Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului

Fisa act
Reglementare tehnică "Normativ
Face parte din pentru proiectarea structurilor de
Ordin nr. 275/2005</
fundare directă", indicativ NP 112-
Aprobat de 04
Ordin nr. 275/2005</ din 23/02/2005
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 451bis din 27/05/2005

Lista notaţiilor şi simbolurilor

┌─────────────┬────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Notaţia sau │ UM │ Semnificaţia │
│ simbolul │ │ │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│A │ [m2] │Aria secţiunii transversale a sistemului de fundare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│A(as) │ [mm2] │Aria de armătură de suspendare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│A(av) │ [mm2] │Aria armăturii verticale │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│A(p) │ [mm2] │Aria minimă a plăcii │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│A(S) │ [mm2] │Aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│A(wf) │ [m2] │Suprafaţa secţiunii de forfecare (lunecare) dintre elementul vertical │
│ │ │şi planşeu (placă) │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ │Dimensiunea cea mai mică a tălpii fundaţiei având forma │
│B │ [m] │dreptunghiulară în plan; Lăţimea sistemului de fundare pentru fundaţii│
│ │ │de secţiune dreptunghiulară în plan │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│B(a) │ [m] │Lăţimea activă a fundaţiei │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│B(p) │ [m] │Lăţimea sau diametrul plăcii utilizate pentru determinarea │
│ │ │caracteristicilor de compresibilitate prin încercarea pe teren │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│D │ [kNm] │Rigiditatea cilindrică a radierului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│E │ [kPa] │Modulul de elasticitate │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│E(s) │ [kPa] │Modulul de deformaţie liniară al terenului de fundare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│E(s)* │ [kPa] │Modulul dinamic de deformaţie liniară al terenului de fundare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│E'I(C) │ [kPa] │Rigiditatea aproximativă a construcţiei │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│E'I(F) │ [kPa] │Rigiditatea fundaţiei │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│F │ [kN] │Forţa tăietoare transmisă între pereţii cu planuri mediane │
│ │ │intersectate │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│G │ [kPa] │Modulul transversal (de forfecare) │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│H │ [m] │Înălţimea fundaţiei │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│H' │ [m] │Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│H1, H2 │ [m] │Înălţimile treptelor blocului din beton simplu │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│H(C) │ [m] │Înălţimea secţiunii fundaţiei continue │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│H(f) │ [m] │Grosimea fundului paharului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│H(î) │ [m] │Adâncimea de îngheţ │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│H(min) │ [m] │Înălţimea minimă a fundaţiei │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│H(p) │ [m] │Înălţimea paharului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│I │ [m4] │Momentul de inerţie al secţiunii transversale a sistemului de fundare │
│ │ │în lungul axei longitudinale │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│I(C) │ [-] │Indicele de consistenţă │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│I(f) │ [-] │Momentul de inerţie al unei fâşii de radier definită între mijloacele │
│ │ │a două deschideri succesive │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│I(P) │ [%] │Indicele de plasticitate │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│K │ [-] │Coeficient care depinde de forma în plan a fundaţiei, rigiditatea │
│ │ │fundaţiei, cota z a punctului pentru care se calculează lăsarea │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│K0 │ [-] │Coeficientul presiunii laterale a pământului în stare de repaos │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│K(G) │ [-] │Indice de rigiditate pentru radiere generale de formă dreptunghiulară │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│K(R) │ [-] │Rigiditatea relativă │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ │Dimensiunea cea mai mare a tălpii fundaţiei având forma │
│L │ [m] │dreptunghiulară în plan; Lungimea sistemului de fundare pentru │
│ │ │fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│L0 │ [m] │Distanţa dintre doi stâlpi vecini │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│L(l) │ [m] │Lungimea treptei blocului din beton simplu │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│L(a), L(b) │ [m] │Valoarea maximă a dimensiunilor plăcii de bază │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│L(s) │ [kN] │Valoarea de calcul a forţei de lunecare transmisă planşeului superior │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M │ [kNm] │Momentul încovoietor rezultant în centrul de greutate al secţiunii │
│ │ │fundaţiei │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M │ [kPa] │Modulul edometric │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M0 │ [-] │Coeficient de corelaţie între valoarea modului edometric în intervalul│
│ │ │de presiuni 200-300 kPa şi modulul de deformaţie liniară │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M1 │ [kNm] │Momentul încovoietor transmis paharului prin presiuni pe peretele │
│ │ │frontal │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M2-3 │ [kPa] │Modulul edometric determinat pentru intervalul de presiuni 200-300 kPa│
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M(i) │ [kNm] │Momentul încovoietor în stâlpul i │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M(r), M(c) │ [kNm] │Momentele încovoietoare rezultate în plan orizontal aplicate părţii │
│ │ │superioare a peretelui frontal │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M(ST, cap) │ [kNm] │Momentul capabil al stâlpului în secţiunea de la faţa paharului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M(x) │ [kNm] │Momentul încovoietor faţă de secţiunea x-x │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│M(y) │ [kNm] │Momentul încovoietor faţă de secţiunea y-y │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│N │ [kN] │Forţa axială; Rezultanta încărcărilor axiale în centrul de greutate al│
│ │ │secţiunii fundaţiei │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│N │ [-] │Numărul de lovituri necesare penetrării instalaţiei SPT pe o adâncime │
│ │ │de 30 cm pentru un diametru al tijei de penetrare de 50 mm │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│N(1cap) │ [kN] │Forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│N(i) │ [kN] │Forţa axială în stâlpul i │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│N(p) │ [kN] │Forţa de întindere în pereţii longitudinali │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│N(ST, montaj)│ [kN] │Forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii │
│ │ │prefabricate │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│P │ [kN] │Rezultanta presiunilor pe peretele frontal │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Q │ [kN] │Forţa tăietoare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Q(as) │ [kN] │Forţa tăietoare în elementul vertical al suprastructurii asociată │
│ │ │mecanismului de plastificare la acţiuni seismice │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Q(inf) │ [kN] │Forţa tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical sub planşeu │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│R(a) │ [kPa] │Rezistenţa de calcul a armăturii de suspendare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│R(c)* │[N/mm2] │Rezistenţa de calcul de bază la compresiune a betonului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│R(i) │ [kN] │Reacţiunea în reazemul i │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│R(t) │[N/mm2] │Rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│U │ [m] │Perimetrul secţiunii de forfecare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ │Modulul de rezistenţă al tălpii fundaţiei având forma dreptunghiulară │
│W │ [m3] │în plan; Modulul de rezistenţă al secţiunii transversale a sistemului │
│ │ │de fundare │
└─────────────┴────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────┬────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│b(f) │ [m] │Lăţimea unei fâşii de radier definită între mijloacele a două │
│ │ │deschideri succesive │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│c(u) │ [kPa] │Rezistenţa la compresiune monoaxială a pământului (coeziunea │
│ │ │nedrenată) │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│d(i) │ [m] │Distanţa din centrul de greutate al tălpii fundaţiei la axul │
│ │ │stâlpului i │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│e │ [-] │Indicele porilor │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│h │ [mm] │Înălţimea secţiunii transversale a grinzii │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│h │ [m] │Grosimea radierului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│h(c) │ [mm] │Înălţimea cuzinetului; înălţimea secţiunii transversale a grinzii în │
│ │ │câmp │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│h(d) │ [m] │Înălţimea diafragmelor │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│h(t) │ [mm] │Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în reazem │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│k'(s) │[kN/m3] │Coeficientul de pat obţinut prin încercarea de probă cu placa de │
│ │ │latură sau diametru B(p) │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│k1 │[kN/m3] │Coeficientul de pat obţinut din încercarea cu placa de 1 m 2 │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│k(s) │[kN/m3] │Coeficientul de pat al mediului deformabil │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│l(ancorare) │ [mm] │Lungimea de ancorare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│l(c) │ [mm] │Lungimea cuzinetului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│l(e) │ [mm] │Lungimea elastică │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│l(s), b(s) │ [mm] │Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│m │ [-] │Coeficient de corecţie care depinde de raportul între grosimea z 0 a │
│ │ │stratului deformabil şi lăţimea B a sistemului de fundare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│m(bt) │ [-] │Coeficientul condiţiilor de lucru │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│p │ [kPa] │Presiunea de contact fundaţie-teren │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│q(c) │ [kPa] │Rezistenţa pe vârf (CPT) │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│t(d) │ [m] │Grosimea diafragmelor │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│v(p) │[cm/sec]│Viteza de propagarea a undelor longitudinale (principale) prin teren │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│v(s) │[cm/sec]│Viteza de propagarea a undelor trasversale (secundare) prin teren │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│z │ H │Deplasarea tălpii fundaţiei pe direcţie verticală │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│z0 │ [m] │Grosimea stratului deformabil │
└─────────────┴────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────┬────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│____ │ │ │
│\ │ │ │
│/ E'I(ca) │ (kPa) │Rigiditatea cadrelor din componenţa construcţiei │
│──── │ │ │
└─────────────┴────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────┬────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│alfa │ [-] │Factorul de transformare de la valoarea k'(s) la valoarea k(s) │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│alfa │ [°] │Unghiul blocului din beton simplu │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│beta │ [°] │Unghiul cuzinetului │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│epsilon │ [%] │Deformaţia longitudinală specifică │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Φ │ [mm] │Diametrul barei de armătură │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│lambda │ [m-1] │Coeficient de flexibilitate pentru radiere sub stâlpi uniform │
│ │ │distribuiţi pe suprafaţa acestora │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│µ │ [-] │Coeficient de frecare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│niu(s) │ [-] │Coeficient de deformaţie transversală (Poisson) al terenului de │
│ │ │fundare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│niu(s)* │ [-] │Coeficient dinamic de deformaţie transversală (Poisson) al terenului │
│ │ │de fundare │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ro │[g/cm3] │Densitatea │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│sigma │ [kPa] │Efortul unitar normal │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│sigma(z) │ [kPa] │Efortul unitar normal vertical │
├─────────────┼────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│tau(med) │ [kPa] │Efortul unitar tangenţial mediu pe suprafaţa de lunecare │
└─────────────┴────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

1. Prevederi generale
1.1. Prezentul normativ se aplică la proiectarea structurilor de fundare directă pentru clădirile de locuit şi social-culturale,
construcţiile industriale şi agrozootehnice.
La proiectarea structurilor de fundare directă se va avea în vedere respectarea cerinţelor prevăzute la punctul 2.2 şi în
reglementările tehnice conexe.
La proiectarea structurilor de fundare directă în condiţii speciale de teren (pământuri sensibile la umezire, pământuri
contractile, pământuri lichefiabile) se au în vedere şi măsurile suplimentare din reglementările tehnice în vigoare specifice
acestor cazuri.
1.2. Normativul se referă la următoarele tipuri de fundaţii directe:
a) fundaţii izolate
b) fundaţii continue
c) fundaţii radier
1.3. Reglementările tehnice de referinţă sunt enumerate în capitolul 13.
 2. Principii generale ale conformării de rezistenţă a infrastructurilor
2.1. Definirea sistemului structural şi a subsistemelor componente ale construcţiei
2.1.1. Sistemul structural reprezintă ansamblul elementelor care asigură rezistenţa şi stabilitatea unei construcţii sub
acţiunea încărcărilor statice şi dinamice, inclusiv cele seismice.
Elementele structurale pot fi grupate în patru subsisteme: suprastructura (S); substructura (B); fundaţiile (F); terenul de
fundare (T) (fig. 2.1).
2.1.2. Suprastructura reprezintă ansamblul elementelor de rezistenţă situate deasupra infrastructurii (I).
2.1.3. Infrastructura este alcătuită din substructura şi fundaţii. La construcţiile care nu au substructură, infrastructura
este alcătuită din fundaţii.
2.1.4. Substructura este zona poziţionată între suprastructură şi fundaţii. În raport cu suprastructura, aceasta prezintă
diferenţe de alcătuire şi conformare, care conduc la capacităţi de rigiditate şi rezistenţă majorate.
2.1.5. Fundaţiile reprezintă ansamblul elementelor structurale care transmit încărcările la terenul de fundare.
2.1.6. Terenul de fundare constituie suportul construcţiei şi reprezintă volumul de rocă sau de pământ care resimte
influenţa construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care să influenţeze construcţia.
2.2. Cerinţe privind proiectarea fundaţiilor
2.2.1. Fundaţiile trebuie proiectate astfel încât să transmită la teren încărcările construcţiei, inclusiv cele din acţiuni
seismice, asigurând îndeplinirea condiţiilor privind verificarea terenului de fundare la stări limită.

Figura 2.1

Componentele sistemului structural

Suprastructura (S); Substructura (B); Fundaţiile (F); Terenul de
fundare (T); Infrastructura (I)

2.2.2. Fundaţiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de verificare la stările
limită ultime şi ale exploatării normale.
2.3. Cerinţe privind proiectarea substructurilor
2.3.1. Substructura are rolul de a prelua încărcările provenite de la suprastructură şi de a le transmite fundaţiilor.
2.3.2. Substructura este alcătuită, de regulă, din elemente structurale verticale (pereţi, stâlpi) şi elemente orizontale sau
înclinate (plăci, grinzi etc.).
2.3.3. Proiectarea substructurii trebuie să ţină cont de conlucrarea cu fundaţiile şi suprastructura.
2.3.4. La proiectarea substructurilor se vor lua în considerare încărcările proprii, încărcările transmise de suprastructură
şi de teren conform prevederilor de la cap. 5.
2.3.5. Eforturile din acţiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de plastificare al suprastructurii
(fig. 2.2).
Această condiţie nu este obligatorie în zonele seismice de calcul E şi F definite în normativul NP 100-92.
2.3.6. La proiectarea elementelor structurale ale substructurii vor fi îndeplinite condiţiile de verificare la stările limită
ultime şi ale exploatării normale. Infrastructura se va proiecta astfel încât să fie solicitată, de regulă, în domeniul elastic de
comportare. Se admite proiectarea mecanismului de plastificare a structurii la acţiuni seismice severe cu dezvoltarea de
articulaţii plastice şi în substructură. În aceste situaţii se vor lua măsuri care să asigure o comportare ductilă a substructurii
şi accesul pentru intervenţii post seismice.

Figura 2.2

Sisteme structurale cu mecanisme de plastificare în suprastructură

3. Alegerea tipului de fundaţie

3.1. Factori de care depinde alegerea tipului de fundaţie
3.1.1. Sistemul structural al construcţiei
- tipul de suprastructură (în cadre, cu pereţi etc.);
- dimensiuni (deschideri, travei, înălţimi - suprateran şi subteran);
- alcătuirea substructurii;
- materiale (beton, metal, zidărie etc.);
- eforturile transmise fundaţiilor în grupările fundamentale şi speciale de încărcări;
- mecanismul de disipare a energiei induse de acţiunea seismică (poziţia zonelor potenţial plastice, eforturile transmise
fundaţiilor etc.);
- sensibilitatea la tasări a sistemului structural.
3.1.2. Condiţiile de teren
- natura şi stratificaţia terenului de fundare, caracteristicile fizico-mecanice ale straturilor de pământ sau de rocă şi
evoluţia acestora în timp;
- condiţiile de stabilitate generală a terenului (terenuri în pantă cu structuri geologice susceptibile de alunecări de teren
etc.);
- condiţiile hidrogeologice (nivelul şi variaţia sezonieră a apelor subterane, agresivitatea apelor subterane, circulaţia apei
prin pământ etc.);
- condiţiile hidrologice (nivelul apelor de suprafaţă, posibilităţi de producere a inundaţiilor, a fenomenului de afuiere etc.).
3.1.3. Condiţiile de exploatare ale construcţiei
- eforturile transmise la fundaţii (din sarcini statice şi dinamice - vibraţii produse de utilaje etc.);
- posibilitatea pierderilor de apă sau substanţe chimice din instalaţiile sanitare sau industriale;
- încălzirea terenului în cazul construcţiilor cu degajări mari de căldură (cuptoare, furnale etc.);
- degajări de gaze agresive care poluează apele meteorice şi accentuează agresivitatea chimică a apelor subterane;
- influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale a construcţiei;
- limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele tehnologice specifice.
3.1.4. Condiţiile de execuţie ale infrastructurii
- adâncimea săpăturii pentru realizarea fundaţiilor construcţiei şi modul de asigurare a stabilităţii săpăturii;
- existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a infrastructurii (instabilitatea
taluzului, afuierea terenului la realizarea epuismentelor etc.);
- sistemul de epuismente;
- prezenţa reţelelor de apă-canal, de gaze, de energie electrică etc.
3.2. Criterii pentru alegerea adâncimii minime de fundare
3.2.1. Adâncimea de fundare este distanţa măsurată de la nivelul terenului (natural sau sistematizat) până la talpa
fundaţiei.
3.2.2. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte în funcţie de:
- adâncimea de îngheţ;
 - nivelul apei subterane;
- natura terenului de fundare;
- înălţimea minimă constructivă a fundaţiei;
- condiţiile tehnologice.
3.2.3. STAS-ul de referinţă pentru adâncimea de îngheţ este STAS 6054/77.
3.2.4. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte conform tabelului 3.1 în funcţie de natura terenului de fundare,
adâncimea de îngheţ şi nivelul apei subterane.

Tabelul 3.1
┌───────────────────────────────┬────────────┬─────────────────┬──────────────────────────────┐
│ │ │ H │ Adâncimea minimă de fundare │
│ │ H(î) │ adâncimea apei │ (cm) │
│ Terenul de fundare │ adâncimea │subterane faţă de├─────────────────┬────────────┤
│ │ de îngheţ │ cota terenului │ Terenuri supuse │ Terenuri │
│ │ │ natural │ acţiunii │ ferite de │
│ │ (cm) │ (m) │ îngheţului │ îngheţ*) │
├───────────────────────────────┼────────────┼─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ Roci stâncoase │ oricare │ oricare │ 30-40 │ 20 │
├───────────────────────────────┼────────────┼─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ Pietrişuri curate, nisipuri │ │ H >= 2,00 │ H(î) │ 40 │
│ mari şi mijlocii curate │ oricare ├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │ │ H < 2,00 │ H(î) + 10 │ 40 │
├───────────────────────────────┼────────────┼─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │ │ H >= 2,00 │ 80 │ 50 │
│ │ H(î) <= 70 ├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ Pietriş sau nisip argilos, │ │ H < 2,00 │ 90 │ 50 │
│ argilă grasă ├────────────┼─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │ │ H >= 2,00 │ H(î) + 10 │ 50 │
│ │ H(î) > 70 ├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │ │ H < 2,00 │ H(î) + 20 │ 50 │
├───────────────────────────────┼────────────┼─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │ │ H >= 2,50 │ 80 │ 50 │
│ │ H(î) <= 70 ├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│Nisip fin prăfos, praf argilos,│ │ H < 2,50 │ 90 │ 50 │
│ argilă prăfoasă şi nisipoasă ├────────────┼─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │ │ H >= 2,50 │ H(î) + 10 │ 50 │
│ │ H(î) > 70 ├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │ │ H < 2,50 │ H(î) + 20 │ 50 │
└───────────────────────────────┴────────────┴─────────────────┴─────────────────┴────────────┘

*) Observaţie - Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota inferioară a pardoselii.

3.2.5. Talpa fundaţiei va pătrunde cel puţin 20 cm în stratul natural bun de fundare sau în stratul de fundare îmbunătăţit.
3.2.6. Pentru construcţiile fundate pe terenuri dificile (pământuri sensibile la umezire, pământuri contractile, pământuri
lichefiabile etc.), adâncimea de fundare este indicată în reglementările tehnice de referinţă specifice acestor cazuri.

4. Materiale utilizate la fundaţii

4.1. Fundaţiile se alcătuiesc în mod obişnuit din:
- beton armat;
- beton simplu;
- zidărie de piatră.
4.2. Caracteristicile betoanelor utilizate la executarea fundaţiilor se stabilesc de proiectant în funcţie de destinaţie,
solicitări, condiţiile mediului de fundare şi influenţa acestora asupra durabilităţii betonului din fundaţii; acestea sunt definite
în normativul NE 012-99.
4.3. Clasele minime de beton se stabilesc astfel:
 a) Beton simplu
C4/5 - pentru umpluturi, egalizări şi bloc (la fundaţiile tip bloc şi cuzinet).
b) Beton armat
C8/10 pentru fundaţii izolate sau continue, fundaţii monolite tip pahar, cuzineţi, radiere şi reţele de grinzi neexpuse la
acţiuni agresive, cu procente optime de armare;
C12/15 pentru fundaţii prefabricate tip pahar, fundaţii supuse la solicitări importante şi fundaţii supuse la acţiuni dinamice.
În condiţii de agresivitate caracteristicile betoanelor se stabilesc ca în normativul NE 012-99 respectiv C215-88.
4.4. Tipul de ciment ce se utilizează la prepararea betonului pentru fundaţii se stabileşte în funcţie de influenţa condiţiilor
mediului de fundare ca în normativul NE 012-99.
4.5. Oţelul beton trebuie să îndeplinească condiţiile definite în documentul de referinţă STAS 438/1-89 respectiv STAS
438/2-91.
Pentru armătura rezultată din criterii constructive se utilizează, de regulă, oţel OB37 iar pentru armătura de rezistenţă
rezultată din calcul se utilizează oţel OB37, PC sau plase sudate din STNB.
4.6. Pentru fundaţiile din zidărie de piatră documentul de referinţă este STAS 2917-79. Mortarul întrebuinţat este din var
şi ciment de marcă minim M10 având documentul de referinţă STAS 1030-85.
4.7. Pentru fundaţiile continue ale construcţiilor cu cel mult un nivel amplasate în mediul rural se pot aplica şi soluţii
constructive bazate pe folosirea materialelor locale. Fundaţiile se pot realiza din zidărie de piatră sau beton ciclopian.

5. Solicitări transmise infrastructurilor

5.1. Prevederi generale
5.1.1. Solicitările transmise infrastructurilor se determină considerând eforturile transmise de suprastructură, încărcările
aplicate direct infrastructurii (încărcări din greutatea proprie, din încărcări de exploatare, forţe seismice etc.), presiuni sau
împingeri ale pământului, presiunea apei etc.
Orice acţiune semnificativă pentru proiectarea elementelor infrastructurii sau pentru verificarea terenului de fundare se
va considera în categoria de solicitări transmise infrastructurii.
5.1.2. Solicitările transmise infrastructurilor se determină în grupările fundamentale de încărcări şi în grupările speciale
de încărcări.
Stabilirea solicitările transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări este, de regulă, condiţionată de
dimensionarea completă a suprastructurii.
5.1.3. Solicitările transmise infrastructurilor se determină cu valori corespunzătoare proiectării elementelor de beton ale
infrastructurii şi cu valori corespunzătoare verificării terenului de fundare.
5.1.4. Structurile considerate în calcul în stadiul de comportare liniară (elastic) se recomandă să fie schematizate ca
ansamblul constituit din suprastructură, infrastructură şi teren de fundare.
5.1.5. În gruparea specială de încărcări la acţiuni seismice, când, de regulă, se acceptă plastificarea suprastructurii şi
dezvoltarea unui mecanism de disipare a energiei induse de cutremur, solicitările transmise infrastructurilor se determină
corespunzător forţelor generalizate (N, M, Q etc.) dezvoltate în secţiunea de la baza suprastructurii (fig 5.1).

Figura. 5.1

Solicitările transmise infrastructurii de suprastructură

5.2. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările fundamentale de încărcări

 5.2.1. La verificarea rezistenţei infrastructurii şi a terenului de fundare vor considera valorile de calcul ale eforturilor
transmise de suprastructură.
5.2.2. Pentru stabilirea valorilor solicitărilor transmise infrastructurii documentul de referinţă este STAS 10101/0-75 şi
pentru coeficienţii încărcărilor documentul de referinţă este STAS 10101/0A-77.
5.3. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările speciale de încărcări
5.3.1. Prevederile de la pct. 5.3. sunt aplicabile grupărilor speciale de încărcări în care se consideră acţiunile seismice
aplicate construcţiei.
Calculul va considera orice direcţie de acţiune seismică semnificativă pentru proiectarea infrastructurii. De regulă, se
vor considera 8 direcţii în plan orizontal, corespunzătoare direcţiilor principale şi direcţiilor oblice (la 45° şi 135°) ale
construcţiei.
5.3.2. Solicitările transmise infrastructurilor proiectate corespunzător unei comportări elastice de către suprastructura
plastificată sunt asociate mecanismului de disipare a energiei induse de acţiunile seismice.
Valorile forţelor generalizate transmise infrastructurii sunt determinate prin majorarea forţelor capabile dezvoltate de
mecanismul de plastificare a suprastructurii cu coeficientul k(F):

k(F) = 1,35
(5.1)

Forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele de calcul ale materialelor.

Dacă forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele medii ale materialelor valoarea coeficientului
k(F) este:

k(F) = 1,00
(5.2)

5.3.3. Dacă mecanismul de plastificare care asigură disiparea energiei induse de cutremur implică dezvoltarea de
deformaţii inelastice şi în elementele substructurii, pentru calcul se consideră următoarele valori ale solicitărilor transmise
de suprastructură:
- pentru calculul elementelor infrastructurii se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările speciale de încărcări;
- pentru verificarea terenului de fundare se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările speciale de încărcări
majorate cu coeficientul k(F) dat de (5.1).
5.3.4. Solicitările transmise infrastructurilor de către suprastructurile care răspund elastic la acţiunile seismice se
consideră cu valorile date la pct. 5.3.3.
5.3.5. Efectul componentei verticale a acţiunii seismice se va lua în considerare la proiectarea sistemelor de fundare în
concordanţă cu normativul P100-92; în cazul fundaţiilor sensibile la forţă tăietoare/străpungere (radiere tip dală groasă
etc.) valorile coeficientului seismic de calcul pe direcţie verticală sunt ±2 k(s).
5.3.6. În grupările speciale de încărcări care cuprind şi acţiunea seismică se consideră acţiunea de lungă durată a
încărcărilor aplicate direct elementelor infrastructurii precum şi forţele seismice de calcul stabilite pe baza unui coeficient
seismic cu valoarea minimă:

c(s) = 1,5 alfa k(s)

(5.3)

6. Stabilirea dimensiunilor bazei fundaţiei

6.1. Condiţii generale
6.1.1. STAS 3300/1-85 respectiv STAS 3300/2-85, sunt documente de referinţă pentru dimensiunile bazei fundaţiei şi se
stabilesc pe baza calculului terenului de fundare.
6.1.2. Dimensiunile bazei fundaţiei se aleg astfel încât presiunile la contactul între fundaţie şi teren să aibă valori
acceptabile, pentru a se împiedica apariţia unor stări limită care să perecliteze siguranţa construcţiei şi/sau exploatarea
normală a construcţiei.
Stările limită ale terenului de fundare pot fi de natura unei stări limită ultime (SLU), a cărei depăşire conduce la
pierderea ireversibilă, în parte sau în totalitate, a capacităţii funcţionale a construcţiei sau de natura unei stări limită a
exploatării normale (SLEN), a cărei depăşire conduce la întreruperea exploatării normale a construcţiei.
6.1.3. Stările limită ale terenului de fundare având ca document de referinţă STAS 3300/1-85 sunt:
 - starea limită de deformaţii (SLD), care poate fi de natura unei stări limită ultime (SLD.U), dacă deformaţiile terenului
conduc la deplasări şi deformaţii ale construcţiei incompatibile cu structura de rezistenţă sau de natura unei stări limită a
exploatării normale (SLD.EN), dacă deformaţiile terenului împiedică exploatarea normală a construcţiei;
- starea limită de capacitate portantă (SLCP) corespunde unei extinderi a zonelor în care se îndeplineşte condiţia de
rupere (efortul tangenţial efectiv este egal cu rezistenţa la forfecare a materialului) astfel încât are loc pierderea stabilităţii
terenului şi a construcţiei, în parte sau în totalitate; starea limită de capacitate portantă a terenului de fundare este
întotdeauna de natura unei stări limite ultime.
6.1.4. În funcţie de particularităţile construcţiei şi ale terenului de fundare, presiunile acceptabile pe terenul de fundare
se pot stabili, în cazul fundării directe, în trei moduri:
- ca presiuni convenţionale, p(conv);
- ca presiuni care să asigure îndeplinirea condiţiilor calcului la starea limită de deformaţii (SLD.U şi SLD.EN);
- ca presiuni care să asigure îndeplinirea condiţiilor calcului la starea limită de capacitate portantă (SLCP).
6.1.5. Din punctul de vedere al construcţiei, calculul terenului de fundare se diferenţiază în funcţie de următorii factori:
a) Clasa de importanţă
- construcţii speciale, CS (din clasele de importanţă I şi II);
- construcţii obişnuite, CO (din clasele de importanţă III, IV, V).
b) Sensibilitatea la tasări
- construcţii sensibile la tasări diferenţiale (CSEN);
- construcţii nesensibile la tasări diferenţiale.
c) Existenţa restricţiilor de deformaţii în exploatare
- construcţii cu restricţii (CRE);
- construcţii fără restricţii.
6.1.6. Din punctul de vedere al terenului de fundare, calculul terenului de fundare se diferenţiază în funcţie de
apartenenţa terenului la una din următoarele categorii:
a) terenuri bune (TB)
b) terenuri dificile
În tabelul 6.1 (STAS 3300/2-85), sunt prezentate situaţiile în care terenul de fundare aparţine categoriei TB.
6.1.7. Condiţiile de efectuare a calculului terenului de fundare alcătuit din pământuri, în vederea stabilirii unor dimensiuni
ale bazei fundaţiei care să conducă la presiuni acceptabile pe teren, sunt sintetizate în tabelul 6.2.
După cum rezultă din tabelul 6.2, calculul terenului de fundare pe bază de presiuni convenţionale impune îndeplinirea
simultană a patru condiţii. În schimb, o singură condiţie este suficientă pentru a face obligatoriu calculul la starea limită de
deformaţie (la SLD.U sau SLD.EN) sau calculul la starea limită de capacitate portantă (SLCP).
6.1.8. În cazul fundării pe rocă, folosirea presiunilor convenţionale ca presiuni acceptabile este admisă în toate cazurile,
cu excepţia construcţiilor speciale când se impune calculul la starea limită de capacitate portantă (SLCP).
6.2. Calculul terenului de fundare pe baza presiunilor convenţionale
6.2.1. Presiunile convenţionale sunt presiuni acceptabile stabilite pe cale empirică, ţinând seama de experienţa de
construcţie din ţară.

În anexa A sunt reproduse, având ca referinţă STAS 3300/2-85, tabelele

cuprinzând
_
aşa-numitele valori de bază ale presiunilor convenţionale, p(conv),
corespunzătoare unor
fundaţii convenţionale având lăţimea tălpii B = 1,0 m şi adâncimea de fundare
D(f) = 2,0 m,
precum şi regulile de stabilire a corecţiilor de lăţime C(B) şi de adâncime C(D).

Caracterul empiric al presiunilor convenţionale este evidenţiat de faptul că valorile de bază din tabele se obţin în funcţie
de caracteristici ale naturii pământurilor (granulozitate, plasticitate) şi ale stării pământurilor (starea de îndesare, starea de
consistenţă, gradul de saturaţie, indicele porilor), fără a se face uz de cunoaşterea proprietăţilor mecanice
(compresibilitatea şi rezistenţa).

Tabelul 6.1
┌────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nr. │ Terenuri bune (TB) │
 │crt.│ │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 1. │Blocuri, bolovănişuri sau pietrişuri conţinând mai puţin de 40% nisip şi mai │
│ │puţin de 30% argilă, în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi │
│ │orizontale (având înclinarea mai mică de 10%) │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2. │Pământuri nisipoase, inclusiv nisipuri prăfoase, îndesate sau de îndesare medie, │
│ │în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3. │Pământuri coezive cu plasticitate redusă: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase şi │
│ │prafuri, având e <= 0,7 şi I(C) >= 0,5, în condiţiile unei stratificaţii practic │
│ │uniforme şi orizontale │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4. │Pământuri coezive cu plasticitate medie: nisipuri argiloase, prafuri │
│ │nisipoase-argiloase, având e <= 1 şi I(C) >= 0,5, în condiţiile unei stratificaţii │
│ │practic uniforme şi orizontale │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 5. │Pământuri coezive cu plasticitate mare: argile nisipoase, argile prăfoase şi │
│ │argile, având e <= 1,1 şi I(C) >= 0,5, în condiţiile unei stratificaţii practic │
│ │uniforme şi orizontale │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 6. │Roci stâncoase şi semistâncoase în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme │
│ │şi orizontale │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 7. │Orice combinaţie între stratificaţiile precizate la nr. crt. 1 ... 6 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 8. │Umpluturi de provenienţă cunoscută realizate organizat, conţinând materii organice │
│ │sub 5% │
└────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

Notă: Pământurile coezive saturate de consistenţă ridicată [I(C) > 0,5] pot fi considerate terenuri bune în accepţia
tabelului 6.1.
Totuşi, în situaţia în care încărcarea transmisă de fundaţia directă asupra acestor pământuri se realizează rapid, fără
posibilitatea drenării apei din porii pământului, devine necesară o verificare a terenului la starea limită de capacitate
portantă (SLCP).

Tabelul 6.2
┌────────────┬─────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ Terenul │ Construcţia │
│ Modul de ├────┬───────┬────────┼──────────────────┬─────────────────────┬─────────────────────┤
│ calcul │ │ │ Pământ │ │ │ │
│(stabilirea │Bun │Dificil│ coeziv │ │ Sensibilitatea la │ Restricţii de │
│ presiunii │(TB)│ │saturat │ Importanţa │ tasări diferenţiale │ deformaţii în │
│acceptabile)│ │ │încărcat│ │ │ exploatare │
│ │ │ │ rapid │ │ │ │
├────────────┼────┼───────┼────────┼─────────┬────────┼───────────┬─────────┼──────────┬──────────┤
│ │ │ │ │Obişnuită│Specială│ │Sensibilă│ Fără │ Cu │
│ │ │ │ │ (CO) │ (CS) │Nesensibilă│ (CSEN) │restricţii│restricţii│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ (CRE) │
├────────────┼────┼───────┼────────┼─────────┼────────┼───────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ p(conv) │ x │ │ │ x │ │ x │ │ x │ │
├────────────┼────┼───────┼────────┼─────────┼────────┼───────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ SLD.U │ │ x │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼───────┼────────┼─────────┼────────┼───────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ SLD.U │ │ │ │ │ x │ │ │ │ │
├────────────┼────┼───────┼────────┼─────────┼────────┼───────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ SLD.U │ │ │ │ │ │ │ x │ │ │
├────────────┼────┼───────┼────────┼─────────┼────────┼───────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ SLD.EN │ │ │ │ │ │ │ │ │ x │
├────────────┼────┼───────┼────────┼─────────┼────────┼───────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ SLCP │ │ x │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼───────┼────────┼─────────┼────────┼───────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ SLCP │ │ │ x │ │ │ │ │ │ │
└────────────┴────┴───────┴────────┴─────────┴────────┴───────────┴─────────┴──────────┴──────────┘

6.2.2. Condiţiile care trebuie respectate în cazul calculului terenului de fundare pe baza presiunilor convenţionale se
diferenţiază în funcţie de tipul încărcării şi de gruparea de încărcare (gruparea fundamentală GF, gruparea specială GS) şi
sunt sintetizate în tabelul 6.3.
6.2.3. Pentru stabilirea dimensiunilor în plan ale fundaţiei este necesară, după caz, îndeplinirea tuturor condiţiilor
specificate în tabelul 6.3. Prin aceasta se consideră implicit îndeplinite condiţiile calcului terenului de fundare la starea
limită de deformaţie şi la starea limită de capacitate portantă, ca stări limită ultime.

Tabelul 6.3

6.2.4. Dimensiunile în plan ale fundaţiilor se stabilesc astfel ca rezultanta încărcărilor provenite din acţiuni din grupări
fundamentale să fie aplicată în cadrul sâmburelui central.
6.2.5. Pentru situaţiile în care în gruparea fundamentală intervin solicitări orizontale importante, nepermanente, se
admite ca rezultanta încărcărilor să se aplice în afara sâmburelui central cu condiţia ca secţiunea activă a tălpii fundaţiei
să nu fie mai mică de 80% din aria totală a acesteia.
În cazul construcţiilor de tipul castele de apă, turnuri etc. nu se admite desprinderea fundaţiei de pe teren în grupările
fundamentale de încărcări.
6.2.6. Excentricităţile maxime admise pentru rezultantele încărcărilor din grupări speciale trebuie să fie limitate astfel
încât secţiunea activă a suprafeţei tălpii fundaţiei să se extindă cel puţin până în dreptul centrului de greutate al acesteia.
6.2.7. Modul de calcul al lui p(ef) pentru excentricitate pe două direcţii este prezentat în anexa F.
6.3. Calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii
6.3.1. Prin calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii se cere îndeplinirea a două seturi de condiţii,
sintetizate în tabelele 6.4 şi 6.5.

