„ C u mii de ani în u r m ă , un m e d i c c h i n e z a o b s e r v a t că

u n i c e l e surse de e n e r g i e a o r g a n i s m u l u i sunt aerul respirat,

apa b ă u t ă şi a l i m e n t e l e ingerate. De a c e e a , mi s - a r părea
logic ca noi, o a m e n i i m o d e r n i , să a v e m grijă ca aerul pe
care îl r e s p i r ă m să fie f o a r t e pur, a p a pe c a r e o b e m să fie
n e c o n t a m i n a t ă , iar a l i m e n t e l e cu c a r e ne h r ă n i m să fie cât
mai c o n s i s t e n t e . (...)
Ce r e c o n f o r t a n t este să găseşti în a c e a s t ă cărticică
m i n u n a t ă un m i j l o c atât de s i m p l u de a-ţi p ă s t r a s ă n ă t a t e a
în m i j l o c u l unei societăţi atât de p o l u a t e - şi totul printr-un
p r o c e d e u atât d e n e c o s t i s i t o r ! "
Dr. Ray Timms

„ O r i c e om d o r e ş t e să r ă m â n ă s ă n ă t o s şi să atingă o
vârstă înaintată. Sunt p r a c t i c a t e în acest s c o p tot felul de
terapii, t r a t a m e n t e , diete şi exerciţii, d a r eu c r e d că a sosit
t i m p u l să ne lărgim v i z i u n e a şi să ne p r o p u n e m direct
inversarea procesului de îmbătrânire.
B l o c a r e a a c u m u l ă r i i lente, d a r f e r m e , a d e ş e u r i l o r
organice acide în corp opreşte procesul de îmbătrânire,
e l i m i n â n d o b u n ă p a r t e din acizii d e j a a c u m u l a ţ i . A c e s t
p r o c e s de i n v e r s a r e a î m b ă t r â n i r i i e l i m i n ă lent, d a r sigur,
c a u z e l e p e n t r u care s e d e c l a n ş e a z ă bolile legate d e v â r s t ă . "

,, Puterea vindecării stă în mâinile voastre.

Orice adevăr trece prin trei faze.
Mai întâi este ridiculizat.
Apoi trezeşte o opoziţie violentă,
Şi în sfârşit, este acceptat ca ftind evident de la sine. "
 Harald W. Tietze

ÎNTINERIREA
Cum să inversezi procesul de îmbătrânire
 Recomandare

Această carte urmăreşte să demonstreze beneficiile

aplicării tratamentelor neconvenţionale pentru diferite boli,
dar nu reprezintă în nici un caz un substitut pentru o
supraveghere medicală adecvată, făcută de un personal
calificat în această profesie.
Conţinutul acestei lucrări reprezintă exclusiv opinia
autorului. Le recomand cititorilor care au probleme de
sănătate să îşi consulte mai întâi medicul personal, înainte
de a aplica tratamentele descrise aici.

7
 CUPRINS

Comentarii asupra cărţii 15

Introducere -1

întinerire, nu îmbătrânire!

îmbătrânirea este un proces lent - la fel şi întinerirea 25

Este nemurirea posibilă? 25

Se poate vorbi de un sânge „nemuritor"? 26

Procesul de îmbătrânire este sinonim cu acumularea de deşeuri
organice 27
Deşeuri le organice 28

De ce nu au artrită copiii? 28

Inversarea procesului de îmbătrânire şi vindecarea bolilor

legate de vârstă sunt tratamente pe termen lung 29

„Remediile rapide" pot face mai mult rău decât bine 30

Nu gândiţi în termeni de zile, ci de luni şi ani 30

Abordarea fizică 31

Mai presus de orice, nu provocaţi daune 31

De ce nu funcţionează dietele alimentare 32

Eliminarea toxinelor 35

Sistemul natural de eliminare 36

9
Transformarea acizilor solizi în acizi lichizi 36

Exerciţiile fizice 37

A arăta mai tânăr nu înseamnă a fi mai tânăr 38

Apa-H2O 38

Apa nu este altceva decât un transportator 39

Cum trebuie înţeles pH-ul 39

PH-ul apei 41

Apa de ploaie 42

Apa de izvor 42

Apa „obişnuită" de la robinet 43

Principalele substanţe chimice din apă 44

Tratarea apei de băut cu aditivi sănătoşi în diferite ţări

europene 45

Rezervoarele de apă 46

Apa obişnuită la sticlă 47

Apa din pânza freatică 47

Apa distilată 48

Apa filtrată prin osmoză inversă 48

Eliminarea toxinelor cu ajutorul apei alcaline ionizate 48

PH-ul corpului dumneavoastră 49

Echilibrul corect este foarte important 49

Sucurile gastrice din stomac 50

Pielea/transpiraţia 51

Saliva 52

Saliva şi urina 53

Urina 54

10
Sângele 55

Sucurile pancreatice 56

Principalele minerale din corp şi din hrană 56

De ce este atât de importantă apa alcalină ionizată,

lipsită de acizi? 58

Apa alcalină nu este o apă alcalină! 58

Reducerea durităţii apei 59

De ce trebuie să folosim apa acidă ionizată? 60

Apa acidă nu este o apă acidă 61

Poate fi folosită apa acidă pe cale internă? 61

Ce este ionizarea? 63

lonizarea apei 64

Când trebuie consumată apa alcalină ionizată 64

Câtă apă alcalină trebuie să consumăm? 64

Cantitatea corectă depinde de dieta fiecăruia! 65

Gătitul cu apă alcalină 66

Comercializarea apei alcaline 67

Depozitarea apei 67

Folosirea apei ionizate pentru frumuseţe 68

Cum trebuie folosită apa acidă pentru îngrijirea pielii 68

Folosirea apei ionizate bogate în oxigen împotriva

bolilor 73

Există efecte secundare negative ale apei ionizate? 95

Cum poate fi preparată apa alcalină ionizată? 98

Activatorul apei 98

lonizatoare moderne high-tech 101

11
Măsurarea pH-ului

Probleme tehnice care pot apărea în timpul ionizării

apei

Oxigenul

Calciul

Alimente care generează săruri acide sau alcaline

Articolele care se vând cel mai bine în supermarketurile din

Australia

Cum putem şti dacă un aliment generează săruri acide

sau alcaline?

Lista alimentelor

Legume şi plante medicinale

Alimentele organice

Alimentele organice sau neorganice?

Alimentele care generează săruri alcaline pot genera uneori
săruri acide!

Este posibil ca organismul să facă foamea, deşi are

stomacul plin?

Unde sunt viermii?

Prelucrarea industrială a alimentelor le transformă în

produse acide!

Medicamentele generează săruri acide

Alţi factori care accelerează procesul de acidifiere

Electro-poluarea, razele telurice şi stresul

Razele telurice şi electro-poluarea (.

Electro-poluarea

Câmpurile magnetice pot schimba pH-ul sângelui

12
103 Cum ne putem proteja de electro-poluare? 129

Razele telurice 130

105
Asigurările de sănătate plătesc studii legate de casa
107
fiecăruia! 132
108 Alte destinaţii ale apei ionizate 133
110 Apa activată şi plantele 133

Apa activată şi animalele 135

I 11
Folosirea apei activate în industrie 135

113 Filtrele de apă 136

I 14 Urina ionizată 136

117 Pulberea lui Percy 139

1 18
Ce putem spune despre alimentele bogate în acid lactic? 141

Ionizarea alimentelor poate preveni otrăvirea lor 142

Memoria apei 143

122
Levitizarea apei 143

123 Florile de gheaţă 144

123 Remediile din flori - remedii ale iubirii 146

Avantajele metodei Stepanovs 147

124 Un super-aliment obţinut numai cu apă şi lumină
125
solară 150
126 Substanţe coloidale pentru o absorbţie mai bună 152
126 Mineralele marine coloidale 153
126
Argintul coloidal 153
127
Preparaţi-vă singuri argint coloidal 154
128
Aurul coloidal 156

10
 Comentarii asupra cărţii

„Dragă Harald,

In anul 1956 a fost publicat în Jurnalul de Gerontologie

un articol al dr. Denham Hartman intitulat „îmbătrânirea: o
teorie bazată pe chimia radicalilor liberi şi a radiaţiilor".
în anul 1984, dr. Hartman, considerat astăzi părintele
teoriei îmbătrânirii pe baza radicalilor liberi, a afirmat că
„foarte puţini indivizi (poate chiar nici unul) îşi ating
potenţialul maxim al duratei de viaţă. Marea majoritate a
oamenilor mor prematur din cauza unei largi varietăţi de
boli, cea mai mare parte fiind direct legată de radicalii
liberi".
A fost nevoie de 30 de ani pentru ca lumea să înceapă
să acorde atenţia cuvenită teoriei radicalilor liberi a
doctorului Hartman. La ora actuală, comunitatea ştiinţifică
şi numeroşi profesionişti ai medicinei sunt convinşi de
j u s t e ţ e a teoriei sale. A n t i o x i d a r e a sau n e u t r a l i z a r e a
radicalilor liberi cu ajutorul antioxidanţilor este considerată
astăzi o metodă de încetinire a procesului de îmbătrânire.

15
 Ce sunt radicalii liberi (substanţele oxidante) şi de ce
ne afectează ei atât de mult sănătatea? „Aceste molecule de
oxigen extrem de reactive" sunt deşeuri ale metabolismului
celular. Altfel spus, sunt toxine. Ele distrug orice parte a
celulei sau ţesutului care interacţionează cu ele. Nu sunt
însă singurele deşeuri nedorite rămase în organism ca urmare
a funcţionării normale, de zi cu zi, a celulelor. Deşeurile
organice acide sunt la fel de distructive.
Subliniind rolul major jucat de deşeurile organice acide
în accelerarea procesului de îmbătrânire, dumneavoastră aţi
completat puzzle-ul început de dr. Hartman, punând accentul
pe extrema importanţă a neutralizării deşeurilor toxice
produse de corp pentru restaurarea capacităţii normale de
funcţionare a organismului şi prevenirea procesului de
îmbătrânire accelerată.
De a c e e a , c o n s i d e r că l u c r a r e a d u m n e a v o a s t r ă
referitoare la pH este o altă publicaţie de pionierat în
domeniului procesului anti-îmbătrânire. Orice student la
chimie ştie că pentru a contracara aciditatea îţi trebuie un
agent alcalin de neutralizare. Sugestia dumneavoastră de a
folosi apa alcalină nu numai pentru neutralizarea deşeurilor
acide, dar şi pentru lichefierea acestor deşeuri solide în
vederea eliminării lor mai uşoare, mi se pare perfect logică
şi extrem de eficientă în orice program anti-îmbătrânire.
Celulele nu vor putea funcţiona niciodată normal dacă
organismul este ticsit de toxine acide.
Consider că lucrarea dumneavoastră despre pH este o
carte de referinţă în domeniul reîntineririi. Analiza pe care

16
se bazează, a „cauzelor şi efectelor", respectiv folosirea
apei alcaline pentru eliminarea deşeurilor organice acide,
denotă o abordare ştiinţifică, întrucât respectă legile
fundamentale ale chimiei. Teoria dumneavoastră mi se pare
la fel dc solidă ca şi legea gravitaţiei sau orice altă lege a
naturii. De aceea, toţi cei care doresc „să atingă suta de
ani" trebuie să ţină cont de sugestia dumneavoastră de a
folosi apa alcalină pentru a preveni procesul prematur de
îmbătrânire.
Dacă oamenii au acceptat până la urmă să folosească
antioxidanţii în vederea încetinirii procesului de îmbătrânire,
mi s-ar părea întru totul normal ca ei să accepte folosirea
apei alcaline ionizate ca agent anti-îmbătrânire. De altfel,
rolul ei este strâns legat de cel jucat de antioxidanţi, astfel
încât un program complet anti-îmbătrânire nu poate fi
conceput fără rezolvarea simultană a problemei radicalilor
liberi şi a deşeurilor organice acide.
Cu sinceritate,
Arthur M. Echano, dr. în med., specialist în
medicină nutriţională, ionizare şi homeopatie"

„Am aşteptat o carte ca aceasta de foarte multă vreme!

Ea se adresează tuturor celor care doresc să îşi păstreze
starea de sănătate o perioadă f o a r t e lungă de timp.
Informaţiile cuprinse în ea sunt foarte pertinente, iar
descrierea este vie şi cursivă.
Dr. Liah Falkenberg,
profesor de nutriţie clinică"

17
 „Cu mii de ani în urmă, un medic chinez a observat
că unicele surse de energie a organismului sunt aerul
respirat, apa băută şi alimentele ingerate. De aceea, mi s-
ar părea logic ca noi, oamenii moderni, să avem grijă ca
aerul pe care îl respirăm să fie foarte pur, apa pe care o
bem să fie necontaminată, iar alimentele cu care ne hrănim
să fie cât mai consistente. Din păcate, sunt nevoit să constat
cu tristeţe că umanitatea acţionează exact pe dos!
Harald Tietze s-a făcut remarcat în repetate rânduri ca
avocat al unui mod de viaţă naturist, capabil să genereze
sănătate şi bunăstare. Toate cărţile sale au la bază acest
subiect, ca să nu mai vorbim de nenumăratele seminarii şi
conferinţe de promovare pe care le ţine. Activitatea sa
susţinută este confirmată astăzi de numărul din ce în ce mai
mare al celor care încep să respecte principiile unui mod de
viaţă sănătos.
Ce reconfortant este să găseşti în această cărticică
minunată un mijloc atât de simplu de a-ţi păstra sănătatea
în mijlocul unei societăţi atât de poluate - şi totul printr-un
procedeu atât de necostisitor!
Felicitări, Harald! Ai reuşit din nou!
Dr. Ray Timms"

„Noi citim multe cărţi, dar foarte puţine ne determină

să schimbăm într-adevăr ceva în viaţa noastră.
Cu ani în urmă, am citit cartea dumneavoastră despre
ceaiul fermentat de Kombucha. Am ajuns astfel cunoscută
în anumite cercuri din California de Sud sub numele de

18
Mushroom-Marianne (Marianne cu ciuperca), iar puii mei
de Kombucha au împânzit întreaga regiune.
După ce am citit în ultima dumneavoastră carte că
„apa alcalină ionizată contracarează acumulările de deşeuri
acide şi că apa acidă ionizată conferă fermitate pielii şi
elimină ridurile mici", m-ain întrebat dacă un lucru atât de
simplu poate fi într-adevăr atât de eficient. Să reîntinereşti
folosind doar apă goală?... Fără să plăteşti nici un ban?...
De aceea, mi-am propus să îmi confecţionez un activator al
apei, pentru a avea la dispoziţie un remediu pentru
regenerare.
Practic, cartea dumneavoastră ne învaţă cum să ne
păstrăm tinereţea şi bunăstarea.
Dr. Marianne Meyer"

„Este uimitor cum reuşeşte Harald să descopere noi şi

noi metode de vindecare în lumea sa îndepărtată. Adevărat
pionier al naturismului şi al sănătăţii, Harald a dat din nou
lovitura cu ultima sa carte.
Recomand cu fermitate „întinerirea cu ajutorul pH-ului"
tuturor celor care dispun de imaginaţie şi curaj. Citiţi această
carte şi faceţi marele salt înainte.
Noel Eastwood, psiholog"

„Dacă doriţi să vă redobândiţi starea de sănătate, nu

aveţi nevoie de toate aceste medicamente atât de scumpe,
care au în schimb efecte secundare atât de negative.
Uimitorul om de ştiinţă Harald Tietze demonstrează în

19
această carte că omul îşi poate restabili starea de sănătate
folosind metode naturale incredibil de eficiente.
Cartea sa despre reîntinerire aduce o serie de informaţii
de excepţie, care confirmă cunoaşterea ieşită din comun a
autorului pe marginea acestui subiect. Cartea trebuie să fie
citită atât de către medici cât şi de către pacienţi.
Ingfried Hobert, dr. în med., Federaţia
Internaţională pentru Cercetarea şi Dezvoltarea
Metodelor Tradiţionale de Vindecare, Wunstorf,
Germania"

20
 Introducere
în anul 1993, prietenul meu Jose m-a sunat şi mi-a
spus: „Harald, am făcut o descoperire extrem de interesantă.
Este vorba de ceva care te ajută să creşti plante în locuri în
care înainte nu reuşeai şi să vindeci toate bolile". Dacă ar
fi fost vorba de altcineva, mi s-ar fi părut că vorbeşte prostii.
Să ai acces la atât de multe posibilităţi cu un singur produs?
După o lungă discuţie despre nişte poveşti incredibile venite
din Rusia şi Cehoslovacia, am aflat în sfârşit ce anume era
acest lucru atât de miraculos - apa! Am crezut că glumeşte.
Ştiam deja foarte multe lucruri despre apă şi despre
posibilităţile ei, dar ceea ce îmi povestea Jose nu ar fi fost
posibil nici dacă ai fi îmbogăţit apa respectivă cu toate
mineralele din lume.
La următoarea vizită. Jose mi-a arătat două sticle cu
apă aduse din Cehoslovacia. Una conţinea apă moartă, iar
cealaltă apă vie, după cum le numeau locuitorii din această
ţară. De atunci am întâlnit mulţi oameni care veneau din
Rusia, Cehoslovacia şi Ungaria, şi i-am întrebat dacă ştiu
ceva despre apa vie şi apa moartă. Feţele lor se luminau
imediat şi mă întrebau dacă ştiu de unde pot fi procurate

21
cele două tipuri de apă, întrucât aveau mare nevoie de ele.
Practic, nu am cunoscut nici un străin venit din aceste ţări
care să nu fi avut o poveste despre un tratament de succes
cu aceste ape.
Am vorbit despre „apa vie şi apa moartă" în cartea
mea, Medicina cu apă. De atunci, am primit atât de multe
informaţii legate de acest subiect încât m-am hotărât să
scriu o lucrare despre această metodă incredibilă de
vindecare, care permite inclusiv inversarea procesului de
îmbătrânire. De altfel, nu este singura carte pe care o scriu
în continuarea Medicinei cu apă. Cartea Spirulina - un
micro-aliment şi o binecuvântare majoră s-a născut ca o
continuare la capitolul „Alimente din apă şi lumină solară",
iar cartea Urina - apa sfântă s-a născut ca o continuare la
capitolul „Apa vieţii - urina". A m b e l e cărţi au devenit
best-seller-uri, fiind publicate acum într-o a doua ediţie şi
traduse în mai multe limbi străine.
După ce mi-am conceput propriul meu „Activator al
Apei" (o parte din aparatele pe care le-am construit de-a
lungul vremii se află în „muzeul" meu personal), am făcut
numeroase teste cu această „Apă miraculoasă" şi am rămas
uimit să constat cât de eficientă poate fi. La început, nu
dispuneam de prea multe informaţii, aşa că am încercat apa
pe diferiţi bolnavi. Neştiind care din cele două tipuri de apă
trebuie folosit pentru fiecare boală în parte, am încercat pe
rând ambele variante. Procedeul a fost cât se poate de uşor
şi uneori s-a dovedit de-a dreptul amuzant, spre exemplu,
atunci când am văzut cât de frumos se vindecă psoriazisul
pe o mână dacă foloseşti apă acidă, în timp ce pe cealaltă

22
mână nu se întâmplă nimic, sau chiar se poate înrăutăţi,
dacă foloseşti apă alcalină. Evident, tratarea bolilor grave
prin această metodă a „încercării şi erorii" NU este
recomandată!
Cartea de faţă demonstrează o nouă modalitate de
control şi inversare a influenţelor toxice ale acumulării
deşeurilor alimentare acide ca urmare a electro-poluării şi
a altor factori de stres.
în această epocă a comunicării prin radio, televiziune,
ziare, reviste şi Internet, este extrem de dificil să sesizezi
ce se ascunde în spatele publicităţii (de multe ori, foarte
inteligent concepută), pentru a separa aspectele benefice de
cele negative. Ţinând cont de această manipulare colectivă,
eu cred că a sosit timpul să începem să gândim cu propria
noastră minte, nu cu mintea altora.
Folosirea apei acide şi a apei alcaline pentru tratarea
bolilor şi i n v e r s a r e a p r o c e s u l u i de î m b ă t r â n i r e NU
înlocuieşte alte metode de vindecare, dar reprezintă un
instrument suplimentar extrem de important în tratarea
holistică a bolii. Tratamentele Kneipp, terapia prin urină,
Kombucha, spirulina, chefirul, oţetul, remediile preparate
din flori sălbatice, ca să menţionez numai câteva dintre
aceste metode - fac parte integrantă din procesul vindecării
holistice. Sănătatea este un proces bio-individual; fiecare
trebuie să îşi găsească metoda cea mai bună în cazul său.
In ceea ce priveşte procesul de detoxificare, am descoperit
că folosirea apelor activate reprezintă într-adevăr cea mai
bună metodă. Evident, acest lucru nu înseamnă că celelalte
metode nu sunt la fel de benefice. Pentru a afla răspunsul

23
corect în c e e a ce ne p r i v e ş t e t r e b u i e să c o n s u l t ă m
întotdeauna vocea interioară a conştiinţei. După cum spunea
Ralph Waldo Emerson: „Tot ceea ce se întinde înaintea
noastră şi tot ceea ce se întinde în spatele nostru sunt
chestiuni minore prin comparaţie cu ceea ce se află în
interiorul nostru".
Dumneavoastră sunteţi singura persoană capabilă să
vă aducă vindecarea şi fericirea. Ceilalţi nu pot decât să
vă asiste în acest proces.
Puterea vindecării stă în mâinile voastre.
„ Orice adevăr trece prin trei faze.
Mai întâi este ridiculizat.
Apoi trezeşte o opoziţie violentă,
Şi în sfârşit, este acceptat caftind evident de la sine".

24
 întinerire, nu îmbătrânire!
îmbătrânirea este un proces
lent - la fel şi întinerirea

Este nemurirea posibilă?

La ora actuală, există savanţi (atât în Occident cât şi

în Orient) care susţin că omul ar putea trăi până la 400 de
ani, sau ar putea chiar să devină nemuritor. Aceste afirmaţii
incredibile au la bază teste făcute pe insecte supuse unor
curenţi electrici, câmpuri magnetice şi frecvenţe radio.
Privind lucrurile dintr-un alt unghi, ne putem considera
cu toţii nişte dovezi vii ale nemuririi, dat fiind că
spermatozoizii şi ovulele noastre se combină, dând naştere
unor noi celule şi unei noi vieţi. Nu este mai puţin adevărat
că „celulele vechi" mor, şi tocmai acest lucru dorim noi să-1
schimbăm.

