Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Adrian Miroiu - Manual de Filosofie. Adevărul PDF

    Încărcat de

    Nadejda Ivanov
    72 vizualizări23 pagini

    Titlu original

    Adrian Miroiu - Manual de filosofie. Adevărul.pdf

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    72 vizualizări23 pagini

    Adrian Miroiu - Manual de Filosofie. Adevărul PDF

    Încărcat de

    Nadejda Ivanov

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 23
    96 A CE ESTE ADEVARUL? Inainte dea depune marturie intr-un pro- ces orice persoant trebuie si jure ca a spu ne adevtrul si numa adewtrul. Ea va intele- {ge cit usr ce se cere: at fest interzis Sif spud a fels ori si trend sub tcere idevitr pe care! stie. Dar ce insenmnt a _spunne un fas” si ce huseamd a spune wt Idec”? Atunci cind afirmtm ‘cit cineon ‘pune un adeoar, noi injlegen ciel spus 0 propocitie adevirati; si, analog, a spine un fale inseamintl a spune 0 propocite falst “Asadar, petra sti ce fnseamnit ct cineoa Spune adeoarul,trebuie st ste mai tb ce Fnseamnd ci o propocitie este ndewtrati “Aristolel a formuilat asfel rispunsul la aceasta intrelae: ,a enuinta c& ceca ce este nnu este, sat c& ceea ce nu este este, COn- stituie 0 propozitie falsi; dimpotriva, 0 cenuntare adevarata este aceea prin care spui cd este ceea ce este si ci nw este cea emu este”. eos pe care susine Aristotel fe deci co propozitie este adevitratd aturci ‘ind ceca ce afirmit en se tap i reli- tate, cind dec exist 0 corespondenta fire ceen ce afirma ca si realtate, si este falst atunei cid exist 0 asernenea corespon- donga. Succi, filosofii medieval formulas astfel acenstd teorie a adeuitrului-corespon- dent: veritas est adaequati re et intellectus (adevitrul este adecoarea dintre lucra $i in- telect. Propozitile pe care le afirmiti exprimd opiniile sau pererile noastre despre cele mai {feluritechestiun. Fiecare dire not ti fe reste neincetat opinii noi si de multe ori re- numa la altele vechi. Sa presupunem, de pil, ot aveti de calcuiato integrald definitt foarte grea, Aji obtinut, st zien, rezultatul 9, Prit urmare, vefi sustinte opinia ci waloa- rea integral este 9, cf deci propocifia Va- Ioareaintegralei este 9” adevtatit. Dar, ui- tindse-d inci 0 data la rezofvare, constatati ‘al afi comis, la un moment dat, 0 greselt Ce vefi putea conchide de aici cu privie la opinie pe care o aveti asupra valoritintegra- lei? Sigur ceo este in neregufi ct en. Dar ce anume? fn pris rénd, nu rani avefi sigue ‘ta of rezultatul eutat este 9, dei cit opi nin este adevtratd. Dacl,reftcdnd cu atentic ‘xeretit, obfneti 7 en rezultat, vehi res ge ca fast vechea opine. Rezoloind exercitinl, voiati SA cunoas tei cae este valoarea aceleiintegrale. Cid sustinent, in mod false este 9, desigur ct au stati, nu cunosteafi care este acea valoa- re: cdci pentru a reprezenta cumnonstere, 0 “opine trebuie i fe adevtrat Tat, char dact o opine a noastra e ade~ cra, inc mx putem spunne ca en reprezin- ft 0 sunostint@. Sa presupunem of, atunci cand a} reftcut ealculul integraei, afi obf- nut fof rezultatul 9 Grin culegerea din care afi hat exercifiul se ara lf exact ata re bouinsobginet). Atunei tasemn af opinia veche era adcvatrata. Dar mu puteti spine cit sat, cnostenti ef valoaren integrate’ era 9, fiindsd rezultatul inifial fusese obsinut ‘numa accidental. Desi opinia era adevirat, ci ii lipsen ceun pentru a fi cumoastere: ne- stiind rezoloarea corectl a exercifiului, n- Scant cd, de fapt, nu aveati o intemeiere covet a rezulatulu Tn general, canoasteren presupune deci ca opinile pe care le susfinem si fie adevtrate 7 E nemenen ADEVARUL si. fn plus, sift mur sit indict mo- tive solide fn froncrea lr. in exemplul nos- ‘ru, rezoloaren corectita exercfiului — act folosiren corespunzitoare a teoremelor anai- ‘zei matematice — era acel motiv prin care putenf justifica susfinerea c® valoarea inte- irate este 9 In alte eazuri, indicia fn spri- inl opiniilor noastre motive de alte gemuri Bunoard, cind susfinem ci aford ninge me bazinn pe faptul cit ne-am uitat pe geam si ‘am vit cure vremen; motioul pent care susfinem af al doiler rtzboi mondial a face- put fa 1939 este acela ef toate mitrturile pe care le cumoastem privitoare ta acest event- ‘ment (povestirile oamenilor in virst, doc mentele istrice, filme etc.) cad de acord in ‘acest sens et. Se poate frtimpla inst cx motivele pe care le invoctin in sprijinul unei opi si mu fie solide. De pila, ar putea sa fi avut o halu- cinatie ind am vitzut ct aferit ninge; saw sar putea ca leoremele matematice i fe in- corecte ete. Deasemencea, oamenilor lise por te intampla st considere cit au motive foarte temeinice pentru a sustine o opinie, chiar ddacit in realitate acesten sunt foarte subrede. Asa s-a intéemplat, de exemplu, cu opinia ot Soarele se fnvtirte fn jurul Ptmdntului. Ea plirea si fe sprijinita de intreaga experientit i deci, paren bine asigurata. Dar cunonste- rea unor noi date a dovedit ci en nu poate fi pistralt, oricat de puternice pitreaw sit fie rmotivele in frooaren i. Orieat ar fi de greu st le separtim, simpla “opinie si curionsterea mu tebuie deci confin- date. Mitul pesteri, din Republica fui Pla- ton, pune cu 0 deosebitat fort acentt idee 1. MITUL PESTERTI 1, Mai departe — am zis — asemu- {este fea noastr3 in privinta educatiei si a lipsei de educatie cu urmatoarea in- tamplare: iat mai mulfi oameni aflatt ints-o incipere subpimantean, ca intr-o pester3, al cirei drum de intrare d& spre lumina, drum lung fafi de (Iungimea) {ntregului pesterii.In aceasts incipere et se gasesc, inca din copilaie, cu picioare- le si grumazurile legate, astfel incat tre- buie sa stea locului si s8 priveasca doar Snainte, fara sd poatd si-si roteascé cape- tele din pricina legaturilor. Lumina le vine de sus si de departe, de la un foc aprins inapoia lor; iar intre foc si ‘oamenii legafi este un drum asezat mai sus, de-a Iungul ciruia, iat’, e zidit un mic perete, asa cum este paravanul sca- ‘matorilor, pus dinaintea celor ce privesc, deasupra ciruia isi arata ei scamatoriile.” »Nad” — spuse el iL mai incearca si vezi si ea, de-a lungnl acestui perete, niste oameni poar- ti felurite obiecte care depagesc in inaili- ‘me zidul, mai poarts si statui de oameni, ca si alte fapturi de piatré sau lemn, lucrate in chipul cel mai divers. Iar din- tre cei care le poarté, unii, cum ei firesc, scot sunete, alti pistreaza ticerea’. /Ciudata imagine si ciudati sunt ‘oamenii legati!” Sunt asemaniitori nou’ — am spus, Caci crezi ca astfel de oameni au vazut, ‘mai intai, din ei ingii, cat si din sotii los, alteeva decit umbrele care cad, aruncate de foc, pe zidul de dinaintea lor?" Cum ar putea vedea altceva — spuse el — daca intreaga viata sunt siliti si-si find capetele nemigcate?” Dar ce ar putea vedea din obiectele purtate? Oare nu tot acelasi tucru?” Bun, si?” “ilar daci ei ar fi in stare si stea de vorbi unii cu alii, nu crezi c& oameniit nostri ar socoti ci, numind aceste umbre pe care le vad, ei numese realitatea?” »Necesar.” {Sice-ar face daci zidul de dinainte al inchisorii ar avea un ecou? Cand vreu- null dintre cei ce trec ar emite vreun su- ret, crezi c& ei ar socoti emisiunea stne- 98. Ce este adevitrul? tuluiiscata fiind de altceva, in afara um- brei ce le trece pe dinainte?” “Pe Zeus, — réspunse el — nu ered!” ‘nln general, deci — am spus eu —, asemenea oameni nu ar putea lua drept adevar decit umbrele Iucrurilor.” ;-E-cu totul obligatoriu.” 