea s[ locuie=ti ]n cl[direa care apar\ine ambasadei, pe care b[nuiesc c[ o cuno=ti foarte bine, cred c[ acolo ai stat =i ]n var[, cu prilejul colocviului de la Sorbona. Urma s[ transmit, de la ambasad[, la fiecare sf`r=it de s[pt[m`n[ sintezele preg[tite de mine. N-o s[ fii subordonat ambasadei, mi-a mai spus ea, ci direct departamentului de sinteze =i prognoze politice, pe care ]l conduc eu. Maria =tia deja, de la tat[l ei, despre aceast[ propunere. Ce crezi, m-a ]ntrebat ea, o s[ te po\i descurca cu at`tea lucruri la Paris ? I-am r[spuns, cu privirea lipit[ de ochii ei: O s[ pot, ba am s[ fac =i altceva, cel mai important de altfel, am s[ suf[r de dorul t[u.
95

Mi s-au oprit iar[=i cuvintele, mi-e tot mai greu s[-mi amintesc zilele de atunci. Am r[mas singur ]n camera de spital, f[r[ Pavel, f[r[ speran\e, doar cu umbra trist[ a memoriei mele ]ncercuit[ de ieder[ uscat[. A= fi vrut s[ pot scrie acum despre seara dinaintea plec[rii. Stam, eu =i Maria, ]mbr[\i=a\i ]n camera ei, ]i m`ng`iam p[rul =i fruntea =i obrajii =i nu =tiam cum s[-i spun c[ iubirea mea picur[ boabe de rou[ peste marginile lumii. Acum, ]n plin amurg, simt cum urc[ din marea agitat[ de furtuni, fulger[tor, sf`r=itul. Pentru c[ via\a mea, at`ta c`t mai este, st[ sub masca timpului, la mijloc de vremuri =i de disperare. Ce triste\e zdrobe=te, Doamne, pustiul din mine, cu t[lpi de sclav calc prin nisipul din fa\[ =i nici un cuv`nt nu mai tulbur[ lini=tea deplin[ care vine. Tr[iesc ]nc[, dar nu mai st[p`nesc dec`t ]ntunericul =i tremur[ ploaia lunec`nd printre pic[turile mor\ii. Seam[n[ lacrimile mele, care au secat de mult, cu aerul
96

aspru de pe coamele mun\ilor mei, de acas[. }nd[r[tul ferestrei, cu geam pr[fuit, aud din ce ]n ce mai greu clopotul care bate stingher ]n curtea bisericii. Bate =i m[ treze=te =i nem[rginit[ e durerea pe care n-o mai simt altfel, dec`t ca pe o uitare. Chiar umbra mea se a=eaz[ peste cerul de ]ngeri care m[ ]nconjoar[, iar abatorul plin de r[ni st[ la p`nd[ Via\a mea nu mai este dec`t un frunzi= de neguri, printre aceste gratii care opresc tot, aer =i lumin[ =i r[s[rit. M-au condus la aeroport mama, fratele meu, cu b[ie\ii lui, iar Maria avea at`ta triste\e ]n ochi, ]nc`t a= fi vrut s[ spun gata, nu mai plec nic[ieri, r[m`n aici, dar =tiam c[ nu se mai poate. +i iat[-m[, ]n camera sf`r=itului meu, pe care-l simt aproape, umbra ]=i arat[ um[rul gol, o lamp[ cernit[ st[ aprins[ ]n miez de zi, iar glon\ul cu miros de floare uscat[ ]mi trece pe l`ng[ ureche. Din zidul sterp coboar[ ]ncet flac[ra care tope=te ultima speran\[. Doar sufletul
97

meu, pe care-l chem, se limpeze=te, cobor`nd ]n verdele apei nesf`r=ite a oceanului f[r[ nume. +i mai simt c[ inima mea va fi ca roua din v[i, ca ploaia a=teptat[ ]n ar=i\a verii, dar ce ierburi vor mai putea spune desc`ntecul din urm[, dac[ via\a mea se love=te mut de malurile ]nalte de dincolo de iubire. Sc`nteie ]n rug e ziua mea de m`ine, spum[ de val e tinere\ea mea apus[ 21. Anton m-a a=teptat la aeroport. Ploua la Paris de c`teva zile, f[r[ oprire, iar toamna venise mai repede dec`t ]n al\i ani. Am ajuns greu, prin mul\imea de ma=ini atinse de ploaia rece, la vila ambasadei, cunoscut[ mie din prim[var[. Am primit o camer[ la ultimul etaj, sub acoperi=; se p[rea c[ destinul meu st[ sub semnul mansardelor =i al ploilor r[p[ind sacadat pe tabla argintie a caselor ]n care am locuit. <Te a=teptam, mi-a spus Iulia Nicolau, pe care am g[sit-o ]n holul mare al casei din vecin[tatea catedralei Notre
98

Dame. Ne-am s[rutat fr[\e=te, m[ sim\eam bine l`ng[ prietenii mei, iar locul ]n care urma s[ stau mult[ vreme mi se p[rea cald =i primitor. Aveam, la intrare, un hol mic, din care intrai ]ntr-o buc[t[rie ]ngust[, cu frigider, aragaz, obiecte de gospod[rit... }nainte de a intra ]n dormitorul mare, cu pere\i oblici =i lucarn[ a=ezat[ ]n acoperi=, mai era o camer[ mic[, cu un birou =i dou[ fotolii, iar terasa la care se ajungea printr-o u=[ ]ngust[ era mare, plin[ de flori, parc[ suspendat[ deasupra prim[riei din apropiere. Ne-am a=ezat to\i trei, pe terasa camerei mele, de unde se vedeau acoperi=uri pariziene, p[duri ]ntregi de antene =i nori grei care br[zdau cerul, ntr-o a=teptare ap[s[toare. <Noi, mi-a spus Anton, ne chinuim tot cu amicul t[u din prim[var[, dar peste dou[ luni o s[ vin[ noul ambasador. Le-am povestit c`te ceva despre lumea de acas[, ei nu mai veniser[ ]n \ar[ de aproape un an. Aveam ]n
99

bagaje o sticl[ de \uic[ veche de dou[zeci de ani, galben[, adev[rat[, pe care mama o a=ezase ]n valizele mele. Pe teras[ mirosea a stropi grei de ploaie =i a \uic[ din satul meu, de munte, dar noi eram trei prieteni, gata s[ ]n\elegem lumea din jurul nostru. Le-am spus cum fusesem angajat la departamentul de sinteze politice =i i-am ]ntrebat dac[ ei cred c[ voi putea face dou[ munci deodat[, mai ales c[ eram hot[r`t s[ termin doctoratul meu mai repede, de dorul Mariei <Nu cred c[-\i va fi prea greu, mi-a zis Iulia, noi avem un fond documentar zilnic foarte bun la ambasad[, iar foarte aproape sunt dou[ biblioteci mari, unde g[se=ti tot ceea ce apare ]n presa francez[. Iulia, care locuia la etajul de mai jos, ne-a adus ceva de m`ncare, am stat de vorb[ p`n[ t`rziu =i am uitat, pentru o vreme, zilele din urm[, de acas[. Am intrat apoi ]n obi=nuin\a unui program de munc[, mai aveam oricum dou[ s[pt[m`ni p`n[ la
100

]nceputul anului universitar. La c`teva zile dup[ sosirea mea, ]ntr-o diminea\[, Iulia mi-a spus c[ m[ a=teapt[ =eful cel antipatic, ]n biroul lui de la ambasad[. M-a l[sat s[ stau minute bune ]n secretariatul cabinetului. C`nd am intrat, b[tr`nul activist de alt[dat[, acum reprezentant al noii democra\ii din \ara pe care o servea de o ve=nicie, m-a privit cu arogan\a-i caracteristic[, a morm[it un r[spuns la salutul meu =i aproape c[ a strigat, cu fa\a ro=ie de m`nie proletar[: <Domne aici nu face fiecare ce vrea, dumneata e=ti obligat s[ intri ]n programul ambasadei L-am privit c`teva secunde =i i-am r[spuns lini=tit: <B[nuiesc c[ e o ne]n\elegere, eu sunt angajatul ministerului de externe =i pot s[ v[ ar[t atribu\iile mele de serviciuNu sunt ]n ambasad[. am ]ncercat eu s[-i explic, politicos. S-a ]nverzit =i mai tare, ochii p[reau s[-i ias[ printre =uvi\ele rebele de p[r c[runt, at`rnate pe frunte. <Nu primesc lec\ii de la
101

tineri prost-crescu\i Dac[ nu-\i convine po\i s[ pleci din locuin\a de serviciu pe care-ai primit-o M-am uitat z`mbind la omul din fa\a mea, avea aerul unui animal agitat, ]n cu=ca din care ie=ea rar =i cu team[. <Nu v[ sup[ra\i, am zis, n asemenea condi\ii nu cred c[ am ce discuta cu dumneavoastr[. Dac[ dori\i alte am[nunte, suna\i la minister. Bun[ ziua M-am ridicat =i i-am ]ntors spatele. Seara, ]mpreun[ cu Iulia, m-am plimbat pe Rue de Rivoli, am cump[rat c`teva c[r\i de la anticarii a=eza\i pe marginea trotuarelor =i, la ]ntoarcere, i-am scris Mariei despre discu\ia mea cu domnul cel r[u =i p[tima=. D[ br`nci celui ce cade, ]ndemna filosoful, nicicum nu-l ajuta s[ se ridice pentru a te trage dup[ el Stau ore ]ntregi cu privirea pierdut[ peste p[durile din jurul spitalului,m[ apas[ zidurile cr[pate ale celulei mele, ]n care am r[mas singur, doar umbra
102

lui Pavel mai r[t[ce=te prin fa\a ferestrei Desenele lui, str`nse l`ng[ perete, ]mi spun c[ ziua de m`ine poate fi ]nfr`nt[ de zborul ]nalt al sf`r=itului, iar m`inile sub\iri ale ]ngerilor picta\i de Pavel devin tot mai =terse, pierz`ndu-se ]ncet ]n col\urile tari ale cartoanelor. Stau pierdut ]n amiaza acestei zile =i ]mi amintesc mirosul uscat, de toamn[, al ]nceputului meu de via\[ parizian[. Figura ]ncr`ncenat[ a =efului cel b[tr`n, de la ambasad[, se pierde palid prin durerea mea de acum =i reg[sesc ]n ]ntunericul din mine cuvintele vechi. Adun`nd mereu mistere false =i =uvoaie ]ntregi de sensuri pierdute, via\a aduce mai mult[ team[ dec`t moartea, ea este -de fapt- marele necunoscut. Simt adev[rul din spatele acestei lumi, pentru mine tot mai dep[rtat de diminea\a care a fost. Dac[ via\a noastr[ ar fi f[r[ de sf`r=it =i durerea ar lipsi din ea,atunci nim[nui nu i s-ar ]nt`mpla s[ se ]ntrebe de ce exist[ dragoste pierdut[, iar r[nile
103

iubirilor noastre ar fi doar o alinare trecut[ vag ]n singur[tatea dorit[. <De ce nu se teme de moarte omul ]n\elept ? ]ntreba Pavel, atunci c`nd era ]nc[ viu =i totu=i plecat de l`ng[ mine. <Poate pentru c[ nu cere neap[rat s[ tr[iasc[ ]i r[spundeam eu. <Adic[, spunea el str`mb`ndu-=i buzele mari sub must[\i, dac[ nu cere acest lucru, ]nseamn[ c[ nici nu se teme c[ el ]nceteaz[ s[ existe? A=teptam o vreme =i-i spuneam: <Da, ideea ar fi c[ nu ]i este sil[ de a tr[i =i nici nu consider[ ]ncetarea vie\ii vreun r[u Asta cred =i acum, omul se bucur[ de timpul cel mai pl[cut, nu de cel mai lung, el =tie c[ vremea lui are o limit[, dar =i sufletul lui e muritor. Totu=i, ]n noaptea spitalului meu, cred cu disperare c[ t[cerea e ]nc[ mai nobil[ dec`t via\a. Recitesc paginile din urm[ =i ]n\eleg c[ lipse=te ceva din povestea mea de ]nceput de lume la Paris. S-ar p[rea c[ Maria nu mai exist[ ]n mansarda mea de l`ng[
104

Notre Dame E doar o iluzie, ea era acolo ]n tot ceea ce g`ndeam, ]n fiecare mi=care a trupului meu t`n[r, ]n fiecare pas care m[sura bulevardele mari sau str[zile ]nguste ale Parisului. 22. La c`tva timp dup[ discu\ia mea cu ambasadorul cel r[u, Iulia mi-a povestit c[ se afla ]n biroul lui, lucr`nd ]mpreun[ pentru o ]nt`lnire cultural[ sau ceva asem[n[tor, care urma s[ fie patronat[ de ambasad[. <A sunat telefonul, mi-a spus Iulia, =i se auzea destul de tare ]n receptor vocea de dincolo Era tat[l Mariei, a ]n\eles Iulia din ceea ce se auzea,care a strigat minute bune ]n urechea b[tr`nului vechi activist. <Devenise stacojiu la fa\[, mi-a povestit ea mai departe, s[-l chemi imediat pe Radu Aldea =i s[-\i ceri scuze, altfel zbori de acolo direct la pensie Se auzea ]n receptor foarte bine, iar domnul cel acru nu p[rea s[ aib[ vreo reac\ie. La pu\in[ vreme m-am ]nt`lnit cu el =i mi-a spus ceva neutru, din care eu am ]n\eles ]ns[ c[ totul se rezolvase
105

=i mi-am v[zut de obliga\iile mele s[pt[m`nale. }l salutam, c`nd se ]nt`mpla s[ ne ]nt`lnim, dar p`n[ la sosirea noului ambasador nu ne-am mai vorbit, practic, niciodat[. }n octombrie am ]nceput =i anul universitar. Profesorul meu, domnul Albert Vichi, m-a primit ]n biroul lui de la Sorbona, mi-a f[cut un program pentru =ase luni, aveam o list[ ]ntreag[ de c[r\i =i articole pe care s[ le citesc, iar primele referate pentru lucrarea de doctorat trebuiau scrise abia la ]nceputul prim[verii. De altfel, multe din lucr[rile recomandate eu le citisem deja, aveam toate fi=ele de lectur[, nu mi se p[rea nimic complicat ]n munca pe care o a=teptam =i o doream ]n egal[ m[sur[. Urma, a=a cum stabilisem cu profesorul meu, s[ ne vedem vinerea dup[-amiaza, la dou[ s[pt[m`ni, s[-i ar[t ce citisem =i s[ discut[m pe baza lecturilor mele. <Radule, mi-a zis profesorul cu accentul lui aristocratic, am =i o propunere pentru tine. Te-a= ]ntreba
106

dac[ po\i conduce dou[ seminarii pe s[pt[m`n[, la studen\ii mei din anul al doilea. Sunt dou[ grupe la care unul din asisten\ii mei nu poate veni ]n acest an. Mi-a mai spus c[ asistentul lui e plecat pentru un an ]n Anglia, la o specializare. <Domnule profesor, i-am r[spuns imediat, aceasta e o mare onoare pentru mine. Am stabilit ]mpreun[ temele =i un proiect de lecturi pentru studen\i. M-am dus cu mare emo\ie la primul meu seminar. }n grupa de studen\i erau cam 12 tineri, ca =i mine, care m[ priveau u=or contraria\i, ei ]l a=teptau pe asistentul cunoscut din anul anterior. Le-am spus c`teva cuvinte despre mine, despre locul din care vin =i despre doctoratul pe care ]l preg[tesc la Sorbona. Am vorbit ]mpreun[ despre temele propuse pentru seminariile primului semestru. <Propunerile mele, le-am mai spus, sunt legate =i de modul ]n care a= dori s[ discut[m. Ceea ce voi ]nv[\a\i din c[r\i, despre o lume politic[ a acestui secol cu totul
107

diferit[ de aceasta ]n care tr[i\i, eu chiar am cunoscut ]n via\a de fiecare zi. Le-am v[zut figurile u=or nel[murite =i le-am mai spus: <}n cursul de filosofie politic[ contemporan[ domnul profesor are mai multe teme despre filosofia politic[ marxist[ =i ideologia comunist[, dar =i foarte multe reflec\ii asupra vie\ii politice din fostele \[ri comuniste. }ncercam, de fapt, s[ le povestesc c[ o bun[ parte din tinere\ea mea a stat sub acest semn, al comunismului absurd =i intolerant. Am ]mp[r\it temele =i lecturile pentru eseurile personale =i apoi ei m-au invitat la o cafea, undeva ]n apropierea Sorbonei. <Cum ai ajuns, totu=i- m-a ]ntrebat unul dintre ei- s[ faci acest doctorat la Sorbona? Le-am povestit despre cartea scris[ de mine, despre pasiunea mea pentru Alexis de Tocqueville. Au vrut s[ =tie mai multe despre =coala f[cut[ de mine ]n \ar[ =i am vorbit ]mpreun[ p`n[ t`rziu, ne-am sim\it bine, era
108

evident c[ tr[iam fiecare un alt fel de experien\[, fa\[ de lumea din care veneam. I-am scris Mariei ]n fiecare zi, ]i spuneam tot ce mi se ]nt`mpl[ =i aproape ]n fiecare s`mb[t[ ea m[ suna la telefonul ambasadei de unde eu transmiteam ]n \ar[ sintezele =i documentarul politic s[pt[m`nal, pentru care eram angajat. Apoi, la jum[tatea lui decembrie, a sosit noul ambasador. Iulia =i Anton m-au luat =i pe mine la prima lor ]nt`lnire cu b[tr`nul filosof, boier de vi\[ nobil[, care n-avea nimic din aerul scor\os al diploma\ilor de carier[. <Dumneata ai scris o carte despre Tocqueville? m-a ]ntrebat atunci c`nd Iulia a f[cut prezent[rile. Trebuie s[ st[m mai mult de vorb[, s[ =tii c[ am unele obiec\ii la ceea ce am citit Dar e interesant[ cartea voastr[ Eram pu\in intimidat, domnul din fa\a mea ]mi era cunoscut prin c[r\ile lui, pe care i le citisem, prin distinc\ia pe care o
109