Tabelul 6.4
┌──────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────┐
│ Tipul stării limită de deformaţie │ Condiţia de îndeplinit │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ │ _____ │
│ SLD.U │ DELTA(s) <= DELTA(s) │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
 │ │ _____ │
│ SLD.EN │ DELTA(t) <= DELTA(t) │
└──────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────┘

Condiţiile specificate în tabelul 6.4 au semnificaţia:

- DELTA(s): deplasări sau deformaţii posibile ale construcţiei datorate tasărilor

terenului
de fundare, calculate cu încărcări din gruparea fundamentală pentru SLU;
- DELTA(t): aceeaşi semnificaţie ca şi DELTA(s) calculate cu încărcări din
gruparea
fundamentală pentru SLEN;
_____
- DELTA(s): deplasări sau deformaţii de referinţă admise pentru structură,
stabilite de
proiectantul structurii;
În lipsa unor valori stabilite de proiectant pot fi luate în considerare, orientativ,
valorile specificate în anexa A pentru construcţii neadaptate în mod special în
vederea
preluării tasărilor neuniforme.
_____
- DELTA(t): deplasări sau deformaţii admise din punct de vedere tehnologic,
specificate de
proiectantul tehnolog.

Tabelul 6.5

În condiţiile definite în tabelul 6.5, p(pl) (presiunea plastică) reprezintă presiunea corespunzătoare unei extinderi limitate
pe o adâncime egală cu B/4, B fiind lăţimea fundaţiei, a zonei plastice în terenul de fundare. Prin zonă plastică se înţelege
zona pe conturul şi în interiorul căreia se îndeplineşte condiţia de rupere în pământ.
6.3.2. Presiunea plastică p(pl) este o presiune acceptabilă.
Condiţiile din tabelul 6.5, a căror îndeplinire precede efectuarea calculului deformaţiilor probabile ale terenului de
fundare, reprezintă condiţii de valabilitate a calculului de deformaţii, în care terenul este asimilat cu un mediu liniar-
deformabil iar utilizarea relaţiilor din Teoria Elasticităţii este admisă.
6.3.3. În anexa A sunt sintetizate prevederile din documentul de referinţă STAS 3300/2-85 referitoare la calculul terenului
de fundare la starea limită de deformaţii.
6.4. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă
6.4.1. Prin calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă, în cazul fundării directe, se cere
respectarea condiţiei generale Q <= mR, cu cele trei forme particulare date în tabelul 6.6.
 Tabelul 6.6

unde: Q reprezintă încărcarea de calcul asupra terenului de fundare, provenită din acţiunile din grupările speciale;
R reprezintă valoarea de calcul a rezistenţei terenului de fundare:
m reprezintă coeficientul condiţiilor de lucru.
6.4.2. În anexa A sunt sintetizate prevederile din documentul de referinţă STAS 3300/2-85 referitoare la calculul terenului
de fundare la starea limită de capacitate portantă.

7. Proiectarea fundaţiilor izolate

Prevederile prezentului capitol se aplică la proiectarea fundaţiilor izolate ale stâlpilor de beton armat şi de metal.
Fundaţiile izolate pot fi utilizate şi în cazul unor elemente structurale continue, dacă structura este proiectată considerând
rezemările concentrate.
Tipurile de fundaţii izolate care fac obiectul prezentului normativ sunt:
a) Fundaţiile pentru stâlpi de beton armat monolit:
- fundaţii tip talpă de beton armat (fundaţii elastice);
- fundaţii tip bloc şi cuzinet (fundaţii rigide).
b) Fundaţiile pentru stâlpi de beton armat prefabricat:
- fundaţii tip pahar;
- alte tipuri de fundaţii adaptate sistemului de îmbinare dintre stâlpul prefabricat şi fundaţie.
c) Fundaţiile pentru stâlpi metalici:
- fundaţii tip bloc şi cuzinet;
- fundaţii tip talpă de beton armat.
Proiectarea fundaţiilor izolate de beton armat se face având ca referinţă prevederile definite în STAS 10107/0-90.
Dimensiunile în plan ale fundaţiilor izolate se stabilesc conform prevederilor de la capitolul 6.
La alcătuirea fundaţiilor izolate se va ţine seama de următoarele reguli cu caracter general:
a) sub fundaţiile de beton armat monolit se prevede un strat de beton de egalizare de 50-100 mm grosime, stabilit
funcţie de condiţiile de teren, execuţie şi suprafaţa fundaţiei;
b) sub fundaţiile de beton armat prefabricat se prevede un pat de nisip de 70-150 mm grosime;
c) fundaţiile se poziţionează, de regulă, centrat în axul stâlpului;
d) pentru stâlpii de calcan, de rost sau situaţii în care există în vecinătate alte elemente de construcţii sau instalaţii se
pot utiliza fundaţii excentrice în raport cu axul stâlpului; în acest caz momentul transmis tălpii fundaţiei se poate reduce
prin prevederea de grinzi de echilibrare.
7.1. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat monolit
7.1.1. Fundaţii tip talpă de beton armat
Fundaţiile tip talpă de beton armat pot fi de formă prismatică (fig. 7.1.a) sau formă de obelisc (fig. 7.1.b).
Betonul utilizat la realizarea fundaţiilor tip talpă armată va fi de clasă minimă C 8/10.
7.1.1.1. Înălţimea fundaţiei (H) se stabileşte funcţie de următoarele condiţii:
a) asigurarea rigidităţii fundaţiei de beton armat; dacă se respectă valorile minime ale raportului dintre înălţimea fundaţiei
şi dimensiunea cea mai mare în plan (H/L) date în tabelul 7.1 (ultima coloană) este admisă ipoteza distribuţiei liniare a
presiunilor pe teren;
 b) verificarea fundaţiei la forţă tăietoare; dacă se respectă valorile minime ale raportului dintre înălţimea fundaţiei şi
dimensiunea cea mai mare în plan (H/L) date în tabelul 7.1, secţiunea de beton poate prelua forţa tăietoare nefiind
necesare armături transversale;

Figura 7.1

Fundaţii tip talpă de beton armat

c) verificarea fundaţiei la încovoiere; de regulă verificarea secţiunii de beton armat la starea limită de rezistenţă la
încovoiere nu implică modificarea înălţimii secţiunii de beton stabilită conform punctelor a şi b;
d) valoarea minimă a înălţimii fundaţiei este H(min) = 300 mm.
Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc (H') rezultă în funcţie de următoarele condiţii:
a) înălţimea minimă necesară pentru ancorarea armăturilor de pe talpa fundaţiei [15 Φ(max)];
b) panta feţelor înclinate ale fundaţiei nu va fi mai mare de 1/3;
c) valoarea minimă este H'(min) = 250 mm.
7.1.1.2. Armătura fundaţiei (fig. 7.2) este compusă din:
a) armătura de pe talpă, realizată ca o reţea din bare dispuse paralel cu laturile fundaţiei.
Armătura rezultă din verificarea la moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului. În calculul momentelor
încovoietoare din fundaţie se consideră presiunile pe teren determinate de solicitările transmise de stâlp. Se vor considera
situaţiile de încărcare (presiuni pe teren) care conduc la solicitările maxime în fundaţie.
Procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0,10% pentru armături OB37 şi 0,075% pentru armături PC52.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea minimă de 15 Φ.
b) armătura de la partea superioară, realizată din 3-4 bare dispuse în dreptul stâlpului sau ca o reţea dezvoltată pe toată
suprafaţa fundaţiei
Fundaţiile tip obelisc care nu au desprindere de pe terenul de fundare au armătură constructivă la partea superioară,
unde se dispun pe fiecare direcţie principală minimum 3 bare de armătură OB37, cu diametrul de minim 12 mm.
La fundaţiile care lucrează cu arie activă, armătura de la partea superioară rezultă din calculul la încovoiere.
Dimensionarea armăturii se face în secţiunile de consolă cele mai solicitate, considerând momentele încovoietoare
negative rezultate din acţiunea încărcărilor din greutatea fundaţiei, a umpluturii peste fundaţie şi a sarcinilor aplicate pe
teren sau prin repartizarea momentului încovoietor transmis de stâlp. În această situaţie de solicitare armătura se
realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile fundaţiei.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea minimă de 15 Φ.
c) armătura transversală pentru preluarea forţelor tăietoare se realizează ca armătură înclinată dispusă în dreptul
stâlpului
Forţa tăietoare în secţiunea de calcul se determină considerând o fisură înclinată cu 45° şi presiunile dezvoltate pe
teren de forţele transmise de stâlp.
Dacă fundaţia lucrează cu arie activă, la calculul forţei tăietoare se vor considera presiunile efective pe teren.
d) armături pentru stâlp (mustăţi)
Armăturile verticale din fundaţie, pentru conectarea cu stâlpul de beton armat, rezultă în urma dimensionării/verificării
stâlpului. Armăturile din fundaţie (mustăţile) se alcătuiesc astfel încât în prima secţiune potenţial plastică a stâlpului, aflată
deasupra fundaţiei, barele de armătură să fie continue (fără înnădiri).
Etrierii din fundaţie au rol de poziţionare a armăturilor verticale pentru stâlp; se dispun la distanţe de maximum 250 mm
şi cel puţin în 3 secţiuni.
 Armătura trebuie prelungită în fundaţie pe o lungime cel puţin egală cu l(ancorare) + 250 mm, unde l(ancorare) se
determină având ca referinţă documentul STAS 10107/0-90.

Figura 7.2

Armarea fundaţiilor tip talpă de beton armat

Tabelul 7.1
┌───────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────┐
│ │ H/L minim pentru care nu │ │
│ Presiunea efectivă maximă │este necesară verificarea la│ H/L minim pentru │
│ pe teren (kPa) │forţă tăietoare a fundaţiei │ care nu se verifică │
│ ├─────────────┬──────────────┤rigiditatea fundaţiei│
│ │ Beton C8/10 │Beton C12/15*)│ │
├───────────────────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────────────┤
│ 100 │ 0,22 │ 0,20 │ 0,25 │
├───────────────────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────────────┤
│ 150 │ 0,25 │ 0,23 │ 0,26 │
├───────────────────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────────────┤
│ 200 │ 0,27 │ 0,26 │ 0,27 │
├───────────────────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────────────┤
│ 250 │ 0,29 │ 0,27 │ 0,28 │
├───────────────────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────────────┤
│ 300 │ 0,30 │ 0,29 │ 0,29 │
├───────────────────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────────────┤
│ 400 │ 0,32 │ 0,30 │ 0,33 │
├───────────────────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────────────┤
│ 600 │ 0,39 │ 0,35 │ 0,35 │
└───────────────────────────┴─────────────┴──────────────┴─────────────────────┘

*) pentru betoane de clasă superioară se utilizează valorile date în tabelul 7.1. pentru clasa C 12/15.

7.1.1.3. Calculul momentelor încovoietoare în fundaţie

Pentru calculul momentelor încovoietoare în fundaţie se consideră secţiunile de încastrare de la faţa stâlpului şi
presiunile pe teren pe suprafaţa delimitată de laturile tălpii şi planul de încastrare considerat (fig. 7.3).
Calculul simplificat al momentelor încovoietoare în talpa fundaţiei se face cu relaţiile 7.1 şi 7.2:

┌ ┐
│ l2(x) l2(x) │
M(x) = B • │ p0 ───── + (p1 - p0) ───── │
(7.1)
│ 2 3 │
└ ┘
 l2(y)
M(y) = L • p(med) ─────; p(med) = (p1 + p2)/2
(7.2)
2

Figura 7.3

În cazul fundaţiilor la care se respectă condiţiile privind raportul minim H/L din tabelul 7.1 stabilit în funcţie de condiţia
de rigiditate a tălpii şi pentru care aria activă este de minimum 80%, armătura calculată funcţie de momentele
încovoietoare [M(x) şi M(y)] se distribuie uniform pe talpa fundaţiei.
Dacă aria activă este mai mică de 80%, în relaţia 7.2 se înlocuieşte p(med) cu valoarea p 1.
Dacă fundaţia este solicitată cu momente încovoietoare pe două direcţii (solicitare oblică), p 1, având semnificaţia de
presiune maximă pe teren, se determină cu relaţiile indicate în Anexa F.
7.1.2. Fundaţii tip bloc şi cuzinet
Fundaţiile tip bloc de beton şi cuzinet sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu pe care reazemă un cuzinet de beton
armat în care se încastrează stâlpul (fig. 7.4).
7.1.2.1. Blocul de beton simplu se realizează respectând următoarele condiţii:
a) înălţimea treptei este de minimum 400 mm la blocul de beton cu o treaptă;
b) blocul de beton poate avea cel mult 3 trepte a căror înălţime minimă este de 300 mm; înălţimea treptei inferioare este
de minimum 400 mm;
c) clasa betonului este minim C4/5; dacă în bloc sunt prevăzute armături pentru ancorarea cuzinetului clasa betonului
este cel puţin C8/10;
d) înălţimea blocului de beton se stabileşte astfel încât tg(alfa) să respecte valorile minime din tabelul 7.2; această
condiţie va fi realizată şi în cazul blocului realizat în trepte (fig. 7.4);
e) rosturile orizontale de turnare a betonului se vor trata astfel încât să se asigure condiţii pentru realizarea unui
coeficient de frecare supraunitar între cele două suprafeţe.
 Figura 7.4

Fundaţii cu bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat

Tabelul 7.2
┌─────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────┐
│ │ Valori minime tg(alfa) funcţie │
│ Presiunea efectivă pe teren │ de clasa betonului │
│ (kPa) ├─────────────────┬──────────────────────┤
│ │ C 4/5 │ C8/10 sau mai mare │
├─────────────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│ 200 │ 1,15 │ 1,05 │
├─────────────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│ 250 │ 1,30 │ 1,15 │
├─────────────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│ 300 │ 1,40 │ 1,30 │
├─────────────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│ 350 │ 1,50 │ 1,40 │
├─────────────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│ 400 │ 1,60 │ 1,50 │
├─────────────────────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│ 600 │ 2,00 │ 1,85 │
└─────────────────────────────────────┴─────────────────┴──────────────────────┘

7.1.2.2. Cuzinetul de beton armat se proiectează respectând următoarele:

a) cuzinetul se realizează cu formă prismatică;
b) dimensiunile în plan [l(c) şi b(c)] vor respecta următoarele condiţii:
- să fie mai mari decât dimensiunile care asigură limitarea presiunilor pe planul de contact cu blocul la valori mai mici
decât rezistenţa de calcul la compresiune a betonului;
- se recomandă următoarele intervale pentru raportul l(c)/L respectiv b(c)/B:
• bloc de beton cu o treaptă: l(c)/L = 0,50-0,65
• bloc de beton cu mai multe trepte: l(c)/L = 0,40-0,50
c) înălţimea cuzinetului [h(c)] va respecta următoarele valori minime:
- h(c) >= 300 mm;
- h(c)/l(c) >= 0,25;
- tg(beta) >= 0,65 (fig. 7.4); dacă tg(beta) >= 1,00 nu este necesară verificarea cuzinetului la forţă tăietoare;
- valori minime impuse de condiţia de ancorare a armăturilor pentru stâlp, cu lungimea l(ancorare) + 250 mm, unde
l(ancorare) este definită în documentul de referinţă STAS 10107/0-90;
d) clasa betonului este minim C8/10; clasa betonului rezultă şi din condiţia de rezistenţă la compresiune locală a betonului
din cuzinet în secţiunea de încastrare a stâlpului [de regulă, R(c cuzinet) >= 0,7 R(c) stâlp];
 e) rostul de turnare dintre bloc şi cuzinet se tratează astfel încât să se realizeze continuitatea betonului sau, cel puţin,
condiţiile care asigură un coeficient de frecare µ >= 1,0 (definit în documentul de referinţă STAS 10107/0-90).
7.1.2.3. Calculul momentelor încovoietoare pozitive în cuzinet se face considerând încastrarea consolelor în secţiunile
de la faţa stâlpului (fig. 7.5).

Figura 7.5

Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi bloc, funcţie de care se determină eforturile secţionale în cuzinet,
sunt determinate de solicitările din stâlp (nu se ţine cont de greutatea cuzinetului).
Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi blocul de beton, dacă nu apar desprinderi sau aria activă este cel
puţin 70%, se determină cu relaţiile (7.3):

N(C) 6 M(C(x)) N(C) 6 M(C(y))

p(c1,c2) = ─────────── ± ──────────── >= 0 sau p(c1,c2) = ─────────── ± ────────────
(7.3)
l(c) • b(c) l2(c) • b(c) l(c) • b(c) l(c) • b2(c)

dacă: p(c2) < 0, atunci se admite p(c2) = 0 iar p(c1) se determină cu relaţiile (7.4):

2 N(C) 2 N(C)
p(c1) = ─────────────────────────── sau p(c1) = ───────────────────────────
(7.4)
┌ ┐ ┌ ┐
│ l(c) M(C(x)) │ │ b(c) M(C(y)) │
3 • b(c) │ ──── - ─────── │ 3 • l(c) │ ──── - ─────── │
│ 2 N(C) │ │ 2 N(C) │
└ ┘ └ ┘

unde: N(C), M(C(x)) şi M(C(y)), sunt forţa axială şi momentele încovoietore la nivelul tălpii cuzinetului.

Momentele încovoietoare în cuzinet se calculează cu (7.5) şi (7.6):

┌ ┐
│ l2(c1) ┌ ┐ l2(c1) │
M(x) = b(c) • │ p(c0) ────── + │ p(c1) - p(c0) │ ────── │
(7.5)
│ 2 └ ┘ 3 │
 └ ┘
b2(c1) p(c1) + p(c2)
M(y) = l(c) • p(c med) ──────, p(c med) = ─────────────
(7.6)
2 2

Dacă aria activă de pe suprafaţa de contact cuzinet-bloc este mai mică decât 70% din talpa cuzinetului [l(c) x b(c)]:

M(x) = M(C(x)) şi, respectiv, M(y) = M(C(y))

(7.7)

7.1.2.4. Armarea cuzinetului va respecta următoarele condiţii:

a) Armătura de la partea inferioară:
- se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului; aria de armătură rezultă din verificarea la
moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului (fig. 7.5);
- procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0,10% pentru armături OB37 şi 0,075% pentru armături PC52;
- diametrul minim al armăturilor este de 10 mm;
- distanţa maximă între armături va fi de 250 mm; distanţa minimă este 100 mm.
- armătura se distribuie uniform pe lăţimea cuzinetului şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea minimă de 15 Φ.
b) Armătura de la partea superioară:
- se dispune dacă cuzinetul are desprinderi de pe blocul fundaţiei;
- se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului şi ancorate în blocul de beton simplu, după
modelul din fig. 7.4.b;
- aria de armătură pe fiecare direcţie rezultă din:
• verificarea la compresiune excentrică a secţiunii de beton armat pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi bloc; în
verificare se va considera rezistenţa de calcul a betonului [R(c)*] cu valoarea:

2 M(cap cuzinet)^+
R(c)* = ──────────────────
(7.8)
b(c) l2(c)

unde: b(c) este lăţimea tălpii cuzinetului (fig. 7.5);

• dacă zona comprimată pe talpa cuzinetului este mai mare de 70% din aria tălpii, pentru dimensionarea armăturilor de
ancorare în bloc se poate considera şi o schemă de calcul bazată de preluarea de armătură a rezultantei volumului de
eforturi unitare de întindere de pe suprafaţa de contact, obţinută dintr-o distribuţie liniară a presiunilor;
• verificarea la moment încovoietor negativ a cuzinetului încărcat cu forţele dezvoltate în armăturile de ancorare;
- diametrul minim al armăturilor este de 10 mm;
- distanţa între armături va fi de minim 100 mm şi maxim 250 mm.
c) Armăturile pentru stâlp (mustăţi):
- armăturile verticale din cuzinet, pentru conectarea cu stâlpul de beton armat, rezultă în urma dimensionării/verificării
stâlpului;
- armăturile din cuzinet se alcătuiesc astfel încât în prima secţiune potenţial plastică a stâlpului, aflată deasupra
fundaţiei, barele de armătură să fie fără înnădiri;
- etrierii din cuzinet au rol de poziţionare a armăturilor verticale pentru stâlp şi se dispun în cel puţin 2 secţiuni;
- armăturile trebuie prelungite în fundaţie pe o lungime cel puţin egală cu lungimea de ancorare majorată cu 250 mm;
- armăturile înclinate se dispun pentru preluarea forţei tăietoare în consolele cuzinetului dacă tg(beta) < 1 (fig. 7.4) şi se
dimensionează având ca referinţă STAS 10107/0-90.
7.2. Fundaţii pentru stâlpi de beton armat prefabricaţi
Fundaţiile izolate pentru stâlpi de beton armat prefabricat pot fi realizate ca fundaţii tip pahar (fig. 7.6).
 Figura 7.6

Fundaţie tip pahar pentru stâlp prefabricat

7.2.1. Dimensiunile secţiunilor de beton

7.2.1.1. Înălţimea paharului H(p)
Înălţimea paharului H(p) se stabileşte respectând următoarele cerinţe:
- asigurarea lungimii de ancoraj [l(ancoraj)] a armăturilor longitudinale din stâlp: H(p) >= l(ancoraj) + 250 mm; H(p) se
poate reduce dacă armătura este întoarsă la baza stâlpului;
- l(ancoraj) se determină având ca referinţă STAS 10107/0-90, considerând condiţii normale de solicitare;
- condiţiile de aderenţă sunt stabilite funcţie de modul de realizare a stâlpului prefabricat;
- limitarea efectului forţei tăietoare pe lungimea de stâlp introdusă în pahar:

M(ST, cap)
H(p) >= ──────────────────
(7.9)
3 • l(s) b(s) R(t)

unde: M(ST, cap) - momentul capabil ai stâlpului în secţiunea de la faţa paharului;

l(s), b(s) - dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului;
R(t) - rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp.

Condiţii constructive generale:

• H(p) >= 1,2 l(s) în cazul stâlpilor cu secţiune dreptunghiulară cu dimensiunile l(s) şi b(s), l(s) >= b(s);
• H(p) >= 500 mm în cazul stâlpilor la construcţii etajate;
• H(p) >= H(s)/l1 la fundaţiile stâlpilor de hale cu poduri rulante şi ai estacadelor; H(s) este înălţimea liberă a stâlpului de
la faţa superioară a fundaţiei până la rigla acoperişului.
7.2.1.2. Grosimea H(f)
Grosimea fundului paharului (H(f)) rezultă în urma verificării la străpungere; în calcul se va considera situaţia cea mai
defavorabilă de solicitare la străpungere, din faza de montaj sau exploatare a construcţiei.
În faza de montaj, cu paharul nemonolitizat, verificarea la străpungere este dată de condiţia (7.10):

L • B - [l(s) + H(f)] [b(s) + H(f)]

N(ST, montaj) ─────────────────────────────────── <= 0,75 • U • H(f) • R(t) + N(av)
(7.10)
L•B

unde:
N(ST, montaj) este forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii prefabricate;
U = 2 l(s) + 2 b(s) + 4 H(f) este perimetrul secţiunii de forfecare;
R(t) = rezistenţa de calcul la întindere a betonului din fundaţia pahar;
N(av) = sigma(av) A(av); sigma(av) = 100 N/mm2 şi A(av) = aria de armătură verticală dispusă pe faţa interioară a
paharului, ancorată corespunzător pe fiecare parte a planulului de cedare la străpungere;

În faza finală, forţa axială maximă N(ST, max) (valoare de calcul) trebuie să respecte relaţiile (7.11 şi 7.12):
 L • B - [l(s) + H(f)] [b(s) + H(f)]
N(ST, max) ─────────────────────────────────── <= 0,75 • U • H(f) • R(t) + N(av) +
N(1cap) (7.11)
L•B

N(1cap) = A(s) m(bt) R(t) (7.12)

unde:
N(1cap) - este forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare (Fig. 7.7);
A(s) - aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului: A(s) = [2 l(s) + 2 b(s)] H(p);
R(t) - rezistenţa de calcul la întindere a betonului de monolitizare;
m(bt) - coeficientul condiţiilor de lucru, cu valoarea m(bt) = 0,30 în cazul construcţiilor fără poduri rulante sau cu poduri
rulante cu regim uşor de lucru; m(bt) = 0 în cazul halelor cu poduri rulante cu regim mediu sau greu de lucru sau al
construcţiilor solicitate dinamic din încărcările curente de exploatare.

Figura 7.7

Transmiterea forţei axiale din stâlpul prefabricat la fundaţia pahar

7.2.1.3. Verificarea paharului [b(p)]

Verificarea pereţilor paharului în plan orizontal
Eforturile transmise pereţilor paharului de solicitările din stâlp (M şi Q) sunt reprezentate în figura 7.8. Momentul
încovoietor (M1) transmis paharului prin presiuni pe peretele frontal se determină cu relaţia (7.13):

┌ ┐
│ a │
M1 = 0,8 │ M(ST) - N(ST) ─── │ >= 0,4 M(ST)
(7.13)
│ 3 │
└ ┘

Rezultanta presiunilor (P) pe peretele frontal este:

P = 1,25 M1/H(p) + Q(ST)

(7.14)
 Figura 7.8

Solicitări în pereţii paharului

Momentele încovoietoare rezultate în plan orizontal aplicate părţii superioare a peretelui frontal:

M(r) = 0,045 P l(b)

(7.15)
M(c) = 0,020 P l(b)
(7.16)

Forţa de întindere în pereţii longitudinali [N(p)] rezultă:

N(p) = P/2
(7.17)

Secţiunea de beton şi de armătură în pereţii paharului trebuie să respecte următoarele:

a) Peretele frontal se verifică la acţiunea momentelor încovoietoare M(r) şi M(c) stabilite cu relaţia (7.15), respectiv
(7.16). Armătura rezultată se dispune în treimea superioară a peretelui şi se prelungeşte cu lungimea de ancorare
măsurată de la jumătatea grosimii peretelui longitudinal al paharului (fig. 7.10).
b) Verificarea peretelui frontal la forţă tăietoare implică limitarea eforturilor principale în peretele paharului, condiţie care
impune:

1,5 P
b(p) >= ───────────
(7.18)
H(p) • R(t)

c) Pereţii longitudinali se verifică la întindere centrică cu forţa N(p). Armătura rezultată se dispune simetric pe feţele
peretelui, distribuită în treimea superioară a paharului (fig. 7.10).
d) Verificarea pereţilor longitudinali la forţă tăietoare consideră secţiunea activă cu dimensiunile b'(p) a 0 sau b'(p) b0 (fig.
7.9), în funcţie de direcţia acţiunii în stâlp şi forţa tăietoare de calcul cu valoarea N(p).
Dacă:

N(p) <= 0,5 b'(p) a0 R(t) [N(p) <= 0,5 b'(p) b0 R(t)]
(7.19)

armătura pentru preluarea forţei tăietoare nu este necesară şi se dispune pe considerente de armare minimă. În
situaţiile în care condiţia 7.18 nu este respectată se dimensionează armătura pentru preluarea forţei tăietoare cu relaţia
(7.19) sau se dimensionează ca etrieri; armătura se distribuie în pereţii longitudinali pe direcţia corespunzătoare
dimensiunii mai mici a pereţilor longitudinali (fig. 7.9).
 Figura 7.9

Direcţia armăturii pentru preluarea forţei tăietoare în pereţii

longitudinali ai paharului

Dacă armătura se dispune pe direcţie verticală în peretele paharului [a 0 >= H(p) - DELTA], aria totală necesară [A(av)]
într-un perete rezultă:

N(p) H(p)
A(av) = 0,6 ─────────
(7.20)
a0 R(a)

Dacă: b0 < H(p) - DELTA, armătura se dimensionează ca etrieri, conf. STAS 10107/0-90.
e) Verificarea în secţiunea orizontală de la baza paharului consideră secţiunea chesonată cu dimensiunile exterioare
a0b0 şi grosimea pereţilor b'(p). Secţiunea se verifică la compresiune excentrică cu valori ale eforturile de calcul N şi M,
determinate astfel:
Forţa axială N = N(1cap) (valoare calculată cu relaţia (7.12)).
Momentul încovoietor:

M = M(ST) + Q(ST) H(p)

(7.21)

f) Armătura rezultată din calculul paharului la compresiune excentrică se dispune pe direcţie verticală, uniform distribuită
pe laturile secţiunii.
g) Grosimea minimă a pereţilor paharului [b(p)] este de
- 200 mm în cazul paharelor din beton armat monolit;
- 150 mm la paharele din beton armat prefabricat.
h) Armătura dispusă în pereţii paharului trebuie să respecte şi următoarele cerinţe minimale:
- procentul minim de armătură orizontală este 0,10% pentru armături OB37 şi 0,075% pentru armături PC52;
- procentul minim de armătură verticală este 0,10% pentru armături OB37 şi 0,075% pentru armături PC52.
7.2.2. Monolitizarea paharului
Dimensiunile golului paharului se aleg mai mari decât ale secţiunii stâlpului pe fiecare direcţie şi sens cu 50-75 mm la
baza paharului şi cu 85-120 mm la partea superioară a paharului.
Îmbinarea dintre stâlp şi fundaţie se realizează prin betonarea spaţiului din pahar. Betonul de clasă minimă C 16/20 va
avea dimensiunea maximă a agregatelor de 16 mm. Suprafeţele stâlpului şi paharului se curăţă şi se umezesc înainte de
montare în pahar şi monolitizare.
Dacă într-un pahar se montează mai mulţi stâlpi (în dreptul unui rost), distanţa între aceştia va fi cel puţin 50 mm pentru
a se asigura betonarea completă a spaţiului dintre stâlpi şi a paharului.
7.2.3. Armarea paharului
Schema de armare recomandată a paharului este dată în figura 7.10a.
Varianta de armare din figura 7.10b corespunde situaţiilor în care nu rezultă armătură pentru preluarea forţei tăietoare
în pereţii longitudinali şi din verificarea secţiunii de la baza paharului (la compresiune excentrică) nu rezultă necesară o
armătură verticală.
Armăturile orizontale se ancorează sau, după caz, se înnădesc, ca bare întinse (fig. 7.10c).
 Armăturile verticale se ancorează în talpa fundaţiei (fig. 7.10a şi b).
Armătura orizontală din pahar trebuie să respecte următoarele condiţii:
- diametrul minim Φ 10 mm în treimea superioară a paharului şi Φ 8 mm în restul paharului;
- cel puţin 2 x 3 bare orizontale în treimea superioară a paharului;
- distanţa maximă între armături este 250 mm.
Barele verticale din pahar au diametrul minim Φ 8 mm şi se dispun la cel mult 250 mm distanţă.
7.2.4. Verificarea tălpii fundaţiei pahar
Talpa fundaţiei pahar se verifică la moment încovoietor şi la forţă tăietoare.
Verificarea la moment încovoietor şi forţă tăietoare se face în secţiunile de la faţa paharului şi din axul stâlpului
prefabricat.
Calculul momentelor încovoietoare se face cu relaţii de tipul (7.1) şi (7.2), pe fiecare direcţie principală a fundaţiei. Se
recomandă ca înălţimea H, să fie stabilită astfel încât armătura calculată în secţiunea din axul stâlpului, cu înălţimea H(f),
să fie suficientă pentru preluarea momentului încovoietor din secţiunea de la faţa paharului. Se vor respecta şi condiţiile
(fig. 7.6):
• H(t) >= H(f) + 100 mm
• H(t) >= 0,6 l1
Procentul minim de armătură în talpa fundaţiei este 0,10% pentru armături tip OB37 şi 0,075% pentru armături tip
PC52.
Diametrul minim al armăturilor este 10 mm.
Distanţa maximă între armături este 250 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea tălpii şi se prevede la capete cu ciocuri având lungimea minimă de 15 Φ.
Verificarea la forţă tăietoare este semnificativă în secţiunile de la faţa paharului.
Dacă înălţimea secţiunii [H(t)] şi lungimile consolelor (l 1, b1 - fig. 7.6) respectă:

l1 <= H(t) şi b1 <= H(t)

(7.22)

forţa tăietoare este preluată de beton.

Dacă condiţiile (7.22) nu sunt realizate se dimensionează armătura transversală din bare înclinate.

Figura 7.10
 Armarea paharului

7.3. Fundaţii pentru stâlpi metalici

7.3.1. Fundaţiile izolate ale stâlpilor metalici se realizează ca fundaţie cu bloc şi cuzinet (fig. 7.11).
Se pot utiliza şi modele de fundaţii tip talpă armată, de formă prismatică, dacă înălţimea acestora asigură lungimea de
înglobare necesară pentru şuruburile de ancorare ale stâlpului şi este adecvată adâncimii de fundare.

Figura 7.11

7.3.2. Stâlpul metalic se realizează cu o placă de bază prevăzută cu rigidizări care asigură transmiterea presiunilor la
fundaţie şi a forţelor la şuruburile de ancorare.
Secţiunea în plan a plăcii de bază rezultă din condiţiile privind limitarea presiunii maxime pe suprafaţa de contact cu
betonul la următoarele valori:
- rezistenţa la compresiune a betonului din cuzinet;
- rezistenţa la compresiune a mortarului de poză.
Presiunea pe placa de bază se determină considerând solicitările capabile ale stâlpului [N(cap) şi M(cap)] şi forţa de
pretensionare a şuruburilor.
7.3.3. Dimensiunile şi poziţia şuruburilor de ancoraj definite în documentul de referinţă STAS 10108/90, se stabilesc în
funcţie de momentul încovoietor capabil al stâlpului.
Lungimea minimă a şuruburilor de ancoraj prelungită în fundaţie este determinată astfel:
- valoarea maximă a dimensiunilor plăcii de bază [L(a) sau L(b), (fig. 7.11)] majorată cu lungimea de ancoraj a şurubului
(30 Φ) dacă suprafaţa laterală a acestuia este nervurată;
- valoarea maximă L(a) sau L(b), (fig. 7.11) majorată cu lungimea de ancoraj a şurubului (15 Φ) dacă suprafaţa laterală
a acestuia nu este nervurată dar la capătul şurubului este prevăzută o placă metalică rigidă şi rezistentă pentru ancorare;
aria minimă a plăcii [A(p)] rezultă din verificarea presiunilor transmise betonului pentru ancorarea şurubului (7.22) conform
relaţiei 7.23:

N(s)
A(p) = ────────
(7.23)
0,4 R(c)

unde: N(s) este forţa de întindere din şurub.

7.3.4. Secţiunea de beton

7.3.4.1. Betonul din cuzinet este de clasă minimă C 8/10. Betonul din bloc este de clasă minimă C8/10 dacă armăturile
cuzinetului sunt ancorate în blocul fundaţiei; dacă în bloc nu sunt dispuse armături de rezistenţă, clasa minimă este C 4/5.
7.3.4.2. Blocul de beton se realizează respectând următoarele condiţii:
- înălţimea blocului de beton se stabileşte astfel ca valoarea tg(alfa) să respecte limitele minime din tabelul 7.2; această
condiţie se impune şi în cazul blocului realizat în trepte;
- înălţimea treptei este de minimum 400 mm la blocul de beton cu o treaptă;
 - blocul de beton poate avea cel mult 3 trepte a căror înălţime minimă este de 300 mm;
- turnarea blocului de beton se va realiza astfel încât să fie asigurată continuitatea betonului.
7.3.4.3. Cuzinetul de beton armat se proiectează respectând următoarele condiţii:
- cuzinetul se realizează cu formă prismatică;
- dimensiunile în plan ale cuzinetului [l(c) şi b(c)] vor fi mai mari cel puţin cu 300 mm decât dimensiunile plăcii de bază a
stâlpului [L(a), L(b) (fig. 7.11)].
- dimensiunile în plan ale cuzinetului se stabilesc şi în funcţie de condiţia de limitare a presiunilor pe planul de contact cu
blocul la valori mai mici decât rezistenţa de calcul la compresiune a betonului;
- se recomandă ca raportul b(c)/B [l(c)/L] să se situeze în intervalul 0,50-0,65;
- înălţimea cuzinetului h(c) va respecta următoarele limite minime:
• h(c) >= 300 mm;
• h(c) se stabileşte astfel încât tg(alfa) să respecte valorile minime din tabelul 7.2 pentru betonul de clasă C 8/10;
- rostul de turnare dintre bloc şi cuzinet se tratează astfel încât să se realizeze continuitatea betonului sau, cel puţin,
condiţiile care asigură un coeficient de frecare µ >= 1,0 (având ca referinţă STAS 10107/0-90).
7.3.5. Armarea fundaţiei se realizează după modelul din fig. 7.11. Se vor respecta următoarele condiţii:
a) armătura verticală din cuzinet rezultă din verificarea la compresiune excentrică a secţiunii de rost dintre bloc şi
cuzinet; eforturile de calcul din secţiune au valori asociate momentului de dimensionare a şuruburilor de ancoraj ale
stâlpului;
b) armătura de la partea superioară a cuzinetului, dispusă la cel mult 100 mm sub placa de bază a stâlpului, se
realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului, prelungite pe verticală în cuzinet şi bloc;
- diametrul minim al armăturilor este de 10 mm;
- distanţa dintre armături va fi cuprinsă între minim 70 mm şi maxim 200 mm;
c) armătura verticală de pe fiecare latură a cuzinetului se prelungeşte în bloc cu o lungime care asigură ca distanţele l 1,
l2 şi l3 din figura 7.12 să fie cel puţin egale cu lungimea de ancorare (definită în STAS 10107/0-90);
d) armăturile orizontale minime, dispuse pe perimetrul cuzinetului sunt:
- 1/4 din armătura verticală din cuzinet;
- Φ 8/200 mm.