2. ,Priveste acum in ce fel ar putea fi dezlegarea lor din lanturi gi vindecarea de lipsa lor de minte, daci aga ceva le-ar sta in fire: alunci cind vreunul dintre ei s-ar pomeni dezlegat si slit, deodata, si se ridice, si-siroteased grumazul, sf um- ble sisi priveascé spre lumina, ficand el toate acestea, ar resimfi tot felul de du- rer, iar din pricina str&tuciii focului n-ar putea privi acele obiecte, ale caror umbre Je vazuse mai inainte. Ce crezi ca ar zice, daca cineva i-ar spune ca ceea ce vizuse mai fnainte erau desertaciuni, dar cd acum se afl mai aproape de ceea-ce-este si cl intors catre ceea-ce-este in mai ma- re masuri, vede mai conform cu adevi- rul? In plus, dact aratandu-il pe fiecare dintre obiectele purtate, l-ar sili, prin in- trebari, si rispunda ce anume este lu- crul respectiv? Nu crezi cd el s-ar putea afla in incuredtura si cd ar putea socoti ca cele vizute mai inainte erau mai adeva- rate decat cele ardtate acum?” ‘Ba da.” lar daca L-ar sili s& priveasca spre Iu- mina insisi, nu erezi ci -ar durea ochii si ci ar da fuga indarat, intorcindu-se spre acele lucruri pe care poate s& le vada si lear socoti pe acestea, in fapt, mai sigure decat cele aratate?” ‘Chiat aga!” 3. Dar daci cineva Lar smulge cu forfa din locuinja aceasta, ducindu-l pe tun suis greu si pieptis, nedandu-i dru- mul pana ce nu Far fi tras la lumina s0a- relui, oare nu ar suferi si nu s-ar mania Be tras? lar cand ar iesi la soare, nui s-ar umple ochii de stralucire, astfel in- cat nu ar putea vedea nimic din lucrurile socotite acum adevarate?” »N-ar putea, cel putin indat’, si le vadal” — grai el Cred c& ar avea nevoie de obignuin- 13, dacs ar fica sd vad lumea cea de sus. Ia mai inti, el ar vedea mai lesne um- trele, dupa aceea oglindirile oamenilor siale celorlalte lucruri, apoi lucrurile ele insele. In continuare, i-ar fi mai ugor si priveasci in timpul nopfii ceea ce e pe cer si cerul insusi, privind deci lumina stelelor si a luni mai curand decdt, in tmpul zilei, soarele si lumina sa. Cum de nu!” La urmé, el va privi soarele, nu in api, nici reflexiile sale in vreun loc strain, ci kar putea vedea si contempla, asa cum este, pe el insusi, in locul sau Fropriu.” »Necesar.” nDupa aceasta, ar cugeta in legitura cu Soarele cum ci acesta determina ano- tmpurile si ani, c& el cdrmuieste totul in Iumea viaibila, fiind cumva raspunzitor si pentru toate imaginile acelea, vazute Ce ei (in pester’). E clar cd aici ar ajunge, dupa ce va fi atrabstut toate celelalte ctape.” ‘Ei, si mu crezi ci dacd omul acesta si-ar aminti de prima sa locuinia, de intelepciunea de acolo, ca si de partasii sila lanturi, el s-ar socoti pe sine fericit de pe urma schimbati, iar de ceilalfi ar mila” Cu totul.” ‘dar daca la ei ar exista laude si cinstiri si sar da rasplata celui mai ager in a vedea umbrele ce trec alaturi gi care aminteste cel mai bine cele ce, de obicei, s2 preced, se succed sau trec laolalta, si care, in femeiul acestor observatii, ar putea cel mai bine s& prezic& ce urmeaza in viitor si se mai intample, li se pare care ci omuil nostru ar putea sa pofteas- cf risplitile acelea si si-i invidieze pe cei onorafi la ei siaflati la putere? Sau ar simfi ce spune Homer, voind nespus mai egraba argat si fie pe pimant la cineva neinsemnat, sirman si far de stare, con ‘imfind 98 pata orisice mai degraba de- it si aids parerile de acolo si si traiascd fn acel chip?" “Taga cred — zise el. Ar voi si pateas~ ca orice mai curind decat si traiasch in acel chip.” “4. Mai gandeste-te sila urmatorul as~ pect: daca, iarasi,acel om, coborind,s-ar Bgeza in acelagi scaun de unde a plecat, oare nu ar avea ochii plini de intune- ‘cime, sosind deodata dinspre lumea in- sorita?” Ba da” — zise. “Jar daca el ar trebui din now ca, inter protand umbrele acelea, $8 se ia la intre- fore cu oamenii ce au ramas totdeauna Tegati si dacs ar trebui s-o fact chiar in ipa cand nu vede bine, inainte de a-si 3 fobignui ochii, iar daci acest timp cerut de reobisnuire mu ar fi cu totul scurt, are nu ar da el prile} de ras? Sinu s-ar Spune despre el c’, dupa ce s-a urcat, a revenit cu vederea corupti si eh, deci, nici nu merit si incerci a sui? Iar pe cel cee incearcii si-i dezlege si sii conducd drum in sus, in caz cf ei ar putea si puna méinile pe el si si-l ucida, oare ne far ucide?” ‘Ba chiar aga.” 5. lata, draga Glaucon — am spus eu, imaginea care trebuie tn intregime pusi in legaturd cu cele zise mai inainte: Gomeniul deschis vederii ¢ asemanator fu locuinfa-inchisoare, lumina foculuit din ea — cu puterea soarelui, lar daca ai socoti urcusti gi contemplarea lumii de Sus ca reprezentind suisul sufletului titre locul inteligibilului, al infelege bine ‘coca ce nadajdusiam sf spun, de vreme ce fsa ceva e dorit sf asculfi, Daca nadejdea deeasta e indreptatita, zeul 0 stic.” (PiatoN, Republica) iB SURSELE ADEVARULUI Mitul pester sugereaat cf, in formaren opiniitor, onmenié ct ta dispocifie dou mari fzooare: pe de o parte, experienf, pe de alta a atiwnen, Lumea experiente’ este numni 0 iumbri,un reflex al toni rele, intligibile De accen, dup Platon, ideile pe care wi le format cs qjutoral sinfurilor, prin expert ‘enh, sunt simple plreri, ele nu reprezintit unoastere veritabild, stiintd, Dimpotricit, ideile pe care nile forma atwnci cand cuge- faim asupra inteligbilului au acest caracter [Ne puttem intreba, de exensplu, dact wn tun pe care il posedd cinevn ti revine fn chip egitim. Pentru a veden cum stau Iuerurile, = ine intrebimi: cum a doblindit acon persoand fespectioul bun? Afltm, buntoart, oi ba oe rmostenit, Vor conchide atunci et ea il pox Sul ie mod legitin. Dar dact se dovedeste 2 a fra, aturact Bom concide of mu p= sei legit. [n antbele cazuri, ceea ce mvent fin vedere este surso posesiedaceli bun e8 legitimeaat saw nu definerea Ini de ctre ob neva. To! asa se inkimplt si fn dorwentiul et nonsteri, au argumertat wnii filasofi. Obie fin unei idei este crteriul hotdnitor alunct ‘ined decider daca ea est lgitine sa rt Ei eau ctaut inst de acon attri cmd sea pus problema de a aria care este sursa ‘piniilor nonstre adeodrate. Astfl,filosofit tenipiristi (Fr. Bacon, J. Locke, D. Hume) aa fargumentiat cl intrenga noastré cunoastene fst are fundamental i impresiile simurilors 100 dacit 0 opinie mu este extras din aceste im- presi, ins i en me poate fi justficatit. $i, deci, mu o putent trata drept cunoastere. Filosofti rationalist (R. Descartes, B. Spino- 1G. W Leibniz) au considerat, dimpotriva, cit munmai_rafinrtea poate oferi legitinitat tunei opinii, Daca a opinie provine din datele simurilor, nu puctem even certitudinea cfs sunslemt indusi fn eronre. Pentru erapiristi, impresile simpurilor reprezintd ultima te- ‘mei al cunoasteri; pentru rationalist, acest Jemei e constituit de ratiune, de operatile ud nostru. cuget . CUNOASTERE PRIN EXPERIENTA, Toate ideile vin pe calea senzatic ei. Sa presupunem, deci, ¢& mintea este oarecuim ca si 0 coal alba de hartie, pe care nu sti scris nimic, cA e lipsita de rice idee; cum ajunge ea sa fie inzestra- th? De unde dobandeste ea aceasta ne- miasuraté mulsime dle idei pe care imagi- natia firs odihnd si fara margini a ome lui + infatigeazd intro diversitate aproape nesfirsiti? De unde are ea toate Clementele rafiuini si ale cunoastern? La aceasta eu réspund intr-un cuvant: din fexperienta. Pe aceasta se sprijind cu- woasterea noastra si din aceasta provine fn cele din urma ea insisi. Observatia noastra, indreptata fie spre obiectele ex- ferioare sensibile, fie spre procesele iuntrice ale mingii noastre, pe care le percepem si asupra carora reflectim este Geea ce procura intelectului toate ele- mentele gandirii. Acestea doua sunt iz- yoarele cunoasterii, de unde se nasc jdeile pe care le avem sau pe care le pt- tem avea in chip natural Obiectul sewzatiei este pri ideilor. Mai intai, simturile noastre ve ind in atingere cu anumite obiecte ser- sibile introduc in minte diferite percep fii, potrivit feluritelor cai pe care accle obiecte Iuereazd asupra simfului; in ‘Sursele adevitrulsi acest fel aungem Ia aceste idei pe care le aver despre galben, alb, cald, rece, dut, amar, dulce 31 toate acelea pe care le humim calitiji sensibile, despre care, dtu cind eu spun c simfurile le intro- duc‘in minte, infeleg ci aduc in minte de la obiectele externe ceea ce produc acolo cele percept. Acest izvor al celor mai multe dintre ideile pe care le av depinde in intregime de simjuri si co- ‘munici prin ele cu intelectal, eu il nu- esc ,senzafie” Procesle mingii noastrealetuiese celal ar al ideilor, In al doilea rand, celstalt j2vor din care experienta alimenteaza in- telectul cu idei este perceperea proce- selor launtrie ale propre! noastre mint, cand ea se indreapta asupra ideilor pe care le-a dobandit, proces