]mpr[=tia ]n jurul s[u, cu un aer ales =i p[trunz[tor. Au fost multe zile =i nop\i de discu\ii cu b[tr`nul filosof, era fermec[tor =i plecam mereu fericit, ca dintr-o s[rb[toare de spirit. De la o vreme am ]nceput chiar s[-mi notez ]ntr-un caiet dialogurile noastre, idei fastuoase ]mi intrau ]n minte =i aveam mereu sentimentul unei apropieri =i unei ]nvecin[ri delicate, din care judecata mea ie=ea adesea ]ncurcat[ =i chinuit[, dar mereu mai plin[ de ]n\elesuri. }i scriam Mariei, uneori ]i povesteam pe pagini ]ntregi discu\iile mele cu ambasadorul filosof. Am aflat, mai t`rziu, c[ =i tat[l ei citea cu interes unele dintre scrisorile mele, acelea ]n care nu-i spuneam, cum f[ceam de obicei, c`t de mult o iubesc =i ce dor ]mi este de ea. 23. }n apropierea Cr[ciunului, Anton Roman a plecat ]n \ar[, pentru c`teva luni. Eu =i Iulia am umblat ore ]ntregi prin z[pezile Parisului, a nins c`teva zile f[r[ oprire, ]ntr-o
110

s[rb[toare care p[rea s[ nu se mai termine. <Radule, m-a ]ntrebat Maria la telefon, cu o voce pierdut[ ]n ]nghe\ul de afar[, nu vii de s[rb[tori acas[ ? I-am spus ce mult mi-a= dori s[ fiu l`ng[ ea, dar =tiam am`ndoi c[ nu e posibil. De Cr[ciun am fost invita\i la masa preg[tit[ de so\ia domnului ambasador, eram ca acas[ la mine =i mirosea a brad =i a z[pad[ =i a bunici ]n apartamentul cald de la etajul al doilea al vilei ]n care locuiam =i eu. <Bine a\i venit, copii, ne-a ]nt`mpinat so\ia ambasadorului, o doamn[ a c[rei distinc\ie =i elegan\[ veneau de departe, din alt secol =i din alt[ lume. Erau pe masa ]mpodobit[ cu ramuri argintii, c`rna\i, tob[, =orici =i m[ uitam spre u=[ de parc[ m[ a=teptam s[ vin[, dinspre buc[t[rie, mama. Mai t`rziu b[tr`nul filosof m-a invitat la o \igar[ ]n biroul lui, ]n care ]=i adusese c[r\i vechi, zeci de h`rtii =i dosare albastre erau ]ntinse ]ntr-o neor`nduial[ pl[cut[ =i mirosea a
111

tutun de pip[, ales =i discret. <+tiu, mi-a spus el, c[ e=ti =i asistent la Sorbona M-a l[sat s[-i povestesc despre doctoratul meu, despre seminariile pe care le conduceam. Asculta cu pl[cere =i era ]nc`ntat -a=a mi se p[rea- de proiectele mele, de provoc[rile unei tinere\i ]n care ]l vedeam c[ se reg[se=te. <Domnule, mi-a zis, observ la dumneata o aten\ie stimulatoare. E foarte util s[ te po\i deschide c[tre ceilal\i. De altfel, totul depinde de drumul fiec[ruia spre r[d[cina lui proprie, adic[ spre ]ntreaga familie de spirite din care crezi c[ faci parte. Totul ]n jurul meu mi se p[rea atins de un fel de magie a Cr[ciunului =i a vocii domoale a omului pe care-l citisem, ]n c[r\ile lui alese. <Totu=i, am ]ntrebat eu, ]\i po\i p[stra libertatea interioar[, lumea din jur nu ]ncearc[ s[ \i-o suprime? A tras ad`nc din pipa lui =i mi-a r[spuns: <Eu am scris de mult, Radule, c[ omul e r[stignit ]ntre a fi =i a avea. I-am spus c[ =tiu
112

asta <}ntre precuv`nt =i cuvinte, ]ntre clip[ =i timp, cum spune\i dumneavoastr[. Chiar v-a= ]ntreba dac[ este dialogul interior al omului un pre\ pl[tit dup[ c[dere, o form[ de peniten\[ A stat pe g`nduri o vreme. <Dasolu\ia nu poate fi dec`t autenticitatea Doar sfin\ii =i animalele nu se pot rata. Omului ]i este hot[r`t un destin, iar el trebuie s[ se ]ncadreze pentru a-l umple f[r[ rest. Am ]ntrebat: <Cum anume, adic[ pentru a fi pe deplin el ]nsu=i? M-a aprobat =i mi-a mai spus c[ peste tot unde exist[ un decalaj ]ntre o stare de fapt =i un m[nunchi de aspira\ii ne]mpliniri parc[ le-a spus- intervalul e ocupat de Utopie. <Cum, am ]ntrebat eu, utopia exist[ ]n acela=i timp =i spa\iu cu umanitatea? Domnul ambasador a insistat: <Da, omul respir[ utopie, e o fiin\[ ]nsetat[ de impulsuri. Eu am crezut c[ e nevoie de ]nc[ o ]ntrebare: <Domnule ambasador, am spus, e acela=i fel de
113

utopie ? Mi-a r[spuns c[ nu, c[derea e un fapt definitiv. Doamna ne-a adus cafea =i pr[jituri, se uita cu o duio=ie nes`r=it[ la noi, de=i nu =tiu dac[ la tinere\ea mea sau la gra\ia so\ului ei, care locuia ca un boier adev[rat un imperiu de distinc\ie =i elegan\[. }mi amintesc c[ l-am ]ntrebat dac[ tinere\ea i se pare a fi =i azi intersec\ia dintre elan =i iluzie, cum citisem ]ntr-o carte a sa mai veche. <Da, cred acela=i lucru, e vorba de elanul sublim al tinere\ii care caut[ solu\ii radicale =i totale, pentru relele din jurul nostru, crez`nd c[ le g[se=te atac`nd sursa lor iluzorie. M-am mirat, cred, ]ntreb`nd impulsiv: <R[ul absolut, vre\i s[ spune\i? Poate, mi-a r[spuns, dar m-a ]ntrebat dac[ elanul acesta e de condamnat. Sim\isem =i eu, era un fel de experien\[ personal[, c[ revolta noast[, ]n via\a care ne e dat[, trebuie s[ fie continu[ =i necesar[. +i i-am spus<Dar, Radule, este lumea noastr[ una de sfin\i ? Am g[sit
114

repede, ]ntr-o memorie clar[ a lecturilor mele, r[spunsul dintr-o carte citit[ de cur`nd. <Chiar dumneavoastr[ vorbi\i despre o teologie a eliber[rii, care s[ insufle o via\[ adev[rat[ ]n \esuturile lumii din jurul nostru. Acum, c`nd ]mi amintesc lunga noastr[ discu\ie din noaptea Cr[ciunului parizian, a= fi vrut -de=i nu se mai poates[-i spun omului ales din fa\a mea c[ nu e totuna s[ o duci de pe o zi pe alta ]nconjurat de o mas[ amorf[ de indivizi, sau s[ tr[ie=ti ]ntr-o lume familiar[. Lumea ]n care \i se petrece via\a, ]mi spunea el, ]ntr-o discu\ie de iarn[ grea, e ]ntr-adev[r mai bogat[ sau mai s[rac[ ]n propor\ie direct[ cu capacitatea noastr[ de a descoperi ]n jurul nostru bog[\ia diferen\elor, a=ezat[ ]n tot at`tea chipuri ireductibile, care la r`ndul lor te vor descoperi pe tine ca unic =i de ne`nlocuit. M[ uit la pere\ii camerei mele de spital, am c[deri ad`nci ]n
115

disperarea timpului pe care nu =tiu s[-l mai m[sor, dar pot ]nc[ s[ strig: =i dac[ asta nu e o utopie? Acum, aici, e un miros de boal[ =i o triste\e f[r[ margine +i totu=i, respir aerul acela cu arome de tutun =i cafea bun[, ]n care b[tr`nul filosof ]=i =terge cu migal[ ochelarii =i m[ ascult[ r[bd[tor. <Nu crede\i, l-am ]ntrebat eu, c[ ap[sa\i prea mult pe rostul creativ al cuv`ntului? Ultima dumneavoastr[ carte, pe care am citit-o de cur`nd, e o imagine a esen\ializ[rii absolute. Mi-a dat dreptate, dar s-a ]ntrebat dac[ nu cumva orice abstrac\ie e ]nso\it[ de fapt, de un revers ludic, de o seriozitate amuzat[.N-am =tiut ce s[ r[spund, dar l-am mai ]ntrebat de ce spune c[ libertatea care apare dup[ s`r=itul din noi ar fi pre\ul pl[tit de natura uman[, de fiecare dintre noi. <Pentru c[, mi-a spus, acela=i p[cat se repet[ mereu de-a lungul istoriei noastre. Am r[spuns: <Poate, domnule ambasador, numai c[ toate
116

p[catele -p`n[ la urm[- se pot reduce la unul singur, acela de a privi existen\a noastr[ ca o prezen\[ des[v`r=it[. Nu p[rea s[ fie de acord cu mine =i am continuat tot eu <Chiar dumneavoastr[ spune\i, abulos, c[ sufletul divin este abisul salutar care ]ntinde aceast[ epiderm[ creponat[ =i v[ ]ntreba\i dac[ asta vindec[ ]nstr[in[rile noastre A z`mbit, era o noapte rece afar[, dar mintea mea se dechidea, singur[, ]n apropiera b[rbatului ales, de aproape. <Sigur, a zis =i =tii =i tu c[ putem numi aceste ]nstr[in[ri: ]n raport cu Dumnezeu, cu fiin\a lumii =i cu noi ]n=ine. Aveam sentimentul precis c[ domnul de l`ng[ mine are voca\ia perfect[ a dialogului, c[ se mi=c[ firesc ]ntre interoga\ii nes`r=ite. Ca si cum ar fi auzit g`ndul meu nerostit a mai zis: <De altfel, Radule, toat[ via\a mea am fost fascinat de jocul enigmatic al ]ntreb[rilor =i r[spunsurilor, m-a ap[sat mereu vorbirea lung[ =i
117

discursiv[. L-am ]ntrebat dac[ o asemenea practic[ discursiv[, totu=i, nu e ]n esen\a ei tot dialog <Nu-mi dau seama, a spus, de ce ar fi a=a? Am folosit, iar[=i, un g`nd din ultima lui carte. <Pentru c[, tot dumneavoastr[ spune\i, logica =i ]n\elesul se chestioneaz[ =i ]=i r[spund reciproc Ceea ce s-a schimbat a fost doar utilitatea comunic[rii, a adres[rii E mai important nu s[ explici ceva, logic =i reductiv, ci s[ implici totul, s[ dezv[lui. Mi-a dat dreptate. <Da, cred c[ am scris undeva c[ noi ar trebui s[ c[ut[m ]mpreun[ ceva, pe care ]mpreun[ s[-l vedem, c`nd =i dac[ se va dezv[lui. Se apropiase diminea\a, Iulia plecase deja la culcare, c`nd am ajuns ]n mansarda mea. Fereastra mare din acoperi= era plin[ de z[pad[, totul era alb ]n diminea\a care se strecura printre fulgii de z[pad[. M-am a=ezat la biroul meu ]nc[rcat de h`rtii =i c[r\i =i am scris, printr-o memorie exact[ =i
118

]ntreag[, dialogul meu cu b[tr`nul filosof La cap[t, a=ez`nd ultimul cuv`nt, mi-a ap[rut chipul ei, figura Mariei care p[rea aproape, acolo, l`ng[ mine =i o lacrim[, una singur[, mi s-a a=ezat pe obraz. 24. Se apropia Anul Nou. Departe de Maria, departe de mama =i de fratele meu -cu care am ]nt`mpinat sf`r=itul de an, de fiecare dat[, la mine acas[,] n z[pezile cobor`te tainic dinspre mun\ii din jur- m[ sim\eam r[t[cit ]ntr-un Paris care se preg[tea de trecerea ]n anul cel nou. Domnul ambasador ne invitase, pe mine =i pe Iulia, s[ venim =i de aceast[ dat[, ca la Cr[ciun, a el acas[. Am`ndoi am sim\it ]ns[ c[ b[tr`nul filosof ]=i dorea s[ treac[ ]n noul an doar ]mpreun[ cu doamna lui, citisem ]ntr-o carte de-a sa c[ solemnitatea trecerii de la un prag la altul ]l face s[-=i numere anii =i, scria el, se simte ag[\at de marginea vie\ii ]ntr-o poveste pe care ar vrea s-o spun[ ]n singur[tate. I-am mul\umit, a=adar, =i i-am mai spus c[
119

primisem deja o invita\ie din partea studen\ilor mei de a fi al[turi de ei la trecerea dintre ani. A=a era, de altfel <Radule, ]mi zisese familiar, cum ne obi=nuisem deja, unul dintre studen\ii mei, noi to\i, aproape, petrecem s[rb[toarea ]ntr-un club de noapte, un loc ]n care ne ]nt`lnim foarte des =i ne sim\im foarte bine. Ne-ar face pl[cere s[ vii =i tu Am ]ntrebat-o pe Iulia dac[ vrea s[ mearg[, ]mpreun[ cu mine, l`ng[ tinerii mei studen\i <Nu sunt prea b[tr`n[ pentru voi ? m-a ]ntrebat ea, f[r[ s[ refuze ]ns[ invita\ia. Am z`mbit =i i-am spus: <Da e=ti foarte b[tr`n[, dac[ nu te-a= cunoa=te a= zice c[ n-ai terminat ]nc[ liceul De=i se apropia de 35 de ani, Iulia chiar ar[ta ca o adolescent[, iar felul ei de a privi lumea din jur, cu discre\ie =i delicate\e, ]nso\ea fiecare gest =i transmitea siguran\[ =i candoare, ca la adolescen\a pe care p[rea s[ nu o fi p[r[sit de mult. Era frumoas[, avea o \inut[ de balerin[, iar ochelarii ei
120

sub\iri ]i d[deau un aer pl[cut, de student[ inteligent[ =i sobr[. <Ne-am ]n\eles, am mai spus eu cu un fel de autoritate cordial[, ne trecem am`ndoi pe lista lor de invita\i. Eram deja ]n ultima zi a anului. Maria m-a sunat la ambasad[, am vorbit mult =i -nici eu, nici ea- nu ne mai puteam opri din =irul vorbelor care se a=ezase ]ntre noi. <Eu o s[ plec la munte, cu ai mei, mi-a spus, dar a= vrea s[ pot zbura acum la tine. Cu greutate mi-a= putea aminti acum cuvintele de iubire pe care i le-am spus +tiu doar c[ am ]nchis telefonul =i o triste\e, m[surat[ ]n lini=tea ]nc[perii din care vorbisem cu ea, m-a cuprins ]ncet, dar sigur. Clubul studen\ilor mei era pe rue Mouffetard, ]n apropierea unei pie\e, cu carne, fructe, legume deschis[ ]nc[, de=i mai erau doar vreo trei ore p`n[ la miezul nop\ii, c`nd am ajuns eu, ]mpreun[ cu Iulia, acolo. De jur]mprejur erau urme ale unui trecut medieval al Parisului, strada era
121

]ngust[ =i ]ntortocheat[, iar clubul pe care ]l c[utam era lipit de un restaurant oriental, ]n subsolul unei vile imense, cu ziduri groase =i ]nalte. C`\iva tineri care p[reau s[ aminteasc[ de moda hippies se a=ezaser[ ]n pia\a Contrescape =i sem[nau grozav cu aurolacii de acas[, grupa\i direct l`ng[ gurile de canal. De altfel, rue Mouffetard era o strad[ intrat[ ]n istorie, am g[sit-o =i ]ntr-un roman al lui Balzac, oricum era o strad[ cu o istorie bogat[ =i plin[ de evenimente. Se plimbase pe ea =i Hemingway, care vorbea chiar de o turm[ de capre v[zut[ prin apropiere. Venind, ]mpreun[ cu Iulia, spre locul unde m[ a=teptau studen\ii mei, ne-am ]nt`lnit cu o mul\ime de cer=etori plini de z[pada care continua s[ cad[, cu negustorii care nu se ]ndurau parc[ s[-=i ]nchid[ tarabele, iar ferestrele caselor vechi =i mari erau toate luminate puternic, aveau u=ile ]mpodobite cu ramuri de brad =i
122

coroni\e amintind de obiceiurile americane. M-am g`ndit atunci la Mircea =i la Irina, ]mi scriseser[ am`ndoi cu c`teva zile ]nainte =i am vorbit chiar =i la telefon cu o zi sau dou[ ]n urm[. Mi-era dor de ei, Mircea ]mi tot promitea o vizit[ la Paris =i-mi treceau mereu, printr-o memorie cald[ =i apropiat[, zilele tinere\ii mele, ]n ora=ul ]n care ne-am cunoscut. <Uit[-te, Radule -]mi ar[ta Iulia- p`n[ =i pivni\ele caselor de aici au fost transformate ]n baruri =i cafenele =i ]=i a=teapt[ oaspe\ii. Sc`r\`ia z[pada sub picioarele noastre. <Aici, constatam eu, este adev[ratul Paris, o spun chiar francezii, dac[-mi aduc eu aminte bine. Ne-am oprit, fascina\i de spectacolul str[zii, l`ng[ un grup de adolescen\i, care c`ntau la col\ul str[zii Le-am pus ]n cutia de carton c`\iva franci =i ne-au urat s[rb[tori fericite Erau frumo=i, tineri =i p[reau ni=te oameni de z[pad[,
123

lumina\i de neoanele colorate ale str[zii. <Am impresia, i-am spus eu Iuliei, c[ aici ne iese ]n cale un fel de Paris t`n[r, cl[dit ]ns[ pe o cetate de demult, numai c[ simbioza mi se pare perfect[ Iulia, care cuno=tea foarte bine locurile, mi-a povestit c[ prin anii 50 aici se ]nt`lneau cer=etorii de pe malurile Senei cu cei de pe muntele Sainte-Genevieve. <Acum ]ns[, dup[ cum vezi, au ap[rut cabaretele cu muzic[ spaniol[ +tiam adresa, Michel Fabian, studentul meu care m[ invitase, mi-a scris-o pe o h`rtie =i mi-a desenat locul ]n care trebuia s[ ajungem. Clubul era, de fapt, ]ntr-o veche pivni\[, aranjat[ cu gust, pere\ii erau plini de picturi abstracte =i felinare vechi =i mirosea a p[dure ]nghe\at[ =i, vag, a frunze uscate. De altfel, diminea\a, la plecare, aveam s[ constat c[ rue Mouffetard era foarte aproape de drumul meu zilnic spre Sorbona mare =i mi-am dat seama, ]n lunile care au urmat, c[ zona prin care
124

treceam de mai multe ori pe s[pt[m`n[ aduna ]ntre zidurile ei o parte din istoria Parisului, ]ncercat ]n trei revolu\ii, ]n care se p[strau intacte nu doar monumentele, ci =i sufletul unei lumi neschimbate, adunat ]n amurgul unei ]ntregi genera\ii. Michel ne a=tepta ]n fa\a intr[rii, ]mpreun[ cu proprietarul, un unchi de-al s[u, dup[ cum aveam s[ afl[m mai t`rziu. Domnul Gaudi, cum s-a prezentat, ne-a salutat amabil =i am intrat ]n pivni\a casei vechi, cu arhitectura unui Paris medieval =i nostalgic. }n dreapta salonului mare se afla o cram[ cenu=ie, cu butoaie de vin a=ezate la vedere, iar mobilierul te ducea direct ]n epoca spadasinilor de odinioar[. Ne-am sim\it bine, am dansat, am c`ntat, am stat ]ndelung de vorb[, iar la miezul nop\ii am ie=it cu to\ii pe str[zile ]nguste ale cartierului. Ne-am s[rutat,f [r[ s[ ne cunoa=tem cu to\ii, ne-am urat cele cuvenite ]n trecerea la noul an =i am aruncat sute de artificii pe strazile din apropiere.
125