25
 Se poate vorbi de un sânge „nemuritor"?

Un efect surprinzător al sângelui purificat prin metoda

„Zapper" este acela că durează o perioadă foarte lungă de
timp (vezi şi capitolul intitulat „Agenţi patogeni care ne
electrocutează"). Acest lucru a fost demonstrat de un prieten
al dr. Beck, care a luat nişte mostre din sângele său pentru
a fi examinate la microscop. După ce a terminat cu ele, le-a
pus într-un sertar şi a uitat de ele timp de 50 de zile. Când
a dat din nou peste ele, accidental, a fost curios să privească
din nou mostrele de sânge la microscop. Spre marea lui
uimire, a constatat că sângele a rămas viu. în mod normal,
ar fi trebuit să moară după numai două zile. De atunci, se
spune că sângele doctorului Beck este nemuritor!
O altă dovadă a nemuririi s-ar putea dovedi într-o
bună zi cercetările fiziologului francez Alexis Carrell. Acest
om de ştiinţă a reuşit să ţină în viaţă o inimă de pui timp
de 27 de ani. El a prelevat inima unui pui direct din oul
acestuia, a tăiat-o în bucăţi şi a introdus-o într-o soluţie
care conţinea toate mineralele necesare vieţii, exact în
proporţia în care se regăsesc acestea în sângele de găină.
A schimbat apoi soluţia în fiecare zi. Celulele inimii nu au
murit decât în ziua în care a încetat să mai schimbe soluţia.
Explicaţia potrivit căreia celulele au supravieţuit aproape
trei decenii este legată de faptul că deşeurile produse de
celule au fost eliminate regulat, fluidul celular păstrându-
şi constant compoziţia chimică.

26
 Procesul de îmbătrânire este sinonim cu
acumularea de deşeuri organice

Pornind de la cercetările lui Alexis Carrell, putem

trage concluzia că nemurirea poate fi atinsă în anumite
circumstanţe. Cine şi-ar dori însă să trăiască într-o soluţie
şi să mănânce numai alimente pe placul sângelui? Omul nu
a ajuns încă în această fază de evoluţie. Marea majoritate
a oamenilor nu îşi doresc decât să îmbătrânească foarte
lent, să îşi păstreze starea de sănătate o perioadă cât mai
lungă de timp şi să moară în pace atunci când le soseşte
timpul, lăsând loc următoarei generaţii.
Problema cu care ne confruntăm noi nu este legată atât
de prelungirea vieţii, cât de calitatea acesteia. în timpul
ultimilor 50 de ani, durata medie de viaţă a crescut în ţările
occidentale cu zece ani, ceea ce înseamnă un procent de
13%. Pe de altă parte, incidenţa anumitor boli cronice,
precum astmul sau alergiile, a crescut cu 100% în numai
zece ani!
Principala problemă cu care ne confruntăm noi este
acumularea de deşeuri organice acide.
De-a lungul anilor, în corpul nostru se acumulează
deşeuri organice acide. Chiar şi alimentele puternic alcaline
conţin anumite substanţe capabile să genereze acizi,
contribuind chiar şi ele la această acumulare de deşeuri
acide. Aşa se explică de ce urina poate fi acidă în pofida
unei diete bazate în majoritate pe alimente alcaline. Mi-am
monitorizat personal urina timp de 16 ani. iar la început
nu-mi venea să cred că acest lichid nu este oglinda fidelă

27
a alimentelor pe care le ingerez în ziua respectivă, ci mai
degrabă o oglindă a alimentelor pe care le-am ingerat în
ultimele decenii. Mi-a luat mult timp să înţeleg că mostrele
de urină, în special cele care nu sunt luate imediat după o
perioadă de odihnă, nu au o valoare reală în stabilirea
acidităţii sau alcalinităţii sângelui. Voi explica mai amănunţit
acest lucru în rândurile care urmează.

Deşeurile organice

Cele mai comune deşeuri organice acide din corpul

nostru sunt acidul acetic, amoniacul, acidul carbonic,
dioxidul de carbon, colesterolul, acizii graşi, acidul lactic
şi acidul uric. Evident, noi avem nevoie de o parte din
aceste substanţe, dar din cauza dietei moderne (vezi „lista
alimentelor din supermarketurile noastre" la pagina 111) şi
a stresului, echilibrul este perturbat, iar nivelele ridicate
pot conduce la artrită, gută, reumatism, şi aşa mai departe.

De ce nu au artrită copiii?

Atunci când ne naştem, noi ne aflăm în cea mai alcalină

fază a vieţii.
în p e r i o a d a de d e z v o l t a r e , e m b r i o n u l a b s o a r b e
substanţele alcaline ale mamei sale. Din acest motiv, toate
femeile însărcinate suferă de un deficit de substanţe alcaline,
cum este calciul, care explică greţurile de dimineaţă şi alte

28
afecţiuni specifice sarcinii. începând din clipa în care ne
naştem, fiecare nouă zi de viaţă înseamnă o acumulare
suplimentară de deşeuri organice acide. Această acumulare
care durează decenii la rând reprezintă principala explicaţie
a bolilor legate de bătrâneţe, precum şi a procesului de
îmbătrânire în sine.
Din păcate, apariţia bolilor legate de îmbătrânire se
produce la vârste din ce în ce mai mici. La ora actuală
există tot mai mulţi tineri cu probleme ale prostatei, artrită,
reumatism şi un libido scăzut. După părerea mea, a sosit
timpul să ne trezim şi să conştientizăm cu mai multă
luciditate ce mâncăm şi cum trebuie să „digerăm" reclama
făcută produselor. Nu este deloc de mirare că tinerii care se
plâng de aceste afecţiuni sunt chiar cei care se iau după
aceste reclame (altminteri, extrem de inteligent realizate)
care fac publicitate alimentelor puternic acide. Veţi înţelege
mai bine ce vreau să spun atunci când veţi citi mai jos lista
cu alimentele pe care le preferăm şi bolile pe care le
acceptăm ca urmare a acestor preferinţe.

Inversarea procesului de îmbătrânire şi

vindecarea bolilor legate de vârstă sunt
tratamente pe termen lung

Orice om doreşte să rămână sănătos şi să atingă o

vârstă înaintată. Sunt practicate în acest scop tot felul de
terapii, tratamente, diete şi exerciţii, dar eu cred că a sosit

29
 timpul să ne lărgim viziunea şi să ne propunem direct
inversarea procesului de îmbătrânire.
Blocarea acumulării lente, dar ferme, a deşeurilor
organice acide în corp opreşte procesul de îmbătrânire,
eliminând o bună parte din acizii deja acumulaţi. Acest
proces de inversare a îmbătrânirii elimină lent, dar sigur,
cauzele care declanşează bolile legate de vârstă.

„Remediile rapide" pot face mai mult rău

decât bine
I
Din păcate, oamenii s-au obişnuit să caute remedii
rapide de eliminare a durerii, luând tot felul de medicamente
puternice care acoperă adevărata cauză a simptomelor bolilor
legate de bătrâneţe. O tabletă sau o injecţie nu poate vindeca
o boală precum artrita, reumatismul sau diabetul, dar poate
reduce pentru m o m e n t s u f e r i n ţ a p a c i e n t u l u i . Aceste
tratamente au însă efecte adverse şi pe termen lung nu fac
decât să agraveze problema şi să dea naştere altor boli
(majoritatea medicamentelor sunt acide).

Nu gândiţi în termeni de zile,

ci de luni si ani

îmbătrânirea este un proces foarte lent. La fel şi

a c u m u l a r e a de deşeuri acide. De a c e e a , i n v e r s a r e a

I
30
îmbătrânirii prin ingerarea apei alcaline şi printr-o dietă
echilibrată nu poate fi decât un proces la fel de lent. Nu ne
putem aştepta să inversăm un proces de îmbătrânire de
zece ani în numai câteva luni. Pentru a obţine rezultate
bune, inversarea procesului de îmbătrânire trebuie să
reprezinte un tratament pe termen lung.
Ori de câte ori citesc o revistă pentru femei în care li
se promite acestora că vor slăbi nu ştiu câte kilograme în
numai câteva zile printr-o reţetă miraculoasă, nu ştiu dacă
să râd sau să plâng. Nu înţeleg cum de nu realizează oamenii
că orice tratament care promite rezultate foarte rapide nu
poate fi decât dăunător pe termen lung...

Abordarea fizică
Mai presus de orice, nu provocaţi daune

Pe măsură ce oamenii au început să devină mai

conştienţi de efectele negative ale stilului de viaţă modern,
tot mai multe tratamente, precum programele de detoxificare,
curăţarea ţesuturilor în profunzime etc., au devenit din ce
în ce mai populare. Am văzut multe cazuri care au obţinut
rezultate foarte bune, dar am cunoscut şi oameni care au
exagerat, arătând mai rău în urma programului decât înainte.
Să fie vorba de o simplă criză de vindecare?
Nu doresc să creez panică sau să spun că aceste
tratamente nu sunt benefice. Sunt însă de părere că orice

31
program de purificare trebuie ţinut cu mare grijă, fără grabă,
iar pacientul trebuie să îşi asculte mai presus de orice vocea
interioară.
Un intestin perfect „curat", complet golit de bacterii,
este un intestin mort. O piele cu un pH de 4,7 este o piele
normală, care nu trebuie adusă la un pH neutru de 7, aşa
cum afirmă anumite reclame. Este ca şi cum ţi-ar părea rău
pentru peştele ţinut în apă şi l-ai scoate afară din acvariu ca
să respire aer curat!
De aceea, atunci când vă asumaţi un tratament de
purificare, un regim alimentar sau orice alt program pentru
sănătate, aveţi grijă mai presus de orice să nu faceţi mai
mult rău.

De ce nu funcţionează dietele alimentare

Nici o dietă alimentară nu f u n c ţ i o n e a z ă . Pare o

afirmaţie exagerată, dar se ştie că aproape nici un aliment
NU este metabolizat (oxidat) în întregime. Geoffrey Cannon
şi Hetty Einzig merg chiar mai departe, afirmând că „dietele
alimentare nu fac decât să îngraşe". Cei doi au scris chiar
o carte cu acest titlu.
Există nenumărate diete alimentare care promit o
scădere rapidă în greutate. Unele dintre ele sunt de-a dreptul
periculoase pentru sănătate. Chiar şi un om sănătos se poate
îmbolnăvi ţinându-le. Cu cât promisiunea de a scădea un
număr de kilograme pe săptămână este mai mare, cu atât

32
mai atentă trebuie să fie persoana, căci riscul de a se
îmbolnăvi creşte exponenţial.
Dat f i i n d că m a j o r i t a t e a a l i m e n t e l o r nu sunt
metabolizate în întregime, este evident că ele lasă în urma
lor anumite deşeuri. De pildă, un om care are o floră
intestinală foarte eficientă şi o dietă alimentară bogată în
enzime va avea mai puţine acumulări de deşeuri chiar dacă
mănâncă „alimente de tip fast-food (extrem de toxice)" decât
o persoană care ţine o dietă „mult mai atent selecţionată",
dar care are un tub digestiv „complet curat".
lată o scrisoare pe care am primit-o pe această temă:
„Dietele nu funcţionează pe termen lung pentru că nu
corespund chimiei P E R S O N A L E a corpului fiecăruia.
Terapia Ionică pe baza Energiei Vieţii reprezintă un test
revoluţionar care stabileşte care sunt nevoile PERSONALE
ale fiecărui om pentru a-şi menţine sănătatea şi greutatea
corectă.
Privarea de hrană nu conduce întotdeauna la o reducere
a greutăţii corporale pe termen lung. In plus, mulţi oameni
care ţin regim se simt frustraţi, iar în final, greutatea lor
revine la cea de început, sau devine chiar mai mare. De ce?
Agricultorii ştiu că oricât de mult compost sau lumină
solară ar primi plantele, dacă pH-ul (raportul aciditate/
alcalinitate) solului nu este potrivit pentru ele, acestea nu
vor creşte eficient. De ce? Absorbţia proastă a substanţelor
nutritive este secundară prin comparaţie cu dezechilibrul
ionic. La fel se petrec lucrurile şi în nutriţia omului. Un
dezechilibru al pH-ului sau o activitate electrică anormală
ne influenţează inevitabil starea de sănătate. Acelaşi lucru
-

este valabil şi în cazul dietei: dacă organismul nu este

echilibrat, pe termen lung dietele nu vor funcţiona.
I Pentru ca trupul nostru să poată simţi plenar efectele
benefice ale substanţelor nutritive pe care le ingerăm, este
necesar ca sistemul nostru digestiv să fie „echilibrat"
(echilibrul este atins atunci când raportul dintre baze şi
acizi este corect respectat). Numai în acest fel putem slăbi
în mod natural.
Terapia ionică este un test simplu, realizat acasă şi
expediat prin poştă pe adresa centrului de oriunde din lume!
Analizele se concretizează într-un raport în care sunt
menţionate nivelul de zahăr din sânge, pH-ul urinei, pH-ul
salivei, nivelul de săruri minerale, eficienţa metabolică şi
factorul imunitar. Toate aceste elemente la un loc, la care
se a d a u g ă o dietă a l i m e n t a r ă şi o serie de remedii
h o m e o p a t i c e ionice m e n i t e s ă e c h i l i b r e z e s i s t e m u l
dumneavoastră PERSONAL, vor remedia rapid şi sigur
greutatea pe care o aveţi.
Rolul nutriţiei în terapia ionică este astfel conceput
încât organismul să nu utilizeze decât substanţele necesare
pentru nevoile metabolice personale. Terapia ionică nu
s u g e r e a z ă niciodată aplicarea unor diete d r a m a t i c e ;
dimpotrivă, ea recomandă acele substanţe nutritive de care
organismul are cea mai mare nevoie pentru a-şi regla chimia
corporală şi pentru a-şi restaura echilibrul ionic şi potenţialul
energetic.
Sesizând cauza esenţială a eşecului majorităţii dietelor
alimentare, terapia ionică este menită să devină una din
artele vindecătoare ale secolului XXI.

34
 Pentru informaţii suplimentare, sunaţi-o pe Margaret
la numărul de telefon 02-9833 4716 sau scrieţi-i pe adresa
Post Office Box 467, St. Marys NSW 1790".
Regimul alimentar este pedeapsa pentru depăşirea
limitelor alimentare.

Eliminarea toxinelor

Corpul nostru reprezintă un instrument fantastic. Deşi

am ajuns să-i cunoaştem multe funcţii, iar ştiinţa îşi propune
să le explice în fel şi chip, nu există zi în care să nu aflăm
noi informaţii în legătură cu el şi în care să nu fim nevoiţi
să recunoaştem că nu ştim aproape nimic în ceea ce îl
priveşte!
Dacă ne referim la pH, putem spune că organismul
este capabil să producă anumite substanţe chimice necesare
pentru a menţine o anumită valoare a pH-ului în diferite
părţi ale sale. Chiar dacă dieta noastră este extrem de acidă,
el păstrează pH-ul sângelui la un nivel stabil de 7,35-7,45.
Dacă pH-ul sângelui la nivelul arterelor scade sub 7, omul
poate intra în comă sau poate chiar muri.
Deşeurile acide în exces sunt eliminate parţial prin
rinichi, plămâni şi piele, dar o parte din ele sunt depozitate
în ţesuturile corporale (de regulă, la nivelul burţii, în cazul
bărbaţilor, şi al şoldurilor, în cazul femeilor), precum şi în
zona încheieturilor, fenomen care generează guta şi artrita.
 Sistemul natural de eliminare

Rinichii, pielea şi plămânii sunt principalele organe de

eliminare a toxinelor. Rinichii filtrează majoritatea toxinelor,
precum amoniacul, sărurile inutile şi acidul uric. Este
important ca zona rinichilor să fie mereu încălzită, iar dacă
trupul este transpirat, să fie evitaţi curenţii de aer rece.
Rinichii nu pot funcţiona cum trebuie decât dacă beneficiază
de un nivel de temperatură ridicat.
Ingerarea unei cantităţi mari de apă alcalină contribuie
la diluarea acizilor şi ajută rinichii să elimine aceste deşeuri.
Plămânii extrag dioxidul de carbon din acizii carbonici.
Sângele devine astfel alcalin, ceea ce explică de ce sângele
din plămâni are cel mai mare nivel de alcalinitate din
organism.

Transformarea acizilor solizi în acizi

lichizi
Principalul motiv pentru care majoritatea dietelor de
slăbire nu au decât efecte pe termen scurt (în cazul în care
au vreun efect) este acela că ele nu elimină decât toxinele
„uşor de extras" (sau chiar numai apă), lucru care nu
afectează deloc supradimensionarea burţii sau a şoldurilor.
Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte cristalele de
la nivelul încheieturilor. Explicaţia este legată de faptul că
deşeurile toxice se află într-o stare solidă şi nu pot fi
transportate de sânge. Deşeurile solide trebuie mai întâi
dizolvate, iar acest proces este foarte lent. Nu este deloc
uşor să ajungi la cristalele din încheieturi sau la acizii graşi
acumulaţi în zona stomacului (la bărbaţi) ori a şoldurilor
(la femei). în aceste zone există o circulaţie foarte proastă
a sângelui. De aceea, este nevoie de foarte mult timp pentru
ca ele să poată fi eliminate.
Dietele nu ţin de regulă cont de factorul apă, care nu
este considerată un aliment, dar cantităţile mari de apă
alcalină ingerată reprezintă factorul cel mai important
esenţial în orice cură de slăbire.
Apa alcalină este importantă deoarece toate toxinele
care trebuie eliminate sunt acide (de pildă, acidul acetic,
colesterolul, acizii graşi şi acidul lactic). Pentru a putea fi
eliminaţi, aceşti acizi trebuie mai întâi neutralizaţi.

Exerciţiile fizice

Exerciţiile fizice pentru menţinerea sănătăţii sunt

extrem de utile, atât timp cât nu devin stresante. Din acest
punct de vedere, o plimbare pe plajă sau în pădure este mai
sănătoasă decât „munca grea" dintr-o sală de forţă în care
nivelul de poluare electrică este foarte ridicat şi nivelul de
ionizare a aerului se află la cote de avarie. Dacă sunt
practicate în termeni rezonabili, exerciţiile fizice elimină
toxinele prin transpiraţie, iar muşchii sunt antrenaţi şi capătă
volum. Dacă la ele se adaugă şi apa alcalină, rezultatele
sunt infinit mai bune.

37
A arăta mai tânăr nu înseamnă a fi mai
tânăr

Chirurgia plastică poate face ca o persoană să arate

mai tânără prin eliminarea câtorva riduri sau chiar refacerea
sânilor. Rezultatele ei nu sunt însă întotdeauna cele scontate,
şi există cazuri în care o asemenea operaţie îl poate
îmbolnăvi pe pacient.
Ingerarea apei alcaline ionizate are şi ea efecte de
înfrumuseţare, datorate însă unui corp mai curat în interior.
Pe de altă parte, ea este incapabilă să elimine ridurile
profunde ale pielii.

Apa - H^O
Două treimi din planeta noastră sunt acoperite cu apă,
dar una din principalele probleme cu care se confruntă
umanitatea este apa potabilă curată. Oare va veni o vreme
când vom fi nevoiţi să cumpărăm apa de la farmacie?
Punctul zero
Punctul zero biologic
biologic alal apei
apei este
este 44 °C
°C ((39,2
3 9 , 2 °F); la
această temperatură, densitatea apei este maximă. Din
această perspectivă, apa este o substanţă de-a dreptul unică.
Alte lichide îşi diminuează volumul atunci când temperatura
scade. Apa îşi d i m i n u e a z ă v o l u m u l numai p â n ă la
temperatura de 4 °C (39,2 °F), după care şi -1 măreşte din
nou. Aşa se explică de ce aisbergurile plutesc, de ce
conductele de apă explodează la temperaturi scăzute şi de
ce se sparg rocile care au crăpături după un îngheţ puternic.

3H
 „Apa pură", Н20, nu este o apă sănătoasă.
Ştiu că sună ciudat. In sine, cuvântul „pur" nu înseamnă
nimic. Apa pură este H20 şi nimic altceva. Ea este o apă
distilată, la fel ca cea folosită pentru bateriile auto, care nu
este însă bună de băut (în sensul că nu contribuie la sănătatea
noastră). Ea poate înlocui apa (H 2 0) din corpul nostru, dar
nu şi energia şi mineralele de care avem nevoie pentru a ne
reconstrui celulele în fiecare zi. Nici chiar peştii nu pot trăi
într-o apă pură (distilată).
Cea mai pură apă (din punct de vedere biologic)
este apa de izvor (care curge din munte), dar numai dacă
provine dintr-o zonă nepoluată.

Apa nu este altceva decât un transportator

Apa nu este un aliment. Ea nu reprezintă altceva decât

un transportator. Apa ionizată alcalină este un transportator
al deşeurilor acide. Mai trebuie oare să precizăm ce efecte
are asupra sănătăţii omului o băutură răcoritoare cu un pH
de 2,5 ?

Cum trebuie înţeles pH-ul

Termenul de „pH" reprezintă o prescurtare a expresiei

franceze „pouvoir hydrogene", care înseamnă „puterea
hidrogenului". Altfel spus, măsurarea pH-ului reprezintă o
măsurare a potenţialului hidrogenului.
 Raportul
Acid / Alcalin Valoarea pH-ului concentraţiei
ionilor de hidrogen

0 10.000.000

1 1.000.000

Acid 2 100.000

Exces de ioni de H+ 3 10.000

4 1.000

5 100

6 10

Neutru 7 Neutru

8 10

9 100

Alcalin 10 1.000

Exces de ioni de OH- 11 10.000

12 100.000

13 1.000.000

14 10.000.000

Raportul
concentrării ionilor
de OH-

Aciditatea sau alcalinitatea unei substanţe poate fi măsurată

prin pH pe o scară logaritmică de la 1 la 14. Fiecare număr ele
pe această scară reprezintă logaritmul concentrării ionilor de
hidrogen.

40
 Aciditatea sau alcalinitatea unei substanţe este măsurată
prin pH pe o scară logaritmică de la 1 la 14. Fiecare număr
din această scară reprezintă logaritmul concentrării ionilor
de hidrogen.
Un pH egal cu 0 echivalează cu un maxim de aciditate,
ceea ce arată că substanţa este saturată cu ioni de hidrogen.
Altfel spus, ea nu mai poate absorbi alţi ioni de hidrogen.
Un pH egal cu 14 echivalează cu un maxim de
alcalinitate, ceea ce arată că substanţa nu conţine nici un
ion de hidrogen.
Un pH egal cu 7 arată că substanţa este neutră (nici
acidă, nici alcalină).
De regulă, orice măsurătoare a pH-ului arată un mediu
acid sau alcalin, căci numărul 7 (starea neutră) poate fi
comparat cu o muchie de cuţit. O valoare măsurată cu
precizie nu va coincide decât în cazuri foarte rare cu valoarea
7, având tendinţa de a aluneca fie într-o parte, fie în cealaltă
a scalei. Cu cât măsurătoarea este mai precisă, cu atât mai
mică devine probabilitatea de a obţine numărul magic 7.

PH-ul apei
Există prea multe „ape" pentru a putea spune care
dintre ele este cea mai bună şi care este cea mai potrivită
pentru ionizare.
„Apa pură" sau „apa neutră" are un pH egal cu 7,
adică un număr echilibrat de ioni de H + şi ioni de OH- .
Dacă în apă există mai mulţi ioni de H + decât ioni de

41
OH-, înseamnă că apa este acidă. Invers, dacă în apă există
mai puţini ioni de H + decât ioni de OH-, înseamnă că apa
este alcalină.

Apa de ploaie

Deşi ar putea părea neutră, această apă este întotdeauna

acidă. Atunci când plouă, picăturile de ploaie dizolvă
dioxidul de carbon din aer, iar în prezenţa trăsnetului se
combină cu azotul. Acest proces are un efect benefic asupra
plantelor, care au nevoie de azot şi de apă de ploaie pentru
a putea creşte normal. Dacă aceste două elemente lipsesc,
plantele au nevoie de fertilizanţi artificiali.