care, atunci ‘ind sufletal ajunge s& reflecteze asupra Jor gi si le examineze, da intelectului 0 alts categorie de idei pe care nu le-ar fi putut dobindi numai de Ia luerurile din Mara; asemenea idei sunt perceptia, gindirea, indoiala, credinfa, rationa- mentul, actu! de cunoastere, actul de Vointi si toate actiunile felurite ale pro- pried noastre mint, de la care noi, fiind Constienti de ele si observandu-le noi insine, primim in intelectidei tot asa de distincte ca gi ideile pe cate le primim de Ia corpurile care ne impresioneaza sim- furile. Fiecare om are in el instisi in in tregime acest izvor de Idei si cu toate ef acesta nu este un simt intrucét nu are de- a face intru nimiccu obiectele exterioare, totus se aseamana foarte mult si ar pu- tea fi numit destul de proprit,simt in- tem”. Dar cum eu numesc ,senzatic” celalalt izvor, pe acesta il numesc ne flectie", deoarece ideile pe care le procul acest iavor sunt numai acelea pe Eare mintea le dobindeste reflectand supra propriilor ei procese. (J. LOCKE, ‘spr intelectului omemesc) care ee 101 rae ADEVARUL 1, Descartes (1595-10650) 3. GANDESC, DECI EXIST Observasem de mult ci in ceea ce pri veste moravurile, este nevoie uneor si ‘urmiim pareri pe care le stim foarte nesi- gure, ca si cum ar fi neindoielnice [...] dar, flindcd atunci doream sé ma indelet nicescnumai cu ckutarea adevarului, am socoltit cd trebuie si fac tocmai contra- riul, adici si resping ca absolut fals tot ceea ce puteam si-mi inchipuil ci ar cue prinde cea mai mict indoiala pentru a vedea daci nu va rimane dupa aceea in convingerea mea ceva care si fie cu totul neindoielnic. Astfel, dat find ca simturi- Tene ingala céteodatd, am vrut sa cred ci nici un lucru nu este asa cum ne fac ele si nil inchipuim; si pentru ci exist amen care, chiar atunci cind rafionea- 24 asupra celor mai simple chestiuni de geometric, se insal\ gi fac aici paralogis- met, gindindu-ma ch eram supus gre- selif la fel cu oricare altul, am respins ca find false toate argumentele pe care le Iuasem mai inainte drept demonstrat; sir in sférsit, avand in vedere ci exact ~ Paratogismele sunt rationamente gresite £8 intent aceleasi ganduri pe care le ave in stare de veghe ne pot veni si cand dormim, fara ca vreunul si fic, in acest caz, ade- varat, am hotirit s4 presupunem ca toate ucrurile care imi veniser’ vrooda- ti in minte nu erau mai adevarate decat ilwziile din visurile mele. Dar, indata ups aceea, mi-am dat seama ci, in timp ce voiam sa gandesc 3 totul este fals, trebuia neaparat ca eu, cel care gandesc aceasta, 88 fiu ceva; si observand ca acest adevar: gindese, deci exist era atat de pu- temic ide cert incat toate presupunerile cele mai extravagante ale scepticilor nut erau in stare si-l zdruncine, am socotit & pot si] iau fara nici o sovaire drept primul principiu al filosofiei pe care o cautam. Apoi, cercetind cu luare aminte ceca ce eram eu si vazdnd c& puteam sa pre- supun ci nu ag avea corp si cA nu ar exista nici lume si nici loc in care si ma aflu, dar c& nu-mi puteam inchipui cé nu as fi, ci, dimpotriva, chiar din faptul ci aveam de gand s& mi indoiesc de ade- varul celorlalte Iucruri urma in_mod foarte evident si foarte cert ca exist; timp ce, daca numai as fi Incetat sa gin- desc, chiar dact toate celelalte pe care le imaginasem ar fi fost adevarate, nu aveam nici un motiv s& cred ca as exista: am inteles din aceasta ci sunt 0 sub- stant’ a cirei intreag’ esenta sau natur’ nu este decat de a gandi si care, pentru a exista, nu are nevoie de nici un Joc si nut depinde de nici un lucru material; astfel incat, acest eu, adic’ sufletul datorita ca ruia sunt cea ce sunt, este cu totul deo- sebit de trup, si chiar este mai usor de cunoscut decdt acesta, si micar daca acesta nu ar exista, sufletul tot nu ar in- ceta si fie ceea ce este, Dupa aceea, am analizat coea ce se cere, in general, unei propoziii, pentru a fi adevarata si certs; cai, deoarece toc: mai gasisem una pe care o stiam astfel, ce 102 m-am gandit ci trebuie sé stiu si fn ce consti aceast’ certitudine. $i bagand de seama ci in aceasta propozitie: gindese, lec exist nu este nimic care si ma asigu- re cd spun adevairul, decat doar ci vad foarte limpede c&, pentru a gandi, tre- buie s& exist, am socotit, c pot s& iau drept regula generala ci lucrurile pe care le concepem foarte clar gi foarte dis- tinct sunt toate adevirate, numai ci exis- 8 0 oarecare dificultate in a ne da bine seama care sunt cele pe care le concepem distinct. (R. DEscartes, Discurs asupra metodei) oo 7 CUM SE RECUNOASTE ADEVARUL? Omul, seria Pascal, este “Scut ca s8 cu- noasca adevarul. Bl il doreste cu inflaica- rare, fl cautd; si totusi, cnd, dupa mult truda, |-a gasit, orbeste si se incurca in ‘aga fel incat te face sa te indoiesti ca-l po: sedi cu adevarat.” Asedar, faptul ca sur tem in posesia adevtrului nu garanteaza ct nne-am $i dat seama cit opiniile noastre sunt adewtrate. A avea opinti adevtrate sia sti ct ‘acesien sunt adevitrate nu este acelasiIucru. In mod obisnuit, noi consierdim ot dact vem o definite a unui concept, prin aceasta fam rezoloat si o alti probleme aceea de 2 it dca unele criteri saw teste cu ajutoril elro- 1a si putem spune dact unui 2biect oarecare i se apliait sau nu acel concept. Bundfoart, sti cf mamiferal esto une arrimal care naste pui vii si if hrineste cu lap; de aici noi conchidem ci puten folosi proprictatile: a naste pui vii si @-i hrni cu aple pentru a afla dacit un animal oarecare (un lup ori un apagal, sit zicem) este sau mu mamifer. Ne facceptitm cit aceste proprietati, cuprins definitia mamiferului, pot fi folosite dre critert pentru a decide dacd wn animal oare care este maniifer. Scar pirea aif putem proceda analog si in enzul conceptulid de adevtt, Proprietatea definitorie a adeotrului este accea de core poncdenta. Din pteate ins, ea mu ne da si un riteriu util pe baza ctrwia si puter deter ‘mina dat 0 propozitie oarecare e adevitrata Si luiim propozitia: ,Cele tri bisectoare ale unui triunghi se intersectenzit fntr-mn pumct". Dact ne interesenet problema ade- ‘irl et sf orem si fcem apel la propricta- ten corespondentei, oom eonsata repede ct sceasta nu e de vreun ajutor: en spune doar a propozifiae adewrat, dact rabente bi- secloarele triunghiului se intersecteazdjn- fr-un punct. Dar definitia adevtralui mu ne poate spune dact asa ceva se si inti; dioar cereiarea geometriet poate sit decidt cu slau Tuerurile jn realitate. lecdnd de aici, uni filosofi au sugerat cit definitia adecirului rept coresporsdentt cw realitater nue satisftedtoare, cf ea trebuie amendatt asfel inet contin’ un criti, ut fest, cave sit pernitt sit decidem dat! 0 propoctte este adewarata sau mu. Uns astfet de criteri, a suger, este ca al eoerentei Poirivit acestuia, 0 opinie e adevtratdaturtci i eaeste concordant coerenti cu celela- fe opinii pe care le sustinem. Adeeirul se siabileste comparing opinile nu cu realita- fea, ci cu celelalte opini ale noastre Al} filo soft (pragmatisti) au sugerat utilitatea drept crteri al adevatrului: 0 propazitie nw e prin en insti adwtratt; en e cult si fie ase dacldovedinn et fructuens, funcfio- nal itt In activitatea noastra practic. 