Sunteți pe pagina 1din 2

REGISTRE STILISTICE

REGISTRUL POPULAR
- se identifică la nivelul lexical, cuprinzând fapte de limbă generale, răspândite pe întreg teritoriul
locuit de români.
Caracteristici : oralitatea, spontaneitatea şi dinamismul
Oralitatea: principalul mijloc de manifestare a limbii populare este calea orală. Oralitatea este
ilustrată prin:
-expresii onomatopeice : haţ,
-folosirea exclamaţiilor şi a interjecţiilor: ptiu, iaca,
-frecvenţa comparaţiilor comune: tremură ca frunza pe apă,
Inserarea proverbelor şi a zicătorilor
-folosirea neaccentuată a păron .pers. de pers. I şi II în dativ:mi-ţi-l luă
-folosirea apelativelor: mă, bre
-tendinţa de hiperbolizare a acţiunii prin locuţiuni adverbiale: nu vrea nici în ruptul capului
Spontaneitatea:
-folosirea repetiţiei: rîzi tu râzi
-folosirea expresiilor idiomatice: sărit de pe fix,
Superlativul absolut realizat prin lungirea vocalelor: buună treaba.
-folosirea anacolutului( lipsa de legătură între începutul şi sfârşitul unei idei): În sănătatea
alegătorilor..., eu care... familia mea...

Dinamismul:susţinut prin
-elipsa predicatului:Şi eu fuga, şi ea fuga
-acumularea de verbe care sporesc dinamica discursului:
-utilizarea predominantă a coordonării în frază

REGISTRUL REGIONAL
-conţine fapte de limbă specifice vorbirii din diferite regiuni. Acest limbaj este evidenţiat la nivel
fonetic, gramatical şi lexical.
Regionalisme fonetice: frace, frunce, fărină
Regionalsme gramaticale:
-forme ale perf.compus: o fost, s-o dus
-lipsa acordului dintre subiect şi predicat: Nu mi-a sosit încă oamenii
Regionalisme lexicale:păpuşoi (porumb), ocniţă( piaţă), iarmaroc( târg)
Inversiuni: Om veni la 11 ceas.
Expresii superlative:Cât îi Cluju şi vilagu( nicioadată)

REGISTRUL ARHAIC
-conţine cuvinte, expresii, fonetisme,forme gramaticale şi construcţii sintactice care au dispărut
definitiv din limba comună ori au încetat să fie utilizate. Ele mai apar în textele vechi( cronici,
documente istorice, texte religioase, juridice vechi), dar şi în operele literare prin care se reconstituie
atmosfera unei epoci trecute- ex: M Sadoveanu Fraţii Jderi
Limbajul arhaic se identifică la diferite nivele:
-la nivel sintactic:
-topica inversă a frazei, după modelul limbii latine:,, acest om de bună credinţă nu este”
-separarea, după modelul latin, a unor părţi de prop( subst-atr, vb. –compl) sau aşezarea vb. în
poziţie finaşă, ceea ce face destul de neclar sensul prop.
-la nivel morfologic:
-folosirea infinitivelor lungi cu valoare predicatvă: veţi fi învăţaţi a dare răspunsuri..
-arhaisme morfologice: fost-au acel Ştefan vodă..
-frecvenţa vb. la infinitiv, în locul vb. conjunctiv: lucrul lui ştia a-l mânui
1
-folosirea pluralelor vechi în ,,e”: aripe albe
-formele de genitiv-dativ învechite: Patrii mele
-folosirea perf. Simplu arhaic: ne văzum
-la nivel fonetic:
-forme arhaice ale unor cuvinte: leneşu, vărsătoriu, carii, hirea, den, pre,
-fonetisme arhaice: hiclean, împle, cură( curge)
-la nivel lexical:
-arhaisme lexicale:anteriu, logofăt, chezaş,
-arhaisme semantice: carte( scrisoare), crunt( dur)
-la nivel stilistic:
-cumul de epitete pentru portretizare: om nemândru, nerăpitor, nevărsătoriu de sânge.
-realizarea antonimelor prin prefixare negativă: neleneşu
-participarea afectivă, exprimată prin interjecţii: O, Moldova!

REGISTRUL COLOCVIAL(familiar) sau al conversaţiei uzuale


-limbajul colocvial îndeplineşte funcţia de comunicare într-o sferă restrânsă, în rel. Particulare,
intime, neoficiale, între membrii unei colectivităţi restrânse.
Caracteristici:
- naturaleţea, relaxarea, degajarea în exprimare
-folosirea cuv. Cu sens figurat: e totul varză în capul tău.
-comparaţii de uz comun: intră ca-n brânză
-utilizarea poreclelor sau a diminutivelor: puiuţ, Puşica
-elidarea unor vocale pt. Dinamizarea conversaţiei: ad-o-ncoace
-ticuri verbale: mă rog, deci, înţelegi,
-forme pronominale cu circulaţie regională:io, ăia, sau viitor popular: o să mă duc
-forme verbale regionale: să beie, să vie
-clişee lingvistice: a fost dom”le, în oraş..
-folosirea formulelor de adresare, substantivale sau pronominale: doamnă, tu, voi, fă, bre
-încărcătura afectivă marcată prin folosirea diminutivelor, augmentativelor, cuvintelor
peiorative( jignitoare), expresiilor figurate( a da foc la valiză), interjecţii, formulelor de adresare,
vocativelor, imperativelor, a mijl. Fonetice( intonaţia, încetinirea su accelerarea ritmului)

ARGOUL e un limbaj codificat cu scopul de a fi înţeles numai de cei care-l folosesc. Este utilizat la
nivelul anumitor grupuri sociale: elevi, studenţi, soldaţi, delincvenţi.
-se reduce la un lexic specializat, prin care se asigură încifrarea mesajului, restul compartimentelor
gramaticii nefiind incluse.
Caracteristici:
-cuvintele de bază sunt preluate din limbajul popular
-folosirea cu sens schimbat a unor cuvinte şi sintagme: curcani( poliţişti), la mititica( închisoare)
-folosirea unor cuvinte arhaice sau dialectale necunoscute de toţi vorbitorii: pârnaie, verzişori, parai
-termeni tehnico-ştiinţifici de circulaţie restrânsă: lunetist( informator), beton( foarte bun)
-împrumuturi din alte limbi: bengos, a se da grande, gagică
-cuvinte noi: şmenar, naşpa, nasol

JARGONUL este un limbaj specializat, o variantă a limbii, identificabilă în funcţie de reperele


socio- culturale sau profesionale. Acest tip de limbaj conţine neologisme preluate din limbile
romanice( franceză, italiană) şi engleză, folosite în mod abuziv, ceea ce dă o tentă de ăreţiozitate
limbajului şi paradă de falsă cultură
Ex: pe parola mea, madam, bye-bye, ok, job, ciao, cool,
-termenul jargon desemnează însă şi limbaje specializate, specifice unor profesii ştiinţifice sau
tehnice: arhitectura, chirurgia, , lingvistica ,astronomia care abundă în termeni caracteristici ceea ce
are drept efect opacitatea acestor texte pentru cititorul neavizat: ex: ,,Teoria structurilor
disipative...implică o dependenţă reciprocă a macrosistemului..
2