<Nu vrei s[ ne mai plimb[m pu\in? m-a ]ntrebat Iulia, ]n timp ce ne preg[tem s[ intr[m ]napoi ]n pivni\a cea ]nc[p[toare. M-a prins de bra\ =i ne-am ]nv`rtit, am`ndoi, prin z[pada str[zilor ]nguste ale cartierului. Eram cu g`ndul departe, la Maria, a= fi vrut s[ fiu ]n curtea mea de acas[, ]n care grupuri mari de colind[tori c`ntau ca acum o sut[ de ani, iar mama le umplea cu \uic[ paharele mici =i a=eza farfuriile mari cu pl[cinte =i gogo=i. <Am ajuns>, m-a trezit Iulia din visul meu pierdut ]n gerul Parisului, pentru c[ aproape trecusem dincolo de intrare. Se f[cuse diminea\[, c`nd am plecat ]ncet prin z[pada proasp[t[ =i mare. Ninsese toat[ noaptea =i mai fulguia ]nc[, dar f[r[ putere, =i ]n noul an, abia ]nceput. }i povesteam Iuliei despre obiceiurile din satul meu: <Tata, ]i spuneam eu, ne ducea ]n fiecare zi de ]nt`i ianuarie la biserica ]n care era preot. Intram doar noi, ]mpreun[ cu bunicii =i s[rutam
126

icoanele Era un fel de ritual pe care ]l a=teptam cu o ner[bdare sfioas[. Am ]nt`lnit c`teva perechi care, ca =i noi, se ]ntorceau de la petrecerea de peste noapte. Pe obrajii Iuliei am v[zut, deodat[, c`teva lacrimi. <Ce s-a ]nt`mplat, am ]ntrebat, pl`ngi? Acolo, ]n drumul nostru spre casa ]n care locuiam, Iulia mi-a spus povestea ei trist[. <Iart[-m[, Radule, a zis, e o diminea\[ de an nou, poate n-ar trebui s[ aduc triste\ea mea, cu r[d[cinile ei vechi, ]ntr-o astfel de zi. Am rugat-o s[ vorbeasc[, sim\eam c[-i face bine, i tremura u=or b[rbia =i m`na ei devenise rece =i ]ncordat[. Cu doi ani ]nainte de decembrie 89, mi-a povestit ea, lucra la Ministerul de Externe, era traduc[toare =i translator. Acolo l-a cunoscut pe Sabin, care revenise tocmai dintr-o \ar[ african[, unde lucrase la o ambasad[. <Era, a zis ea, cu vreo zece ani mai mare dec`t mine, fusese c[s[torit, dar so\ia lui ]l p[r[sise acolo, plecase ]n Canada f[r[ s[-i dea nici o explica\ie. A avut,
127

]\i dai seama, mari probleme cu cei de acas[. Ne-am apropiat repede unul de cel[lalt, a fost o iubire a=ezat[, ne-am mutat ]mpreun[ S-au c[s[torit ]n prim[vara lui 90 =i au plecat am`ndoi ]n Egipt, la ambasada de acolo. <Eram ferici\i, ne pl[cea munca noastr[, Sabin era tot mai apreciat de cei de la minister. Numai c[, ]ntr-o zi, s-a ]nt`mplat nenorocirea Venise o delega\ie din \ar[, de la ministerul turismului; au plecat spre o zon[ de l`ng[ Cairo, undeva la vreo 60 de km. A fost un accident ]ngrozitor, un autocar a intrat direct ]n ma=ina lor, au murit to\i acolo, pe loc Iulia terminase povestea ei trist[, ]ntre noi s-a l[sat o t[cere, oarecum fireasc[. <Am ajuns apoi aici, am ]ncercat s[ iau via\a a=a cum e, dar nu se poate, nu am nici o speran\[M[ simt ca =i atunci, pustiit[ de orice dorin\[ Ne apropiam de casa ]n care locuiam, iar catedrala Notre Dame str[lucea ]n albul imens al z[pezii de
128

]nceput de an. <Iulia, am ]nceput eu cu o u=oar[ re\inere ]n glas, cred c[ noi doi ar trebui s[ st[m mai mult de vorb[Orice suferin\[ are =i un cap[t al ei Mergea lipit[ de um[rul meu, aveam impresia c[ ]=i caut[ un sprijin ]n ]nghe\ul dimine\ii, iar eu m[ sim\eam foarte aproape de ea. Mi-au venit atunci ]n minte cuvintele pe care le citisem ]ntr-o poveste de demult, o istorie a suferin\ei =i nefericirii unei femei, altfel puternic[ =i nobil[. Timpul, scria acolo, s-a n[scut odat[ cu cerul =i a= fi vrut s[-i spun Iuliei c[ exist[ un singur cap[t al drumului, cel la care s-au spulberat toate idealurile de eternitate. I-am spus, ]ns[, cu totul altceva, nici m[car nu mai =tiu ce 25. Am intrat am`ndoi ]n apartamentul ei de la ultimul etaj al casei, deasupra c[ruia mai erau doar cele dou[ mansarde =i acoperi=ul ]nalt, cu ferestre a=ezate direct ]n apropierea cerului parizian. <A= bea o gur[ de coniac, am zis, ai tu sau m[ duc la mine s[ caut? F[r[ s[-mi
129

r[spund[, Iulia a intrat ]n buc[t[ria ei mic[, din dreapta holului. Era foarte cald, mi-am scos haina =i m-am a=ezat pe unul dintre fotoliile din camera de zi, ]n care Iulia avea, ca =i ]n mansarda mea de deasupra, un birou mic =i c`teva rafturi cu c[r\i, reviste, h`rtii de tot felul, a=ezate ]ns[ ]ntr-o ordine des[v`r=it[, feminin[. <Iart[-m[, mi-a spus, dup[ ce ne-am a=ezat ]n jurul cafelei fierbin\i pe care a adus-o =i a sticlei de coniac fin, nu trebuia s[-\i povestesc toate acestea ]ntr-o asemenea zi Am sim\it nevoia asta ]ns[, e un fel de eliberare pentru mine, cum \i-am mai spus deja Nu mai =tiu cu ce cuvinte i-am amintit o idee din Rousseau C`nd un om devine ]ntr-at`t de nefericit ]nc`t durerea ]i este mai intens[ dec`t spaima de ziua de m`ine, e mai bine s[ a=tepte ]nserarea <Nu crezi, am ]ntrebat-o eu ]n aerul cald al ]nc[perii, c[ e timpul ca via\a ta s[ mearg[ mai
130

departe? M-a privit c`teva secunde =i mi-a r[spuns <+tiu asta, simt c[ nu mai pot tr[i doar din amintirea unor zile fericite, dar am mereu sentimentul c[ pentru mine nu mai poate fi niciodat[ un alt ]nceput. O priveam pierdut ]ntr-o a=teptare calm[, era transfigurat[, ]mi p[rea un suflet reg[sit, care sta s[-=i deschid[ tot cerul ]nalt peste diminea\a care sosise. Ne-am privit c`teva clipe, o istorie ]ntreag[ s-a ascuns ]n spatele ochilor no=tri =i, dup[ o vreme, eram ]mpreun[ ]mbr[\i=a\i. O m`ng`iam pe obraji, pl`ngea ]ncet, dar f[r[ lacrimi =i =i-a a=ezat capul pe um[rul meu P[rul ei mirosea a z[pad[, ne ardeau m`inile =i ochii ]mpreuna\i, iar cuvintele se opriser[ definitiv ]ntre noi. Am luat-o ]n bra\e, pluteam ]ntr-un fel pe care-l simt =i acum, de=i nu vinovat, ci izb[vitor. Am intrat ]n dormitorul ei =i am dezbr[cat-o cu mi=c[ri ]ncete, nu-mi tremurau deloc m`inile, de=i era o experien\[ pe care o descopeream
131

f[r[ prea mult[ pricepere, dinainte. Ne-am c[utat, am`ndoi, ]n patul ei de femeie singur[ de prea mult[ vreme, tremura =i ardea =i se ag[\a de mine de parc[ ar fi vrut s[ nu mai plec de acolo niciodat[, s[ r[m`nem f[r[ timp =i f[r[ vorbe, o eternitate, ]n ]mpreunarea care venise. Nu mai tr[isem niciodat[, ]n experien\ele mele dinainte -care nu erau nici multe, nici atinse de o memorie serioas[- o asemenea desc[rcare sufleteasc[. Am r[mas un timp ]ndelungat ]mbr[\i=a\i, o sim\eam ca pe o parte din mine, iar chipul ei era at`t de senin ]nc`t a= fi vrut =i eu s[ nu se mai termine povestea ]nceput[ ]n diminea\a de An Nou. Sim\eam am`ndoi c[ e o zi unic[, =tiam ]ntr-un fel pe care nu-l pot explica faptul c[ aceast[ zi nu se va mai repeta. A c[zut ]nserarea din prima zi a anului peste noi. Din camera mea de sf`r=it de lume, ]n care-mi amintesc cum str[lucea ]n amurgul zilei de ianuarie trupul ei, a
132

intrat ne=tiut ]ngerul de atunci. Seara, ]nainte de a pleca de la Iulia, a mai fost o ultim[ ]mbr[\i=are =i strig[tul ei fericit =i chipul ei inundat de o bucurie f[r[ margini care p[rea s[ spun[ oricui c[ via\a poate fi tr[it[ mai departe. M-a str`ns ]n bra\ele ei firave, intrase ]n mine cu tot trupul ei =i ne sim\eam atingerea fierbinte, ]n lini=tea f[r[ de margini a serii de ianuarie. Am ajuns ]n mansarda mea, de deasupra locului ]n care tr[isem o zi de iubire, a= fi crezut c[ trebuie s[ m[ simt vinovat, g`ndul meu ajunsese la Maria, dar -trebuie s[ spun =i acumnu eram dec`t atins de lini=te A doua zi, diminea\a, am fost ]mpreun[ cu Iulia ]n Place Maubert =i am intrat ]n cafeneaua Ronsard. Am vorbit pu\in, dar nu era deloc un aer stingher ]ntre noi. Am cump[rat apoi fructe din magazinul de al[turi. <Aici, mi-a zis Iulia, se spune c[-=i f[ceau veacul Francois Villon =i banda lui Ne-am plimbat p`n[ ]n apropierea unui soclu de statuie, la intersec\ia
133

dintre Bd. Saint-Germain =i rue Mange. <Cred c[ =tiu =i eu, am zis, un student de-al meu a citit un eseu despre Etienne Druet, un precursor al filosofiei politice franceze Aici a fost ars ]mpreun[ cu c[r\ile lui. Vorbesc cu mine =i nu aud nimicDialogul interior e un instrument de salvare doar pentru omul r[t[cit ]n labirintul lumii Sunt prizonier al seduc\iilor =i r[spunsurilor p[relnice la singura =i marea ]ntrebare pe care ]ncerc s-o dezleg. Unde e ziua de ianuarie, acum c`nd s-au topit toate z[pezile =i miroase a p[cat ? 26. Despre acea zi de ]nceput de an Radu mi-a trimis o foarte lung[ scrisoare. O am, ca =i pe toate celelalte =i am fost foarte curios s[ o al[tur pove=tii din caietul lui de sf`r=it de via\[. Sunt, trebuie s-o spun, mari deosebiri. }n realitate, el s-a sim\it foarte vinovat de experien\a lui cu Iulia, i se p[rea o tr[dare imens[ fa\[ da Maria. Scria c[ au fost nop\i ]ntregi ]n care n-a putut dormi, se
134

g`ndea chiar dac[ s[-i spun[ Mariei adev[rul L-am sf[tuit s[ n-o fac[, sunt -]i scriam eu- lucruri pe care noi b[rba\ii trebuie s[ le facem f[r[ s[ credem c[ lumea ]ncepe sau se termin[ cu noi. Ziua de dragoste descris[ ]n caiet e mult mai concentrat[ =i parc[ expediat[ ]n cuvinte care se doresc neutre. Mie, Radu mi-a povestit altfel =i am s[ a=ez aici c`teva fragmente din scrisoarea lui, o fermec[toare nara\iune a amorului feciorelnic al amicului meu }\i aminte=ti, drag[ Mircea, c[ prima mea experien\[ de b[rbat ]n c[utarea iubirii \i se datoreaz[, mi-a scris. Ca =i multe alte experien\e din via\a mea }n mansarda ]n care am locuit ]mpreun[ doi ani, tu ai adus-o pe Sonia, colega ta medicinist[, o fat[ frumoas[, dar rece ca un suflet ]ncercat de nenoroc. Ea m-a f[cut b[rbat, aproape c[ s-a ]nt`mplat f[r[ voia mea, parc[ era ]ntr-un laborator de-al vostru, ]n care cerceta corpul omenesc cu armele ne]nc[rcate =i
135

unelte ]nverzite de at`ta folosire. M-a dezbr[cat =i s-a aruncat asupra mea cu o voluptate de animal t`n[r, care-=i devora prada crud[ =i ne=tiutoare. A fost ca ]n pove=tile pe care le auzisem la mine acas[, de la b[ie\ii mai mari, r[t[ci\i prin p[durile din jur, cu fetele din satul nostru. N-am avut, prietene, experien\e numeroase, n-am fost mai mult dec`t era cazul preocupat de femeile din jurul meu. Cu Iulia ]ns[ a fost altceva M[ simt, acum c`nd ]\i scriu, vinovat p`n[ dincolo de ceea ce mai pot rosti, cu vorbe pu\ine. Vinovat fa\[ de Maria, am co=marul unei tr[d[ri de neiertat Totu=i, sufletul meu ]mi spune c[ m`inile care-au m`ng`iat trupul delicat al Iuliei, care-au str`ns ]n palm[ s`nii ei frumo=i au fost o floare de prim[var[ timpurie. N-a= putea s[ uit vreodat[ ochii ei str[lucind ]n lumina de an nou, bucuria ei de femeie ren[scut[, pentru iubire. |i-am scris deja c[ =i eu =i Iulia am =tiut c[ aceast[ zi nu se
136

va mai repeta vreodat[. Am tr[it-o ]ns[, tocmai de aceea, ca pe o ini\iere fecund[, ca pe o iluminare. Spre sear[, ]nainte de a pleca din camera ei, au fost clipe ]n care acolo nu erau doi oameni tineri, ci un singur trup ]nl[n\uit, ca un strig[t auzit p`n[ la marginea norilor atin=i de z[pada dint`i. Cred, totu=i, c[ e de ajuns, mi-e greu s[ intervin ]n logica fragmentat[ de via\[ =i de suferin\[ a prietenului care a fost. 27. La jum[tatea lui februarie am avut oaspe\i la unul dintre seminariile conduse de mine. }mi amintesc bine diminea\a aceea, ie=ise soarele, era un aer de prim[var[ ]ntr-un Paris moroc[nos =i b`ntuit de spaima ]nghe\ului de peste iarn[. Tocmai m[ preg[team s[ plec spre sala de la etajul trei, ]n care urma s[ discut[m, cu cea de-a doua grup[ de studen\i, despre filosofia politic[ din fostele \[ri comuniste, la grani\a dintre ideologie =i practic[. Au intrat ]n
137

]nc[perea profesoral[ decanul facult[\ii =i profesorul meu, Albert Vichi. <Radule, mi-a spus profesorul, ne prime=ti =i pe noi la seminar? Le-am spus c[ ]mi face mare pl[cere =i chiar a=a era. Unul dintre studen\i a prezentat ideile principale din cursul profesorului Vichi, apoi doi dintre ei au comentat paginile de bibliografie indicate =i, a=a cum ne obi=nuisem, am lansat c`teva provoc[ri -cum le numeam eu- pentru discu\ii. <Am citit, a spus unul dintre ei, c[ filosofia politic[ a fost un domeniu evitat ]n filosofia \[rilor din r[s[rit. Le-am explicat un paradox: <S[ =ti\i, le-am spus eu, c[ lucrul acesta poate fi intuit pentru perioada totalitar[, dar e mai greu de ]n\eles de ce, de pild[ ]n \ara mea, chiar =i ]ntre cele dou[ r[zboaie, c`nd era democra\ie =i pluralism politic, domeniul acesta a fost tot evitat. Le-am spus c[ e surprinz[toare reticen\a din perioada interbelic[ de a discuta subiectele
138

clasice ale filosofiei politice, ceea ce ]n Fran\a nu s-a ]nt`mplat. <S-a preferat, am mai zis, jurnalismul politic. }n discu\ia noastr[ au ]nceput =i contradic\iile. <Ne-a\i spus c[ important ar fi s[ po\i propune un model valoric atunci c`nd reflectezi asupra realit[\ii politice. M[ g`ndisem la o astfel de idee <Nu e acest model o dogm[, un imperativ greu de acceptat ]ntr-o democra\ie? m-au mai ]ntrebat ei. Am vorbit despre doi poli ai unui asemenea model valoric; recunosc ]ns[ c[ ideea nu-mi apar\inea, mi-a vorbit mult despre acest subiect b[tr`nul filosof, ambasadorul <E, mai ]nt`i, un dialog interiorDrama omului e c[ ]=i petrece cea mai mare parte a vie\ii r[t[cind pe c[ile nenum[rate =i ]nc`lcite ale aparen\ei. Unul dintre studen\i a ]ntrebat: <Asta ]nseamn[ c[ n-are nici o =ans[ s[-=i ]mplineasc[ toate visele cu care a fost ]nvestit?
139

Am spus c[ da =i, mai ales, c[ nu at`t dificult[\ile drumului de parcurs sunt mari, c`t pa=ii gre=i\i pe care ]i face ne]ncetat =i care-i prelungesc inutil drumul. <Un filosof important din \ara mea spune c[ omul trebuie s[ fie mereu la p`nd[, iar dialogul nostru interior nu poate ap[rea dec`t ]n[untrul unei existen\e deficiente sub raportul fiin\ei. Le-am propus, pe acest prim pol, o defini\ie a politicii <Este, am zis, o tehnic[ a c[rei func\ie e de a ap[ra fiin\a de orice i-ar putea st`njeni acesteia dezvoltarea dar al c[rei domeniu propriu este cel al lui a avea. Acela=i student m-a ]ntrebat: <+i care e al doilea pol?. L-am numit, ca =i domnul ambasador ]ntr-o carte a sa, dialogul generalizat. <}n sensul acesta, am continuat, politica e o activitate concentrat[, care stabile=te protocolul minimalei vie\i ]mpreun[ ]n cadrul comunit[\ii de oameni.
140