4. ADEVARUL UTILITATE Orice dictionar ne spune ci adevarul este o proprietate pe care o au unele din- tre ideile noastre; el const in faptul ca acele idei sunt ,concordante” cu realita- tea, tot aga cum eroarea consti in ne- concordanta” cu aceasta... Pragmati mul pune aici intrebarea sa obisnuita: wAdmitand ci o idee, o opinie este ade- varatd, la ce deosebiri concrete va duce acest Iucru in viafa noastra? Ce expe- rienfe se vor produce in locul celor care s-ar fi produs dact opinia noastré ar fi fost fals8? Pe scurt: ce valoare are ade- varul in bani gheata, in termeni proprii experientei?” Punand aceasta intrebare, pragma- tismul constata imediat care e réspunsul ccuvenit: idle adewirate sunt cele pe care putem st le asimilam, pe care le putem vali- a, crora le putem acordaadeziurea noastrt si pe care le putem verificn. Sunt false idcile in eazul cérora nu putem proceda astfel. [att care e diferenta practica la care duce fap- tul dea avea idei adevarate; si ita ce tre- buie s& infelegem prin adevar. Sub acest ume nu putem cuprinde nimic altceva ‘Aceasta este teza pe care vreau si 0 apir. Adevarul unei idei nu este 0 pro- rietate care i-ar fi inerenté si care rama ne inactiva. Adevarul este un eveninent care se produce in privinfa unei idei Aceasta devine adevirati; ea este flicuta adevarati de anumite fapte. Ea isi do- bandeste adevarul printr-o activitate special’, constind in a o verifica si avand drept scop si rezultat verifcarea ei ‘Nurmi scapa desigur faptul ca trebuie si vA para cat se poate de straniu ci afirm ci o idee este adevarati, atat cit avem nevoie de a 0 crede ca atare. C8 ea poate fi ,buna” in masura in care ea ne este profitabila, aceasta 0 admitefi cu placere. Dac, intr-adevar, ceca ce facem gratie ei este bun si daca, avand-o, noi devenim mai buni, nu va vefi indoi c& prin aceasta chiar, ea nu este buna in ea fnsisi. Dar, veti spune, nu inseamna a abuza in mod straniu de cuvantul ,ade- ADEVARUL var" invocdnd aceasta ratiune pentru a califica ideea in acelasi timp drept ade- frati? (...] Tot ce va pot spune pentru moment este cé ce este adevarat intr’ in ceea ce este bine, sau cd adevarul este un bbun de un fel oarecare si, nu cum se pre~ supune de obicei, o categorie in afara binelui. Nu sunt aici numai dowd idet coordonate. Cuvantul adewirat desem- neazi tot ce se constat’ ca bun sub forma tunei credinte gi, in afara de aceasta, ca bun pentru motive definite, capabile de afi definite. Admiteti cd in ideile adeva- rate nu ar fi nimic bun pentru viatd, ad- miteli ci posesiunea acestor idei ar fin dezavantaj si ca ideile false ar fi singure avantajoase [...] in lurnea in care Iucruri- le s-ar petrece astfel, datoria noastra ar fi ‘mai mult de a fiigi de adevar. (W. JAMES, Pragmatism) 5. ADEVARUL COERENTA Sa ]uim mai intai o judecata de fapt: Burr I-a ucis pe Hamilton in duel” sau Pe aceasta creanga se afli 0 pasire car- inal’. Pentru omul obisnuit este evi- dnt cf a testa astfel de judecati inseam- nia vedea dack ele corespund faptelor. Dar, cat 0 priveste pe prima, e suficient sa facem urmatoarea remarca pentru a-1 clinti din convingerea sa cind cugeti asupra judecatii ,Burr ba ucis pe Ha- milton in duel”: el admite (sau crede ci admite) c& adevarul acesteia inseanant corespondenta. Sie intru totul natural si se spuni ci daci adevarul inseamni aga ceva, atunci acesta trebuie si testat ape- Tandusse la corespondenti. Or, cele dou chestiuni sunt deosebite: daca spune c& criteriul adevarului este corespondenta, mul obisnuit confunda criteriul cu inte- lesul adevarului, ( analiza cat de sumar3 va arita inst cA in acest caz corespondenta nu poate fi folosita drept criteriu al adevarului. Cact ‘Cum se recunoaste adevarul? “anal dintre termenii care urmeazi si "psi in corespondenti a disparut def fiv: azi nu mai traieste nimeni care si 4 fost martor la ace! duel faimos; si chiar daca ar mai tri el nu ar putea sé-si val - {deze amintirile numai prin experient8. Jimpede, de aceea, cX in astfel de cazu- criteriul adevarului trebute cattat in allé parte. i cu cat ne gindim mai mult, cu atat devine mai evident c8 un astiel de iteriu consta in a pune judecata noas- fri in conexiune cu 0 sumedenie de alte judeciti pe care suntem nevoili sie facem in cursul cercetarii. Anume, dact fe adevarats opinia despre uciderea Ini Hamilton, atunci mii de stiri din ziar, reviste, citi, un numér aproape nesfar~ pit de fapte despre destinele celor din fo- tmilia Hamilton, despre ultimit ani dn viata lui Burr, despre istoria vieti poli tice din America — toate acestea se vor fnchega intr-o imagine cocrents. Dar daca acea opinie este fals3, atunci ar de- ccurge cd ziarstii, istoriii, oamenii po - lici cei mai demni de crezare s-au inselat att de mult, generatie dupa generate, ‘cu privire Ia ceea ce credea un intreg popor, incét nu am mai fi in masurd 38 punem dincolo de indoiala nici un fapt Boric [.. Crterul real al adevaralyi judecatii este dat de opinille noastre dflate in conexiune cu aceasta si cate, 0 ats ce ea ar firespins8, ar trebui la ran- dul lor si fie eliminate. Or, acest criteriu este coerenta Ta acestea s-ar putea replica astiel: In cazul unei atare judecati valoatea cores- pondenfei este pusd intro lumina falsa Desigur, ea nu poate fi uilizata in acele cazurt particulare in care unul din ter ‘meni ei a disparut. Dar prin aceasta ea nu este discreditata acolo unde ste aplicabils, si nici nu dovedeste c8, acolo tunde nu ¢ aplicabild, ea ar putea fi inio- cuit printr-un criteriu. [..] Sa fume decata: «Acea pasare este o pasate cardi- nal.» Cand auzim pe cineva ficind 0 remarci precum aceasta, cum o testim? Ne witim si observam. Daca exist’ o corespondenta intre cea ce s-a afirmat si ceea ce am observat, vom spune ca jude- cata este adevarati; daci nu — cB este falsi. In realitate, exact asa ne convin- gem de adevarul unei judeciti precum aceasta, lar ceca ce ne convinge este ex- perienta”, Desi argumentul este plauzibil, sa analizim pe fragmente, in el se pres pune ci judecatii noastre fi corespunce tun anumit fapt real, cate este accesibil direct simfurilor, este aflat dincolo de rice indoiala si caruia géndirea trebuie sa ise adecveze. Or, acest ,fapt real” este 6 fictiume, Caci ceea ce este Iuat drept fapt si folosit ca atare nu reprezints decit o alt’ judecata sau o colectie de ju- ddeciti; iar verificarea consté in coerenta intre judecata initial’ si judecaile din aceasta colectie. $8 ne oprim asupta pasirii cardinal. Se admite cé aceasta este un fapt — un fapt brut, nealterat, care e accesibil direct simfurilor, punandu-i-se la dispozitie 0 realitate careia gandirea noastra urmea- si-i corespund’. Or, 0 pasare nu e jcivdats doar wn dat aenzorial, ori ch © colectie de date senzoriale. Ca presupunem cd in locul nostri ar un animal, echipat cu toate simfurile, fieca- re dintre acestea avand 0 maxima acui- tate — dar, spre deosebire de noi, inca~ pabil si ataseze un inteles unui dat sen- Zorial, s8 observe asemanatile, conexiu- nile, diferentele. Va percepe o astfel de fiinta ceea ce percepem noi? Evident ci ru, Recunoasterea nei pasiri cardinal este o realizare intelectuala remarcabil8, deoarece ca presupune ca implicit — dar, prin aceasta, nu mai putin real —s& se sesizeze conceptul de pasire cardinal; fn acest scop nevoie s& se faci un salt foarte mare, de Ia ceea ce este dat la 0 clasificare ideal. Chiar si cel mai profan dlintre noi, atunci ind reuseste 58 recu- hoasca acca pasire, va putea si traga de aici o bogatie de ide ideea de organism vu, cea despre un regn al pasirilor side spre caractersticile lor cele mai impor- tante, nofiunile de zbor, de cantec speci- fic si de o anumits culoare — aceste noti- ‘uni gi multe altlefiind atat de strans le- gate de identificarea in cauza incit dack ar renunfa la oricare dintre ele, gindi- rea noastrd si-ar pierde trasiturile dis tinctive. (B, BLANstaRD, Natura gdndiri) 6, INTELESUL $1 CRITERITLE ADEVARULUL ‘Trebuie s8 observim c& adevarul sau falsitatea unei opinii depind intotdeau- na de ceva care se afla in afara opiniei insigi. Daca eu cred ci Charles Ia murit pe esafod, asa ceva ¢ adeviirat nu da- torith vreunei calitafiintrinseci a opinici mele, pe care am putes-o descoperi prin simpla examinare a acesteia, ci datorith ‘unui eveniment istoric ce s-a intémplat acum doug secole si jumatate. Dact eu cred ci Charles [a murit in patul stu, 1B. Russell (1672-1970) aga ceva e fals: oricat de puternici ar fi opinia mea si cu oricata grija am adop- ta-o, nu vreo proprietate intrinsecd a ei, ci ceea ce $a intémplat cu mult timp in turma o impiedica sa fie adevarata. Ast- fel, adevarul si falsitatea sunt proprietati ale opiniilor, ele depind de relatille opi- niilor cu alte lucruri si nu de vreo calita- te interna a acestora. ‘Aceasta cerin{ ne conduce la adopta~ ea punctului de vedere care, in general, a fost cel mai obignuit printre filosofi: acela ch adevarul consta intr-o anumiti forma de corespondenta intre opinie si fapt. Totusi, nu e deloc ugot sa se desco- ppere vreo forma de