Apa de izvor

Atunci când am scris cartea Medicina cu apă, am făcut

o comparaţie între diferitele ape şi am afirmat că eu unul
resping anumite filtre de apă, întrucât acestea o „purifică"
de toate elementele sale, făcând din ea o apă moartă din
punct de vedere biologic. în urma publicării cărţii am primit
o serie de scrisori care încercau să îmi demonstreze
contrariul. Am rămas însă la părerea mea, născută dintr-o
intuiţie puternică, şi am fost fericit să găsesc confirmarea
şi explicaţia acestei intuiţii în cartea lui Sang Whang,
Inversarea procesului de îmbătrânire. Autorul vorbeşte aici
de intenţia sa de a-şi clăti corpul cu apă de izvor, ionizată,

42
după duş. A descoperit însă că apa naturală de izvor nu
conţine minerale acide, aşa că a încercat să ionizeze apa de
izvor. Iată ce povesteşte el: „PH-ul refuza să coboare sub
7, oricât de mult aş fi lăsat aparatul să funcţioneze".
Anumite izvoare, îndeosebi dacă sunt situate la o
altitudine foarte mare, sunt sărace în minerale, ceea ce face
ca procesul de ionizare să fie foarte dificil.

Apa „obişnuită" de la robinet

Nu există o apă „obişnuită" de la robinet, căci rezervele

publice de apă se aprovizionează din tot felul de medii,
complet diferite între ele. în Australia, pH-ul apei potabile
furnizate de municipalităţi oscilează între 6 şi 10,8.
Există însă un element care se regăseşte în orice apă
de la robinet: aceasta este poluată de om cu substanţe
chimice, lucru care nu poate decât să afecteze starea de
sănătate a celui care o bea. Aceste substanţe chimice sunt
adăugate din mai multe motive:
• Pentru a dezinfecta apa potabilă;
• Pentru a neutraliza apa, astfel încât să nu corodeze
conductele;
• Pentru a durifica apa, astfel încât să nu dizolve
plumbul conţinut de conducte;
• Pentru a evita acumularea de „deşeuri ale apei",
precum calciul, care pot bloca mai devreme sau mai târziu
conducta;
• Pentru a neutraliza alte substanţe chimice.

43
 Un chimist mi-a spus odată că rezerva publică de apă
a oraşului în care locuieşte este tratată cu nu mai puţin de
27 de substanţe chimice diferite, tocmai cu scopul de a-i
face pe consumatori „mai sănătoşi şi mai fericiţi"!

Principalele substanţe chimice din apă

Clorul. Furnizorii de apă potabilă folosesc în mod

frecvent clorul, un gaz de culoare galben-verzuie, pentru a
dezinfecta apa. Clorul prezintă însă o serie de efecte
secundare negative, printre care:
• Este un element foarte activ, care reacţionează cu
apa, cu diferite metale şi cu compuşii organici;
• Are un miros foarte neplăcut;
• Unii oameni sunt alergici la clor;
• Se combină cu oxigenul din apă (sărăcind-o);
• Reduce valoarea pH-ului apei;
• Peştii nu pot trăi într-o apă clorurată.
Scăderea nivelului pH-ului de către clorul din apă
generează anumite probleme. Apa acidă poate fi foarte
corozivă, mâncând cuprul şi oxidând plumbul conductelor.
De aceea, în ea sunt adăugate alte substanţe, precum varul,
pentru a contracara această reacţie.
Chiar şi cu un pH în jurul valorii de 7, apa clorurată
poate fi foarte corozivă. De aceea, furnizorii de apă adaugă
şi alte substanţe chimice, pentru a mări nivelul pH-ului la
o valoare peste 8. De remarcat faptul că chiar şi la acelaşi
nivel al pH-ului există diferenţe între diferite tipuri de apă,

44
lucru pe care îl vom explica în continuare. în cantităţi
mici, clorul poate fi benefic, de pildă în clorura de sodiu
sau sarea de bucătărie, o substanţă absolut necesară pentru
a susţine viaţa. Din păcate, sarea obişnuită de bucătărie
este procesată, celelalte minerale benefice din ea fiind
eliminate. în plus, la ea se adaugă alţi agenţi chimici. De
aceea, vă recomand să folosiţi sarea celtică.
Varul, soda caustică, hidroxidul de sodiu sau
combinaţia de var şi dioxid de carbon
Pentru a echilibra pH-ul apelor publice se foloseşte o
combinaţie de var, sodă caustică, hidroxid de sodiu şi dioxid
de carbon.
Fluorul
E s t e şi el a d ă u g a t la a p a de băut. R e c l a m e l e
guvernamentale ne spun că această substanţă chimică este
bună pentru dinţi, dar ce se întâmplă cu restul corpului?
Fluorul este toxic pentru sănătate!
Fluorul este un gaz reactiv foarte otrăvitor, mai greu
decât aerul şi foarte corosiv. în plus, are un miros puternic
şi dezagreabil.
Prin ionizare alcalină, cantitatea de fluor din apă este
redusă în mare măsură (în funcţie de timpul de ionizare).

Tratarea apei de băut cu aditivi sănătoşi

în diferite ţări europene

Personal, nu înţeleg de ce ţările aşa-zis dezvoltate

folosesc încă substanţe chimice toxice precum clorul sau

45
fluorul. Dr. Marianne E. Meyer, autoarea cărţii întăriti-vă
sistemul imunitar şi vindecaţi-vă singuri, menţionează că
prin anii 80, multe ţări europene au trecut la tratamentul cu
ozon (O3) al apei, în combinaţie cu peroxidul de hidrogen
(H2O2 şi radiaţiile ultraviolete. Din păcate, cartea ei -
absolut excelentă - nu este disponibilă în limba engleză, iar
guvernele multor ţări vorbitoare de engleză nu realizează
că oxigenul dătător de viaţă este de preferat unor substanţe
otrăvitoare precum clorul şi fluorul.
Un alt argument care se aduce este preţul mic al clorului
şi fluorului, la care se adaugă eficacitatea lor. Ozonul conferă
un gust mai neplăcut apei potabile şi costă mai mult.
împreună cu peroxidul de hidrogen, este o substanţă chimică
mai puţin stabilă, generând probleme de depozitare. Dar
aceste argumente nu răspund la întrebarea mea: „Cât
valorează bunăstarea noastră?"
Din toate aceste motive, foarte mulţi oameni preferă
să filtreze apa înainte să o ionizeze.

Rezervoarele de apă

Când am măsurat pentru prima dată apa îmbuteliată,

am rămas surprins. Credeam că pH-ul ei trebuie să se situeze
în jurul valorii de 7, dar am descoperit un pH de 9,8. Apa
măsurată era îmbuteliată într-un rezervor de beton (lucru
obişnuit în Australia). PH-uri asemănătoare au şi apele care
curg prin conducte vechi, căptuşite cu azbest. Aceste valori

46
ridicate se datorează varului dizolvat din beton (mă întreb
ce se întâmplă cu azbestul?).

Apa obişnuită la sticlă

Pentru a evita efectele negative ale substanţelor chimice

adăugate în apa de băut, precum clorul şi fluorul, mulţi
oameni beau apă îmbuteliată. In lumea occidentală, Australia
se remarcă printr-unul din cele mai mici consumuri de apă
la sticlă.
în Australia există mari diferenţe între pH-ul apei
îmbuteliate. Am cumpărat personal 10 sticle cu cele mai
cunoscute mărci de apă. Opt dintre ele aveau o apă acidă
(pH-ul cel mai acid fiind de 4,1), iar două apă alcalină. Apa
cu pH-ul de 7,5 era cea mai scumpă, în timp ce apa cea mai
alcalină dintre toate, cu un pH de 7,8, era cea mai ieftină.
Nici una din aceste sticle nu prezenta pe etichetă pH-ul
apei. De aceea, dacă folosiţi apă îmbuteliată pentru ionizare,
vă recomand să aflaţi mai întâi pH-ul ei, ca să nu daţi banii
degeaba pe o apă acidă.

Apa din pânza freatică

Apa din pânza freatică diferă foarte mult în funcţie de

mineralele pe care le conţine. Unele ape extrase din subsol
nu pot fi ionizate fără o filtrare prealabilă.

47
 Apa distilată

Ара distilată este o apă moartă, potrivită pentru

bateriile auto, dar nu pentru băut. Datorită conductivităţii
sale, ea nu este potrivită pentru ionizare.

Apa filtrată prin osmoză inversată

Acest tip de apă poate fi folosită pentru ionizare, dar

ar trebui să-i adăugaţi o picătură de suc de lămâie, pentru
a-i mări conductivitatea.

Eliminarea toxinelor cu ajutorul apei

alcaline ionizate

Scopul pe care ni-1 propunem noi este eliminarea

deşeurilor acide, dat fiind că aproape toate alimentele, cu
excepţia ceaiului de Kombucha, a kefirului şi a anumitor
fructe şi legume, precum papaya sau ananasul, măresc
cantitatea deşeurilor organice acide din corp. în acest scop
trebuie folosită o apă capabilă să producă efectele dorite.
Apa alcalină ionizată poate neutraliza deşeurile acide,
generând reacţii chimice cu acestea, dislocându-le şi
punându-le în circulaţie.
Prin ingerarea apei alcaline ionizate, procesul de
îmbătrânire poate fi inversat şi cantitatea de deşeuri acide

4H
poate fi redusă pe termen lung (dacă nu s-au produs deja
daune ireversibile la nivelul organelor interne şi al
ţesuturilor), ajungând în final egală cu cea specifică unei
persoane mult mai tinere.
Prin ingerarea zilnică a unui litru şi jumătate de apă
alcalină ionizată, deşeurile organice rezultate ca urmare a
unei diete echilibrate sunt eliminate cu uşurinţă. Mai mult,
pe termen lung depozitele de deşeuri acide acumulate în
timp sunt dislocate şi eliminate la rândul lor. Din acest
punct de vedere, nu există nici o îndoială că apa alcalină
ionizată este infinit mai bună decât pastilele cu calciu sau
alte tablete alcaline.
Ingerarea apei alcaline ionizate are şi un efect secundar,
dar pozitiv, şi anume acela că nu reduce cantitatea de
substanţe alcaline din corp (atât de importante pentru
metabolismul acestuia), precum calciul, potasiul, magneziul
şi sodiul.
Controlaţi factorii de risc înainte ca aceştia să vă
controleze pe dumneavoastră!

PH-ul corpului dumneavoastră

Echilibrul corect este foarte important

Atunci când vorbim de pH-ul corpului, ne referim de

regulă la acizii pe care îi avem, la elementele generatoare
de săruri acide şi la o aciditate în exces. în realitate, valorile
pH-ului diferă foarte mult de la o zonă la alta a corpului.

49
 Substanţele chimice, impulsurile electrice şi hormonii
controlează mecanismele corpului. Enzimele, sarcinile
electrice şi hormonii controlează majoritatea funcţiilor
corporale, fiind extrem de sensibile la pH. Iată care sunt
valorile medii ale pH-ului la o persoană sănătoasă:

pH
Sucurile gastrice din stomac 1,5

Piele/transpiraţie 4,7

Salivă 6,4
(valoare specifică unei stări de relaxare)

Urină 5,5-6,0
(valoare specifică unei stări de relaxare)

Celule 7,1

Sânge 7,4

Sucuri pancreatice 8,8

Sucurile gastrice din stomac

Având valoarea pH-ului de 1,5, acesta este cel mai

acid fluid din organism. Celulele produc acid clorhidric,

50
care face ca sucul digestiv să fie foarte acid, pentru a
putea neutraliza saliva relativ alcalină.
Alte tipuri de celule din stomac secretă un mucus pentru
a crea un strat protector într-o continuă refacere, astfel încât
stomacul să nu sfârşească prin a se digera singur.

Pielea/transpiraţia

Noi eliminăm prin piele deşeuri acide şi săruri minerale

inutile, dar putem absorbi şi diferite substanţe nutritive,
medicamente şi, din păcate, foarte multă poluare.
PH-ul pielii poate fi foarte uşor testat prin măsurarea
transpiraţiei.
Pielea noastră transpiră o anumită cantitate de lichid
pentru a menţine constantă temperatura corpului prin
evaporarea de apă, proces care reduce temperatura.
Prin transpiraţie, noi e l i m i n ă m deşeuri acide şi
surplusul de săruri. Aceste „deşeuri" conferă pielii un
înveliş acid cu un pH de 4,7, care reprezintă mecanismul
nostru natural de apărare împotriva bacteriilor şi virusurilor.
De aceea, este necesar să transpirăm cel puţin o dată pe
zi (de pildă, prin saună), pentru a elimina toxinele prin
intermediul pielii. Din păcate, standardele moderne de viaţă
şi de igienă conduc la anihilarea acestui sistem natural de
apărare printr-o curăţenie excesivă. Nu este deloc de mirare
că bolile pielii sunt mult mai frecvente la persoane cu o
igienă exagerată, prin comparaţie cu cele de condiţie mai
joasă. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce este atât de eficient

51
şamponul de păr la îndepărtarea petelor şi de ce au atâtea
probleme cu pielea persoanele care îşi spală zilnic părul?
Cu toată „protecţia" pe care o oferă (prin împiedicarea
pielii să respire şi să transpire), cosmeticele chimice nu
vor putea înlocui niciodată mecanismul natural de protecţie
al pielii. Nu doresc să aprofundez aici acest subiect, dar
celor interesaţi le recomand lucrarea Remedii pentru
salvarea pielii, de Juta Stepanovs. Iată, pe scurt, esenţa
cărţii, în cuvintele autoarei: „Dacă nu puteţi mânca o
anumită substanţă, nu o aplicaţi pe pielea dumneavoastră".

Saliva

PH-ul salivei se schimbă în decursul zilei din cauza

alimentelor pe care le ingerăm şi a altor factori. De aceea,
cel mai bine este ca el să fie măsurat dimineaţa, după ce am
băut un pahar cu apă „neutră" şi după ce am aşteptat câteva
minute. Pentru o evaluare mai bună, vom măsura în acelaşi
timp şi pH-ul urinei. în cazul unei persoane sănătoase,
pH-ul salivei măsurat dimineaţa, după o perioadă lungă de
odihnă, trebuie să fie cuprins între 6,2-6,4. O valoare mai
mică de 6 reprezintă un semn că mineralele şi aminoacizii
nu sunt absorbiţi aşa cum trebuie de către organism. Valorile
mai mari de 6,8-7 indică o digestie lentă.
PH-ul sângelui şi al salivei merg în paralel atunci când
sunt măsurate înainte de masă. O valoare normală a pH-ului
salivei de 6,4 care scade înainte de masă este un indiciu că
sângele are o valoare acidă. Invers, dacă valoarea pH-ului

52
este mai mare, sângele trebuie să aibă o valoare alcalină.
Testele nu sunt relevante însă decât înainte de masă, întrucât
saliva devine întotdeauna alcalină (cu un pH de aproximativ
7) imediat după masă.
Valorile pH-ului salivei oferă informaţii mai bune decât
cele ale pH-ului urinei, întrucât saliva este mai strâns legată
de sânge.

Saliva şi urina

Compararea valorilor pH-ului salivei şi urinei permite

tragerea anumitor concluzii legate de bolile şi tulburările
pe care le avem.
Cu 20 de ani în urmă, când mi-am măsurat pentru
prima dată valorile pH-ului, mi-am m o d i f i c a t dieta
alimentară în funcţie de pH-ul urinei. M-am întrebat atunci
de ce nu reuşesc să obţin valori ale pH-ului urinei similare
cu cel al alimentelor ingerate. Obişnuiam să îmi verific
pH-ul urinei ori de câte ori aveam timp. Abia mai târziu,
după ce am studiat incredibilele posibilităţi ale terapiei prin
urină şi am aflat despre legăturile care există între celulele-
senzori din gură, salivă şi urina de dimineaţă, am înţeles cu
adevărat cum funcţionează remediile homeopatice.
Mark Konlee, autorul cărţii Cum pot fi inversate
disfuncţiile imune, pe care v-o recomand cu fermitate, a
studiat valorile corespondente ale pH-ului urinei şi salivei
şi a ajuns la următoarele concluzii:
 O valoare a pH-ului urinei de peste 6.4 pe o perioadă
mai lungă de timp, simultan cu o valoare a pH-ului salivei
mai mică de 6, poate indica o epuizare a glandelor
suprarenale, cancer, o infecţie cronică sau oboseală. Cu cât
diferenţa dintre cele două valori este mai mare, cu atât mai
mare este nivelul de toxicitate a sângelui. O valoare a
pH-ului urinei de dimineaţă mai mare de 6 (prea alcalină)
şi o valoare a pH-ului salivei mai mică de 6 (prea acidă)
reprezintă un indiciu al unui sânge acid, o eventuală
incapacitate de a asimila acizii graşi esenţiali, epuizarea
glandelor suprarenale sau o tulburare digestivă.
O valoare a pH-ului urinei de 7 sau mai mare şi o
valoare a pH-ului salivei mai mică de 6 reprezintă un semn
de pericol şi se recomandă programarea de urgenţă la medic.
Dacă atât urina cât şi saliva sunt alcaline (cu valori
peste 6,4), ar putea exista deficienţe ale dietei alimentare
(cum se întâmplă, de pildă, în cazul vegetarienilor stricţi).

Urinei

PH-ul normal al urinei dimineaţa, după o perioadă lungă

de odihnă, este de 5,5-6,0. în timpul somnului, corpul îşi
repară singur ţesuturile şi îşi elimină deşeurile. Dacă omul
se culcă având în stomac o anumită cantitate de hrană
nedigerată, organismul său este prea ocupat să o digere şi
nu se poate odihni suficient de bine. De multe ori, valorile
anormale ale pH-ului urinei de dimineaţă indică un somn
necorespunzător.

54
 Dacă valoarea pH-ului urinei de dimineaţă este mai
mare de 7, omul ar trebui să-şi facă analizele medicale,
pentru a descoperi care este cauza acestei valori neobişnuit
de ridicate.

Sângele

în mod normal, sângele nostru este uşor alcalin, având

o valoare a pH-ului de 7,4 la un om sănătos. Corpul încearcă
să păstreze întotdeauna valoarea pH-ului sângelui între 7,35-
7,45. Dacă valoarea scade sub 7,35, vorbim de o acidoză a
sângelui, iar dacă ea creşte peste 7,45, vorbim de o alcaloză
a sângelui.
Oxigenul, ozonul şi apa oxigenată (H2O2) au un efect
de alcalinizare asupra sângelui. Sângele acid este bogat în
dioxid de carbon şi sărac în oxigen. Ingerarea apei alcaline
ionizate amplifică nivelul de oxigen şi diminuează nivelul
de dioxid de carbon din sânge.
PH-ul sângelui nu poate oscila decât într-un interval
foarte restrâns. Dacă valoarea sa ajunge la 6,95, omul poate
intra în comă sau poate chiar muri. Sângele prea alcalin
poate da la rândul său naştere unor probleme medicale
complicate (alcaloza metabolică sau respiratorie). O alcaloză
cronică prelungită creează un mediu propice pentru creşterea
tumorilor.
Intermediarii pH-ului sunt aminoacizii, care îşi pot
schimba polaritatea, făcând sângele mai alcalin sau mai

55
acid, după cum este necesar. Ei sunt cei care păstrează
echilibrul chimic al sângelui.
In ceea ce priveşte cancerul, există o anumită confuzie
legată de conexiunea acestuia cu pH-ul.
Pe de o parte, cancerul „adoră" un pH al sângelui de
7,6 sau mai mare. Pe de altă parte, nu există nici o îndoială
că el este o boală acidă. Faptul că tumorile canceroase pot
creşte într-un mediu alcalin i-a condus pe unii la concluzii
greşite, făcându-i să sugereze evitarea alimentelor sau
băuturilor alcaline.

Sucurile pancreatice

Având valoarea pH-ului de 8,8, acesta este cel mai

alcalin lichid din interiorul corpului uman. Secreţia exocrină
a pancreasului este alcătuită dintr-un anumit număr de
enzime necesare pentru digestie. Sucul pancreatic este vărsat
în intestin pentru a neutraliza bolul alimentar extrem de
acid ieşit din stomac.

Principalele minerale din corp şi din

hrană

Omul este ceea ce mănâncă. O alimentaţie corectă

trebuie să includă mâncăruri deopotrivă sănătoase şi cu gust
bun. Alimentele trebuie să fie proaspete, vii, naturale şi cât
mai puţin procesate posibil.

56
 Din punct de vedere chimic, hrana este alcătuită
din patru elemente principale: carbon, azot. oxigen şi
hidrogen.
Alimentele sunt clasificate în trei categorii de bază:
carbohidraţi, grăsimi şi proteine.
Evident, există şi alte elemente anorganice în hrana
noastră, multe dintre ele nefiind nici măcar descoperite. Vă
prezentăm în continuare o listă a principalelor minerale
care dau naştere unor săruri acide şi respectiv unor săruri
alcaline:

Elemente care dau Cantitate pentru un

naştere unor săruri Simbol adult de 68 de
acide kilograme

Fosfor P 603 grame

Sulf s 100 grame

Clor CI 76.5 grame

Iod 1 0.013 grame

Elemente care dan Cantitate pentru un

naştere unor săruri Simbol adult de 68 de
alcaline kilograme

Calciu Ca 1.044 grame

Potasiu К 135 grame

Sodiu Na 57 grame

Magneziu Mg 19 grame

Fier Fe 2,7 grame

57
 De ce este atât de importantă
apa alcalină ionizată, lipsită de
acizi?
• Este benefică în tratamentul „bolilor legate de
bătrâneţe" şi al altor boli.
• Inversează procesul de îmbătrânire.
• C o n t r a c a r e a z ă a c u m u l a r e a deşeurilor acide în
organism.
• Este un antioxidant la fel de puternic ca şi vitaminele
А, С şi E, picogenolul şi seleniul, dar fără a avea efecte
secundare negative. încărcătura sa ionică neutralizează
radicalii liberi.
• Furnizează mari cantităţi de oxigen corpului.
• Alină durerea.
• Furnizează energie.
• Contracarează acidoza.
• Fortifică şi stimulează sistemul imunitar.
• Reduce stresul.

Apa alcalină nu este o apă alcalină!

Sang Whang afirmă că omul trebuie să bea 32 de pahare

de apă „puternic alcalină" (neionizată!) pentru a neutraliza
un singur pahar de băutură de tip cola cu un pH de 2,5!!
Mă întreb câţi copii ar mai cere o coca cola dacă ar fi

58
nevoiţi să bea mai întâi 32 de pahare de apă alcalină
pentru a neutraliza efectele băuturii răcoritoare!
Apa este în sine un agent de ionizare foarte eficient.
Se ştie cât de uşor dizolvă ea sarea de bucătărie, dislocând
ionii pozitivi de sodiu şi ionii negativi de clor.
Dacă este supusă electrolizei, apa devine ionizată ea
însăşi, molecula de H2O furnizând doi ioni de H + şi un ion
de O-, care formează bule de gaz în apă. Combinaţia OH
este numită radicalul de hidroxil.
Dacă în apă sunt prezente săruri de calciu, produsele
finale se pot amesteca. Calciul este un metal extrem de
reactiv, care se combină întotdeauna cu alte elemente (de
pildă, cu carbonul sau sulful, dând un carbonat sau un sulfat
de calciu). C a C 0 3 = Ca ++ şi СО3-. Prezenţa carbonatului de
calciu va afecta cu siguranţă rezultatul final.