Figura 7.12

Armarea fundaţiei cu bloc şi cuzinet pentru stâlpi metalici

8. Proiectarea fundaţiilor continue de beton armat sub stâlpi

8.1. Domeniul de aplicare
Prevederile prezentului capitol se aplică la proiectarea fundaţiilor continue ale stâlpilor de beton armat monolit. Prin
adaptarea sistemelor de fixare ale stâlpilor (pahar, şuruburi de ancorare), fundaţiile continue pot fi utilizate şi pentru stâlpii
de beton armat prefabricat sau la structurile cu stâlpi metalici.
Soluţia de fundaţii continue sub stâlpi poate fi impusă, în general, în cazul următoarelor condiţii:
a) fundaţii independente care nu pot fi extinse suficient în plan (construcţii cu travei sau deschideri mici care determină
"suprapunerea" fundaţiilor independente, stâlpi lângă un rost de tasare sau la limita proprietăţii etc. (fig. 8.1));
b) fundaţii izolate care nu pot fi centrate sub stâlpi (fig. 8.2) etc;
 Figura 8.1

Figura 8.2

c) alcătuirea generală a construcţiei în care stâlpii structurii în cadre au legături (la nivelul subsolului) cu pereţii de beton
armat rezemaţi pe teren prin fundaţii continue (fig. 8.3);
d) terenuri de fundare susceptibile de deformaţii diferenţiale importante şi unde nu se poate realiza o creştere a rigidităţii
în plan a ansamblului structural.

Figura 8.3

8.2. Alcătuirea fundaţiilor

8.2.1. Secţiunea de beton
La proiectarea fundaţiilor continue sub stâlpi (cazurile a şi b, pct. 8.1) având alcătuirea de grindă se recomandă
respectarea următoarelor condiţii:
- fundaţiile continue se dispun pe o direcţie sau pe două direcţii;
- deschiderile marginale ale fundaţiilor continue pe o direcţie se prelungesc în consolă pe lungimi cuprinse între 0,20-
0,25 L0;
- lăţimea grinzii, B, se determină pe baza condiţiilor descrise în capitolul 6. Se recomandă majorarea valorii lăţimii
obţinute prin calcul cu cca. 20%; această majorare este necesară pentru că, datorită interacţiunii dintre grinda static
nedeterminată şi terenul de fundare, diagrama presiunilor de contact are o distribuţie neliniară, cu concentrări de eforturi
în zonele de rigiditate mai mare, de obicei sub stâlpi;
 - înălţimea secţiunii grinzii de fundaţie, H(c) (fig. 8.4a) se alege cu valori cuprinse între 1/3 - 1/6 din distanţa maximă (L 0)
dintre doi stâlpi succesivi; înălţimea tălpii, H(t), se determină în funcţie de valorile indicate în tabelul 7.1 pentru raportul
H(t)/B;
- în cazul grinzilor cu vute (fig. 8.4b), lungimea vutei, L(v) = (1/6 -:- 1/4) • L 0 iar înălţimea vutei, H(v), rezultă din condiţiile:

H(v) 1
tg(alfa) = ──── >= ───
L(v) 3

(8.1)
H + H(v)
──────── = 1,2 -:- 1,5
H

- condiţii constructive:
• H(t) >= 300 mm
• H' >= 200 mm (pentru grinzile cu vute)
• b = b(s) + 50 -:- 100 mm.
- clasa betonului şi tipul de ciment se stabilesc funcţie de nivelul de solicitare a fundaţiei şi condiţiile de expunere a
elementelor de beton armat.
Clasa minimă de beton este C12/15.

Figura 8.4

8.2.2. Armarea fundaţiilor

Armătura de rezistenţă din grinda de fundare rezultă din verificarea secţiunilor caracteristice la moment încovoietor,
forţa tăietoare şi, dacă este cazul, moment de torsiune.
Eforturile secţionale în lungul grinzii de fundare [M, T, M(t)] se determină conform pct. 8.3. Dacă structura rezemată pe
grinda de fundare este rigidă (de exemplu cadre cu zidărie de umplutură etc.) se pot utiliza metode aproximative de calcul;
în cazul structurilor flexibile (cadre) se recomandă aplicarea metodelor exacte.
Prin calibrarea eforturilor capabile se urmăreşte evitarea dezvoltării deformaţiilor plastice în grinzile de fundare continue
în cazul acţiunilor seismice.
Armătura longitudinală dispusă la partea inferioară a grinzii se poate distribui pe toată lăţimea tălpii.
Se recomandă dispunerea de armături drepte şi înclinate.
Procentul minim de armare în toate secţiunile (sus şi jos) este de 0,2%.
Diametrul minim al armăturilor longitudinale este 14 mm.
Pe feţele laterale ale grinzii se dispun armături minim Φ 10/300 mm OB37.
Etrierii rezultă din verificarea la forţă tăietoare şi moment de torsiune.
Procentul minim de armarea transversală este de 0,1%.
Diametrul minim al etrierilor este 8 mm. Dacă lăţimea grinzii (b) este 400 mm sau mai mult se dispun etrieri dubli (cu 4
ramuri).
 Armătura de rezistenţă a tălpii fundaţiei în secţiune transversală rezultă din verificarea consolelor la moment
încovoietor. Dacă se respectă condiţiile privind secţiunea de beton date la pct. 8.2.1. nu este necesară verificarea
consolelor la forţă tăietoare.
Armătura minimă trebuie să corespundă unui procent de 0,1% dar nu mai puţin decât bare de 8 mm diametru la
distanţe de 250 mm.
Longitudinal grinzii, în console se dispune armătura de repartiţie (procent minim 0,1% şi 1/5 din armătura transversală a
consolei).
Dacă grinda de fundare este solicitată la momente de torsiune consolele se armează pe direcţie transversală cu etrieri
iar longitudinal se dispune armătură dimensionată corespunzător stării de solicitare.
Armăturile pentru stâlpi (mustăţi) rezultă din dimensionarea cadrelor de beton armat.
Mustăţile pentru stâlpi se prevăd cu etrieri care asigură poziţia acestora în timpul turnării betonului.
Nu se admite înnădirea armăturilor longitudinale ale stâlpilor în secţiunile potenţial plastice de la baza construcţiei.
8.3. Calculul grinzilor continue
8.3.1. Calculul cu metode simplificate
Metodele simplificate sunt cele în care conlucrarea între fundaţie şi teren nu este luată în considerare iar diagrama de
presiuni pe talpă se admite a fi cunoscută.
8.3.1.1. Metoda grinzii continue cu reazeme fixe
Fundaţia se asimilează cu o grindă continuă având reazeme fixe în dreptul stâlpilor (fig. 8.5).
Se acceptă ipoteza distribuţiei liniare a presiunilor pe talpă, rezultată din aplicarea relaţiei:

N M
p(max, min) = ─── ± ───
(8.2)
A W
unde:
n
___
\
N = / N(i) (8.3)
───
1

n n
___ ___
\ \
M = / N(i) d(i) + / M(i)
(8.4)
─── ───
1 1

unde: N(i) - forţa axială în stâlpul i;

M(i) - moment încovoietor în stâlpul i;
d(i) - distanţa de la centrul de greutate al tălpii la axul stâlpului i.

Figura 8.5
 Metoda grinzii continue cu reazeme fixe

Pentru o lăţime B constantă a grinzii, încărcarea pe unitatea de lungime este:

_ N 6M
p1,2 = ─── ± ───
(8.5)
L L2

Fundaţia se tratează ca o grindă continuă cu reazeme fixe, acţionată de jos în sus cu încărcarea variabilă liniar între p 1
şi p2 şi rezemată pe stâlpi. Prin calcul static se determină reacţiunile R(i) în reazeme adică în stâlpi.
Dacă:

│ R(i) - N(i) │
─────────────── < 0,2
(8.6)
N(i)

utilizarea metodei este acceptabilă.

Se trece la determinarea în secţiunile semnificative a eforturilor secţionale (M, T).
În cazul în care condiţia (8.6) nu este îndeplinită, pentru a reduce diferenţa între încărcările în stâlpi şi reacţiunile în
reazeme se poate adopta o diagramă de presiuni pe talpă obţinută prin repartizarea încărcărilor (N, M) fiecărui stâlp pe
aria aferentă de grindă (fig. 8.6).

Figura 8.6

8.3.1.2. Metoda grinzii continue static determinate

Grinda este încărcată de jos în sus cu reacţiunile terenului şi de sus în jos cu încărcările din stâlpi. Se consideră că
încărcările în stâlpi şi reacţiunile în reazeme coincid. În grinda static determinată astfel rezultată, momentul încovoietor
într-o secţiune x (fig. 8.7) se calculează considerând momentul tuturor forţelor de la stânga secţiunii.

Figura 8.7

8.3.2. Calculul cu metode care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren
Metodele care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren se diferenţiază în funcţie de modelul adoptat pentru
teren.
 8.3.2.1. Metode care asimilează terenul cu un mediu elastic discret reprezentat prin resoarte independente (modelul
Winkler)
Relaţia caracteristică pentru modelul Winkler este:

p = k(s) z
(8.7)

unde: p este presiunea într-un punct al suprafeţei de contact între fundaţie şi mediul Winkler iar z este deformaţia în
acel punct;
k(s) este un factor de proporţionalitate între presiune şi deformaţie, care caracterizează rigiditatea resortului, denumit
coeficient de pat.

În figura 8.8a se consideră o fundaţie foarte rigidă solicitată centric de o forţă concentrată sau de o încărcare uniform
distribuită, aşezată pe un mediu Winkler. Deformaţia terenului modelat prin resoarte independente se produce numai sub
grinda încărcată, ceea ce contravine observaţiilor din realitate care arată că deformaţiile se extind şi în afara zonei
încărcate (fig. 8.8b)

Figura 8.8

În figura 8.9a se consideră o fundaţie foarte flexibilă supusă la o încărcare uniform distribuită şi aşezată pe un mediu
Winkler. Şi în acest caz, în realitate, deformaţia terenului se extinde şi în afara fundaţiei, fapt care nu este evidenţiat de
modelul Winkler (fig. 8.9b).

Figura 8.9

În ciuda acestor limitări, avantajele care decurg din simplitatea modelului şi a soluţiilor matematice prevalează astfel
încât metodele bazate pe modelul Winkler sunt utilizate pe larg în proiectare.
O problemă esenţială este alegerea coeficientului de pat, k(s), de utilizat în calcul.
8.3.2.1.1. Stabilirea valorii coeficientului de pat k(s)
Coeficientul de pat k(s) nu este o caracteristică intrinsecă a terenului de fundare ca de pildă modulul de deformaţie
liniară E(s).
Coeficientul de pat k(s) reprezintă un parametru al metodelor de calcul bazate pe modelul Winkler.
Acest fapt este pus în evidenţă printr-o încercare cu placa pe teren (fig. 8.10).
 Figura 8.10

Pentru un punct de coordonate (p, z) aparţinând diagramei de încărcare-tasare, în zona de comportare cvasi-liniară,
coeficientul de pat se obţine:

p
k(s) = ────
(8.8)
z

Pentru un acelaşi teren, diagrama de încărcare-tasare depinde de dimensiunile şi rigiditatea plăcii.

Trecerea de la coeficientul de pat k'(s) obţinut printr-o încercare cu placa de latură B(p) la coeficientul de pat k(s) de
utilizat în cazul unei fundaţii de latură B, impune introducerea unui coeficient de corelare a:

k(s) = alfa • k'(s)

(8.9)

Terzaghi a recomandat următoarele expresii pentru alfa:

B(p)
- pentru pământuri coezive: alfa = ──── (8.10)
B
┌ ┐
│ [B(p) + 0,3] │
- pentru pământuri necoezive: alfa = │ ──────────── │
(8.11)
│ 2B │
└ ┘

În relaţia (8.11) B se exprimă în metri. Relaţiile (8.10) şi (8.11) sunt valabile numai în cazul încercării cu placa de formă
pătrată având latura de 0,30 m.
În lipsa unor date obţinute prin încercări pe teren cu placa, pentru valorile k'(s) corespunzătoare unei plăci cu latura de
0,30 m se pot utiliza valorile date în tabelele 8.1 şi 8.2.

Tabelul 8.1
┌───────────────────┬──────────────┬──────────────────────────┬────────────────┐
│Pământuri necoezive│Pământ afânat │ Pământ de îndesare medie │ Pământ îndesat │
├───────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼────────────────┤
│ I(D) │ 0-0,33 │ 0,34-0,66 │ 0,67-1,00 │
├───────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼────────────────┤
│ k(s) (kN/m3) │ 14000-25000 │ 25000-72000 │ 72000-130000 │
└───────────────────┴──────────────┴──────────────────────────┴────────────────┘
 Tabelul 8.2
┌─────────────┬────────────────┬─────────────┬──────────────────┬──────────────┐
│ Pământuri │ Pământ plastic │ Pământ │ Pământ plastic │Pământ plastic│
│ coezive │ curgător │plastic moale│ consistent │ vârtos │
├─────────────┼────────────────┼─────────────┼──────────────────┼──────────────┤
│ I(C) │ 0-0,25 │ 0,25-0,50 │ 0,50+0,75 │ 0,75-1,00 │
├─────────────┼────────────────┼─────────────┼──────────────────┼──────────────┤
│k(s) (kN/m3) │ - │ 7000-34000 │ 34000-63000 │ 63000-100000 │
└─────────────┴────────────────┴─────────────┴──────────────────┴──────────────┘

Estimarea valorii coeficientului de pat k(s) în funcţie de:

• modulul de deformaţie liniară E(s) şi de coeficientul lui Poisson niu(s) ale pământului:

E(s)
k(s) = k(m) • ────────────────────
(8.12)
alfa • [1 - niu2(s)]

unde: k(m) este un coeficient funcţie de raportul dintre lungimea şi lăţimea suprafeţei de contact a fundaţiei (conform
tabelului 8.3.);
E(s) este modulul de deformaţie liniară a terenului;
niu(s) este coeficientul de deformaţie transversală a terenului;
alfa = a/b unde a este semilăţimea iar b semilungimea suprafeţei de contact a fundaţiei.

Tabelul 8.3
┌────────────────────┬───────────────────┬───────────────────┬─────────────────┐
│ alfa = a/b │ k(m) │ alfa = a/b │ k(m) │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 1,00 │ 0,5283 │ 6,00 │ 0,2584 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 1,25 │ 0,4740 │ 7,00 │ 0,2465 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 1,50 │ 0,4357 │ 8,00 │ 0,2370 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 1,75 │ 0,4070 │ 9,00 │ 0,2292 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 2,00 │ 0,3845 │ 10,00 │ 0,2226 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 2,25 │ 0,3663 │ 20,00 │ 0,1868 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 2,50 │ 0,3512 │ 30,00 │ 0,1705 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 2,75 │ 0,3385 │ 40,00 │ 0,1606 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 3,00 │ 0,3275 │ 50,00 │ 0,1537 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 3,50 │ 0,3093 │ 60,00 │ 0,1481 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 4,00 │ 0,2953 │ 70,00 │ 0,1442 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 4,50 │ 0,2836 │ 80,00 │ 0,1407 │
├────────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 5,00 │ 0,2739 │ 90,00 │ 0,1378 │
└────────────────────┴───────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│ 100,00 │ 0,1353 │
 └───────────────────┴─────────────────┘

• modulul de deformaţie edometric M:

k(s) • B = 2 • M
(8.13)

8.3.2.1.2. Metode de calcul bazate pe modelul Winkler

În anexa B sunt prezentate metode pentru calculul grinzii de fundaţie în cazul utilizării modelului Winkler.
8.3.2.2. Metode care asimilează terenul cu un semispaţiu elastic (modelul Boussinesq)
Mediul Boussinesq este un semispaţiu elastic caracterizat prin modulul de deformaţie liniară E(s) şi coeficientul lui
Poisson niu(s).
8.3.2.2.1. Stabilirea caracteristicilor E(s) şi niu(s) pentru solicitări statice
a) Metode de obţinere a modulului de deformaţie liniară E(s)
- prin încercări pe teren cu placa, având ca referinţă STAS 8942/3-80;
- în funcţie de modulul edometric M, având ca referinţă STAS 8942/1-89;
- în funcţie de datele din încercarea de penetrare statică cu con, definite în C 159/89;
- în funcţie de datele din încercarea de penetrare dinamică standard, referinţă STAS 1242/5-88.
b) Determinarea modulului de deformaţie liniară, E(s med), în cazul terenului stratificat

K1 - K0
E(s_med) = m • p(net) • B • ─────── • [1 - niu2(s_med)] [kPa]
(8.14)
S

unde: m - coeficient de corecţie prin care se ţine seama de adâncimea zonei active z 0 (Anexa A);
p(net) - presiunea netă pe talpa fundaţiei, (Anexa A), în kilopascali;
B - lăţimea tălpii fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
K1, K0 - coeficienţi adimensionali indicaţi în Anexa A, stabiliţi pentru adâncimile z = z 0 şi z = 0, unde z se măsoară de la
nivelul tălpii fundaţiei;
s - tasarea absolută probabilă a fundaţiei, în metri;
niu(s_med) - coeficientul mediu de deformaţie transversală (Poisson) determinat ca medie ponderată în funcţie de
valorile niu(si) ale diferitelor straturi de pământ din cuprinsul zonei active:

___
\
/ niu(si) • h(i)
───
niu(s_med) = ────────────────────; h(i) - grosimea
stratului i
___
\
/ h(i)
───

c) Limitele de variaţie ale coeficientului lui Poisson, niu(s), sunt prezentate în tabelul 8.4.

Tabelul 8.4
┌────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│ Pământul │ niu(s) │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Argilă saturată │ 0,4 - 0,5 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Argilă nesaturată │ 0,1 - 0,3 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
 │Argilă nisipoasă │ 0,2 - 0,3 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Praf │ 0,3 - 0,35 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Nisip │ 0,3 - 0,4 │
└────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘

8.3.2.2.2. Stabilirea caracteristicilor E(s)* şi niu(s)* pentru solicitări dinamice

Stabilirea caracteristicilor E(s)* şi niu(s)* în condiţii dinamice impune determinarea pe teren a vitezelor de propagare ale
undelor primare [v(p)] şi ale undelor secundare [v(s)] utilizând metode indicate în C241-92.
Coeficientul lui Poisson pentru condiţii dinamice, niu(s)*, se calculează cu relaţia:

┌ ┐2
│ V(p) │
│ ──── │ - 2
│ V(s) │
└ ┘
niu(s)* = ───────────────
(8.15)
┌ ┐2
│ V(p) │
2 │ ──── │ - 2
│ V(s) │
└ ┘

Modulul de deformaţie liniară în condiţii dinamice, E(s)*, se calculează cu relaţia:

(1 + niu(s)*) (1 - 2 niu(s)*)
E(s)* = ro niu2(p) ───────────────────────────── sau simplificat: E(s)* = ro niu2(p)
(8.16)
1 - niu(s)*

unde: ro reprezintă densitatea pământului.

8.3.2.2.3. Metode de calcul bazate pe modelul Boussinesq

În anexa C sunt prezentate metode pentru calculul grinzii de fundare bazate pe modelul Boussinesq.

9. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de zidărie

9.1. Prevederi generale de alcătuire
Alcătuirea fundaţiilor se diferenţiază funcţie de următoarele condiţii:
a) condiţiile geotehnice de pe amplasament;
b) zona seismică de calcul a amplasamentului:
• seismicitate ridicată - zonele A-D
• seismicitate redusă - zonele E-F
c) regimul de înălţime al construcţiei:
• foarte redus - clădiri parter (P) sau clădiri parter şi etaj (P+1E)
• redus - clădiri cu puţine niveluri (P+2E - P+4E)
d) clădire cu sau fără subsol.
Fundaţiile pereţilor sunt de tip continuu; în anumite situaţii pot fi avantajoase şi fundaţiile cu descărcări pe reazeme
izolate.
Fundaţiile se poziţionează, de regulă, centric şi, numai în anumite situaţii particulare, excentric faţă de pereţii pe care îi
suportă.
9.2. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate redusă
9.2.1. Fundaţii la clădiri fără subsol
Tipurile de fundaţii cele mai frecvent utilizate sunt cele prezentate în figurile 9.1-9.8.
 Fundaţiile bloc cu o treaptă (fig. 9.1) se recomandă atunci când lăţimea fundaţiei B depăşeşte lăţimea b a peretelui cu
cel mult 50-150 mm de fiecare parte.
Soluţia indicată în fig. 9.2 se recomandă în situaţiile în care lăţimea fundaţiei B depăşeşte lăţimea b a peretelui cu mai
mult de 150 mm de fiecare parte.
Fundaţiile cu soclu şi bloc având una sau două trepte sunt prezentate în figurile 9.3 şi 9.4.

Figura 9.1

Fundaţie bloc cu o treaptă

Figura 9.2
 Fundaţie bloc cu două trepte

Figura 9.3

Fundaţie cu soclu şi bloc

Figura 9.4

Fundaţie cu soclu şi bloc cu două trepte

La fundaţiile pereţilor exteriori se vor avea în vedere particularităţile de alcătuire şi protecţie exemplificate în figurile 9.5-
9.8. Sub pereţi exteriori realizaţi din zidărie de blocuri BCA (fig. 9.7) sau pereţi având alcătuire mixtă, cu componenta
termoizolatoare la exterior sensibilă la umezeală (fig. 9.8), faţa exterioară a soclului se retrage în raport cu faţa exterioară
a peretelui de deasupra cu cca. 50 mm.
 Figura 9.5

Fundaţie bloc sub perete exterior

(pardoseala parterului la aceeaşi cotă cu trotuarul)

Figura 9.6

Fundaţie bloc sub perete exterior

(pardoseala parterului deasupra cotei trotuarului)
 Figura 9.7

Fundaţie cu soclu şi bloc sub perete exterior cu alcătuire

simplă (monostrat)

Figura 9.8

Fundaţie cu soclu şi bloc sub perete exterior cu alcătuire mixtă

9.2.2. Fundaţii la clădiri cu subsol

Pereţii subsolului se prevăd sub pereţii structurali, pe cât posibil axaţi faţă de aceştia şi realizaţi din beton armat sau din
zidărie de cărămidă.
Se recomandă realizarea pereţilor de la subsol din beton armat. În acest caz se vor respecta indicaţiile de conformare
de la capitolul 10.
În cazul pereţilor de subsol din zidărie (cărămidă plină, piatră) fundaţiile se alcătuiesc conform detaliilor din figurile 9.9 şi
9.10.
9.2.3. Dimensionarea fundaţiilor
Lăţimea blocului de fundaţie B se stabileşte funcţie de:
a) calculul terenului de fundare la eforturile transmise de fundaţie conform prevederilor de la capitolul 6;
b) grosimea peretelui (sau soclului) care reazemă pe fundaţie: B >= b + 100 mm; [B >= B(s) + 100 mm];
c) dimensiunile minime necesare pentru executarea săpăturilor conform tabelului 9.1.
 Tabelul 9.1
┌─────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────┐
│ Adâncimea săpăturii h (m) │ Lăţimea minimă (m) │
├─────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ h <= 0,40 │ 0,30 │
├─────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 0,40 < h <= 0,70 │ 0,40 │
├─────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 0,70 < h <= 1,10 │ 0,45 │
├─────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ h > 1,10 │ 0,50 │
└─────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────┘

Înălţimea soclului şi a treptelor blocului de fundaţie va fi de cel puţin 400 mm. La determinarea înălţimii blocului şi a
treptelor se va respecta valoarea minimă tg(alfa), dată în tabelul 7.2.
Fundaţiile supuse la solicitări excentrice (de exemplu fundaţiile zidurilor de calcan) se dimensionează astfel încât
rezultanta tuturor forţelor N să se menţină în treimea mijlocie a bazei pentru ca întreaga lăţime să fie activă la transmiterea
presiunilor pe teren.
Când acest lucru nu poate fi realizat iar lăţimea activă B(a) = 1,5 b (Fig. 9.11a) nu satisface din punct de vedere al
presiunilor efective acceptabile la teren, se ţine seama de efectul favorabil al deformării terenului şi a blocului de fundaţie
şi se admite o lăţime activă B(a) = 2,25 b (Fig. 9.11b), cu următoarele condiţii:
- peretele ce sprijină pe fundaţie trebuie să fie legat de construcţie la partea superioară prin placa planşeului sau centura
planşeului, precum şi prin ziduri transversale suficient de dese (recomandabil la maximum 6 m distanţă);
- presiunea ce se dezvoltă între perete şi fundaţie să nu depăşească rezistenţele de calcul ale materialelor din care sunt
alcătuite peretele şi fundaţia.
În cazul fundaţiilor sub pereţi cu goluri pentru uşi (fig. 9.12) se verifică condiţia:

┌ ┐
│ R(t) 2 │
L0 <= H │ ────────── + ──────── │
(9.1)
│ p(efectiv) tg(alfa) │
└ ┘

unde: tg(alfa) - valoare dată în tabelul 7.2;

R(t) - rezistenţa de calcul la întindere a betonului din blocul fundaţiei.

Dacă relaţia (9.1) este îndeplinită, fundaţia poate prelua presiunile de pe deschiderea golului. În acest caz fundaţia se
poate realiza din beton simplu sau, dacă se dispune armătură, aceasta poate corespunde procentului minim de armare
[p(min) = 0,10%].
În cazul în care relaţia (9.1) nu este respectată fundaţia se calculează la încovoiere şi forţă tăietoare ca o grindă pe
mediu elastic. Armătura se calculează şi se dispune având ca referinţă STAS 10107/0-90.
 Figura 9.9

Fundaţie sub perete exterior de subsol

Figura 9.10

Fundaţie sub perete interior de subsol

 Figura 9.11

Determinarea lăţimii active B(a) la fundaţia peretelui de calcan

Figura 9.12

9.3. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate ridicată
9.3.1. Încărcările transmise fundaţiilor se stabilesc conform principiilor prezentate la capitolul 5.
În grupările speciale de încărcări solicitările transmise infrastructurii de către suprastructură sunt stabilite în funcţie de
comportarea specifică a pereţilor din zidărie sub aceste încărcări (cedare ductilă la compresiune excentrică; comportare
elastică, etc.).
Solicitările la nivelul terenului de fundare se determină funcţie de eforturile transmise de suprastructură considerând
comportarea de ansamblu a infrastructurii (fig. 9.13).
 Figura 9.13

9.3.2. Fundaţiile se realizează, de regulă, sub forma unor grinzi continue de beton armat şi se calculează după modul de
calcul al grinzilor continue prezentat la capitolul 8.
STAS-ul de referinţă pentru dimensionarea secţiunii de beton şi a armăturilor este STAS 10107/0-90.
9.3.3. Alcătuirea fundaţiilor este prezentată în fig. 9.14 a, b pentru construcţiile fără subsol şi în fig. 9.15 pentru
construcţiile cu subsol.
9.4. Soluţii de fundare la pereţi nestructurali
Pereţii nestructurali reazemă, de regulă, pe placa suport a pardoselii. Placa trebuie aşezată pe teren bun sau umpluturi
bine compactate de cel mult 0,80 m grosime. Dacă umpluturile se pot umezi (prin pierderea apei din instalaţii etc.),
grosimea maximă admisă a acestora se va limita la 0,40 m.
Soluţiile de rezemare pot fi realizate astfel:
a) dacă pereţii nestructurali transmit o încărcare de maxim 4 kN/m şi au cel mult 3 m lungime, placa se realizează de
minim 80 mm grosime cu o armătură suplimentară dispusă în lungul peretelui (fig. 9.16);
b) dacă pereţii nestructurali transmit o încărcare între 4-10 kN/m şi au cel mult 3 m lungime, placa se va realiza cu o
îngroşare locală de minim 200 mm grosime (fig. 9.17).
Armăturile suplimentare longitudinale dispuse în placă sub pereţi vor avea diametrul minim Φ 10 mm.
Situaţiile care nu se încadrează la punctul a) sau b) se rezolvă ca fundaţii ale pereţilor structurali (fundaţii continue sau
cu rezemări izolate).
 Figura 9.14

Fundaţii armate pentru construcţii fără subsol

 Figura 9.15

Fundaţii armate pentru construcţii cu subsol

9.5. Racordarea în trepte a fundaţiilor având cote de fundare diferite

Racordarea în trepte a fundaţiilor este necesară în următoarele situaţii:
- amplasament pe terenuri în pantă sau stratificaţie înclinată;
- clădiri cu subsol parţial;
- intersecţii de fundaţii având cote de fundare diferite (fundaţie perete exterior - fundaţie perete interior etc.).
Se recomandă respectarea următoarelor condiţii (fig. 9.18):
- racordarea între cotele de fundare diferite să se realizeze în trepte;
- linia de pantă a treptelor să respecte condiţia tg(alfa) <= 0,65;
- înălţimea treptelor se limitează la 0,50 m în terenuri puţin coezive, respectiv 0,70 m în terenuri coezive sau
compactate;
- cota superioară a blocului de fundaţie se păstrează la acelaşi nivel pe cel puţin întreaga lungime a zonei de racordare.
 Figura 9.16

Armare locală a plăcii suport a pardoselii sub perete

interior nestructural

Figura 9.17

Îngroşarea şi armarea locală a plăcii suport a pardoselii sub perete

interior nestructural
 Figura 9.18

Racordarea în trepte a fundaţiilor având cote de fundare diferite

9.6. Fundaţii la rosturi de tasare

Rosturile de tasare separă atât suprastructura cât şi infrastructura a două tronsoane de clădire alăturate.
Lăţimea rostului între fundaţii nu va fi mai mică de 40 mm.
9.7. Fundaţii la clădiri amplasate pe terenuri dificile
Prezentul normativ se referă la fundaţiile construcţiilor amplasate pe următoarele tipuri de terenuri dificile:
- pământuri foarte compresibile (argile, pământuri argiloase de consistenţă redusă sau nisipuri afânate);
- pământuri sensibile la umezire (loessuri şi pământuri loessoide) definite în P7/2000;
- pământuri contractile (argile sau pământuri argiloase cu umflări şi contracţii mari), definite în NE 0001-1996.
Se recomandă ca, în urma unei analize tehnico-economice, să se decidă asupra soluţiei optime:
- îmbunătăţirea terenului dificil de fundare şi utilizarea de soluţii de fundare pentru terenuri bune;
- utilizarea de fundaţii adaptate terenurilor dificile de fundare.
9.7.1. Fundaţii pe pământuri foarte compresibile şi pământuri sensibile la umezire
În cazul în care sunt de aşteptat tasări neuniforme, structura trebuie astfel alcătuită încât construcţia să poată prelua
eforturile suplimentare ce rezultă ca urmare a acestor tasări, după cum urmează:
- pentru tasări inegale mici se pot utiliza fundaţii cu rigiditate sporită;
- pentru tasări inegale mari se poate opta fie pentru realizarea unei rigidităţi sporite a ansamblului suprastructură-
infrastructură, fie pentru o structură flexibilă adaptabilă la deformaţii mari.
La alcătuirea planului de fundaţii se cere respectarea următoarelor condiţii:
- realizarea de elemente de legătură între fundaţiile pereţilor structurali (fig. 9.19);
 Figura 9.19

- fundaţiile pereţilor să formeze contururi închise (fig. 9.20);

Figura 9.20

- lungimea fundaţiilor fără legături pe direcţie transversală nu trebuie să depăşească 6 m.

9.7.1.1. Fundaţii pentru construcţii fără subsol
La construcţiile fără subsol amplasate în zone cu seismicitate redusă, fundaţiile se prevăd cu două zone armate
dispuse la partea superioară şi inferioară, iar betonul trebuie să fie de clasă minim C 12/18 (fig. 9.21 a).
În cazul construcţiilor fără subsol dar cu adâncime mare de fundare se pot introduce centuri suplimentare pe înălţimea
zidului (de exemplu în dreptul pardoselii parterului).
În cazul în care este necesară o lăţime B a tălpii mai mare decât lăţimea elementului din beton armat se prevede un
bloc din beton simplu de clasă minim C8/10 (fig. 9.21 b).
 Figura 9.21

Astfel de fundaţii se recomandă a se utiliza în cazul în care fundaţiile au o înălţime suficientă pentru a prelua eforturile
datorate diferenţei de tasare (tasărilor diferenţiale).
Centurile se realizează în mod curent cu o înălţime de 15-20 cm, armătură longitudinală de 6-8 bare Φ 12 mm - Φ 16
mm, pe unul sau două rânduri şi etrieri Φ 6 mm la 20-30 cm, procent minim de armare 0,2%.
Barele longitudinale se înădesc prin petrecere pe o lungime de 45 Φ respectând regula armării unghiurilor intrânde (fig.
9.22 a şi b).

Figura 9.22

Se urmăreşte dispunerea într-un singur plan a armăturilor inferioare respectiv superioare, devierea pe verticală fiind
admisă cu respectarea unei pante de 1:4.
Se va asigura realizarea unei aderenţe cât mai bune a suprafeţelor de separaţie între centuri şi betonul simplu.
În cazul amplasamentelor în zone cu seismicitate ridicată se aplică prevederile de la punctul 9.3.
9.7.1.2. Fundaţii pentru construcţii cu subsol
Fundaţiile construcţiilor cu subsol amplasate în zone cu seismicitate redusă se realizează, de regulă, respectându-se
următoarele măsuri (fig. 9.23):
a) dispoziţia zidurilor longitudinale şi transversale trebuie să alcătuiască un sistem spaţial cât mai simplu şi clar (de
exemplu se vor evita zidurile în şicană), prevăzându-se totodată ziduri transversale suficient de dese, la maximum 6,00 m;
b) fundaţiile zidurilor se prevăd cu centuri de beton armat, pentru preluarea eventualelor eforturi de întindere; pentru
cazurile curente centurile pot avea lăţimea zidului şi înălţimea de 15-20 cm cu armătura longitudinală de 6-8 bare Φ 12-16
mm, pe unul sau două rânduri şi etrieri Φ 6 mm la 20-30 cm; betonul de clasă minim C 12/15;
c) se asigură conlucrarea centurilor din fundaţii cu zidul de deasupra prin executarea unor centuri de beton armat şi la
nivelul planşeului de peste subsol;
d) izolaţia hidrofugă orizontală a zidurilor se aşează astfel încât să nu creeze în zid rosturi de lunecare între centuri; în
caz că poziţia acestei izolaţii nu poate fi schimbată se recomandă executarea centurii superioare sub nivelul izolaţiei
orizontale;
 e) se execută centuri de beton armat, atât la planşeele monolite cât şi la cele prefabricate, pe toată lăţimea zidurilor,
pentru ziduri până la 37,5 cm grosime; centurile se armează mai puternic la planşeul peste primul nivel de deasupra
fundaţiilor (cu o armătură corespunzătoare celei din centura fundaţiilor;
f) zidurile construcţiei se execută din cărămizi marca C100 şi cu mortar minim M50; în caz că zidul de deasupra
fundaţiei este de beton acesta va fi de cel puţin clasa C 12/15.
Pentru stări de eforturi care depăşesc capacităţile de rezistenţă la forţa tăietoare, compresiune excentrică etc. ale
peretelui din beton simplu se aplică prevederile de la punctul 9.3.
În cazul amplasamentelor în zone cu seismicitate ridicată se aplică prevederile de la punctul 9.3.

