Universitatea Tehnică

Facultatea de tehnologie si management în industria alimentară

Referat la Teoria Economică

Tema:Componentele de bază ale activității
economice

Studenta: Cladco Ana

BTI-141

Profesorul: Bogdănaș Alexandru

Chișinău-2015
Economia, alături de politică, cultură, ştiinţă, drept,
religie, reprezintă o componentă importantă şi dinamică
a civilizaţiei umane.
Iniţial, economia se limita la nivelul gospodăriei
casnice, însă, în lumea contemporană s-a extins până la
scara economiei globale.
Activitatea economică este componenta principală a
acţiunii sociale, pentru că oamenii, în condiţiile
resurselor relativ rare, ale creşterii şi diversificării
nevoilor, caută să-şi asigure existenţa participând la
activităţi practice. Activitatea practică constă din toate
actele şi faptele, precum şi din formele de organizare,
ce se delimitează în acţiunea socială pe baza criteriilor
de raţionalitate şi eficienţă.
Activitatea economică reprezintă un proces complex de
atragere şi utilizare a resurselor economice limitate în
scopul satisfacerii cerinţelor umane şi intereselor
economice.
Activitatea economică cuprinde patru faze:
 Faza de producţie , funcţia căreia constă în
combinarea şi utilizarea factorilor de producţie în
scopul obţinerii de noi bunuri economice;
 Faza de circulaţie (schimb), funcţia căreia constă în
deplasarea în spaţiu a bunurilor materiale şi trecerea
lor de la o persoană la alta pe calea vânzării-
cumpărării. Cea mai veche formă a schimbului o
constituie schimbul de mărfuri, la început sub forma
trocului (M-M)(schimb de natură fără mijlocirea
banilor), iar odată cu aparţia banilor – sub formă de
vânzare-cumpărare (M-B, B-M). Ca rezultat s-a format
sfera circulaţiei mărfurilor, banilor, capitalului;
 Faza de repartiţie , care cuprinde acele activităţi
economice prin care bunurile materiale sunt
orientate spre destinaţiile lor, prin care distribuie şi
redistribuie veniturile către participanţii la viaţa
economică şi între membrii societăţii;
 Faza de consum , faza care reflectă gradul de
folosire a bunurilor şi verifică utilitatea acestora şi
concordanţa lor cu nevoile umane.
Totalitatea activităţilor privind producţia, repartiţia,
schimbul şi consumul bunurilor materiale şi serviciilor
economice, în interdependenţele lor formează economia
societăţii.
Activitatea economică în ansamblul său, precum şi
fiecare componentă a ei trebuie să se caracterizeze prin
raţionalitate şi eficienţă, respectiv cu cheltuieli minime
de resurse să se obţină maximum de eficacitate şi de
satisfacţii. Deci, activitatea economică reprezintă o
luptă continuă a omului împotriva rarităţii, o înlănţuire de
decizii de alegere şi utilizare a resurselor disponibile
astfel, încât să se asigure existenţa şi dezvoltarea
indivizilor şi a societăţii.
Deoarece resursele economice sunt limitate, o
importanţă deosebită capătă problema alegerii
raţionale sau costul de oportunitate. Costul de
oportunitate constă în valoarea bunurilor alternative,
sacrificate pentru a alege un anumit bun, spre a fi
produs sau consumat. Pentru alegerea alternativei
posibile raţionale, agenţii economici trebuie să ţină cont
de volumul de resurse, de cerere şi ofertă, de rata
profitului aşteptat.
În cercetarea posibilităţilor alternative de a produce, se
foloseşte instrumentul de “curba posibilităţilor”, care
reflectă toate combinaţiile posibile de producere a mai
multor bunuri la nivel de firmă sau economie naţională în
ansamblu într-o perioadă dată, prin utilizarea integrală şi
eficienţă a resurselor disponibile. Această curbă ne
permite să dăm răspuns la cele trei întrebări
fundamentale, ce definesc problema economică
generală: Ce şi cât de produs? Cum de produs? Pentru
cine, care sunt beneficiarii producţiei?