Am ]ncheiat cu o idee pe care le-am cerut s[ o comenteze data viitoare: deschiderea lui eu c[tre tu S[-i spui tu celui pe care via\a =i mediul lucrurilor ]l aduc ]n fa\a ta. Tot restul, de aici decurge. <Domnule,m-a spus decanul, ]n biroul lui ceva mai t`rziu, mi-a= dori s[ te pot opri aici, la Sorbona. Locuiam, cum ]n\eleg eu azi, cu mintea r[t[cit[ ]n uitare, ]ntr-o \ar[ albastr[. C`nd totul se pr[bu=e=te =i speran\a e doar o iluzie, ce mai r[m`ne ]n afar[ de c[dere? 28. Doctori\a a stat azi c`teva ore cu mine. Mi-a povestit despre Pavel. Am l[sat-o s[ vorbeasc[, lumea din care venea sem[na cu aceea din marginea mun\ilor mei, de acas[. Eram ]ns[ gata s[ ]n\eleg fr[m`ntarea acestei femei care p[rea, l`ng[ mine, pacienta =i nu vindec[toarea Dup[ ce s-a oprit i-am vorbit despre ]nt`lnirea mea cu Marele G`nditor, la Paris, ]n prim[vara dint`i a ini\ierii mele ]n via\a universitar[ de
141

la Sorbona. <Ie=isem, am ]nceput eu, ]mpreun[ cu profesorul meu de la Sorbona, cu care ]mi preg[team doctoratul. Locuia ]n Cartierul Latin =i fusesem inivitat la mas[, profesorul ]mplinise 65 de ani }nchid ochii =i retr[iesc fiecare clip[. Eram l`ng[ Theatre de lOdeon, ne preg[tem de o plimbare mai lung[ prin cartier c`nd, ]n fa\a noastr[, a ap[rut el. Avea o plas[ ]n m`n[ =i p[rea pierdut ]n mul\ime =i, am observat asta imediat, nu avea de loc un aer ]ng`ndurat sau sceptic. <}l salut, a zis profesorul meu, pe cel mai mare sceptic de serviciu al unei lumi ]n declin. Se cuno=teau de mult[ vreme; =i-au str`ns m`inile cu prietenie |i-l prezint dragul meu, a spus profesorul, pe t`n[rul meu asistent, e de-al t[u, e din \ara ta. Omul politicos =i bl`nd, din fa\a mea, m-a cercetat cu o curiozitate normal[. <E adev[rat? m-a ]ntrebat, ]n rom`ne=te, de parc[ dorea s[ se conving[ direct, f[r[ ocoli=uri. <Este,
142

am r[spuns. Profesorul ne-a invitat la o cafenea de l`ng[ libr[ria Gibert. Am vorbit mult, i-am povestit filosofului istoria prezen\ei mele la Paris. M-a ascultat, sorbind rar din cafeaua adus[ de mult. A spus ceva doar atunci c`nd i-am vorbit despre Alexis de Tocqueville =i despre subiectul tezei mele de doctorat. <Bine, a zis el, dar Tocqueville nu e dec`t un c[ru\a= de duzin[ Am z`mbit =i i-am spus: <}nseamn[ c[ iau act de completa mea pieire, iar g`ndul era de fapt- al lui. <Ne mai vedem, a mai spus, trebuie s[ te aduc la lucruri mai serioase. Au vorbit, el =i profesorul, mult[ vreme. M[ uitam la omul fascinant din fa\a mea, avea o curiozitate evident[ pentru micile ]nt`mpl[ri, exerci\iul nega\iei lui disp[ruse ]n fumul cafenelei. Unde, m[ ]ntrebam eu, a ]nc[put ]n mintea b[tr`nului filosof din fa\a mea, g`ndul c[ tr[im pe fundul unui infern, iar singura salvare e s[ lu[m act de completa noastr[ pieire? <+tii, i-am
143

spus eu doctori\ei, care ]mi asculta povestea de ieri, mi-a r[mas ]ntreag[ ]ndoiala lui Oric`t ne-am fi zb[tut noi ]n aceast[ lume =i oric`t ne-am fi separat de ea, distan\a dintre noi =i ea n-a f[cut dec`t s[ ne-o fac[ mai accesibil[. Varietatea de forme ale existen\ei a fost, totu=i, ]n noi un prilej de ve=nicie, ]nc`nt[ri =i triste\i. 29. Am dat ner[bd[tor pagina caietului scris de Radu, dar nu mai era nimic despre ]nt`lnirea lui cu Marele G`nditor, cum ]l numea. Nu se poate, mi-am zis, mie mi-a povestit ore ]ntregi, ]l vizitase acas[, ]n locuin\a de l`ng[ Theatre de lOdeon, doamna ]l pl[cuse mult, au ie=it de nenum[rate ori la plimbare prin cartierele apropiate. Pot oare s[ ]n\eleg ce s-a petrecut ]n amintirile prietenului meu? C`\i oameni ar fi putut avea experien\a ]ntemeietoare a unei asemenea ]nt`lniri? +i totusi, iat[, pagina aceasta se rupe brusc =i nu mai g[sesc nic[ieri o revenire la
144

istoria abia ]nceput[. Avea un sentiment profund de cap[t al drumului Fragmentele de via\[ care urmeaz[, ]n caietul lui, sunt tot mai precipitate, ce este timpul din fa\a mea, se ]ntreab[ el, dac[ nu o copie mobil[ a eternit[\ii ? Ar mai fi fost foarte multe de scris, via\a lui de b[rbat t`n[r =i ]nc[rcat de gloria unor experien\e pariziene memorabile i-a adus tr[iri =i dialoguri pline de sens. Dar, prietenul meu Radu, are aici tot mai pu\in[ vreme pentru amintiri Mie mi-a vorbit, cu lini=tea cunoscut[ ]nc[ de la v`rsta liceanului de alt[dat[, despre dubla c[dere c[reia ]i este supus omul, dialogul lui cu filosoful important despre care vorbe=te l[sase urme ad`nci, dincolo de experien\ele comune celor de l`ng[ noi. <}n\elegi tu, Mircea, ]mi spunea, exist[ o c[dere ]n timp =i c[derea din timp, adic[ o condamnare prin plictis a existen\ei umane De aici, via\a v[zut[ ca o repeti\ie monoton[ =i nesf`r=it[ a aceleea=i clipe
145

+tiu bine, ]ncremenirea timpului nu e doar reveria filosofilor, acolo unde, cum zicea Radu, verbul ]nsusi se ]mpotmole=te. Este poate, mai mult, sufletul bun al prietenului care pleac[. 30. Venise prim[vara, la Paris, zilele treceau repede, ]ntre o ordine impus[ de obliga\iile mele, cu care m[ obi=nuisem deja. Citeam aproape ]n fiecare zi, ]n biblioteca mare de la Sorbona, mar\ea =i vinerea aveam cele dou[ seminarii, diminea\a, la care studen\ii lipseau rar, ne sim\eam ca ]ntr-o reunire de amici, nu mai erau grani\e ]ntre noi. Documentarul meu s[pt[m`nal pentru minister pleca s`mb[ta, ]ntr-o rutin[ de func\ionar b[tr`n, obi=nuit cu regulie meseriei lui. Cu profesorul meu aveam discu\ii lungi, era mul\umit de lecturile mele =i de ideile care se ad[ugau tezei de doctorat pe care o preg[team. Foarte des m[ plimbam, prin parcurile =i muzeele din apropierea locuin\ei noastre, cu domnul
146

ambasador, se a=ezase o apropiere cald[ ]ntre noi =i stimulatoare pentru mine. Cu Iulia, ]ns[, m[ vedeam mai rar, aveam uneori sentimentul c[ m[ ocole=te, de=i s-a ]nt`mplat s[ mergem de c`teva ori la teatre sau la vernisajul unor expozi\ii. Primea, la ambasad[, invita\ii la aceste evenimente =i nu erau foarte mul\i, ]n afar[ de noi, care s[ doreasc[ s[ le vad[. Despre ziua de ianuarie n-am mai vorbit deloc, se sim\ea o anumit[ re\inere ]n rela\ia noastr[, pe care timpul o =tergea ]ncet =i, p`n[ la urm[, firesc. }I scriam Mariei, ca si p`n[ atunci, ]n fiecare s[pt[m`n[, ]i povesteam aproape toate ]nt`mpl[rile =i zilele mele erau, cu siguran\[, ]n a=teptarea r[spunsurilor pe care nu ]nt`rzia s[ mi le trimit[. Era ]ntr-o vineri, la jum[tatea lui aprilie. De diminea\[ am avut seminarul, cu cea de-a doua grup[ din s[pt[m`n[, apoi am citit c`teva ore ]n biblioteca facult[\ii, iar dup[-amiaz[ m-am ]nt`lnit cu profesorul meu. }n drum
147

spre cas[, m-am oprit l`ng[ biserica Saint-Julien le Pauvre =i mi-am cump[rat un bilet la concertul de muzic[ religioas[ medieval[, care urma s[ aib[ loc peste o s[pt[m`n[. Ajunsesem ]n mansarda mea cald[ =i lini=tit[ de c`teva minute =i r[sfoiam pliantul primit la biseric[; am auzit c`teva b[t[i u=oare ]n u=[, am deschis =i am r[mas f[r[ grai. Era Maria Nici nu mai =tiu ce am spus, =tiu doar c[ am r[mas minute bune ]mbr[\i=a\i, ]n holul mic al locuin\ei mele de sub acoperi=ul casei. }i m`ng`iam p[rul, obrajii, ne s[rutam cu un fel de re\inere, de parc[ tot nu eram siguri c[ e adev[rat. <Mi-a fost at`t de dor de tine, mi-a spus Maria, c`nd a venit tata =i mi-a spus s[-mi fac bagajele, fiindc[ plec[m la Paris, m[ tot uitam ]n jurul meu, mi se p[rea c[ nu e adev[rat. Venise Maria... pluteam, respiram am`ndoi iubirea care ne lipsise ]n cele c`teva luni, aproape c[ nu mai =tiam ce s[ ]ntreb mai ]nt`i, ce
148

s[ caut, eram fericit. Tat[l ei a sosit peste vreo or[, ne-am salutat cu c[ldura unor prieteni vechi =i ne-a invitat ]n ora=. Am mers ]n apropiere, ]ntr-un mic restaurant deschis ]ntr-o galerie de art[ modern[, ]n care domnul ambasador -care ne-a ]nso\it]l cuno=tea bine pe proprietar. Ni l-a =i prezentat, era fiul unui rom`n plecat ]n Fran\a dup[ r[zboi =i rud[ mai ]ndep[rtat[ cu so\ia domnului ambasador. Tat[l Mariei m-a pus s[-i povestesc despre doctoratul meu, despre munca mea cu studen\ii, apoi a vorbit mult cu b[tr`nul filosof. Eu si Maria i-am rugat s[ ne ierte, pentru c[ am vrea s[ ie=im la o plimbare Am dus-o pe str[zile ]nguste, at`t de cunoscute mie =i ne-am ]ntors t`rziu, c[tre miezul nop\ii. <Eu, mi-a spus tat[l ei care ne a=tepta ]n apartamentul pe care-l primise la etajul unu al vilei, voi pleca pentru cinci zile la Strasbourg. O las pe Maria aici, ]n grija ta.
149

+i au fost, apoi, cinci zile la care aici, ]n spa\iul ]ngust al vie\ii mele trecute, m[ g`ndesc cu aceea=i fericire de atunci. Am fost ]n zeci de locuri, am fost la teatru, la o lansare de disc a unui student de-al meu, ne-am plimbat prin gr[dinile Parisului =i ne-am spus iubirea de sute de ori. Era dorin\[ ]n ochii no=tri, stam ]mbr[\i=a\i ]n mansarda mea care ]nflorise ]n prim[vara din jur, numai c[ sim\eam -=i eu =i Maria- c[ timpul ]ntreg al iubirii nu sosise ]nc[. Erau clipe ]n care dragostea noastr[ putea merge p`n[ la cap[t, ceva ]ns[ ne oprea, ceva pe care l-am ]n\eles mai t`rziu, atunci c`nd c[zuse =i ultima arip[ a zborului fr`nt. Mar\i, la primul seminar din s[pt[m`n[, am luat-o =i pe Maria cu mine =i am prezentat-o studen\ilor mei. M[ uitam cu nesf`r=it[ dragoste la ea, vorbea ]ntr-o francez[ perfect[, le povestea despre studen\ia eiColegii ei doreau s[ =tie ce ]nva\[ ea, ce fel de cursuri se predau, cum e via\a de student. M[
150

sim\eam at`t de bine, Maria mea cea frumoas[ era admirat[, avea ]n priviri culoarea aceea de prim[var[ puternic[, discre\ia cu care ]mi intrase ad`nc ]n sufletul meu plin de iubire. <La var[, i-am spus ]n holul aeroportului, la plecare, trebuie s[ fim numai noig[sim un loc al nostru =i parc[ nu ]ndr[zneam s[-mi duc g`ndul p`n[ la cap[t. Numai c[ ea a ]n\eles foarte bine: <Abia a=tept, Radule =i ne-am s[rutat, cu re\inerea dat[ de lumea numeroas[ din jurul nostru. }n camera mea de spital simt c[ ar trebui s[ scriu mai mult despre acele zile, uneori mi se pare chiar c[ o pot face Un g`nd ascuns ]ns[ ]mi spune s[ p[strez doar pentru mine mirajul clipelor tr[ite, cu Maria, ]n Parisul atins de prim[vara cea nou[ Abia dac[ mai pot ]n\elege acum, ]ntr-o margine de lume, zilele care au fost. La cap[tul acesta de drum, pe ]ntinderea c[ruia s-au spulberat, unul dup[ altul, at`tea vise, s[geata ascu\it[ a timpului meu de azi
151

se a=eaz[ brutal peste eternitatea dezn[dejdii. }mi tot vin ]n minte cuvintele Marelui G`nditor, al[turi de care am umblat pe str[zile Parisului Dup[ ce a stricat adev[rata eternitate, omul a c[zut ]n timp, unde a izbutit totu=i s[ tr[iasc[. Dar, spunea el, ]l amenin\[ o alt[ c[dere =i se va ]mpotmoli ]n monotonia posac[ =i ]n absolutul stagn[rii. A= mai vrea, ]n camera mea de singur[tate =i de plecare, s[ pot a=eza ]n paginile pe care le scriu bucuria mea de atunci, dragostea mea pentru Maria, dar nu-mi mai ajung cuvintele +i nici zilele mele nu-mi mai sunt de ajuns Oric`t[ ]ncrederea a= avea acum ]n amintirile mele, ele nu pot fi dec`t o copie palid[ a fericirii de ieri. +i, m[ ]ntreb, cine ar mai putea s[ ]n\eleag[ =i la ce i-ar folosi cuiva dragostea mea r[pus[. 31. A venit, ]n sf`r=it, vara. M-am ]ntors de la Paris la ]nceputul lui august, pentru dou[ luni. De la minister am primit un concediu de o
152

lun[, urm`nd s[ vin ]n septembrie, pentru un curs de perfec\ionare. L-am ]nt`lnit pe Anton Roman, care nu mai revenise la Paris. <Am fost numit, mia spus el, director ]n minister }ntr-un fel, regret I-am r[spuns c[ ]i simt lipsa. <De multe ori, am continuat eu, a= fi avut nevoie de ajutorul t[u. M-a ]ntrebat despre via\a parizian[, pe care el o cuno=tea at`t de bine, despre Iulia =i despre ceilal\i prieteni de acolo. <Cred, a mai spus el, c[ noul ambasador e pe placul t[u. I-am r[spuns: <E fermec[tor, de altfel m[ simpatizeaz[ =i el. Avem lungi discu\ii ]mpreun[ =i am ]nceput chiar s[ scriu dialogurile noastre, e posibil s[ ias[ o carte de convorbiri Ne-am mai v[zut apoi de mai multe ori ]n s[pt[m`nile care au urmat. }ntr-o s`mb[t[ a mers chiar, cu mine si cu Maria, la \ar[, mama l-a pl[cut, era foarte curios s[ tr[iasc[ evenimente noi =i avea un sim\ al prieteniei adev[rat, firesc.
153

}ncerc s[-mi amintesc fiecare zi, fiecare tr[ire a celor dou[ luni, petrecute ]mpreun[ cu Maria. Mi-e foarte greu, am c[deri ]ndelungate ]n experien\e f[r[ contur, stau zile ]ntregi cu ochii deschi=i spre nimeni =i spre nimic, memoria mea dispare ]ntr-un prezent amenin\at de fantoma cenu=ie a singur[t[\ii. Un doctor t`n[r, pe care l-am cunoscut de c`teva zile ]n spital, prin Mircea, cu care a fost de altfelcoleg de facultate, vine des ]n camera mea, umbl[m ]mpreun[ prin p[durea din apropiere, el pare c[ ]ncearc[ s[ m[ trezeasc[ la o via\[ pe care eu n-o mai doresc =i =tiu c[ nu mai exist[ cale de ]ntoarcere. }l las s[ cread[ c[ se mai poate schimba ceva ]n mintea mea ]ncurcat[ ]n noaptea ultim[ =i f[r[ ie=ire, doar c[ eu ]n\eleg, de la o zi la alta, c[ luciditatea m[ p[r[se=te, ]ntr-o am[gire de normalitate =i ]ndoial[. <Radule, zice el, de cele mai multe ori noi nu ac\ion[m, ci suntem ac\iona\i. G`ndeam la fel, dar ]l ]ntreb: <Cum a=a, ce ]nseamn[
154

ac\iona\i ? El spune: <Suport[m fiecare, ]mpotriva voin\ei noastre, for\e care ne constr`ng s[ ac\ion[m. Continui eu: <+tiu, doctore, omul nu e st[p`n ]n propria lui cas[ Freud Cuvintele sunt r[sucite, exist[ un conflict ]ntre dou[ dorin\e, dintre care una este ignorat[ de c[tre subiect, ]mi revin mie ]n memorie fr`nturi din vechile lecturi. De fapt, ]n\eleg ce-ar dori doctorul cel t`n[r, dar nu se potrive=te, iubirea mea plecat[ ]n nesf`r=itul acestui timp de pe urm[, nu e o ipotez[, nu e o abstrac\ie. Ne plimb[m, atunci c`nd nu-mi doresc singur[tatea ]n care m[ trimit g`ndurile mele r[t[cite, pe aleile ne`ngrijite, dar pline de amenin\area prim[verii care se apropie. El ]ncearc[ s[ continue terapia lui psihanalitic[ =i-l las s[ cread[ c[ poate avea rost, de=i e numai dorin\a mea de reg[sire a unei lumi pe care o sim\isem p`n[ de cur`nd ]ntreag[. <Dup[ cum =tii, Radule, ]mi zice el, zilele uitate, ratate =i toate visele noastre ne fac s[ tr[im
155

un conflict ]ntre normele con=tiente =i dorin\ele care contrazic =i neglijeaz[ aceste reguli. Nu-i spun nimic, de=i eu =tiu bine c[ iubirea mea n-a fost o norm[, n-a stat ag[\at[ ]ntre regulile de care vorbe=te el. <De obicei, mai zice, noi consider[m c[ aceste dorin\e secunde ar trebui ]n\elese E singura cale spre echilibru. }l ]ntreb dac[, ]ncerc`nd s[ ]n\elegem aceste dorin\e secunde, nu cumva ni se vor p[rea at`t de str[ine ]nc`t am fi tenta\i s[ o facem sub o form[ voalat[, indirect[. <Cred c[ da, spune, acestea sunt visele noastre sau simptomul nevrotic. L-am mai ]ntrebat ce este simptomul de care vorbe=te, desi citisem =i eu c`ndvadespre ipoteza freudian[ a incon=tientului. <E un compromis, continu[ el, ]ntre dorin\a incon=tient[ =i nem[rturisibil[ pe care o suport[m =i normele con=tiente =i morale pe care le sim\im domin`ndu-ne. Mi-am amintit, exprimarea era: <eul care nu e st[p`n ]n propria
156