Reducerea durităţii apei

Există zone în care apa conţine foarte mult calciu. In

asemenea cazuri, se spune despre ea că este o apă foarte
dură. Substanţele care îi reduc această duritate o fac mai
acidă, întrucât schimbă ionii de sodiu cu ionii de calciu.
Această apă mai puţin dură permite dizolvarea detergentului
necesar spălării rufelor şi previne depunerea de calciu pe
conducte şi în maşinile de spălat, DAR nu este bună de
băut! De aceea, dacă instalaţi aparate care reduc duritatea
apei, aveţi grijă ca ele să nu modifice şi apa de băut din
bucătărie.

59
 De ce trebuie să folosim apa acidă
ionizată?

De regulă, apa acidă este folosită numai extern, deşi,

în anumite condiţii, mici cantităţi de apă acidă pot fi folosite
şi intern, aşa cum vom arăta în capitolul referitor la
tratamentul diferitelor boli.
• Apa acidă este „mai udă" decât apa obişnuită de la
robinet.
• Tratează acneea fără efecte secundare.
• Este benefică în tratamentul mătreţei.
• Umezeşte ochii afectaţi de uscăciune cronică.
• Contribuie la tratamentul eczemelor.
• Este un balsam foarte eficient pentru păr, dându-i
acestuia volum şi strălucire.
• Umezeşte pielea.
• Catifelează pielea.
• Rănile se vindecă mai repede şi pot fi dezinfectate
cu apă acidă ionizată.
• Folosirea regulată a apei acide ionizate conferă
fermitate pielii şi elimină ridurile mici.
• Tratează cu succes ulceraţiile picioarelor datorate
diabetului.
• Vindecă bolile de piele datorate unor ciuperci.
• Reduce durerea şi/sau mâncărimile datorate unor
muşcături de insecte.
• Dezinfectează legumele şi fructele (prin spălare cu
apă acidă).

60
 • Este utilă ca insecticid pentru plante.
• Distruge marea majoritate a bacteriilor.

Apa acidă nu este o apă acidă

Mai presus de orice, apa acidă este bună pentru

îmbăiere. Apa celor mai faimoase i/voare fierbinţi este acidă.
Mirosul de ouă clocite pe care îl au de regulă aceste izvoare
se d a t o r e a z ă s u l f u l u i . Proprietăţile v i n d e c ă t o a r e ale
izvoarelor fierbinţi sunt bine documentate şi diferă de la un
izvor la altul. Recomand în această privinţă cartea mea,
Medicina cu apă, în care am vorbit pe larg despre izvoare
şi despre curele Kneipp. Acestea din urmă sunt foarte
eficiente şi foarte simplu de practicat acasă, folosind apa
rece sau fierbinte. Pentru accelerarea vindecării pot fi folosite
minerale sau ceaiuri din plante. Terapia Kneipp este aplicată
la ora actuală în peste 70 de staţiuni climaterice şi 6.000 de
spitale, sanatorii şi staţiuni de tratament numai în Europa.
Federaţia Kneipp este o confederaţie mondială care include
aproximativ 180.000 de membri din 25 de ţări diferite.

Poate fi folosită apa acidă pe cale

internă?

în lucrarea sa, Inversarea procesului de îmbătrânire,

Sang Whang afirmă că apa acidă nu trebuie folosită decât

6/
extern, pentru a restaura aciditatea pielii şi pentru „a topi
vechile deşeuri în sânge, pentru a putea fi apoi eliminate
din corp" (lucru care se întâmplă în mod natural în cazul
izvoarelor fierbinţi). Totuşi, în ţările din Europa de Est, apa
acidă este folosită şi pentru anumite afecţiuni interne.
Propriile mele experienţe confirmă acest lucru. Ori de câte
ori am băut dimineaţa, pe stomacul gol, unul sau mai multe
pahare de apă cu un pH de 10 (alcalină), am avut dureri de
cap. Durerile dispăreau însă instantaneu după ce beam un
pahar cu apă acidă. în ţările din fosta Uniune Sovietică, apa
alcalină şi apa acidă se găsesc de vânzare în magazine.
Ingerarea internă a apei acide este recomandată în aceste
ţări pentru o serie de afecţiuni. Evident, recomandarea este
să se bea numai cantităţi mici de apă acidă, aşa cum vom
arăta în continuare.
Iată care sunt afecţiunile pentru care poate fi folosită
intern şi apa acidă (uneori în combinaţie cu cea alcalină):
Dureri de spate asociate cu răceala: se aplică o
compresă cu apă acidă pe zona afectată timp de o jumătate
de oră, de cinci ori pe zi. Se beau 150 de ml de apă acidă
de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Colită: se recomandă ingerarea a 100 ml de apă acidă
încălzită la 37-40 °C. 20 de minute mai târziu se beau 100 ml
de apă alcalină, încălzită la 37-40 °C. Procedeul este
continuat timp de trei zile. Durerea este alinată încă din
prima zi.
Diaree: se beau 200 ml de apă acidă. Dacă nu apare
o îmbunătăţire după o oră, se beau din nou 200 ml de apă
acidă.

62
 Se recomandă spălarea gurii cu apă acidă, dimineaţa
şi seara.
Dureri ale încheieturilor: se beau 100 ml de apă acidă,
de trei ori pe zi, înainte de mese, timp de două zile. Durerile
reumatice dispar în 2-3 zile.
Inflamarea ficatului: în prima zi se beau 300 ml de
apă acidă, de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte
de masă. în următoarele 3-4 zile se beau 300 ml de apă
alcalină de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de
masă.

Ce este ionizarea?

Ionizarea este un proces prin care o anumită parte a

moleculei (care asigură echilibrul acesteia) este separată.
De pildă, în cazul sării de bucătărie (NaCl), separarea unuia
dintre cele două elemente îi permite celuilalt să îşi manifeste
sarcina sa electrică naturală. Clorura de sodiu (care nu are
sarcină electrică) se separă astfel în ioni pozitivi de sodiu
(Na + ) şi ioni negativi de clor (CI- ). Când sunt separaţi,
atomii de sodiu şi de clor sunt ionizaţi. Când sunt combinaţi,
substanţa devine neutră (fără sarcină electrică).
în timpul procesului de ionizare, moleculele apei
câştigă sau pierd un ion, pe care îl cedează sau îl preiau de
la o altă moleculă.
Ionii pozitivi dintr-o soluţie sunt atraşi de electrodul
negativ (numit şi catod), iar cei negativi sunt atraşi de
electrodul pozitiv (numit şi anod). în cazul în care curentul

63
electric care trece prin electrozi este întrerupt, ionii disociaţi
se recombină treptat, iar apa revine la starea sa neutră.

Ionizarea apei

Acest schimb de ioni este posibil chiar dacă în apă nu

sunt prezente substanţe minerale. în timpul ionizării,
molecula de apă H2O este divizată în doi ioni de hidrogen
H + şi unul de hidroxil OH- . Această reacţie fizică determină
inclusiv ionizarea mineralelor prezente în apă. Vezi şi
capitolul intitulat „Activatorul apei".

Când trebuie consumată apa alcalină

ionizată

Apă alcalină ionizată nu trebuie băută imediat după

masă. Sucurile digestive din stomac sunt foarte acide, fiind
necesare pentru buna digestie a hranei ingerate. Apa alcalină
nu numai că le-ar dilua, dar le-ar şi neutraliza, lucru deloc
dezirabil. Apa alcalină ionizată (şi chiar apa în general) nu
trebuie băută decât cel mai devreme la o jumătate de oră
după masă, sau cu o jumătate de oră înainte de masă.

Câtă apă alcalină trebuie să consumăm?

Există mari diferenţe între recomandările făcute în acest

sens în ţările din Europa de Est şi cele din Asia Orientală.

64
 în lucrarea sa, Inversarea procesului de
îmbătrânire, Sang Whang recomandă ingerarea a 1,5
litri de apă ionizată pe zi, pentru eliminarea deşeurilor
acide rezultate în urma unei diete moderate şi pentru
r e d u c e r e a t r e p t a t ă a a c u m u l ă r i l o r de d e ş e u r i acide
produse de-a lungul anilor.
în funcţie de dorinţele şi de nevoile fiecăruia, această
cantitate poate fi însă modificată de la caz la caz. Fiecare
trebuie să îşi stabilească singur cantitatea optimă. Dacă ne
gândim la pacientul japonez care şi-a salvat piciorul (vezi
mai jos, la diabet) bând 8 litri de apă alcalină, se pare că
pentru el aceasta a fost cantitatea optimă la vremea
respectivă.

Cantitatea corectă depinde de dieta

fiecăruia!

Dacă organismul este încărcat în mod excesiv cu

alimente acide (de tipul băuturilor răcoritoare), deşeurile
acide vor continua să se acumuleze oricâtă apă aţi bea.
Pentru a neutraliza un singur pahar de cola cu apă
obişnuită de la robinet sunt necesare 32 de pahare de apă
(măsurătoarea a fost făcută de Sang Whang cu apă de la
robinet din Florida).
Dacă este folosită apă alcalină ionizată, băutura
răcoritoare poate fi neutralizată de un singur pahar (o
cantitate egală cu cea băută), dar cu un pH de 11,5!!

65
 Ţinând cont de efectele secundare negative pe care le
au băuturile răcoritoare, am convingerea fermă că, mai
d e v r e m e sau mai t â r z i u , ele vor p u r t a pe e t i c h e t e
avertismente similare celor care au fost impuse prin lege pe
pachetele de ţigări.

AVERTISMENT: Băuturile răcoritoare ucid!

Gătitul cu apă alcalină

Date fiind beneficiile apei alcaline, se pune întrebarea
legitimă dacă o putem folosi pentru gătit, sau pentru ceai
ori cafea. Personal, nu agreez cafeaua. îmi place mirosul
cafelei proaspăt râşnite, dar nu-mi plac deloc efectele ei
asupra sănătăţii noastre. Trebuie să recunosc însă că folosirea
apei alcaline reduce o bună parte din efectele ei negative.
PH-ul apei scade odată cu încălzirea ei, întrucât
dioxidul de carbon din aer o neutralizează. Apa îşi păstrează
însă efectele benefice, întrucât în ea nu sunt prezente
minerale acide, ci doar minerale alcaline. Un alt avantaj se
referă la calciul din apa alcalină, care neutralizează fosforul
din anumite alimente, precum cartofii (0,053%) şi orezul
(0,221%), supuse procesului de fierbere. Datorită capacităţii
alcaline a apei de fierbere, acumularea de acid fosforic în
organism este minimizată.

66
 Comercializarea apei alcaline

în ţările din fosta Uniune Sovietică,

apa i o n i z a t ă ( a l c a l i n ă şi a c i d ă ) este
comercializată în magazine.
La ora actuală, ea poate fi găsită şi
în Australia.

Apă alcalină ionizată

Fabricată de
The Way To Life Sanctuary
30 Climax Court
Canungra Qld. 4275

Depozitarea apei

Atunci când este depozitată, apa este foarte stabilă, în

funcţie şi de tipul de container în care este păstrată. în
literatura din ţările din Europa de Est se afirmă că dacă este
îmbuteliată cu un pH de 3 şi respectiv 11, după patru
săptămâni pH-ul apei se schimbă la 4 şi respectiv 10,
rămânând la acest nivel ani de zile. Nu se precizează dacă
sunt folosite ambalaje din sticlă sau din plastic.
în cartea sa, Inversarea procesului de îmbătrânire,
Sang Whang afirmă că apa alcalină ionizată nu trebuie
păstrată decât în recipiente din sticlă, pentru a evita
schimbul de dioxid de carbon cu plasticul, care poate

67
conduce la formarea acidului carbonic, Н2СО3, care ar
reduce astfel nivelul alcalin al apei.
Jose Perko a studiat efectele apei timp de peste şase
ani. El a depozitat apa în peturi din plastic şi a descoperit
că pH-ul apei acide nu se schimbă timp de doi ani de zile,
iar cel al apei alcaline se reduce doar de la o valoare de
11.9 la una de 11,4.
Propriile mele experienţe mi-au demonstrat că apa
alcalină poate fi stocată, în aceleaşi condiţii de lumină şi
temperatură, timp de două luni, indiferent dacă este păstrată
în recipiente de sticlă sau din plastic. Am făcut experienţa
cu ambele tipuri de recipiente şi după două luni valoarea
acestora era identică, de 10,1.

Folosirea apei ionizate pentru

frumuseţe
Cum trebuie folosită apa acidă pentru
îngrijirea pielii

Următoarele recomandări sunt preluate din cartea Jutei

Stepanovs, Remedii pentru piele:
Apa acidă poate fi folosită în sprayuri (atomizatoare)
pentru pulverizarea pe piele după spălare (eventual după
baie sau după duş), pentru a normaliza nivelul pH-ului pielii.

Prepararea unei infuzii de plante cu apă acidă

Infuzie rece: plantele sunt mărunţite, introduse într-
un container din sticlă şi acoperite cu apă acidă. Recipientul

68
este închis şi lăsat să stea patru ore, după care lichidul este
strecurat într-un atomizator.
Dacă doriţi să adăugaţi uleiuri esenţiale, puteţi introduce
5-10 picături la 100 ml de apă acidă - pentru tratament, sau
10-20 de picături la 100 ml - pentru a obţine un spray de
corp (deodorant). Agitaţi bine înainte de a pulveriza lichidul
pe piele.
Pentru a selecta cele mai potrivite plante şi uleiuri
esenţiale pentru tipul dumneavoastră de piele, folosiţi ghidul
de mai jos:

Piele normală/Combinaţie
Plante: aloe vera, limba-mielului, trifoi, gălbenele,
rădăcină de tătăneasă. păpădie, flori de soc, levănţică,
lămâiţă, mentă, urzică şi rozmarin.
Uleiuri esenţiale: seminţe de morcovi, muşeţel, tămâie,
năprasnic, iasomie, levănţică, portocal, paciuli, palmarosa,
trandafir, lemn de trandafir, santal, ylang ylang.

Piele grasă
Plante: aloe vera, gălbenele, muşeţel, tătăneasă, păpădie,
flori de soc, coada-calului, levănţică, mentă, urzică,
pătrunjel, trandafir, rozmarin, salvie, iarba Sfântului loan şi
coada-şoricelului.
Uleiuri esenţiale: bergamotă, seminţe de morcovi, muşeţel,
năprasnic, levănţică, lămâie, portocal şi arbore de ceai.

Piele uscată
Plante: aloe vera, limba-mielului, gălbenele, muşeţel,
tătăneasă, păpădie, flori de soc, levănţică, trandafir.

M
 Uleiuri esenţiale: s e m i n ţ e de m o r c o v i , muşeţel,
năprasnic, levănţică, portocal, trandafir, santal. ylang ylang.

îngrijirea părului
Apa acidă are un puternic efect de şampon, echilibrând
pH-ul părului.
In acest scop, după spălarea părului, clătiţi-1 într-un
lighean cu apă acidă rece. Părul va căpăta o strălucire cu
totul specială.
Dacă doriţi, puteţi adăuga şi uleiuri din plante esenţiale
(pentru miros).

Uleiurile esenţiale pentru îngrijirea părului

Păr normal: lemn de cedru, rozmarin, tătăneasă, sal vie,
muşeţel, levănţică
Păr gras: rozmarin, tei, lămâie, busuioc, levănţică,
chiparos
Păr uscat: santal, palmarosa, levănţică, ghimbir,
morcov.
Mătreaţă: busuioc, morcov, chiparos, eucalipt, lămâie,
tei, rozmarin, salvie, cimbru. Spălaţi zona afectată cu apă
acidă timp de 10 minute, apoi cu apă alcalină timp de 5
minute. Pentru hidratarea părului, puteţi folosi un atomizator
în care puteţi adăuga 25 de picături de uleiuri esenţiale la
100 ml de apă.

îngrijirea picioarelor - băi de picioare

Băile de picioare se practică de mii de ani.

70
 Folosiţi întotdeauna apă acidă în acest scop, pentru a
echilibra nivelul pH-ului şi pentru a elimina mirosurile
neplăcute. Pentru a obţine beneficii suplimentare, puteţi
adăuga în apă uleiuri esenţiale.

Ciuperci: spălaţi zona afectată cu apă acidă timp de

10 minute, apoi cu apă alcalină timp de 5 minute.
Uleiuri esenţiale: arbore de ceai, lămâiţă, salvie,
bergamotă, chiparos, levănţică şi mentă (peppermint).
Adăugaţi 4-6 picături de ulei esenţial la baia de picioare.
Pentru a prepara o loţiune pentru picioare, adăugaţi 25
de picături la 100 ml de apă acidă, agitaţi bine înainte de
folosire şi frecaţi zona infestată.

Băi
Apa acidă poate fi adăugată la apa de baie, pentru a
menţine nivelul pH-ului.
Uleiurile esenţiale sporesc plăcerea băii şi trezesc
spiritul. Umpleţi cada cu apă, apoi adăugaţi 4-8 picături de
ulei esenţial. Agitaţi apoi apa pentru a dispersa uleiul. In
continuare, savuraţi baia timp de 10-20 de minute.
Uleiuri esenţiale recomandate pentru relaxare: levănţică,
măghiran, ylang ylang, tămâie, muşeţel, mir, năprasnic, iarba
Sfântului loan (salvie), cedru, lămâiţă.

Apa ionizată pentru îngrijirea pielii este disponibilă în

Australia de la Kneipp Cure Pty. Ltd.

71
 Apă ionizată pentru frumuseţe în
sticluţe practice de tip spray

Loţiunea de corp
„Telova Voci a "

Recomandările din ţările fostei Uniuni Sovietice

includ atât apa acidă cât şi cea alcalină, aplicate intern şi
extern, pentru diferite tipuri de boli, în special ale pielii.
Apa ionizată se comercializează de mulţi ani în aceste
ţări. Pentru afecţiunile pielii, apa este îmbuteliată în sticluţe
practice de tip spray, precum „Telova Voda", marcată cu
A (apă acidă cu pH de 1,8!!) şi В (apă alcalină). Ambele
s t i c l u ţ e s u n t î m p a c h e t a t e î n a c e l a ş i a m b a l a j (sunt
comercializate împreună).

72
 Folosirea apei ionizate bogate
în oxigen împotriva bolilor
„Nu eşti bolnav, eşti deshidratat".
Vă prezentăm în continuare o listă cu boli care pot fi
tratate cu succes cu ajutorul apei ionizate.
Observaţii:
• Există diferenţe de tratament de la o ţară la alta.
Tratamentele notate cu caractere italice se referă la sursele
ruseşti, ungureşti şi cehe.
• în majoritatea textelor care descriu folosirea apei
ionizate alcaline şi acide se menţionează doar tipul de apă,
NU şi nivelul exact al pH-ului. Totuşi, nivelul mediu
acceptat este de 4 pentru apa acidă şi 10 pentru cea alcalină.
Am găsit însă sticle cu apă acidă comercializate în Europa
de Răsărit cu un pH de 1,8! Aceasta ar putea fi una din
explicaţiile pentru care literatura europeană nu recomandă
decât folosirea unor cantităţi foarte mici de apă acidă.
• Menţiunea „cantitate medie de apă alcalină ionizată"
înseamnă de regulă un litru de apă cu pH 9-10 pe zi.

Acnee: se curăţă tenul pe cale normală, după care

se spală faţa mai întâi cu apă acidă, iar apoi cu apă
alcalină. Se spune că aceasta este cea mai bună modalitate
de a preveni coşurile.

Picior de atlet: se recomandă îmbăierea picioarelor

de două ori pe zi cu apă acidă încălzită.

73
 Alergii: alergiile precum astmul şi guturaiul de fân
indică un sistem imun superactiv. Acesta reacţionează în
mod excesiv în faţa unor substanţe practic inofensive.
Se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă alcalină.

Artrită: aceasta este una din „bolile legate de

bătrâneţe", fiind generată de acumularea unor cristale
nedizolvate de acizi (în special de acid uric). Nu este propriu-
zis o boală, ci un efect al acumulării de deşeuri acide! Se
recomandă o cantitate cât mai mare dc apă alcalină.

Astm: se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă

alcalină.

Dureri de spate asociate cu răceala: se recomandă

aplicarea unei comprese cu apă acidă pe zona afectată,
timp de o jumătate de oră, de cinci ori pe z.i. Se vor bea
150 ml de apă acidă de cinci ori pe zi, cu o jumătate de
oră înainte de masă.

Hemoragii: rănile externe pot fi tratate cu apă acidă,

care opreşte sângerarea, fiind în acelaşi timp şi dezinfectantă.
Apa acidă poate fi folosită şi pentru sângerarea gingiilor,
prin clătirea gurii. Personal, m-am confruntat cu această
afecţiune încă din copilărie. Experienţa m-a învăţat că deşi
apa acidă opreşte într-adevăr sângerarea pentru moment, ea
nu rezolvă această problemă. De-a lungul anilor am încercat
tot felul de paste de dinţi. Singura care m-a ajutat a fost cea
cu extract din arborele de ceai. Pe de altă parte, de când am

74
început să beau cantităţi inari de apă alcalină, sângerările
gingiilor au dispărut complet.
Arsuri: băşicile se sparg cu un ac steril, după care se
pune o compresă cu apă acidă timp de zece minute; cinci
minute mai târziu se spală rana cu apă alcalină. Băile cu
apă alcalină se repetă la fiecare trei ore, până la vindecare.
Zona afectată trebuie protejată în timpul tratamentului cu
un tifon sterilizat.

Probleme circulatorii (circulaţie proastă): ingerarea

apei alcaline reduce acumulările de deşeuri care blochează
arterele, îmbunătăţind circulaţia.

Hipertensiune: mulţi ani la rând mi-am controlat

hipertensiunea cu ajutorul plantelor medicinale şi al
ceaiurilor parţial fermentate. Deşi am consumat apă ionizată
în diferite ocazii, nu am descoperit nici un efect asupra
tensiunii mele. Când am băut însă în mod regulat apă
alcalină ionizată, timp de mai multe luni, am constatat că
tensiunea mea a devenit normală, chiar dacă nu am mai
folosit plante medicinale (decât în anumite ocazii, când mi
se părea necesar). Am primit confirmarea acestui efect după
ce am citit cartea lui Sang Whang, în care autorul afirmă
că îşi controlează de ani de zile tensiunea cu ajutorul apei
alcaline ionizate. între timp, am primit şi alte confirmări
din partea unor cititori care mi-au scris că după o lună sau
două de când au început să consume apă alcalină ionizată
hipertensiunea li s-a normalizat. Calciul ionizat în apa

75
alcalină este benefic pentru inimă, şi implicit pentru reglarea
tensiunii sanguine.

Cancer
Această boală teribilă răpeşte prea multe vieţi.
Una din principalele condiţii ale unui tratament de
succes al cancerului este detectarea lui timpurie, dar şi mai
bine ar fi ca cercetările medicinei să fie orientate către
studierea cauzelor care determină apariţia lui şi către
prevenirea cancerului.
Principala cauză a cancerului este stilul de viaţă
modern. Alimentele procesate, neorganice şi acide (inclusiv
băuturile răcoritoare!) şi poluarea în creştere generată de
câmpurile electromagnetice din casele noastre se numără
printre factorii principali care cauzează o aciditate internă,
şi implicit cancer. Există prea multe conexiuni care se pot
face între aciditatea internă şi cancer pentru a le ignora!