corespondenta cireia 58 nui se poata aduce obiecti de neinla- turat. In parte din acest motiv — gi in parte din sentimentul 3, dacd adevarul Consti dintr-o corespondenta a gandirii cu ceva din afara ei, atunci gandirea nu poate sti vreodata cind a fost atins ade ‘varal — multi filosofi au ajuns s4 incerce si gindeascd 0 definifie a adevarului care sti nu constea intro relajie cu ceva in intregime in afara opiniei, Cea mai important incercare de a produce o de- finitie de acest gen e teoria dupa care adevarul consta in coorenfi, Ea spune ci semnul falsitatii unet opinii este dez- acordul ei cu ansamblul opiniilor noas- tre, cf esenta adevarului e aceea de a face parte dintr-un sistem complet tn- chegal, care este Adevarul. ‘Totusi, survine o dificultate — sau, ‘mai degraba, doua dificultati pentru cel ce sustine acest punct de vedere. Prima este cf nu avem nici un motiv si pre- supunem c& un singur ansambhu coerent de opin este posibil. Cu suficienta ima- ginalie, un romancier ar putea sa inven teze un trecut al lumii care si se potri- vveasch perfect cu ceea ce stim, dar care si fie totusi cu totul diferit de trecutul real in chestiuni mai stiintfice e sigur c& adesea existi doud sau mai multe ipote- Felurile adevdrului neem ze care dau seama in toate faptele cunos~ ‘ate despre un obiect: gi, cu toate cf in fatari cazuri oamenii de stiinfa se stradu- jesc 68 giseasci fapte care s3 elimine toa- fe acole ipoteze cu. excepfia uneiay au exists vreun motiv care sii fac s& 7eu- seasca intotdeauna. Tardsi, in filosofie nu e un lucru ne obignuit ca doud ipoteze rivale si fie fambele in mésurd si dea seamé de toate faptele. Buntoars, e posibil ca viata si fie un vis lung si ca lumea extern’ si aibi numai acel grad de realitate proprit ‘biectelor din vise; dar, cu toate cd acest punct de vedere nu pare in contradicfie fx faptele cunoscute, nu e vreun motiv $4 fie preferat celui al simpulu! comun, ‘dupa care celalti oameni si lucruri exis: ta realmente, Coerenta nu izbuteste s& fie o definifie a adevarulei, pentru c& ru se poate dovedi ca poate si existe un sin- gur ansamblu coerent- Cealalta obieclie la aceasta definitie a adevarului e ci ea presupune ca find Gunoscut intelesul ,coerenfei", pe cit vreme, de fapt, ,coerena” presupune ‘adevirul legilor logicil, Dowd propoziti sunt coerente atunci cind ambele pot fi ‘Adevarate, si sunt incoerente atunci cind dina dintre ele trebuie s@ fie falsi. Dar ppentru a sti daci doua propozifi pot fi Fnoreuna adevarate, noi trebuie s& cu- rnoastem uncle adevaruri, precum legea contradictiei. De exemplu, propozifitle: “acest pom este fag” si ,Acest pom nu Gste fag” nu sunt coerente in virtutea legii contradictiei. Dar daca am pure in- sisi legea contradictiei Ia testul coeren- feLam gasi cd presupunénd-o fale totul ar fi incoerent cu orice altceva. Prin ur- mare, legile logicii furnizeazA scheletul ft cadrul in care se aplicd testul coeren- fe, dar ele insele nu pot fi demonstrate prin acest test. Din aceste motive, coerenta nu poate ferniza infelesul adevarului, desi ea este adesea cel mai important test al adeva- rului dupa ce o suma de adevaruri au fost cunoscute, Ne intoarcem, asadar, la corespondenta eu faptele, ingeleasa ca, re- fezentand natura adevirului. (B. RUS- S:t1, Probleme flosofiei) Dd FELURILE ADEVARULUL Cand cineon si avanjenzt biblioteca, poate folosi diverse erterit pentru a pune carte it ‘afi. De pila, dact se glideazit dup con imu clrfilor oa pune impreund cite de Titeratue, alt roftcrtile de stint, i lt ‘aft pe cele de filosofie etc. S-ar puten inst ea Jn aranjareabiblioteci si foloseasct alt crite- ri, de pilddt ni cénd aw fost fiparite ctl, ri limba in care sunt scrise etc. Potrivit fcestorcritei, cftile oor fi puse i rafturt (de cele mai multe ori) in att ordine decit fon care decurge din folosirea primal cri- Ca si carte, propozitite (sau judeetile) adeoirate pot fi clasfieate fn diverse modu. Saf luda, de pilda, urmatonrele propeziti: 1) 7-45 =12; 2) Nici nt celiatar mu este cd- stort; 3) Acest nvr este rosu; 4) Bucuresti Secnpitala Ronnie. lx acestepropozti se Spine ceva despre annite luerurt: despre dima @ dowd riumere, despre celibatnri, de pre acest mnt ori despre cnpitala Rone 194 ne gdndim ce inseamnnt ,celibatar®; dic~ Fionaral spine cf inseam birt necit- fort, De aceea, numiai gindindu-ne In ine- Tesi acestui cin! stim cit propozitia (2) ¢ tert 17 ADEV adeairatit, Nu e nevoie de nici 0 att infor- ‘matie pentri a sli gee! Iucru. Si ne gan inst acw ce inseam 7 + 5"; Inseam sua dintre mumerele 7 $15. Dar din acens- ta mudecurge noi stim care e acl nwt ce rezultt prin adunare. ntr-adevts, pentri fl afl frebuie sa calculi. Propocitia (1) transmite, deci, o informatie care mii era cuprinsit deja i ideea de sua a rumerelor 755. Unele propozitii adewdrate [preci (1), dar si (3) gi (4] transmit, asadar, 0 infor- magic noua alle [preci (2)] mu fac dec sit expliciteze ceea ce era cuprins tn ifelesul crvintelor ce apar in ele. Primele se numese sintetice,celellte se numesc analitice. Propoaitile adevtrate pot fi clasficate si potricit wri alt evitertuc dupa sursa din {are au fost objinute. Une provin din expe- rent (sunt a posteriori), altele sunt inde pendente de aceasta (sunt a prior). Numa prin experienfit am aflt care ¢ culoaren aces fui mar saw car ecapitala Romariei. Pentrc fas ins dact propczitia ,Nici wm celibatar rc este csitoit” eadevirata, mu e nevoe st eden ce se intamplt jn realtate. Desigur, plecinad de In experienf noi am sees idle de asitorie s de celibuta. lest fart af propo iin (2) e adeetratit ru depindedeloc de ceca ce flim prin experient, ci doar de fufelesul cuvintelor ,cclibatar” si ctor”. Griterile de clasificare a obietelor pot fi combinate. De pil, pe wx raft bibtotect pot pune org de literati iba romiva, pe alt crt de literatur limba engle pe altul crt de literatura ie limb franceat ttc. Cele out erterii de clasificare @ propo- Zifilor adevirte pot fi, de asemenea,combi- inate: vont obtine atuisei, de exemplu, propo ziti sintetice a posteriori si sintetce a prior. Kant considera ct acesten din urn sunt cele tai importante in stint sn ftosofi, etc ele expr cunostnfe nots, i cela timp, absolut sigure. Astfl, propocifilearitmetice Sunt, aga cum am wut pe exemplul propo ritied 7 + 5 = 12, sintetice. Dar ele sunt, de ARUL asemenea, necesar adeotrate. Dacit propozi- fia 7 +5 12 nuar finecesaradewtrati soar putea intdmpla cn, vreodatt, adundnd sapte dbieete cu alte cinci si mu obtinem exact dlouisprezece obiccte. ins noi adiitem cf aga cea mu se poate tatémpla: act an obji- ine 13 obiece, sf zicem, atuncé noi mu ant cede ct aritmetica e fais, ci allceoa — ot am gresit la numdrat. Agadar, propozitiile arvitmetice sunt necesare si, deci, a prior Dai, deci, exist ject att necesare, cit si sintetice inseanna et, pe de o part, definem cumostinfe fntru total sigure fi, pe de allt parte, ci acele cunostinfe nu stat Simple banat. Ci intregul este mai maare tect partea e 0 cust neeesar, tus tnalitiot; en transmit o informatie nowt {fats de ce stint atsnci cin lime i consi- ierare dr ce fnseannat intreg sice fusca nn parte. Insd propoaitille matematict ori ale {icici toretioe nu sunt desigur simple ta tolagit cle aduc informatt noi si stat, im celisitimp, necesare. 