cas[>. Doar c[, iubirea mea dus[ departe, de valurile agitate =i ]nalte, era at`t de st[p`n[ pe inima mea Cum a= putea s[ spun c[ nu controlez o bun[ parte din ceea ce se petrece ]n mine, c`nd dragostea mea e ]ntreag[, desi pustie ca o lume ]ns`ngerat[ . <}nseamn[, Radule, mai spune doctorul, c[ o bun[ parte din ceea ce se petrece ]n sufletele noastre nu ne este cunoscut[, ne scap[ =i cu toate acestea ne influen\eaz[. +tiu ce vrea, p`n[ la urm[, prietenul lui Mircea, el crede c[ ipoteza incon=tientului ar face loc ]n\elegerii =i vindec[rii, ar ]nsemna un c`=tig de sens =i de putere. }l las s[ vorbeasc[, numai c[ oceanul ]ndoielii din mine m[ ]ndeamn[ s[ cred c[ tot ceea ce m[ ]nconjoar[ nu e dec`t o iluzie final[. Am s[ m[ ]nec ]n acest ocean, chiar dac[ mai z[resc ]nc[ \[rmul =i zidurile din dep[rtare. T`n[rul doctor crede c[ m-ar putea face s[-mi rec`=tig libertatea interioar[ =i s[ controlez for\ele r[ului care m-au cuprins. El ]mi sugereaz[ c[
157

ar trebui ca noi s[ descoperim c[, de fapt, suntem un altul, c[ exist[ ]n noi puterea de a urca deasupra durerii. <S[ descoperim, spune el ]n camera mea de suferin\[, c[ suntem fiin\e pasive, asupra c[rora se exercit[ anumite ac\iuni =i care nu au nici un control de sine. Str[dania lui nu se leag[, ]ns[, de renun\area mea de azi. Nu e, ]n inima mea, altceva dec`t t[cere, iar cauza suferin\ei din mine nu e nici incon=tient[, nici necunoscut[. Sunt ]n stare, dovada e dat[ chiar de aceste cuvinte pe care le scriu, s[ ]n\eleg ceea ce mi se ]nt`mpl[, doar c[ aceasta nu m[ face s[ fiu mai pu\in nefericit. Doctorul ]ncearc[ s[-mi spun[ c[ ]n loc s[ suport ceea ce nu cunosc, a= putea alege deplina lumin[ a con=tiin\ei mele. Strig, pentru a fi auzit, c[ eu cunosc, =tiu =i ]n\eleg c[ suferin\a mea e doar o umbr[ de iubire pierdut[, toate acestea nu-mi mai sunt de folos, se stinge ]ncet flac[ra palid[ a vie\ii care a fost.
158

}mi amintesc, de=i tot mai pu\in interesat de sensul cuvintelor rostite printre t[ceri, g`nduri de alt[dat[. Orgoliul nostru, citisem eu c`ndva, a fost r[nit =i sentimentul nostru de superioritate a fost atacat profund, ori de c`te ori cunoa=terea a dat lovituri grele egoismului naiv al semenilor no=tri. De fapt, doctorul de l`ng[ mine, ]ncearc[ s[-mi spun[ c[ nu e nevoie dec`t s[ c[ut[m prin zonele umbrite ale fiin\ei noastre,pentru a g[si temeiul durerii din noi =i al rena=terii sufletului r[nit. }i spun: <Eu =tiu, ca =i tine, c[ e nevoie de multe ori s[ putem recunoa=te ]nfr`ngerea, ]n loc s[ o suport[m, dac[ n-o putem domina Pentru mine, n-a mai r[mas dec`t o p[reret[cerea deplin[ a acestor spaime de azi e doar a mea. }mi mai r[m`ne iluzia c[ ]ntotdeauna cel care se ]nsp[im`nt[ se confund[ singur cu bog[\ia infinitului =i a ve=niciei. 32. Fiecare dintre noi este cel[lalt =i nimeni nu este el ]nsu=i,
159

cred acum, amintindu-mi de jum[tatea lui august, luna ]n care am fost dincolo de bine, de zi =i de noapte, de bucurie =i lumin[ Am hot[r`t, ]mpreun[ cu Maria, dup[ cele c`teva zile petrecute la mine acas[, cu mama =i cu familia fratelui meu, s[ mergem la casa de vacan\[ a p[rin\ilor ei, acolo unde mai fusesem de multe ori. P[rin\ii ei plecau, pentru dou[ s[pt[m`ni, undeva prin Europa. +i au fost cele zece zile f[r[ de care via\a mea n-ar fi ]nsemnat nimic, timpul f[r[ de care acum m-a= pr[bu=i ]ntr-o singur[ clip[. }n lini=tea p[durii tinere, cobor`t[ peste casa ]n care am fost, ]mpreun[ cu Maria, iubirea noastr[ s-a ]mplinit ]n noaptea de august, str[lucind ca =i trupurile noastre ]nl[n\uite ]n dragostea f[r[ de margini cunoscute de cineva, vreodat[. A= vrea s[ scriu aici, ]n caietul care se apropie de ultimele pagini pe care le mai pot g`ndi cu luciditatea hotarului rece din fa\a mea, despre nop\ile f[r[ seam[n ]n care
160

ne-am iubit, despre prima noastr[ diminea\[ nu pot ]ns[e tot ceea ce mi-a mai r[mas doar mienimeni =i nimic nu m[ poate face s[ spun altcuiva cum se m[soar[ fericirea. }ntr-o noapte de august, ]n nesf`r=itul iubirii noastre ]mplinite, ne-am spus c[ via\a noastr[ va fi una singur[ =i ]n diminea\a cobor`t[ ca o ]mp[r[\ie de flori peste noi am hot[r`t s[ ne c[s[torim ]n vara urm[toare, dup[ ce doctoratul meu se va ]ncheia. N-am uitat niciunul dinte cuvintele noastre de atunci, simt fiecare m`ng`iere =i fiecare s[rut, totul ]ntre noi a fost ca un r[s[rit =i ca o lini=te stins[, ]ncet, ]n dragostea noastr[totul e numai al meu =i acum ]nchid ochii =i buzele ei le simt arz`nd de iubirea care ne une=te. Suflet al meu, p`rjolit de durere, strig[ numele ei, cheam[ ]mbr[\i=area ei, caut[ ochii ei de femeie t`n[r[ ]n noaptea de august a iubirii adev[rate Sunt mai multe zile de c`nd mintea mea r[t[ce=te, ast[zi ]ns[ m[
161

simt mai bine =i ]ncep s[ cred c[ vorbesc din umbra chiliei mele, a= vrea s[ iubesc m[runtele lucruri din preajm[, chiar dac[ visul meu se opre=te ]ntre copacii somnoro=i, ca o t[cut[ resemnare. Toat[ noaptea am visat zilele de ]nceput de septembrie, ]n care am fost, ]mpreun[ cu Maria, la mine acas[, ]n toamna care =tiu c[ va r[m`ne ultima }mpreun[ cu mama ne-am dus ]ntr-o zi la bunicii mei, ]ntr-un sat a=ezat =i mai aproape de mun\ii falnici, care mi-au ]nsemnat, cu d[rnicie, copil[ria. Bunicul, tat[l mamei mele, era un b[tr`n care trecuse de 80 de ani, dar ar[ta ]nc[ ]n putere =i avea pe chip lumina =i hot[r`rea omului ]nv[\at cu aerul tare, al mun\ilor no=tri de acas[. <N-a= mai pleca de aici, mi-a spus Maria, dup[ ce am urcat am`ndoi ]n p[durea din spatele gr[dinii bunicilor. I-am povestit despre zilele copil[riei mele, multe dintre ele tr[ite de mine ]n casa de acolo. <S[-\i ar[t, i-am spus eu, c[r\ile vechi din cas[ Eram
162

am`ndoi atin=i de toamn[, ]n curtea bunicilor, respiram iubirea ]mplinit[ =i, totu=i, acum nici urmele mele nu se mai =tiu, cineva opre=te pe zidul ]nser[rii via\a de ieri, iar tavanul nop\ii cade ]ncins de focul care se stinge. Acas[, fratele meu primise o veste trist[, murise o rud[ apropiat[ a so\iei lui.Au plecat cu to\ii, pentru trei zile, undeva la c`teva sute de kilometri Eu =i Maria am r[mas ca doi \[rani tineri, ]n casa cu miros de gutui =i simt at`ta lini=te ]n sufletul meu obosit, acum c`nd ]mi amintesc cum ]ncercam am`ndoi s[ r`nduim lucrurile, ]n lipsa mamei mele, ca femeia =i omul ei, cum se spunea ]n satul meu. <Doamne, i-am spus eu privind-o cum a=eza masa ]n curtea casei, po\i s[-\i ]nchipui ce frumoas[ e=ti? A z`mbit, eram ]mpreun[ =i =tiam c[ dragostea nu se poate m[sura. Ne-am iubit ]n camera mea, ]n patul meu de fl[c[u, respira\ia ei ]mprumutase r[coarea mun\ilor din
163

apropiere, trupurile noastre ardeau ]ntr-o bl`nd[ ]mpreunare Eram t[ranul t`n[r, care-=i iube=te nevasta, dup[ o zi de munc[, era o duminic[ magic[, ]n care sosise vremea s[ m`ng`i trupul cald al femeii de l`ng[ tine. Imbr[\i=area noastr[ ne l[sase aproape f[r[ cuvinte, ne-am iubit cu disperarea adunat[ ]n lunile de a=teptare, eram singurii oameni din lume care tr[iau, ]n miez de noapte, atingerea miraculoas[ a iubirii nesf`r=ite. Intrase lumina dimine\ii pe fereastra camerei mele, Maria dormea ]nc[, a=ezat[ pe pieptul meu =i-i m`ng`iam ]ncet s`nii frumo=i, peste care se a=ezase o raz[ de soare. Am visat toat[ noaptea ]mbr[\i=[rile noastre=tiu c[ se apropie ziua ]n care pl`nsul meu se va sf`r=i, dar buzele ei sunt =i acum steaua ]nalt[, c[zut[ din cer =i nimeni pe \[rmul acesta nu m[ mai a=teapt[. Pe \[rmul despre care vorbesc umbl[ f[r[ odihn[ o lacrim[.
164

33. La sf`r=itul lui septembrie trebuia s[ plec iar[=i la Paris. <N-a= mai pleca, ]i spuneam Mariei, nu pot s[ stau departe de tine at`ta vreme Ea mi-a r[spuns c[ o s[-i fie la fel de greu, dar =tiam am`ndoi c[ lucrurile trebuie duse p`n[ la cap[t. C`nd am plecat am avut un sentiment ciudat, stam ]n camera ei -]n seara dinaintea drumului spre Paris=i mi s-a p[rut un timp, pe care n-a= putea s[-l m[sor, c[ ceva se a=ezase rece ]ntre noi, aveam senza\ia c[ plute=te ceva ]n camer[, un miros de plante necunoscute se sim\ea dinspre fereastra deschis[ Toate lucrurile se ]nv`rteau ]n jurul meu M-a urm[rit mult[ vreme, dup[ aceea, un ]nceput de spaim[, greu de exprimat, pe care am sim\it-o amenin\[toare. E un aer pe care-l respir =i acum, c`nd ]ncerc s[-mi amintesc ziua de atunci, aici ]n spitalul pe care nu l-am mai p[r[sit de at`tea luni. P`n[ la noapte,pleoapele mele vor c[dea peste ochii lipsi\i de
165

lumin[, nu va mai r[m`ne dec`t g`ndul acesta care m[ tulbur[ =i umbra copacului sub care a ie=it ultima r[d[cin[, firav[. Iubirea mea e singur[, lumina arde pe dealurile ]nro=ite de amurg =i trag u=a de la intrare, ]ncet, ]n fo=netul clipei de sf`r=it. Vine noaptea rece, peste care cade bruma, iar ]n oasele mele =uier[ pustiul =i un gol ad`nc m[ acoper[. Timpul ]=i ridic[ spre mine m`inile sub\iri, m[ apuc[ ]ncet de umeri =i se face frig, printre bulg[rii umezi ai dimine\ii. Pretutindeni amurgul ]ntinde neputin\a, din care picur[ v`ntul ]n urechile mele o adiere necunoscut[. I-a= spune moarte, de=i cununa cernit[ e purtat[ de al\ii, ca o dorin\[. +i mai simt lini=tea curg`nd spre casa mea, ultim[, iar serile toamnei ruginesc ]n crucea nop\ii, pe care-o a=tept. Se poate ca moartea s[ fie doar o re`ncarnare a memoriei, dar eu aud din ]ntuneric vocea care strig[ din larg, ca ]ntr-o pr[pastie. Mult mai u=or cobor`m, Doamne, ]n nemi=care,
166

voi to\i ve\i culege mugurii mor\ii de pe trupul meu. <Radule, mi-a spus b[tr`nul ambasador, via\a e mai trist[ aici f[r[ voi. Iulia Nicolau plecase ]n Canada, Anton Roman r[m[sese ]n \ar[ Era octombrie la Paris, ne mi=cam agale prin Cartierul Latin =i z`mbeam am`ndoi ]n fa\a cl[dirii unui restaurant, pe strada Monsieur le Prince, care ar[ta ca o cutie, cu dou[ etaje <Cred, a mai spus ambasadorul, c[ n-am s[ mai stau prea mult pe-aiciAm sup[rat oameni importan\i din \ar[. I-am spus c[ nu ]n\eleg. <Au fost, mi-a explicat el, s[pt[m`nile trecute ni=te tembeli, fiindc[ nu pot s[ le spun altfel, de senatori =i tu =tii c[ nu suport prostia E adev[rat, i-am evitat =i s-au pl`ns la ei, acas[, sunt indigna\i chiar. Nu m[ mira ceea ce ]mi spunea b[tr`nul filosof, v[zusem =i eu mul\i politicieni, ap[ru\i ]n anii din urm[, pentru care arogan\a =i aerul de diploma\i falsifica\i de istorie erau
167

afi=ate cu perseveren\[ <Domnule ambasador, i-am spus, e o vreme ciudat[ acas[, eu sunt convins c[ n-a sosit deloc timpul de a construi ceva adev[rat Mi-a cerut s[ nu mai vorbim despre asta. <+ti\i, i-am spus, ]n cele dou[ luni c`t am fost acas[ am recitit paginile ]n care mi-am notat multe dintre dialogurile cu dumneavoastr[ Ar putea ie=i o carte de convorbiri, dac[ a\i fi de acord A fost ]nc`ntat, mi-a =i spus c[ are ]ncredere ]n mine, erau singurele clipe de lini=te ]n Parisul pe care nu-l mai sim\eam , deloc, aproape. }mi era dor de Maria, sim\eam deseori c[ ar trebui s[ m[ urc ]n avion =i s[ fiu l`ng[ ea. Tot mai des, ap[sarea aceea nefireasc[ cu care plecasem, o sim\eam ca pe o primejdie. Altfel, via\a mea se a=ezase ]n jurul ocupa\iilor cu care m[ obi=nuisem. Citeam, redactam deja capitole din teza de doctorat, aveam acelea=i discu\ii cu profesorul meu. <Radule, mi-a zis el ]ntr-o zi, parc[ nu
168

mai e=ti la fel de entuziast, ai obosit pu\in Totu=i ideile tale sunt la fel de interesante. A= fi vrut s[-i spun c[ ceva ne=tiut ]mi intrase ]n suflet, aveam insomnii tot mai dese. Era dragostea, speram eu, consolator. Continuam =i seminariile, la o singur[ grup[ din anul al doilea, se ]ntorsese ]ntre timp =i asistentul profesorului. De Julien Rousard, colegul meu ]ntr-un fel, m[ legasem repede, poate =i pentru c[ resim\eam singur[tatea ]ntr-un Paris diferit de cel l[sat de mine, ]n var[, la plecarea ]n vacan\[. Documentarul pe care-l alc[tuiam pentru minister devenise, pentru mine, tot mai ap[s[tor, mi se p[rea o munc[ inutil[, v[zusem =i acas[ c[, de fapt, nu prea-l citea nimeni. }mi r[m[sese ]n minte o replic[, dintr-un spectacol v[zut cu Julien ]ntr-un teatru de cartier; un acuzator al lui Galilei, ]nf[=urat ]ntr-o mantie ro=ie, a=ternut[ peste scen[, rostea, cu glas puternic: <Dac[ acesta are dreptate ]nseamn[ c[ noi nu mai
169

suntem centrul lumii, ci, asemenea furnicilor f[cute ghem, fiin\e insignifiante pe o planet[ ca oricare alta. Tot a=a sim\eam =i eu, tot mai des, dar m[ am[geam cu ideea c[ a z[ri o dificultate =i a te mira ]nseamn[ a-\i recunoa=te propria ignoran\[. <S[ ur`m, Radule, zicea b[tr`nul ambasador, ceea ce este binecunoscut. O via\[ f[r[ examenul con=tiin\ei nu merit[ osteneala s[ fie tr[it[. }l ]n\elegeam, se preg[tea de plecare, scurta lui carier[ diplomatic[ nu se potrivise cu democra\ia original[ din \ara noastr[ comun[. De unde venea, m[ ]ntrebam adesea, spaima mea pe care o sim\eam cum cre=te? Fiecare zi p[rea s[-mi spun[ c[ lumea rece din jurul meu ]mi vorbe=te tot mai pu\in, iar eu m[ sim\eam tot mai pierdut ]n ea. Era o spaim[ ]n fa\a t[cerii din mine mai degrab[, dec`t asupra t[cerii din jur. }mi amintesc aici ultimul meu dialog cu domnul ambasador. <Eu, zicea b[tr`nul filosof, nu cred deloc c[
170

Dumnezeu ne permite r[ul pentru ca multe lucruri bune s[ nu fie ]mpiedicate. I-am r[spuns: <Pentru c[ spiritul dumneavoastr[ e t`n[r... Mi-a z`mbit, tr[g`nd cu sete din pipa lui boiereasc[. <Se spune, a zis, c[ spiritul b[tr`n are v`rsta prejudec[\ilor sale. +tii, probabil, vorba aleas[ a unui filosof, nu e ]mpotriva ra\iunii s[ preferi distrugerea lumii unei zg`rieturi la propriul deget. L-am ]ntrebat dac[ nu e, aici, opozi\ia tradi\ional[ dintre pasiune =i ra\iune, care ]nseamn[ totu=i o mare prejudecat[. <Da, a confirmat domnul ambasador, adic[ motivele ac\iunilor noastre, scopurile pe care le urm[rim n-au nimic de-a face cu sfera ra\iunii. +tiam =i eu, citisem despre paradoxul din noi: v[d binele, ]l ]ncuviin\ez =i fac r[u <Radule, mi-a mai spus, lupta aceasta dintre ra\iunea care ne dicteaz[ binele =i pasiunea care ne ]ndeamn[ s[ facem r[u nu e o ipotez[
171