Figura 9.23

9.7.2. Fundaţii pe pământuri cu umflări şi contracţii mari

În cazul anumitor pământuri argiloase, ca efect al umflării datorită umezirii şi contracţiei prin uscare, apare pericolul
degradării sau ruperii fundaţiilor, fenomen însoţit de apariţia de fisuri profunde în pereţii structurali din zidărie.
La proiectarea fundaţiilor pe pământuri cu umflări şi contracţii mari se va urmări, de regulă, ca presiunea efectivă
transmisă la teren să fie mai mare decât presiunea de umflare.
9.7.2.1. Fundaţii continue
Pentru prevenirea degradării fundaţiilor se recomandă ca, în afară de măsurile de la punctul 9.7.2, să se prevadă şi
următoarele:
a) adâncimea de fundare de cel puţin 1,50 m, măsurată de la cota trotuarului, în scopul evitării fundării în zona cu variaţii
mari de umiditate pentru pământ;
b) lăţimea excavaţiei pentru realizarea fundaţiilor sub zidurile exterioare se alege cu cca. 40-50 cm mai mare decât
lăţimea fundaţiei respective, sporul de lăţime dându-se către exterior;
c) sub talpa fundaţiei se prevede un strat de cca. 5 cm grosime de nisip grăunţos curat; imediat după turnarea betonului
în fundaţie spaţiul rămas liber între fundaţie şi peretele săpăturii se umple cu pământ stabilizat definit în NE 0001-1996
(fig. 9.24);
d) pentru preluarea eventualelor eforturi de întindere ce pot să apară în fundaţii se prevăd centuri de beton armat
continue pe întreaga lungime a pereţilor; centurile se realizează, de regulă, cu o înălţime de 15-20 cm, din beton C 12/15 şi
armate simetric cu minim 4 Φ 12 mm din OB37;
e) se iau toate măsurile necesare pentru scurgerea şi îndepărtarea apei din vecinătatea clădirii, prin nivelarea terenului,
executarea de rigole etc.;
f) apele meteorice trebuie evacuate cât mai departe de construcţie, prin rigole speciale prevăzute în acest scop; se
recomandă utilizarea burlanelor care conduc apa în condiţii mai bune;
g) trotuarul din jurul construcţiei va avea o lăţime minimă de 1,0 m şi se prevede cu o pantă de 5% spre exterior; acesta
se aşează pe un strat de 20 cm de pământ stabilizat şi se prevede la margine cu un pinten de 20x40 cm (fig. 9.24);
h) proiectul va cuprinde măsurile speciale ce trebuiesc luate în timpul execuţiei; astfel se recomandă ca:
- executarea construcţiei să se facă pe cât posibil într-un anotimp în care nu sunt de aşteptat variaţii mari ale umidităţii
pământului şi anume primăvara sau toamna;
- locul ales pentru construcţie să fie bine curăţat şi nivelat înainte de începerea săpăturilor astfel ca să nu se permită
stagnarea apelor meteorice;
- turnarea fundaţiilor să se facă imediat după terminarea săpăturilor pentru a nu se modifica umiditatea terenului de
fundare.
 Figura 9.24

9.7.2.2. Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate

Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate transmit terenului încărcările exterioare prin blocuri de fundaţie dispuse
discontinuu în lungul pereţilor.
Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate sunt alcătuite din:
- blocuri de beton simplu;
- grinzi de beton armat.
Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate sunt folosite în cazul pământurilor cu umflări şi contracţii mari pentru ca
presiunea efectivă pe teren să depăşească presiunea de umflare a pământului.
Soluţia se poate dovedi mai avantajoasă decât soluţia fundaţiilor continue în cazul unor adâncimi de fundare mai mari
decât cca. 2,0 m.
În cazul pereţilor nestructurali cu încărcări foarte mici pentru o adâncime de fundare mai mare de 1,20 m soluţia
reazemelor izolate se impune faţă de cea a fundaţiilor continue.
Presiunea acceptabilă a terenului de fundare trebuie să fie suficient de mare pentru a face o posibilă distanţarea
raţională de-a lungul zidurilor a blocurilor de fundaţie.
Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate nu sunt indicate în cazul când sunt de aşteptat tasări inegale ale acestora.
De asemenea ele se vor evita în regiunile cu seismicitate ridicată.
Reazemele izolate se dispun obligatoriu în punctele de intersecţie ale zidurilor sau în cele în care sunt concentrate
încărcări importante. În general, aceste reazeme se dispun în conformitate cu traveile construcţiei şi în dreptul plinurilor
(spaleţilor) de zidărie.
Reazemele izolate dispuse în lungul zidurilor au în plan o secţiune de formă dreptunghiulară. În zonele de intersecţie în
"L" sau "T" a zidurilor, se pot folosi diferite forme în plan (fig. 9.25).

Figura 9.25

Poziţia în plan a blocurilor de beton simplu se va alege astfel încât centrele de greutate ale bazelor lor să coincidă pe
cât posibil cu axul peretelui.
În cazul reazemelor executate din zidărie din piatră sau cărămidă, la partea superioară a blocului se prevede un cuzinet
de beton armat pentru repartizarea încărcărilor transmise de elementele de descărcare ale suprastructurii.
Elementele de descărcare sunt alcătuite din grinzi de beton armat care constituie suportul zidurilor şi care transmit
încărcările la reazemele izolate.
 În cazul obişnuit al construcţiilor fără subsol elementele de descărcare alcătuiesc şi soclul zidului, depăşind cu cel puţin
25 cm cota trotuarului construcţiei.
Faţa inferioară a elementelor de descărcare se aşează la cel puţin 10 cm sub nivelul trotuarului.
Izolaţia hidrofugă orizontală a zidurilor se pozează, în mod obişnuit, la partea superioară a grinzilor.
Sub elementele de descărcare se prevede un strat de pietriş de cca. 8 cm; în cazul grinzilor din beton armat monolit se
va turna şi un strat de beton de egalizare peste stratul de pietriş.
Grinzile se fac, de regulă, mai late decât zidul de deasupra cu cca. 2,5 cm de fiecare parte.
Grinzile se realizează, în general, din beton armat turnat monolit. Grinzile prefabricate se recomandă în cazul
construcţiilor cu ziduri având o dispoziţie regulată în plan şi cu încărcări mici.
Pentru uşurinţa execuţiei se va urmări, pe cât posibil, ca grinzile să aibă aceeaşi înălţime.
Grinzile sunt continue având, de regulă, înălţimea constantă (Fig. 9.26).
Pentru asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare se recomandă h >= [1/(6-:-8)] • L.

Figura 9.26

10. Proiectarea fundaţiilor construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat

10.1. Principii generale de proiectare
Pereţii structurali de beton armat având rigiditate şi rezistenţă mare transmit infrastructurii în grupările speciale de
încărcări eforturi semnificative (momente încovoietoare şi forţe tăietoare) şi sunt, în general, insuficient testaţi (forţă axială
mică), astfel încât soluţia de fundaţie independentă nu poate fi utilizată decât în unele cazuri particulare.
Solicitările mari (M, Q) transmise de pereţii infrastructurii pot fi preluate, în general, de fundaţii dezvoltate în plan ca o
reţea de fundaţii continue, pe una sau două direcţii (fig. 10.1) sau de infrastructuri cu rezistenţă şi rigiditate foarte mare,
alcătuite din pereţi de beton armat, planşee şi fundaţii de tip radier considerate ca o structură spaţială (fig. 10.2).
Prin calibrarea rezistenţei elementelor sistemului structural (suprastructură şi infrastructură) se realizează dirijarea
mecanismului de plastificare în cazul acţiunilor seismice intense. De regulă, deformaţiile plastice sunt dirijate în
suprastructură iar infrastructura este proiectată să răspundă în domeniul elastic de comportare (fig. 10.3).
Dirijarea articulaţiilor plastice în elementele infrastructurii (fig. 10.4) poate fi acceptată în unele situaţii, ca de exemplu:
- în elementele suprastructurii trebuie limitate degradările produse de cutremure (spitale etc.);
- suprastructura dezvoltă rezistenţe foarte mari datorită alcătuirii acesteia, mult peste cerinţele proiectării antiseismice;
- intervenţiile postseism la elementele infrastructurii se pot realiza cu uşurinţă.
10.2. Încărcări transmise infrastructurilor de pereţii structurali de beton armat
Valorile eforturilor transmise de pereţii structurali de beton armat la infrastructuri se determină conform prevederilor de
la cap. 5.
Schema de aplicare a încărcărilor transmise de pereţii structurali infrastructurii se conformează prevederilor de la pct.
12.2.
10.3. Dimensionarea tălpii fundaţiilor
Dimensionarea tălpii fundaţiilor se face conform prevederilor de la capitolul 6.
Dacă infrastructura este suficient de rigidă şi rezistentă pot fi acceptate distribuţii liniare de presiuni pe teren (fig. 10.5).
Calculul presiunilor pe teren (şi implicit dimensionarea tălpii fundaţiilor) se poate face acceptând ipoteza secţiunilor plane.
În cazul infrastructurilor cu deformaţii semnificative calculul presiunilor pe teren se face pe baza unui model care
permite luarea în considerare a interacţiunii dintre infrastructură şi terenul de fundare.
 Figura 10.1

Fundaţii pentru pereţi de beton armat.

Figura 10.2

Infrastructură rigidă supraterană pentru construcţii cu pereţi de

beton armat
 Figura 10.3

Fundaţii cu comportare elastică: a - fundaţie

independentă; b - infrastructură

Figura 10.4

Infrastructură cu articulaţii plastic

10.4. Alcătuirea fundaţiilor pentru pereţii structurali de beton armat

10.4.1. Fundaţii independente sub pereţi de beton armat se pot realiza în situaţii rare datorită eforturilor mari (M, Q)
transmise terenului.
Fundaţiile sunt conformate şi dimensionate ca şi fundaţiile sub reţeaua de pereţi ai substructurii.
10.4.2. Fundaţii continue sub pereţii substructurilor
Fundaţiile sub pereţii care compun substructura pot fi realizate ca fundaţii continue sau radier general. Fundaţiile tip
radier se conformează şi se dimensionează conform prevederilor de la cap. 11 al prezentului normativ.
Fundaţiile continue sub pereţi pot fi realizate ca tălpi de beton armat (fig. 10.6) sau cu bloc de beton simplu şi cuzinet
de beton armat (fig. 10.7).
 Figura 10.5

Considerarea presiunilor pe teren pentru ansamblul fundaţiilor

10.4.2.1. Fundaţii continue tip talpă de beton armat.

Secţiunea transversală a fundaţiei sub pereţii de beton armat se poate alcătui ca în fig. 10.6.
Condiţiile minimale privind secţiunea de beton a fundaţiei sunt următoarele:
• raportul H/B are valorile minime date în tabelul 7.1;
• H are valoarea minimă 300 mm;
• H' are valoarea mai mare de 250 mm;
• înălţimea la marginea fundaţiei (H sau H') se stabileşte astfel încât să fie asigurată lungimea de ancoraj a armăturilor
transversale de pe talpa fundaţiei [l(a) >= 15 Φ].
Clasa minimă de beton în fundaţie este C8/10
Armarea fundaţiilor pereţilor de beton armat se realizează, de principiu, ca în figura 10.7.
• Armătura transversală (1) rezultă din verificarea consolei tălpii la moment încovoietor în secţiunea de la marginea
peretelui. În unele cazuri, în care peretele este excentric pe talpa fundaţiei, armăturile (1) pot rezulta şi din verificarea
fundaţiei la momente de torsiune.
Procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0,10% pentru armături OB37 şi 0,075% pentru armături PC52.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.

Figura 10.6

Fundaţii continue sub pereţii de beton armat ai substructurilor

 Figura 10.7

Schema de armare a fundaţiei peretelui de beton armat

• Armătura de conectare cu peretele substructurii (2) poate rezulta funcţie de următoarele condiţii:
- verificarea la lunecare în rosturile de turnare ale betonului (fig. 10.7);
- verificarea la forţă tăietoare a peretelui substructurii;
- verificarea la moment încovoietor şi forţă axială a peretelui substructurii; armătura rezultată din această condiţie nu
poate depăşi aria corespunzătoare greutăţii fundaţiei;
- verificarea secţiunii de la baza peretelui la moment încovoietor determinat de presiunea pământului pe planul peretelui;
în calcul se poate considera şi efectul favorabil al forţei axiale din perete.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm; p(min) = 0,10%
Distanţa maximă între armături este de 250 mm iar distanţa minimă de 100 mm.
• Armăturile longitudinale (3) rezultă din verificarea secţiunii verticale a peretelui la încovoiere, conform schemei de
solicitare din figura 10.7. Armătura minimă (3) trebuie să corespundă armăturii de repartiţie corespunzătoare mărcii (1).
10.4.2.2. Fundaţii continue cu bloc de beton simplu şi cuzinet
Secţiunea transversală a fundaţiei sub pereţii de beton armat se poate alcătui ca în figura 10.8.
Condiţiile minimale privind secţiunea de beton a fundaţiei sunt cele date la cap. 7.1.2.1, în tabelul 7.1 şi în tabelul 7.2.
Fundaţiile tip bloc şi cuzinet ale pereţilor nu sunt admise în cazurile în care peretele este rezemat excentric faţă de talpa
blocului de beton.
Condiţiile privind armarea minimă a cuzinetului sunt cele date la pct. 10.4.2.1.

Figura 10.8

Fundaţie tip bloc şi cuzinet sub pereţi de beton armat

11. Proiectarea radierelor de beton armat

 11.1. Alcătuire generală şi domenii de aplicare
Fundaţia tip radier general reprezintă tipul de fundaţie directă, realizată ca un planşeu întors şi care asigură o suprafaţă
maximă de rezemare pe teren a construcţiei.
Fundaţiile tip radier se utilizează, de regulă, în următoarele situaţii:
- terenuri cu rezistenţă scăzută care impun suprafeţe mari ale tălpii fundaţiilor;
- terenuri dificile sau neomogene, cu risc de tasări diferenţiale;
- prezenţa apei subterane impune realizarea unei cuve etanşe;
- elementele verticale (stâlpi, pereţi) sunt dispuse la distanţe mici care fac dificilă realizarea (execuţia) fundaţiilor izolate
sau continue;
- radierul împreună cu elementele verticale structurale ale substructurii trebuie să realizeze o cutie rigidă şi rezistentă;
- construcţii cu înălţime mare care transmit încărcări importante la teren.
Radierul general se poate realiza în următoarele soluţii constructive:
a) radier general tip dală groasă, în care elementele verticale (stâlpi sau pereţi structurali) sunt rezemate direct pe
acesta:
• radier cu grosime constantă (fig. 11.1); h(r) >= 1/8 l(max)
• radier cu grosime variabilă (fig. 11.2); soluţia poate fi adoptată în cazul unei construcţii cu pereţi structurali din beton
armat care transferă eforturi secţionate importante într-o zonă centrală a acestuia
b) radier general tip planşeu ciupercă (fig. 11.3);
c) radier tip placă şi grinzi (drepte sau întoarse) dispuse pe una sau două direcţii (fig. 11.4); se recomandă alegerea
înălţimii grinzii [h(g)] şi a plăcii radierului [h(r)] conform relaţiilor:

h(g)/l(max) = 1/3-:-1/6; h(r)/l(max) = (1/15-:-1/20)

(11.1)

De obicei, grinzile au secţiune constantă. În cazul unor încărcări mari se pot realiza grinzi cu vute.
d) radier tip placă cu vute (fig. 11.5);
e) radier casetat alcătuit din două planşee solidarizate între ele prin intermediul unor grinzi dispuse pe două direcţii (fig.
11.6).
11.2. Elemente constructive şi de proiectare
11.2.1. Radierul poate fi folosit şi la construcţii situate sub nivelul apei subterane (fig. 11.7).
În acest caz subsolul împreună cu radierul realizează o cuvă etanşă.
Etanşarea cuvei se obţine prin dispunerea hidroizolaţiei la exteriorul radierului şi a pereţilor perimetrali conform figurii
11.7.
De asemenea, suprafaţa interioară a pereţilor structurali perimetrali se tratează pentru a asigura impermeabilitatea
necesară.
11.2.2. Proiectarea radierelor trebuie să ţină seama de compatibilitatea deformaţiilor terenului cu cele ale elementelor
structurale.
Calculul eforturilor secţionale (M, Q) în secţiunile caracteristice ale radierului se obţin de regulă cu programe de calcul
care permit modelarea fenomenului de interacţiune fundaţie-teren.
Dacă în radier apar eforturi axiale de compresiune sau întindere ca efect al conlucrării acestuia cu substructura, la
dimensionarea secţiunilor de beton şi armătură la moment încovoietor şi forţă tăietoare se va considera şi efectul
acestora.
 Figura 11.1

Radier general tip dală groasă

Figura 11.2

Radier cu grosime variabilă

Figura 11.3

Radier de tip planşeu ciupercă

 Figura 11.4

Radier tip placă şi grinzi pe două direcţii: a - radier tip placă şi

grinzi întoarse; b - radier tip placă şi grinzi drepte

Figura 11.5

Radier tip placă cu vute

 Figura 11.6

Radier casetat

Figura 11.7

11.2.3. Armarea radierelor se realizează cu reţele orizontale de armătură, dispuse pe feţele plăcii pentru preluarea
momentelor pozitive şi negative. De asemenea, este necesară şi o armare pe zona centrală a plăcii pentru fenomenele de
contracţie.
În varianta în care nu se prevăd armături înclinate, se face verificarea la forţă tăietoare a secţiunii de beton simplu cu
relaţia:

Q <= 0,7 b h(r) R(t)

(11.2)

Este posibil ca în zona lifturilor, înălţimea radierului să se reducă, micşorându-se capacitatea betonului simplu la forţă
tăietoare.
În acest caz se pot prevedea local etrieri şi armătură de bordaj a golurilor.
Procentele minime de armare pentru placa radierului sunt 0,15% pentru fiecare faţă.
Înnădirea barelor se face prin petrecere sau prin sudare pentru barele cu diametre mari (Φ 25 ... Φ 40).
STAS-ul de referinţă pentru dimensionarea radierului este STAS 10107/0-90.
11.2.4. Rosturile de turnare şi măsurile care trebuie prevăzute în proiectare din punctul de vedere al rezistenţei şi
tehnologiei de execuţie (NE 012-99).
• calculul efortului de lunecare L în rost (fig. 11.8. a) se face cu relaţia (11.3):

M1 M2
L1-2 = ──── - ────
(11.3)
Z1 Z2

STAS-ul de referinţă pentru dimensionarea armăturii de conectare în rost este STAS 10107/0-90.
 Figura 11.8

• rosturi verticale de turnare (fig. 11.8 b)

Rezistenţa la lunecare în planurile rosturilor de turnare se realizează prin armătura orizontală care traversează rostul şi
de rugozitatea feţelor rosturilor.
Pentru realizarea acestor rosturi se foloseşte o plasă de ciur amplasată vertical la faţa întreruptă a elementului şi
rigidizată pentru a rezista la împingerea betonului proaspăt.
Prin poziţiile rosturilor de turnare se va asigura împărţirea radierului în volume de beton pentru care pot fi asigurate
condiţiile optime şi sigure pentru lucrările de preparare a betonului, transportul auto, turnarea şi vibrarea acestuia în
vederea realizării monolitismului total, a continuităţii, precum şi etanşeitatea contra infiltrării apelor freatice.
Turnarea betonului se va face continuu, în straturi orizontale de aproximativ 40 cm grosime, iar intervalul de timp între
turnarea a două straturi suprapuse (pe întreaga suprafaţă a acestora) să fie mai scurt decât durata prizei celor două
straturi suprapuse.
Turnarea betonului în volume prestabilite asigură consumarea practic totală într-un anumit interval de timp a
deformaţiilor din fenomenul de exotermie (degajarea de căldură din procesul chimic de hidratare a cimentului).
• rosturi orizontale de turnare (fig. 11.8 c).
Rezistenţa la lunecare în planurile rosturilor de betonare va fi realizată de armătura verticală care traversează rostul şi
de rugozitatea feţelor rosturilor.
11.3. Calculul radierelor
În calculul radierelor trebuie luaţi în considerare numeroşi factori între care cei mai importanţi sunt rigiditatea şi
geometria radierului, mărimea şi distribuţia încărcărilor, caracteristicile de deformabilitate şi de rezistenţă ale terenului,
etapele de execuţie. Calculul urmăreşte determinarea presiunilor de contact şi a deformaţiilor precum şi a momentelor
încovoietoare şi forţelor tăietoare.
În calcule, radierul poate fi considerat ca rigid sau flexibil. Principalele criterii de apreciere a rigidităţii relative a
radierelor prin raport cu terenul de fundare sunt prezentate în continuare.
• Pentru radierele generale având forma dreptunghiulară în plan (L x B) şi grosimea uniformă (h) indicele de rigiditate se
determină cu expresia:

┌ ┐2
12 • pi (1 - niu2) E(s) │ L │ B
K(G) = ──────────────────── • ──── •│ ──── │ • ────
(11.4)
1 - niu2(s) E │ 2h │ 2h
└ ┘

Radierul poate fi considerat rigid dacă este îndeplinită condiţia:

8
K(G) <= ───────
(11.5)
┌─────
\│ L/B

• În cazul radierelor încărcate de forţe concentrate din stâlpi dispuşi echidistant pe ambele direcţii iar încărcările din
stâlpi nu diferă cu mai mult de 20% între ele, se defineşte un coeficient de flexibilitate, lambda, după cum urmează:
 ┌───────────
│ k(s) b(f)
lambda = │ ─────────
(11.6)
4│ 4 E I(f)
\│

unde: b(f) şi I(f) se definesc ca lăţimea, respectiv momentul de inerţie ale unei fâşii de radier considerată între
mijloacele a două deschideri consecutive între stâlpi (fig. 11.9). Se remarcă faptul că b(f) este egal cu distanţa dintre două
axe consecutive ale stâlpilor.

Figura 11.9

Împărţirea radierului în fâşii

Dacă b(f) este mai mare decât 1,75/lambda, atunci radierul poate fi considerat flexibil.
• În cazul în care structura de rezistenţă a construcţiei este realizată din cadre (stâlpi şi grinzi) şi din pereţi portanţi
(diafragme) iar fundaţia este un radier general, se defineşte rigiditatea relativă, K(R), care permite evidenţierea conlucrării
dintre structură, radier şi terenul de fundare:

E' I(C)
K(R) = ───────
(11.7)
E(s) B3

unde: E' I(C) reprezintă rigiditatea construcţiei şi a radierului.

Această valoare se calculează cu ajutorul relaţiei:

___
\ t(d) h3(d)
 E' I(C) = E' I(F) + / E' I(ca) + E' ──────────
(11.8)
─── 12

unde: E' I(F) este rigiditatea radierului

___
\
/ E' I(ca) este rigiditatea cadrelor
───
t(d) şi h(d) sunt grosimea şi respectiv înălţimea
diafragmelor

Dacă valoarea K(R) este mai mare de 0,5 atunci radierul poate fi considerat rigid.
11.3.1. Metode simplificate pentru calculul radierelor rigide
11.3.1.1. Metoda reducerii încărcărilor în centrul de greutate al radierului (fig. 11.10)
Etapele de calcul sunt următoarele:
- se determină centrul de greutate al suprafeţei radierului
- se determină presiunile pe talpa radierului cu relaţia:

___
\
/ N ___ ___
─── \ e(y) \ e(x)
p(1+4) = ────── ± / N ──── y ± / N ──── x
(11.9)
A ─── I(x) ─── I(y)

- se examinează radierul ca un întreg pe fiecare dintre cele două direcţii paralele cu axele x şi y.

Figura 11.10

Forţa tăietoare totală acţionând în orice secţiune dusă prin radier este egală cu suma aritmetică a tuturor încărcărilor şi
presiunilor de contact la stânga secţiunii considerate.
Momentul încovoietor total acţionând în aceeaşi secţiune este egal cu suma momentelor aceloraşi încărcări şi presiuni
faţă de secţiunea considerată.
Metoda nu permite determinarea distribuţiei forţei tăietoare totale şi momentului încovoietor total în lungul secţiunii. Se
impune, în consecinţă, introducerea unor simplificări.
11.3.1.2. Metoda împărţirii radierului în fâşii de calcul (fig. 11.9)
Atunci când încărcările din stâlpi şi distanţele dintre stâlpi nu diferă între ele cu mai mult de 20%, radierul poate fi
împărţit în fâşii de calcul independente.
 Fiecare fâşie de calcul este încărcată de forţele corespunzătoare stâlpilor ce reazemă pe fâşia respectivă.
Se determină diagrama presiunilor de contact, admiţându-se o lege de variaţie liniară de tip Navier.
Deşi poziţia rezultantei încărcărilor din stâlpi nu coincide cu poziţia centrului de greutate al rezultantei presiunilor de
contact, valorile obţinute ale momentelor încovoietoare şi forţelor tăietoare în secţiunile semnificative pot fi folosite pentru
armarea radierului.
11.3.2. Calculul radierelor pe mediu Winkler
În anexa D sunt prezentate unele metode de calcul pentru radierele rezemate pe un mediu discret alcătuit din resoarte
independente de tip Winkler.
11.3.3. Calculul radierelor pe mediu Boussinesq
Se porneşte de la ecuaţia diferenţială de ordinul 4 a plăcii supuse la încovoiere (fig. 11.11).

Figura 11.11

Ecuaţia suprafeţei mediane deformate a plăcii radier este:

d4z d 4z d4z q(x, y) - p(x, y)

─── + 2 • ───────── + ─── = ─────────────────
(11.10)
dx4 dx2 • dy2 dy4 D

unde: D este rigiditatea cilindrică a plăcii de grosime h:

E • h3
D = ───────────────
(11.11)
12 • (1 - niu2)

Rezolvarea ecuaţiei (11.11) se bazează pe Metoda elementelor finite.

11.3.4. Calculul radierelor pe mediu Winkler-Boussinesq
În anexa E este prezentată metoda hibridă de calcul pentru radierele rigide rezemate pe un teren de fundare modelat
printr-un mediu compus Winkler-Boussinesq.

12. Infrastructuri
12.1. Prevederi generale
Infrastructura cuprinde elementele substructurii şi fundaţiile.
 Fundaţiile, considerate ca elemente care transmit eforturile la terenul de fundare, sunt tratate în capitolele 4-11.
Prevederile privind fundaţiile, prezentate în continuare, consideră efectele determinate de conlucrarea acestora în
ansamblul infrastructurii.
12.1.1. Clasificarea infrastructurilor după modul de comportare la acţiuni seismice
• Infrastructuri cu comportare elastică, la construcţiile proiectate să dezvolte deformaţii plastice în cazul acţiunilor
seismice exclusiv în suprastructură. În acest caz, infrastructura nu se conformează cerinţelor specifice menite să îi asigure
o comportare ductilă. Rezistenţa infrastructurii este calibrată cu solicitările transmise de suprastructura plastifiată.
• Infrastructuri ductile la construcţiile în care, prin calibrarea capacităţilor de rezistenţă, deformaţiile plastice se dezvoltă
şi în substructură. Zonele potenţial plastice ale infrastructurii se proiectează astfel încât să prezinte o comportare
favorabilă în domeniul postelastic (deformaţii limită mai mari, fără degradare de rezistenţă etc.).
În cazul încărcărilor gravitaţionale nu se admite ca terenul de fundare, fundaţiile şi elementele substructurii să fie
degradate, adică rezistenţa la acţiuni verticale să fie micşorată ca urmare a deformaţiei plastice dezvoltate în
infrastructura ductilă.
De regulă, mecanismele de disipare a energiei induse de cutremur bazate pe dezvoltarea de articulaţii plastice în
elementele infrastructurii nu elimină în totalitate plastificarea suprastructurii, deci vor fi adoptate doar dacă conduc la
comportări structurale avantajoase verificabile.
12.1.2. Clasificarea infrastructurilor după modul de solicitare a terenului de fundare
În grupările fundamentale de încărcări toată suprafaţa fundaţiilor trebuie să fie în contact cu terenul de fundare (arie
activă 100%); presiunile pe teren să fie cât mai uniforme.
Distribuţia de presiuni pe terenul de fundare în cazul grupărilor speciale de încărcări care cuprind şi acţiuni seismice pot
fi:
- presiuni pe toată suprafaţa tălpii fundaţiei (fundaţie fără desprinderi de pe teren);
- compresiuni pe o porţiune limitată a tălpii fundaţiei, când fundaţia se desprinde parţial de pe teren.
Aria activă a tălpii fundaţiei trebuie să respecte următoarele limite în cazul grupărilor speciale de încărcări:
- la construcţii la care distribuţia de presiune pe teren pentru ansamblul fundaţiilor este cvasiliniară (construcţii cu subsol
rigid, turnuri cu o singură fundaţie, castele de apă, silozuri etc.), aria activă [A(a)] minimă este 0,80 din suprafaţa fundaţiei;
rotirea ansamblului construcţiei pe teren, în grupările speciale de încărcări, se va limita la 0,005 radiani; rotirea fundaţiei
pe teren se determină considerând caracteristicile terenului de fundare corespunzătoare acţiunilor statice:
- construcţiile rezemate pe fundaţii izolate (structuri în cadre etc.) vor avea pentru fiecare fundaţie aria activă minimă
0,50.
12.2. Schematizarea încărcărilor pentru calculul infrastructurii
Încărcările transmise infrastructurilor se stabilesc conform prevederilor de la pct. 5.
Acţiunile transmise de suprastructură la elementele infrastructurii pot fi considerate pentru calculul static astfel:
- dacă înălţimea secţiunii transversale a elementului vertical (h) respectă condiţia (12.1), eforturile transmise
infrastructurii se pot considera aplicate punctual, în centrul de greutate al secţiunii elementului vertical (fig. 12.1.a):

h <= 0,5 • h(p)

(12.1)

unde: h(p) este înălţimea secţiunii transversale a peretelui substructurii, înălţimea secţiunii transversale în zona de
rezemare a elementului vertical;

- dacă condiţia (12.1) nu este realizată, acţiunile transmise de elementul vertical, în grupările speciale de încărcări, se
consideră ca în figura 12.1.b; în grupările fundamentale de încărcări se admit simplificări ale schemei de încărcare a
infrastructurii.
 Figura 12.1

Încărcări transmise infrastructurii

12.3. Calculul eforturilor în elementele infrastructurii

Eforturile în elementele infrastructurii construcţiilor se determină pentru încărcările precizate la punctul 12.2.
Eforturile din fazele intermediare de execuţie ale construcţiei vor fi considerate la proiectarea infrastructurilor (fig. 12.2).
Se recomandă ca prin măsuri adecvate de etapizare a execuţiei etc. precizate în proiect, solicitările infrastructurii în fazele
intermediare să fie inferioare solicitărilor rezultate din calculul ansamblului construcţiei.

Figura 12.2

Solicitări ale elementelor infrastructurii în faze intermediare de

execuţie ale construcţiei

Dacă condiţiile de exploatare ale construcţiei, de teren de fundare, tasări diferenţiale etc. determină şi alte situaţii de
încărcare semnificative, acestea vor fi luate în considerare la proiectarea elementelor structurale (fig. 12.3).
12.3.1. Schematizarea pentru calcul a infrastructurii
Modelarea infrastructurilor pentru calculul eforturilor se va adapta caracteristicilor sistemului structural al construcţiei
precum şi influenţelor determinate de proprietăţile mecanice ale terenului de fundare.
Schematizarea pentru un calcul riguros implică considerarea ansamblului suprastructură, infrastructură şi terenul de
fundare. Calculul eforturilor implică utilizarea de programe de calcul specializate în care structura este "fidel" modelată iar
terenul de fundare este considerat ca un mediu continuu.
 Figura 12.3

Solicitări ale elementelor infrastructurii datorită încărcării

excentrice a fundaţiilor

Sunt recomandate următoarele modelări simplificate ale infrastructurii pentru calcul:

- infrastructurile alcătuite din pereţi de beton armat, planşeu/planşee şi fundaţii tip radier general se modelează în
ansamblu prin metoda elementelor finite, calculul fiind abordabil cu programe specializate; infrastructura se caracterizează
prin rigiditate şi rezistenţă apreciabile la momente de torsiune în secţiuni verticale; terenul de fundare se poate modela ca
un mediu elastic tip Winkler; eforturile în elementele infrastructurii se determină prin integrarea eforturilor în elementele
finite;
- infrastructurile alcătuite din pereţi de beton armat, planşeu peste subsol şi fundaţii continue sub pereţi se pot modela
ca un sistem de grinzi de fundare rezemate pe mediu elastic tip Winkler;
- infrastructurile alcătuite din grinzi de fundare şi fundaţii izolate pot fi modelate în calcul ca un sistem de bare cu
reazeme elastice (încastrări parţiale).
12.3.2. Schematizarea pentru calcul a pereţilor cu goluri ai infrastructurilor
La pereţii infrastructurilor care se pot modela ca un sistem de grinzi pe mediu elastic, zonele cu goluri se pot considera
în calculul static astfel:
• goluri mari care reduc secţiunea transversală de forfecare cu mai mult de 1/4 din aria de forfecare totală, la care
diagrama de momente încovoietoare nu se anulează pe lăţimea golului (fig. 12.4.a);
• goluri mari la care diagrama de momente încovoietoare se anulează pe lăţimea golului (fig. 12.4.b);
• goluri mici care reduc secţiunea de forfecare cu mai puţin de 25% din aria totală de forfecare (fig. 12.5).
12.3.3. Schematizarea terenului de fundare pentru calcul infrastructurilor
Dacă în calculul eforturilor infrastructura poate fi considerată ca un sistem de grinzi de fundare sunt admise modelările
date la capitolul 8.
12.4. Dimensionarea elementelor infrastructurii
STAS-ul de referinţă pentru elementele de beton armat ale infrastructurilor este STAS 10107/0-90.
 Figura 12.4

Imagine

a) Goluri mari
cazul în care diagrama de momente încovoietoare nu se anulează pe
deschiderea golului

Imagine

b) Goluri mari
cazul în care diagrama de momente încovoietoare se anulează pe
deschiderea golului
 Figura 12.5

Goluri mici în pereţii infrastructurilor

12.4.1. Verificarea planşeelor

Planşeele care conlucrează în ansamblul infrastructurilor sunt solicitate cu sarcini semnificative în planul lor
(comportare specifică de diafragmă orizontală) şi cu încărcări normale pe plan (comportare de planşeu).
Diafragmele orizontale se verifică şi la eforturile locale în zonele de intersecţie cu elementele structurale verticale (pct.
12.5).
STAS-ul de referinţă pentru verificarea secţiunilor de beton şi de armătură este STAS 10107/0-90. În calcul se va
considera efectul combinat al solicitărilor specifice planşeelor şi diafragmelor orizontale.
Armăturile de centură se dimensionează considerând valoarea maximă a forţei tăietoare din pereţii structurali (fig.
12.6).

Figura 12.6

12.4.2. Verificarea pereţilor

Verificarea pereţilor va considera solicitările determinate de participarea la preluarea eforturilor infrastructurii şi a
încărcărilor aplicate direct acestora (împingerea pământului, presiunea apelor subterane etc.).
STAS-ul de referinţă pentru dimensionarea secţiunilor de beton şi de armătură este STAS 10107/0-90. În calcul se va
considera efectul combinat al solicitărilor specifice.
Verificările specifice grinzilor pereţi se vor aplica în situaţiile în care comportarea pereţilor infrastructurilor este
asimilabilă acestora:
- diagrama de momente încovoietoare se anulează la distanţe mai mici decât înălţimea secţiunii;
- eforturile unitare verticale [sigma(z)] sunt semnificative pentru solicitarea peretelui.
12.4.3. Verificarea pereţilor în zonele de discontinuitate
12.4.3.1. Intersecţii de pereţi structurali ai infrastructurii cu rezemări indirecte
Intersecţiile de pereţi cu formă în plan L, T etc., de regulă fără elemente verticale încărcate axial, pot realiza rezemări
indirecte care impun şi verificări ale armăturilor de suspendare.
Reacţiunea maximă transmisă prin intersecţia de pereţi determină armătura de suspendare necesară (fig. 12.7).
 Aria de armătură de suspendare A(as) este:

F
A(as) = ────
(12.2)
R(a)

unde: F - forţa tăietoare transmisă între pereţi cu planuri mediane intersectate;

R(a) - rezistenţa de calcul a armăturii de suspendare.

Armătura de suspendare se ancorează în zona de dezvoltare a diagonalelor comprimate din beton. Secţiunea de beton
a pereţilor se verifică ca în secţiunile curente.

Figura 12.7

Rezemări indirecte - dispunerea armăturilor de suspendare

12.4.3.2. Intersecţii de pereţi şi planşee la infrastructuri (secţiuni prefisurate)

Verificarea intersecţiilor dintre pereţi şi planşee la forţă tăietoare consideră forţa de lunecare maximă transmisă prin
rostul de turnare - secţiune prefisurată.
Forţa de lunecare rezultă din verificarea ansamblului infrastructurii (pereţi, planşee, fundaţii) la încovoiere cu forţă
tăietoare (fig. 12.8).
Forţa de lunecare unitară se poate aproxima ca fiind constantă între secţiunea de moment încovoietor maxim şi
secţiunea de moment nul sau secţiunile de aplicare a forţelor concentrate semnificative.
Dacă planşeele transmit momente încovoietoare semnificative la pereţi (reazeme marginale etc.) se vor verifica
secţiunile de beton şi armături ale pereţilor şi planşeelor.
Armăturile se vor ancora conform regulilor specifice nodurilor.

