Pilda Fiului Risipitor

11. „Un om avea doi fii.

12. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit
averea.
13. Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit
averea, traind in desfranari.
14. Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.
15. Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca
porcii.
16. Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.
17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
20. Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si,
alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
21. Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.
22. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si
incaltaminte in picioarele lui;
23. Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;
24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.
25. Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.
26. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.
27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit
sanatos.
28. Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.
29. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie
niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.
30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel
ingrasat.
31. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a
aflat”.
(Luca 15, 11-32)

Pilda Fiului Risipitor – pe dos

Sau cum poate fi inteles Cuvantul Domnului, de catre unii.

Un om avea doi fii.

Si a zis cel mai mare dintre ei tatalui sau: Tata, eu merg in lume sa imi fac un rost, sa fac o
scoala, iar cu mila lui Dumnezeu sa imi intemeiez o familie. Nu vreau sa imi dai nimic, o sa ma
descurc singur.
Si nu dupa multe zile, fiul cel mare, neluaind nimic cu el, s-a dus intr-o alta tara, iar acolo cu
mila lui Dumnezeu s-a angajat sa pazeasca porcii unui stapan bogat. Suferea de singuratate si
lipsuri, dar era un om muncitor si ascultator.
Fiind supus si harnic a fost apreciat de stapan, dandu-i o dregatorie buna in mosia sa.
A inceput sa castige mai bine si sa traiasca mai bine.
Cunoscand o fata din partea locului, baiatul s-a hotarat sa se casatoreasca. A mers acasa
cu ea sa o prezinte parintilor, dar acestia nu o priveau cu ochi buni, mai ales pe parintii fetei.
Fiul cel mare urmandu-si calea sa, s-a casatorit cu acea fata si a intemeiat o familie, iar
stapanul acestuia le-a dat o casa in care sa stea cu chirie.
 Tanara familie, a muncit din greu si a cumparat de la stapan acea casa, trebuind sa
munceasca pentru el 35 ani, acesta retinandu-i fiului cel mare din leafa o suma de bani, in fiecare
luna. Insa cei doi erau fericiti si se iubeau foarte mult.
Apoi, acesta a avut la randul sau doi fii.
Tatal si mama fiului cel mare au fost foarte reci cu tanara familie si cu cuscrii lor, fiind
indiferenti la greutatile acestora, limitandu-se doar la cateva scrisori. Nu mergeau pe la el sa ii
ajute cu nimic si nici nu se interesau de soarta celor mici.
Fiul cel mare insa, venea periodic pe la parinti cu familia, pentru a-i mai vedea si pentru a
aduce pe cei mici sa isi vada bunicii.

Intre timp, fiul cel mic a dorit sa ramana cu tatal si mama sa in casa parinteasca.
Vazand ca fratele sau se descurca mai bine decat el departe de casa, a inceput sa-l
pizmuiasca, gandind rau impotriva lui.
Mereu se plangea tatalui ca fratele lui mai mare vine rar pe la ei sa ii vada, ca nu ii mai
pasa de parinti si ca nu ii vor ajuta la batranete.
De fapt, el urmarea altceva! Vroia sa puna stapanire pe toata mostenirea parintilor,
otravindu-i pe cei batrani cu vorbe rele impotriva fratelui sau.
Se casatorise si el cu o fata de departe si o adusese acasa la parinti. Au avut un fiu, cu mult
inainte ca fratele cel mare sa se casatoreasca si sa aiba fii.