Erau momente de ]nvecinare curat[ pentru mine. }n\elegeam ceea ce vrea s[-mi spun[, voin\a noastr[ de a =ti izvor[=te din pasiune, din interesul efectiv pe care-l putem avea. Ra\iunea e mereu secundar[, pentru c[ obiectele care ne afecteaz[ sunt, mai ]nt`i, dorite =i apoi cunoscute. <Ra\iunea, a ]ncheiat ambasadorul, e sclava pasiunilor, ea nu poate pretinde alt rol dec`t acela de a le servi =i de a le asculta. A= fi vrut s[-l contrazic, sufletul meu ap[sat de dorul Mariei se revolta ]n van. De unde iluzia c[ ra\iunea poate combate =i poate ]nvinge pasiunea? <Eroarea, am reu=it eu totu=i s[ spun, nu st[ ]n pasiune, ci ]n judecata care o ]nso\e=te. Citeam, noaptea t`rziu, cuvintele c`=tigate din dialogurile cu b[tr`nul meu sf[tuitor, sufeream, ]n mansarda pe care ]ncepusem s[ o ur[sc, de dorul Mariei =i-n fiecare zi nelini=tea cu care plecasem, la ]nceput de toamn[, cre=tea tot mai mult.
172

Au trecut s[rb[torile, de=i a= fi putut pleca pentru dou[ s[pt[m`ni acas[, i-am scris Mariei c[ a= vrea s[ termin referatul pentru teza de doctorat, s[-l sus\in la jum[tatea lui ianuarie =i, apoi, s[ ]ncep redactarea final[ a lucr[rii. <Radule, mi-a spus ea la telefon, e mai bine a=a, mi-e greu f[r[ tine, dar =tiu c[ po\i termina mai repede =i sunt fericit[ Putem s[ fim ]mpreun[, la var[. +tiam c[ are dreptate, dar ]mi era greu f[r[ ea, o visam ]n fiecare noapte, m[ trezeam ]n fiecare diminea\[ =i mi se p[rea c[ e l`ng[ mine O c[utam al[turi =i, uneori, ]mi venea s[ pl`ng de disperarea pe care o reg[seam, tot mai ad`nc[, ]n dimine\ile mele. Julien locuia l`ng[ Gare de lEst, ]ntr-un cartier cu case vechi, acoperite de ieder[ =i care sem[nau cu str[zile ora=ului adolescen\ei mele. M[ invita des, mai ales s`mb[ta, la mas[, p[rin\ii lui erau m`ndri de b[iatul lor, ajuns profesor la Sorbona =i aveam lungi discu\ii, erau curio=i s[
173

le povestesc despre mine, despre locurile din care veneam. <Tata, ]mi spunea Julien, e de 40 de ani la Paris, dar continu[ s[ aib[ nostalgia satului din care a plecat, dintr-o zon[ plin[ de vi\[ de vie, de planta\ii cu meri =i pruni Era, ]ntr-adev[r, un francez autentic, critica des tineretul de azi parc[-l vedeam pe bunicul meu povestind despre obiceiurile noi, care-l scandalizau, de=i nu foarte tare <De ce e=ti tu a=a de trist? m-a ]ntrebat tat[l lui Julien, ]ntr-o zi ]n care intrasem ]n familia lui, primit cu c[ldura pe care n-o g[sisem foarte des ]n lumea parizian[. Am legat c`teva cuvinte, dar f[r[ convingere S[pt[m`nile au trecut ]ncet, eram prins ]ntre obliga\iile mele, dar nu-mi g[seam locul, cu greu terminam lecturile s[pt[m`nale, m[ sim\eam mai departe ]ncurcat ]ntr-o nelini=te, aparent f[r[ o cauz[ anume. Aproape n-am sim\it c`nd s-a f[cut prim[var[, iarna a fost bl`nd[ =i z[pada a c[zut rar =i f[r[ putere. La ]nceputul lui
174

aprilie a venit, din America, prietenul meu Mircea. L-am a=teptat la aeroport, urma s[ stea dou[ s[pt[m`ni cu mine. <Mansarda e un semn de via\[ pentru noi, Radule, mi-a spus el, ]nc`ntat de locul ]n care tr[iam, la Paris. I-am spus c[ =i eu aveam acela=i g`nd. <Parc[ ne-am ]ntoarce la studen\ia noastr[ =i la anii petrecu\i ]mpreun[, am continuat eu. Ne-am plimbat multe ore prin locurile deja cunoscute mie, am vorbit cu Mircea p`n[ t`rziu, ]n fiecare noapte, au fost dou[ s[pt[m`ni ]n care mi-am reg[sit lini=tea =i echilibrul de alt[dat[. Dar a venit 13 aprilie Cuvintele mele se vor opri aici, dincolo de ele deja s-a f[cut ]ntuneric. Spiritul, mistuindu-=i ]nveli=ul existen\ei sale, nu numai c[ migreaz[ ]n alt ]nveli=, dar se ive=te ]n[l\at, transfigurat, mai pur =i mai t`n[r Dar, nu e adev[rat, nimic nu e adev[rat, minciun[ e via\a care ni se d[.
175

34. Aici caietul pe care l-am primit de la Radu se termin[ brusc Am mai g[sit, mult mai t`rziu, c`teva pagini scrise foarte aproape de ultimele lui zile de via\[, pe care le voi a=eza la sf`r=it. A venit 13 aprilie, scrie el =i se opre=te definitiv. Cum a= putea s[ uit? Plecasem de diminea\[, singur, s[ vizitez o m[tu=[ a Irinei, g[sisem greu locuin\a pe o strad[ mic[, la marginea Parisului. La ]ntoarcere cump[rasem o sticl[ de vin, ceva de m`ncare =i-mi amintesc fiecare clip[ =i fiecare gest, chiar =i respira\ia mea obosit[ de sc[rile pe care le-am urcat, cu m`inile ]nc[rcate de pungile pline. Am intrat ]n hol, u=a era deschis[ =i l-am v[zut pe Radu, a=ezat ]n fotoliu, cu o figur[ de cear[, f[r[ lacrimi, dar pl`ns[ =i disperat[. <Mircea, mi-a zis, Maria =i tat[l ei au murit ]ntr-un accident ]n aceast[ diminea\[. Mi-au c[zut toate din m`ini, sticla s-a spart pe cimentul din holul camerei,
176

am r[mas nemi=cat, privindu-ne am`ndoi, f[r[ s[ ne vedem. Abia dac[ mai =tiu cum am plecat la aeroport, cine ne-a f[cut rost de biletele de avion, Radu nu scotea nici o vorb[, ]l c[ram dup[ mine, ]ncercam s[-i spun ceva dar ce putem s[ mai spun, eram eu ]nsumi lipsit de putere. Ar trebui s[ povestesc aici despre zilele care au urmat, dar nu m[ simt ]n stare. Ori de c`te ori ]ncerc s[-mi adun cuvintele am ]n fa\[ chipul ]mpietrit al prietenului meu, a=ezat l`ng[ co=ciugul ]nconjurat de flori, ]n care Maria p[rea c[ doarme. Era at`t de frumoas[, iar Radu ]i m`ng`ia ]ncet m`inile =i t[cea N-a scos o vorb[ ]n toate zilele care au urmat, pe fa\a lui nu se mai putea citi nimic, dormea c`teva minute =i se ridica ]ncet, se a=eza pe scaunul lui de student, ]=i punea capul ]n palmele lui mari =i r[m`nea nemi=cat ore ]ntregi. Mama lui ]i vorbea, din c`nd ]n c`nd,
177

sim\eam c[ avea nevoie de m`ng`ierea glasului ei. Trecuse o s[pt[m`n[. <Radule, i-am spus a=ez`ndu-m[ l`ng[ el ]n locul at`t de drag al ]nceputului de studen\ie, eu mi-am rezolvat c`teva dintre problemele mele +tii c[ lucrez ]n America la un complex de aziluri de b[tr`ni =i m[ specializez ]n geriatrie. Din var[ voi sta =ase luni aici, ]mpreun[ cu Irina, pentru un curs la Institutul de geriatrie. Trebuie s[ plec peste o s[pt[m`n[. S-a uitat la mine =i, dup[ at`ta timp, mi-a spus: <Bine, Mircea, o s[ merg =i eu cu tine, poate mai r[m`i o zi sau dou[ la Paris. Mama lui s-a bucurat, se g`ndea la Radu, la ceea ce va face el, ]nsingurat, ]ntr-un Paris pe care nu credea c[ =i-l mai dore=te. Am plecat la Paris, ]mpreun[ cu noi a venit =i Anton Roman, care fusese numit ]ns[rcinat cu afaceri, p`n[ la venirea noului ambasador. <E bine c[ s-a ]nt`mplat a=a, i-am spus eu ]n avion, prietenului s[u. Nu cred
178

c[ Radu ]=i va reveni prea cur`nd, trebuie ajutat cumva.Anton Roman a fost de acord cu mine. <Totu=i, Mircea, mi-a spus el, nu =tiu dac[ vom putea face ceva, deocamdat[ Cred c[ ar fi bine s[ ne amestec[m c`t mai pu\in, timpul le rezolv[ pe toate, p`n[ la urm[ }n cele c`teva zile, c`t am mai stat la Paris, am ]ncercat s[ m[ port normal, Radu avea acela=i chip r[t[cit, dar p[rea s[ poat[ intra ]n preocup[rile lui dinainte. Anton ne-a dus, cu o ma=in[ a ambasadei, la vreo 40 de km de Paris, l`ng[ Melun. Am vizitat, to\i trei, castelul Vaux le Vicomte, ne-am ]nv`rtit printre stuc[riile aurii =i picturile alegorice, am stat minute bune ]n gr[dina din fa\a castelului, printre statuile care vibrau ]ntr-o armonie de prim[var[, de=i sufletul prietenului meu nu p[rea s[ fie acolo, l`ng[ noi. <Radule, i-am spus, peste o lun[, spre sf`r=itul lui mai, voi veni cu Irina ]n \ar[, pentru cele =ase luni ale specializ[rii
179

noastre. Sper s[-\i termini ]n iunie doctoratul =i s[ fim ]mpreun[, ]n aceast[ var[. Mi-a r[spuns: <Ar fi bine, Mircea, mi-a= dori s[ fiu cu voi Tot drumul, p`n[ la New York, ]n avion, m-au urm[rit ochii lui tri=ti, privirea cu care m-a ]nso\it la plecare, ]n aeroport. Ne-am ]mbr[\i=at =i i-am spus: <Trebuie s[ fii tare, Radule, sigur c[ nu po\i s[ ui\i, dar g`nde=tete =i la tine. De fapt, cuvintele mele se adunau cu greutate =i nici nu cred c[ el le auzea prea bine. I-am scris =i eu =i Irina aproape ]n fiecare zi, ]ncercam s[-i povestim despre feti\a noastr[, despre lumea american[ ]n care, de fapt, nu ne sim\eam foarte bine, i-am trimis chiar un jurnal de c[l[torie prin apropierea locului ]n care ne stabilisem. Nu prea ne r[spundea, dar vorbeam c`teodat[ la telefon cu Anton Roman <Mircea, ne-a spus el pe la ]nceputul lui iunie, nu e bine deloc aici Radu are probleme mari, am chemat-o din \ar[ pe mama lui. Am aflat mai multe
180

dintr-o scrisoare disperat[ a mamei lui Radu. Ne scria c[ fiul ei are zile ]n care intr[ ad`nc ]ntr-o lume de t[cere, pare atins de r[t[cire, nu vorbe=te =i nu face altceva dec`t s[ priveasc[ pe geamul mansardei lui, spre cerul Parisului. L-am dus chiar =i la un doctor, ne scria mama lui, dar eu =tiu ce se ]nt`mpl[ cu b[iatul meu. Dragostea lui ]mpr[=tiat[ ]n durere nu poate fi adus[ de nic[ieri. Radu a cerut la sf`r=itul lui iulie, s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[. }=i terminase teza de doctorat, dar a refuzat s-o sus\in[. <N-are rost, mam[, a zis el, lupta mea se sf`r=e=te aici. Avea zile ]ntregi ]n care sta pe terasa camerei lui, dureri mari p[reau s[-i chinuiasc[ sufletul =i, f[r[ s[ se vaite, privea tulbure la lumea din jur. Eu =i Irina ajunsesem deja ]n \ar[, ]nainte de venirea lui. <Doamn[ Aldea, i-am spus mamei lui, ]n ziua ]n care am ajuns acas[, cred c[ ar fi mai bine s[-l ducem pe Radu ]ntr-un spital, aproape de satul
181

dumneavoastr[ Este acolo un fost coleg de-al meu, am vorbit cu el, e nevoie de o terapie psihic[ Eu nu cred c[ Radu e bolnav, sufletul lui e r[t[cit Au urmat s[pt[m`nile, multe, pe care caietul lui Radu le aminte=te, ]ntr-o memorie amestecat[, uneori plin[ de vigoare =i luciditate, alteori atins[ de boala lui f[r[ nume care-l m[cina ]ns[ f[r[ speran\[. }n spitalul acela Radu a stat din august p`n[ ]n iulie 1996 A refuzat s[ mai plece de acolo, doar c`teva zile a mers acas[ la el, ]n satul pe care-l pomene=te adesea ]n paginile scrise ]n spital. La sf`r=itul anului m-am ]ntors, cu Iulia, ]n America =i am reu=it s[ ob\inem o prelungire a stagiului nostru de preg[tire, ]n \ar[, ]ncep`nd cu luna mai. Am fost al[turi de Radu ]n ultimele lui dou[ luni =i ceva de via\[. Nici eu, nici prietenii mei din spitalul ]n care Radu se ]nchisese pentru totdeauna, n-am putut ]n\elege cauza
182

sf`r=itului s[u, pentru c[ mijloacele noastre medicale nu ne-au fost de niciun un folos. Am vorbit, adesea, ]n acest timp cu Irina, credeam c[ un om poate pieri din dragoste r[nit[ doar ]n metaforele poemelor romantice. Prietenul nostru, ]ns[, a plecat ]ncet, f[r[ speran\[, ]n c[utarea iubirii lui pe care n-o mai putea g[si nic[ieri. <Mircea, mi-a spus el ]ntr-o zi, eu =tiu deja c[ orice suferin\[ poate fi ]ndurat[, c[, p`n[ la urm[, cu orice durere ne putem ]mp[ca Nu sunt nebun, prietene, am s[-\i las un caiet ]n care e o parte din via\a mea, dar am obosit s[ mai cred ]n lini=te =i ]n ]nviere. +tiam ce-ar trebui s[-i spun, vorbisem despre toate acestea de foarte multe ori. <Bine, Radule, dar suntem prea tineri pentru ca disperarea s[ fie singura noastr[ cale. E adev[rat, i-am mai spus, c[ nimeni si nimic nu te va putea face s-o po\i uita pe Maria, rana ta e ad`nc[ =i nu se va vindeca definitiv niciodat[, dar nu se poate s[ termin[m o via\[
183

]ntreag[ doar ]n resemnare. M-a ascultat trist =i a continuat el: <Credeam c[ iubirea mea tragic[ nu poate fi dec`t subiect de literatur[ romantic[ Poate chiar este, dar toate lunile acestea, de dup[ moartea Mariei, eu le-am sim\it ca pe un cap[t, ca o desp[r\ire pe care n-am cum s[ o ]nlocuiesc cu altceva. Am umblat ]mpreun[ prin parcul spitalului, de care el vorbe=te de multe ori, prin p[durile din apropiere. Prietenul meu nu era un om bolnav, nu avea crizele pacien\ilor din jurul lui, lumea noastr[ era vie, o g[sim ]n r`ndurile lui, de o luciditate ]ntreag[, robust[. Erau doar zile ]n care renun\area se a=eza pe sufletul lui, comunicarea se ]ntrerupea brusc. Aveam s[ ]n\eleg, mereu cu uimirea prieteniei noastre adev[rate, c[ zilele acelea Radu nici m[car nu =i le revendica, era o istorie ]ntrerupt[, foarte rar el scrie despre acele c[deri, ca despre o parte a vie\ii lui. }i spuneam: <Radule, sunt c`teva zile de
184

c`nd te-ai ]nchis iar[=i ]n refuz, ]n ]ndoial[ E timpul s[ ie=im de aici. P[rea s[ m[ ]n\eleag[, dar zicea: <De ce, ]mi place aici, sunt aproape de amintirile mele, te am pe tine, pe Irina, iar mama vine des s[ m[ vad[ Vorbeam mereu cu prietenii mei, cu doctorul cel t`n[r, cum ]l nume=te Radu, pe fostul meu coleg de facultate, specializat ]n psihiatrie, ne era greu s[ ne explic[m, cu mijloacele meseriei noastre, suferin\a lui. <Cred, drag[ Mircea, ]mi spunea doctorul, c[ sunt multe ]mprejur[ri ]n via\[ ]n care ]ncerc[rile noastre suflete=ti nu au solu\ii ra\ionale Oric`nd a= fi putut spune c[ r[nit din iubire e doar o replic[ de poveste Sunt tot mai sigur c[ m-am ]n=elat. Am discutat de mai multe ori =i cu doctori\a despre care prietenul meu spune c[ fusese c`ndva so\ia lui Pavel, eu n-am =tiut =i nici acum nu sunt convins c[ e a=a. }ntr-un fel pe
185

care nici nu cred c[-l pot explica, n-am ]ntrebat-o niciodat[. De altfel, ea n-a mai fost acolo ]n ultimele dou[ sau trei luni. Se poate ca via\a s[ se fi ]ncurcat pu\in ]n aripile imaginare ale zborului s[u fr`nt, de care Radu vorbe=te de at`tea ori, cu resemnare. <Eu ]n\eleg c[ mama mea sufer[ pentru mine, ]mi spunea el . +tii =i tu c[ e o femeie puternic[ =i c[ via\a n-a ocolit-o cu marile ei ]ncerc[ri Ea m[ ]n\elege ]ns[, o iubea pe Maria, =tia toate g`ndurile noastre, cred c[ visase de multe ori la zilele ]n care copiii nostri vor alerga prin curtea casei, ]mpreun[ cu cei ai fratelui meu. Povestesc toate acestea pentru c[ paginile scrise de el, ]n ultimele luni de via\[, au adesea r[ceala interoga\iilor metafizice, e o lume fragmentat[ de mirare =i ]ndoial[, ]n care el descoper[ propria-i tinere\e pe drumul de sf`r=it. Ceva m-a uimit ]n fiecare pagin[ pe care o citeam, ceva pe care ]mi era tot mai greu s[-l numesc, ]n
186