Figura 12.8

Distribuţii de eforturi unitare considerate în verificarea la lunecare a

secţiunilor prefisurate (rosturi orizontale de turnare)

12.4.3.3. Pereţi cu goluri

Golurile în pereţi se recomandă să aibe colţurile rotunjite sau teşite.
Golurile de mici dimensiuni se recomandă să fie de formă circulară şi cofrate cu ţeavă de oţel.
 Armarea peretelui în zona cu goluri la moment încovoietor se face având ca referinţă STAS 10107/0-90. Alcătuirea
secţiunilor compuse din pereţi, planşee şi fundaţii şi schema de armare, cu armături cuprinse în centuri, distribuite în
pereţi, plăci şi fundaţii impune calculul la încovoiere cu metoda generalizată, aplicabilă prin utilizarea de programe
specializate.
Pentru verificarea secţiunilor cu goluri la forţă tăietoare, secţiunea de beton trebuie să asigure respectarea condiţiei:

Q(max)
A(w) >= ────────
(12.3)
2 • R(t)

Armătura verticală de bordaj a golurilor mari (fig. 12.9) se dimensionează cu relaţia:

Q
A(av) = ──────────
(12.4)
0,8 • R(a)

În secţiunea curentă armătura verticală se dimensionează ca etrieri, având ca referinţă STAS 10107/0-90.
Armătura longitudinală [orizontală A(ao)], distribuită pe înălţimea secţiunii peretelui, va respecta minimum:

A(ao) >= 0,6 • A(av)

(12.5)

Procentele minime de armătură sunt:

- armătura transversală verticală 0,20%

- armătura longitudinală distribuită pe înălţimea secţiunii
0,15%
- armătura longitudinală concentrată la marginea secţiunii (sus/jos)
0,20%.

Figura 12.9

Armătura verticală de bordaj a golurilor mari

12.4.4. Verificarea fundaţiilor

Verificarea fundaţiilor va considera eforturile secţionale (moment încovoietor, forţă tăietoare, moment de torsiune şi forţă
axială) determinate de participarea acestora la infrastructură şi de transmitere a încărcărilor la terenul de fundare.
STAS-ul de referinţă pentru verificarea secţiunilor de beton şi armătură este STAS 10107/0-90.
12.5. Transmiterea eforturilor la infrastructură prin intermediul planşeelor - "efectul de menghină"
 12.5.1. Prevederi generale
Transmiterea eforturilor (M, Q) la infrastructură se realizează prin efect de menghină dacă elementele verticale ale
suprastructurii, care transmit forţele orizontale, intersectează cel puţin două planşee ale infrastructurii, rigide şi rezistente,
cu deplasări neglijabile în plan orizontal (fig. 12.10a şi b).
Fixarea elementelor verticale prin efectul de menghină (fig. 12.11) se realizează dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) conectarea dintre elementul vertical şi planşeul superior poate asigura transmiterea forţei de legătură (lunecare);
b) planşeul superior poate prelua forţa transmisă prin efectul de încastrare - condiţia de rezistenţă la forţă tăietoare şi
moment încovoietor a diafragmei orizontale superioare;
c) rezistenţa la forţă tăietoare a elementului vertical pe porţiunea dintre elementele care realizează efectul de menghină;
d) preluarea forţei orizontale de către planşeul inferior sau de către fundaţia elementului vertical;
e) existenţa unor elemente verticale rigide (pereţi ai infrastructurii) care să poată prelua reacţiunile planşeelor şi să le
transmită terenului de fundare (fundaţii suficient testate etc.).
Stâlpii de beton armat la care se realizează efectul de menghină sunt, de regulă, conectaţi cu planşeul superior prin
riglele de cadru. În aceste situaţii verificarea la lunecare a secţiunilor de conectare precum şi a eforturilor în diafragma
superioară realizată de planşeul superior nu este semnificativă.

Figura 12.10

Figura 12.11
 12.5.2. Elemente de calcul, dimensionare şi verificare
12.5.2.1. Transmiterea forţei de lunecare la planşeul superior (fig. 12.12)
Valoarea de calcul a forţei de lunecare [forţa transmisă planşeului superior L(s)] este:

L(s) = Q(as) + Q(inf)

(12.6)

unde: Q(as) - forţa tăietoare în elementul vertical al suprastructurii, asociată mecanismului de plastificare la acţiuni
seismice;
Q(inf) - forţa tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical sub planşeu; valoarea de calcul se determină acoperitor:

1,5 M(cap)
Q(inf) = ──────────
(12.7)
H(s)

Valoarea forţei tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical, sub planşeul superior este dependentă de gradul de
încastrare asigurat de fundaţie (fig. 12.12a) şi de schema de rezemare asigurată de planşeele subsolurilor (fig. 12.12b şi
c), în interacţiune cu restul pereţilor substructurii.

Figura 12.12

12.5.2.2. Verificarea secţiunilor de conectare la lunecare

Efortul tangenţial mediu tau(med) pe suprafaţa de lunecare se limitează la:

L(s)
tau(med) = ─────── <= 2 • R(t)
(12.8)
A(wf)
 unde: L(s) - forţa de lunecare calculată cu (12.6);
A(wf) - suprafaţa secţiunii de forfecare (lunecare) dintre elementul vertical şi planşeu (placă); dacă suprafaţa de contact
perete - planşeu este insuficientă se poate realiza o centură (fig. 12.11 şi fig. 12.13b); secţiunea de beton şi armătură
longitudinală a centurii se verifică la efortul axial determinat de forţa transmisă planşeului;
R(t) - rezistenţa de calcul la întindere a betonului.

Verificarea la lunecare va lua în considerare efectele determinate de prezenţa golurilor din planşee, prin reducerea
corespunzătoare a secţiunilor de forfecare în zona de conectare şi în verificarea planşeelor ca diafragme orizontale.
12.5.2.3. Armătura în zona de conectare
Armătura de conectare din planşeu dispusă perpendicular pe planul de lunecare, calculată având ca document de
referinţă STAS 10107/0-90, este cel puţin:

L(s)
A(a, tot) = ──────────
(12.9)
0,8 • R(a)

Armătura se dispune pe lungimea de transmitere corespunzătoare secţiunilor de lunecare (fig. 12.13).

Figura 12.13

1.2.5.2.4. Rezemarea elementului vertical la partea inferioară.

Blocarea deplasărilor şi preluarea reacţiunilor de la partea inferioară se poate asigura de către fundaţii (independente,
reţele de grinzi sau radier) sau de o diafragmă orizontală (planşeu intermediar de subsol).
Forţa tăietoare din elementul vertical (perete, stâlp) se consideră cu valoarea dată de relaţia 12.11 şi se consideră la
determinarea reacţiunii aplicate fundaţiei sau diafragmei orizontale de la partea inferioară.
În cazul fundaţiilor independente, dacă forţa orizontală [Q(inf)] verifică condiţia (12.10), atunci fundaţia se fixează în
plan orizontal prin legături cu diafragme orizontale sau grinzi ("centuri") de fundare.

min
Q(inf) >= 0,3 • N
(12.10)
fundaţie

12.5.2.5. Verificarea elementului vertical (stâlp, perete) pe înălţimea infrastructurii se face având ca referinţă STAS
10107/0-90.
Efortul tangenţial mediu este limitat la valoarea:

Q(inf)
────── <= 4 • R(t)
(12.11)
A(bp)

13. Reglementări tehnice de referinţă

C159/89 Instrucţiuni tehnice pentru cercetarea terenului de fundare prin

metoda
penetrării cu con, penetrare statică, penetrare dinamică, vibropenetrare
C215-88 Instrucţiuni tehnice pentru elemente de fundaţii din beton cu adaos de
cenuşă
de centrale termoelectrice situate în terenuri cu agresivităţi naturale şi
industriale
C241-92 Metodologia de determinare a caracteristicilor dinamice ale terenului
de
fundare la solicitări seismice
NE 001-96 Cod de proiectare şi execuţie pentru construcţiile fundate pe
pământuri cu
umflări şi contracţii mari
NE 012-99 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi
beton
precomprimat
P7-2000 Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la
umezire
(proiectare, executare şi exploatare)
P100-92 Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe
social-culturale, agrozootehnice şi industriale
STAS 438/1-89 Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de calitate
STAS 438/2-91 Sârma rotundă profilată
STAS 1030-85 Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuieli. Clasificare şi condiţii
tehnice
STAS 1242/5-88 Teren de fundare. Cercetarea terenului prin penetrare dinamică în
foraj
STAS 2917-79 Lucrări de zidărie din piatră naturală. Prescripţii de alcătuire
STAS 3300/1-85 Teren de fundare. Principii generale de calcul
STAS 3300/2-85 Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării
directe
STAS 6054-77 Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului
RSR
STAS 8942/1-89 Teren de fundare. Determinarea compresibilităţii şi consolidării
pământurilor
prin încercarea în edometru
STAS 8942/3-90 Teren de fundare. Determinarea modului de deformaţie liniară prin
încercarea
pe teren cu placa
STAS 10101/0-75 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor
STAS 10101/0A-77 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru
construcţii civile şi industriale
STAS 10107/0-90 Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor
structurale din beton, beton armat şi beton precomprimat

ANEXA A
 A.1 . PRESIUNI CONVENŢIONALE
1. Presiunile convenţionale p(conv) se determină luând în considerare

_
valorile de bază p(conv) din tabelele A.1 - A.4, care se corectează
conform
prevederilor de la pct. 2.

Pentru pământurile sensibile la umezire stabilirea valorilor presiunii convenţionale se face pe baza prescripţiilor
speciale.

Tabelul A.1
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────┐
│ Denumirea terenului de fundare │ _ │
│ │ p(conv), kPa │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│Roci stâncoase │ 1.000 ... 6.000 │
├───────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│Roci │Marne, marne argiloase şi argile marnoase compacte │ 350 ... 1.100 │
│semistâncoase ├───────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│ │Şisturi argiloase, argile şistoase şi nisipuri cimentate │ 600 ... 850 │
└───────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────┘
_
Observaţie - În intervalul indicat, valorile p(conv) se aleg ţinând seama de compactitatea
şi starea de degradare a rocii stâncoase sau semistâncoase. Ele nu variază cu adâncimea de
fundare şi dimensiunile în plan ale fundaţiilor.

Tabelul A.2
┌───────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────┬─────────────────┐
│ │Îndesate^a)│Îndesare medie^a)│
│ Denumirea terenului de fundare ├───────────┴─────────────────┤
│ │ P(conv), kPa │
├─────────┬─────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ │Blocuri şi bolovănişuri cu interspaţiile umplute cu │ 750 │
│ │nisip şi pietriş │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ │Blocuri cu interspaţiile umplute cu pământuri │ 350 ... 600^b) │
│ │argiloase │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ │Pietrişuri curate (din fragmente de roci cristaline) │ 600 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ │Pietrişuri cu nisip │ 550 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ │Pietrişuri din fragmente de roci sedimentare │ 350 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Pământuri│Pietrişuri cu nisip argilos │ 350 ... 500^b) │
│necoezive├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────┬─────────────────┤
│ │Nisip mare │ 700 │ 600 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼─────────────────┤
│ │Nisip mijlociu │ 600 │ 500 │
│ ├──────────────────────────┬──────────────────────────┼───────────┼─────────────────┤
│ │ │uscat sau umed │ 500 │ 350 │
│ │Nisip fin ├──────────────────────────┼───────────┼─────────────────┤
│ │ │foarte umed sau saturat │ 350 │ 250 │
│ ├──────────────────────────┼──────────────────────────┼───────────┼─────────────────┤
│ │ │uscat │ 350 │ 300 │
│ │ ├──────────────────────────┼───────────┼─────────────────┤
│ │Nisip fin prăfos │umed │ 250 │ 200 │
│ │ ├──────────────────────────┼───────────┼─────────────────┤
│ │ │foarte umed sau saturat │ 200 │ 150 │
└─────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────┴───────────┴─────────────────┘

^a) În cazul în care nu este posibilă prelevarea de probe netulburate, stabilirea gradului de îndesare se poate face pe
baza penetrării dinamice în foraj sau a penetrării statice.
^b) În intervalul indicat, valorile se aleg ţinând seama de consistenţa pământului argilos aflat în interspaţii, interpolând
între valorile minime pentru I(C) = 0,5 şi maxime corespunzătoare lui I(C) = 1.

2. Valorile de bază din tabelele A.1 - A.4 corespund presiunilor convenţionale pentru fundaţii având lăţimea tălpii B = 1,0
m şi adâncimea de fundare faţă de nivelul terenului sistematizat D(f) = 2,0 m.
Pentru alte lăţimi ale tălpii sau alte adâncimi de fundare presiunea convenţională se calculează cu relaţia:

_
p(conv) = p(conv) + C(B) + C(D) [kpa] (A.1)
_
unde: p(conv) - valoarea de bază a presiunii convenţionale pe teren,
conform
tabelelor A.1 - A.4, în kilopascali;
C(B) - corecţia de lăţime, în kilopascali;
C(D) - corecţia de adâncime, în kilopascali.

Tabelul A.3
┌────────────────────────────────────────────────────┬───────────┬───────────────────┐
│ │ Indicele │ Consistenţa^a) b) │
│ │porilor^b);├──────────┬────────┤
│ Denumirea terenului de fundare │ e │I(C) = 0,5│I(C) = 1│
│ ├───────────┴──────────┴────────┤
│ │ p(conv), kPa │
├─────────┬──────────────────────────────────────────┼───────────┬──────────┬────────┤
│ │Cu plasticitate redusă [I(p) <= 10%]: │ 0,5 │ 300 │ 350 │
│ │nisip argilos, praf nisipos, praf │ 0,7 │ 275 │ 300 │
│ ├──────────────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼────────┤
│Pământuri│Cu plasticitatea mijlocie [10% < I(p) <= │ 0,5 │ 300 │ 350 │
│ coezive │20%]: nisip argilos, praf nisipos argilos,│ 0,7 │ 275 │ 300 │
│ │praf argilos, argilă prăfoasă-nisipoasă, │ 1,0 │ 200 │ 250 │
│ │argilă nisipoasă, argilă prăfoasă │ │ │ │
│ ├──────────────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼────────┤
│ │Cu plasticitate mare şi foarte mare │ 0,5 │ 550 │ 650 │
│ │[I(p) > 20%]: argilă nisipoasă, argilă │ 0,6 │ 450 │ 525 │
│ │prăfoasă, argilă, argilă grasă │ 0,8 │ 300 │ 350 │
│ │ │ 1,1 │ 225 │ 300 │
└─────────┴──────────────────────────────────────────┴───────────┴──────────┴────────┘

^a) În cazul în care nu este posibilă prelevarea de probe netulburate, stabilirea consistenţei se poate face pe baza
penetrării dinamice în foraj sau a penetrării statice.
^b) La pământuri coezive având valori intermediare ale indicelui porilor e şi indicelui de consistenţă I(C), se admite
interpolarea liniară a valorii presiunii convenţionale de calcul după I(C) şi e succesiv.

Tabelul A.4
┌─────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────────┐
│ │ Pământuri │ Nisipuri │
│ │nisipoase şi │ prăfoase, │
│ │ zguri (cu │ pământuri │
│ │ excepţia │ coezive, │
│ │ nisipurilor │ cenuşi etc. │
│ │ prăfoase) │ │
│ Denumirea terenului de fundare ├─────────────┴─────────────┤
│ │ S(r)^b) │
│ ├──────┬──────┬──────┬──────┤
│ │<= 0,5│>= 0,8│<= 0,5│>= 0,8│
│ ├──────┴──────┴──────┴──────┤
│ │ _ │
│ │ p(conv), kPa │
├────────────┬────────────────────────────────────────────────┼──────┬──────┬──────┬──────┤
│ │Umpluturi din pământuri omogene realizate şi │ 250 │ 200 │ 180 │ 150 │
│ │compactate în mod organizat (perne, ramblee) │ │ │ │ │
│ ├────────────────────────┬───────────────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│ │Depozite omogene │compactate controlat │ 250 │ 200 │ 180 │ 150 │
│Umpluturi^a)│rezultate în urma unor ├───────────────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│ │activităţi sistematice │necompactate, dar având│ │ │ │ │
│ │de depunere de pământuri│o vechime de depunere │ 180 │ 150 │ 120 │ 100 │
│ │şi reziduuri mineraliere│de minimum doi ani │ │ │ │ │
└────────────┴────────────────────────┴───────────────────────┴──────┴──────┴──────┴──────┘

^a) Umpluturi cu conţinut de materii organice mai mic de 5%.

^b) Pentru valori 0,5 < S(r) < 0,8 valorile presiunii convenţionale se determină prin interpolare liniară.

2.1. Corecţia de lăţime

• Pentru B <= 5 m corecţia de lăţime se determină cu relaţia:

_
C(B) = p(conv) K1 (B - 1) [kPa] (A.2)

unde: K1 coeficient - pentru pământuri necoezive (cu excepţia nisipurilor

prăfoase), K1 = 0,10
- pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive, K1 = 0,05
B lăţimea fundaţiei, în metri.
• Pentru B > 5 m corecţia de lăţime este:
_
C(B) = 0,4 p(conv) pentru pământuri necoezive, cu excepţia nisipurilor prăfoase;
_
C(B) = 0,2 p(conv) pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive.

2.2. Corecţia de adâncime se determină cu relaţiile:

_ D(f) - 2
• pentru D(f) < 2 m: C(D) = p(conv) • ──────── [kPa] (A.3)
4
_____
• pentru D(f) > 2 m: C(D) = K2 gamma (D(f) - 2) [kPa] (A.4)

unde: D(f) adâncimea de fundare, în metri

K2 coeficient conform tabelului B.5
_____
 gamma greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra nivelului
tălpii
fundaţiei (calculată ca medie ponderată cu grosimea straturilor), în kilonewtoni pe
metru cub.

Tabelul A.5
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬────┐
│ Denumirea pământurilor │ K2 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼────┤
│Pământuri necoezive, cu excepţia nisipurilor prăfoase │ 2,5│
│Nisipuri prăfoase şi pământuri coezive cu plasticitate redusă şi mijlocie│ 2,0│
│Pământuri coezive cu plasticitate mare şi foarte mare │ 1,5│
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴────┘

2.3. La construcţiile cu subsol se adoptă corecţia de adâncime corespunzătoare celei mai mici dintre valorile D(f) şi D'(f),
unde D(f) este adâncimea de fundare măsurată de la cota terenului sistematizat la exteriorul zidului de subsol:

q
D'(f) =
─────

gamma

unde:
q - supraîncărcarea permanentă aplicată la nivelul tălpii fundaţiei în partea interioară a zidului de subsol, în kilopascali;
gamma - greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra tălpii fundaţiei (calculată ca medie ponderată cu
grosimea straturilor), la interiorul zidului de subsol, în kilonewtoni pe metru cub.

A.2 . DEPLASĂRI SAU DEFORMAŢII ADMISE. VALORI ORIENTATIVE

┌──────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ Deplasări sau deformări orientative admise │
│ ├───────────────────────────────┬───────────────────────────┤
│ │ Deformaţii │ Deplasări (tasări) │
│ Tipul construcţiei ├───────────────────────┬───────┼───────────────────┬───────┤
│ │ │Valoare│ │Valoare│
│ │ Tipul deformaţiei │admisă │ Tipul deplasării │admisă,│
│ │ │ │ │ mm │
├───┬──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │Construcţii civile şi industriale │ │ │ │ │
│ │cu structura de rezistenţă în │ │ │ │ │
│ │cadre: │tasare relativă │ 0,002 │tasare absolută │ 80 │
│ │a) Cadre din beton armat fără │ │ │maximă, S(max) │ │
│ │ umplutură de zidărie sau │ │ │ │ │
│ │ panouri │ │ │ │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ 1 │b) Cadre metalice fără umplutură │tasare relativă │ 0,004 │tasare absolută │ 120 │
│ │ de zidărie sau panouri │ │ │maximă, S(max) │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │c) Cadre din beton armat cu │tasare relativă │ 0,001 │tasare absolută │ 80 │
│ │ umplutură de zidărie │ │ │maximă, S(max) │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │d) Cadre metalice cu umplutură de │tasare relativă │ 0,002 │tasare absolută │ 120 │
│ │ zidărie sau panouri │ │ │maximă, S(max) │ │
├───┼──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │Construcţii în structura cărora nu│ │ │ │ │
│ 2 │apar eforturi suplimentare │tasare relativă │ 0,006 │tasare absolută │ 150 │
│ │datorită tasărilor neuniforme │ │ │ │ │
├───┼──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │Construcţii multietajate cu ziduri│ │ │ │ │
│ │portante din: │ │ │ │ │
│ │a) panouri mari │încovoiere relativă, f │0,0007 │tasare medie, S(m) │ 100 │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ 3 │b) zidărie din blocuri sau │încovoiere relativă, f │ 0,001 │tasare medie, S(m) │ 100 │
│ │ cărămidă, fără armare │ │ │ │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │c) zidărie din blocuri sau │ │ │ │ │
│ │ cărămidă armată sau cu centuri │încovoiere relativă, f │0,0012 │tasare medie, S(m),│ 150 │
│ │ armate │ │ │ │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │d) independent de materialul │înclinare transversală │ 0,005 │ - │ - │
│ │ zidurilor │tg[theta(tr)] │ │ │ │
├───┼──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │Construcţii înalte, rigide │ │ │ │ │
│ │a) Silozuri din beton armat: │înclinare longitudinală│ │ │ │
│ │ - turnul elevatoarelor şi │sau transversală │ 0,003 │tasare medie, S(m) │ 400 │
│ │ grupurile de celule sunt │tg(theta) │ │ │ │
│ │ turnate monolit şi reazemă pe│ │ │ │ │
│ │ acelaşi radier continuu │ │ │ │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ 4 │ - turnul elevatoarelor şi │înclinare longitudinală│ 0,003 │tasare medie, S(m) │ 300 │
│ │ grupurile de celule sunt din │sau transversală │ │ │ │
│ │ beton armat prefabricat şi │tg(theta) │ │ │ │
│ │ reazemă pe acelaşi radier │ │ │ │ │
│ │ continuu │ │ │ │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │ - turnul elevatoarelor rezemat │înclinare transversală │ 0,003 │tasare medie, S(m) │ 250 │
│ │ pe un radier independent │tg[theta(tr)] │ │ │ │
│ │ ├───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │ │înclinare longitudinală│ 0,004 │tasare medie, S(m) │ 250 │
│ │ │tg[theta(l)] │ │ │ │
├───┼──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │ - grupuri de celule turnate │înclinare longitudinală│ 0,004 │tasare medie, S(m) │ 400 │
│ │ monolit rezemate pe un radier│sau transversală │ │ │ │
│ │ independent │tg(theta) │ │ │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │ - grupuri de celule din beton │înclinare longitudinală│ 0,004 │tasare medie, S(m) │ 300 │
│ │ armat prefabricat rezemate pe│sau transversală │ │ │ │
│ │ un radier independent │tg(theta) │ │ │ │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │b) Coşuri de fum cu înălţimea H: │ │ │ │ │
│ 5 │ H < 100 m │înclinare, tg(theta) │ 0,005 │tasare medie, S(m) │ 400 │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │ 100 <= H <= 200 m │înclinare, tg(theta) │1/2H*) │tasare medic, S(m) │ 300 │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │ 200 < H <= 300 m │înclinare, tg(theta) │1/2H*) │tasare medie, S(m) │ 200 │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │ H > 300 m │înclinare, tg(theta) │1/2H*) │tasare medie, S(m) │ 100 │
│ ├──────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────┼───────────────────┼───────┤
│ │c) Alte construcţii înalte, │ │ │ │ │
│ │ rigide, cu înălţime până la │înclinare, tg(theta) │ 0,004 │tasare medie, S(m) │ 200 │
│ │ 100 m │ │ │ │ │
└───┴──────────────────────────────────┴───────────────────────┴───────┴───────────────────┴───────┘

*) H în metri.

A.3 . CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII

1. Condiţii generale
1.1. Se consideră că deformaţia suprafeţei terenului de fundare coincide, în fiecare punct, cu deformaţia tălpii de
fundare, prin păstrarea permanentă a contactului între aceste două elemente.
1.2. Sub acţiunea încărcărilor verticale transmise de construcţii şi a altor supraîncărcări (rambleuri, depozite de
materiale etc.) se ia în considerare numai deplasarea pe verticală a terenului de fundare (tasarea).
1.3. Tasarea unui strat se consideră compusă din:
- tasarea instantanee datorată preponderent schimbării instantanee de formă sub volum constant, precum şi deformaţiei
bruşte de volum (reducerii volumului de goluri) în cazul pământurilor nesaturate;
- tasarea din consolidarea primară datorată reducerii progresive în timp a volumului de goluri şi disipării excesului
presiunii apei din pori;
- tasarea din consolidarea secundară care se poate produce în anumite situaţii prin deformarea lentă a pământului sub
efort constant, după disiparea completă a presiunii în exces a apei din pori.
Deformaţiile terenului calculate pe baza prezentelor prescripţii reprezintă deformaţii finale rezultate din suma tasării
instantanee şi a tasării din consolidarea primară. În cazul în care este necesară evaluarea independentă a acestor
componente, ca şi în situaţiile în care apare posibilă producerea unor tasări importante din consolidarea secundară, se
folosesc metode de calcul corespunzătoare.
Oportunitatea calculului evoluţiei în timp a tasării din consolidare primară se apreciază în funcţie de grosimea straturilor
coezive saturate (având S(r) > 0,9) cuprinse în zona activă z 0 a fundaţiei, de posibilitatea de drenare a acestor straturi, de
valorile coeficientului de consolidare c(v) precum şi de viteza de creştere a presiunii pe teren în faza de execuţie şi de
exploatare a construcţiei.
Tasările din consolidare secundară pot apare numai la unele pământuri coezive. Capacitatea pământurilor de a suferi
tasări din consolidare secundară sub efortul transmis stratului de încărcările exterioare se apreciază în funcţie de valoarea
coeficientului de consolidare secundară c(alfa), având în vedere prevederile din tabelul A.6.

Tabelul A.6
┌─────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ c(alfa) │ Compresibilitatea secundară a pământului │
├─────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│ < 0,004 │ foarte mică │
│ 0,004 ... 0,008 │ mică │
│ 0,008 ... 0,016 │ medie │
│ 0,016 ... 0,032 │ mare │
│ > 0,032 │ foarte mare │
└─────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘

1.4. Calculul tasărilor probabile ale terenului de fundare se efectuează în ipoteza comportării terenului de fundare ca un
mediu liniar deformabil.
1.5. În calculul tasărilor probabile ale terenului de fundare trebuie luate în considerare:
- influenţa construcţiilor învecinate;
- supraîncărcarea terenului din imediata vecinătate a fundaţiilor (umpluturi, platforme, depozite de materiale etc.).
1.6. Acţiunile se iau în gruparea fundamentală.
1.7. Caracteristicile geotehnice ale terenului se iau cu valorile de calcul, document de referinţă STAS 3300/1-85. Valorile
de calcul Φ, c şi gamma se determină corespunzător unui nivel de asigurare alfa = 0,85.
2. Calculul presiunii plastice, p(pl)
Presiunea p(pl) pentru fundaţii cu formă dreptunghiulară în plan se calculează cu relaţiile:

- pentru construcţii fără subsol:

 _____
p(pl) = m(l) [gamma • B • N1 + q • N2 + c • N3] [kPa] (A.5)

- pentru construcţii cu subsol:

_____ 2 q(e) + q(i)
p(pl) = m(l) [gamma • B • N1 + ───────────── N2 + c • N3] [kPa]
(A.6)
3
unde:
m(l) - coeficient adimensional al condiţiilor de lucru, conform tabelului A.7;
_____
gamma - media ponderată a greutăţilor volumice de calcul ale straturilor de sub
fundaţie
cuprinse pe o adâncime B/4 măsurată de la talpa fundaţiei, în kilonewtoni pe
metru cub;
B - latura mică a fundaţiei, în metri;
q - suprasarcina de calcul la nivelul tălpii fundaţiei, lateral faţă de fundaţie, în
kilopascali;
q(e), q(i) - suprasarcina de calcul la nivelul tălpii fundaţiei la exteriorul şi
respectiv
interiorul fundaţiei de subsol, în kilopascali;
c - valoarea de calcul a coeziunii stratului de pământ de sub talpa fundaţiei, în
kilopascali;
N1, N2, N3 - coeficienţi adimensionali în funcţie de valoarea de calcul a unghiului
de
frecare interioară a terenului de sub talpa fundaţiei, conform tabelului A.8.

Observaţii:
a) Se admite determinarea presiunii p(pl) cu relaţiile de mai sus şi pentru
fundaţii a căror
formă în plan diferă de un dreptunghi. Pentru tălpi de fundaţii în formă de cerc sau
de poligon
┌───
regulat se ia valoarea B = \│ F, în care F este suprafaţa tălpii fundaţiei de formă
dată.
b) La stabilirea suprasarcinilor de calcul [q, q(e), q(i)] se iau în considerare
greutatea
pământului situat deasupra nivelului tălpii fundaţiei precum şi alte sarcini cu
caracter
permanent.

Tabelul A.7
┌───┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────┐
│ │ Denumirea terenului de fundare │ m(l) │
├───┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ 1 │Bolovănişuri cu interspaţiile umplute cu nisip, pietrişuri cu excepţia nisipurilor│ 2,0 │
│ │fine şi prăfoase │ │
├───┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ │Nisipuri fine: │ │
│ 2 │ - uscate sau umede [S(r) <= 0,8] │ 1,7 │
│ ├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ │ - foarte umede sau saturate [S(r) > 0,8] │ 1,6 │
├───┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ │Nisipuri prăfoase: │ │
│ 3 │ - uscate sau umede [S(r) <= 0,8] │ 1,5 │
│ ├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ │ - foarte umede sau saturate [S(r) > 0,8] │ 1,3 │
├───┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ 4 │Bolovănişuri şi pietrişuri cu interspaţiile umplute cu pământuri coezive cu │ 1,3 │
│ │I(C) <= 0,5 │ │
├───┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ 5 │Pământuri coezive cu I(C) >= 0,5 │ 1,4 │
├───┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ 6 │Bolovănişuri şi pietrişuri cu interspaţiile umplute cu pământuri coezive cu │ 1,1 │
│ │I(C) < 0,5 │ │
├───┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ 7 │Pământuri coezive cu I(C) < 0,5 │ 1,1 │
└───┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────┘

Tabelul A.8
┌───────────────┬────────────────────┬────────────────────┬────────────────────┐
│ Φ │ N1 │ N2 │ N3 │
├───────────────┼────────────────────┼────────────────────┼────────────────────┤
│ 0° │ 0,00 │ 1,00 │ 3,14 │
│ 2° │ 0,03 │ 1,12 │ 3,32 │
│ 4° │ 0,06 │ 1,25 │ 3,51 │
│ 6° │ 0,10 │ 1,39 │ 3,71 │
│ 8° │ 0,14 │ 1,55 │ 3,93 │
│ 10° │ 0,18 │ 1,73 │ 4,17 │
│ 12° │ 0,23 │ 1,94 │ 4,42 │
│ 14° │ 0,29 │ 2,17 │ 4,69 │
│ 16° │ 0,36 │ 2,43 │ 5,00 │
│ 18° │ 0,43 │ 2,72 │ 5,31 │
│ 20° │ 0,51 │ 3,06 │ 5,66 │
│ 22° │ 0,61 │ 3,44 │ 6,04 │
│ 24° │ 0,72 │ 3,87 │ 6,45 │
│ 26° │ 0,84 │ 4,37 │ 6,90 │
│ 28° │ 0,98 │ 4,93 │ 7,40 │
│ 30° │ 1,15 │ 5,59 │ 7,95 │
│ 32° │ 1,34 │ 6,35 │ 8,55 │
│ 34° │ 1,55 │ 7,21 │ 9,21 │
│ 36° │ 1,81 │ 8,25 │ 9,98 │
│ 38° │ 2,11 │ 9,44 │ 10,80 │
│ 40° │ 2,46 │ 10,84 │ 11,73 │
│ 42° │ 2,87 │ 12,50 │ 12,77 │
│ 44° │ 3,37 │ 14,48 │ 13,96 │
│ 45° │ 3,66 │ 15,64 │ 14,64 │
└───────────────┴────────────────────┴────────────────────┴────────────────────┘

3. Caracteristici de compresibilitate ale pământurilor de utilizat în calcul

Caracteristicile de compresibilitate ale straturilor de pământ care intervin în calculul deformaţiilor probabile ale terenului
de fundare sunt următoarele:
- modulul de deformaţie liniară, E (în kilopascali);
- modulul de deformaţie edometric, M (în kilopascali);
- coeficientul de contracţie transversală (coeficientul lui Poisson), niu.
3.1. Pentru calcule definitive la construcţiile încadrate în clasele de importantă I şi II se recomandă ca modulul de
deformaţie liniară E să se determine pe teren prin încărcare cu placa, în sondaje deschise sau în foraje.
 3.2. În lipsa încercărilor corespunzătoare de teren, pentru calculul deformaţiilor în faze preliminare de proiectare la
construcţiile din clasele I şi II, cât şi pentru calcule definite la construcţiile din clasele III, IV, V, se admite utilizarea valorilor
modulului de deformaţie edometric, referinţă STAS 8942/1-89, corectate conform prevederilor de la pct. 3.5.
3.3. În aceleaşi condiţii ca la pct. 3.2, se admite determinarea indirectă a valorilor modulului de deformaţie liniară E, pe
baza unor corelaţii stabilite cu datele altor tipuri de încercări pe teren (încercări presiometrice, penetrare statică şi, în
terenuri necoezive, penetrarea dinamică).
La predimensionarea şi verificarea preliminară la starea limită de deformaţii a fundaţiilor de suprafaţă, indiferent de
clasa de importanţă a construcţiei, precum şi la verificarea definitivă la starea limită de deformaţii pentru fundaţiile de
suprafaţă în cazul construcţiilor sensibile la tasări din clasele de importanţă III, IV şi V, (referinţă standard 3300/1-85),
utilizarea valorilor modulului de deformaţie liniară E(s) date în tabelul A.9.
3.4. În cazul amplasamentelor cu stratificaţie uniformă, dacă se dispune de valori ale tasărilor efective măsurate la
construcţii existente, modulul de deformaţie liniară se poate stabili prin calcul invers, pe baza deformaţiilor măsurate ale
straturilor de pământ. Aceste valori ale modulului de deformaţie E pot fi utilizate în calculul tasărilor probabile ale unor
construcţii proiectate, cu condiţia verificării uniformităţii caracteristicilor fiecărui strat prin sondaje executate pe
amplasamentul fiecărei noi construcţii.
3.5. În condiţiile specificate la pct. 3.2, modulul de deformaţie liniară E se poate determina pe baza valorilor modulului
de deformaţie edometric M, cu relaţia:

E = M0 • M [kPa]
(A.7)

unde: M - valoarea de calcul a modulului de deformaţie edometric pentru stratul respectiv, determinată în intervalul de
presiuni cuprinse între presiunea geologică existentă la nivelul probei [sigma(gz)] şi presiunea medie ce apare în stratul
comprimat în urma încărcării fundaţiei [sigma(gz) + sigma(z)^med], în kilopascali;
M0 - coeficient de corecţie pentru trecerea de la modulul de deformaţie edometric la modulul de deformaţie liniară
(determinat pe teren cu placa); valoarea coeficientului M0 se determină experimental; în cazul în care nu se dispune de
asemenea date, valorile M0 se pot adopta, orientativ, conform tabelului A.10. Pentru pământuri prăfoase şi argiloase având
I(C) < 0,5 sau e > 1,10, dacă nu se dispune de date experimentale, se poate accepta M 0 = 1.

