Un doctor acuză că SIDA e o boală

inventată de mafia medicală pentru a

ascunde un secret teribil
ATENŢIE! Textul şi opinia de mai jos aparţine dr. Peter Duesberg, în
cartea sa: “SIDA: virusul inventat”.

SIDA nu există pentru că nu există niciun virus HIV, deci dacă nu există pretinsă
cauză nu poate exista nici pretinsă maladie. Dar să facem puţină istorie pentru a
înţelege mai bine toată această absurdă invenţie şi s-o luăm cu începutul.

Terorismul mass-mediei în fantastica

şarlatanie a SIDA începe în a doua
jumătate a anului 1986, dar a
funcţionat la cote maxime de la
începutul lui 1987. Un mic grup de
medici a început să protesteze, să
spună că nu este adevărat, că toate
afirmaţiile presei erau în afara oricărei
logici clinice. Eram un mic grup, unii
fără o mare experienţă în biologie şi
cu atât mai puţin în virusologie.
Subsemnatul, ca sa de exemplu lucrăm
la acea epocă în calitate de consultant
în psihopatologie clinică la Clinica de
maladii nervoase şi mentale a
Universităţii din Milano, condusă de
regretatul Prof. Gildo Gastaldi.
Nu ne cunoşteam între noi; poate greşeam sau ajungeam la rezultate demne de
luat în seamă urmând căi greşite. Totuşi ne-am dat seama că se întâmplau lucruri
prea stranii ca să fie vorba de un caz simplu.. Am încercat să iau legătura cu
jurnalişti dintre cei mai serioşi şi influenţi la acea epocă, cu televiziunea de stat,
reviste ştiinţifice: nimic. Mi-am dat seama că informaţia specializată e complet
manipulată de puteri oculte internaţionale.

La acea epocă nu ştiam, nici nu intuiam că toată lumea este manipulată de câţiva
potenţi care care trag sforile şi decid soarta locuitorilor întregii planete, inclusiv a
guvernelor. Dar toţi reduşi la tăcere, ameninţaţi, şi marginalizaţi cu orice mijloace.
De cine? De ce? În ce scop?

Dar s-o luăm în ordine. Toate acestea vă vor demonstra că sforăria se vedea clar
încă din 1987. Au trebuit să treacă ani pentru că alţii să confirme ceea ce afirmăm
noi, de această dată însă, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care
beneficiau de laboratoare moderne, supradotate şi care au demonstrat că nu
există niciun virus responsabil de pretinsa SIDA.

După ce au trecut anii, mii de nefericiţi au trecut în altă viaţă numai pentru a fi
acordat încredere informaţiilor ultramanipulate de sistem. Dar atâţia, şi-au încasat
cei 30 de dinari: vânzători de palavre tipărite sau difuzate pe calea undelor au
făcut afaceri înfloritoare, mii de speculanţi şi profitori au acumulat sume
ameţitoare cu această isterie colectivă, prezentatori de programe celebre şi
dezbateri televizate menite să inducă în eroare, au fost toţi avansaţi şi negustorii
morţii (marile companii farmaceutice) au încasat cifre astronomice de miliarde –
premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine făcută. Acum iese la iveală micul
detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur şi simplu pentru că un virus ce
produce SIDA, NU EXISTĂ.

Dar să ne întoarcem la miezul problemei.

Un medicament devine “SIDA”

La începutul anilor 70, mai întâi în America şi apoi în Europa, se introduce un nou
medicament bazat pe două substanţe: sulfonamidă şi trimetoprim, vândut în
multe ţări sub numele de „Bactrim” (în alte ţări ca „Septrim”). Acest medicament
a avut succes pentru acţiunea sa bactericidă. Dar necazul este că Bactrim loveşte
mortal şi componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile –
unul din multele lucruri pe care în grabă şi rapacitatea lor, producătorii de
medicamente preferă să le ignore.

Totul se trage de la mitocondrii

Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care în cursul milioanelor de
ani de evoluţie s-au integrat în interiorul celulelor, păstrându-şi o parte din
specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic şi
pentru mitocondriile celulelor organismului uman. Absorbind şi integrând aceste
bacterii, celula le hrăneşte, le susţine, le protejează dar în schimb le-a delegat să
devină plămânii săi: ceea ce înseamnă că practic, mitocondriile ajuta celula să
respire. Apoi, la sfârşitul tuturor reacţiilor chimice implicate în procesul schimbului
de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formează moleculele de ATP (adenozin
trifosfat), care sunt moleculele energetice de bază pentru celulele noastre.
Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obţinută
prin intermediul adenozin trifosfatului.