Celulele canceroase urăsc oxigenul!

încă din anul 1923, dr. Otto Warburg a descoperit că
celulele canceroase nu pot creşte decât într-un mediu lipsit
de oxigen. Autor al cărţii Metabolismul tumorilor, dr.
Warburg a fost recompensat cu premiul Nobel pentru
descoperirile sale, în anul 1931. De atunci, cercetătorii au
încercat să crească nivelul de oxigen din sânge pentru a
contracara cancerul. Descoperirile doctorului Warburg au
fost confirmate de toate cercetările care au urmat, dar
creşterea nivelului de oxigen din sânge nu s-a dovedit la fel
de uşoară.

76
 Germanii au încercat diferite metode de creştere a
nivelului de oxigen din sânge, folosind terapiile cu oxigen
(ingerarea peroxidului de hidrogen lichid - H202) şi terapia
cu ozon (0 3).
După 1950, oamenii de ştiinţă din Japonia şi din
Uniunea Sovietică au abordat deficitul de oxigen dintr-un
unghi diferit, folosind apa alcalină ionizată.
Ne putem întreba pe bună dreptate de ce avem un
deficit de oxigen, când aerul pe care îl respirăm este atât de
bogat în acest element? Motivul este simplu: un corp prea
acid creează o problemă de respiraţie la nivelul celulelor,
care perturbă la rândul ei schimbul de oxigen.
Ingerarea apei alcaline ionizate, bogată în oxigen,
neutralizează aciditatea internă.
Un alt aspect interesant legat de celulele canceroase se
referă la faptul că ele cresc într-o manieră necontrolată,
fiind diferite de celelalte celule din organism. Celulele
normale inspiră oxigenul şi expiră dioxidul de carbon.
Singurele celule care expiră oxigenul (la fel ca şi plantele)
sunt cele canceroase! Din această perspectivă, putem
compara cancerul cu o plantă care creşte în trupul nostru.

Apa ionizată şi cancerul:

Nu cred că există om care să nu se teamă că s-ar
putea îmbolnăvi de cancer. Cei care reuşesc să învingă
boala se bucură însă infinit mai intens de zilele care le-au
mai rămas. Mulţi oameni şi-au descoperit propriile „remedii
de vindecare a cancerului" şi se consideră dovezi vii ale
eficienţei acestora. Cunosc personal câteva persoane care

77
au supravieţuit acestei boli teribile. Printre ele se numără
şi Dave Perkins, lată ce mi-a scris acesta:
„Când am fost diagnosticat cu cancer în fază terminală,
nu am mai avut timp să încerc tot felul de soluţii, ca să văd
care dintre ele funcţionează în cazul meu. Viaţa mea
depindea de înţelepciunea deciziilor luate pe loc.
De aceea, m-am concentrat pe cele mai revoluţionare
produse şi suplimente, vestite pentru rata lor mare de succes
în îmbunătăţirea stării de sănătate şi în depăşirea oricărei
boli.
La fel ca în cazul marii majorităţi a victimelor bolnave
de cancer, boala m-a devastat deopotrivă din punct de vedere
financiar şi fizic. Nu-mi puteam, permite în nici un caz cei
mai mari specialişti din lume, cele mai bune clinici şi cele
mai scumpe medicamente. Pe scurt, am fost forţat să fiu
propriul meu vindecător.
Am încercat să descopăr cea mai bună soluţie pentru
un buget atât de restrâns ca al meu. Tot căutând soluţii, am
dat peste filtrele care produc apă alcalină ionizată. Sunt
produse în Japonia şi Coreea, fiind aprobate din punct de
vedere medical din cauza succesului dovedit pe care îl au
în promovarea stării de sănătate.
Apa distilată şi cea obţinută prin osmoză inversată nu
se compară nici pe departe cu beneficiile apei alcaline
ionizate.
Aveam nevoie de o apă care să îmi oxigeneze, să îmi
detoxifice şi să îmi alcalinizeze organismul, întărindu-mi
totodată sistemul imunitar, pentru ca acesta să îmi poată

7<S'
asigura vindecarea. Apa alcalină ionizată s-a dovedit soluţia
perfectă pentru toate aceste probleme.
Sper să nu vă confruntaţi vreodată, dumneavoastră şi
familia dumneavoastră, cu o boală în fază terminală. Orice
om care urmează calea mea poate evita durerea şi teama
care însoţesc tratarea exclusivă a simptomelor, în detrimentul
cauzelor.
Citiţi prospectul filtrului pentru apă alcalină ionizată
produs de Jupiter Masterpiece şi puneţi-mi orice întrebare
care vă nedumereşte. Am înfiinţat această afacere special
pentru a-mi împărtăşi succesul cu alte persoane aflate în
suferinţă".
Dave Perkins este proprietarul companiei „Better Way
Health", distribuitoare a ionizatoarelor de apă Jupiter.

Colesterol: am convingerea că despre colesterol mai

sunt încă foarte multe lucruri de aflat. El reprezintă o
substanţă importantă pentru corpul nostru. Circa 80% din
colesterol este produs de organism şi nu ingerat din alimente.
Teama de alimentele care conţin colesterol pare nejustificată
în multe rânduri, nefiind exclus ca nivelul prea ridicat de
colesterol să se datoreze unui dezechilibru al balanţei ionice.
Un lucru este cert: ingerarea apei alcaline ionizate este
benefică pentru echilibrarea balanţei colesterolului.

Dureri de piept datorate răcelii: se recomandă

spălarea zonei afectate de două ori pe zi, la început cu apă
acidă, timp de 10 minute, iar după circa 5 minute cu apă
alcalină.

79
 Colită: înainte de culcare, se recomandă ingerarea a
100 ml de apă acidă încălzită la 37-40 °C. 20 de minute
mai târziu, se vor bea 100 ml de apă alcalină încălzită la
aceeaşi temperatură. Acest procedeu trebuie urmat timp de
trei zile la rând. Durerea încetează însă încă din prima zi-

Constipaţie : se recomandă ingerarea cantităţii medii

de apă alcalină pe stomacul gol, în special dimineaţa, cu
cel puţin o jumătate de oră înainte de masă.

Tuse: se recomandă 100 ml de apă alcalină băută de

patru ori pe zi, la o jumătate de oră după mese, timp de
două zile la rând.

Dermatită: se recomandă spălarea zonelor afectate

cu apă acidă, iar după 10-15 minute, cu apă alcalină.

Diaree: se recomandă ingerarea a 200 ml de apă acidă.

Dacă nu apare nici o îmbunătăţire în interval de o oră, se
vor bea din nou 200 ml de apă acidă. Va urma o stare de
alinare.

Oboseală cronică: se recomandă ingerarea apei

alcaline ionizate.
lată o scrisoare pe această temă pe care am primit-o de
la V.P.C.:
„Am suferit de Sindromul Oboselii Cronice timp de
20 de ani, având perioade de debilitate, dureri musculare şi

но
de oase, tulburări digestive severe etc. Sunt încântat să vă
comunic că după ce am început să beau apă alcalină ionizată
starea mea energetică s-a îmbunătăţit radical şi că la ora
actuală mă simt mult mai bine.
Acum câteva luni am făcut o nouă criză, care de regulă
mă ţine la pat zile întregi, lăsându-mă epuizat săptămâni la
rând, complet inutil şi incapabil să funcţionez sau să gândesc
clar. De data aceasta, am început să beau 1,5-2 litri de apă
alcalină ionizată pe zi. După numai două zile energia a
început să-mi revină, iar în cea de-a treia zi nu am mai
putut sta în pat. De-abia aşteptam să îmi reiau munca şi să
mă bucur de această energie nouă, cu care nu eram
familiarizat.
Când am început să beau apă alcalină ionizată, în prima
săptămână m-am simţit foarte însetat, deşi obişnuiam să
beau şi înainte destul de multă apă obişnuită în fiecare zi.
De data aceasta, am început să mă trezesc chiar şi noaptea,
cu gura uscată, şi am continuat să îi ofer trupului meu apa
alcalină după care tânjea. Uneori, urina mea căpăta un miros
foarte puternic, generat - se pare - de toxinele pe care le
elimina în exces corpul.
Un alt beneficiu al apei alcaline ionizate de care m-am
bucurat se referă la o îmbunătăţire dramatică a sindromului
Intestinelor Iritate de care sufeream de mulţi ani şi care m-a
făcut să sufăr intens, în special noaptea, lucru care s-a soldat
cu multe nopţi pierdute de-a lungul anilor.
După ce am băut timp de câteva luni apă alcalină
ionizată, am observat o îmbunătăţire de ansamblu a stării

Л7
mele de sănătate şi a nivelului energetic, cu care m-am
acomodat foarte rapid, precum şi un somn mult mai bun.
Este foarte uşor să bei apă alcalină ionizată, corpul
meu răspunde foarte bine la ea şi îmi face pur şi simplu
plăcere. Sunt încântat că am descoperit această apă atât de
benefică şi sunt ferm hotărât să continui să o beau zilnic,
pentru a-mi purifica trupul de toxine, pentru a se putea
vindeca singur, fără povara deşeurilor acumulate de-a lungul
timpului. Se ştie că perioadele de stres prelungit produc
foarte multă aciditate în organism. De aceea, sunt fericit că
pot scăpa de această aciditate cu ajutorul apei alcaline,
oxigenându-mi în acelaşi timp şi celulele.
Este de-a dreptul uimitor cum un lucru atât de simplu
cum este apa alcalină ionizată poate avea efecte pozitive
atât de dramatice asupra corpului, dar aceasta este o poveste
veche. Câte lucruri simple nu există, cu efecte minunate
asupra vieţii noastre, dar pe care le ignorăm pur şi simplu?
Mama-natura lucrează întotdeauna pe căi simple, deşi
profunde.
Harald. îţi mulţumesc pentru publicarea acestor cărţi
m i n u n a t e , prin care faci c u n o s c u t e lumii rezultatele
cercetărilor tale şi harul scrisului cu care eşti înzestrat".

Somnolenţă: se întâmplă frecvent ca după masă

oamenii să se simtă obosiţi sau somnolenţi. Unii îşi fac
„siesta" şi se odihnesc. Explicaţia este simplă: după masă,
stomacul are nevoie de foarte mult acid clorhidric pentru a
digera mâncarea. Acesta nu poate fi stocat, aşa că sângele
trebuie să-1 producă într-un interval foarte scurt de timp.

82
Când bolul alimentar intră în intestinul subţire, pancreasul
secretă în acesta un suc foarte alcalin, pentru a neutraliza
acidul clorhidric, care altminteri l-ar dizolva. Prin acest
proces, nivelul acidului carbonic din sânge creşte, generând
această stare de oboseală. De aceea, ingerarea apei alcaline
cu o jumătate de oră înainte şi după mese este foarte
benefică.

Boli degenerative: aceste afecţiuni ar putea fi numite

pe bună dreptate „sindromuri ale deficienţei ionilor de
calciu". Se recomandă ingerarea unei cantităţi maxime de
apă alcalină.

Depresie: de-a lungul timpului, s-au obţinut rezultate

foarte bune cu ajutorul apei alcaline ionizate.
Un aliment foarte bun pentru depresie este aşa-numita
veche reţetă egipteană a mumiei. Ingredientele necesare
sunt: 250 g smochine, 250 g curmale, 2 linguri făină
integrală de porumb (sau de grâu). Curmalele şi smochinele
(care reprezintă cel mai alcalin aliment pe care îl cunosc)
se pun într-o ceaşcă peste care se toarnă puţină apă (fără să
le acopere complet), după care se adaugă făina integrală.
Mixtura se fierbe la foc mic şi se amestecă bine. Dacă la
depresie se adaugă şi o constipaţie, la amestecul de mai sus
se pun şi 5 grame de siminichie fin măcinată. Reţeta mumiei
se păstrează apoi la frigider, într-un container etanş. Acest
aliment a devenit foarte popular în ultimele decenii în ţările
din estul Europei, dar nu menţionează dozajul recomandat.

83
Majoritatea celor pe care îi cunosc iau 1-3 linguriţe pe zi,
pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Un alt remediu bun împotriva depresiei este ceaiul din
iarba Sfântului loan şi aurul coloidal, dar cel mai bun
remediu între toate rămâne, după părerea mea, urina. Aceasta
conţine - între altele - hormonii care acţionează împotriva
depresiei. Sunt suficiente câteva picături homeopatice sau
câteva picături de urină proaspătă ţinute sub limbă. Pentru
informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea mea, Urina
- apa sfântă.

Diabet: se recomandă ingerarea unei cantităţi cât mai

mari de apă alcalină ionizată, despre care se spune că poate
să vindece chiar şi cele mai grave cazuri de diabet.
Kazuaki Ozawa descrie următorul caz:
Un pacient grav bolnav, ameninţat să îşi piardă piciorul
prin amputare, a reuşit o revenire c o m p l e t ă datorită
tratamentului cu apă alcalină ionizată luată pe cale internă
şi cu apă acidă ionizată în care îşi îmbăia piciorul afectat
de ulceraţii.
Omul s-a mutat de la spital, unde medicii doreau să-i
amputeze piciorul, la Centrul Medical Cooperatist din Kobe.
Un reporter TV i-a luat un interviu, care a fost difuzat apoi
în întreaga Japonie:
Reporter: „Ce a spus medicul în legătură cu starea
piciorului dumneavoastră?"
Ito San: „A spus că va trebui să-mi amputeze piciorul
de la genunchi în jos".

84
 Doctor Kawamura: „Aceste pete negre se datorează
încetării circulaţiei sângelui".
Reporter: „Da, pare o situaţie foarte gravă. Diabetul
poate fi o boală teribilă. La celălalt spital Ito San a fost
tratat cu antibiotice şi cu tot felul de medicamente, dar
nimic nu a avut efect. în cele din urmă, doctorul a spus că
piciorul va trebui amputat de la genunchi în jos. La Centrul
Medical Cooperatist din Kobe urmează să-i fie amputate
doar degetele de la picior".
După două săptămâni, reporterul 1-a vizitat din nou pe
pacient.
Ito San: „Celălalt medic ar fi dorit să-mi taie piciorul
pe jumătate. Aici mi-au tăiat doar degetele de la picior".
Reporter: „Pare foarte dureros, dar Ito San mi-a dat
asigurări că nu este atât de rău precum pare".
Dr. Kawamura Sensei: „Umflătura a dispărut şi pielea
a început să crească în mod natural peste rană, ceea ce este
foarte bine".
Reporter: „în afara insulinei necesare pentru a reduce
nivelul de zahăr în sânge, Ito San nu ia nici un fel de
medicament. Tot tratamentul se rezumă la 5 litri de apă
alcalină ionizată pe zi".
Ito San: „într-un fel, pot spune că nu mă simt deloc
obosit".
Reporter: „Ito San îşi spală rana cu apă acidă, cu
valoarea pH-ului de 2,5, câte 15 minute dimineaţa şi seara.
L-am vizitat din nou în aprilie şi am rămas surprins să văd
cât de bine i s-a vindecat piciorul. Privindu-1, e greu să-ţi
imaginezi în ce stare gravă era înainte".

H5
 Reporter: „Dr. Kawamura afirmă că înainte de operaţie
se gândea la un transplant de piele, dar de vreme ce pielea
s-a refăcut atât de frumos, a renunţat la această idee".
Ito San: „Sunt extrem de plăcut surprins... Practic, nu
am făcut nimic altceva decât să îmi spăl rana cu apă acidă,
iar pielea a crescut incredibil de natural".
Reporter: „Oricât de gravă ar fi rana, ingerarea apei
alcaline ionizate şi spălarea zonei afectate cu apă acidă
asigură refacerea integrală a ţesuturilor şi a pielii".
Doctorul: „La început am folosit medicamente pentru
dilatarea vaselor sanguine, în vederea accelerării creşterii
ţesuturilor. Am încercat cu tot felul de medicamente, dar
nimic nu a funcţionat. Ar fi trebuit să folosim de la bun
început tratamentul cu apă ionizată".
Reporter: „Pe data de 5 iulie Ito San s-a întors acasă,
fiind tratat acum la domiciliu de soţia sa".
Ito San: „Deşi mi-am pierdut degetele de la picior,
este mult mai bine aşa, decât dacă mi-aş fi pierdut întregul
picior. Cel puţin, aşa pot să merg".
Reporter: „Este uimitor faptul că apa ionizată l-a putut
vindeca pe Ito San. După ce s-a întors acasă, nivelul
zahărului în sânge i s-a stabilizat, iar el a renunţat la insulină.
Tot ce face este să bea în fiecare zi 6-8 litri de apă alcalină
ionizată".
Ito San: „La început, eram nevoit să iau insulină la un
nivel de 24, dar acum nivelul zahărului în sânge a ajuns la
100-110, aşa că nu mai am nevoie de insulină. Practic, la
numai două săptămâni după ce am început tratamentul cu
apă alcalină ionizată nu mai aveam nevoie de insulină. Acum

86
nu mai am probleme... Pot să merg fără cârje şi asta mă
face să mă simt minunat".
Reporter: „Uimitor! Trebuia să i se amputeze piciorul
de la genunchi în jos, iar acum poate merge singur pe
ambele picioare".
Apa alcalină ionizată nu poate trata însă alte cauze ale
diabetului, precum un pancreas distrus.

Gripă şi răceală: se spală căile nazale de opt ori pe

zi cu apă acidă şi se face gargară timp de 10 minute.
Seara, înainte de culcare, se beau 200 ml de apă alcalină
ionizată. Tratamentul trebuie continuat timp de 2-3 zile.

Fungi şi ciuperci (inclusiv cele care afectează

transpiraţia şi picioarele, care devin urât mirositoare):
se spală zonele afectate de două ori pe zi, la început cu
apă acidă timp de 10 minute, iar după circa 5 minute cu
apă alcalină. Se repetă procedeul timp de trei săptămâni,
chiar dacă ciuperca dispare între timp (în caz contrar, ea
poate reapărea). Se spală inclusiv pantofii şi şosetele cu
apă acidă.

Gută: această boală apare ca urmare a acumulării unor

cristale nedizolvate de acizi (în special acid uric) în zona
încheieturilor şi a ţesuturilor din jurul acestora. Nu este
propriu-zis o boală legată de bătrâneţe, ci mai degrabă o
boală legată de acumularea de deşeuri acide! De aceea, se
recomandă ingerarea unor cantităţi cât mai mari de apă
alcalină ionizată.

87
 Pierderea părului: se recomandă spălarea de două
ori pe zi a zonei afectate, mai întâi cu apă acidă, timp de
10 minute, iar după circa 5 minute cu apă alcalină. Se
repetă procedeul timp de trei săptămâni, chiar dacă starea
dispare între timp (în caz contrar, ea poate reapărea).

Mahmureală: pentru a neutraliza băuturile alcoolice

(care produc săruri acide foarte puternice) şi pentru a
echilibra nivelul pH-ului se recomandă ingerarea unei
cantităţi cât mai mari de apă alcalină ionizată.

Hemoroizi: după golirea intestinelor (o dată sau de

două ori pe zi), spălaţi zona afectată cu apă acidă. Imediat
după uscare (după circa 5 minute), aplicaţi un tampon de
vată înmuiat în apă alcalină. în caz de hemoroizi interni,
se va aplica o clismă cu apă acidă (nu mai mult de 50-100
ml), timp de 5 minute, urmată de o clismă cu apă alcalină
timp de aproximativ o jumătate de oră. La începutul
tratamentului, se recomandă ingerarea a 150 ml apă acidă
pe stomacul gol, urmată, două ore mai târziu, de ingerarea
a 250 ml de apă alcalină. Se va continua apoi cu apă
alcalină la fiecare 4 ore. d'J fiecare dată cu o jumătate de
oră înainte de masă.

Dureri de cap: 100 ml apă acidă. Durerea va înceta

în mai puţin de o oră.

Arsuri în zona stomacului: 100 ml apă alcalină, luată

intern.

88
 Probleme ale inimii: majoritatea bolilor de inimă sunt
generate de acumularea de deşeuri acide. Unii ar putea să
nu fie de acord, dat fiind că elementul care joacă un rol
major în reacţiile chimice la acest nivel este calciul. Acesta
se leagă chimic de deşeuri precum colagenul, colesterolul,
fibrinele, metalele grele, mucopolizaharidele, ţesuturile
musculare şi alte reziduuri. Placa se formează numai în
interiorul arterelor, care livrează sângele proaspăt către restul
organismului, dar nu şi în interiorul venelor. Pentru a reduce
placa şi a îmbunătăţi starea inimii se recomandă ingerarea
cantităţii medii de apă alcalină.

Herpes: se recomandă spălarea zonei afectate de două

ori pe zi, la început cu apă acidă, timp de 10 minute, iar
apoi (după circa 5 minute) cu apă alcalină. Tratamentul
herpesului trebuie să continue zilnic timp de trei săptămâni;
în caz contrar, herpesul va reapărea. Hainele şi
încălţămintea infectată cu herpes trebuie dezinfectată cu
apă acidă.

Guturai de fân: vezi alergii şi astm.

Hipertensiune: vezi probleme ale inimii, colesterol şi

calciu. Se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă
alcalină.

Deficienţe ale sistemului imunitar: majoritatea acestor

d e f i c i e n ţ e (dacă nu c h i a r toate) se d a t o r e a z ă unui
dezechilibru al pH-ului, precum şi unei absenţe a bacteriilor
şi virusurilor prietenoase din cauza excesului de antibiotice.
Germanii afirmă că mărirea nivelului de oxigen din sânge
reprezintă o bună protecţie împotriva bolilor contagioase.
La rândul lor, japonezii susţin că menţinerea unui nivel
alcalin al sângelui fortifică sistemul imun. în realitate, cele
două afirmaţii susţin unul şi acelaşi lucru, de vreme ce apa
alcalină ionizată măreşte simultan alcalinitatea şi nivelul de
oxigen din sânge. Pe scurt, se recomandă ingerarea cantităţii
medii de apă alcalină. Dacă doriţi să folosiţi un tratament
holistic, vă recomand cartea lui Mark Konlee, Cum pot fi
inversate disfuncţiile sistemului imunitar.

Inflamaţii: se recomandă spălarea zonei afectate cu

apă acidă, urmată de uscarea ei. Se aplică apoi o compresă
cu apă alcalină încălzită (37-40 °C). Procedeul este repetat
două zile la rând. In plus, seara (înainte de culcare) se va
face o spălare suplimentară a zonei cu apă alcalină.
Procedeul poate fi folosit şi pentru tratarea tumorilor
ascunse şi ulceraţiilor.

Gripă: se recomandă clătirea căilor nazale şi a

gâtului, de mai multe ori pe zi, încă de la primele semne.
Seara, se vor bea 200 ml apă alcalină. Simptomele vor
dispărea după 24 de ore.

Dureri ale încheieturilor: se recomandă ingerarea a

100 ml apă acidă, de trei ori pe zi, înainte de masă, timp
de două zile. Durerile reumatice vor dispărea în 2-3 zile.