Tabelul A.9
┌───────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────┐
│ Caracterizarea pământurilor │ Indicele porilor e │
├───────────┬──────────┬────────────────┬───────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│ │ │ Compoziţie │ │0,45 │0,55 │0,65 │0,75 │0,85 │0,95 │1,05 │
│ │ Originea │ granulometrică │ I(C) ├─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┤
│ │ │ │ │Valori de calcul ale modulului E(s), kPa │
│ ├──────────┴────────────────┴───────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│ Pământuri │Nisipuri cu pietriş │50000│40000│30000│ │ │ │ │
│ necoezive ├───────────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│ │Nisipuri fine │48000│38000│28000│18000│ │ │ │
│ ├───────────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│ │Nisipuri prăfoase │39000│28000│18000│11000│ │ │ │
├───────────┼──────────┬───────────────────┬────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│ │ │Praf nisipos │ 0,25-1 │32000│24000│16000│10000│ 7000│ │ │
│ │ ├───────────────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│ │Aluviale, │Praf, praf argilos,│ 0,75-1 │34000│27000│22000│17000│14000│11000│ │
│ Pământuri │deluviale,│argilă prăfoasă, ├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│ coezive │ lacustre │argilă nisipoasă │0,5-0,75│32000│25000│19000│14000│11000│ 8000│ │
│ având │ ├───────────────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│S(r) >= 0,8│ │Argilă, argilă │ 0,75-1 │ - │28000│24000│21000│18000│15000│12000│
│şi maximum │ │grasă ├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│5% materii │ │ │0,5-0,75│ - │ - │21000│18000│15000│12000│ 9000│
│ organice ├──────────┼───────────────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│ │ │Praf nisipos │ 0,25-1 │33000│24000│17000│11000│ 7000│ │ │
│ │ Fluvio- ├───────────────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│ │ glaciare │Praf, praf argilos,│ 0,75-1 │40000│33000│27000│21000│ │ │ │
│ │ │argilă prăfoasă, ├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│ │ │argilă nisipoasă │0,5-0,75│35000│28000│22000│17000│14000│ │ │
└───────────┴──────────┴───────────────────┴────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘

Tabelul A.10
┌───────────────────────┬─────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ Indicele porilor e │
│ Denumirea │ ├─────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┤
│ pământurilor │ I(C) │0,41 ... 0,60│0,61 ... 0,80│0,81 ... 1,00│1,01 ... 1,10│
│ │ ├─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┤
│ │ │ M0 │
├───────────────────────┼─────────────┼─────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┤
│Nisipuri (cu excepţia │ - │ 1,0 │ 1,0 │ - │ - │
│nisipului argilos) │ │ │ │ │ │
├───────────────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│Nisip argilos, praf │ │ │ │ │ │
│nisipos, argilă │0,00 ... 1,00│ 1,6 │ 1,3 │ 1,0 │ - │
│nisipoasă │ │ │ │ │ │
├───────────────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│Praf, praf argilos, │0,76 ... 1,00│ 2,3 │ 1,7 │ 1,3 │ 1,1 │
│argilă prăfoasă ├─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │0,50 ... 0,75│ 1,9 │ 1,5 │ 1,2 │ 1,0 │
├───────────────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│Argilă, argilă grasă │0,76 ... 1,00│ 1,8 │ 1,5 │ 1,3 │ 1,2 │
│ ├─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │0,50 ... 0,75│ 1,5 │ 1,3 │ 1,1 │ 1,0 │
└───────────────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┘

3.6. Coeficientul lui Poisson, niu, poate fi adoptat cu valorile precizate în tabelul A.11.

Tabelul A.11
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┬────────────┐
│ Denumirea pământurilor │ niu │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│Bolovănişuri şi pietrişuri │ 0,27 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│Nisipuri (inclusiv nisipuri prăfoase şi nisipuri argiloase) │ 0,30 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│Praf, praf argilos, argilă nisipoasă, argilă prăfoasă │ 0,35 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤
│Argilă, argilă grasă │ 0,42 │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────┴────────────┘

4. Calculul tasării probabile

4.1. Calculul tasării absolute prin metoda însumării pe straturi elementare (fig. A.1).
 Figura A.1

• Efortul unitar net mediu p(net) pe talpa fundaţiei se calculează cu relaţia:

p(net) = p(ef) - gamma • D(f) [kPa]

(A.8)

unde:
p(ef) = Q/A
Q - suma încărcărilor de calcul provenite din construcţie inclusiv greutatea fundaţiei şi a umpluturii de pământ care stă
pe fundaţie, în gruparea fundamentală, în kilonewtoni;
A - suprafaţa în plan a tălpii fundaţiei, în metri pătraţi;
gamma - greutatea volumică medie a pământului situat deasupra nivelului tălpii fundaţiei, în kilonewtoni pe metru cub;
D(f) - adâncimea de fundare, în metri.

Observaţie - În cazul gropilor de fundare cu lăţimi mari (B > 10 m) executate în

terenuri
coezive, când există posibilitatea ca fundul săpăturii să se umfle după excavare,
efortul
unitar net mediu pe talpa fundaţiei se acceptă p(net) = p(ef) fără a considera
efectul de
descărcare al greutăţii pământului excavat. În acest caz, pentru calculul tasărilor
în domeniul
de presiuni p(ef) < gamma D(f), se pot utiliza valorile modulului de deformaţie
liniară la
─
descărcare E, referinţă STAS 8942/3-80.

• Pământul situat sub nivelul tălpii de fundare se împarte în straturi elementare, până la adâncimea corespunzătoare
limitei inferioare a zonei active; fiecare strat elementar se constituie din pământ omogen şi trebuie să aibă grosimea mai
mică decât 0,4 B.
Pe verticala centrului fundaţiei, la limitele de separaţie ale straturilor elementare, se calculează eforturile unitare
verticale datorate presiunii nete transmise de talpa fundaţiei, cu relaţia:

sigma(z) = sigma0 • p(net) [kPa]

 (A.9)

unde:
sigma0 - coeficientul de distribuţie al eforturilor verticale, în centrul fundaţiei, pentru presiuni uniform distribuite pe talpă,
dat în tabelul B.12, în funcţie de rapoartele L/B şi z/B;
L - lungimea fundaţiei dreptunghiulare, în metri;
B - lăţimea fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
z - adâncimea planului de separaţie al stratului elementar faţă de nivelul tălpii fundaţiei, în metri;
p(net) - efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei, conform relaţiei A.8 în kilopascali.

Tabelul A.12
┌──────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ Fundaţii în formă de: │
│ ├────────────┬──────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ │ dreptunghi, cu raportul laturilor L/B │
│ z/B │ cerc ├─────────────┬─────────────┬─────────────┬────────────┤
│ │ │ 1 │ 2 │ 3 │ >= 10 │
│ ├────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴────────────┤
│ │ alfa 0 │
├──────────┼────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┬────────────┤
│ 0,0 │ 1,00 │ 1,00 │ 1,00 │ 1,00 │ 1,00 │
│ 0,2 │ 0,95 │ 0,96 │ 0,96 │ 0,98 │ 0,98 │
│ 0,4 │ 0,76 │ 0,80 │ 0,87 │ 0,88 │ 0,88 │
│ 0,6 │ 0,55 │ 0,61 │ 0,73 │ 0,75 │ 0,75 │
│ 0,8 │ 0,39 │ 0,45 │ 0,53 │ 0,63 │ 0,64 │
│ 1,0 │ 0,29 │ 0,34 │ 0,48 │ 0,53 │ 0,55 │
│ 1,2 │ 0,22 │ 0,26 │ 0,39 │ 0,44 │ 0,48 │
│ 1,4 │ 0,17 │ 0,20 │ 0,32 │ 0,38 │ 0,42 │
│ 1,6 │ 0,13 │ 0,16 │ 0,27 │ 0,32 │ 0,37 │
│ 2,0 │ 0,09 │ 0,11 │ 0,19 │ 0,24 │ 0,31 │
│ 3,0 │ 0,04 │ 0,05 │ 0,10 │ 0,13 │ 0,21 │
│ 4,0 │ 0,02 │ 0,03 │ 0,06 │ 0,08 │ 0,16 │
│ 5,0 │ 0,02 │ 0,02 │ 0,04 │ 0,05 │ 0,13 │
│ 6,0 │ 0,01 │ 0,02 │ 0,03 │ 0,04 │ 0,10 │
└──────────┴────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴────────────┘

• Zona activă în cuprinsul căreia se calculează tasarea straturilor se limitează la adâncimea z 0 sub talpa fundaţiei, la
care valoarea efortului unitar vertical sigma(z) datorat încărcării fundaţiei devine mai mic decât 20% din presiunea
geologică sigma(gz) la adâncimea respectivă:

sigma(z) < 0,2 sigma(gz)

(A.10)

În situaţia în care limita inferioară a zonei active rezultă în cuprinsul unui strat având modulul de deformaţie liniară mult
mai redus decât al straturilor superioare, sau având E <= 5.000 kPa, adâncimea z 0 se majorează prin includerea acestui
strat, sau până la îndeplinirea condiţiei:

sigma(z) < 0,1 sigma(gz)

(A.11)

În cazul în care în cuprinsul zonei active stabilită apare un strat practic incompresibil (E > 100.000 kPa) şi există
siguranţa că în cuprinsul acestuia, până la adâncimea corespunzătoare atingerii condiţiei A.10, nu apar orizonturi mai
compresibile, adâncimea zonei active se limitează la suprafaţa acestui strat.
Tasarea absolută probabilă a fundaţiei se calculează cu relaţia:
 ___
\ sigma(zi)^med • h(i)
s = 103 • beta • / ────────────────────, [mm]
(A.12)
─── E(si)

unde: beta - coeficient de corecţie egal cu 0,8;

sigma(zi)^med - efortul vertical mediu în stratul elementar i, calculat cu relaţia:

sigma(zi)^sup + sigma(zi)^inf
sigma(zi)^med = ─────────────────────────────
kPa
2

unde: sigma(zi)^sup, sigma(zi)^inf - efortul unitar la limita superioară, respectiv limita inferioară a stratului elementar i,
calculat cu relaţia (A.9), în kilopascali;
h(i) - grosimea stratului elementar i, în metri;
E(i) - modulul de deformaţie liniară al stratului elementar i, în kilopascali;
n - numărul de straturi elementare cuprinse în limita zonei active.

Observaţii:
1. Pentru fundaţiile de formă specială în plan, la care distribuţia presiunilor pe talpă se admite să se considere uniformă,
eforturile sigma(z) la limitele straturilor elementare se pot determina conform prevederilor din cap. 3.
2. Pentru distribuţii de presiuni pe talpă, diferite de cea uniformă, calculul eforturilor sigma(z) se efectuează cu metode
corespunzătoare.

• Pentru calculul lăsării suplimentare într-un punct al unei fundaţii, sub influenţa încărcărilor transmise de fundaţiile
învecinate şi a supraîncărcării terenului în vecinătatea fundaţiei respective, eforturile sigma(z) corespunzătoare se
determină prin metoda punctelor de colţ.
Efortul sigma(z) la adâncimea z a unui punct aflat pe verticala colţului unei suprafeţe dreptunghiulare încărcată cu
presiunea uniform distribuită p(net), se calculează cu relaţia:

sigma(z) = alfa(c) • p(net) [kPa]

(A.13)

unde:
alfa(c) - coeficientul de distribuţie al eforturilor verticale la colţul suprafeţei încărcate, care se ia conform tabelului A.13
în funcţie de rapoartele L/B şi z/B;
L - lungimea suprafeţei încărcate, în metri;
B - lăţimea suprafeţei încărcate, în metri;
z - adâncimea punctului considerat, faţă de nivelul de aplicare a încărcării, în metri;
p(net) - presiunea uniform distribuită pe suprafaţa încărcată, în kilopascali.

Tabelul A.13
┌─────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ Fundaţii în formă de dreptunghi cu raportul laturilor L/B │
│ ├────────────────┬─────────────────┬────────────────┬────────────┤
│ z/B │ 1 │ 2 │ 3 │ >= 10 │
│ ├────────────────┴─────────────────┴────────────────┴────────────┤
│ │ alfa(c) │
├─────────────┼────────────────┬─────────────────┬────────────────┬────────────┤
│ 0,0 │ 0,2500 │ 0,2500 │ 0,2500 │ 0,2500 │
│ 0,2 │ 0,2486 │ 0,2491 │ 0,2492 │ 0,2492 │
│ 0,4 │ 0,2401 │ 0,2439 │ 0,2442 │ 0,2443 │
│ 0,6 │ 0,2229 │ 0,2329 │ 0,2339 │ 0,2342 │
 │ 0,8 │ 0,1999 │ 0,2176 │ 0,2196 │ 0,2202 │
│ 1,0 │ 0,1752 │ 0,1999 │ 0,2034 │ 0,2046 │
│ 1,2 │ 0,1516 │ 0,1818 │ 0,1870 │ 0,1888 │
│ 1,4 │ 0,1308 │ 0,1644 │ 0,1712 │ 0,1740 │
│ 1,6 │ 0,1123 │ 0,1482 │ 0,1567 │ 0,1604 │
│ 2,0 │ 0,0840 │ 0,1202 │ 0,1314 │ 0,1374 │
│ 3,0 │ 0,0447 │ 0,0732 │ 0,0870 │ 0,0987 │
│ 4,0 │ 0,0270 │ 0,0474 │ 0,0603 │ 0,0758 │
│ 5,0 │ 0,0179 │ 0,0328 │ 0,0435 │ 0,0610 │
│ 6,0 │ 0,0127 │ 0,0238 │ 0,0325 │ 0,0506 │
└─────────────┴────────────────┴─────────────────┴────────────────┴────────────┘

Observaţie: Pentru valori intermediare ale rapoartelor z/B şi L/B se admite interpolarea liniară a valorilor alfa(c).

Prin suprapunerea efectelor se poate determina efortul sigma(z) pe verticala unui punct P sub o fundaţie aflată la o
distanţă oarecare de o suprafaţă dreptunghiulară ABCD, încărcată cu o presiune uniform distribuită p(net) (fig. A.2):

sigma(z) = p(n) [alfa(c1) + alfa(c2) - alfa(c3) - alfa(c4)] [kPa]

(A.14)

unde:
alfa(c1) - coeficientul de distribuţie al eforturilor pentru dreptunghiul AEPG;
alfa(c2) - idem, pentru dreptunghiul GPFD;
alfa(c3) - idem, pentru dreptunghiul BEPH;
alfa(c4) - idem, pentru dreptunghiul HPFC.

Observaţie - Pentru fundaţiile de formă specială în plan, la care distribuţia presiunilor pe talpă se admite să se
considere uniformă, eforturile sigma(z) pe verticala diferitelor puncte ale fundaţiei se pot determina cu ajutorul metodei
punctelor de colţ, prin aproximarea formei reale a fundaţiei cu un număr de suprafeţe dreptunghiulare şi suprapunerea
efectelor.

A B E
┌───────────────────────────┬ ─ ─ ─ ─ ┐
│ │ |
│ H│ |P
G├─────────────┼────x
│ │ |
│ │ |
│ │ |
└───────────────────────────┴ ─ ─ ─ ─ ┘
D C F

Figura A.2

4.2. Calculul tasării absolute prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finită
În cazul în care în limita zonei active apare un strat practic incompresibil (având E > 10 5 kPa) sau atunci când fundaţia
are lăţimea (sau diametrul) B > 10 m, iar stratul care constituie zona activă se caracterizează prin valori E > 10.000 kPa,
tasarea absolută probabilă a fundaţiei se calculează prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finită.
În acest caz tasarea absolută probabilă a fundaţiei se calculează cu relaţia:

n
___
\ K(i) - k(i-1)
s = 100 m • p(net) • B / ───────────── [1 - niu 2(i)] [cm]
(A.15)
 ─── E(i)
1

unde:
m - coeficient de corecţie prin care se ţine seama de grosimea stratului deformabil z 0, dat în tabelul A.14;
p(net) - efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei, conform rel. A.8, în kilopascali;
B - lăţimea tălpii fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
K(i), K(i-1) - coeficienţi adimensionali daţi în tabelul A.15, stabiliţi pentru nivelul interior, respectiv superior al stratului i;
E(i) - modulul de deformaţie liniară a stratului i, în kilopascali;
niu(i) - coeficientul lui Poisson al stratului i.

Observaţie - Calculul tasării se extinde asupra zonei active, care se împarte în straturi cu caracteristici geotehnice de
deformabilitate distincte. În cazul în care zona activă este constituită dintr-un strat omogen, coeficienţii K(i) şi K(i-1), se
stabilesc numai pentru adâncimea z = z0 şi, respectiv, la nivelul tălpii fundaţiei: z = 0 (calculul efectuându-se, deci, pentru
un singur strat).

Tabelul A.14
┌────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│ z0/B │ m │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ 0,00 ... 0,25 │ 1,5 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ 0,26 ... 0,50 │ 1,4 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ 0,51 ... 1,00 │ 1,3 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ 1,01 ... 1,50 │ 1,2 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ 1,51 ... 2,50 │ 1,1 │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ > 2,50 │ 1,0 │
└────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘

4.3. Calculul tasării medii

Tasarea medie probabilă a construcţiei se calculează efectuând media aritmetică a tasărilor absolute probabile a cel
puţin 3 fundaţii izolate ale construcţiei.
Cu cât suprafaţa construcţiei este mai mare, cu atât numărul valorilor tasărilor absolute probabile pe baza cărora se
calculează tasarea medie trebuie să fie mai mare.
4.4. Calculul tasării relative
Tasarea relativă probabilă se calculează ca diferenţa între tasările absolute probabile a două fundaţii învecinate
raportată la distanţa între ele, luând în considerare cea mai defavorabilă situaţie de încărcare.

Tabelul A.15
┌─────┬──────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ Fundaţii în formă de dreptunghi cu raportul laturilor L/B │
│ │ Fundaţii ├─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬───────────┤
│ z/B │ în formă │ │ │ │ │ │ >= 10 │
│ │ de cerc │ 1 │ 1,5 │ 2 │ 3 │ 5 │ (fundaţii │
│ │ │ │ │ │ │ │ continue) │
│ ├──────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴───────────┤
│ │ K │
├─────┼──────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬───────────┤
│ 0,0 │ 0,000 │ 0,000 │ 0,000 │ 0,000 │ 0,000 │ 0,000 │ 0,000 │
│ 0,1 │ 0,045 │ 0,050 │ 0,050 │ 0,050 │ 0,050 │ 0,050 │ 0,052 │
│ 0,2 │ 0,090 │ 0,100 │ 0,100 │ 0,100 │ 0,100 │ 0,100 │ 0,104 │
 │ 0,3 │ 0,135 │ 0,150 │ 0,150 │ 0,150 │ 0,150 │ 0,150 │ 0,156 │
│ 0,4 │ 0,179 │ 0,200 │ 0,200 │ 0,200 │ 0,200 │ 0,200 │ 0,208 │
│ 0,5 │ 0,233 │ 0,250 │ 0,250 │ 0,250 │ 0,250 │ 0,250 │ 0,260 │
│ 0,6 │ 0,266 │ 0,299 │ 0,300 │ 0,300 │ 0,300 │ 0,300 │ 0,311 │
│ 0,7 │ 0,308 │ 0,342 │ 0,349 │ 0,349 │ 0,349 │ 0,349 │ 0,362 │
│ 0,8 │ 0,348 │ 0,381 │ 0,395 │ 0,397 │ 0,397 │ 0,397 │ 0,412 │
│ 0,9 │ 0,382 │ 0,415 │ 0,437 │ 0,442 │ 0,442 │ 0,442 │ 0,462 │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 1,0 │ 0,411 │ 0,446 │ 0,476 │ 0,484 │ 0,484 │ 0,484 │ 0,511 │
│ 1,1 │ 0,437 │ 0,474 │ 0,511 │ 0,524 │ 0,525 │ 0,525 │ 0,560 │
│ 1,2 │ 0,461 │ 0,499 │ 0,543 │ 0,561 │ 0,566 │ 0,566 │ 0,605 │
│ 1,3 │ 0,482 │ 0,522 │ 0,573 │ 0,595 │ 0,604 │ 0,604 │ 0,648 │
│ 1,4 │ 0,501 │ 0,542 │ 0,601 │ 0,626 │ 0,640 │ 0,640 │ 0,687 │
│ 1,5 │ 0,517 │ 0,560 │ 0,625 │ 0,655 │ 0,674 │ 0,674 │ 0,726 │
│ 1,6 │ 0,532 │ 0,577 │ 0,647 │ 0,682 │ 0,706 │ 0,708 │ 0,763 │
│ 1,7 │ 0,546 │ 0,592 │ 0,668 │ 0,707 │ 0,736 │ 0,741 │ 0,798 │
│ 1,8 │ 0,558 │ 0,606 │ 0,688 │ 0,730 │ 0,764 │ 0,772 │ 0,831 │
│ 1,9 │ 0,569 │ 0,618 │ 0,708 │ 0,752 │ 0,791 │ 0,808 │ 0,862 │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 2,0 │ 0,579 │ 0,630 │ 0,722 │ 0,773 │ 0,816 │ 0,830 │ 0,892 │
│ 2,1 │ 0,588 │ 0,641 │ 0,737 │ 0,791 │ 0,839 │ 0,853 │ 0,921 │
│ 2,2 │ 0,596 │ 0,651 │ 0,751 │ 0,809 │ 0,861 │ 0,885 │ 0,949 │
│ 2,3 │ 0,604 │ 0,660 │ 0,764 │ 0,824 │ 0,888 │ 0,908 │ 0,976 │
│ 2,4 │ 0,611 │ 0,668 │ 0,776 │ 0,841 │ 0,902 │ 0,932 │ 1,001 │
│ 2,5 │ 0,618 │ 0,676 │ 0,787 │ 0,855 │ 0,921 │ 0,955 │ 1,025 │
│ 2,6 │ 0,624 │ 0,683 │ 0,798 │ 0,868 │ 0,939 │ 0,977 │ 1,050 │
│ 2,7 │ 0,630 │ 0,690 │ 0,808 │ 0,881 │ 0,955 │ 0,998 │ 1,073 │
│ 2,8 │ 0,635 │ 0,697 │ 0,818 │ 0,893 │ 0,971 │ 1,018 │ 1,095 │
│ 2,9 │ 0,640 │ 0,703 │ 0,827 │ 0,904 │ 0,986 │ 1,038 │ 1,117 │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 3,0 │ 0,645 │ 0,709 │ 0,836 │ 0,913 │ 1,000 │ 1,057 │ 1,138 │
│ 3,1 │ 0,649 │ 0,714 │ 0,843 │ 0,924 │ 1,014 │ 1,074 │ 1,158 │
│ 3,2 │ 0,653 │ 0,719 │ 0,850 │ 0,934 │ 1,027 │ 1,091 │ 1,178 │
│ 3,3 │ 0,657 │ 0,724 │ 0,857 │ 0,943 │ 1,040 │ 1,107 │ 1,197 │
│ 3,4 │ 0,661 │ 0,728 │ 0,863 │ 0,951 │ 1,051 │ 1,123 │ 1,215 │
│ 3,5 │ 0,664 │ 0,732 │ 0,869 │ 0,959 │ 1,062 │ 1,138 │ 1,233 │
│ 4,0 │ 0,679 │ 0,751 │ 0,897 │ 0,995 │ 1,111 │ 1,205 │ 1,316 │
│ 4,5 │ 0,691 │ 0,766 │ 0,918 │ 1,022 │ 1,151 │ 1,262 │ 1,390 │
│ 5,0 │ 0,700 │ 0,777 │ 0,935 │ 1,045 │ 1,183 │ 1,309 │ 1,456 │
└─────┴──────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴───────────┘

Observaţie: Pentru valori intermediare ale rapoartelor z/B şi L/B se admite interpolarea liniară a valorilor coeficientului
K.

4.5. Calculul înclinării fundaţiei

• Înclinarea probabilă a unei fundaţii rigide, dreptunghiulare, încărcată excentric, se determină cu relaţiile:
• înclinarea longitudinală:

1 - niu2(m) N • e1
tg(theta1) = ─────────── K1 ──────
(A.16)
E(m) (L/2)3

• înclinarea transversală:
 1 - niu2(m) N • e2
tg[theta(tr)] = ─────────── K2 ──────
(A.17)
E(m) (B/2)3

unde:
N - încărcarea verticală de calcul ce solicită excentric fundaţia, în kilonewtoni;
e1 - excentricitatea punctului de aplicare a forţei N măsurată din centrul tălpii dreptunghiulare, paralel cu latura mare, în
metri;
e2 - excentricitatea punctului de aplicare a forţei N, măsurată din centrul tălpii dreptunghiulare paralel cu latura mică, în
metri;
E(m), niu(m) - valorile medii ale modulului de deformaţie liniară, în kilopascali şi respectiv a coeficientului de deformare
laterală, pentru întreaga zonă activă;
K1, K2 - coeficienţi adimensionali determinaţi în funcţie de raportul laturilor L/B, după graficele din figura A.3;
L, B - lungimea, respectiv lăţimea tălpii fundaţiei, în metri.

Figura A.3

• Înclinarea probabilă a unei fundaţii rigide, circulară, încărcată excentric se determină cu relaţia:

3 [1 - niu2(m)] N • e
tg(theta) = ─────────────────────
(A.18)
4 E(m) • r3

unde:
N - încărcarea verticală de calcul ce solicită excentric fundaţia, în kilonewtoni;
E(m), niu(m) - valorile medii ale modulului de deformaţie liniară, în kilopascali şi respectiv a coeficientului de deformare
laterală, pentru întreaga zonă activă;
e - excentricitatea punctului de aplicare a forţei N măsurată din centru, în metri;
r - raza fundaţiei, în metri.

Observaţie - Înclinarea unei fundaţii având în plan formă poligonală se calculează cu aceeaşi relaţie, considerând raza
egală cu:

┌──────
r = \│ A/pi; A - suprafaţa poligonală, în metri
pătraţi

• Înclinarea probabilă a unei fundaţii continue de lăţime B, încărcată excentric se determină:

0,04 [1 - niu2(m)] N • e
 tg(theta) = ────────────────── • ──────
(A.19)
E(m) (B/2)3

unde:
N - încărcarea verticală de calcul ce solicită excentric fundaţia, în kilonewtoni;
E(m), niu(m) - valorile medii ale modulului de deformaţie liniară, în kilopascali şi respectiv a coeficientului de deformare
laterală, pentru întreaga zonă activă;
B - lăţimea tălpii fundaţiei, în metri;
e - excentricitatea punctului de aplicaţie a forţei N, măsurată faţă de axa longitudinală a tălpii continue, în metri.

• Înclinarea probabilă a fundaţiilor, produsă în urma influenţei fundaţiilor vecine, se calculează:

s1 - s2 s 1 - s2
tg(theta) = ─────── sau tg theta = ───────
(A.20)
B L

unde:
s1, s2 - tasările absolute probabile pentru verticalele fiecărei margini a fundaţiei, calculate conform rel. A.12;
B, L - dimensiunea fundaţiei după direcţia înclinării.

4.6. Calculul încovoierii relative a fundaţiei

Încovoierea relativă probabilă a fundaţiei se determină cu relaţia:

2 s 3 - s1 - s 2
f = ──────────────
(A.21)
2l

unde:
s1, s2 - tasările absolute probabile ale capetelor porţiunii încovoiate care se analizează;
s3 - tasarea absolută probabilă maximă sau minimă pentru porţiunea respectivă a fundaţiei;
l - distanţa între punctele având tasările probabile s1 şi s2.

A.4 . CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE CAPACITATE PORTANTĂ

1. Cazul fundaţiei de suprafaţă (SLCP 1)
1.1. Condiţia de îndeplinit
În cazul fundaţiilor directe cu talpa orizontală, verificarea capacităţii portante se poate face cu relaţia:

p'(ef) < m(c) • p(cr) [kPa]

(A.22)

V
unde: p'(ef) = ─────
L' B'

unde:
V - componenta verticală a rezultantei încărcării de calcul provenită din gruparea specială, în kilonewtoni;
L', B' - dimensiunile reduse ale tălpii fundaţiei, determinate cu relaţiile:

L' = L - 2 e1
(A.23)
B' = B - 2 e2
 unde:
L, B - lungimea, respectiv lăţimea tălpii fundaţiei, în metri;
e1, e2 - excentricităţile rezultantei încărcării de calcul faţă de axa transversală respectiv axa longitudinală a fundaţiei, în
metri;
m(c) - coeficient al condiţiilor de lucru egal cu 0,9;
p(cr) - presiunea critică, în kilopascali;
m(c) - coeficient al condiţiilor de lucru, stabilit de către proiectant în funcţie de importanţa construcţiei şi gradul de
cunoaştere a terenului de fundare; de regulă, m(c) se consideră egal cu 1.

1.2. Calculul presiunii critice, p(cr)

Când rezultanta încărcării de calcul prezintă o înclinare faţă de verticală mai mică de 5° şi în condiţiile unei stratificaţii
aproximativ orizontale, presiunea critică se poate calcula cu relaţia:

p(cr) = gamma* • B'• N(gamma) • lambda(gamma) + q • N(q) • lambda(q) + c* • N(c) • lambda(c)

[kPa] (A.24)

unde:
gamma* - greutatea volumică de calcul a straturilor de pământ de sub talpa fundaţiei, în kilonewtoni pe metru cub;
B' - lăţimea redusă a tălpii fundaţiei, în metri;
N(gamma), N(q), N(c) - coeficienţi adimensionali de capacitate portantă care depind de valoarea de calcul a unghiului
de frecare interioară, Φ* al straturilor de pământ de sub talpa fundaţiei conform tabelului A.16;
q - suprasarcina de calcul care acţionează la nivelul tălpii fundaţiei, lateral faţă de fundaţie, în kilopascali;
c* - valoarea de calcul a coeziunii straturilor de pământ de sub talpa fundaţiei, în kilopascali;
lambda(gamma), lambda(q), lambda(c) - coeficienţi de formă ai tălpii fundaţiei, conform tabelului A.17.

Tabelul A.16
┌──────────────────┬───────────────────┬───────────────────┬───────────────────┐
│ Φ │ N(gamma) │ N(q) │ N(c) │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│ 0° │ 0,0 │ 1,0 │ 5,1 │
│ 5° │ 0,1 │ 1,6 │ 6,5 │
│ 10° │ 0,2 │ 2,5 │ 8,3 │
│ 15° │ 0,7 │ 3,9 │ 11,0 │
│ 20° │ 1,8 │ 6,4 │ 14,8 │
│ 22°30' │ 2,7 │ 8,2 │ 17,5 │
│ 25° │ 4,1 │ 10,7 │ 20,7 │
│ 27°30' │ 6,1 │ 13,9 │ 24,9 │
│ 30° │ 9,0 │ 18,4 │ 30,1 │
│ 32°30' │ 13,6 │ 24,6 │ 37,0 │
│ 35° │ 20,4 │ 33,3 │ 46,1 │
│ 37°30' │ 31,0 │ 45,8 │ 58,4 │
│ 40° │ 47,7 │ 64,2 │ 75,3 │
│ 42°30' │ 75,0 │ 91,9 │ 99,3 │
│ 45° │ 120,5 │ 134,9 │ 133,9 │
└──────────────────┴───────────────────┴───────────────────┴───────────────────┘

Tabelul A.17
┌────────────────────────────┬────────────────────────┬────────────────────────┐
│ Forma fundaţiei │ lambda(ci) lambda(q) │ lambda(gamma) │
├────────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤
│- Continuă │ 1,0 │ 1,0 │
│- Dreptunghiulară B/L >= 0,2│ 1 + 0,3 B'/L' │ 1 - 0,4 B'/L' │
│- Pătrat, cerc │ 1,3 │ 0,6 │
└────────────────────────────┴────────────────────────┴────────────────────────┘
 1.3. Caracteristici geotehnice
Caracteristicile geotehnice gamma*, Φ* şi c* se introduc cu valorile de calcul corespunzătoare unui nivel de asigurare
alfa >= 0,95, referinţă STAS 3300/1-85.
La determinarea valorilor Φ* şi c* trebuie să se ţină seama de starea terenului de fundare şi de viteza de aplicare a
încărcărilor pe teren, referinţă STAS 3300/1-85.
În cazul prezenţei sub fundaţie a unei stratificaţii în care caracteristicile de rezistenţă la forfecare Φ* şi c* nu variază cu
mai mult de 50% faţă de valorile medii se pot adopta, pentru calculul capacităţii portante, valori Φ*, c* şi gamma* ca medii
ponderate cu contribuţia fiecărui strat.
Grosimea zonei de pământ de sub fundaţie, ale cărei caracteristici geotehnice Φ*, c* şi gamma* intervin în stabilirea
presiunii critice, p(cr), se poate determina cu relaţia:

t = B • f(Φ*) [m]
(A.25)

unde:
t - grosimea zonei de pământ, în metri;
B - lăţimea fundaţiei, în metri;
f(Φ*) - coeficient adimensional în funcţie de unghiul de frecare interioară al stratului de pământ în contact cu talpa
fundaţiei, conform tabelului A.18.

Tabelul A.18
┌─────────────────────────────┬────────────────────────────┐
│ Φ* │ f(Φ*) │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────┤
│ 0° │ 0,70 │
│ 5° │ 0,75 │
│ 10° │ 0,80 │
│ 15° │ 0,85 │
│ 20° │ 0,92 │
│ 25° │ 1,00 │
│ 30° │ 1,10 │
│ 35° │ 1,30 │
│ 40° │ 1,70 │
│ 45° │ 2,20 │
└─────────────────────────────┴────────────────────────────┘

În cazul în care în cuprinsul zonei active la o adâncime z măsurată de la talpa fundaţiei apare un strat mai slab, având
rezistenţa la forfecare sub 50% din valoarea rezistenţei la forfecare a straturilor superioare, se va verifica capacitatea
portantă a acestui strat ca şi când fundaţia dată s-ar rezema direct pe stratul slab transmiţându-i o presiune efectivă egală
cu efortul vertical la cota z calculat în funcţie de încărcarea reală aplicată la cota de fundare.
În condiţiile în care nivelul apei subterane se găseşte deasupra cotei de fundare sau în cuprinsul zonei de pământ
dintre talpa fundaţiei şi adâncimea t, trebuie să se ţină seama de reducerea greutăţii volumice a pământului prin efectul
submersării.
1.4. Limitarea excentricităţilor
• La fundaţiile dreptunghiulare trebuie să se urmărească respectarea condiţiei:

e12 e 22 1
───── + ───── <= ───
(A.26)
L2 B2 9

unde:
e1, e2 - excentricităţile rezultantei încărcării de calcul faţă de axa transversală respectiv axa longitudinală a fundaţiei, în
metri;
L, B - lungimea, respectiv lăţimea tălpii fundaţiei, în metri.
 • La fundaţiile circulare trebuie să se urmărească respectarea condiţiei:

e/r <= 0,59

(A.27)

unde:
r - raza fundaţiei, în metri;
e - excentricitatea rezultantei încărcărilor de calcul, în metri.

2. Cazul fundaţiei supusă la solicitări transversale (SLCP 2)

În cazul în care este posibilă deplasarea fundaţiei sub acţiunea componentei încărcării paralelă cu planul tălpii trebuie
să se facă verificarea la alunecare cu relaţia:

T <= m(h) • µ • N [kN]

(A.28)

unde:
N, T - componenta normală, respectiv paralelă cu planul tălpii a rezultantei încărcărilor de calcul la nivelul tălpii
fundaţiei, în kilonewtoni;
m(h) - coeficientul condiţiilor de lucru egal cu 0,8;
µ - coeficientul de frecare pe talpa fundaţiei; se determină prin încercări de teren sau de laborator; în lipsa unor
rezultate experimentale se pot adopta valorile din tabelul A.19.

Tabelul A.19
┌───────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────────┐
│ Denumirea pământului │ µ │
├──────────────────────────────┬────────────────────────────────┼──────────────┤
│ │ 0,25 < I(C) < 0,5 │ 0,20 │
│ ├────────────────────────────────┼──────────────┤
│ Argile având: │ 0,5 <= I(C) < 0,75 │ 0,25 │
│ ├────────────────────────────────┼──────────────┤
│ │ I(C) > 0,75 │ 0,30 │
├──────────────────────────────┴────────────────────────────────┼──────────────┤
│Argile nisipoase, nisipuri argiloase şi pământuri prăfoase │ 0,30 │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│Nisipuri fine │ 0,40 │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│Nisipuri mijlocii şi mari │ 0,45 │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│Pietrişuri şi bolovănişuri │ 0,50 │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│Terenuri stâncoase │ 0,60 │
└───────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────────┘

3. Cazul fundaţiei pe taluz sau în apropiere de taluz (SLCP 3)

În cazul construcţiilor fundate pe un teren cu înclinări pronunţate sau pe o platformă situată în apropierea unui versant
sau taluz, trebuie să se verifice atât stabilitatea locală a fundaţiei cât şi stabilitatea generală a ansamblului teren-
construcţie.
Dacă terenul este constituit din straturi de pământ aproximativ orizontale, având caracteristicile de rezistenţă la
forfecare puţin diferenţiate, se recomandă verificarea stabilităţii generale pe suprafeţe circular-cilindrice de alunecare,
respectându-se relaţia:

M(r) <= m(r) • M(s) [kNm]

(A.29)
 unde:
M(r) - momentul de răsturnare al prismei de pământ în raport cu centrul suprafeţei de cedare circular-cilindrice cea mai
defavorabilă, în kilonewtoni metru;
M(s) - momentul de stabilitate al prismei de pământ în raport cu acelaşi centru, în kilonewtoni metru;
m(r) - coeficient al condiţiilor de lucru egal cu 0,8.

ANEXA B

CALCULUL GRINZILOR CONTINUE PE MEDIU WINKLER

B.1 . METODA DE CALCUL BAZATĂ PE SOLUŢII EXACTE

1. Grinda continuă pe o singură direcţie
Pentru calculul momentelor, forţelor tăietoare şi săgeţilor grinzii se porneşte de la ecuaţia diferenţială a fibrei medii
deformate a unei grinzi care lucrează la încovoiere:

d4z _
EI ─── = p (B.1)
dx4
_
unde: p - încărcarea pe unitatea de lungime
EI - rigiditatea grinzii.
_
Între p şi presiunea de contact la nivelul tălpii de fundare se poate scrie următoarea
relaţie:
_
p = pB (B.2)

unde: B lăţimea grinzii.

