Poezii erotice

Emil Brumaru � Lolo sau nesf�rsitele posibilitati ale iubirii

Motto: Nimeni nu avea ca Lolo

S�ni c�t mingile de polo!

Oh, Lolo s-ar iubi, lin, si cu ochii,

C�nd nu-i pot scoate trupul cald din rochii.
Oh, Lolo s-ar iubi, bl�nd, si-ntr-o nara
Si �n cealalta, mai ales spre seara.
Oh, Lolo s-ar iubi, crud, si-n ureche,
Spre a-mi simti-n timpan c�ntarea veche.
Oh, Lolo s-ar iubi si �ntre ele,
Acele moi si albe dulci mamele.
Oh, Lolo s-ar iubi, roz si sub coate,
Lipindu-si brat de antebrat c�t poate.
Oh, Lolo s-ar iubi-n clei si la ceafa,
Prinz�ndu-si parul tragic c-o agrafa.
Oh, Lolo s-ar iubi, pur, si pe sira
Spinarii, mladiindu-se ca lira.
Oh, Lolo s-ar iubi, ne�ncetat,
Si-n splina, si-n rinichi, si �n ficat�

Mircea Cartarescu � Sa ne iubim, chera mu

sa ne iubim, chera mu, sa ne iubim tujur

ca m�ine vom fi prada inundatiilor, surparilor de teren, betiilor cr�ncene,
ca m�ine un ieri cu labe de paianjen de f�n �ti va umbla �n c�rliontii de flori ai
coiffurii
zapacindu-te, ambetandu-te . . .
sa fim tandri, b�igui poligonul catelu lipindu-si irisii
de soldurile voluptoase ale autobazei filaret
sa fim tandri, singuratatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
sa fim tandri, mai zise o musca.
primavara ne lingea ca un pechinez pe fata, pe m�ini
ne facea sa ne �ntrebam ce gust om avea pe limba infinita a noptii plina de
autocare si stele,
primavara ne m�ng�ia depasind uneori limitele maternitatii sau prieteniei
nevinovate
arat�ndu-si provocatori s�nii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai ram�i, sopti lustra catre o scama de pe covor,
nu vrei sa te urci la mine? bem ceva, ascultam muzica, �ti arat biblioteca . . .
nu vrei sa ram�i �n noaptea asta la mine?
sa ne tinem de m�na, �i spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tabla din vitrina cu jucarii.
sa ne iubim, sa ne amam, sa crestem si sa ne �nmultim
c�ntau tergarulile si velurul, drilul si chembrica pe gabroveni
le raspundeau p�na la raguseala plutonierii si norisorii
sa facem chestia aia, g�f�iau frizeriile.
ca niste becuri electrice legate �n serie
nervii plezneau pe antebrat, venele se umflau pe torace,
�n nari analizatorii mirosului �si �ncuiau paltoanele �n dulapuri
si indicele de refractie �si halea sandviciul cu carne de pui
�n holbarea perversa a ochiului.
ce de ocheade, c�te accidente din neatentie,
conturi �ncheiate, polite platite,
�ngerasule, stranuta plam�nul c�nd se privi �n oglinda
si vaz�nd �n urma lui o uzina.
primavara ne �ntindea pe p�ine felia groasa de televizor
mintea noastra era �mb�csita de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul
�mp�nzit de transee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blana de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelati ai omului care trece prin zid�
creierul nostru �si amintea de c�nd statea ghemuit
de c�nd pulsa, de c�nd palpita, fojgaia, colcaia, misuna, serpuia
antebratul �si defula �n aerul slabanog sentimentul de a avea pene,
urechea � sentimentul de a fi auzit boncaluitul triceratopsului
si bulele de hidrogen pleznind malaria peste fata.
ai �ncredere �n mine, g�nguri flora �ntestinala
�ntinz�ndu-se voluptos �n bratele groazei
care purta �n acea seara un costum simplu, cambrat, tineresc,
da-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu ma chinui, r�njea maxilarul spre maxilar.

venea seara, orasul se anima,

venea noaptea, strazile sf�r�iau ca sifonul,
sa fim tandri, loz nec�stigator, sa fim tandri, batator de covoare,
sa ne iubim, robinete, sa facem excursii, mapa de plicuri!
�n rochii de moloz si nuiele verzi, de mezeluri si de br�nzeturi,
spoite cu vodca si motorina emotiile iesisera la agatat.
prin ganguri si pasaje acoperite cu geam colorat
c�te un pisoi zg�ria �n ladita vreunui dafin
si �n berarii ospatarele se lasau desurubate de vii contra cost.
sa ne iubim, unamuno, nebuno, sa ne iubim, chera mu,
si apoi sa ne-nselam cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinti,
sa ignoram influenta exercitata �n psihicul nostru
de complexul lui grozavesti.
primavara priveste galbena prin stratosfera, g�dilata de ozon si de ioni,
sa ne cunoastem mai bine, melcule, zice,
sa ne �mbratisam, depoule, h�rtiuto, tomberonule ?
iar noi la t�snitoarea din capatul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apa
chiar l�nga policlinica, si p�na si copacii
miroseau a dentist.

Dansatorii

Dansam �n strada, dadusera

muzica tare, la maxim.
Sarea s�ngele din timpane, din nas.
Curgea bogat, �nflacarat pe piept.
Si noi dansam tot mai av�ntat.
Din ce �n ce mai apropiati.
Din ce �n ce mai aglomerati �n singuratatea
ce ne rasucea rasuflarile
ca pe o batista, ca pe o manusa.

Numai chipul ei era palid.

Tot mai fierbinte, tot mai asudat,

degetele si talia i le-am apucat
si, cu un gest iesit din minte,
i-am rupt rochia transparenta, cuminte.
Ce nebunie.
Iata pielea de catifea.
Iata subsuoara apun�nd �n decembrie.
Iata-i s�nul iluminat de
muzica taind �n carne vie.
Erectia o �nt�mpina bezmetica.
Era de o frumusete electrica.
Eram dansatorii �nfrigurati ai strazii,
alunec�nd pe s�ngele ce se �nchega si zicea
ca mai s�ntem vii � putin, �nca putin, macar un minut �
dans�ndu-ne partea.

Corpul meu dansator

a intrat �n frigul ei calm, palid, perfect,
iar s�ngele a acoperit muzica �ncet, precaut.