90
 Ulceraţii ale picioarelor: se recomandă spălarea
zonelor afectare cu apă acidă, urmată de aplicarea unei
comprese cu apă alcalină timp de o jumătate de oră. Se va
repeta aplicarea compreselor la fiecare patru ore. Dacă
infecţia reapare, rana va trebui spălată ta fiecare patru
ore, timp de 10 minute, cu apă acidă, apoi uscată şi
acoperită cu o compresă cu apă alcalină. Înainte de culcare
se vor bea 200-300 ml apă alcalină. Zonele afectate trebuie
înfăşate în comprese sterile. Este important ca pacientul să
rămână într-o poziţie culcat în cea mai mare parte a
timpului pe durata tratamentului. Vezi şi diabet.

Inflamaţii ale ficatului: în prima zi se vor bea 300 ml

apă acidă, de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte
de masă. In următoarele 3-4 zile, se vor bea 300 ml apă
alcalină de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de
masă.

Afecţiuni ale rinichilor: după neutralizarea deşeurilor

acide din sânge de către apa alcalină, rinichii sunt nevoiţi
să filtreze toxine precum amoniacul, sărurile rezultate şi
acidul uric, care sunt eliminate prin urină. Cu cât pacientul
va bea mai multă apă alcalină, cu atât mai diluaţi vor fi
acizii în sânge şi cu atât mai uşor le va fi rinichilor să
excrete deşeurile.

Pietre la rinichi: dat fiind că pietrele la rinichi sunt

compuse din calciu, acid fosforic şi acid uric, unii oameni

91
cred că acesta este un indiciu al excesului de calciu în
organism. Calciul nu este însă decât elementul de legătură
din i n t e r i o r u l p i e t r e l o r , n e c e s a r pentru a m i n i m i z a
proprietăţile otrăvitoare ale acidului fosforic şi ale acidului
uric. Pietrele la rinichi nu sunt alcaline. Ele nu se dizolvă
în urina acidă (spre deosebire de calciu, care se dizolvă).
De aceea, ingerarea apei alcaline ionizate ajută la
dizolvarea deşeurilor acide şi la eliberarea calciului.

M i g r e n ă : se r e c o m a n d ă ingerarea apei alcaline

ionizate.

Rău de dimineaţă: imediat după naştere, copilul se

află într-o stare de alcalinitate pe care nu o va mai atinge
niciodată în viaţă. începând din această zi în trupul său
începe acumularea deşeurilor acide. în timpul sarcinii, fătul
preia foarte multe substanţe alcaline de la mama sa, motiv
pentru care sângele acesteia devine acid. în timpul somnului
mamei, procesul devine chiar mai accelerat, ceea ce explică
senzaţia de rău de dimineaţă. Sang Whang recomandă
ingerarea apei alcaline 'onizate şi a unor suplimente
minerale.

Dureri musculare după exerciţiile fizice: se

recomandă ingerarea de apă alcalină ionizată.

Obezitate: mărirea stomacului la bărbaţi şi a şoldurilor

la femei arată „o acumulare de deşeuri acide". Circulaţia

92
sângelui în aceste zone este foarte redusă, ceea ce explică
de ce persoanele aflate la regim de slăbire pierd kilograme
de peste tot, numai de unde trebuie nu. Apa alcalină ionizată
neutralizează aceste deşeuri acide. Procesul este lent, dar
absolut sigur.
Un alt factor important se referă la minimizarea
senzaţiei de foame (specifică multor obezi). Toţi cei care
au băut apă a l c a l i n ă i o n i z a t ă au c o n f i r m a t a c e a s t ă
observaţie.

Osteoporoză: odată cu avansarea în vârstă şi cu

creşterea acidităţii corporale, calciul începe să fie extras
din structura scheletului pentru a menţine nivelul pH-ului
sângelui. Principalele elemente care alcătuiesc oasele sunt
calciul şi fosforul. Prin pierderea calciului, oasele devin
fragile, iar persoana se îmbolnăveşte de osteoporoză. Pentru
a contracara acest proces se recomandă ingerarea unei
cantităţi cât mai mari de apă alcalină ionizată, inclusiv cu
calciu ionizat.

Psoriazis: se recomandă spălarea zonei afectate cu apă

acidă, de mai multe ori pe zi, şi ingerarea de apă alcalină
ionizată.

Coşuri: vezi acnee.

Mărirea prostatei: se recomandă ingerarea a 100

ml apă alcalină, de patru ori pe zi, cu o jumătate de oră
înainte de masă, timp de 8-12 zile. Procesul de urinare va

93
deveni normal după 3-4 zile, iar edemul va dispărea după
circa 8 zile.
în multe cazuri, 400 ml de apă alcalină nu se dovedesc
suficiente. în special în cazul occidentalilor (cu dietele lor
extrem de acide), se recomandă ingerarea a cel puţin un
litru de apă alcalină.

Pietre: ingerarea apei alcaline ionizate dizolvă toate

tipurile de pietre alcătuite din acid uric.

Amigdalită, laringită: se recomandă gargara de cinci

ori pe zi cu apă acidă, timp de trei zile. După fiecare
gargară, se vor bea 50 ml apă alcalină. Durerea va dispărea
din prima zi. Amigdalita va ceda după trei zile.

Dureri de dinţi: se recomandă clătirea cavităţii orale

de mai multe ori pe zi cu apă acidă, timp de aproximativ
zece mipute.

Inflamaţii ale vaginului (anumite forme de excreţii

vaginale): se va folosi un duş cu apă acidă încălzită la
40 °C, 3-5 nopţi la rând, cu 10 minute înainte de culcare.
Procedeul va fi repetat apoi cu apă alcalină, la aceeaşi
temperatură, 15-20 de minute mai târziu.

Retenţie de apă: ingerarea apei alcaline este benefică.

Se pot adăuga ceaiurile de urzică vie.

94
 Răni şi zgârieturi: se recomandă spălarea rănilor,
la început cu apă acidă şi după aproximativ 5 minute cu
apă alcalină. Rănile trebuie acoperite cu tifon steril şi
spălate cu apă alcalină la fiecare 4-6 ore, până la
vindecarea completă.
Vezi şi diabet.

Există efecte secundare negative ale apei

ionizate?

Există un vechi proverb care spune: „Oriunde există

soare, există şi umbră". Până la ora actuală nu se cunosc
efecte secundare negative ale apei ionizate, exceptând
ingerarea (internă) a unor mari cantităţi de apă acidă sau
stropitul plantelor cu apă alcalină. Personal, sunt convins
însă că NU există substanţă fără efecte negative. De aceea,
nu este exclus ca anumiţi indivizi să nu tolereze apa
alcalină ionizată. Sfatul meu este să vă folosiţi întotdeauna
intuiţia sau să consultaţi un profesionist experimentat.
în ceea ce priveşte procesul de ionizare, trebuie să
ţineţi cont de câteva aspecte:

Apa. Apa ionizată nu prezintă efecte negative prin

comparaţie cu cea neionizată. încărcătura ionică
suplimentară nu poate avea decât efecte benefice. Pe de
altă parte, prin divizarea apei în apă acidă şi alcalină,
concentraţia ingredientelor devine diferită. Dacă beţi doi
litri de apă normală şi apoi doi litri de apă alcalină ionizată.

95
cantitatea de substanţe minerale ingerate va fi dublă prin
comparaţie cu aceeaşi cantitate de apă netratată. în plus, nu
veţi ingera minerale acide. De altfel, substanţele minerale
în formă ionică sunt mult mai uşor de asimilat de către
organism, neutralizând la rândul lor mult mai rapid
mineralele acide din corp. Aceasta este una din explicaţiile
neutralizării deşeurilor acide prin ingerarea de apă alcalină
ionizată.

Aparatul de ionizare a apei poate fi o sursă de poluare

şi de toxine. Aparatul este alcătuit din trei componente de
bază: containerul, electrozii şi membrana. Nu mai trebuie
să precizăm că toate componentele trebuie să fie construite
din materiale ecologice. Acest lucru nu este însă suficient.
Atunci când am început să-mi prepar propria apă ionizată,
am folosit o membrană din piele de căprioară, prinsă într-
un cadru la mijlocul containerului. La cele două capete ale
containerului am introdus electrozi din oţel inoxidabil.
Pentru a elimina toxinele rezultate din containerul de plastic
şi din pielea de căprioară, am aruncat primele loturi de apă.
Abia apoi am început să beau apa. Gustul ei era însă ciudat.
Am continuat să beau timp de câteva zile, spunându-mi că
îmi face bine. Am plecat apoi din oraş timp de două zile şi
am uitat să scot apa din aparat sau să-1 închid. Când m-am
întors, apa avea o culoare albăstrui-maronie. Am aruncat-o şi
am avut surpriza să constat că anodul (electrodul pozitiv)
era pe punctul de a se dezintegra. Suprafaţa sa era pătată şi

96
avea găurele, de parcă ar fi fost mâncat de viermi. Marginile
electrodului erau mâncate, arătând la fel ca un ferăstrău,
aşa cum puteţi vedea în ilustraţia de mai jos.

Electrod din oţel inoxidabil corodat (anod)

Dacă vă confecţionaţi propriul activator al apei, este

important să folosiţi materiale neutre din punct de vedere
electrolitic. Electrozii pot fi făcuţi din carbon, iridiu, titan
sau platină. Pentru membrană se recomandă porţelanul
poros, pielea sau alte materiale neutre din punct de vedere
electrolitic şi semipermeabile.

97
 Cum poate fi preparată apa alcalină
ionizată?

Principiul ionizării apei este cât se poate de simplu.

Cu c u n o ş t i n ţ e tehnice r e d u s e , orice om poate să-şi
construiască propriul aparat, dacă nu preferă cumva să
cumpere direct un produs de înaltă tehnologie.

Activatorul apei
Activatorul apei este un aparat simplu care ionizează
apa prin electroliză. Este alcătuit dintr-un container cu o
capacitate de circa 4 litri, făcut din plastic, sticlă sau alt
material izolator inert. La cele două capete opuse ale
containerului se introduc doi electrozi din iridiu cu o
suprafaţă aproximativ egală cu cea a marginilor
containerului.

Activatorul apei

9S
 în centrul containerului se introduce o membrană
semipermeabilă care împarte apa în două.
Cele două jumătăţi ale containerului sunt prevăzute
în partea de jos cu două robinete pentru ieşirea apei (acide
sau alcaline). Fiecare din cele două compartimente este
umplută cu apă curată, după care plăcilor de iridiu Ii se
aplică un curent electric direct de voltaj mic.
în funcţie de conductivitatea şi temperatura apei, după
circa o oră (durată care poate ajunge chiar la 12 ore), apa
din cele două compartimente devine acidă şi respectiv
alcalină. Apa din jurul electrodului pozitiv (anod) este acidă,
în timp ce apa din jurul electrodului negativ (catod) este
alcalină. Perioada de timp necesară pentru ca activatorul să
împartă pe deplin apa depinde de mineralele din ea.

Ce tip de apă trebuie folosit?

Apa distilată nu conţine nici un fel de minerale, deci

nu este potrivită pentru producerea apei acide şi alcaline.
La fel şi apa obţinută prin osmoză inversată. Apa păstrată
în rezervoare mari din plastic poate prezenta la rândul ei
probleme, deoarece nu conţine nici ea prea multe minerale,
cu excepţia substanţelor poluante din aer. în schimb, apa
păstrată în rezervoare din beton conţine suficiente minerale,
îndeosebi calciu. în funcţie de conţinutul său, apa poate
avea nevoie de mai multe ore pentru a se diviza la valorile
maxime ale pH-ului.

99
 Un ionizator al apei este un „filtru de apă inteligent",
care separă componentele acide nedorite de cele alcaline
benefice. Sunt totuşi ape nepotrivite pentru ionizare fără o
filtrare prealabilă, din cauza conţinutului lor foarte mare de
săruri sau de alte substanţe chimice. De pildă, aşa stau
lucrurile cu apele minerale.
Pentru o mai bună înţelegere, citiţi secţiunile referitoare
la „PH-ul apei şi capacitatea sa de ionizare", „Ionizatoarele
high-tech" şi „Filtrele de apă".
Măsurarea pH-ului în timpul procesului de ionizare
reprezintă unica modalitate de a afla de cât timp are nevoie
apa pentru a deveni plenar activată. D a c ă folosiţi un
pH-metru electronic, aveţi grijă să nu îl introduceţi în apă
în timp ce curentul electric este
pornit. Opriţi mai întâi curentul
şi aşteptaţi o vreme înainte de a
măsura nivelul pH-ului.

Un ionizator practic, ideal pentru

călătorii sau pentru 1-2 persoane.
Fiecare din cele două sticle
produce 750 ml de apă acidă sau
alcalină ionizată la fiecare 30 de
minute, în funcţie de
conductivitatea apei.

100
 Ionizatoare moderne high-tech

Pe piaţă există diferite ionizatoare moderne ale apei.

Cele mai multe filtrează şi ionizează simultan apa. Spre
exemplu, aparatul produs de Jupiter Co. are şase nivele de
filtrare a apei, ceea ce permite producerea unei ape filtrate
până la 0,01 microni (standard corespunzător dializei).
Un microprocesor controlează procesul de ionizare şi
indică pH-ul corect al apei. Electrozii sunt dotaţi cu
dispozitive de auto-curăţare, filtrul automat are un indicator
al duratei de viaţă, există alarme pentru apă fierbinte şi
pentru presiune prea slabă, precum şi un alimentator de
calciu.
Principiul producerii de apă alcalină ionizată

Ilustraţiile sunt făcute cu acordul Jupiter Water

Ionizers Australia.

101
 Uscarea plasticului în cazul aparatelor
noi

Uscarea este un procedeu folosit de regulă în cazul

lemnului. După ce este tăiată, cheresteaua este lăsată în
aer liber să se usuce. în anumite cazuri, este mai întâi
umezită cu apă şi apoi lăsată să se usuce.
Producerea containerelor din plastic poate fi supusă
şi ea unui procedeu asemănător, pentru eliminarea urmelor
de solvenţi şi catalizatori chimici. Unele sticle din plastic
sunt lăsate timp de câteva zile înainte să fie umplute. în
mod similar, anumite containere trebuie spălate cu apă
curată de mai multe ori înainte de a fi folosite.
De aceea, se recomandă aruncarea primelor loturi de
apă obţinute cu ajutorul ionizatorului.

102
 Măsurarea pH-ului

1. Cu hârtie de turnesol. Există mai multe tipuri de

hârtie de turnesol disponibile. Unele dintre ele nu permit
decât măsurarea unor valori restrânse, cum ar fi cele cuprinse
între 2-5. Cele de calitate superioară, bazate pe o combinaţie
de patru culori, au însă o rezoluţie foarte bună, care permite
citirea unor valori foarte precise, cuprinse între 0-14, uneori
chiar cu zecimale. Majoritatea hârtiilor de turnesol care se
găsesc pe piaţă permit măsurarea pH-ului cu valori cuprinse
între 4-10, colorându-se diferit, de pildă în portocaliu pentru

103
pH 4, în verde pentru pH 7 şi în mov pentru pH 10.
Pentru măsurarea apei acide şi a apei alcaline se recomandă
folosirea unei hârtii de turnesol care permite măsurarea unor
valori ale pH-ului cuprinse între 2-12 (cel puţin).

2. Cu un pH-metru electronic. Acest aparat este foarte

precis, chiar şi cele mai ieftine oferind valori ale pH-ului
cu zecimale. Ele măsoară concentraţia ionilor de hidrogen.
PH-metrele electronice nu trebuie introduse în apă atunci
când curentul electric este pornit.

104
 3. Cu ajutorul unor soluţii. Dat fiind că soluţiile acide
le neutralizează pe cele alcaline, şi invers, ele pot fi folosite
pentru calcularea pH-ului reciproc.

Probleme tehnice care pot

apărea în timpul ionizării apei
PH-ul apei nu se schimbă în cele două
compartimente.
• Nu există curent electric care alimentează cei doi
electrozi. Verificaţi sursa de curent.
• Temperatura este prea mică. Procesul de ionizare
devine dificil la temperaturi mici. Invers, devine din ce în
ce mai accelerat odată cu creşterea temperaturii. Plasaţi
activatorul într-o cameră mai caldă.
• Apa din activator nu are o conductivitate suficient
de mare. De pildă, apa distilată are o conductivitate zero.
Folosiţi apă cu o conductivitate mare. Dacă folosiţi apă de
ploaie, puteţi adăuga câteva picături de suc de lămâie pentru
o mai bună conductivitate (la care se adaugă şi alte beneficii
pentru sănătatea dumneavoastră).

Apa din compartimentul alcalin nu ajunge la nivelul

dorit al pH-ului.
• Este posibil ca apa să nu conţină suficiente minerale
alcaline pentru a ajunge la nivelul dorit.

105
 • Reduceţi volumul compartimentului alcalin prin
mutarea membranei către electrodul negativ. Când scoateţi
apa, aveţi grijă ca cea din compartimentul mai mic să curgă
mai lent decât cea din compartimentul mai mare.

Apa din compartimentul acid nu ajunge la nivelul

dorit al pH-ului.
• Este posibil ca apa să nu conţină suficiente minerale
acide pentru a ajunge la nivelul dorit.
• Reduceţi volumul c o m p a r t i m e n t u l u i acid prin
mutarea membranei către electrodul pozitiv. Când scoateţi
apa, aveţi grijă ca cea din compartimentul mai mic să curgă
mai lent decât cea din compartimentul mai mare.

PH-metrul electronic indică valori greşite.

Folosirea unui pH-metru electronic poate provoca
uneori anumite probleme.
• Intrerupeţi c u r e n t u l electric care a l i m e n t e a z ă
activatorul apei şi lăsaţi apa să „se odihnească" timp de
câteva minute.
• Aparatele de radio sau alte aparate electronice pot
interfera cu pH-metrul. Plasaţi aceste aparate la o distanţă
mai mare.
• Dacă ambele compartimente vă indică valori foarte
mari (să zicem, 12), întrerupeţi curentul electric şi aşteptaţi
câteva minute.
• Verificaţi regulat pH-metrul.

106
 Oxigenul
Oxigenul este sursa vieţii şi unul din secretele sănătăţii.
Toate celulele din corp au nevoie de oxigen pentru a trăi.
indiferent unde sunt localizate. Un aport insuficient de
oxigen slăbeşte celulele, iar în absenţa totală a acestuia ele
mor rapid. Spre exemplu, celulele creierului mor în circa
15 secunde dacă sunt private de oxigen.
Furnizarea insuficientă a oxigenului către celule este
asociată cu una din cele mai temute boli ale epocii noastre:
c a n c e r u l . Spre deosebire de celulele sănătoase, cele
canceroase se simt bine într-un mediu sărac în oxigen. Pe
scurt, cancerul urăşte oxigenul.
Infecţiile cu ciuperci (de tip candida albicans) se
dezvoltă de asemenea într-un mediu sărac în oxigen,
răspândindu-se la fel ca o epidemie. Acelaşi lucru este
valabil şi în ceea ce priveşte bacteriile neprietenoase. Există
două tipuri de bacterii: aerobe şi anaerobe. Cele aerobe
sunt prietenoase, fiind absolut necesare în flora intestinală
pentru digestie. Acesta este unul din factorii principali pentru
prevenirea şi vindecarea bolilor. Oxigenul ucide bacteriile
anaerobe dăunătoare şi stimulează creşterea celor
prietenoase, benefice.
De cele mai multe ori, apa pe care o bem este săracă
în oxigen, din cauza clorului, fluorului şi altor substanţe
chimice adăugate în ea. Acestea nu numai că ucid bacteriile
prietenoase de care avem atâta nevoie pentru a ne păstra
sănătatea, dar reduc nivelul de oxigen din apă, făcând din
ea o băutură toxică.

107
 Oxigenul stabilizat (O2) poate fi cumpărat din magazine
şi se adaugă la apa de băut (conform instrucţiunilor de pe
sticluţe). Este recomandat pentru o mai bună sănătate şi
pentru o senzaţie de bunăstare interioară. în doze mai înalte
nu trebuie folosit decât sub directa supraveghere a unui
specialist, pentru boli precum artrita sau cancerul.
Oxigenul are un efect alcalin asupra sângelui întrucât
descreşte nivelul de dioxid de carbon, care acidizează
sângele. La rândul ei. ingerarea apei alcaline ionizate măreşte
nivelul oxigenului din sânge.

Cel mai bun aparat tehnic de producere a apei alcaline

bogate în oxigen este activatorul apei.
Activatorul apei permite împărţirea în două a cantităţii
de apă din container de către o membrană semipermeabilă.
Ionii de hidrogen se acumulează de o parte a membranei,
în timp ce ionii de oxigen se acumulează de cealaltă parte.
Membrana acţionează la fel ca o ecluză, încetinind migraţia
ionilor. Dacă aparatul nu funcţionează o perioadă suficient
de lungă de timp, ionii din cele două compartimente vor
sfârşi prin a se neutraliza reciproc, recombinându-se cu
partenerii lor din compartimentul opus.

Calciul
Există foarte multe neînţelegeri în legătură cu calciul.
Acest element este asociat cu boli ca Alzheimer, Parkinson,
bolile cardiovasculare şi arterioscleroza. Pe de altă parte, se
presupune că tot el ajută la prevenirea acestor boli. Lucrurile
sunt ceva mai complicate. Ionii de calciu (aşa cum se găsesc
în apa alcalină ionizată) ajută la dizolvarea calciului, care se
leagă chimic de acizi precum colesterolul, colagenul,
fibrinele, metalele grele şi alte deşeuri. Prima mea experienţă
legată de calciu s-a produs acum 40 de ani, când am făcut
un an de practică în agricultură la ferma lui Duke Moy din
Jura, un lanţ muntos din calcar situat în Bavaria. Terenul
agricol era foarte alcalin, dar plantele aveau un deficit de
calciu. Aşa afirma cel puţin managerul fermei, domnul
Schoenfeld, spre deosebire de ceilalţi agricultori, care refuzau
să creadă acest lucru. Domnul Schoenfeld nu îşi putea dovedi
afirmaţia, aşa că nu putea administra mai mult calciu
plantelor. Un eşec l-ar fi costat cariera (ocupa una dintre
cele mai bune poziţii în Bavaria). Cu toate acestea, şi-a
asumat riscul şi a administrat de mai multe ori calciu pe
două câmpuri, în doze mici. S-a dovedit că a avut dreptate.
Mi-a explicat atunci că deşi calciul există în stare pură
pretutindeni în jur, plantele nu sunt capabile să îl dizolve
pentru a-1 asimila, şi de aceea recoltele nu sunt suficient
de bune. Rădăcinile plantelor sunt capabile să dizolve şi
să absoarbă ionii de calciu, dar acest proces este foarte
lent, iar agricultura modernă nu permite timpul necesar
pentru ca el să se producă. Prin administrarea unei pulberi
foarte fine de calciu, rădăcinile pot absorbi mult mai
uşor acest element mineral atât de important pentru ele.
Pentru a scurta povestea, omul a câştigat câteva premii
pentru cel mai bun ovăz şi pentru cele mai mari recolte

109
din regiune. Nu contează cât calciu există într-o zonă
dacă el nu poate fi absorbit de plante şi de animale (inclusiv
de oameni).
Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea
lui Robert R. Barefoot şi Carl J. Reich, Factorul numit
calciu.