Înlocuind ecuaţia (B.2) în ecuaţia (B.1) obţinem:

d 4z
EI ─── + pB = 0 (B.3)
dx4

Luând în considerare ecuaţia p = k(s) z se obţine:

d 4z
EI ─── + k(s) z B = 0 (B.4)
dx4

d4z k(s) B
─── + ────── z = 0 (B.5)
dx4 EI

d4z 4 k(s) B
─── + ──────── z = 0 (B.6)
dx4 4 EI
┌───────
│ k(s)B
Se introduce notaţia lambda = 4│──────, unde lambda se măsoară în m-1. Ecuaţia
diferenţială
\│ 4 EI
devine:
 d4z
─── + 4 lambda4 z = 0 (B.7)
dx4

Soluţia generală a acestei ecuaţii diferenţiale este:

z = e^(lambda x) (C1 cos lambda x + C2 sin lambda x) + e^(-lambda x)

(B.8)
(C3 cos lambda x + C4 sin lambda x)

Constantele de integrare C(i), i = 1 - 4, se determină din condiţiile de margine.

1.1. Grindă de lungime infinită încărcată cu o forţă concentrată (fig. B.1)

Figura B.1

Din condiţiile de margine se obţine:

- pentru x = ± infinit M = 0, T = 0 deci C1 = C2 = 0.
- pentru x = 0: dx/dy = 0 deci C3 = C4

P P P lambda P lambda P lambda

- pentru x = 0: T = - deci C3 = C4 = ──────────── = ──────────── = ──────────── =
────────
2 8 EI lambda 3 8 EI lambda4 k(s) B 2 k(s) B
8 EI ──────
4 EI
Soluţia ecuaţiei diferenţiale devine:

P lambda P lambda
z = ──────── e^(-lambda x) (cos lambda x + sin lambda x) = ──────── f1(lambda x)
(B.9)
2 k(s) B 2 k(s) B

unde: f1(lambda x) = e^(-lambda x) (cos lambda x + sin lambda x)

dz P lambda2 P lambda 2
── = theta = - ───────── e^(-lambda x) sin lambda x = - ───────── f2(lambda x)
(B.10)
dx k(s) B k(s) B

unde: f2(lambda x) = e^(-lambda x) sin lambda x

1
 Se introduce notaţia l(e) = ──────, unde l(e) este lungimea elastică.
lambda

d2z M P lambda3
─── = - ── = ───────── e^(-lambda x) (cos lambda x - sin lambda x) =
dx2 EI k(s) B

P lambda4
= - ────────────── e^(-lambda x) (cos lambda x - sin lambda x) = (B.11)
k(s) B lambda

P [k(s) B]/[4 EI]

= - ───────────────── e^(-lambda x) (cos lambda x - sin lambda x)
k(s) B lambda

1 1
M = - P l(e) ─── e^(-lambda x) (cos lambda x - sin lambda x) = ─── P l(e) f 3(lambda x)
4 4

unde: f3(lambda x) = e^(-lambda x) (cos lambda x - sin lambda x)

d3z T 2 P lambda4
─── = - ── = - ─────────── e^(-lambda x) cos lambda x = (B.12)
dx3 EI k(s) B

2 P [k(s) B]/[4 EI]

- ─────────────────── e^(-lambda x) cos lambda x
k(s) B lambda

1 1
T = - P ─── e^(-lambda x) cos lambda x = - ─── P f4(lambda x)
2 2

unde: f4(lambda x) = e^(-lambda x) cos lambda x

Valorile funcţiilor f1(lambda x), f2(lambda x), f3(lambda x), f4(lambda x) sunt date în tabelele B1 - B4.

Tabelul B.1
┌────────┬─────┬────────┬─────┬────────┬──────┬────────┬──────┬────────┬───────┐
│lambda x│ f1 │lambda x│ f1 │lambda x│ f1 │lambda x│ f1 │lambda x│ f1 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,000 │1,000│ 1,040 │0,484│ 2,080 │ 0,048│ 3,120 │-0,043│ 4,160 │-0,021 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,040 │0,998│ 1,080 │0,460│ 2,120 │ 0,040│ 3,160 │-0,043│ 4,200 │-0,020 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,080 │0,994│ 1,120 │0,436│ 2,160 │ 0,032│ 3,200 │-0,043│ 4,240 │-0,019 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,120 │0,987│ 1,160 │0,413│ 2,200 │ 0,024│ 3,240 │-0,043│ 4,280 │-0,018 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,160 │0,977│ 1,200 │0,390│ 2,240 │ 0,017│ 3,280 │-0,042│ 4,320 │-0,017 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,200 │0,965│ 1,240 │0,368│ 2,280 │ 0,011│ 3,320 │-0,042│ 4,360 │-0,016 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,240 │0,951│ 1,280 │0,346│ 2,320 │ 0,005│ 3,360 │-0,041│ 4,400 │-0,015 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,280 │0,935│ 1,320 │0,325│ 2,360 │-0,001│ 3,400 │-0,041│ 4,440 │-0,015 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,320 │0,918│ 1,360 │0,305│ 2,400 │-0,006│ 3,440 │-0,040│ 4,480 │-0,014 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,360 │0,899│ 1,400 │0,285│ 2,440 │-0,010│ 3,480 │-0,039│ 4,520 │-0,013 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,400 │0,878│ 1,440 │0,266│ 2,480 │-0,015│ 3,520 │-0,038│ 4,560 │-0,012 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,440 │0,857│ 1,480 │0,247│ 2,520 │-0,019│ 3,560 │-0,038│ 4,600 │-0,011 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,480 │0,835│ 1,520 │0,230│ 2,560 │-0,022│ 3,600 │-0,037│ 4,640 │-0,010 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,520 │0,811│ 1,560 │0,212│ 2,600 │-0,025│ 3,640 │-0,036│ 4,680 │-0,010 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,560 │0,787│ 1,600 │0,196│ 2,640 │-0,028│ 3,680 │-0,035│ 4,720 │-0,009 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,600 │0,763│ 1,640 │0,180│ 2,680 │-0,031│ 3,720 │-0,034│ 4,760 │-0,008 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,640 │0,738│ 1,680 │0,165│ 2,720 │-0,033│ 3,760 │-0,032│ 4,800 │-0,007 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,680 │0,712│ 1,720 │0,150│ 2,760 │-0,035│ 3,800 │-0,031│ 4,840 │-0,007 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,720 │0,687│ 1,760 │0,137│ 2,800 │-0,037│ 3,840 │-0,030│ 4,880 │-0,006 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,760 │0,661│ 1,800 │0,123│ 2,840 │-0,038│ 3,880 │-0,029│ 4,920 │-0,006 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,800 │0,635│ 1,840 │0,111│ 2,880 │-0,040│ 3,920 │-0,028│ 4,960 │-0,005 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼───────┤
│ 0,840 │0,610│ 1,880 │0,099│ 2,920 │-0,041│ 3,960 │-0,027│ 5,000 │-0,005 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┴───────┤
│ 0,880 │0,584│ 1,920 │0,088│ 2,960 │-0,042│ 4,000 │-0,026│ │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 0,920 │0,558│ 1,960 │0,077│ 3,000 │-0,042│ 4,040 │-0,025│ │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 0,960 │0,533│ 2,000 │0,067│ 3,040 │-0,043│ 4,080 │-0,024│ │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 1,000 │0,508│ 2,040 │0,057│ 3,080 │-0,043│ 4,120 │-0,023│ │
└────────┴─────┴────────┴─────┴────────┴──────┴────────┴──────┴────────────────┘

Tabelul B.2
┌────────┬─────┬────────┬─────┬────────┬─────┬────────┬──────┬────────┬────────┐
│lambda x│ f2 │lambda x│ f2 │lambda x│ f2 │lambda x│ f2 │lambda x│ f2 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,000 │0,000│ 1,040 │0,305│ 2,080 │0,109│ 3,120 │ 0,001│ 4,160 │ -0,013 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,040 │0,038│ 1,080 │0,300│ 2,120 │0,102│ 3,160 │-0,001│ 4,200 │ -0,013 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,080 │0,074│ 1,120 │0,294│ 2,160 │0,096│ 3,200 │-0,002│ 4,240 │ -0,013 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,120 │0,106│ 1,160 │0,287│ 2,200 │0,090│ 3,240 │-0,004│ 4,280 │ -0,013 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,160 │0,136│ 1,200 │0,281│ 2,240 │0,083│ 3,280 │-0,005│ 4,320 │ -0,012 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,200 │0,163│ 1,240 │0,274│ 2,280 │0,078│ 3,320 │-0,006│ 4,360 │ -0,012 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,240 │0,187│ 1,280 │0,266│ 2,320 │0,072│ 3,360 │-0,008│ 4,400 │ -0,012 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,280 │0,209│ 1,320 │0,259│ 2,360 │0,067│ 3,400 │-0,009│ 4,440 │ -0,011 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,320 │0,228│ 1,360 │0,251│ 2,400 │0,061│ 3,440 │-0,009│ 4,480 │ -0,011 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,360 │0,246│ 1,400 │0,243│ 2,440 │0,056│ 3,480 │-0,010│ 4,520 │ -0,011 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,400 │0,261│ 1,440 │0,235│ 2,480 │0,051│ 3,520 │-0,011│ 4,560 │ -0,010 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,440 │0,274│ 1,480 │0,227│ 2,520 │0,047│ 3,560 │-0,012│ 4,600 │ -0,010 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,480 │0,286│ 1,520 │0,218│ 2,560 │0,042│ 3,600 │-0,012│ 4,640 │ -0,010 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,520 │0,295│ 1,560 │0,210│ 2,600 │0,038│ 3,640 │-0,013│ 4,680 │ -0,009 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,560 │0,303│ 1,600 │0,202│ 2,640 │0,034│ 3,680 │-0,013│ 4,720 │ -0,009 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,600 │0,310│ 1,640 │0,194│ 2,680 │0,031│ 3,720 │-0,013│ 4,760 │ -0,009 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,640 │0,315│ 1,680 │0,185│ 2,720 │0,027│ 3,760 │-0,013│ 4,800 │ -0,008 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,680 │0,319│ 1,720 │0,177│ 2,760 │0,024│ 3,800 │-0,014│ 4,840 │ -0,008 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,720 │0,321│ 1,760 │0,169│ 2,800 │0,020│ 3,840 │-0,014│ 4,880 │ -0,007 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,760 │0,322│ 1,800 │0,161│ 2,840 │0,017│ 3,880 │-0,014│ 4,920 │ -0,007 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,800 │0,322│ 1,840 │0,153│ 2,880 │0,015│ 3,920 │-0,014│ 4,960 │ -0,007 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼────────┤
│ 0,840 │0,321│ 1,880 │0,145│ 2,920 │0,012│ 3,960 │-0,014│ 5,000 │ -0,006 │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┼────────┴────────┤
│ 0,880 │0,320│ 1,920 │0,138│ 2,960 │0,009│ 4,000 │-0,014│ │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┤ │
│ 0,920 │0,317│ 1,960 │0,130│ 3,000 │0,007│ 4,040 │-0,014│ │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┤ │
│ 0,960 │0,314│ 2,000 │0,123│ 3,040 │0,005│ 4,080 │-0,014│ │
├────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼─────┼────────┼──────┤ │
│ 1,000 │0,310│ 2,040 │0,116│ 3,080 │0,003│ 4,120 │-0,013│ │
└────────┴─────┴────────┴─────┴────────┴─────┴────────┴──────┴─────────────────┘

Tabelul B.3
┌────────┬──────┬────────┬──────┬────────┬──────┬────────┬──────┬────────┬─────┐
│lambda x│ f3 │lambda x│ f3 │lambda x│ f3 │lambda x│ f3 │lambda x│ f3 │
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,000 │ 1,000│ 1,040 │-0,126│ 2,080 │-0,170│ 3,120 │-0,045│ 4,160 │0,005│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,040 │ 0,922│ 1,080 │-0,139│ 2,120 │-0,165│ 3,160 │-0,042│ 4,200 │0,006│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,080 │ 0,846│ 1,120 │-0,152│ 2,160 │-0,160│ 3,200 │-0,038│ 4,240 │0,006│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,120 │ 0,774│ 1,160 │-0,162│ 2,200 │-0,155│ 3,240 │-0,035│ 4,280 │0,007│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,160 │ 0,705│ 1,200 │-0,172│ 2,240 │-0,150│ 3,280 │-0,032│ 4,320 │0,007│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,200 │ 0,640│ 1,240 │-0,180│ 2,280 │-0,144│ 3,320 │-0,029│ 4,360 │0,008│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,240 │ 0,577│ 1,280 │-0,187│ 2,320 │-0,139│ 3,360 │-0,026│ 4,400 │0,008│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,280 │ 0,517│ 1,320 │-0,192│ 2,360 │-0,134│ 3,400 │-0,024│ 4,440 │0,008│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,320 │ 0,461│ 1,360 │-0,197│ 2,400 │-0,128│ 3,440 │-0,021│ 4,480 │0,008│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,360 │ 0,407│ 1,400 │-0,201│ 2,440 │-0,123│ 3,480 │-0,019│ 4,520 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,400 │ 0,356│ 1,440 │-0,204│ 2,480 │-0,118│ 3,520 │-0,017│ 4,560 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,440 │ 0,308│ 1,480 │-0,206│ 2,520 │-0,112│ 3,560 │-0,014│ 4,600 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,480 │ 0,263│ 1,520 │-0,207│ 2,560 │-0,107│ 3,600 │-0,012│ 4,640 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,520 │ 0,221│ 1,560 │-0,208│ 2,600 │-0,102│ 3,640 │-0,011│ 4,680 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,560 │ 0,181│ 1,600 │-0,208│ 2,640 │-0,097│ 3,680 │-0,009│ 4,720 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,600 │ 0,143│ 1,640 │-0,207│ 2,680 │-0,092│ 3,720 │-0,007│ 4,760 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,640 │ 0,108│ 1,680 │-0,206│ 2,720 │-0,087│ 3,760 │-0,005│ 4,800 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,680 │ 0,075│ 1,720 │-0,204│ 2,760 │-0,082│ 3,800 │-0,004│ 4,840 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,720 │ 0,045│ 1,760 │-0,201│ 2,800 │-0,078│ 3,840 │-0,003│ 4,880 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,760 │ 0,017│ 1,800 │-0,199│ 2,840 │-0,073│ 3,880 │-0,001│ 4,920 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,800 │-0,009│ 1,840 │-0,195│ 2,880 │-0,069│ 3,920 │0,000 │ 4,960 │0,009│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼─────┤
│ 0,840 │-0,033│ 1,880 │-0,192│ 2,920 │-0,064│ 3,960 │0,001 │ 5,000 │0,008│
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┴─────┤
│ 0,880 │-0,055│ 1,920 │-0,188│ 2,960 │-0,060│ 4,000 │0,002 │ │
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 0,920 │-0,076│ 1,960 │-0,184│ 3,000 │-0,056│ 4,040 │0,003 │ │
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 0,960 │-0,094│ 2,000 │-0,179│ 3,040 │-0,052│ 4,080 │0,004 │ │
├────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 1,000 │-0,111│ 2,040 │-0,175│ 3,080 │-0,049│ 4,120 │0,004 │ │
└────────┴──────┴────────┴──────┴────────┴──────┴────────┴──────┴──────────────┘

Tabelul B.4
┌────────┬─────┬────────┬──────┬────────┬──────┬────────┬──────┬────────┬──────┐
│lambda x│ f4 │lambda x│ f4 │lambda x│ f4 │lambda x│ f4 │lambda x│ f4 │
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,000 │1,000│ 1,040 │ 0,179│ 2,080 │-0,061│ 3,120 │-0,044│ 4,160 │-0,008│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,040 │0,960│ 1,080 │ 0,160│ 2,120 │-0,063│ 3,160 │-0,042│ 4,200 │-0,007│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,080 │0,920│ 1,120 │ 0,142│ 2,160 │-0,064│ 3,200 │-0,041│ 4,240 │-0,007│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
 │ 0,120 │0,881│ 1,160 │ 0,125│ 2,200 │-0,065│ 3,240 │-0,039│ 4,280 │-0,006│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,160 │0,841│ 1,200 │ 0,109│ 2,240 │-0,066│ 3,280 │-0,037│ 4,320 │-0,005│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,200 │0,802│ 1,240 │ 0,094│ 2,280 │-0,067│ 3,320 │-0,036│ 4,360 │-0,004│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,240 │0,764│ 1,280 │ 0,080│ 2,320 │-0,067│ 3,360 │-0,034│ 4,400 │-0,004│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,280 │0,726│ 1,320 │ 0,066│ 2,360 │-0,067│ 3,400 │-0,032│ 4,440 │-0,003│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,320 │0,689│ 1,360 │ 0,054│ 2,400 │-0,067│ 3,440 │-0,031│ 4,480 │-0,003│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,360 │0,653│ 1,400 │ 0,042│ 2,440 │-0,067│ 3,480 │-0,029│ 4,520 │-0,002│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,400 │0,617│ 1,440 │ 0,031│ 2,480 │-0,066│ 3,520 │-0,028│ 4,560 │-0,002│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,440 │0,583│ 1,480 │ 0,021│ 2,520 │-0,065│ 3,560 │-0,026│ 4,600 │-0,001│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,480 │0,549│ 1,520 │ 0,011│ 2,560 │-0,065│ 3,600 │-0,025│ 4,640 │-0,001│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,520 │0,516│ 1,560 │ 0,002│ 2,600 │-0,064│ 3,640 │-0,023│ 4,680 │ 0,000│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,560 │0,484│ 1,600 │-0,006│ 2,640 │-0,063│ 3,680 │-0,022│ 4,720 │ 0,000│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,600 │0,453│ 1,640 │-0,013│ 2,680 │-0,061│ 3,720 │-0,020│ 4,760 │ 0,000│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,640 │0,423│ 1,680 │-0,020│ 2,720 │-0,060│ 3,760 │-0,019│ 4,800 │ 0,001│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,680 │0,394│ 1,720 │-0,027│ 2,760 │-0,059│ 3,800 │-0,018│ 4,840 │ 0,001│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,720 │0,366│ 1,760 │-0,032│ 2,800 │-0,057│ 3,840 │-0,016│ 4,880 │ 0,001│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,760 │0,339│ 1,800 │-0,038│ 2,840 │-0,056│ 3,880 │-0,015│ 4,920 │ 0,002│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,800 │0,313│ 1,840 │-0,042│ 2,880 │-0,054│ 3,920 │-0,014│ 4,960 │ 0,002│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤
│ 0,840 │0,288│ 1,880 │-0,046│ 2,920 │-0,053│ 3,960 │-0,013│ 5,000 │ 0,002│
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┴──────┤
│ 0,880 │0,264│ 1,920 │-0,050│ 2,960 │-0,051│ 4,000 │-0,012│ │
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 0,920 │0,241│ 1,960 │-0,053│ 3,000 │-0,049│ 4,040 │-0,011│ │
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 0,960 │0,220│ 2,000 │-0,056│ 3,040 │-0,048│ 4,080 │-0,010│ │
├────────┼─────┼────────┼──────┼────────┼──────┼────────┼──────┤ │
│ 1,000 │0,199│ 2,040 │-0,059│ 3,080 │-0,046│ 4,120 │-0,009│ │
└────────┴─────┴────────┴──────┴────────┴──────┴────────┴──────┴───────────────┘

În figura B.2 este prezentată variaţia funcţiilor f 1(lambda x), f2(lambda x), f3(lambda x) şi f4(lambda x) cu argumentul
lambda x, funcţii ce pot fi utilizate pentru calculul lui z, theta, M şi respectiv T.
Deoarece diagrama de forţă tăietoare este antisimetrică faţă de punctul de aplicaţie al forţei, valorile funcţiei f 4 vor fi
luate cu semnul prezentat în tabel atunci când forţa este situată la stânga secţiunii de calcul şi cu semn schimbat când
forţa este la dreapta secţiunii de calcul.
În figura B.3 sunt date diagramele de săgeată, rotire, moment încovoietor şi forţă tăietoare pentru grinda de lungime
infinită acţionată de forţă concentrată.
1.2. Grindă de lungime infinită acţionată de mai multe forţe concentrate
 În situaţia în care grinda este acţionată de mai multe forţe concentrate P(i), i = 1 - n, determinarea valorilor pentru z,
theta, M, T într-o secţiune dată se face prin suprapunerea efectelor (fig. B.4).

n
___
lambda \
z = ──────── / P(i) f1[lambda x(i)]
(B.13)
2 k(s) B ───
1

n
___
lambda2 \
theta = ─────── / P(i) f2[lambda x(i)]
(B.14)
k(s) B ───
i=1

n
___
1 \
M = ─── l(e) / P(i) f3[lambda x(i)]
(B.15)
4 ───
i=1

n
___
1 \
T = ─── / P(i) f4[lambda x(i)]
(B.16)
2 ───
i=1
 Figura B.2

1.3. Grindă de lungime infinită acţionată de un moment încovoietor

Momentul încovoietor M0 este înlocuit în calcul prin cuplul P DELTAx (fig. B.5).
Pentru determinarea tasării grinzii într-o secţiune situată la distanţa x faţă de punctul de aplicare al cuplului se utilizează
relaţia (B.11) în cazul a doua forţe concentrate:

P lambda P lambda
z = - ──────── f1(lambda x) + ──────── f1[lambda(x-dx)] lambda dx
2 k(s) B 2 k(s) B = - ──────── P[f 1(lambda x) - f1[lambda(x-dx)]] ── =
2 k(s) B dx
(B.17)
M0 lambda f1(lambda x) - f1[lambda(x-dx)] M0 lambda df1 M0 lambda2
= ───────── ─────────────────────────────── = ───────── ─── = ────────── e^(-lambda x) sin
lambda x =
2 k(s) B dx 2 k(s) B dx 2 k(s) B

M0 lambda2
= ────────── f2(lambda x)
2 k(s) B

Astfel, pentru calculul săgeţii în cazul grinzii infinite acţionată de un moment încovoietor M 0 este utilizată funcţia
f2(lambda x), funcţie care descrie rotirea în cazul grinzii infinite acţionate de o forţă concentrată P. Aceasta înseamnă că
pentru theta M şi T se vor utiliza, prin permutare, tot funcţiile f1, f3 şi f4 după corespondenţa descrisă în tabelul B.5.
1.4. Grindă de lungime finită
Pentru folosirea funcţiilor determinate în cazul grinzii de lungime infinită, grinda de lungime finită se calculează prin
metoda forţelor fictive.
 Figura B.3

Figura B.4

Se consideră grinda de lungime finită care este transformată în grindă infinită prin prelungirea fictivă a capetelor A şi B
(fig. B.6).
 Asupra grinzii de fundare considerată ca grindă infinită acţionează sistemul de încărcări P(i), i = 1 - n, împreună cu
forţele fictive V(i), i = 1 - 4 amplasate de o parte şi de cealaltă a grinzii cu valori astfel determinate încât starea de eforturi
şi deformaţii în grinda de lungime finită să nu se modifice.
Pentru determinarea forţelor fictive se impun condiţiile pentru capetele libere ale grinzii şi anume: M(A) = 0, T(A) = 0,
M(B) = 0, T(B) = 0.

Figura B.5

Tabelul B.5
┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ Funcţii utilizate în cazul grinzii acţionate de: │
│ ├─────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│ │ P │ M0 │
├────────────────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ z │ f1 │ f2 │
├────────────────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ theta │ f2 │ f3 │
├────────────────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ M │ f3 │ f4 │
├────────────────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ T │ f4 │ f1 │
└────────────────┴─────────────────────────────┴───────────────────────────────┘

Figura B.6

Utilizând funcţiile f3[lambda x(i)] şi f4[lambda x(i)] definite anterior şi impunând condiţiile pentru capetele libere ale grinzii
se obţin patru ecuaţii liniare pentru determinarea valorilor forţelor fictive.
Pentru simplificarea calculelor se alege distanţa de la forţa V 1 la capătul A al grinzii astfel încât momentul încovoietor să
fie egal cu zero, iar punctul de aplicaţie pentru V 2 astfel încât forţa tăietoare corespunzătoare în secţiunea A să fie egală
cu zero.
În acelaşi mod se procedează şi cu forţele V3 şi V4 cu privire la momentul şi forţa tăietoare în capătul B al grinzii.
 Din tabelele pentru funcţiile f3[lambda x(i)] şi f4[lambda x(i)] rezultă că, pentru ca forţele fictive care apar într-o ecuaţie să
se anuleze alternativ, distanţele de la capetele grinzii finite la punctele de aplicaţie ale forţelor fictive să fie alese după cum
urmează:

x = pi/(4 lambda) pentru care f3 (pi/4) = 0

(B.18)
x = pi/(2 lambda) pentru care f4 (pi/2) = 0
(B.19)

Forţele V(i), i = 1 - 4 astfel obţinute se introduc în schema de încărcare a grinzii finite iar calculul deformaţiilor şi al
eforturilor secţionate se poate face utilizând tabelele şi diagramele pentru grinda infinită.
2. Grinzi continue pe două direcţii
2.1. Ipoteza nodurilor articulate
În această ipoteză urmează a se repartiza pe cele două direcţii doar forţa concentrată V(i) ce acţionează în nodul i.
M(ix) şi M(iy) se transmit integral tălpilor pe care acţionează (fig. B.7).

Figura B.7

Se poate scrie condiţia de echilibru:

V(i) = V(ix) + V(iy)

(B.20)

Pentru i = 1 - n se pot serie n ecuaţii pentru cele n noduri ale reţelei de grinzi.
Rezultă n ecuaţii cu 2n necunoscute.
Cel de-al doilea set de n ecuaţii se obţine exprimând condiţia de continuitate exprimată în termeni de tasare. Se scrie
relaţia:

z(ix) = z(iy)
(B.21)

Deoarece, conform ipotezei Winkler z = p/k(s), relaţia B.21 devine:

p(ix) = p(iy)
(B.22)

condiţie care exprimă egalitatea presiunilor datorate încărcărilor V(ix), V(iy) pe cele două direcţii.
Ecuaţia de echilibru (relaţia B.20) şi ecuaţia de continuitate (relaţia B.22) exprimate pentru fiecare nod formează
sistemul de 2n ecuaţii cu 2n necunoscute prin rezolvarea căruia se determină încărcările în noduri.
După determinarea încărcărilor pe noduri, fiecare din tălpile reţelei se calculează ca talpă continuă pe o singură
direcţie, determinând diagramele M şi T necesare pentru dimensionarea acestora.
2.2. Ipoteza nodurilor încastrate
 În această ipoteză urmează a se repartiza pe cele două direcţii atât forţa concentrată V(i) cât şi momentele M(ix) şi
M(iy) (fig. B.7).
Momentele încovoietoare se descompun în momente care determină încovoierea grinzii pe care acţionează şi
momente care produc torsiunea grinzii pe direcţie transversală.
Ecuaţiile de echilibru pentru nodul i sunt:

┌
│ V(i) = V(ix) + V(iy)
┤ M(ix) = M(ix_încovoiere) + M(iy_torsiune)
(B.23)
│ M(iy) = M(iy_încovoiere) + M(ix_torsiune)
└

Rezultă 3n ecuaţii cu 6n necunoscute.

Celelalte 3n ecuaţii se obţin din condiţiile de continuitate care exprimă egalitatea săgeţilor (tasări) cât şi a rotirilor şi
anume:
- săgeata (tasarea) grinzii longitudinale (direcţia x) în nodul i trebuie să fie egală cu săgeata (tasarea) grinzii
transversale (direcţia y) în nodul i,
- rotirea din încovoiere a grinzii longitudinale (direcţia x) în nodul i să fie egală cu rotirea din torsiune a grinzii
transversale (direcţia y) în nodul i,
- rotirea din torsiune a grinzii longitudinale (direcţia x) în nodul i să fie egală cu rotirea din încovoiere a grinzii
transversale (direcţia y) în nodul i.

B.2 . METODE NUMERICE DE CALCUL

1. Metoda diferenţelor finite
Eforturile secţionale în grinda de fundare pot fi calculate utilizând metoda diferenţelor finite. Metoda se poate aplica la
grinzi continue pentru orice număr de stâlpi care aduc la fundaţie forţe axiale şi momente încovoietoare concentrate.
Panta fibrei medii deformate a grinzii de fundare în secţiunea i (fig. B.8) se poate exprima în diferenţe finite cu relaţia:

┌ ─┐ ┌ ┐ ┌ ┐
│ dz │ │ DELTA z │ │ z(i+1) - z(i) │
│ ──── │ => │ ─────── │ = │ ───────────── │
(B.24)
│ dx │ │ DELTA x │ │ DELTA x │
└ ┘i └ ┘i └ ┘i

Pentru aceeaşi secţiune i se poate determina valoarea celei de-a doua derivate a tasării z, obţinându-se următoarele
relaţii:

┌ ┐
│ DELTA z │
DELTA │ ─────── │
┌ ┐ │ DELTA x │ ┌ ┐
d 2z │ dz │ └ ┘ DELTA2z 1 │ z(i+1) - z(i) z(i) - z(i-1) │
─── = d │ ── │ = ───────────────── = ──────── = ─────── • │ ───────────── -
───────────── │
d 2x │ dx │ DELTA x DELTA x 2 DELTA x │ DELTA x DELTA x │
└ ┘ └ ┘
(B.25)
d2z z(i+1) - 2 z(i) + z(i-1)
─── = ────────────────────────
d 2x DELTA x2

Pentru cazul general (n secţiuni de calcul) expresiile derivatei de ordinul II şi respectiv de ordinul III se scriu sub forma:
 d2z z(n+1) - 2 z(n) + z(n-1)
z'' = ───── = ────────────────────────
dx2 (DELTA x)2
(B.26)
d3z z(n+2) - 2 z(n+1) + 2 z(n-1) - z(n-2)
z''' = ───── =
─────────────────────────────────────
dx3 2 (DELTA x)3

Expresiile derivatelor din ecuaţiile (B.26) permit determinarea valorilor eforturilor secţionale prin utilizarea relaţiilor:

EI
────────── [z(n+1) - 2 z(n) + z(n-1)] = M(n)
(DELTA x)2

(B.27)
EI
────────── [z(n+2) - 2 z(n+1) + 2 z(n-1) - z(n-2)]
= T(n)
(DELTA x)3

Pentru rezolvare este recomandat ca numărul de intervale DELTA x să fie limitat la 10 (un număr de intervale mai mic
decât 10 conduce la rezultate greşite iar unul mai mare decât 10 va mări volumul de calcul dar nu şi precizia soluţiei
rezultate).
Din considerente legate de rezolvarea numerică se recomandă ca DELTA x să fie constant.
Metoda diferenţelor finite aplicată la grinzi continue de fundare, rezemate pe un mediu elastic tip Winkler, necesită
scrierea relaţiilor care exprimă momentul încovoietor în fiecare secţiune i, moment încovoietor egal cu zero la capetele
grinzii şi, respectiv, a relaţiei care exprimă egalitatea între forţele ce acţionează pe direcţie verticală.
Se obţin 11 ecuaţii cu 11 necunoscute pentru valorile z. Rezolvarea sistemului de ecuaţii permite determinarea
eforturilor secţionale M şi T prin utilizarea relaţiilor (B.27).
2. Metoda elementelor finite
Metoda elementelor finite utilizează relaţia:

P(i) = A(i) • F(i).

(B.28)

pentru fiecare nod al structurii analizate (fig. B.9), considerând, în prealabil, că există o discretizare în elemente finite a
acesteia. Relaţia exprimă egalitatea între forţele nodale externe. P(i), şi forţele care acţionează pe elemente, F(i), prin
intermediul constantei A(i).
Notaţiile F(i) şi P(i) sunt utilizate pentru forţe şi momente încovoietoare.
 Figura B.8

Figura B.9

Pentru toate nodurile structurii analizate se poate scrie relaţia matriceală:

P=A•F
(B.29)

Pentru deformaţiile elementelor (definite de două noduri), e, şi deplasările nodale externe, X, se poate scrie relaţia
matriceală:

e=B•X
(B.30)

e şi X pot reprezenta rotaţii (exprimate în radiani) sau translaţii.

Matricea B reprezintă matricea A transpusă ceea ce conduce la rescrierea relaţiei anterioare sub forma:

e = A^T • X
 (B.31)

Între forţele care acţionează pe elemente şi deformaţiile acestora poate fi scrisă relaţia matriceală:

F=S•e
(B.32)

Relaţiile (B.29), (B.30) şi (B.32) reprezintă ecuaţiile fundamentale în analiza grinzilor de fundare cu metoda elementelor
finite.
Prin utilizarea relaţiilor anterioare, pentru obţinerea deplasărilor nodale externe se utilizează exprimarea matriceală de
forma:

X = (ASA^T)-1 P
(B.33)

unde matricea ASA^T poartă numele de matrice globală.

ANEXA C

CALCULUL GRINZILOR PE MEDIU BOUSSINESQ

Metoda Jemocikin
Grinzile având raportul L/B >= 7 sunt considerate ca fiind nedeformabile în direcţie transversală (fig. C.1) şi, ca urmare,
presiunea pe lăţimea B se consideră a fi uniform repartizată.

Figura C.1

Pentru determinarea presiunilor de contact fundaţie-teren se consideră o distribuţie continuă conform diagramei
prezentată în figura C.2.
Se aproximează diagrama reală de presiuni pe teren cu o diagramă în trepte, împărţind suprafaţa de fundare în
suprafeţe dreptunghiulare cu lăţimea B şi lungimea l, în lungul suprafeţei de fundare (fig. C.2). Fie R rezultanta presiunilor
uniform distribuite aferente suprafeţei B x l. R poate fi privită ca reacţiunea într-o bară rigidă.
Sistemul fundaţie-teren se substituie cu sistemul echivalent al unei grinzi flexibile rezemată pe terenul deformabil prin
intermediul unor bare rigide verticale, articulate la capete dispuse în centrul de greutate al suprafeţelor dreptunghiulare de
dimensiuni în plan B • l (fig. C.3).
În acest mod, se înlocuieşte contactul continuu dintre fundaţie şi teren prin contacte în punctele izolate de egală
interdistanţă l. Cu cât numărul de puncte de contact este mai mare, cu atât calculul aproximează mai bine diagrama
continuă de presiuni de contact fundaţie-teren.
 Figura C.2

Considerând presiunea p(i), distribuită pe o suprafaţă dreptunghiulară i de arie B • l, ca fiind uniformă, forţa axială în
bara rigidă, din punctul analizat va avea valoarea:

R(i) = B • l • p(i)
(C.1)

Figura C.3

Determinarea forţelor R(i), i = 1 - n se face considerând separat deplasarea verticală a capetelor superioare, articulate
în talpa fundaţiilor [z(i fundaţie)] şi deplasarea verticală a capetelor inferioare ale barelor, articulate pe teren [z(i teren)].
Din condiţia de continuitate ca, după deformare, talpa fundaţiei să păstreze legătura cu terenul rezultă că deplasările
capetelor barelor trebuie să fie egale obţinându-se astfel un număr de ecuaţii egal cu numărul forţelor necunoscute R(i).
Pentru a scrie deplasările pe verticală ale unui punct i de pe talpa fundaţiei şi de pe suprafaţa de fundare se consideră,
de o parte, grinda de fundare cu încărcările P(j), j = 1 - m şi reacţiunile R(i), i = 1 - n din barele de legătură cu terenul şi, de
altă parte, terenul solicitat de forţele [R(i)], transmise prin barele de legătură.
Deplasările grinzii continue de fundare se stabilesc prin referire la un sistem static de bază de tipul grindă încastrată în
secţiunea de capăt (fig. C.4).
 Figura C.4

Se consideră grinda încastrată la capăt, ceea ce echivalează cu introducerea a două noi necunoscute, deplasarea z 0 şi
rotirea theta0. Pentru determinarea necunoscutelor R(i), z0 şi theta0 se scrie următorul sistem de ecuaţii:

R1delta11 + R2delta12 + R3delta13 + ... + R(n)delta(1n) + delta(1p) - z0 - a1tg(theta0) + delta(1p)

=0
R1delta21 + R2delta22 + R3delta23 + ... + R(n)delta(2n) + delta(2p) - z0 - a2tg(theta0) + delta(2p)
=0
R1delta31 + R2delta32 + R3delta33 + ... + R(n)delta(3n) + delta(3p) - z0 - a3tg(theta0) + delta(3p)
=0
................................................................................................................
R1delta(n1) + R2delta(n2) + R3delta(n3) + ... + R(n)delta(nn) + delta(np) - z0 - a(n)tg(theta0) +
delta(np) = 0 (C.2)

n m
___ ---
\ \
/ R(i) = / P(j)
─── ───
1 1

n m
___ ___
\ \
/ R(i) a(i) = / P(j) a(j)
─── ───
1 1

Coeficienţii delta(ik) se compun din deformaţiile pământului şi ale grinzii de fundare în secţiunea i sub acţiunea unei
sarcini unitare aplicate în secţiunea k.

delta(ik) = z(ik_teren) + z(ik_fundaţie)

(C.3)

Deformaţia grinzii produsă de reacţiunea R(k) = 1, z(ik_fundaţie), se calculează după metodele din statica construcţiilor:

┌
│ Mm Aria Mz(m)
│ ──── dx = ──────────
(C.4)
│ EI EI
┘

În relaţia (C.4) Aria M este suprafaţa diagramei de momente M pentru grinda încastrată din sistemul de bază solicitată
în punctul k de o forţă concentrată egală cu unitatea; z(m) este ordonata diagramei de moment m, rezultată din aplicarea
unei forţe fictive egală cu unitatea în direcţia deplasării Z(ik_fundaţie, în punctul i, ordonată măsurată în dreptul centrului
de greutate al diagramei M (fig. C.5).