cuvinte. Cred c[ Irina a observat cu temei aceast[ mirare. <Nu crezi, Mircea, m-a ]ntrebat ea, c[ exist[ de fiecare dat[ o discre\ie de ne]n\eles atunci c`nd vorbe=te despre iubirea lui pentru Maria ? Am fost de aceea=i p[rere <Este ca si c`nd, a mai spus ea, Radu se g`nde=te c[ povestea lui va fi citit[ =i de al\ii =i n-ar vrea s[ ]mpart[ cu nimeni adev[rul dragostei dintre ei. De altfel, eu =tiu foarte multe din ]mprejur[rile comune ale vie\ii noastre, nu am puterea s[ le descriu p`n[ la cap[t =i nici n-a= fi ]n stare s[ continuu o istorie pe care numai Radu ar fi putut s-o duc[ mai departe. Nop\ile =i zilele lor de iubire, nu foarte multe, Radu =i Maria le-au tr[it ca =i c`nd ar fi fost singurii ]ndr[gosti\i de pe p[m`nt, era at`ta candoare ]n privirea lui atunci c`nd ]mi vorbea despre Maria =i cuvintele lui m`ng`iau pagina, scriind despre iubire =i ]mp[care. Dac[ ar putea s[ vad[, cei care vor citi despre
187

prietenul meu, fi=ele lui de lectur[, articolele lui de filosofie politic[, h`rtiile pline de t[ieturi, de ]ntreb[ri =i ]ndoieli caligrafiate cu grija g`nditorului t`n[r, poate c[ zborul lui fr`nt at`t de repede li s-ar p[rea =i mai nedrept dec`t a fost. Am mai g`ndit, cred, ]n alt loc despre forma precipitat[, ]ntrerupt[ adesea a paginilor scrise de Radu ]n spital. De multe ori a= fi vrut s[ spun eu ]ntreaga poveste a vie\ii lui, am numeroase scrisori de la el care sunt mult mai ]nc[rcate de am[nunte, de ]nt`mpl[ri. Am f[cut-o ]ns[ foarte rar, ar fi fost doar un mod de a continua o lume, nu =i de a o umple cu semnifica\ii a=teptate. Am sim\it c[ a= fi a=ezat alte culori peste cele ale tabloului neterminat din fa\a mea. El nu scrie despre ]nt`lnirile, destul de numeroase, din spital cu mama iubitei lui, pe care n-o sim\ise niciodat[ al[turi de dragostea lor. }l vizita des, era =i ea la cap[tul
188

puterilor, i-am v[zut odat[, pe o banc[ din curtea spitalului T[ceau am`ndoi sau a=a mi s-a p[rut atunci. Nu poveste=te nici despre vizita pe care i-a f[cut-o Iulia Nicolau, =tiu de la mama lui Radu c[ au stat de vorb[ o diminea\[ ]ntreag[, iar Iulia a plecat de acolo r[v[=it[, f[r[ s[ vorbeasc[ cu cineva despre cuvintele care au fost ]ntre ei. Era ]n 27 iuliecu dou[ zile ]nainte ca prietenul meu, Radu Aldea, s[ plece ]n c[utarea iubirii pierdute, definitiv. Am stat de vorb[, ]n camera lui de spital <Mircea, mi-a zis, dac[ m[ g`ndesc bine, camera asta ]n care stau de at`ta vreme e singura, dup[ aceea de la mine de acas[, care e o ]nc[pere normal[. I-am r[spuns: <+tiu, am mai vorbit noi c`ndva despre semnul mansardelor din via\a noastr[. Atunci a scos din noptiera de la cap[tul patului caietul cu coperte groase =i mi l-a dat. <|i-l dau acum, e =i via\a ta ]ntre paginile pe care le-am
189

scris aici, ]n spital. N-am spus nimic, ]mi tremurau m`inile =i a=teptam o umbr[ din apropiere, s[ se arate. Doar c[, ]n camera lui era o lumin[ pl[cut[, care se strecurase prin fereastra deschis[, ramuri mici ale copacilor din apropiere intraser[ ]nauntru =i mirosea a via\[. Miros de via\[ sim\eam eu, f[r[ s[ b[nuiesc c[ undeva, aproape de ]nserarea ne=tiut[, sta la p`nd[ altcineva =i altceva <Radule, i-am mai spus, peste dou[ s[pt[m`ni eu =i Irina vom pleca acas[, stagiul nostru la Institutul de geriatrie se termin[ Ne-am bucura, peste c`teva luni, s[ vii ]n America Sunt at`tea lucruri pe care am fi ferici\i s[ \i le ar[t[m. A t[cut o vreme =i m-a privit cu drag, sim\eam cu toat[ puterea mea de st[p`nire lucrul pe care-l spun. <O s[ vin Mircea, mi-ai promis c[ m[ duce\i s[ v[d cascada Niagara. A=a era, noi locuiam la foarte mic[ distan\[ de lacul Ontario, la grani\a cu Canada, ]i vorbisem despre locurile noastre de
190

multe ori. Seara am plecat acas[ la Radu, unde m[ a=teptau Irina =i mama lui, erau pu\ini kilometri p`na acolo. L-am g[sit ]n curtea atins[ de triste\e =i pe bunicul lui Radu, ]l =tiam de mult[ vreme, din timpul liceului nostru comun, era plin de vigoare =i ]n\elepciune, la cei peste 80 de ani ai lui. Se topise, ]ns[, ]n c`teva luni. <B[iatul nostru, a zis el abia auzit, se duce Ne uitam unii la al\ii, b[tr`nul a ]nceput s[ pl`ng[, dar delicat, cu o discre\ie care nu era a omului dur, de la munte. <Bunicul, mi-a spus fratele lui Radu, nu cred c[ a pl`ns vreodat[, ]n via\a lui Nici atunci c`nd a murit tata nu l-am v[zut pl`ng`nd Seara, i-am citit Iriniei dintr-o scrisoare a lui Radu, ultima pe care mi-a trimis-o din Paris. Duc pe umerii mei, scria el acolo, poveri de t[m`ie, r[t[cesc pe ]ntinderi de ghea\[, dar anii mei pu\ini pier, ca ]n ar=i\a verii. M[ r[sucesc pe sc`ndura umed[ =i bat cu pumnii ]n ferestrele
191

care se ]nchid, una c`te una. Aici se termin[ via\a mea, iar g`ndurile tulburate de razele t[cute ale amurgului se scurg, ]n moarte, ca o ultim[ dorin\[. Ce r[m`ne din mine, ]n cercul larg pe care-l deseneaz[ via\a ]n fiecare zi, un punct r[m`ne, o urm[ pe care-o va =terge primul pas al unui trec[tor gr[bit. Se ]ncheie, azi, ulgerul de cear[ =i m[ strecor, nev[zut, c[tre ie=ire. A= pl`nge, dar nu mai am lacrimi Radu a murit pe 29 iulie, avea 26 de ani =i a plecat departe, s[-=i caute iubirea pierdut[. E ca o replic[ proast[, dintr-o melodram[ ieftin[, dar nu =tiu, de loc, cum s[ spun altfel. I se f[cuser[, ]n spital, toate analizele posibile, se supunea f[r[ s[ ]ntrebe nimic, niciodat[ doctorii nu g[siser[ o cauz[ a suferin\ei lui <+tii, m-a ]ntrebat el ]n ultima diminea\[, c`nd nimic nu te oblig[ s[ cau\i moartea, e=ti mai pu\in la= dac[-\i iei via\a ? Nu i-am r[spuns, nu era de fapt- o ]ntrebare
192

pentru altcineva. <Ne-a scris mama Irinei, am ocolit eu vorbele lui Radu, fata noastr[ ]ntreab[ tot mai des de noi C`nd vei veni ]n America, am continuat eu, abia a=tept s[ vezi ce fat[ frumoas[ avem =i ce gr[din[ am f[cut, cu Irina, e plin[ de flori =i de zmeur[ =i de c[p=uni Radu crescuse l`ng[ mine, devenise b[rbat ]n apropierea mea, ne =tiam p`n[ =i micile secrete ale tinere\ii Era, ]ns[, prima dat[ c`nd nu =tiam ce s[ ne mai spunem. Mi=ca f[r[ vlag[ tablourile r[mase de la Pavel, r[m[sese cu ochii lipi\i de un desen ciudat, cu nuan\e aprinse dintr-un verde nefiresc. <Uite, mi-a spus, Pavel mi-a f[cut portretul A=a zicea el, c[ e chipul meu v[zut pe ]ntuneric. S-a ridicat =i a ]nchis fereastra, desi era foarte cald ]n camer[. <C`nd pleca\i voi ? m-a ]ntrebat a=ez`ndu-se pe marginea patului. I-am r[spuns: <Peste o s[pt[m`n[, ne-am comandat biletele de avion. Sim\eam c[ vrea s[ mai
193

spun[ ceva =i era un ]nceput de a=teptare ]ntre noi. <Mircea, a zis el, netezind cu mi=c[ri ]ncete p[tura de spital, s-ar putea s[ ajung ]n ora=ul t[u american, cine =tie Sunt ultimele cuvinte pe care le mai \in minte, seara, dup[ dou[ ore de la plecarea mea, doctorul cel t`n[r cum ]i zice el l-a g[sit dormind, cu o carte pe piept =i ochelarii c[zu\i l`ng[ pern[. Radu adormise, dar era somnul din urm[. Pentru ceea ce a mai fost, ]l las tot pe el s[ vorbeasc[ prin cele c`teva pagini g[site de mine ]ntre c[r\ile din camera lui de spital. 35. Sus, deasupra p[m`ntului, imaginea mea palid[ tr[ie=te ]nc[, ]ntr-un aer rece, doar noaptea m[ spioneaz[ printre copaci r[suci\i =i g`nduri bolnave. M[ ]ntreb, la ce bun ziua de azi, ca =i ziua de m`ine Neantul e haina pe care o ]mbrac, r[cnetul lui m[ apas[ =i sunt gata s[-i cedez definitiv. Mam[, strig, las[-m[ s[ mai fiu fericit, dar ca un ochi cr[pat
194

lumea se umple de ]ntuneric. }nc[ mai b`ntuie lini=tea, asemenea unui v`nt negru, ea macin[ lucrurile din jurul meu =i se destram[ orice speran\[. }n mijlocul h`rtiei pe care scriu acum domne=te aripa uscat[ a animalelor mari, trop[ind cu picioarele lor imense prin ultima mea diminea\[. Cobor ]ncet treptele tocite, spre gr[dina care se b[nuie=te numai, ]ntre arbu=tii s[lb[tici\i de fric[. Hai acas[, strig, cerul e ca o piele umed[, toate stelele au fost m`ncate de lupii abandona\i ]n c[m[rile mari ale disper[rii. Lumea se ascunde de mine, se face ]ntuneric =i r[m`n ag[\at, ca un tablou neterminat, ]n u=a p[r[sit[ de oameni. Singura vin[, ]n via\a mea de acum, devine noaptea aceasta Unde se mai duc oare norii ur`\i care macin[ ziua? S-a tocit =i chipul meu obosit, se sparge ]n oglind[ lumina palid[ din ochii mei. Aceasta e ultima pagin[ dintr-o carte care p[rea f[r[ de margini, e ultima iubire care s-a dus,
195

iar ]n strad[ ]ntunericul se zbate, ca o limb[ de c`ine turbat. Stau ]nsingurat, ca un turn ]n mijlocul unui ora= uitat de c[l[tori, iar trec[torii rari m[ privesc cu mil[. Destinul meu e deja cenu=[ =i m[ simt ca o umbr[ ]ntr-o cas[ pustie, ]n care nici o u=[ nu se mai deschide. }nc[ pu\in, Doamne, =i sloiurile vor aluneca peste anii mei tineri, vi\a de vie va scoate l[stari f[r[ rod, iar m`inile mele vor albi, ]ncle=tate pe spada de raze care str[punge ]nveli=ul apus =i ]ng`ndurat al mor\ii. Chipul meu ]nflore=te pe fereastra de dincolo de drum, dintr-o noapte mai mare dec`t toat[ iarna aceasta se na=te o umbr[, picur`nd peste buzele mele cr[pate de frig. Osp[\ul negru al otr[vii se arat[, fulgere rare tremur[ ]n fa\a ferestrei deschise, iar ziua mea de azi at`rn[ fruct putrezit pe ramura lui inutil[. S[ fie m`ine ziua ]n care m-a= mai putea na=te? Curg r`uri de p[s[ri ur`te prin visele mele, la noapte o s[
196

ning[ cu mun\i de rumegu=, din por\ile Iadului. O flac[r[ se las[ ]n praful zilei, arde m`na ]ntins[ dup[ ajutor =i obrazul meu devine mai aspru dec`t palma care ]l m`ng`ie. Nimeni n-o s[ poat[ spune dac[ mai tr[iesc. Am ]nceput s[ prind r[d[cini, ]n cur`nd frunzele mici =i ur`te m[ vor ]nveli =i cum stau a=a, cu ochii ]nchi=i, par adormit peste iarba uscat[. Doar cerul moale mi se a=eaz[ pe degete =i sunt at`t de singur ]nc`t nimic din ceea ce ascund nu se mai vede. At`t mai sunt, o urm[ de timp ]n care mai po\i respira sub acoperi=ul ploii de sf`r=it. M-a= rezema de pomul uscat, din fa\a mea, dar mi-e team[ c[ mor\ii vor afla c[rarea ascuns[ =i-mi vor ie=i, g[l[gio=i, in fa\[. Peretele alb al camerei mele mi-aduce aminte c[ mai tr[iesc, ]nc[, sc`nteie moartea prin sufletul meu ca o spaim[, iar eu m[ simt at`t de departe ]nc`t a= spune bun[ seara =i clopotului care tace.
197

+i simt iar[=i dojana bl`nd[ a frunzelor moarte la fereastra mea ]nchis[. Animale ur`te bat din copite la u=a singur[t[\ii mele. M[ rog, ]ntr-o ultim[ diminea\[, ca ]ntr-o poveste veche, de dragoste, s[-mi deschide\i larg por\ile =i s[-mi scrie\i, pe trupul meu alunec`nd ]n moarte, dorin\a care p`lp`ie, ca o ran[. Las privirea s[ curg[ pe urmele vie\ii mele, nu mai am de spus nici o poveste =i-i strig mor\ii s[-mi deschid[, acum, poarta ruginit[. Sunt fr`nt ca un clopot care nu mai bate, fr`nt[ e =i lumea din care plec, singur[tatea e averea care mi-a r[mas. M[ opresc ]n marginea acestui amurg =i tac. Vremea mea se love=te cu fa\a ei palid[ de zidul cr[pat, de ]ntuneric, iar eu m[ ]ntorc la tine, moarte, =i v[d uimit cum p[durea bate m[t[nii ]n fa\a bisericii din satul meu. }n altar, tata se roag[ pentru mine. Doar via\a mea se d[r`m[ peste mine, ca o cas[ cu temelia roas[ de ani =i unde sunt eu,
198

cel de acum, abia dac[ mai =tie umbra iubirii pierdute. Cine caut[ ]nceputul r[ului, cine =tie unde e locul ]n care binele se desparte de el ]nsu=i Sunt h[ituit de amintiri, ochii mei sunt slabi =i nedormi\i =i ploi uria=e m[ ]neac[ ]n =uvoaiele lor. Gr[mezi de raze pr[fuite m[ acoper[, o strig pe Ea, =i nu-mi r[spunde, iar ]n fa\[ ]mi apar perechi de copaci ]mbr[\i=a\i ]n ]nghe\. Aceasta e lumea mea, singura pe care o mai am, e prea frig s[ m[ pot pl`nge acum cuiva, chiar =i p[m`ntul a ]nceput s[ se roteasc[ mai repede, ame\indu-m[. Ascult cum mi se ]ngroa=[ s`ngele =i nu g[sesc nici m[car un cuv`nt de adio. }nchid cartea, m`ng`i ]ncet perna ]nc[lzit[ de sudoare =i deschid ochii Trebuie s[ v[d p`n[ departe 36. Ne preg[team, eu =i Irina, s[ ne ]ntoarcem acas[, ]n America. Ne era dor de feti\a noastr[, r[mas[ acolo cu mama Irinei, dar sufletele ne erau pustiite de durere, pentru c[
199

moartea prietenului nostru aruncase peste noi cenu=a umed[ a disper[rii. Trecuse o s[pt[m`n[ de la ]nmorm`ntarea lui Radu, eram ]nc[ ]n \ara lui unic[, ]n satul lui pe care-l iubise, acum trist =i ]ncercat zilnic de ploi lungi =i puternice. Sim\eam nevoia s[ st[m ceasuri ]ntregi, cu mama lui Radu, de vorb[ despre prietenul nostru, plecat dincolo, dar r[mas l`ng[ noi, prin sufletul lui viu =i curat. Mama lui vorbea despre Radu ca =i cum ar trebui s[ intre pe poarta mare a casei, iar hainele ei cernite o f[ceau s[ par[, de la o zi la alta, tot mai mic[, topit[ ]n durerea ei ]ntreag[. Nici eu, nici Irina nu puteam dormi, stam p`n[ t`rziu ]n noapte, ]n camera lui Radu =i vorbeam despre el. La ]nmorm`ntarea lui cobor`ser[ sute de oameni, din toate satele de munte dimprejur, a fost ca o ceremonie magic[, vuiau brazii ]nal\i ai p[durilor lui, iar cerul era br[zdat de nori de=i, mai negri dec`t oric`nd,
200

sticlind a furtun[. F[cusem o copie dup[ caietul l[sat de Radu =i, ]n seara dinaintea plec[rii noastre spre America, eram ]n curtea trist[, cu mama =i fratele lui, vorbind despre el. Am fost ]mpreun[ la cimitir =i, chiar dac[ totul p[rea viu, ]n jurul nostru, cuvintele noastre r[m[seser[ abia rostite ]n ]nserare. <Mircea, mi-a spus mama lui Radu, dup[ ce i-am dat foile scrise de b[iatul ei ]n ultimele luni de suferin\[, s[ nu-l uita\i, v-a iubit ca =i c`nd i-a\i fi fost frate =i sor[. Aproape c[ nu mai =tiam ce s[ mai spunem, pentru c[ -oricum- nu mai era nimic de spus Mama lui Radu mi-a adus un plic alb, mare =i-i tremurau m`inile, iar lacrimile secaser[ la margine de privire. <L-am g[sit ]ntre lucrurile lui, pe care le-am luat de la spital, lua\i-l voi, ne-a spus ea =i citi\i paginile din[untru. Le-am deslu=it cu mare greutate, nu =tiu dac[ au fost scrise ]n ultimele lui s[pt[m`ni de via\[ sau, poate, la Paris, atunci c`nd primele
201

semne ale r[t[cirii au ap[rut. Cu aceste pagini ]ns[ ]nchei aici povestea de iubire din care prietenul meu, Radu Aldea, a plecat s[ caute ]ngerul. 37. Am scris odat[ c[ p[rerile noastre despre lumea ]n care tr[im =i despre rostul fiec[ruia ]n aceast[ lume nu pot fi c[utate dec`t ]n sensul pe care noi ]l g[sim vie\ii =i pe care ]l d[m propriei noastre vie\i. Acum ]ns[ =tiu prea bine c[ moartea e de preferat unei vie\i lipsite de speran\[. Moarte =i iubire O misiune pentru doi oameni Ar trebui s[ m[ uit pe mine ]n ]ntregime =i s[ m[ d[ruiesc Ei, pentru c[ noi doi am existat doar ]mpreun[. Cineva spunea c[ moartea poate fi un prag absolut, confundat cu neantul sau o existen\[ continu[ =i iluzorie. }mi dau seama, acum, c`nd via\a mea e doar o himer[, c[ frica ]nvins[ g[se=te mereu puteri l[untrice de refacere. M[ preg[tesc de moarte =i simt asta ca pe o ]ndumnezeire, moartea =i via\a nu sunt fragmente, ci
202