Si iata ca fiul cel mic a primit o mostenire din partea bunicilor sotiei sale, o suma mare de
bani, din vanzarea averii bunicilor care au decedat si care a lasat nepoatei lor toata munca lor de
o viata.
Fericire mare au cuprins pe fiul cel mic si pe sotia sa. Au inceput sa traiasca mai bine si sa
se imbrace cu haine pe care nici nu le visau vreodata.
Insa diavolul cel pizmas i-a insuflat in continuare fiului cel mic dorinta de a lua toata
mostenirea de la tatal sau, continuind sa ii propuna acestuia sa ii dea lui toata averea.
Tatal insa, in loc sa fie iubitor de fii in mod egal, s-a gandit numai la el si la sotia sa, si a dat
toata averea fiului cel mic, gandindu-se ca astfel acela va avea grija de ei la batranete. De fiul cel
mare nici nu i-a pasat, gandind ca el se va descurca oricum.
Dupa ce i-a dat zapisul cu toata averea inscrisa in el, tatal si mama au continuat sa traiasca
in aceiasi casa cu fiul cel mic, ascunzand fiului cel mare planurile lor.
Vremea trecea ca si cum nu se intamplase nimic. Insa constiinta ii chinuia pe parinti pentru
greseala facuta, chiar daca nu recunosteau ca au gresit. Astfel, tatal se hotara sa spuna fiului cel
mare despre fapta lor, dar nu stia cum.
Mama celor doi fii, mai curajoasa in cele rele, a spus ca o va rezolva ea cumva.
A plecat la fiul cel mare intr-o presupusa vizita, dar cu scopul de a rezolva cumva problema.
Ajunsa la fiul sau, aceasta luandu-l de-o parte l-a intrebat daca va mai veni vreodata acasa.
Se plangea ca trebuiesc facute reparatii la casa si ca fiul cel mic nu doreste sa le faca, pentru ca
nu este casa lui si ca nu vrea sa cheltuie banii pe o casa care nu este a lui.
Din rugamintea mamei catre fiul cel mare, reiesea ca fratele cel mic nu are unde sa se duca
in alta parte, pentru ca nu are bani sa isi faca alta casa si ca ar dori sa ramana cu ea acasa.
Mama insa, nu i-a spus ca fratele sau avea bani pentru a-si ridica o noua casa.
Intrebarea aceasta l-a luat pe nepregatite pe fiul cel mare, iar acesta i-a zis ca nu mai vine
sa locuiasca cu ei, pentru ca deja are o familie si o casa, incuviintand ca fratele sau sa preia si
mostenirea lui care ii revenea conform datinei si legii. Se gandea ca parintii vor imbatranii si ca e
bine ca fratele sau sa ramana langa ei pentru a-i ajuta.
Victorioasa, mama se intoarse acasa si dadu vestea tuturor ca fiul ei cel mare a fost de
acord sa dea partea lui de mostenire fratelui sau.
Toata lumea era fericita in casa tatalui. Fratele cel mic, avand zapis scris cu averea, a
inceput sa modernizeze si sa reconstruiasca vechea casa, pe care nici nu o mai recunosteai.
Doar ca minciuna are picioare scurte, iar adevarul iesind la iveala din iconomie
dumnezeiasca, fratele cel mare a aflat despre modul cum s-au pus la cale toate aceste urate
fapte, dar nu mai avea ce face.
Mergand la tatal si la mama sa si intrebandu-i de ce au procedat asa de urat, pentru ca
oricum el nu mai venea acasa si ii lasa fratelui sau totul, a avut parte din partea parintilor numai
de dojeni si vorbe urate, acuzandu-l ca vrea averile lor.
Mare dezamagire si tristete il cuprinse pe fiul cel mare, mai ales cand a vazut ca fratele sau
cel mic a inceput sa il desconsidere si sa se poarte tot mai distant si rece cu el, ca doar isi vazuse
sacii in caruta. Acum fratele cel mic era avut, avea carute si boi grasi, fiindu-i rusine cu fratele lui
mai mare.
Mai mult decat atat, fratele cel mic avea pretentii ca fratele sau mai mare sa se ocupe de
inmormantarea parintilor, cand acestia vor trece la cele vesnice, spunand ca el nu poate face
acest lucru.
Parintii s-au purtat in continuare distant si rece cu fiul lor cel mare, nevizitandu-l de la
savarsirea acelei fapte urate niciodata.
A trecut un timp de cativa ani, cand nici parintii cu fratele cel mic nu l-au vizitat pe fiul lor cel
mare, dar nici fiului cel mare nu ii mai venea sa treaca pe la parintii sai care i-au inselat asteptarile
si l-au tradat.
Se scuzau reciproc ca nu au cum sa se viziteze, trimitandu-si doar din cand in cand cate un
ravas.
Parintii, din scrisorile reciproce, nu isi recunosteau vina pentru fapta lor, acuzand tot pe fiul
cel mare ca a uitat de ei si ca nu mai vrea sa ii vada si sa ii ajute.
Fiul cel mare insa, luandu-si inima in dinti a hotarat ca trebuie sa mearga pe la parintii sai
sa ii mai vada. S-a suit intr-o trasura si a plecat spre parintii sai, singur, deoarece nu vroia sa
supuna familia sa la vre-o scena urata sau la discutii neprincipiale, pornite tot din partea parintilor
sai.
A mers, i-a vazut si imbratisandu-i si-a cerut iertare pentru ca nu a mai fost de mult timp pe
la ei. Iar parintii, tot ei putin frustrati, l-au iertat verbal. Insa dragostea....

Cu drag,
Fiul cel mare