Alimente care generează săruri

acide sau alcaline
Există două categorii de alimente acide şi alcaline.
Una se referă la alimentele acide sau alcaline, iar
cealaltă la alimentele care generează săruri acide sau
alcaline. Acest efect îi conduce de multe ori pe oameni la
concluzii greşite. Spre exemplu, lămâile sunt extrem de
acide, având un pH de 1,9. în mod paradoxal, ele amplifică
însă alcalinitatea corpului, având aşadar un efect de
alcalinizare. Dacă doriţi să vă schimbaţi pH-ul corpului
prin alimentaţie, nu este atât de important să cunoaşteţi pH-ul
unui aliment sau altul, cât reacţia sa asupra corpului
dumneavoastră.
De decenii, specialiştii nutriţionişti avertizează că dieta
noastră alimentară este prea acidă şi că bolile epocii moderne
sunt legate de dezechilibrul provocat de alimente care
generează acizi, precum zahărul sau făina rafinată.
Este suficient să privim listele de cumpărături ale
oamenilor pentru a înţelege de ce suferă aceştia de atâtea boli.

110
 „Omul este ceea ce mănâncă", spune un vechi proverb.
Vă prezint în continuare lista cu principalele alimente
cumpărate în supermarketurile din Australia (în ordine
descrescătoare). Bănuiesc că lista nu diferă prea mult de
cea din alte ţări occidentale. Ea a fost publicată în Retail
World, o revistă a en-gros-urilor australiene.

Articolele care se vând cel mai bine în

supermarketurile din Australia

1. Coca-Cola, 375 ml
2. Coca-Cola, 1 litru
3. Coca-Cola, 3 litri
4. Coca-Cola dietetică, 375 ml
5. Nectar de cireşe
6. Lapte condensat Nestle
7. Hârtie de ţigări Tally Ho
8. Batoane de ciocolată Mars
9. Batoane de ciocolată Kit-Kat
10. Batoane de ciocolată Crounchie
11. Margarină cu conţinut redus de sare Eta
12. Conserve de fasole Heinz
13. Conserve de sfeclă
14. Coca-Cola dietetică, I litru
15. Ceai marca Bushell
16. Ciocolată cu lapte Cadbury Dairy Milk
17. Pepsi Cola, 375 ml
18. Coca-Cola, 1,5 litri

111
 19. Fulgi de porumb, marca Kellogg
20. Concentrat pentru supă Maggi
21. Băutură răcoritoare din lămâie (de diferite mărci)
22. Panadol, 24 de tablete
23. Margarină Meadow Lea
24. Limonadă (de diferite mărci)
25. Margarină Mrs. MacGregor

Aproape că nu mai sunt necesare comentariile. Orice

om poate înţelege din această listă puterea reclamelor
comerciale. Ea nu include practic nici un aliment sănătos,
viu sau generator de săruri alcaline.
Lista de mai sus explică de ce există atâtea boli legate
de acizi.
Dacă vă întrebaţi cum se face că din lista celor mai
bine cumpărate 25 de produse din Australia face parte şi
un medicament, vă pot răspunde că veţi înţelege mai uşor
acest lucru atunci când vom enumera efectele negative ale
acestor alimente. Nu este de mirare că tot mai mulţi tineri
se îmbolnăvesc de artrită, reumatism şi alte „boli legate de
bătrâneţe". îmbătrânirea din ce în ce mai rapidă a populaţiei
poate fi văzută cu ochiul liber. Din păcate, oamenii au
ajuns nişte simple marionete care joacă aşa cum le dictează
reclamele comerciale.

Mă întreb cu sinceritate când vor ajunge să gândească

oamenii cu propria lor minte?

112
Cum putem şti dacă un aliment generează
săruri acide sau alcaline?

Capacitatea unui aliment de a genera acizi sau baze

depinde de raportul calciu/fosfor. Există şi alţi factori
minori care influenţează valoarea pH-ului, dar aceştia sunt
consideraţi neglijabili, după cum explică Herman Aihara,
autorul cărţii Acid şi alcalin.

Ca P Generator de acizi /
Aliment (mg) (mg) Ca/P baze

Frunze de 30 6.3 Generator puternic de

190 baze (peste 3)
ridichi

Frunze de 74 2.7 Generator de baze (de la

morcovi 200 2.99 la 2,00)

Slab generator de buze

Tofu 160 86 1.9 ( d e l a 1.99 la 1,00)

0.78 Slab generator de acizi

Morcovi 47 60 ( d e l a 0,99 la 0.50)

230 0,28 Generator de acizi (de la

Ouă 65 0.49 la 0.2)

Seminţe de Puternic generator de

floarea 120 837 0.14
acizi (sub 0.2)
soarelui

Ca = calciu; P - fosfor

113
 Raportul pH-ului vă poate ajuta să vă calculaţi singuri
dieta, pentru a şti dacă aceasta generează săruri acide sau
alcaline. Ca exerciţiu, vă recomand să calculaţi articolele
din lista de mai sus (cu menţiunea că băuturile alcoolice,
extrem de puternic generatoare de săruri acide, nu sunt
menţionate în ea). Veţi începe să înţelegeţi astfel de ce sunt
atât de pline spitalele, de ce dispun de atât de puţină energie
oamenii şi de ce predomină atât de multe boli cronice. Veţi
înţelege de asemenea de ce sunt atât de sănătoase animalele
care trăiesc în natură şi de ce sunt atât de bolnave animalele
de casă.

Lista alimentelor

Lista care urmează este doar informativă, fiind alcătuită

în funcţie de valorile medii obţinute din diferite surse. De
remarcat faptul că tipul de sol şi condiţiile de creştere a
plantelor pot influenţa în mare măsură raportul Ca/P.

Aliment Ca/P

Puternic generator de acizi

Macrou (neprelucrat) sub О,1
Pui (fără piele) sub 0,1
Porc (neprelucrat) sub 0,1
Bacon=slănină, costiţă 0,1
Plătică 0.1

114
Ovăz (neprelucrat) 0.1
Orez (maro) 0.1
Scoici (neprelucrate) 0.1
Ciocolată 0.2
Nuci de cocos 0,2
Usturoi 0,2
Linte (crudă) 0.2

Generator de acizi
Avocado 0,3
Gălbenuş de ou 0,3
Orez alb 0.3
Boabe de soia 0,3
Sparanghel 0,4
Pâine integrală 0.4
Conopidă (crudă) 0.4

Slab generator de acizi

Ardei gras 0.5
Vinete 0,5
Lapte de soia 0,5
Ovăz 0.6
Albuş de ou 0,6
Brânză telemea 0.7
Stridii (neprelucrate) 0.7
Păstârnac - proaspăt 0,7
Miere 0,8

115
 Papaya (fructe) 0,9
Căpşuni 0,9

Slab generator de baze

Morcovi (cruzi) 1,0
Zucchini 10
Coacăze (proaspete) 1,2
Lapte de vacă 1,2
Broccoli 1,3
Gulii (crude) 1,3
Ţelină (crudă) 1,4
Stafide 1,4
Ridichi (rădăcini) 1,4
Salată verde (proaspătă) 1,4
Curmale (proaspete) 1,6
Grapefruit 1,6
Seminţe de susan 1,9

Generator de baze
Portocale 2,1
Lapte uman 2,4

Puternic generator de baze

Spanac 3,]
Rubarbără (proaspătă) 5,7

116
 Legume şi plante medicinale

Vă prezentăm în continuare o listă cu câteva din cele

mai frecvent consumate legume şi plante medicinale. Este
interesant să comparaţi raportul pH-ului cu destinaţia fiecărei
plante, precum şi plantele între ele.

Plantă Ca/P

Generator de acizi
Seminţe de schinduf 0,25
Rădăcină de sparanghel 0,4

Slab generator de acizi

Rădăcină de ghimbir 0,6

Slab generator de baze

Afine 1.6
Frunze de iarbă-nioale 1,7
Rădăcină de păpădie 1,7
Frunze de ginkgo 1,8
Frunze de mentă 2,1

Generator de baze
Flori de muşeţel 2,1
Seminţe de anason-mare 2,2
Frunze de lumânărică 2,4
Rădăcină de pătrunjel 2.9

117
Rădăcină de coada-şoricekilui 2,9
Rădăcină de genţiană 3,0

Puternic generator de baze

Trandafir 3,2
Rădăcină de echinacea 4,2
Trifoi 6,0
Frunze de urzică 6,4
Frunze de tătăneasă 8,3
Frunze de salvie 8,4
Bobiţe de ienupăr 9,5
Coada-calului 9,9
Rădăcină de lemn-dulce 11,2
Alge 12,3
Seminţe de pătlagină 39,1
 Alimentele organice
Ştiind cifrele, calculele sunt uşor de făcut. De unde
obţinem însă aceste c i f r e ? Există cărţi care prezintă
conţinutul în calciu şi fosfor al tuturor fructelor şi legumelor,
dar ele nu sunt suficiente. Mai sunt câteva întrebări la care
trebuie să răspundem:
1. Sunt fructele şi legumele pe care le cumpărăm noi
identice cu cele care au fost analizate?
2. Sunt aceste fructe şi legume organice sau neorganice?
3. Sunt ele modificate genetic? Ce ştim despre aceste
„alimente high-tech"? Un lucru este sigur: gustul lor nu
este identic cu cel pe care îl cunoaştem din moşi-strămoşi...
Este foarte dificil să mai stabileşti astăzi dacă un
aliment este sănătos sau nu. Pentru efectuarea calculelor
referitoare la alimentele generatoare de săruri acide sau
bazice, următoarele tabele vă pot fi de folos. Ele indică cu
claritate că alimentele organice sunt mult mai bune.

Alimentele organice sunt mai bune!

119

J
Date preluate din Raportul F. E. Baer al Universităţii Rutgers

Mili-echivalente la o greutate uscată de 100 de grame

120
Date preluate din Raportul F. E. Baer al Universităţii Rutgers

Mili-echivalente la o greutate uscată de 100 de grame

121
 Alimente organice sau neorganice?
Alimentele care generează săruri alcaline
pot genera uneori săruri acide!

Aşa cum spuneam mai devreme, nu este uşor să

stabilim dacă un aliment generează săruri acide sau alcaline,
chiar dacă comparăm alimente organice. Tabelele cu cifre
măsurate în zone diferite indică valori diferite. Un lucru
este însă absolut sigur: există o mare diferenţă între
alimentele produse organic şi cele neorganice. Diferenţa
poate merge până acolo încât un aliment alcalin se poate

G e n e r a t o r de acizi /
Ca/P
baze

Leguminoase
Organice 1.11 Generator de baze
Neorganice 0,68 Generator de acizi

Varză
Organică 1,6 Generator de baze
Neorganică 0,9 Generator de acizi

Salată verde
Organică 1,65 Generator de baze
Neorganică 0,7 Generator de acizi

Roşii Nici 0 schimbare

Organice 0,65 Generator de acizi
Neorganice 0,28 Generator de acizi

Spanac Nici 0 schimbare

Organic 1,85 Generator de baze
Neorganic 0,7 Generator de baze

122
dovedi acid. Luând în calcul valorile medii, am obţinut
datele din tabelul alăturat.
Ştiu că aceste valori pot induce o stare de confuzie,
dar aceasta este realitatea: alimentele care produc de regulă
baze pot produce în fapt acizi. Cred că a sosit timpul să fim
preocupaţi de alimentele pe care le mâncăm, cultivând
exclusiv alimentaţia organică şi naturală. Luaţi-vă destinul
în mâini şi solicitaţi numai alimente reale. Renunţaţi la
căpşunile timpurii, extrem de aspectuoase, care rezistă foarte
mult timp pe rafturile magazinelor, şi căutaţi-le numai pe
cele care au un gust adevărat. Mă tem însă că vă va fi greu
să le mai găsiţi.

Este posibil ca organismul să facă

foamea, deşi are stomacul plin?

Cercetătorii din Germania au stabilit că multe din

fructele şi legumele obţinute astăzi nu mai conţin decât
10% din oligoelementele pe care le conţineau cu câteva
decenii în urmă. O hrană organică sănătoasă este importantă
nu numai pentru echilibrul dintre acizi şi baze, ci şi pentru
bunăstarea noastră interioară.

Unde sunt viermii?

îmi amintesc de vremea când eram copil. îmi plăcea

salata verde, dar când o vedeam pe mama cum scoate

123
viermii din ea, îmi pierea pofta de a o mai mânca. Mai
târziu, când am avut propria mea grădină, am continuat să
detest micile creaturi cu care eram nevoit să îmi împart
salata. Am început să folosesc tot felul de antidăunători
organici, am cultivat urzici, pelin şi tutun, dar problema
tot nu s-a rezolvat, decât parţial. A urmat o perioadă în
care am călătorit foarte mult, aşa că îmi era imposibil să
îmi mai cultiv grădina. Am „savurat" atunci legumele de
la supermarket, 100% fără viermi. Pe măsură ce am
îmbătrânit, papilele mele gustative şi-au mai pierdut din
eficienţă (cel puţin, aşa credeam eu pe vremea aceea). îmi
lipsea gustul fructelor şi legumelor de altădată. Am avut
apoi din nou acces la fructe şi legume adevărate şi am
descoperit că papilele mele nu aveau nimic. Ceea ce s-a
schimbat în ultimii 50 de ani a fost maniera în care sunt
produse acestea prin mijloacele agriculturii moderne. La
ora actuală nu mai cumpăr decât fructe şi legume care au
fost ciugulite de păsări şi care conţin viermi (au început
să-mi placă aceste mici creaturi, care indică faptul că fructele
sunt sănătoase, de vreme ce pot fi mâncate şi de alte
vieţuitoare ale naturii). Generaţia mea încă îşi mai poate
aduce aminte ce gust aveau legumele şi fructele organice,
dar generaţia tânără nu mai are această şansă...

Prelucrarea industrială a alimentelor le

transformă în produse acide!

Prelucrarea alimentelor le face nepotrivite pentru

sănătatea noastră. Hrana zilnică trebuie să includă cel puţin

124
o treime alimente proaspete, organice, neprelucrate.
Procesul de prelucrare reduce pH-ul alimentelor, care devin
astfel mai acide. După părerea mea, anumite procese, cum
este gătitul Ia microunde, ucide alimentele şi le face toxice.
După cum spunea un cercetător din Singapore: „Un cuptor
cu microunde este bun numai pentru a steriliza şosetele şi
lenjeria, atâta tot!" Spaţiul din această carte nu-mi permite
să dezvolt acest subiect, dar vă recomand numărul 5 din
buletinul nostru informativ Health for All.

Medicamentele generează săruri acide

Marea majoritate a medicamentelor generează săruri

acide. Evident, inflamaţiile trebuie tratate cu medicamente
acide, dar această soluţie nu acţionează decât pe termen
scurt. Cauza inflamaţiilor este tocmai dezechilibrul pH-ului.
De altfel, acesta este unul din motivele pentru care aceste
medicamente au efecte secundare negative. Acizii din
medicamente trebuie neutralizaţi cu apă alcalină ionizată şi
apoi eliminaţi.
 Alţi factori care accelerează
procesul de acidifiere
Electro-poluarea, razele telurice şi stresul

Am vorbit destul despre felul în care influenţează

alimentele şi apa pH-ul corpului nostru. Există şi alţi factori
care reduc pH-ul corpului, trecuţi prea uşor cu vederea sau
ignoraţi complet.

Razele telurice şi electro-poluarea

Atunci când am scris prima mea carte, în anul 1984,

am afirmat în ea că „electro-poluarea şi razele telurice se
amplifică reciproc, dar disproporţionat". Nu am putut să-mi
dovedesc atunci afirmaţia decât prin măsurători ale energiei
subtile. De atunci au trecut anii, iar eu am găsit dovada
ştiinţifică: măsurarea electricităţii corpului într-un loc în
care sunt prezente raze telurice şi într-un loc în care acestea
nu sunt prezente. Un singur pas în afara razei de influenţă
a energiei telurice poate modifica electricitatea corpului de
la 3000 mV la 50 mV. Corpul nostru acţionează la fel ca
o antenă, fiind extrem de sensibil la razele telurice şi la
electro-poluare.
în cazul în care comparăm afecţiunile rezultate ca
urmare a expunerii prelungite la razele telurice sau la electro-
poluare, constatăm că între acestea nu există nici o diferenţă.

126
în timpul celor şase ani în care am studiat apa alcalină şi
cea acidă, am comparat inclusiv bolile acidităţii cu aceste
afecţiuni.

Electro-poluarea

„ Câmpurile electromagnetice puternice interferează

cu membranele celulare, pe care le fac extrem de uşor
penetrabile. Din acest motiv, oamenii suferă şocuri acide
toxice. Bariera care îi protejează în mod normal nu mai
funcţionează iar celulele lor intră într-o stare de confuzie,
lucru care conduce la apariţia unor boli precum cancerul,
artrita sau depresia".
Paul Herrmann, biolog. Australia
Starea de confuzie a celulelor este explicată astfel de
Reinhard Kanuka-Fuchs, Un cămin sănătos - un birou
sănătos: „Care sunt schimbările care se produc în cursul
acestui proces? Hormonii joacă un rol cheie în reglarea
majorităţii funcţiilor celulare, ale ţesuturilor şi organelor,
cum ar fi: creşterea celulară, diferenţierea, reproducerea şi
răspunsul imun. Ei pot transporta impulsurile nervoase
provenite de la creier, trecând prin membranele celulare la
fel ca neurotransmiţătorii, sau se pot lega chimic de
receptorii de pe membranele celulare. Melatonina, hormonul
care reglează ceasul nostru biologic şi ne influenţează starea
de spirit, inhibă creşterea tumorilor şi opreşte cancerul. Ionii
de calciu sunt emişi de receptori şi depozitaţi ca principali
mesageri ai celulelor noastre, la nivelul membranei celulare.

27
Tot ei stimulează producţia de enzime, care controlează
uciderea tumorilor de către celulele limfocite. S-a descoperit
că celulele individuale c o m u n i c ă e l e c t r o m a g n e t i c cu
hormonii (priviţi ca nişte mesageri chimici), asigurând un
fel de sistem poştal conectat inclusiv la celulele nervoase,
asemănător sistemului telegrafic alcătuit dintr-o reţea de
calculatoare. Polarizarea şi depolarizarea se pot propaga
de-a lungul lanţurilor de celule. Aceste potenţiale electrice
asigură un sistem regulator homeostatic, care controlează
funcţiile materialelor feromagnetice din interiorul celulelor".
Câmpurile magnetice sunt prezente în orice casă
modernă, în jurul reţelelor electrice şi aparatelor conectate
la ele. Deşi utile, acestea ne poluează mediul în care trăim
cu tot felul de frecvenţe electromagnetice. Acest lucru
creează o mare problemă, generând o stare de confuzie la
nivel celular şi schimbarea chimiei acestora.

Câmpurile magnetice pot schimba pH-ul

sângelui

Iată un citat preluat din cartea lui

R. Barefoot şi Carl Reich, Factorul
calciu - secretul ştiinţific al sănătăţii
şi tinereţii: „Expunerea la câmpuri
magnetice necontrolate poate avea un
efect opus asupra corpului bioelectric".
Folosind un magnet de pământ, autorii
demonstrează că bicarbonatul de calciu

128
se separă sub influenţa unui câmp magnetic negativ în
hidroxid de calciu şi dioxid de carbon. Apa îşi poate
schimba pH-ul sub influenţa unui magnet de pământ de la
7,5 la 9,2, iar sângele de la 7,2 (o valoare prea acidă) la
7,5 (o valoare prea alcalină).

Cum ne putem proteja de electro-poluare?

Următoarele metode de protejare sunt preluate din

cartea Soluţii împotriva poluării.
• lnformaţi-vă, citiţi, studiaţi şi observaţi, faceţi
măsurători cu un gaussmetru.
• Participaţi la seminalii de specialitate şi învăţaţi să
vă ajutaţi singur.
• Educaţi-i şi pe cei din jur. Vorbiţi-le prietenilor
dumneavoastră, familiei, colegilor, medicilor etc.
• Păstraţi o distanţă de un metru faţă de orice electro-
poluant.
• Reduceţi timpul de expunere, faceţi pauze, astfel
încât sistemul dumneavoastră să îşi poată reveni.
• Reduceţi puterea câmpurilor în care sunteţi nevoiţi
să staţi prin intermediul unor scuturi protectoare, dacă acest
lucru este posibil.
• Nu uitaţi de efectul sinergie (interactiv) cu alţi
poluanţi chimici etc.
• îmbunătăţiţi-vă starea de sănătate, sistemul imunitar
şi faceţi cât mai des cure de dezintoxicare a organismului.
• Cultivaţi-vă capacitatea de răspuns. Faceţi tot ce vă
stă în puteri, nu vă bazaţi pe autorităţi.

129
 • Susţineţi organizaţiile neguvernamentale de profil,
atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
• Eliminaţi cât mai multe din aparatele electrice
existente în dormitor.
• Dacă nu se poate altfel, scoateţi-le din priză în timpul
nopţii.
• Staţi la distanţă de materialele care conduc uşor
electricitatea, cum sunt metalele.
• Evitaţi saltelele de pat pe structură metalică (arcuri),
paturile cu cadre metalice, păturile electrice, paturile pe
pernă de apă.
• Evitaţi materialele sintetice.
• Instalaţi un întrerupător al circuitului electric.
• Păstraţi în dormitor plante sănătoase şi cactuşi.
• Atunci când sunteţi bolnavi, folosiţi în mai mare
măsură medicina vibraţională, în locul celei alopatice.
• Rugaţi un biolog de apartament să vă inspecteze
dormitorul şi să facă un raport.
• Contactaţi şi susţineţi Institutele de Biologie a
Clădirilor, la nivel naţional şi internaţional.
Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea
mea, Soluţii împotriva poluării, şi cartea lui Reinhard
Kanuka-Fuchs, Un cămin sănătos - un birou sănătos.

Razele telurice (geomagnetice)

Tratamentul cu apă încărcată teluric este foarte eficient.

Din păcate, noi uităm sau ignorăm cel mai adesea reacţiile

130
pozitive şi negative ale corpului nostru. Orice fiinţă vie.
fie ea plantă, animal sau om. foloseşte apa din pânza freatică
pentru a-şi redobândi energia şi sănătatea. Atunci când dorm
în zone situate deasupra anumitor ape subterane, animalele
şi oamenii se îmbolnăvesc.
Cursurile subterane de ape sunt responsabile pentru
95% din stresul geopatic la care este supusă starea de
sănătate. Alte f o r m e de stres geopatic se pot datora
interferării cu liniile geomagnetice, cu depozitele subterane
de minerale, cu anumite perturbaţii telurice etc. Dat fiind
că apele subterane reprezintă principala cauză a locurilor
geo-patogene (de la geo = pământ, patogen - care provoacă
boala), aceste radiaţii le poartă de regulă numele. Personal,
prefer termenul de raze telurice (vezi şi cartea mea
anterioară, Razele telurice - aceşti ucigaşi tăcuţi).
Razele telurice pot avea diferite efecte, cum ar fi
c r e ş t e r e a radioactivităţii, schimbarea conductivităţii,
întârzierea procesului de creştere şi diferite boli, printre
care cancerul Ia plante, animale şi oameni.
„Nu trebuie să locuiţi în acele zone în care plantele
mor şi animalele lipsesc. Este evident că aceste locuri sunt
nesănătoase. Nu veţi experimenta în ele decât dizarmonie
şi o pierdere a vitalităţii. In schimb, dacă găsiţi un loc în
care trăiesc cleja oameni veseli, fericiţi şi sănătoşi (mai
ales bătrânii), stabiliţi-vă în el. Vă veţi descurca astfel fără
medicamente şi doctori. Cea care vă va vindeca este
misterioasa forţă a pământului".
Nostradamus

131
 Interesant este faptul că aproape toate bolile provocate
sau amplificate de razele telurice sunt absolut comparabile
cu cele provocate sau amplificate de deşeurile acide şi de
electro-poluare. Pentru informaţii suplimentare, vă recomand
lucrarea mea, Soluţii împotriva poluării.

