Economie europeană – note de curs (Sorin Câlea, Liviu Deceanu, Mihaela Luţaş, Ioana

Mihuţ) – FSEGA, Universitatea « Babeş-Bolyai » Cluj-Napoca

Capitolul 4. Politicile economice ale Uniunii Europene

Noțiuni cheie

 Politici comunitare
 Clasificarea politicilor comunitare
 Cauze/Efecte ale politicilor
comunitare
 Structura politicilor comunitare

În perioada imediat următoare primului război mondial, statele vest-europene şi-au

axat eforturile de depăşire a situaţiei critice de după razboi prin aplicarea unor politici
economice de tip keynesian, încercând, într-o masură mai mică sau mai mare, să se pună la
adăpost de eventualele perturbări care ar fi putut interveni ca urmare a influenţei mediului
exterior asupra economiilor lor în privinţa utlilizarii factorilor de producţie proprii sau a
desfacerii produselor pe piaţa internaţională.
În momentul depăşirii situaţiei economice critice şi a trecerii spre relansarea creşterii
economice, politicile economice aplicate în interior şi în relaţiile cu exteriorul au cunoscut o
relativă transformare dinspre dirijism moderat spre liberalism moderat în vestul continentului,
şi una înspre dirijism extrem în partea central si estică a continentului.

Pe structura creată în perioda interbelică şi urmărind să înlăture distrugerile provocate

de cel de-al doilea război mondial, politicile economice aplicate în spaţiul vest european s-au
diferenţiat, continuând linia începută în perioada interbelică.

Economia Uniunii Europene este o economie unificată progresiv, atât pe cale naturală,
prin schimburile comerciale intense derulate de-a lungul secolelor între statele membre, cât şi
prin procesul integrării formale, început în anii’50 ai secolului al XX-lea. Caracteristica
esenţială o reprezintă diversitatea culturală, care îşi pune amprenta atât asupra elasticităţii
ridicate a cererii, cît şi asupra dimensiunilor şi specializării ofertei. Ca atare şi politicile
economice ale Uniunii Europene reflectă acestă unitate în diversitate.

Politicile economice reprezintă o formă de intervenţionism în mecanismul pieţei prin

utilizarea unui număr de instrumente, strategii, planuri şi reglementări juridice.

Privite ca un rezultat al intervenţiei statului, politicile macroeconomice pot genera, prin

aplicarea lor două tipuri de efecte. Primul este acela de creare a pieţei, cel de-al doilea este de
modelare, respectiv de modificare a structurilor pieţei.
 Economie europeană – note de curs (Sorin Câlea, Liviu Deceanu, Mihaela Luţaş, Ioana
Mihuţ) – FSEGA, Universitatea « Babeş-Bolyai » Cluj-Napoca

La nivel comunitar, politicile comune au apărut, s-au diversificat şi au crescut în complexitate

pe fondul nevoii de a răspunde creşterii interdependenţelor dintre economiile statelor membre
din cel puţin următoarele considerente:

1. Pentru a răspunde nevoii de a atenua externalităţile negative care au apărut ca urmare a

funcţionării libere a mecanismului pieţei; în această situaţie, politicile comune înlocuiesc
politicile similare naţionale, în cadrul unui proces de integrare pozitivă. Sub acest aspect,
politicile comune sunt instrumente ale integrării pozitive.1
2. Din nevoia de a stabili reguli de funcţionare ale pieţei prin ridicarea obstacolelor de orice
natură din calea liberei circulaţii a factorilor, bunurilor şi serviciilor. Aici politicile sunt
instrumente ale integrării negative. Politicile pozitive sunt cele care prescriu un anumit
model sau un anumit tip de cerinţe instituţionale; cele negative sunt cele care modifică
efectul interacţiunilor strategice.

Politicile economice ale Uniunii Europene prezintă următoarele trăsături:

1. dezvoltarea inegală: unele din politicile comune, cum ar fi politica agricolă comună sau
politica comercială sunt complexe, altele, cum ar fi politica de dezvoltare regională
sau politica socială s-au dezvoltat în ultimele trei decenii, în timp ce politica culturală
sau cea a protecţiei consumatorului au apărut recent şi nu sunt suficient dezvoltate;
2. modul diferit de abordare a politicilor comune în cadrul tratatelor Uniunii
Europene: astfel, au existat politici care nici măcar nu au fost menţionate în Tratatele
constitutive, dar care s-au dezvoltat şi au evoluat progresiv, cum ar fi politica de
mediu, în timp ce altele cu toate că au fost stabilite în detaliu prin Tratate nu s-au
aplicat;
3. diversitatea priorităţilor în stabilirea şi aplicarea politicilor comune: spre exemplu,
Marea Britanie, având o economie prosperă cu o creştere economică constantă, o rată a
şomajului sub media comunitară era interesată, în momentul intrării în UE, de
dezvoltarea politicii comerciale comune, deoarece aceasta îi putea oferi posibilitatea
de a valorifica potenţialul productiv cu eficienţa crescută. Alte state membre care
dispun de suprafețe agricole considerabile (Franța, Polonia, România) sunt interesate
de dezvoltarea Politicii Agricole Comune;
4. tipul de implicare a UE: unele politici sunt “comune” (cum ar fi Politica agricolă
comună, Politica Externă și de Securitate Comună sau Politica comercială) în sensul
că au înlocuit complet politicile naţionale, în timp ce altele sunt doar adiacente
acestora.
5. Politicile sunt rezultatul activităţii instituţiilor comune, însă implementarea lor cade
în sarcina statelor membre.

1
Jan Tinbergen defineşte integrarea negativă ca fiind procesul prin care, în interiorul unui spaţiu economic, se
înlătură obstacolele de orice fel din calea fluxurilor de factori şi bunuri obiectuale şi non obiectuale şi integrarea
pozitivă ca fiind procesul prin care se construiesc instituţii şi legi noi, comune spaţiului nou creat prin integrarea
negativă.
 Economie europeană – note de curs (Sorin Câlea, Liviu Deceanu, Mihaela Luţaş, Ioana
Mihuţ) – FSEGA, Universitatea « Babeş-Bolyai » Cluj-Napoca

După scopurile pe care le urmăresc, politicile comunitare sunt:

 de reglementare: prin care se crează şi se pun în aplicare legi şi alte tipuri de

reglementări juridice; un exemplu îl reprezintă politica privind concurenţa; 
redistributive: prin care se urmăreşte minimizarea pierderilor legate de alocarea
resurselor datorate barierelor de orice tip, cum ar fi politica agricolă comună
sau politica bugetară;
 de promovare a coeziunii şi convergenţei: în spaţiul comunitar, categorie în
care intră politica de dezvoltare regională sau politica socială;
 de stabilizare macroeconomică: cum ar fi politica monetară şi cea fiscală;
 externe: care reglementează relaţiile Uniunii Europene cu restul lumii, spre
exemplu politica externă şi de securitate comună;
 privind drepturile legislative: ale cetăţeanului, categorie în care intră justiţia şi
afacerile interne;
 privind guvernarea UE: în sensul stabilirii şi dezvoltării valorilor, structurilor
şi normelor Uniunii Europene.

Sumar

Obiectivul primordial al acestui capitol l -a constituit prezentarea politicilor comunitare, a rolului și

factorilor care au stat la baza elaborării acestor politici. Mai mult s -a avut în vedere realizarea unei
clasificări a acestor politici în func ție de trăsăturile esențiale, dar și de scopurile urmărite prin intermediul
acestor politci.
Printre trăsăturile esen țiale ale politicilor comunitare se regăsesc: dezvoltarea inegală; modul diferit de
abordare a politicilor comune în cadrul tratatelor Uniu nii Europene; diversitatea priorităţilor în
stabilirea şi aplicarea politicilor comune; tipul de implicare a UE; Politicile sunt rezultatul activităţii
instituţiilor comune . În funcție de scopurile urmărite, politice comunitare pot fi: de reglementare;
redistributive; de promovare a coeziunii şi convergenţei; de stabilizare macroeconomică; externe;
privind drepturile legislative privind guvernarea UE.

Propuneri de teme pentru eseuri, analize și proiecte științifice

1. Care au fost principalele cauze care au determinat dezvoltarea politicilor comunitare?

2. Precizați trăsăturile esențiale ale politicilor economice de la nivelul Uniunii Europene.
3. Cum pot fi clasificate politice economice în funcție de scopurile urmărite?
4. Care este rolul politicilor comunitare din perspectiva statelor membre ale Uniunii
Europene?
5. Identificați principalele efecte generate de politicile economice în plan comunitar.
Economie europeană – note de curs (Sorin Câlea, Liviu Deceanu, Mihaela Luţaş, Ioana
Mihuţ) – FSEGA, Universitatea « Babeş-Bolyai » Cluj-Napoca