7. ADEVARURI A PRIORI SIA POSTERIORI Nu fneape nici o indoiala ca orice cu- noastere a noastra incepe cu experienta; ccici prin ce altceva ar putea fi desteptat spre functionare facultatea noastra de cunoastere, daci nu prin obiecte care exerciti influenfa. asupra_simfurilor noastre si care, pe de o parte, produc ele insele reprezentiri, pe de alta parte, pun jn migcare activitatea noastra intelectu- als, pentru a le compara, a le lega sau a le separa, prelucrind astfel materialul brut al impresiilor sensibile intr-o cu- ‘noastere a obiectelor care se numeste ex- perienta? Astfel, cronologic, nici o cu- noastere nus preceda in noi experienta, si cu ea incepe orice cunoastere. Dar daca orice cunoastere a noastr’ incepe ett experienta, aceasta nu inseam~ ni totusi ci ea provine intreags din ex- ee Felurite aceverului perienta. Caci s-ar putea prea bine ca foemai cunoasterea noastra prin exe enti s8 fie un compositum din ceea ce primim noi prin impresii si ceea ce fa- Enitatea noastra proprie de cunoastere (nefiind provocata decat de impresii sensibile) produce din ea insisi, adaos pe care noi nul distingem de acea mate~ Te prima mai fainte ca un Iung exerci- fiusd ne fi facut atenfiasupravi si abil de al separa Este deci cel putin o problem care re- lama inca o cercetare mai indeaproape $i care nu poate fi rezolvata imediet la Prima vedere: problema daci cxistt 0 Tstiel de cunostint’ independent& de ex- perienja si chiar de orice impresit ale Eimfurilor, Astfel de cunstinfe se nu- rmesc a priori si se deosebese de cele n= pirice, care tsi au izvoarele lor a poste- Fiori, adica in experienta [..] in cele ce urmeaza vom injelege deci prin cunostinge a priori nu pe aceleacare bu loc independent de eutare sat cutre ex perien}a, ci pe acelea care sunt indepen- Feente absolut de orice experientS. Aces- tora Te sunt opuse cunostintcle empirice sau acelea care sunt posibile numai a posteriori, adica prin experients. Dar Printre cunostintele a priori se numesc pure acelea in care nu este amestecat ab- eolut nimic empiric. Astfel, de exersplu, juudecata: orice schimbare si are cauza ei, ste o judecatd a priori, dar nu pura, fiindca Schimbarea este un concep! care ‘nu poate fiscos decat din experienss [..] "Avem nevoie aici de un criteru cu ajutorul cdruia 68 putem distinge sigur 0 Cunostinta pura de una empiric8. =xpe- rienfa ne invata, in adevar, ci ceva are © fnsusire sau alta, dar nu si ca ni poate fi altfel. Daca dec, in prin rand, se g8sey te 0 judecata care este gandita in acelasi timp cu necesitaten ei, ea este o judocata a priori iar daca, pe langa aceasta, nu este Uerivata decat din una care este ea insisi ‘valabili ca judecat necesara, ea este ab- solut a priori. hr af dolea rind: experienta nu da niciodats judecatilor et amiversali fate adevarats sau stricta, ci numai una presupusi si relativa (prin inductie), ast fel incat propriu-zis trebuie sa se spun: pe cat am observat pana acum, nu se ga- Seste nici o exceptie la cutare sau cutare regula. Dac, deci, o judecata e gandits cu universalitate stricta, adici astfel fncat absolut nici o exceptie nu e inga- duitd ca posibila, atunci ea nu e dedus’ din experienta, ci ¢ valabili absolut a priori. Universalitatea empiric nu este Geci decat 0 inaltare arbitrara a valabili- Ati, de Ta ceea ce e valabil in cele mai multe cazuri, la ceea ce e valabil in toate cazurile, ca, de exemplu, in judecata: toate corpurile sunt grele; cind, dimpo- triva, universalitatea strict aparfine sential unei judectfi, atunci aceasta uni- versalitate indie’ un izvor special de cunoastere a priori. Necesitatea si uni- versalitatea stricta sunt deci criteri sigu- re ale unei cunostinte a priori si sunt in- separabil unite intre ele [..] ‘Se poate usor arita ci exist# intr-ade- var in cunoasterea omeneasca astfel de judecati necesare gi, in cel mai strict inte~ les, universale, prin urmare, judecati pure a priori, Daci vrem un exemplu Gin stiinte, atunci nu avem decit si pri- vim toate judecatile matematicii; dact yrem un exemplu din cea mai comuna fo- Josire a intelectulwi, atunci pentru aceas- ta poate servi juclecata ci orice schimba- ze trebuie et alba o cauza. (1. KANT, Crit a rafiunti pure) 8, ADEVARURI ANALITICE ‘1 SINTETICE In toate judecatile in care este gandit raportul dintre un subiect gi un predicat (nu consider decat judecatile afirmative, cici la cele negative aplicarea este apoi | : ; 109 j ; ; ADEVARUL ‘usoara), acest raport este posibil in dows feluri, Sau predicatul B aparfine subiec- tului A, ca ceva ce e cuprins (implicit) in acest concept, sau B se gaseste cu totul in afara conceptului A, desi sta in legatur’ cu el. In cazul dintai numesc judecata ‘analiticd, in. celilalt, sinictct. Judecitile ‘nalitice (afirmative) sunt deci acelea in care legatura predicatulul cu subiectul este gandité prin identitate, iar acelea in care aceastd legitura este gandits fara identitate trebuie s8 fie numite judecati sintetice. Pe cele dintai le-am putea numi si judecifi explicative, pe celelalte judecati extensive, finda cele dintai nu fadauga prin predicat nimic la conceptul subiectului, ci numai il descompun prin analizi in conceptele Iui partiale, care ceraui deja gandite in el (desi confuz); pe cand cele din urma adauga la conceptul ‘subiectului tn predicat care nu era deloc gindit in el si nu putea fi scos prin des- Compunerea lui. De exemplu, cind 2ic: toate corpurile sunt intinse, aceasta € 0 judecata analitic’... De aici rezult& clar: 1) c& judecatile analitice nu extind deloc cunostinta noastr§, ci cd conceptul pe care ilam este descompus si imi este facut inteligibil ‘mie insumi; 2) c in judecafile sintetice trebuie st am, afara de conceptull de su- biect, incd ceva (X) pe care se sprijina in- felectul, pentru a cunoaste ci un predi- cat, care nu se afld in acest concept, fi apartine totusi [.] Judecttile de experienft, ea atare, sunt toate sintetice. Caci ar fi absurd s8 inte meiez 0 judecaté analitica pe experienti, fiindes nu mi-e ingaduit s8 fes din con- ceptul meu pentruta formula judecata si deci nu am nevoie pentru aceasta de o marturie a experientei. Ca un corp este fntins e 0 judecats care e certi a priori si nue 0 judecata de experienta. Caci, ina- inte de a trece la experient’, ewam toate conditiile pentru judecata mea in con- ceptul din care pot scoate predicatul po- trivit principiului contradictiei, si prin aceasta pot totodati deveni constient de necesitatea judecatii, necesitate asupra cSteia experienta nu m-ar putea instru Toate judeetile matematice svat sinteti- ce. Aceasti judecata pare sa fi sctpat pana acum observatiilor analistilor ra- tiunii omenesti, ba chiar pare sa fie di- rect opus tuturor presupunerilor lor, desi ea e incontestabil certa si, in con- secintele ei, foarte importanta. Caci ga- sindu-se c¥ rationamentele matematicie- nilor procedeazi toate conform princi- piului contradictiei (ceea ce e cerut de natura oricirei certitudini apodictice), s-a ajuns la convingerea ci si principitle ar fi cunoscute pe baza principiului con- tradicfiei; in aceasta ei se ingelau, cei o judecats sinteticd poate fi cunoscutd fri indoiala potrivit principiului contradic- fiei, dar numai cx conditia de a se pre supune o alta judecata sintetica din care sh poati fi dedus’, dar niciodata in sine ‘Trebuie s& se observe mai intai ¢3 ju- decatile matematice autentice sunt tot- deauina judecdfi a priori si nu empirice, in sine necesitate, care zhu poate fi scoasi din experien(. Dacd insa nu se va admite aceasta, ei bine, atunci ei restring judecata mea la mate- ‘matica pur8, al carei concept cere ca ea si fnu contina’cunostin{’ empiric&, ci nu ‘mai cunostinta purd a priori ‘Sar putea crede fara indoiala la ince- put ci judecata 7 + 5 este o judecats pur analitici, care rezulta din conceptul sumei de sapte gi cinci in virtutea princi- piului contradictiei. Totusi, daca o pri- ‘vim mai indeaproape, gésim ci concep- tul sumei de 7 si 5 nu contine nimic mai mult decat unizea celor dow’ numere in- tr-unul singur, prin care nu se gandeste citusi de putin care este acel numar unic care le cuprinde pe amandou. Concep- ila a cen 0 “Adevitr si eroare tul de doisprezece nu este cdtusi de putin gindit prin faptul ca eu gandesc pur si simpli acea reunire de sapte si inci, si oricdt de mult as analiza concep- tul pe care-| am despre o astfel de suma posibilé, totusi nu voi gisi fivel pe cel de doisprezece. Trebuie 58 depaisim aceste concepte, Iuind in ajutor intuitia care corespuncle unuia din cele dowa concep. fe, de exemplu cele cinci degete ale mai- ni noastre [...] si ad’ugand astfel una cate una unititile lui cinci date in intuitie Ia conceptul de sapte. Eu iau mai intai numérul 7, ajutindu-mé, pentru concep: tul de 5, de degetele mainii mele ca intu- ifie, adaug atunei una cate una la numi- a ul 7, cu acel procedeu figurativ, units file pe care mai inainte le reunisem pen- tru a forma numarul 5, si vad astfel