]ntreg =i realitate unic[. Simt acum, ]n apropierea sf`r=itului, c[ nu numai via\a, dar =i moartea se las[ tr[it[. Nu doar moartea, dar =i via\a poate fi ucis[. Teroarea timpului e semnul sub care plec ]ncet, printre potecile roase de ploi ale p[durilor mele, de acas[. G`ndesc la via\a mea ca la o lume ]nchis[ definitiv. Par un om care a cugetat totul, p`n[ la sf`r=it, care a suprimat obstacolele, s-a ]mp[cat cu cosmosul =i cu Dumnezeu, ]n\eleg`nd totul =i rostind aceast[ ]n\elegere ]ntr-o ]ntrebare Dar, ]ntrebarea mea e piatr[ de morm`nt Ce este oare con=tiin\a mea nefericit[ de azi, ]n care eternitatea se opune timpului, sufletul nemuritor trupului pieritor, adev[rul aparen\ei, lumea de dincolo celei de aici ? Suflet al meu, strig ]n noapte asemeni lui Pindar, nu aspira la via\a ve=nic[ ci sec[tuie=te c`mpul plin cu maci, ]n care doarme, ca o vraj[, iubirea mea apus[. Isp[=esc e=ecul cu resemnare =i mor ]ncet, din dragoste r[nit[. Visez moartea ca pe
203

un refugiu ]n care domne=te armonia perfect[ a unei egalit[\i f[r[ conflict, acolo se consum[, ]n sf`r=it, ]nt`lnirea unor zile separate, ca o mirare din urm[. Simt totul, ca =i via\a mea care se duce ]ncet ]n uitare, ca pe un drum ]ntins ]ntre speran\[ =i disperare. +i mai simt c[ acela care ]nceteaz[ s[ mai opun[ via\a =i moartea e scutit de lupta lor sf`=ietoare, dar inutil[. Tr[iesc ca =i cum a= fi mort, aceasta ]mi pare a fi via\a mea adev[rat[, libertate f[r[ destin Nu mai sunt legat de nimic =i sunt gata s[ renun\ la tot =i-mi r[m`ne doar rana ad`nc[ din inima mea. }mi vine s[ spun, ca o retragere trist[, c[ miracolul mor\ii nu const[ ]n ceea ce sf`r=e=te ea, ci ]n ceea ce ]ncepe. Ce nu cunoa=te nimeni ? }ntreb cu vorbele mele pu\ine, care au mai r[mas }nceputul de dup[ moarte ? +tiu c[ oamenii au ]n\eles adesea prin moarte absolutul nefiin\ei, un absolut negativ prin care
204

ne a=ez[m ]n eternitate. A= vrea s[ strig =i voi to\i s[ auzi\i cuvintele mele, cheltuim o via\[ ]ntreag[ pentru a ne ]n[l\a, pentru a =ti =i a cunoa=te, ca s[ ajungem ]n moarte, la cel mai de jos prag al speran\ei. +i-atunci, dac[ z[d[rnicia setei noastre de perfec\iune e adev[rat[, at`ta timp c`t exist[ moarte ale c[rei legi nu le cunoa=te nimeni, ce mai avem de a=teptat ]n umbra anotimpurilor care se adun[ ]n noi ? Un om care moare, ]mi spunea c`ndva un prieten de plimb[ri lini=tite printr-un Paris ]ng`ndurat ]n ]nserare, moare pe cont propriu, dar ne d[ o emo\ie estetic[ =i at`ta tot, dac[ e personajul unei c[r\i. }n via\a noastr[ ]ns[, real[ =i p[c[toas[, zicea el, exprim[ o problem[ ]ntreag[ omeneasc[ =i nu artistic[ a mor\ii. M[ ]ntreb acum, cu voin\a atacat[ de toamn[, dac[ rezisten\a noastr[ ]n fa\a destinului tragic ce ne a=teapt[ e sortit[ ignoran\ei =i mor\ii, ]nseamn[ oare c[ ea e resemnare definit[ sau
205

n[dejde infinit[? Nu pot s[ r[spund, cu norii ]ncin=i de ]ntuneric, a=eza\i deasupra cuvintelor mele. Se poate s[ nu-\i fie greu, \ie ca om sincer =i ]ng`ndurat, s[ sacrifici ceea ce n-ai avut timp s[ pre\uie=ti? Ce-a= putea pierde eu, b[rbat ]nc[ t`n[r, murind? C`te cunosc eu din via\a aceasta, pentru ca s-o pot iubi =i dori mai departe? Am citit c`ndva c[ moartea ar da unora dintre noi o via\[ f[r[ de care existen\a p[m`nteasc[ ar ajunge o simpl[ umbr[. }mi spunea c`ndva, ]n gr[dinile ]nflorite ale Parisului, un doctorand indian ciudat =i scor\os, c[ omul e ]nl[n\uit de iluzii, orice existen\[ se constituie obligatoriu ca o ruptur[, deci dep[rt`ndu-se de absolut. Temporalitatea oric[rei existen\e umane, zicea el, d[ na=tere fatal angoasei =i durerii. Omul e o fiin\[ destinat[ mor\ii, ie=it[ din Neant =i ]n drum spre Neant. I-am r[spuns, c[lc`nd agale aleile acoperite de frunze uscate, c[ noi, europenii, nu credem c[ moartea
206

]nseamn[ Neant, ea e un sf`r=it, dar unul urmat imediat de un nou ]nceput. Se moare la un mod de existen\[ ca s[ se poat[ ajunge la un altul, moartea e o ruptur[ de nivel existen\ial =i ]n acela=i timp un ritual de trecere, ]ntocmai ca na=terea. Ne uitam ne`ncrez[tori unul la cel[lalt, iar eu cred c[ a= fi vrut s[-i spun c[, pentru ceilal\i, de dincolo de noi, totu=i moartea e marea poart[ ini\iatic[, p[trunderea ]n labirintul =i ]n jungla b`ntuit[ de demoni, e marea spaim[ a lui, a mea, a noastr[ aici ]n amurgul vie\ii mele triste. |i-a= mai spune \ie, omule bun, care te g`nde=ti la umbra mea amu\it[, c[ numai prin iubire se poate cur[\a aripa dorului din noi, ca =i propriul suflet chinuit de moartea care vine. Nu e, de fapt, doar o iluzie existen\a noastr[ ]n aceast[ lume? Am descoperit dintr-odat[, c[ nu suntem muritori ci muribunzi, pe cale de a muri, devora\i implacabil de timp =i ]nserare. F[r[ suferin\[ =i f[r[ moarte,
207

]mi spui tu, cel de l`ng[ mine, nu poate fi vorba de via\[ etern[. Numai c[ eu, aruncat ]n disperare de iubirea care s-a dus, nu simt dec`t devenirea mea ]n umbr[, ca o diminuare a fiin\ei din mine. Murind, =tiu c[ voi ]ncerca s[ reg[sesc via\a =i fericirea de ieri Nu cred, omule, c[ e a=a, dar ]mi trebuie o umbr[ de speran\[ ]n noaptea ]n care intru acum, f[r[ ie=ire. Indianul c`rcota=, cu care m[sor disperarea ]ntr-un ora= str[in =i rece, de=i at`t de aproape de mine p`n[ ieri, ]m spunea cu glas sigur c[ to\i cei care au vorbit despre moarte au pornit de la reflec\ii filosofice sau de la experien\e personale. Numai c[ moartea, ca =i via\a zicea el - ]=i refuz[ semnul ei ultim celui care este singur, celui care o prive=te ca un singur om. Experien\a mor\ii, dintr-un asemenea punct de vedere personal, nu arat[ dec`t caracterele ei superficiale =i pierderea din noi. Crezi tu, l-am ]ntrebat eu cu uimirea omului sf`r=it ]n durere, c[
208

moartea e un fenomen natural, care nu mai intrereseaz[ con=tiin\a noastr[ intim[ sau e un mister, un paradox? Nu pot s[-\i r[spund, mi-a mai spus el, dar ]n ambele cazuri e sigur c[ nu se ajunge la realitatea mor\ii, ci la constatarea ei. Moartea, domnul meu, a ]ncheiat el, e un lucru care se ]nva\[, la ]nceput nu ]n\elegi nimic, dup[ cum nimic nu ]n\elegi nici din via\[. Spun =i eu, de=i nimeni nu pare c[ m[ poate auzi, ca =i c[lug[rul dintr-o pies[ de teatru v[zut[ cu Maria la Paris, c[ sunt ]nc[ legat de aceast[ via\[, care ar trebui s[-mi fie deja indiferent[. Pr[pastia ]n care s[-mi arunc trupul ]nc[ nu s-a c[scat ]n pieptul meu. Totu=i, nimic nu e nemuritor striga personajul acela sufletul meu nu exist[ =i nu moartea desface leg[turile, ci trezirea Moartea nu folose=te la nimic, dac[ voin\a luminat[ n-a ajuns mai ]nt`i la pura deta=are de via\[, ]n chiar timpul vie\ii. Toat[ via\a, tu , mai spunea actorul, din mijlocul scenei pline de
209

frunze uscate, s[ nu faci altceva dec`t s[ ur[=ti via\a. Cultiva\i din toat[ inima voastr[ dorin\a de moarte Acesta sunt eu, cel care cad ]ncet ]n marginea lumii. E o nebunie s[ crezi c[ ]n r`nduiala din noi n-ar trebui s[ existe frunze care cad =i flori care se deschid. Po\i ]ns[, om bolnav =i ]nsingurat, s[ mai crezi ]n rena=terea ta chiar ]n aceast[ lume? Moartea e neantul care nu este nimic altceva, dec`t aceast[ via\[, nu poate s[ fie adev[rul fiec[ruia. +tiu, am ]nv[\at s[ spun de at`tea ori, c[ dragostea ]=i are locul ]n aceast[ lume. +i totu=i, s[-\i tr[ie=ti iubirea ar fi s[ ceri prea mult, dar dec`t s[ tr[ie=ti prin iubire, mai bine renun\i. Tu, cel de l`ng[ mine, ]mi strigi s[ m[ predau mor\ii =i nop\ii, pentru a m[ trezi ]n zorii unei iubiri pe care nu o mai m[rginesc orizonturile lumii acesteia. Numai c[ eu, cel lovit de toate malurile cenu=ii ale mun\ilor toci\i ]n amurguri, v[ mai strig cu for\a din urm[ c[ dragostea trebuie s[ =tie s[ fie pe m[sura mor\ii,
210

=tears[, mut[, dar credincioas[ pentru totdeauna. C`t[ dreptate avea filosoful ]ncr`ncenat ]n cuvinte, noi, oamenii ne f[urim o memorie cu ajutorul durerii. +i scriu cu m`na tremur`nd pe foaia din fa\a mea, c[ moartea din dragoste se a=eaz[ peste refuzul uit[rii, cei care se s[v`r=esc astfel nu vor avea a se c[i vreodat[ c[ i-au fost complici. Ei v[d bine c[ nu-=i pot face dragostea nemuritoare,dar o vor lua ]naintea uit[rii. Ce-mi r[m`ne,acum,]n singur[tatea care m[ doboar[ ]ncet? A= vrea s[ plec ]ntr-o alt[ via\[ ]n care s[ tr[iesc al[turi de Ea =i s[ ar[t zorilor adev[rul din sufletul nostru. Mai bine mor acum,dec`t s[ las dragostea ]n aceast[ inim[ nestatornic[ =i muritoare pe care a aprins-o Viermele e-n inima omului, ]mi strig[-n noapte umbra mea r[t[cit[ Cine-=i a=teapt[ ceasul din urm[ f[r[ vlag[, nu e prea departe de r[t[citul de la col\ul str[zii, precum cel care zv`nt[ o amfor[ de vin, cum
211

scria parc[ Seneca, =i-i soarbe =i drojdia. Dac[ trupul nu mai e bun de nimic, de ce s[ nu-\i eliberezi sufletul care se chinuie=te? E un tic[los cel care moare din cauza durerilor, dar e un nebun cine tr[ie=te numai ca s[ sufere durerile. Moartea ,prietene , ]mi spunea indianul cel pricinos, ]n Parisul zilelor mele de pe urm[,e unicul remediu al dezn[dejdii. Dac[ aceea=i for\[ care-i oblig[ pe oamenii inteligen\i s[-=i iubeasc[ via\a zicea el o face pe aceea a unui om at`t de grea =i de crud[ ]nc`t s[ o g[se=ti insuportabil[, ]mpline=te-\i hot[r`rea care vrea ca tu s[ nu mai exi=ti. }l priveam f[r[ s[-l v[d, ]i auzeam cuvintele morm[ite cu r[utate =i nu =tiam ce s[-i r[spund Numai cel care nu se teme de moarte e liber, zicea. +i-mi r[suna ]n urechi replica actorului: s[ mori s[ dormi, nimic mai mult. A tr[i e o boal[, moartea e remediul. Simt c[ atunci c`nd un om devine ]ntr-at`t de nefericit,]nc`t durerea ]i este mai intens[ dec`t
212

spaima de moarte, acesta e semnul c[ e mai bine s[ moar[. Am citit c`ndva =i mi-au r[mas ]n minte cuvintele care vin S[ mori? Vis[m c`nd vorbim despre moarte. Am v[zut mul\i oameni murind, ]ns[ omenirea este at`t de m[rginit[ ]nc`t nu poate s[ conceap[ un ]nceput =i un sf`r=it pentru existen\a ei. Trebuie s[ urm[re=ti =i s[ ]n\elegi acest drum care merge de la luciditatea dinaintea existen\ei p`n[ la evadarea dincolo de lumin[. P[ze=te-m[ Doamne, de disperare =i iart[-m[ c[ at`t mai e tot ceea ce cred, nu suntem n[scu\i dec`t pentru a muri. S[ =tii s[ pleci la timp e adev[rul care trebuie spus. }mi amintesc cuvintele unui c[lug[r, ]ntr-o biseric[ mic[, spre mun\ii mei din care vin Via\a cre=tin[, spunea el, se bazeaz[ pe un exerci\iu dificil, via\a e demn[ de ur[, dar trebuie tr[it[ =i suportat[. Moartea e de dorit, dar nu trebuie s[ ne sinucidem. M[ uit departe, ]n zarea f[r[ sf`r=it =i g`ndesc trist c[ e o nebunie
213

c[utarea mor\ii, fiindc[ ea ne va g[si cu siguran\[. Natura nu a r`nduit dec`t o singur[ intrare ]n via\[, dar sute =i mii de ie=iri. Pentru a iubi aceast[ via\[ muritoare trebuie s[ fii beteag la suflet =i dominat de patimile rele. Aceast[ moarte, despre care scriu la ceas ad`nc de noapte, ]l las[ s[ tr[iasc[ pe Dumnezeu ]n noi, iar acest neant face loc fiin\ei sale ]n voi, cei de l`ng[ mine. }nvei despre moarte numai de la oamenii care au cunoscut-o, f[r[ s[ moar[, de la cei care au s-au ]ntre\inut cu ea ]n lungile secole de a=teptare, ]n nop\ile apocaliptice. Am stat c`ndva, ]n lungi discu\ii =i am[gite ]ndoieli, cu Mircea, ]ntr-un Paris care mie ]mi devenise necunoscut. E ra\ional, ]ntrebam eu pe urmele lecturilor vechi, s[ ri=ti c[l[toria spre \inuturi neexplorate, de unde nu s-a ]ntors nici un c[l[tor? Aici, ]n via\[, cel pu\in =tim la ce s[ ne a=tept[m, pe c`nd dincolo misterul este deplin. Am citit odat[, ]ntr-un
214

text religios vechi, c[ moartea este averea, privilegiul =i voluptatea omului. Cel mai bun lucru pe care omul ]l poate face aici, pe p[m`nt, este s[-=i administreze nefericirea pasager[. Nenorocirile pe care le ]ndur[m sunt ]ntotdeauna meritate, nu avem dreptul s[ ne sustragem de la ele. <Poate s[ fie a=a, ]mi zicea Mircea, dar eu am ]n\eles altfel toate acestea. Uite, Radule, mai spunea el, eu lucrez ]ntre b[tr`ni,sunt zece ore pe zi ]n mijlocul lor =i nu mai cred deloc c[ moartea curm[ fulger[tor nejunsurile unei v`rste f[r[ speran\[. Nu l-am contrazis, dar g`ndurile mele erau altele. Suma nenorocirilor dep[=e=te suma binefacerilor ]n aceast[ via=[ =i a= spune oricui m-ar auzi c[ noi, oamenii, c[ut[m nemurirea =i ea este ]n noi. Dar, suflet al meu, ]nal\[-te, gr[be=te-te ]n necuprins, intr[ ]n marea fiin\[ Via\a nu e altceva dec`t o preg[tire pentru moarte, e o ucenicie a mor\ii.
215

Nu e un g`nd ascuns, e tot ceea ce mai pot ]ndr[zni azi Moartea este sf`r=itul a toate, totul s-a spus, totul s-a f[cut. Suma celor bune =i a celor rele este egal[, nu mai exist[ grij[, farsa e jucat[. Crede\i c[ trupul meu, strig[ actorul din fiecare om, devenit un spic de gr`u, un vierme, o paji=te s-a pref[cut ]ntr-o oper[ a firii mai pu\in demn[ de lume? Doar orgoliul nostru f[r[ m[sur[ ]=i poate ]nchipui c[ suntem ]ntr-at`t de importan\i, ]nc`t moartea noastr[ ar schimba ceva din ordinea lumii. Mai bine s[ suferi, dec`t s[ mori? Acesta e visul cu care ne am[gim Moartea deschide, acum, calea alin[rii, s[-\i dore=ti s[ renun\i la tot ceea ce e=tiEa ]l las[ s[ tr[iasc[ ]n noi pe Dumnezeu. E g`ndul din urm[ L-am citit, ]ntr-o pagin[ ]ng[lbenit[ de vreme: s[ te na=ti ]n nevolnicie, ]n mijlocul durerii =i al strig[telor, s[ fii juc[ria ignoran\ei, a erorii, a nevoilor, a bolilor, a r[ut[\ii =i a patimilor, s[ revii pas cu pas la nevolnicie Din
216

clipa ]n care g`ng[ve=ti p`n[ ]n clipa ]n care ba\i c`mpii, s[ tr[ie=ti printre escroci =i =arlatani de toate soiurile, s[ nu =tii de unde vii, de ce e=ti aici, unde te duci, iat[ ce numim prezentul cel mai important al p[rin\ilor no=tri =i al naturiiVIA|A

217