Jurnal la Introducere în psihoterapie

Tema 1

Cazul pe care l-am ales este o cunoștință de 21 de ani. Familia ei este compusă din
părinți și doi frați mai mari. Este o fire sociabilă, dar introvertită. Uneori s-a confrunta cu
problem în ceea ce privește relațiile interpersonale. Are un stil de atașament evitant și
manifestă o teamă accentuată de a se atașa de persoane, simțind că va fi prea vulnerabilă dacă
își relevă insecuritățile. E calmă, însă instabilă emoțional. Are momente în care se simte bine
emotional și momente în care se simte anxioasă sau depresivă. Uneori îi place să socializeze
dar are perioade în care are nevoie să fie singură și devine iritată dacă are prea multe persoane
în jur. Deși aparent este o persoană sigură pe sine și dominant, este de fapt destul de timidă.
Încearcă să-și îmbunătățească relațiile, să-și exprime nevoiele. Îi place să ajute oamenii.
Uneori încearcă să-și distragă atenția de la problemele cu are se confruntă prin intermediul
relațiilor interpersonale. Deși pare o persoană deschisă, e așa doar până într-un anumit punct.
De fapt e destul de închisă împărtășirea unor aspecte din viața ei și își împărtășește
vulnerabilitățile doar câtorva persoane apropiate. Uneori are tendința de fațadă.
Ca factori comuni terapiilor pe care i-aș putea folosi în acest caz am ales relația
terapeutică. Cred că relația terapeutică ar fi cea mai importnată deoarece, o data caștigată
încrederea persoanei îmi va fi mult mai ușor să lucrez cu ea. Dacă simte că nu este judecată și
că se poate dezvălui, îmi va fi mai ușor să o înțeleg și să aflu cu ce se confruntă. Cred că
principal ”problămă” care poate fi îmbunătățită este crearea unei relații în care ea să se simtă
în siguranță să se autodozevăluie. Deși aș putea să lucrez la îmbunătățirea stabilității
emoționale a persoanei, la a o determina să fie mai motivate sau la găsirea unor modalități
eficiente de coping pentru momentele în care se simte anxioasă/depresivă, mi se pare că ceea
ar fi cel mai util pentru client la momentul de față ar fi să aibă încredere că există un loc unde
poate fi ascultat și unde poate împărtăși ceea ce simte.
Într-o terapie nu doar terapeutul trebuie să vină spre client, ci și clientul trebuie să vină
spre terapeut. E necesar ca ambele persoane să depună efort și să lucreze în echipă. Dacă eu îi
ofer un cadru securizat în care își poate împărtăși problemele, ea e genul de persoană care va
cere singură ajutorul când are nevoie. Fiind o fire destul de închisă, mă aștept să întâlnesc
destul de multe rezistențe, dificultăți în a se deschide sau tendința de fațadă. Însă dacă lucrez
la relația terapeutică și îi câștig încrederea va fi mai ușor pentru amândouă. Trebuie de
asemenea să-i arăt că am încredere în ea ca să îi câștig încrederea. Fiind o persoană destul de
dominatoare în relații, se va simți mai în siguranță dacă are impresia că deține controlul.
Al doilea element pe care l-am ales e confruntarea cu problemele. O dată ce dobândesc
încrederea clientei putem să încercăm să construim o imagine de ansamblu asupra
problemelor ei și ele pot fi depășite. Au existat situații în trecut cu care ea nu a reușit să se
împace și să le rezolve tocmai pentru că apărea tendința de fațdă și pentru că ea încerca să se
convingă pee a însăși că lucrurile stau în modul în care își dorește ca ele să fie, nu așa cum
sunt ele de fapt. O data ce persoana a reușit să se confrunte cu problemele sale și să-și
recunoască sieși că în realitate lucrurile stăteau altfel decât avea ea impresia, ea reușește să se
îndrepte spre direcția rezolvării problemelor.
La acest caz nu rezolvarea problemelor în sine e partea esențială, ci construirea unui
cadru securizant în care persoana să se poată autodezvălui ca să-și amelioreze neîncrederea
față de ceilalți și conștientizarea problemelor cu care se confruntă.