re- multind numarul 12. Ca 5 trebuia sa fie adéugat la 7 am gandit, cei drept, in conceptul de suma: 7 + 5, dar nu ci aczasti suma este egal cu numarul 12. Judecata aritmetica este deci totdeauna Sinteticd, convingandu-ne de acest Iwert cu atat mai clar cand luim numere ceva mai mari, cAci atunci este evident cd, ricum arn invarti si risuci conceptele oastre, nu am putea niciodats gasi suma cu ajutorul simplei analize a con- ceptelor noastre, fir a recurge la in- tui, (I. Kant, Critica rafiunit pure) a4 ADEVAR $I EROARE 0 opinie este adevirata dat eee ce exp init corespunnde faptlor si este fst siti teri, Pe dealt parte, dacto opine, in favoa- rea acceptirii crea exist! motive foarte pu terme, este st adewiratd, eu reprezint cu roastere; dar cind o opinie este fast, desi fn favonren acceptari ei existit motive foarte prternice, en rprezint o eroare De aici risar imediat dowd problenie: mai ntti, cum ponte fi explicatd eroaren? Carui fapt i se daiorenzit esecul fn objinerea cit noasterii? Aici filosofit au formulat dowd mari genuri de raspunsuri. Pentru uni, dnl edotat cu ace facut care ti permit fH recunoasc fir dubiu adevirul, Pentru Descartes, de pild3, omul are capacitates de a recunoaste cid o idee este clara si distinct si prin aceasta, cind ideen este adevtrat Orlee opinie pe care ne-o fermam, punired la Iucru acele cult, ar trebui, de aceea, sfc eapirat adewtrald. Tar dact se furigerzt feroarea, acest ucru nu poate fi dec efetul tunel influente exterioare, neste, asupra fa tultaflor noastre de cuioaster. Alt filosof ‘ou argumentat fnst of niciodatt nu ptent trea deplina certtudine of aim atins ade rl Cunt seria K. Popper, statu adeoir- fai este comparabil cu cel al unui vif de mune, care este frloldratna saw aproape intotdenuna fodluit in nori. Afpinistu mu am sti niciodatd dat w ajuns pe varf: nici chiar ind epe vif elu va fi sigur dact mu taumton se giseste pe oreo creas secundar® Dar af a ajuns pe virf acest Inucru fi om fi taull ral usor st stie— bundoarl, cind vede ain fata Iu se alt un perete de stanca. Cinoasterea adewtrulu este iden spre care aspira ons dar coea ce putem sti sigur suceste cla alins adeorul, i doar — pre- un alpinistal in fafa unui perete de stineit S foptl ears gresit sic suntem fn situ atia de a elinina oeroare. Cunoasteren 1, procun considera flosofi din primal grip, 0 eumulare de adeotruri, ci, mui degrabt, yrocesul prin care ne debnrastim de erri Cea dent dow probleme urmtoaren: are roarea ure rol in cacnoastere? Potrivit fi ‘osoflor din prin grup, rlspuonsi este me- Ee rr z = ADEVARUL nena ccnsaiatnnanannrenntaninnnannentiiittttti ‘gti. Caen seria Descartes, eroarea este 0 privatie, adie ipsa unei cunostinfe. Ea nue fre nici un rol in eumoastere. Chnd am gre- sit, ant comis o eronre, nu am cAstiga nirmic Jn plana cunaasteri. Filosofit din cel de-al ddoilen grup socotesc inst ci eroarea este de nnednlaturat tn cwnoastere; 0 idee proast pune Popper, poate inspira nnulte dei Dune. A critien 0 opinio, a ardta cit en reprezintt o froare constitu wn moment eseial fn pro- esl euroaster 9. FROAREA EO LIPSA Dacii tot ce se afla in mine izvoriste de ia Dumnezeu, iar el nu mi-a dat vreo facultate de a gresi, nu-mi pare cA as putea gresi vreodatd. $i, de fapt, atéta Yreme cat nu cuget decat despre Dum- nezeu gi mA intore intreg cite el, nut ‘observ nici o pricin’ de greseala ori fal- sitate; dat, revenit la mine curand dups aceea, imi dau seama cf, totusi, sunt su- pus la nenumarate greseli jn masura in care nu sunt eu insumi fing suprema si-mi lipsesc multe de tot, rue lucru de mirare sa ma ingel. Tar aga fnjeleg desigur c& greseala, intrucat e gregeald, nu e ceva real care sa depind& ge Dumnezeu, ci este doar un cusur; si 4, prin urmare, nu am nevoie spre a igresi de vreo alt’ facultate dati de Dum- rRezeu in aceasta fintd, ci se intampla si gresesc din aceea c& facultatea de a jude- Eaadevaral, ce am de la el, nu e, in Sarl fiinfei mele, nemarginit “Totusi aceasta nu _ma mulfumeste inci; intr-adevat, eroarea nu e doar one gatie, ci o privatie, adica lipsa unei eu hostinte anumite ce ar fi trebuit, intr-o privinfs, s& se afle in mine. "Apoi, intorcandu-ma mai mult spre mine si cercetind ce fel sunt greselile mele (care singure dovedesc o anumiti hnedesavarsire in mine) bag de seama cd ele atirna de dou pricini intalnite la un loc, anume de facultatea de a cunoaste, care e in mine, si de facuiltatea de alege +e, or libertatea arbitrului, cu alte cuvin- te de intelect si totodata de voinis[... mi daw seama ca nici puterea de a voi, pe cate o am de la Dumnezeu, nu esie, privita in sine, pricina greselilor mele, devreme ce ¢ cat se poate de intin- sf si, in felul ei, desivarsit®; nici chiar prin facultatea de a infelege, devreme ce brice inteleg, fara indoiala ca infeleg in chip drept, intrucat am de la Dumnezeu faptul de a intelege —asadar nici prin ea ru se poate intampla sf mi ingel. Atunci de unde izvorasc greselile mele? Din faptul c& voinfa iatinzaindu-se mat ult decat intelectul, nu o inchid intre ace~ Teasi granie, ci o extind chiar asupra Iu- crurilor pe care nu le infeleg iar fiindcd fn privinja acestora ea e indiferenta, se abate Tesne de Ia cova ce e adevarat si ‘bum, iar astfel ma insel si pricatuiesc (R Descantes, Meditations de prima phi- lesophia) 10, ROLUL ERORI IN CUNOASTERE Prin doctrina c& adevarul e manifest am in vedere [...] viziunea optimist’ ci adevarul, daci ni se prezinta in nudi- tatea Iui, poate fi totdeauna recunoscut drept adevar. Asadar adevirul, daca nut se dezvaluie singut, ¢ de-ajuns si fie dezvaluit sau descoperit. © dats ficut acest lucru, orice dezbatere devine de prisos. Ochii ne-au fost hirazifi spre a Yedea adevitul iar ,lumina natural” a ratiunii, spre a ni-l face vizibil ‘Aceasti doctrin’ ocup’ un loc central [.-] la Descartes [..-] Descartes isi inte meia epistemologia sa optimista pe im- portanta teorie a ceea ce el numea vera. Ins dei. Ceea ce ne apare in mod clar distinct ca fiind adevarul nu poate s nu fie adevarat; altminteri, ar insemna ci ‘Dumnezeu ne insali. Astfl, in virtutea veracitatii lui Dumnezeu, adevairul e cu necesitate manifest [..-] sagged eee 12 Doctrina adevarului manifest face ne- cesar explicarea falsitatil. Cunoasterea, Stapinirea adevarului nui necesit& nici o explicatie. Cum se poate intémpla inst, daca adevérul © manifest, si cidem ‘yreodat’ in eroare? Raspunsul : prin propriul nostra refuz.vinovat dea vedea Rdevarul manifest; sau pentra ci in rintea, noastra salasluiesc prejudecdti sidite in ea de educatie side tradiie ori flte influente nefaste ce ne-aw pervertit Spiritul, care la inceput a fost pur si ino~ ent. Ignoranta se poate datora unor pu teri ce conspira spre a ne tine in nestin= fh, sprea ne otravi mintea umpland-o cu falsuri si spre ame inchide ochii, ca s8.mu puter vedea adevarul manifest. Aseme- hea prejudecisi si asemenea puteri sunt deci surse ale ignorant “Teoria conspirationalA a ignorantei ¢ destul de bine cunoscuta in forma ei narxist8, anume idea cA presa capita lista denatureaza si inabusi adevarul, jumpland mintile muncitorilor cu ideolo- fi false, Un loc de frunte printre aceste Rueologii false il ocup3, fireste, doctrine Ie religioase [..