Transcript of CAUZELE CRIMINALITĂŢII CA FENOMEN SOCIAL

CAUZELE CRIMINALITĂŢII CA FENOMEN SOCIAL

(Criminalitatea din perspectiva teoriei teologice moderne)
Noțiuni generale privind criminalitatea
Criminalitatea
este constituită din ansamblul infracţiunilor care se produc într-o anumită perioadă de timp şi
într-un loc bine determinat.

Criminalitatea
evolueaza in timp in dependenta de conditiile istorice, economice, sociale, culturale a fiecarei
societati.
Evoluția cunoașterii fenomenului criminal
Factorii criminogeni
Conclusion
Introducerea
Scopul
prezentei teze este de a efectua o cercetare ştiinţifică fundamentală a cauzelor fenomenului social
al criminalităţii ca o condiţie de anticipare, prevenire şi combatere a fenomenului social, de
masă, deosebit de periculos – criminalitatea/infracţionalitatea.
Obiectivele:
sistematizarea şi generalizarea teoriei elucidate în diverse studii ştiinţifice, crearea ansamblului
teoretic asupra subiectului prezentei teze;
extinderea cunoştinţelor în privinţa cauzelor criminalităţii, importanţei practice a acesteia şi
eficienţei ei în condiţiile societăţii naţionale contemporane;
analiza metodelor de prognozare ştiinţifică a criminalităţii;
examinarea planificării profilaxiei criminologice în baza cunoaşterii factorilor determinanţi ai
criminalităţii;
formularea unor propuneri în ce priveşte determinarea socială a criminalităţii în Republica
Moldova.

Importanța

pentru instituţiile juridice de învăţămînt în scopul pregătirii cadrelor noi;

pentru organele de drept cu scop de prevenire, combatere şi control a criminalităţii;
pentru a stabili valoarea practico-aplicativă a motivării sociale a criminalităţii.

Structura lucrării
1. Introducere
2. 2 Capitole
3. Încheiere
4. Bibliografie
Clasificarea criminalității
Criminalitatea legală
Numărul faptelor ce privesc încălcarea legii penale şi unde hotărîrile de condamnare au rămas
definitive poartă denumirea de criminalitate legală.
Criminalitatea aparentă
Această categorie de criminalitate cuprinde toate acele fapte care par să constituie infracţiuni şi
care au fost aduse la cunoştinţa puterii publice, fiind înregistrate ca atare.
Criminalitatea reală
Totalitatea faptelor penale, indiferent dacă sunt sau nu cunoscute, săvîrşite într-o anumită
perioadă de timp bine determinată si pe un anumit teritoriu.
Cifra neagră a criminalităţii
Este cunoscut faptul că diferenţa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă poartă
numele de cifra neagră a criminalităţii şi ea se referă la acea proporţie considerabilă de
infracţiuni care, din diferite motive, rămîne necunoscută.
Prima data termenul criminologie a fost folosit in 1885 de Rafaele Garofalo.
Parintele criminologie este socotit medicul legist din Torino, Cezare Lombrozo
care in 1876 a scris lucrarea „L’uomo delinquente”.
In lucrarea sa el vine cu idea ca criminalul este un tip înăscut, concluzia sa se bazeaza pe studiul
comparativ al craniilor a oamenilor ascultatori de lege şi a crimilalilor. În urma studiului
respectiv Cezare a observat anumite dereglări şi disproporţionalităţi în forma craniilor a
personelor care au avut conflicte cu legea penală. Alt savant italian renumit, Enrico Ferri, în
1883 a publicat lucrarea „Sociologia criminale”. Spre deosebire de Lombrozo, Enrico Ferri
întroduce în sfera studiilor criminologice şi aspectul sociologic al criminalitatii. Dupa parerea sa
in afara de criminali inascuti despre care vorbea Lombrozo exista si criminali deveniti.
În anul urmator 1964 criminologia a devenit disciplina obligatorie pentru toate facultatile de
drept ale Uniunii Sovietice. Primul manual a fost editat in anul 1966.
Din laureatii ai premiilor de stat in domeniul jurisprudentei 5 persoane au fost criminologi.
S-a format in sinul Uniunii Sovietice, prima lucrare a fost scrisa in 1968 de catre autorul Efim
Harşak „Criminalitatea de grup a minorilor”, in 1970 Constantin Florea a scris lucrarea
”Stabilirea pedepsei luind in consideratie cauzele infractiunii comise” care a fost aparata la
Institutul Procuraturii Generale. In lucrarea sa autor studieaza rolul si locul situatiei in procesul
comiterii infractiunii,
precum si importanta acestui factor la stabilirea pedespei. Baza practica a lucrarii cuprinde 200
de dosare penale pe infractiuni de omor.
Criminologia in Republica Moldova
In 1992 Valeriu Bujor a scris lucrarea criminalitatea de grup. Dupa revenirea in tara a fost numit
conducator al Sectie de Cercetari Criminologice din cadrul Academiei de Politie. Sectia
respectiva se ocupa cu cercetari criminologice la comanda MAI. Anual sub egida Academiei de
Politie se organizau conferinte internationale cu generic criminologic.Valeriu Bujor: fondatorul
si presedintele asociatiei independente Criminologice din
Republica Moldova, fondatorul universitatii criminologice, singura institutie de acest gen pe
spatiu fostei Uniuni.
Pitagora
a fost preocupat de fenomenul criminalităţii, afirmînd referitor la noţiunile de crimă şi de
criminal: „Veneraţi ştiinţa numerilor, pentru că viciile şi crimele nu sunt alt ceva decît greşeli de
calcul”.

Socrate
(sec.V î.e.n.) pune omul în centrul dialogurilor sale, considerînd că crima este rezultatul
ignoranţei; ignoranţa este sursa crimei, iar criminalul ignoră, că este ignorat. Socrate face
legătură între moralitate şi raţiune, considerînd că rădăcinile criminalităţii se află în proasta
educaţie a tineretului şi în imperfecţiunea societăţii.

Platon
(427-347 î.e.n.) este primul gînditor al antichităţii care sesizează faptul că pedeapsa nu poate
justificată fi prin ea însăşi, ca reacţie la răul provocat prin fapta antisocială, ci trebuie orientată
către un scop care să constituie temeiul juridic şi filosofic al aplicării acestuia. Scopul identificat
de Platon este şi astăzi modern – prevenirea săvîrşirii altor crime în viitor. ”
Factorii econimici:
Industrializarea
Sărăcia
Șomajul
Crizele economici
Factorii demografici: Rata nataliatii
Mobiliatea sociala
Urbanizarea
Factorii socio-culturali:
Familia
Nivelul de instruire școlară
Religia
Alcoolismul
Toxicomania
Starea civilă
Impactul activităților de timp liber
Factorii politici:
Războiul
Revoluția