Coada calului

Ca şi părţi utilizate se foloseşte partea aeriană a plantei (tulpinile sterile),

precum şi întreaga plantă, cu excepţia rădăcinilor. Planta se poate folosi verde sau
uscată. Este indicat a fi culeasă vara în lunile iulie-august; după recoltare se
îndepărtează părţile înnegrite de lângă pământ, apoi se pune la uscat, întinsă în
straturi subţiri, fie în aer liber, la umbră sau în încăperi uscate şi aerisite, poduri
etc. Este bună de folosit după ce planta uscată ajunge să aibă o culoare verde-
deschis, fără părţi brunificate, fără tulpini fertile. Produsul “final” nu are miros, iar
gustul este dulceag. Ca şi modalitate optima de păstrare sunt indicaţi săculeţi de
hârtie sau de pânză, puşi apoi în locuri uscate. Beneficiile plantei sunt multiple
pentru sănătatea organismului uman, calităţi care se datorează unui număr mare de
minerale şi alti constituenţi benefici, precum: mangan, calciu, fier, favonoizi, esteri
ai acidului cafeic, saponine, taninuri, alcaloizi, fitosteroli, glicozide şi siliciu.
Silviu Matei, fitoterapeut în Slatina, spune că planta este considerate a avea cele
mai puternice proprietăţi diuretice. “Coada calului este o plantă medicinală pe care
cred că o cunoaştem cu toţii din copilărie. Majoritatea ştim doar cum arată aceasta,
fără să avem cunoştinţă însă de efectele sale benefice pe care le are asupra
organismului. Sunt afecţiuni care pot fi tratate cu succes datorită acestei plante. De
exemplu, coada calului este considerată planta cu cele mai puternice proprietăţi
diuretice, ceea ce înseamnă că ea are o mare capacitate de a elimina apa din corp,
crescând urinarea cu până la 30% mai mult decât în mod normal.
De asemenea, dezinfectează căile urinare şi aceasta datorită acidului salicilic
şi a equisetoninei pe care le conţine”, afirmă Silviu Matei. Coada calului, inamicul
mătreţii Cercetările specialiştilor au demonstrat că silicaţii din coada calului pot
ajuta la stimularea creşterii şi fortifierii firelor de păr şi că, totodată, ei pot fi
benefici împotriva căderii părului, a mătreţii şi a firelor despicate. Prin urmare,
consumul de ceai de coada calului şi masajul pielii capului cu tinctură, sau spălarea
părului cu şampon amestecat cu extract de coada calului sunt eficiente pentru a
obţine un păr fără mătreaţă, hrănit, puternic, lucios, revitalizat. Specialiştii sunt de
părere că masajul cu un amestec din 3-4 picături de extract sau tinctură de coada
calului cu ulei extravirgin de cocos sau de măsline poate ajuta la stimularea
creşterii părului şi la reducerea mătreţei prin îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul
scalpului şi fortifierea rădăcinii părului. De asemenea, după şamponare, părul poate
fi clătit cu ceai de coada calului. Ca şi indicaţii pentru folosire internă, coada
calului, doar planta de câmp sau de pădure, se foloseşte pentru afecţiuni precum:
insuficienţă cardiacă, angina pectorală, diaree, nefrite, tuberculoză, bronşite,
anemie, gută, colecistită, reumatism, ulcer gastrointestinal. “Planta se mai foloseşte
în tratarea afecţiunilor vezicii şi rinichilor, cu nisip şi calculi, este apreciată pentru
puterea sa de coagulare a sângelui, fiind foarte indicată în sângerări, hemoptizii
(expectoraţii cu sânge, n.r.), hemoragii etc.”, mai spune fitoterapeutul Silviu Matei.
Coada calului mai deţine proprietăţi hipoacidifiante gastrice; expectorante, bronho-
dilatatoare; cicatrizante, epitelizante, antiinflamatoare, rezolutive, antiseptice,
antimicrobiene; remineralizante osoase sau hemostatice, prin mărirea numărului de
eritrocite. Este un remediu european tradiţional pentru calmarea durerilor articulare
provocate de entorse şi luxaţii, fiind una dintre cele mai bune surse de siliciu şi de
alte substante minerale ce intră în constituţia colagenului. Eficientă împotriva
diabetului de tip 2 Un studiu medical a demonstrat că pacienţii diagnosticaţi cu
diabet de tip tip II cărora li s-a administrat o singură doză orală de extract de coada
calului au avut ulterior o concentraţie a glucozei din sânge semnificativ mai mică
după doar 90-120 minute. De aceea, administrarea o dată pe zi a unei capsule cu
extract de coada calului, înainte de masă, poate fi benefică pentru pacienţii cu
diabet de tip II, dar tratamentul nu trebuie urmat nu mai mult de două luni.
De asemenea, gargara cu ceai de coada calului poate folosi în cazul
amigdalelor inflamate, a ulceraţiilor de la nivelul gurii sau a sângerării gingiilor.
Pentru preparare unei porţii de apă de gură cu coada calului se fierbe o linguriţă de
plantă uscată într-o ceaşcă de apă timp de 7-10 minute sau se adaugă 3-4 picături
de extract într-o ceaşcă de apă caldă; gargara se face de 3-4 ori pe zi până la
ameliorarea inflamaţiei. Specialiştii spun că ceaiul de coada calului este cunoscut a
fi benefic pentru tusea uscată, bronşită, congestivă nazală şi febră asociată cu
răceală şi gripă. Inhalarea vaporilor ceaiului de coada calului poate ajuta la
ameliorarea congestiei nazale. Pentru tuse şi afecţiunile respiratorii este indicat a se
bea 2-3 căni de ceai zilnic; dacă simptomele durează timp de mai mult de cinci
zile, atunci trebuie consultat un medic. Contraindicaţii şi precauţii Administrarea
plantei pe perioade mai lungi de două săptămâni nu este recomandată copiilor din
cauza conţinutului ridicat de siliciu. De asemenea, trebuie ştiut că administrarea
plantei inhibă absorbţia vitaminei B1, motiv pentru care ea nu trebuie administrată
concomitent cu suplimentele ce conţin această vitamin. Dacă, totuşi, se urmează un
remediu pe bază de coada calului în mod regulat, atunci trebuie luat zilnic şi
multivitamine sau cel puţin un supliment pe baza de complex B. Consumarea
plantei poate duce la eliminarea excesivă a potasiului din organism, fapt pentru
care persoanele cu deficit de potasiu li se recomandă să nu folosească coada
calului. Totodată, femeile însărcinate sau care alăptează nu trebuie nici ele să
folosească planta. Specialiştii avertizează că, pentru siguranţă, orice tratament cu
plante trebuie administrate cu precauţie şi sub îndrumarea unui specialist.