- ‘Despre sistomele traditionale de epis- temologie sar putoa-spune ci rezult din tispunsusi afirmative eau negative la intrebarea privind sursele cunoaster noastre. Ele niciedati ni pron le fndoialt iceste reli si nu le contests legitinta: fea intrebarile sunt considerate ca abso- Tut firesti i nimeni nu pare si vada ceva ri in ele TLuerul e cat se poate de interesant, pentru cd aceste intrebari sunt patrunse Ih mod vadit de un spirit autoritar. Ele pot fi comparate cu intrebarea traditio~ hala din teoria politica: ,Cine trebuie si guverneze?", intrebare care reclamé un Easpuns autoritar, de felul ,cet mai uni” sau cel mai fnfelepti” sau_»Po- porul” sau majoritatea’. (In treacat fe Epus, ea sugereaz’ altemative stupide de felul ,Cine trebuie si ne conduct: ca pitalistii sau_muncitorii?”, avandw-3i fnalogul in ,Care este sursa ultima a noasterii: intelectul sau_simturile?") ‘eeasta intrebare politica este gresit puss (..] Ea trebuie inlocuits cu o intre are total diferits, si anume: ,Cum puter orgontiza instituille noastre politice a0 fal incit conductorit rit sau incompetenti (pe care trebuie s8 incercam sa-i impiedi- cam si vini la cirma, dar se prea poate fotusi s8 nu izbutim) sf mt post! dana prea mult?” Cred c& numai schimband ‘rebarea noastri in acest fel putem spera sf avansim spre o teorie rezonabi- 14a institufilor politice. Intrebarea privind sursele cunoaslerit noastre poate fi inlocuiti intr-un mod asemanator. Ea a fost totdeauna formu Jats in genul: ,Care sunt cele mai bune suse ale cunoasterii noastre — cele mai demne de crezare, care nu ne vor con- duce la eroare si carora putem si trebuie Si ne adresim, in caz de indoiala, ca tne! supreme curti de apel?” Eu propun Gar in loc de a pune 0 asemenea intre= bare, s& admitem c4 atari surse ideale de cunoastere nu existi — intocmai cum nu exist nici conducdtori ideali — si cd ori- care din ,surse” ne poate conduce une- ori la erori. Propun, asadar, 58 inlocuim fnlrebarea privind sursele cunoaster noastre printr-o intrebare total diferita "Cunt putem spera sit detect sis elimi- fim eroarea?” (1 Raspunsul adecvat la intrebarea mea _,Cum putem spera si detectiim si si eli- minim eroarea” este, cred, urmatorul: iCriticind teoriile sau conjecturile altora daca izbutim sé ne formam si aceas- ‘8 deprindere —criticind propriile noas- tre teorii sats conjecturi. (Acest din urma Tucru, desi cit se poate de dezirabil, nut este totusi indispensabil; cici, dack nu riticim noi insine propriile noastre teorii, se pot gsi alfii care s-o faci.) (K. Porres, Despre sursele cunoasteriisiale ‘ghoratie) 13 ADEVARUL Aplicatii A 1, Precizat tn care din propozifile urmt- toare termenul ,adeotr” este folasit in sens de corespondenst. Ce injeles are el in fiecare din celelate propoziii? a. Propozitia ,Zipada este allt” e adevt- rat ’b. Hamlet nu a existat cu adecirat. €. Sa stable adeutrul! 4. Eleste wm om adevirat. e. Eu sunt Calea, Adevatrul si Viata.” (Coan, 14, 6) £. Aceste perle nu sunt adcotrate. . Luni dou cite dou urmttoarele cu vine gi incercati st preczati care sunt dife- renjeledintre ijelesul lor. a. fals; De minciunds €.evoare: i iluzie: e. halucinatie. De ficcare data, fornutlafi propozih care i ilustrati diferente de infeles. B. Se povesteste cit regele Carol al X-lea al Erangei,fiind in vizita ta Scoala Politel- nici in Paris, incerea fr succes fnfelea- _gd cum ert generati'o aruomilt suprafatt de o Tinie dreapta. La capttul explicatci,vizind tf monarhul ru sa lamurit, profesorul a ex- clamat: Ei bine, Sire, vi dau cuvéntul ‘meu de onoare c& acesta este adevarull” Care este sursa vmorubui in acenstd anee- dott? 4. Dati exemple de proposifit care: a. sunt atit adewtrate, it si conforme cu sinful comun; b. sunt adevtrate, ins neconforme cu sinatul com; €. sunt false, tsi eonforme cu simul co- nu . sunt ata false, cit $1 neconforme cu simpud core. prin B. Analizati, pe fragmente, mitul peste- Se poate vorbi de o treptati eltberare a lo- cuitorilor pesteri de sub stapaniren aparen- tei? Prin ce se carncterizenzt fecare treat? Care este chia mituli pester? Cu ce ati semua fn lurnen obisnuittlocuina-incki- soare? Dar lumina focului? Dar soarele str- lucitor? 6. Analizafi semmifcatia flosofict a ur- mitoruld text: »Stare-de-neascundere” se spune in react ahpera (aletheia), cuvant care se traduce prin ,adevar” [...] Adevar in- seamna, la origine, ceea ce a fost smuls prin lupta dintr-o stare de ascundere (.] Deoarece, potrivit mitului lui Pla- ton, neascunsuil suprem trebuie smuls prin lupta unei ascunderi inferioare si persistente, tocmai de aceea mutarea din ppestera in spatiul liberal 2ilei luminoase este o lupta pe viaf’ si pe moarte. Faptul ca dobandirea prin lupta a neascunsului face parte din esenta adevarului este in- dicat in chip expres in treapta a patra a mitului. (M. Hetoeccen) w AL. Anitafi care sustideile principale din cele trei texte. . Care este tntelesul urmittorlor ter- ‘meni in textul Iui Locke? 2. idee; b, senzatie; simul intern. B. Cum se formenad, potriit tui Locke, ideile noastre ‘despre tumea extern? Dar idle despre procesele launtrice ale mini? 4. Dafi un exempta, tat din domeniul geometriei san al analize’ matematice, de rafionament prin reducere la absurd. Credeti cd exist reo analogie intre un astfel de rafionament si demonstrafia lui Descartes ef 4 exist propozitii absolut certe? Motivati raspunsut. 'B. Care dintre urmatoarele afirmatii este cea corectt? Pentru Descartes, om este: ‘aun atimal rational; ‘bunt Iucru care gandeste; €. unitatea dintre gine si corp. 6G. Citifi cu atentie urmatorul text: Obscunt este nofiunea care nu-i sufici- enti ca s8 recunoastem obiectul pe care 4I reprezinta [...] Cunostinja este clan atunci cind imi da putinta s4 recunosc luerul pe care- reprezinta, si este la ran dul ei confuz8 sau distincti. Confuza, fanume cand nu pot enumera separat n0- tele suficiente pentru a deosebi acel Iu- cru de altele [...] Astfel: culorile, mirosu- tile, gusturile si alte obiecte particulare ale simfurilor sunt destul de clar cunos- ute si deosebite unele de altele, dar ‘numai prin simpla marturie a simfurilor, zu insi prin note pe care si le putem cenunta; de aceea, nu putem explica unui ‘orb ce este rosul (...] 0 notiune distinctt teste de pilda aceea pe care o au despre anv expertii in metale, anume pe baza caracteristicilor i probelor sulficiente pentru deosebirea lui de toate celelalte lucruri asemandtoare. (L#I8N1Z) a. Aritati ce fel de cwnostinte sunt urmut- foarte: ~antintrea une persoane vizute osingu- rf data, pe care fst nu as puten si 0 mai re= ~cunostinja despre summa a dou mumere naturale; ~ deen de teamat sau de speranfi tn legi- furt cu un amume eveniment. 'b. Dati exemple de idet obscure; de idei clare, dar confuze: de idei clare si distincte, ‘c. Gindifi-od Ia sentimentul de dragoste pe ene fl aoeti pentru 0 anumittpersoand. Teen pe care 0 avefi despre en este confucit sau distincta? 4. Aceensi problenat,atunci cind sent men pe enre-l avet este de respect sa de ara. e. Suntefi de acord cw afirmatia tui Des- cartes ct ideen existent’ nonstre este pentru fiecare dintre noi clad si distinck®? Argu- ‘montafi rispunsul. © A. Arif care sus ideile principale din cele tei texte 2. Care este intelesul urmittorilor ter- meni tx text lu Blanshard: a) fapt brat; B) toerenf; criteria adevdrului? ‘8. Cun ar plea argumenta wr pragma- tist off ideea cit Dumnezen exist este ade- what’? Cut ar puten argument el ct idee cH Paarl e rotund a devenit adevirati? 4, Formulafi cu atenfe cle dowd argi- smente ale fui Russel! impotrioe teorie ade~ ‘trului-coeren}l, Credefi of ele regesc st arate cit nu putem considera coerenta drept definite a adeoitrului? B. Incercafi st refaceti cele dow argu- rent ale lui Russell astfel init ele st fie Indreptate fmpotrioa teoried pragmatiste a adevatrului. 6. Ariat care este senmifiatin filosofct 4 urmatorul text: Camenii se impiedic& uneori de ade- vir, dar se ridicd si merg mai depart. (din Legile lui Murph) Lid 1. Citi urmatonele propcit: a. Fiecare lucru este identic cu sine. B.Orice inungh drephimghie. are un singh dre ln orce trun dreptunghicptratul Pessina eee be pitratelor cate Ielor. ns ADEVARUL dd. Luna este satelitul natural al Paiain- alu ‘Care dintre ele sunt: a) analitice;b) a pri- ori) sintetce;@) sintetice apriori? ®. Combinand cele dowd criteri de a cla- sifien adewtruvile, cite feluri de adevruri rezulta? Exist oreo combinatie in care rit putefi cuuprinde nici un adeotr? Motionti rispunsul. 'B. Dati exemple de propocitii necesar adewirate, necesar false si contingente. Care dintze ele sunt analitice? Care sunt a priori si care sunt a posteriori? gE A. Aratati care sunt ideile principale din cele dowd texte. ‘2. Care dintre urmitonrele afirmatii sunt aeceptate de Descartes? ‘a, Eroarea const fu a avea o cunostintt als 'b. Aparita erorilor tine de faptl cit onl se earclerizeazt nu nuniai prin intelect, ci siprin voi "CAparitneorilor ine defile arm

    S-ar putea să vă placă și