Şi microbii atacă liniştiţi…

Evident, mitocondriile otrăvite şi ele de Bactrim încep să sufere leziuni la nivelul
ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul
mai complex al nucleului celulei. Şi atunci, interferenta medicamentelor
bactericide (sulfamide, antibiotice etc), în funcţionarea mitocondriilor, produce o
consecinţă gravă, alterând mecanismele de oxigenare. Anumiţi microbi străini
sunt avantajaţi pentru a prolifera şi atunci apar acele boli oportuniste pe care
„medicină oficială” le numeşte SIDA. Toate acestea sunt esenţiale pentru a
înţelege cum a fost inventată SIDA în 1981 în America.

Companiile farmaceutice, “masacratorii” unor bolnavi

Medicii au prescris unui număr mare de oameni afectaţi de patologii ale aparatului
uro-genital, Bactrim în doze adecvate masei corporale şi pentru perioade lungi de
timp (ani întregi). Dar la sfârşit, iată că apar rezultatele tratamentului greşit:
distrugerea mitocondriilor celulare, provocată de consumul îndelungat de
sulfonamide. Ceva ce nu se mai văzuse niciodată în istoria medicinei şi căruia
nimeni nu-i evaluase riscurile. Şi cum medicii care prescriseseră Bactrim şi
producătorii medicamentului se temeau că vor trebui să suporte un lung şir de
anchete, daune evaluate la milioane şi milioane de dolari, au inventat operaţiunea
SIDA. Inventaseră în grabă SIDA după care au fost obligaţi să inventeze şi o
pretinsă cauză: virusul „ HIV”.

Ce măsoară testul seropozitivităţii?

Şi în acest caz ce ar putea fi acel ceva care se măsoară cu faimosul test al
seropozitivităţii? Iată răspunsul, chiar dacă parţial: drogurile, – în special cocaina,
provoacă o puternică creştere a hormonilor de stres ai inimii şi această creştere
produce o creştere de anticorpi în sânge. În acest moment, testul releva o
pozitivitate. Acest lucru este uşor de verificat în grupurile de risc. Toţi cei care fac
uz de cocaină riscă să aibă un nivel crescut de anticorpi, iar testul HIV nu relevă
decât nivelul de anticorpi.

Cei care sunt supuşi diferitelor terapii de dezintoxicare cu creşterea nivelului de

metadonă, se pare că sunt supuşi aceluiaşi fel de risc; ca şi cazurile pacienţilor
hemofilici cărora li s-au administrat derivaţi hematici puternic contaminaţi cu
viruşi hepatici şi de alte feluri.

SIDA: aspect politic, şi nu medical

La întrebarea legitimă dacă pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decât
unul medical, răspundem, fără nicio umbră de îndoială, DA, SIDA este, în realitate,
vârful unui aisberg care ne priveşte pe toţi. Bolnavii cred că pot forţa toate
limitele biologice, fără a suporta consecinţele, pentru că sunt convinşi că medicii
au capacitatea de a-i vindeca. Există o cenzură ştiinţifică, pentru că hăţişul de
interese care a împins înainte SIDA nu este suspectat de nimeni.
De exemplu, în Clinica Universităţii din Frankfurt sunt 24 de persoane care
muncesc în sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea îşi primesc salariul de
la industria farmaceutică şi numai una de la Universitate. Veţi înţelege atunci,
care este terapia pe care o vor administra bolnavilor.

Deci, dacă mecanismul de oxidare a mitocondriilor (facă de care nimeni nu poate

respira), este lezat atunci nu este surprinzător că pacientiilor le lipseşte aerul. Nu
întâmplător pacienţii bolnavi de pretinsă SIDA suferă continuu de maladii
pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importantă dar din nefericire a
fost ignorată până acum de clasa medicală. În schimb a fost, cu multă artă,
incriminat un pretins virus, a cărui substanţă genetică şi ale cărui proteine, nimeni
n-a fost capabil să le izoleze până acum.

Şi totuşi toată lumea vorbeşte de un virus relaţionat cu orientarea sexuală, ceea

ce constituie o armă politică…… De fapt contestarea care a început în anii şaizeci
a fost înlocuită în anii optzeci în bună parte cu sperietoarea “SIDA”.