Figura C.5

Se obţine pentru deformata grinzii de fundare următoarea relaţie de calcul:

┌ ┐
E•I a2(i) │ a(i) │
──────── • z(ik_fundaţie) = ───── │ a(k) - ──── │
(C.5)
1 - niu2 2 │ 3 │
└ ┘

de unde:

┌ ┐2 ┌ ┐
c3 1 - niu2 │ a(i) │ │ 3a(k) a(i) │
z(ik_fundaţie) = ──── ──────── │ ──── │ │ ───── - ──── │
(C.6)
6 E•I │ c │ │ c c │
└ ┘ └ ┘

unde: c = x/n cu n multiplu întreg de 0,5.

Pentru situaţia în care rapoartele a(i)/c respectiv a(k)/c sunt multipli întregi de 0,5, valorile pentru [a(i)/c] 2 • [a(k)/c -
a(i)/c] se regăsesc în tabelul C.1

Tabelul C.1
┌──────┬───────┬─────┬─────┬──────┬──────┬──────┬──────┬───────┬───────┬───────┐
│a(i)/c│ 0,5 │ 1 │ 1,5 │ 2 │ 2,5 │ 3 │ 3,5 │ 4 │ 4,5 │ 5 │
│a(k)/c│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 0,5 │ 0,250 │0,625│1,000│ 1,375│ 1,750│ 2,125│ 2,500│ 2,875│ 3,250│ 3,625│
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 1 │ _ │2,000│3,500│ 5,000│ 6,500│ 8,000│ 9,500│ 11,000│ 12,500│ 14,000│
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 1,5 │ - │ - │6,750│10,125│13,500│16,875│20,250│ 23,625│ 27,000│ 30,375│
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 2 │ - │ - │ - │16,000│22,000│28,000│34,000│ 40,000│ 46,000│ 52,000│
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 2,5 │ - │ - │ - │ - │31,250│40,625│50,000│ 59,375│ 68,750│ 78,125│
 ├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 3 │ - │ - │ - │ - │ - │54,000│67,500│ 81,000│ 94,500│108,000│
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 3,5 │ - │ - │ - │ - │ - │ - │87,750│104,125│122,500│140,000│
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 4 │ - │ - │ - │ - │ - │ - │ - │128,250│152,000│176,000│
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 4,5 │ - │ - │ │ - │ - │ - │ - │ - │182,250│212,625│
├──────┼───────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤
│ 5 │ - │ - │ │ - │ - │ - │ - │ - │ - │250,000│
└──────┴───────┴─────┴─────┴──────┴──────┴──────┴──────┴───────┴───────┴───────┘

Pentru obţinerea valorilor z(ik_teren) se analizează următoarele situaţii:

a) deformaţia într-un punct la distanţa r faţă de o forţă concentrată P (fig. C.6) se calculează cu relaţia lui Boussinesq:

P [1 - niu2(s)]
z(ik_teren) = ───────────────
(C.7)
pi • E(s) • r

Figura C.6

b) deformaţia într-un punct i la distanţa x de un dreptunghi încărcat uniform cu sarcina p = 1/(B • l) având centrul într-un
punct k (fig. C.7) se calculează cu relaţia:

1 1 - niu2(s)
z(ik_teren) = ── ─────────── • F(x/l, B/l)
(C.8)
pi E(s) • B
 Figura C.7

Valorile F(x/l, B/l) pentru x/l = 0-20 şi B/l = 2/3-5 sunt date în tabelul C.2.

Tabelul C.2
┌─────┬────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ F │
│ x/l │ B/l ├─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┤
│ │ │B/l = 2/3│ B/l = 1 │ B/l = 2 │ B/l = 3 │ B/l = 4 │ B/l = 5 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 0 │ infinit │ 4,265 │ 3,525 │ 2,406 │ 1,867 │ 1,542 │ 1,322 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 1 │ 1 │ 1,069 │ 1,038 │ 0,929 │ 0,829 │ 0,746 │ 0,678 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 2 │ 0,500 │ 0,508 │ 0,505 │ 0,490 │ 0,469 │ 0,446 │ 0,424 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 3 │ 0,333 │ 0,336 │ 0,335 │ 0,330 │ 0,323 │ 0,315 │ 0,305 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 4 │ 0,250 │ 0,251 │ 0,251 │ 0,249 │ 0,246 │ 0,242 │ 0,237 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 5 │ 0,200 │ 0,200 │ 0,200 │ 0,199 │ 0,197 │ 0,196 │ 0,193 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 6 │ 0,167 │ 0,167 │ 0,167 │ 0,166 │ 0,165 │ 0,164 │ 0,163 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 7 │ 0,143 │ 0,143 │ 0,143 │ 0,143 │ 0,142 │ 0,141 │ 0,140 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 8 │ 0,125 │ 0,125 │ 0,125 │ 0,125 │ 0,124 │ 0,124 │ 0,123 │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 9 │ 0,111 │ - │ - │ - │ 0,111 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 10 │ 0,100 │ - │ - │ - │ 0,100 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 11 │ 0,091 │ - │ - │ - │ 0,091 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 12 │ 0,083 │ - │ - │ - │ 0,083 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 13 │ 0,077 │ - │ - │ - │ 0,077 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 14 │ 0,071 │ - │ - │ - │ 0,071 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 15 │ 0,067 │ - │ - │ - │ 0,067 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 16 │ 0,063 │ - │ - │ - │ 0,063 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 17 │ 0,059 │ - │ - │ - │ 0,059 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 18 │ 0,056 │ - │ - │ - │ 0,056 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 19 │ 0,053 │ - │ - │ - │ 0,053 │ - │ - │
├─────┼────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 20 │ 0,050 │ - │ - │ - │ 0,050 │ - │ - │
└─────┴────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘
 Înlocuind valorile delta(ik) în sistemul de ecuaţii (D.1) se pot determina valorile R(i), i = 1 - n cu ajutorul cărora se
determină ordonatele în diagramele de forţă tăietoare şi moment încovoietor.

ANEXA D

CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER

Metoda Hetenyi
Efectul unei forţe concentrate pe un radier flexibil se amortizează relativ rapid, resimţindu-se asupra unei arii reduse din
jurul ei. Suprapunând zonele de influenţă se poate determina efectul într-un punct al tuturor încărcărilor concentrate
transmise de stâlpi. Deoarece zonele de influenţă nu sunt foarte mari, în marea majoritate a situaţiilor este suficient să se
considere o distanţă definită de două rânduri de stâlpi faţă de punctul considerat.
Din moment ce efectul unei încărcări se transmite radial prin radier, cea mai bună formulare este cea în coordonate
polare.
Etapele calculului sunt următoarele:
• se determină înălţimea h a radierului în secţiunile critice la forţă tăietoare şi se calculează rigiditatea cilindrică D;
• se calculează raza rigidităţii efective cu relaţia:

┌──────
│ D
L = 4│ ────
(D.1)
\│ k(s)

iar zona de influenţă a încărcării din stâlp se consideră egală cu 4L;

• se calculează momentul pe direcţie radială M(r), pe direcţie tangenţială M(t), şi săgeata z a radierului:

┌ ┐
N │ Z3' • r/L │
M(r) = - ─── │ Z4 • r/L - (1 - µ) ───────── │
(D.2)
4 │ r/L │
└ ┘
┌ ┐
N │ Z 3' • r/L │
M(t) = - ─── │ µ Z4 • r/L - (1 - µ) ───────── │
(D.3)
4 │ r/L │
└ ┘

N L2
z = ────── Z3 • r/L (D.4)
4D

unde:
r - distanţa de la punctul considerat la încărcare
Z3, Z3', Z4 şi Z4' - funcţii de r/L a căror variaţie este prezentată în figura D.1

• se trec momentele din coordonate polare în coordonate carteziene:

M(x) = M(r) cos2(theta) + M(t) sin2(theta)

(D.5)
M(y) = M(r) sin2(theta) + M(t) cos2(theta)
(D.6)
 unde: theta unghiul definit în figura D.2

• Forţa tăietoare pe unitatea de lăţime de radier poate fi determinată cu ajutorul relaţiei:

N
Q = - ──── Z4' • r/L
(D.7)
4L

Când marginea radierului se găseşte în zona de influenţă r, se aplică următoarele corecţii:

- se calculează momentele încovoietoare şi forţele tăietoare perpendicular pe marginea radierului în ipoteza că radierul
ar fi infinit de mare;
- se aplică pe margine, ca încărcări, momente încovoietoare şi forţe tăietoare egale şi de semn contrar cu cele calculate;
- se utilizează mai departe ipoteza grinzilor pe mediu Winkler.
• în cele din urmă, momentele încovoietoare şi forţele tăietoare pentru fiecare stâlp se suprapun şi se obţin valorile finale
totale ale momentelor încovoietoare şi forţelor tăietoare.

Figura D.1
 Figura D.2

Metoda diferenţelor finite

Presiunile de contact cu terenul şi eforturile secţionale în radierele flexibile, aşezate pe medii deformabile de tip Winkler
pot fi determinate ţinând seama de ecuaţia diferenţială a suprafeţei mediane deformate redată de expresia (E.8) şi
utilizând metoda diferenţelor finite.

d 4z d 4z d4z q - k(s) z
─── + 2 • ───────── + ─── = ──────────
(D.8)
dx4 dx2 • dy2 dy4 D

Pentru rezolvare se consideră puncte dispuse în nodurile unei reţele pătratice, la interdistanţe d, pe planul median al
plăcii radier.
În cazul unei forme dreptunghiulare în plan a radierului, ecuaţiile cu diferenţe finite care aproximează, în fiecare nod,
ecuaţia diferenţială (D.8), se stabilesc, având în vedere expresiile derivatelor parţiale, după cum se prezintă în ecuaţiile
(D.9) - (D.14).
Ecuaţiile depind de poziţia nodului de calcul în reţeaua de discretizare.
Coeficienţii deplasărilor fiecărui nod în funcţie de poziţia faţă de nodul de calcul, notaţi cu indici după punctele cardinale
conform figurii D.3a, sunt prezentaţi în figurile D.3b - D.3g.
 Figura D.3

Cazul din figura D.3b:

20z(a) - 8[z(n) + z(c) + z(s) + z(v)] + 2[z(ne) + z(se) + z(sv) + z(nv)] +
z(nn) + (D.9)
+ z(ee) + z(ss) + z(vv) = (qd4 + Qd2)/D
 Cazul din figura D.3c:
19z(a) - 8[z(e) + z(s) + z(v)] + [-6 + 2niu]z(n) + 2[z(se) + z(sv)] +
(D.10)
+ (2 - niu)[z(nv) + z(ne)] + z(ee) + z(ss) + z(vv) = (qd4 + Qd2)/D

Cazul din figura D.3d:

[8 - 4niu - 3niu2]z(a) + (-4 + 2niu + 2niu2)[z(c) + z(v)] + [-6 + 2niu]z(s) +
(D.11)
+ (2 - niu)[z(se) + z(sv)] + z(ss) = (qd4 + Qd2)/D

Cazul din figura D.3e:

18z(a) + (-6 + 2 niu)[z(n) + z(e)] - 8[z(s) + z(v)] + 2[1 - niu]z(ne) +
(D.12)
+ (2 - niu)[z(se) + z(nv)] + 2z(sv) + z(ss) + z(vv) = (qd4 + Qd2)/D

Cazul din figura D.3f:

[7,5 - 4niu - 2,5niu2]z(a) + [-3 + 2niu + niu2]z(v) + [-6 + 2niu]z(s) + [-4 +
2niu + (D.13)
2niu2]z(e) + (2 - niu)[z(se) + z(sv)] + z(ss) + 0,5[1 - niu2]z(vv) = (qd4 +
Qd2)/D

Cazul din figura D.3g:

(3 - 2niu - niu2)[ - z(a) + z(s) + z(v)] + 2[1 - niu2]z(sv) + 0,5(1 - niu2)[z(ss) +
(D.14)
+ z(vv)] = (qd4 + Qd2)/D

În relaţiile (D.9) - (D.14) prin q se înţelege reacţiunea terenului pe unitatea de arie iar Q este forţa concentrată în
punctul a.
Exprimându-se ecuaţiile diferenţiale pentru toate nodurile reţelei se obţine un sistem de ecuaţii care, prin rezolvare,
conduce la obţinerea tasărilor în fiecare nod.
După ce se află tasările se poate calcula momentul încovoietor pe fiecare direcţie.
Utilizând relaţiile din Teoria Elasticităţii, se scrie:

M(x) = M'(x) + niu M'(y)

(D.15)

unde:
M(x) - momentul încovoitor pe o fâşie unitară pe direcţia x
M'(x) - momentul încovoietor pe direcţia x, fără influenţa momentului pe direcţia y
M'(y) - momentul încovoietor pe direcţia y, fără influenţa momentului pe direcţia x

Astfel, considerând o fâşie pe direcţia e-v, se poate exprima momentul încovoietor pentru un punct interior ca:

D ┌ ┐
M(e-v) = - ── │ [z(e) + z(v) - 2 z(a)] + niu [z(n) + z(s) - 2 z(a)] │
(D.16)
d2 └ ┘

Precizia utilizării metodei diferenţelor finite depinde de desimea reţelei de noduri considerate.
Metoda reţelei finite
În această metodă radierul este discretizat într-un număr de grinzi cu rezistenţă la încovoiere şi torsiune (fig. D.4).
Rezistenţa la torsiune, caracterizată de modulul de forfecare G, este folosită pentru a lua în considerare voalarea plăcii. În
terminologia elementelor finite, metoda reţelei finite foloseşte elemente neconforme deoarece compatibilitatea între
deformaţiile elementelor este asigurată numai în noduri.
 Figura D.4

Metoda elementelor finite

Această metodă transformă problema radierelor pe mediu Winkler într-o analiză matricială a structurii. Radierul este
modelat printr-un set de elemente interconectate la noduri, în timp ce pământul se modelează prin resoarte izolate.
Discretizarea radierului poate să nu fie doar izolată, ci să cuprindă şi restul structurii. Nodurilor structurii li se atribuie un
număr de grade de libertate în funcţie de tipul analizei.
Figura D.5 prezintă un exemplu de analiză în care radierul este discretizat printr-un element de tip placă, iar pământul
printr-un mediu Winkler. În acest caz gradele de libertate sunt o translaţie pe direcţie verticală (tasarea) şi două rotaţii
(după axele din plan).

Figura D.5

ANEXA E

CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER-BOUSSINESQ

Metodă hibridă de calcul pentru radierele rigide

În cazul radierelor rigide, ale căror deplasări verticale sunt exprimate de relaţia z = z 0 + theta(y) x + theta(x) y, presiunea
distribuită pe teren din acţiunea unei încărcări verticale (N) având excentricităţile [e(x)] şi [e(y)] (fig. E.1), se obţine în
modul următor:
- se împarte suprafaţa de fundare în n suprafeţe dreptunghiulare mici A(i), i = 1 - n, pe care acţionează presiunea
distribuită p(i), i = 1 - n; aproximarea diagramei continue de presiuni pe teren este cu atât mai bună cu cât numărul
suprafeţelor dreptunghiulare prin care se discretizează suprafaţa de fundare este mai mare;
- utilizând expresia generală

┌┌
z(x,y) = │ │ p(eta • csi) • alfa(eta - x, csi - y) d
eta d csi
┘┘
 pentru încărcările discrete p(i) A(i), se alcătuieşte sistemul de ecuaţii (E.1), punând condiţia ca toate tasările să fie egale
cu unitatea:

1 1 1 1
z = 1 = p A alfa + ... + p A alfa + ... + p A alfa + ... + p A alfa
1 1 1 11 i i 1i j j 1j n n 1n

1 1 1 1
z = 1 = p A alfa + ... + p A alfa + ... + p A alfa + ... + p A alfa
i 1 1 i1 i i ii j j ij n n in
(E.1)
1 1 1 1
z = 1 = p A alfa + ... + p A alfa + ... + p A alfa + ... + p A alfa
j 1 1 j1 i i ji j j jj n n jn

1 1 1 1
z = 1 = p A alfa + ... + p A alfa + ... + p A alfa + ... + p A alfa
n 1 1 n1 i i ni j j nj n n nn

unde:

1 - niu2(s) 1
alfa = ─────────── • ──────────────────────────────────────; i
diferit j
ij pi E(s) ┌───────────────────────────────────
\│ [(x(i) - x(j)]2 + [(y(i) - y(j)]2

1 - niu2(s) omega [L(i)/B(i)]

alfa = ─────────── • ─────────────────
ii pi E(s) B(i)

unde:
x(i), y(i), x(j), y(j) sunt coordonatele punctelor i şi j
L(i) şi B(i), reprezintă laturile lungă, respectiv scurtă ale dreptunghiurilor de suprafaţă A(i).

Figura E.1
 Valorile coeficientului de formă (omega) se iau din tabelul E.1 în funcţie de raportul [L(i)/B(i)].

Tabelul E.1
┌──────────────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┐
│ L(i)/B(i) │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │
├──────────────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│ omega │ 3,525 │ 2,406 │ 1,867 │ 1,542 │ 1,322 │
└──────────────────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┘

Coeficienţii de influenţă de tipul [alfa(ij)] sau [alfa(ii)] se calculează cu expresiile (E.2).

Valorile presiunilor [p1(i)], rezultate din rezolvarea sistemului (E.1), sunt mai mari pe conturul radierului şi mai reduse
spre mijlocul suprafeţei de fundare.
Soluţia [p1(i)] a sistemului (E.1) reprezintă rigiditatea resoartelor Winkler, [k(si)]:

p(i)
k(si) = ──────── = p(i)
(E.3)
z(i) = 1

Cu valorile [k(si)] astfel determinate, se scriu, ţinând seama de relaţia z = z 0 + theta(y) x + theta(x) y, condiţiile de
echilibru static al radierului:

n n
___ ___
\ \
/ p(i) A(i) = / k(si) z(i) A(i) = N =
─── ───
1 1

n n n
___ ___ ___
\ \ \
= z0 / k(si) A(i) + theta(y) / k(si) A(i) x(i) + theta(x) / k(si) A(i) y(i)
─── ─── ───
1 1 1

n n
___ ___
\ \
/ p(i) A(i) x(i) = / k(si) z(i) A(i) x(i) = N • e(x) =
─── ───
1 1

n n n
___ ___ ___
\ \ \
= z0 / k(si) A(i) x(i) + theta(y) / k(si) A(i) x2(i) + theta(x) / k(si) A(i) y(i) x(i)
(E.4)
─── ─── ───
1 1 1

n n
___ ___
\ \
/ p(i) A(i) y(i) = / k(si) z(i) A(i) y(i) = N • e(y) =
 ─── ───
1 1

n n n
___ ___ ___
\ \ \
= z0 / k(si) A(i) y(i) + theta(y) / k(si) A(i) x(i) y(i) + theta(x) / k(si) A(i) y 2(i)
─── ─── ───
1 1 1

Din rezolvarea sistemului (E.4) rezultă valorile [z00], [theta0(x)] şi [theta0(y)] care, introduse în relaţia z = z0 + theta(y) x +
theta(x) y, permit calculul presiunile p(i) în orice punct pe suprafaţa de fundare, cunoscând valoarea k(si) = p 1(i) şi tasarea
locală [z(i)] din expresia:

p(i) = k(si) z(i)

(E.5)

Presiunile distribuite [p(i)] corespund deformaţiilor terenului, ca mediu discret modelat prin resoarte.
De la un anumit nivel de solicitare, în teren încep să apară zone plastice dacă p(i) >= p(pl).
Presiunea limită la care în pământ se produce cedarea se determină în funcţie de poziţia punctului de aplicare a
încărcării N.
a) Încărcarea centrică
Încărcarea totală critică are valoarea P(cr) = p(cr) A în care A este aria totală a bazei radierului.
b) Încărcarea excentrică
Se admite, în mod aproximativ, că presiunea limită maximă la care terenul cedează local, în zona interioară a bazei
radierului, p(lim) variază liniar între p(pl) pe conturul radierului şi o valoare p(v), corespunzătoare centrului de greutate al
suprafeţei radierului.
Presiunea p(v) se calculează conform relaţiei:

p(v) = 3 p(pl) - 2 p(cr)

(E.6)

Pentru a ţine seama de faptul că presiunile repartizate de radier nu pot depăşi presiunile limită de cedare locală a
terenului, se procedează la rezolvarea sistemului de ecuaţii (E.4), după cum urmează:
• valorile z00, theta0(x) şi theta0(y) obţinute în prima etapă de rezolvare a sistemului (E.4) reprezintă situaţia în care pe
suprafaţa de fundare apar puncte de cedare locală a terenului;
• cu relaţia z = z00 + theta0(y) • x + theta0(x) • y se stabilesc valorile deplasărilor verticale ale radierului în punctele i, i = 1
-n;
• cu expresia

┌┌
z(x,y) = │ │ p(eta • csi) • alfa(eta - x, csi - y) d
eta d csi,
┘┘

în care se introduc coeficienţii de pat k(si), cu valorile proprii fiecărui punct i, se determină presiunile p(i), i = 1 -n.
Valorile presiunilor p(i) se pot situa în unul din următoarele cazuri:

0 < p(i) <= p(c,i)

(E.7)
p(i) > P(c,i)
(E.8)
p(i) < 0
(E.9)
 unde:
p(i), reprezintă presiunea corespunzătoare ariei A(i)
p(c,i) = 0,9 p(lim,i)
p(lim,i) reprezintă presiunea limită corespunzătoare ariei A(i), determinată prin interpolare liniară între valoarea p(pl) şi
p(v), în funcţie de poziţia centrului ariei A(i) şi punctul de aplicare al forţei exterioare N.

Pentru toate suprafeţele A(i) la care s-a îndeplinii condiţia (E.8), se introduce p(i) = p(c,i), în toţi termenii sistemului de
ecuaţii (E.4).
Se calculează:

___
\
S(i) = / p(c,i) • A(i)
(E.10)
───

Se plafonează valorile k(si) în funcţie de p(c,i) şi se corectează încărcarea exterioară la valoarea N'= N - S(i), în cele
trei ecuaţii din sistemul (E.4).
Pentru toate suprafeţele A(i) pentru care este îndeplinită condiţia (E.9), se anulează termenii corespunzători din
sistemul (E.4).
Cu aceste corecţii rezolvarea sistemului de ecuaţii furnizează valorile z 10, theta1(x) şi theta1(y) ale primei iteraţii. Pentru
noile valori p(i) se verifică condiţiile (E.7) - (E.9) şi se reia procedura prezentată anterior pentru toate suprafeţele A(i) care
îndeplinesc relaţiile (E.8) şi (E.9).
Calculul continuă, prin iteraţii succesive, până când pentru toate suprafeţele "active" A(i) se îndeplineşte condiţia (E.7).
Cunoscând distribuţia finală a presiunilor la contactul radier general - teren de fundare, se pot calcula eforturile secţionale
în secţiunile caracteristice ale radierului.
Dacă încărcarea N este mare şi/sau cu excentricităţi mari, condiţia (E.7) nu va putea fi îndeplinită pe un număr suficient
de suprafeţe A(i) astfel încât:
- fie nu se poate obţine condiţia de echilibru global
- fie suprafaţa activă se reduce sub 50%.
În ambele situaţii se produce pierderea generală de stabilitate a terenului de fundare aflat sub radier prin refulare
laterală, fenomen însoţit de tasări şi rotiri excesive ale fundaţiei.

ANEXA F

CALCULUL PRESIUNILOR PE TEREN ALE FUNDAŢIILOR IZOLATE DE FORMĂ

DREPTUNGHIULARĂ

Valorile presiunilor calculate conform Anexei F se pot utiliza pentru verificarea terenului de fundare pe baza presiunilor
convenţionale şi pentru determinarea solicitărilor în fundaţie (momente încovoietoare etc.).
Presiunile pe terenul de fundare sunt determinate în ipoteza distribuţiei liniare a eforturilor unitare pe talpa fundaţiei.
Dacă condiţiile minimale privind rigiditatea fundaţiei izolate stabilite conform tabelului F.1 nu sunt realizate, se vor utiliza
metode de calcul mai complexe, care ţin cont şi de deformaţiile fundaţiei.
Calculul presiunilor pe talpa fundaţiei în cazurile în care aceasta nu se desprinde de pe teren se poate face cu relaţia
(F.1), unde p1, ..., p4 reprezintă valorile presiunilor la colţurile tălpii fundaţiei.

N 6 • M(x) 6 • M(y)
p1,4 = ───── ± ──────── ± ────────
(F.1)
L • B L2 • B L • B2

Dacă fundaţia este solicitată cu moment încovoietor pe una din direcţiile principale şi talpa fundaţiei se desprinde de pe
teren, presiunile pe terenul de fundare pot fi determinate cu (F2) sau (F2'):

2•N
 p(max) = ─────────
(F.2)
3•d•B

L M(x)
unde: d = ─── - ────
2 N

2•N
p(max) = ─────────
(F.2')
3•d•L

B M(y)
unde: d = ─── - ────
2 N

În relaţiile (F.1), (F.2) şi (F.2') N, M(x) şi M(y) reprezintă valori ale solicitărilor la nivelul tălpii fundaţiei.
Dacă fundaţia este solicitată cu momente încovoietoare pe ambele direcţii principale, presiunea maximă pe teren se
poate calcula cu (F.3):

N
p(max) = µ ─────
L•B
_ _
unde: µ rezultă din tabelul F.1 funcţie de excentricităţile relative
e(x) şi e(y)
_
unde: e(x) = M(x)/(N • L)
_
e(y) = M(y)/(N • B)
p(max) este presiunea maximă pe terenul de fundare.

Tabelul F.1
┌─────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│_ _ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│e(x)/e(y)│0,00│0,01│0,02│0,03│0,04│0,05│0,06│0,07│0,08│0,09│0,10│0,11│0,12│0,13│0,14│0,15│0,16│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,00 │1,00│1,06│1,12│1,18│1,24│1,30│1,36│1,42│1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96│ Z = 1,0
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┤
│ 0,01 │1,06│1,12│1,18│1,24│1,30│1,36│1,42│1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│ Z = 0,5
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┤
│ 0,02 │1,12│1,18│1,24│1,30│1,36│1,42│1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┤
│ 0,03 │1,18│1,24│1,30│1,36│1,42│1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┤
│ 0,04 │1,24│1,30│1,36│1,42│1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤ ─ ─┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,05 │1,30│1,36│1,42│1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96│2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,06 │1,36│1,42│1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,07 │1,42│1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,08 │1,48│1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│2,48│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,09 │1,54│1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│2,48│2,56│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,10 │1,60│1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│2,48│2,56│2,63│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,11 │1,66│1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,28│2,34│2,41│2,48│2,56│2,63│2,71│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,12 │1,72│1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│2,48│2,55│2,63│2,71│2,80│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,13 │1,78│1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│2,48│2,55│2,63│2,72│2,79│2,89│
├─────────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,14 │1,84│1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│2,48│2,55│2,63│2,72│2,79│2,88│2,97│
├─────────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,15 │1,90│1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│2,48│2,55│2,63│2,71│2,79│2,88│2,98│3,07│
├─────────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,16 │1,96|2,02│2,08│2,14│2,21│2,27│2,34│2,41│2,48│2,56│2,63│2,71│2,80│2,86│2,97│3,07│3,17│
├─────────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,17 │2,02│2,08│2,15│2,22│2,29│2,34│2,41│2,48│2,56│2,64│2,72│2,80│2,89│2,99│3,07│3,17│3,28│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,18 │2,08│2,15│2,21│2,28│2,36│2,42│2,49│2,56│2,64│2,72│2,80│2,89│2,98│3,07│3,17│3,28│3,38│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,19 │2,15│2,22│2,28│2,35│2,42│2,50│2,57│2,66│2,73│2,81│2,90│2,99│3,08│3,18│3,28│3,38│3,50│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,20 │2,22│2,29│2,36│2,43│2,50│2,58│2,66│2,74│2,82│2,91│2,99│3,09│3,18│3,29│3,39│3,51│3,62│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,21 │2,30│2,37│2,44│2,51│2,59│2,67│2,75│2,83│2,92│3,01│3,10│3,20│3,30│3,40│3,52│3,62│3,75│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,22 │2,38│2,45│2,53│2,60│2,68│2,76│2,85│2,93│3,02│3,11│3,21│3,31│3,41│3,53│3,64│3,76│3,88│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,23 │2,47│2,55│2,62│2,70│2,78│2,87│2,95│3,04│3,13│3,23│3,33│3,44│3,55│3,65│3,78│3,91│4,03│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,24 │2,57│2,64│2,72│2,80│2,89│2,96│3,06│3,16│3,25│3,35│3,46│3,57│3,68│3,80│3,92│4,05│4,18│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,25 │2,67│2,75│2,83│2,92│3,00│3,09│3,19│3,28│3,38│3,49│3,60│3,71│3,82│3,95│4,08│4,21│4,36│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,26 │2,78│2,86│2,95│3,04│3,13│3,22│3,32│3,42│3,52│3,63│3,75│3,86│3,98│4,11│4,25│4,39│4,53│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,27 │2,90│2,99│3,08│3,17│3,27│3,36│3,46│3,57│3,68│3,79│3,91│4,03│4,16│4,29│4,43│4,58│4,73│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,28 │3,03│3,12│3,22│3,31│3,41│3,52│3,62│3,73│3,85│3,96│4,09│4,21│4,35│4,49│4,63│4,78│4,94│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,29 │3,18│3,27│3,37│3,47│3,58│3,68│3,79│3,91│4,03│4,15│4,28│4,41│4,55│4,70│4,86│5,01│5,18│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,30 │3,34│3,44│3,54│3,65│3,75│3,87│3,98│4,10│4,23│4,36│4,50│4,64│4,78│4,94│5,09│5,26│5,44│ Z = 0,5
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┤
│ 0,31 │3,51│3,62│3,73│3,84│3,95│4,07│4,19│4,32│4,45|4,59│4,73│4,88│5,03│5,19│5,36│5,54│5,72│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,32 │3,71│3,82│3,93│4,05│4,17│4,30│4,43│4,56│4,70|4,84│4,99│5,15│5,31│5,48│5,66│5,85│6,04│
├─────────┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼─ ─ ┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,33 │3,93│4,04│4,16│4,29│4,42│4,55│4,69│4,83│4,98│5,13│5,29│5,45│5,64│5,80│5,99│ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,34 │4,18│4,30│4,42│4,56│4,69│4,84│4,98│5,13│5,29│5,45│5,62│5,79│5,98│6,17│ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│_ _ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│e(x)/e(y)│0,00│0,01│0,02│0,03│0,04│0,05│0,06│0,07│0,08│0,09│0,10│0,11│0,12│0,13│0,14│0,15│0,16│
└─────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘

┌─────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│_ _ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│e(x)/e(y)│0,17│0,18│0,19│0,20│0,21│0,22│0,23│0,24│0,25│0,26│0,27│0,28│0,29│0,30│0,31│0,32│0,33│0,34│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,00 │2,02│2,08│2,15│2,22│2,30│2,38│2,47│2,57│2,67│2,78│2,90│3,03│3,18│3,34│3,51│3,71|3,93│4,18│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,01 │2,08│2,15│2,22│2,29│2,37│2,45│2,55│2,64│2,75│2,86│2,99│3,12│3,27│3,44│3,62│3,82|4,04│4,30│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,02 │2,15│2,21│2,28│2,36│2,44│2,53│2,62│2,72│2,83│2,95│3,08│3,22│3,37│3,54│3,73│3,93|4,16│4,42│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,03 │2,21│2,28│2,35│2,43│2,51│2,60│2,70│2,80│2,92│3,04│3,17│3,31│3,47│3,65│3,84│4,05|4,29│4,56│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,04 │2,28│2,35│2,42│2,50│2,59│2,68│2,78│2,89│3,00│3,13│3,27│3,41│3,58│3,75│3,95│4,17|4,42│4,69│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,05 │2,34│2,42│2,51│2,58│2,67│2,76│2,87│2,96│3,09│3,22│3,36│3,52│3,68│3,87│4,07│4,30|4,55│4,84│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,06 │2,41│2,49│2,57│2,66│2,75│2,85│2,95│3,06│3,19│3,32│3,46│3,62│3,79│3,98│4,19│4,43|4,69│4,96│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,07 │2,48│2,56│2,66│2,74│2,83│2,93│3,04│3,16│3,28│3,42│3,57│3,73│3,91│4,10│4,32│4,56|4,83│5,13│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,08 │2,56│2,64│2,73│2,82│2,92│3,02│3,13│3,25│3,38│3,52│3,68│3,85│4,03│4,23│4,45│4,70|4,98│5,29│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ─ ┼ ─ ─┼────┼────┤
│ 0,09 │2,64│2,72│2,81│2,91│3,01│3,11│3,23│3,35│3,49│3,63│3,79│3,96│4,15│4,36|4,59│4,84│5,13│5,45│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,10 │2,72│2,80│2,90│2,99│3,10│3,21│3,33│3,46│3,60│3,75│3,91│4,09│4,28│4,50|4,73│4,99│5,29│5,62│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,11 │2,80│2,89│2,99│3,09│3,20│3,31│3,44│3,57│3,71│3,86│4,03│4,21│4,41│4,64|4,88│5,15│5,45│5,79│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,12 │2,89│2,98│3,08│3,18│3,30│3,41│3,55│3,68│3,82│3,96│4,16│4,35│4,55│4,78|5,03│5,31│5,64│5,98│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,13 │2,99│3,07│3,18│3,29│3,40│3,53│3,65│3,80│3,95│4,11│4,29│4,49│4,70│4,94|5,19│5,48│5,80│6,17│
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,14 │3,07│3,17│3,28│3,39│3,52│3,64│3,78│3,92│4,08│4,25│4,43│4,63│4,86│5,09|5,36│5,66│5,99│ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,15 │3,17│3,28│3,38│3,51│3,62│3,76│3,91│4,05│4,21│4,39│4,58│4,78│5,01│5,26|5,54│5,85│ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,16 │3,28│3,38│3,50│3,62│3,75│3,88│4,03│4,18│4,36│4,53│4,73│4,94│5,18│5,44|5,72│6,04│ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼─ ─ ┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,17 │3,38│3,50│3,62│3,74│3,88│4,02│4,18│4,33│4,52│4,69│4,89│5,11|5,35│5,62│5,92│6,25│ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,18 │3,50│3,61│3,74│3,87│4,01│4,15│4,31│4,47│4,66│4,84│5,06│5,28|5,54│5,81│6,14│6,46│ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,19 │3,62│3,74│3,86│4,00│4,14│4,30│4,47│4,63│4,81│5,02│5,23│5,47|5,73│6,02│6,33│ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,20 │3,74│3,87│4,00│4,14│4,29│4,44│4,62│4,79│4,98│5,19│5,42│5,66|5,93│6,23│ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,21 │3,88│4,01│4,14│4,29│4,45│4,61│4,79│4,97│5,16│5,38│5,61|5,87│6,17│6,46│ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,22 │4,02│4,15│4,30│4,44│4,61│4,77│4,96│5,15│5,36│5,57|5,83│6,08│6,39│6,69│ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,23 │4,18│4,31│4,47│4,62│4,79│4,96│5,16│5,35│5,57|5,79│6,06│6,32│ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,24 │4,33│4,47│4,63│4,79│4,97│5,15│5,35│5,55|5,78│6,01│6,29│6,56│ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,25 │4,52│4,66│4,81│4,98│5,16│5,36│5,57|5,78│6,00│6,25│6,52│ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,26 │4,69│4,84│5,02│5,19│5,38│5,57|5,79│6,01│6,25│6,51│6,79│ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,27 │4,89│5,06│5,23│5,42│5,61|5,83│6,06│6,29│6,52│6,79│ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,28 │5,11│5,28│5,47│5,66|5,87│6,08│6,32│6,56│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼ ─ ─┼ ─ ─┼ ─ ─┼ ─ ─┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,29 │5,35│5,54│5,73│5,93│6,17│6,39│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,30 │5,62│5,81│6,02│6,23│6,46│6,69│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,31 │5,92│6,14│6,33│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ 0,32 │6,25│6,46│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│_ _ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│e(x)/e(y)│0,17│0,18│0,19│0,20│0,21│0,22│0,23│0,24│0,25│0,26│0,27│0,28│0,29│0,30│0,31│0,32│0,33│0,34│
└─────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