Asigurările de sănătate plătesc studii

legate de casa fiecăruia!

In Germania, medicina tradiţională a avertizat de

decenii că locuinţele moderne, cu razele lor telurice,
vopselele chimice, covoarele sintetice, gazele emanate din
materialele de construcţie, câmpurile magnetice, sarcinile
electrostatice, şi nu în ultimul rând e l e c t r o - p o l u a r e a
provocată de reţelele de electricitate, pot genera boli.
In Australia, medicina tradiţională nu recunoaşte încă
faptul că locuinţele şi birourile moderne pot provoca boli.
Bolile sunt tratate fără a elimina mai întâi cauzele. în
Germania, medicina modernă a recunoscut deja necesitatea
de a identifica sursa bolilor, eliminând-o dacă este posibil.
Societăţile de asigurări de sănătate plătesc sume din ce în
ce mai mari pentru tratarea bolilor cronice, motiv pentru
care cea mai mare dintre a c e s t e a , D A K ( D e u t s c h e
Angestellten Versicherung) plăteşte 80% (dar nu mai mult
de 500 mărci) din factura unor studii legate de casa fiecărui
asigurat, urmărind să pună capăt tratamentului orb al bolilor
şi costurilor nenecesare (inclusiv suferinţei oamenilor).

132
Companiile din Australia ar trebui să calculeze ce metodă
este mai ieftină şi mai umanitară!

Alte destinaţii ale apei ionizate

S t e r i l i z a r e a : apa acidă poate fi folosită pentru
sterilizarea căminelor şi a clinicilor medicale. în regiunile
cu apă de munte este însă posibil ca pH-ul apei să nu scadă
prin ionizare sub 3. Apa din oraşul în care locuiesc eu
provine din munţii înzăpeziţi ai Australiei. Este săracă în
minerale acide şi nu poate produce o apă acidă cu un pH
mai mic de 4,7. Această apă nu este potrivită pentru
sterilizare. în timpul călătoriilor mele am verificat multe
ape. Am întâlnit inclusiv unele cu care am putut produce o
apă acidă cu un pH de 2.5. Apa potrivită pentru sterilizare
este cea cu valoarea pH-ului egală sau mai mică de 3.
Sterilizarea este un proces de oxidare prin care clorul
(sau fluorul) din apă se leagă chimic de oxigenul din materia
biologică, inclusiv de bacteriile dăunătoare, inhibând astfel
creşterea lor şi omorându-le.

Apa activată şi plantele

Am făcut o serie de cercetări pe marginea acestui

subiect, pornind de la premisa că plantele nu pot creşte
decât într-un mediu cu un anumit pH. Spre exemplu, urzicile
 Filtrele de apă

Din cauza fricii de poluare a apărut o întreagă industrie

a filtrelor de apă. Pretenţiile producătorilor sunt atât de
mari încât chiar şi cel mai bine educat dintre cumpărători
poate fi încurcat. Toate argumentele sunt parţial adevărate
şi nu doresc să mă las atras în aceste discuţii. Dată fiind
oferta foarte mare, cel mai bine este să decideţi din start
care produse trebuie respinse. După părerea mea, apa
distilată iese din discuţie, fiind o apă complet moartă,
incapabilă să susţină sănătatea. Apa distilată nu poate fi
ionizată.
Vezi şi secţiunea „PH-ul apei şi capacitatea ei de
ionizare".

Urina ionizată
Nu există remediu mai personalizat şi mai
universal decât urina proprie.

Urina omului conţine minerale, aminoacizi, enzime,

hormoni, şi aşa mai departe, dar şi antidoturile specifice şi
esenţiale de care are nevoie organismul la un moment dat.
Dacă ar trebui să cumpere de la farmacie toate cele
peste 2.500 de ingrediente prezente în urină, aproape nimeni
nu şi le-ar putea permite. De aceea, nu risipiţi inutil acest
lichid preţios.

136
 în anul 1996 am publicat o carte intitulată „Medicina
cu apă", în care am menţionat şi posibilitatea ionizării
alcaline şi acide a apei pentru tratarea anumitor boli. De
atunci, am făcut o serie de studii legate de ionizarea urinei,
în anul 1997 am prezentat la Goa, în India, unde s-a ţinut
prima Conferinţă Mondială de Urinoterapie, un raport
referitor la posibilitatea ionizării urinei, dar nu am primit
reacţii de nicăieri. Am primit scrisori de la peste 60 de
specialişti în urinoterapie din întreaga lume, dar nimeni nu
mi-a putut furniza informaţii suplimentare. Se pare că sunt
singura persoană interesată să separ componentele potenţial
toxice din urină de cele profund benefice.
Aşa cum ştie orice specialist, în lume există două
abordări faţă de urinoterapie. Sunt oameni care susţin că
„urina este cel mai bun remediu împotriva bolii" şi alţii
care afirmă că „urina este un deşeu toxic". Cel de-al doilea
grup este mai mare, în timp ce primul este mai bine educat.
Fiind autorul unei cărţi de urinoterapie, eu aparţin primului
grup.
Când am publicat cartea mea despre terapia prin urină,
nu am menţionat în ea posibilitatea ionizării urinei, întrucât
nu făcusem cercetări suficient de extinse şi eram nesigur
de această posibilitate. Am avut însă dintotdeauna anumite
rezerve legate de reciclarea anumitor minerale acide din
urină, precum fosforul, sulful şi clorul. Majoritatea
medicamentelor alopatice sunt şi ele generatoare de acizi.
Urina ionizată oferă foarte multe posibilităţi. Conţinând
nu mai puţin de 2.500 de ingrediente, nu putem şti ce se va
întâmpla în urma ionizării cu antidoturile şi hormonii
conţinuţi în aceasta. Cercetările ar trebui să dureze ani de
zile pentru a obţine răspunsurile dorite.
Ionizarea urinei separă componentele acide de cele
alcaline. După părerea mea, reciclarea componentelor
alcaline pe cale internă şi folosirea celor acide pe cale
externă pare cea mai bună soluţie.
• Dacă aveţi comentarii sau experienţe legate de
ionizarea urinei, vă rog să-mi comunicaţi acest lucru.
• Informaţiile de ultimă oră legate de acest subiect
vor fi prezentate în buletinele noastre informative.
• Există pe piaţă chiar şi un aparat pentru ionizarea
urinei.

Й Ionizator de dimensiuni mici,

lonizator
pentru ionizarea urinei şi pentru alte
cercetări. Poate funcţiona
100 ml de lichid.
cu

Pentru informaţii suplimentare legate de terapia prin

urină, vă recomand lucrarea mea, Urina - apa sfântă. Editura
ideal

numai

noastră oferă şi alte cărţi pe această temă, publicate de alţi

autori. Puteţi solicita un catalog al cărţilor.

138
 Pulberea lui Percy
Să existe oare o pulbere care poate să vindece cancerul
şi care poate facilita sarcina?
Există un fermier care trăieşte lângă Wodonga, în statul
Victoria, care pretinde că a inventat noi remedii pentru
reducerea acizilor din corp şi pentru eliminarea bolilor
provocate de alimentaţia acidă a omului modern. Este vorba
de domnul Percy Weston, un bătrân în vârstă de 97 de ani.
altminteri cât se poate de activ şi de „verde", care a devenit
o adevărată sursă de inspiraţie pentru mulţi semeni de-ai
săi ca model de sănătate. El susţine că cea care 1-a ajutat să
se menţină în această formă este pulberea pe care a inventat-o.
A încercat să capteze interesul profesioniştilor, al medicilor
şi al politicienilor, dar toată lumea 1-a ignorat.

Harald W. Tietze (stânga) şi Percy Weston

139
 Pulberea lui Percy este rezultatul a 50 de ani de
încercări şi erori, fiind alcătuită dintr-un amestec de
ingrediente simple şi uşor de procurat, în principal
suplimente alimentare şi alte produse naturiste.
In tinereţe, Percy şi-ar fi dorit să devină medic. A
studiat chimia şi fizica la Colegiul Xavier din Melbourne
şi a avut note foarte bune. Aşa cum se întâmplă însă de
atâtea ori, circumstanţe legate de familie l-au împiedicat să
îşi împlinească visul, iar Percy a fost nevoit să practice
agricultura. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, familia sa
se ocupa cu oieritul pe păşunile situate în munţi, dar în
anul 1923 s-a decis să se ocupe cu cultivarea tutunului. în
anul 1934 această cultură s-a dovedit a nu aduce succesul
scontat, aşa că Percy s-a gândit să renunţe la afacerea de
familie şi să încerce pe cont propriu să cultive nuci. A
început să crească de a s e m e n e a oi la f e r m a sa, dar
problemele au continuat să se adune.
El s-a îmbolnăvit de artrită şi a făcut un cancer la
mâna stângă. Medicul i-a spus că nu poate face nimic pentru
artrită, dar cancerul poate fi tratat cu radiu sau prin
amputarea mâinii. Percy şi-a dat seama că la originea bolii
sale stătea fosforul din sol. O reclamă pe care a văzut-o i-a
dat ideea salvatoare: era o reclamă la sarea amară. El s-a
gândit că dacă ar putea activa mai puternic aceste săruri,
excesul de fosfor din corp ar putea fi eliminat pe această
cale, restabilindu-i sănătatea.
Ameliorarea artritei. Aşa a apărut prima versiune a
pulberii lui Percy. Tumoarea canceroasă de pe mâna sa
părea să-şi fi încetinit creşterea, iar artrita i s-a ameliorat.

140
 O s a r c i n ă în locul cancerului uterin şi a
histerectomiei
în anul 1946 Percy s-a însurat. Doi ani mai târziu,
văzând că nu au apărut copiii, cei doi soţi Weston s-au
decis să facă nişte analize medicale. Doamnei Weston i s-a
descoperit cu această ocazie un cancer uterin. Au consultat
şase doctori, dar diagnosticul a fost de fiecare dată acelaşi,
în loc să accepte sfatul medicilor, de a face o histerectomie,
doamna Weston a preferat să încerce ultima variantă a
pulberii lui Percy. Nu numai că sănătatea i s-a îmbunătăţit
în scurt timp, dar următoarele analize au scos la iveală
faptul că rămăsese însărcinată!
Dat fiind că încercările sale de a obţine o recunoaştere
pentru pulberea sa au eşuat, Percy scrie la ora actuală o
carte. Nu este exclus ca Pulberea lui Percy să devină în
curând o marcă înregistrată şi recunoscută la nivel naţional.

Ce putem spune despre alimentele bogate

în acid lactic?

După părerea mea, sugestia de a consuma alimente

bogate de acid lactic, precum oţetul, kefirul şi Kombucha,
este corectă. Atât timp cât rotaţia moleculelor este pozitivă,
acidul lactic şi substanţele probiotice (bacterii şi drojdii
prietenoase) din Kombucha şi kefir sunt benefice pentru
activarea sistemului imunitar în lupta împotriva cancerului.
Aceste alimente vii operează pe un alt nivel decât cel
fizic.

141
 Ionizarea alimentelor poate preveni
otrăvirea lor

Compania japoneză Matsushita a creat un aparat care

detectează bacteriile ucigătoare ca Salmonella, Eschericha
coli 0157 şi Staphylococcus, prevenind astfel toxiinfecţiile
alimentare.
Noul „aparat pentru testarea bacteriilor" prezintă
avantajul că poate încerca alimentele suspecte înainte de
c o n s u m a r e a lor. Până a c u m , a l i m e n t e l e nu putea fi
investigate decât după producerea toxiinfecţiilor.
Aparatul este similar cu cel folosit pentru ionizarea
apei. Rezervorul este împărţit de o membrană
semipermeabilă pentru trecerea apei. Mostrele alimentare
lichide sunt introduse în compartimentul mai mare, în care
se află un electrod negativ. Bacteriile (care au o mică sarcină
electrică negativă) sunt atrase în celălalt compartiment al
rezervorului (mai mic), respectiv cel acid, în care se află
electrodul pozitiv. O cameră video conectată la un computer
numără concentraţia de bacterii din lichid în numai câteva
minute. Potrivit unui articol al lui Barry Fox, intitulat
„încălziţi, testaţi şi serviţi" şi publicat în revista New
Scientist (aprilie 1999), acest nou aparat va fi în curând
disponibil pe piaţă şi va face parte din recuzita clasică a
marilor restaurante şi companii de catering.

142
 Memoria apei
Există numeroase studii care confirmă faptul că apa
are o „memorie" a ei. Am putea scrie o întreagă carte pe
marginea acestui subiect. Vă prezint în continuare câteva
argumente în favoarea demonstrării acestei teze şi a faptului
că nu trebuie să tratăm cu neglijenţă această substanţă
minunată, care există din abundenţă pe planeta noastră, dar
a cărei calitate se află într-o continuă scădere.

Levitizarea apei

Memoria apei este amplu argumentată în cartea lui

Friederich Hacheney, Apa levitizată în cercetare şi pentru
folosinţă personală. Există dovezi că apa poate stoca timp
de câteva luni o amprentă energetică prin procesul de
levitizare, dar numai dacă frecvenţa sa nu interferează cu
diferite câmpuri magnetice (electrostatice). Câmpurile
electromagnetice modifică frecvenţa apei. Ingerarea apei
levitizate timp de câteva luni a demonstrat dincolo de orice
îndoială îmbunătăţirea calităţii sângelui. Efectele câmpurilor
m a g n e t i c e a s u p r a apei nu t r e b u i e m i n i m i z a t e , căci
organismul nostru este alcătuit în cea mai mare parte din
apă. Prin schimbarea structurii moleculare a apei, aceste
câmpuri ne influenţează însuşi sângele nostru!

143
 Florile de gheaţă

Dacă nu trăiţi într-o regiune cu ierni, este posibil să

nu fi văzut niciodată cum arată florile de gheaţă. Personal,
am crescut în munţii din Bavaria şi îmi amintesc perfect
minunatele flori de gheaţă care se formau la ferestre ori de
câte ori afară era foarte frig. Ceainicul „fluiera" pe soba
burduşită cu lemne şi mama obişnuia să spună: „Când apa-
mamă cântă, urmează o noapte foarte friguroasă". La vremea
aceea nu eram foarte preocupat de cântecul apei. dar m-am
gândit foarte mult la florile de gheaţă de la ferestre. Acestea
începeau să se formeze ca nişte cristale micuţe din gheaţă,
pe marginea cărora continuau să brodeze până când petalele
florii se „deschideau", aproape la fel cu procesul natural de
înflorire, care se produce vara. Florile de gheaţă erau foarte
detaliate şi trebuie să recunosc că îmi plăceau la fel de
mult ca şi cele naturale, de primăvară. Florile reale aveau
avantajul culorilor şi al parfumului lor extraordinar, dar
cele de gheaţă îmi permiteau să le privesc cum „cresc" în
numai o oră, stând lângă soba caldă şi visând la vara care
va urma.

Un tablou minunat creat de cristale de

apă perfect organizate

Florile de gheaţă dau naştere unui tablou atât de

minunat, alcătuit din mici cristale de apă. perfect organizate,

144
încât nu le poţi privi tară a te convinge că apa are o
memorie şi o structură a ei.
Trăind într-o regiune călduroasă din Australia, nu am
mai văzut flori de gheaţă de 20 de ani. în ultimii doi ani am
contactat mulţi prieteni din Germania pentru a afla dacă
atunci când este foarte frig, la ferestre se mai formează
î n c ă flori de g h e a ţ ă . R ă s p u n s u l lor m-a d e z a m ă g i t
întrucâtva. Oamenii de la oraşe nu sunt familiarizaţi cu
acest f e n o m e n . Ei au ferestre de termopan sau case
supraîncălzite, care nu permit „creşterea" florilor de gheaţă.
Alţi oameni mi-au scris că nu se mai formează flori de
gheaţă, la fel ca altădată, lucru care m-a îngrijorat serios,
fiind un semn că moleculele de apă din aer îşi pierd
capacitatea de organizare sau m e m o r i a , devenind cu
adevărat „moarte". Din fericire, alţi prieteni care trăiesc în
sudul muntos al Germaniei mi-au confirmat că în regiunile
de la ţară florile de gheaţă continuă să se formeze.

145
 Remediile din flori - remedii
ale iubirii

Vibraţiile şi/sau frecvenţele sunt reţinute de memoria

apei. Remediile din flori pornesc de la principiul că
frecvenţele diferitelor flori sunt transmise apei. La această
apă se adaugă alcool (în India se adaugă şi oţet), pentru a
prelungi durata de viaţă a remediului.
Dacă o simplă floare îşi poate transmite frecvenţa
apei. ne putem imagina că şi alte influenţe anterioare pot
fi păstrate de memoria apei folosite pentru a crea aceste
esenţe. Chiar şi apa de ploaie are „amintiri urâte". Ce să
mai vorbim de tratamentul la care ne supunem noi apa
potabilă, în urma căruia aceasta devine o băutură destul
de puţin sănătoasă. Pe scurt, în epoca modernă apa a
devenit o mare problemă.
Pentru producerea esenţelor din flori, apa folosită
pentru diluţii este la fel de importantă ca şi florile. De

146
pildă, acestea din urmă trebuie cultivate într-un mediu
sănătos şi nepoluat.
Apa extrasă prin metoda Stepanovs este însăşi seva
plantei, extrasă şi filtrată de rădăcini de la adâncimi foarte
mari. Această apă nu are alte amintiri decât memoria plantei
şi pe cea a locului din care a provenit. Acest lucru este
extrem de important, întrucât plantele native cresc numai
în anumite locuri specifice. Aceste locuri le susţin într-un
anume fel creşterea, astfel încât nici o altă plantă nu le-ar
putea înlocui. Plantele semănate sau cultivate de oameni nu
au aceeaşi putere şi aceeaşi mireasmă specifică, impusă de
legea naturii pentru a putea produce un extract floral cu
adevărat eficient.

Avantajele metodei Stepanovs

• Valoarea remediilor iubirii în cazul bolilor acute şi

cronice nu poate fi îndeajuns subliniată.

147
 • Metoda Stepanovs nu distruge planta, care îşi
continuă ciclul normal de viaţă, în beneficiul mediului
înconjurător.
• Florile plantei nu sunt tăiate, încheindu-şi ciclul
natural, după recoltarea remediului alfa.
• Esenţa alfa nu este altceva decât apa extrasă şi filtrată
de rădăcinile plantei de la mari adâncimi.
• Această esenţă păstrează exclusiv memoria plantei
şi a locului în care se află aceasta.
• Frecvenţele vibraţionale ale florilor sau ale altor
părţi ale plantelor sunt vii (odată culese, frecvenţele plantelor
corespund primelor etape ale morţii). în acest fel, esenţa
extrage puterea primordială a vieţii (energia Qi de care
vorbesc chinezii).
• Esenţa alfa colectată prin metoda Stepanovs este
un extract viu din plante în proporţie de 100%.
• Această metodă revoluţionară de extragere
neinvazivă (care nu face rău plantei) păstrează forţa vieţii
într-un echilibru perfect, dăruindu-ne un elixir pur.
• Aceste esenţe sunt un dar plin de iubire din partea
naturii-mamă.
• Corpul fizic nu îşi poate regăsi echilibrul dacă este
îndopat cu substanţe neintegrale.

Numai ceea ce este integrai poate crea integritate.

Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea

mea şi a lui J. Stepanovs, R. Bauer şi I. Hobert. Remediile
Iubirii - Metoda Stepanovs.

I48
Remediile Iubirii. Cutia promoţională cu sticluţele
care conţin esenţe.
Un super-aliment obţinut numai
cu apă şi lumină solară
Spirulina este o algă foarte mică, pe care mulţi o
consideră hrana viitorului.
Ciudat este faptul că această plantă nu creşte decât
într-un mediu foarte alcalin, cu o valoare a pH-ului cuprinsă
între 9,5-1 1.
în loc să ne f a c e m gânduri rele în legătură cu
suprapopularea plantei, mai bine ne-am gândi ce putem
face cu alimentaţia noastră. Metodele agriculturii moderne
nu fac decât să golească alimentele pe care le ingerăm de
substanţe minerale vitale, otrăvindu-ne în schimb cu erbicide
şi pesticide. Viitorul ar putea aduce o folosire a deserturilor
şi apelor pentru producerea de hrană, dublată de o reintegrare
a terenurilor agricole în circuitul naturii, f ă r ă a înfometa
populaţia lumii şi fără războaie.
Spirulina ar putea deveni cu siguranţă un super-aliment
al viitorului, având capacitatea de a salva planeta şi de a
hrăni întreaga populaţie înfometată de pe glob. Mai mult,
este considerată o soluţie pentru toate bolile rezultate din
supraalimentaţie (specifice societăţii occidentale).
Spirulina este un aliment foarte simplu, dar extrem de
modern, având un conţinut redus de zaharuri şi grăsimi.
Iată câteva argumente în favoarea spirulinei:
• Este cea mai bogată sursă de proteine organice şi
integrale din natură, având gama completă de aminoacizi
de care are nevoie organismul.

150
 • Nu produce mucoase.
• Este foarte uşor digerabilă.
• Conţine de 50 de ori mai mult fier decât spanacul.
• Conţine de 5 ori mai multă vitamina B-12 decât
ficatul proaspăt de vită.
• Conţine de 50 de ori mai mult beta caroten decât
morcovii cruzi.
• Conţine uleiuri de trei ori mai bogate în GLA decât
uleiul din primulă de seară.
• Conţine de 10 ori mai mult calciu decât laptele.
• Conţine aceeaşi cantitate de vitamina E ca şi
germenii de grâu, având o activitate biologică cu 49% mai
mare decât cea a vitaminei E sintetică.
• Conţine de 5 ori mai multă clorofilă decât lucerna,
ovăzul sau orzul verde.
• Conţine un spectru larg de antioxidanţi naturali, între
care vitaminele C, B l , B5 şi B6, mineralele: zinc, mangan
şi cupru, aminoacidul numit metionină şi super-antioxidanţii
beta caroten, vitamina E şi seleniu (un oligoelement
esenţial).
Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea
mea, Spirulina - un microaliment şi o binecuvântare
majoră.

Sănătatea nu înseamnă totul, dar fără sănătate nimic

nu mai contează.
Schopenhauer

151
 Substanţe coloidale pentru o absorbţie
mai bună

Unul din aspectele mai puţin înţelese se referă la

cantitatea compuşilor din alimente, precum mineralele şi
proteinele, indicată de multe ori pe etichetele produselor.
Un aliment poate conţine o anumită cantitate de minerale,
prezente însă într-o formă de care organismul nu poate
beneficia, pentru simplul motiv că nu le poate absorbi. De
aceea, este important să cunoaştem nu atât cantitatea
mineralelor şi proteinelor din alimentele pe care le ingerăm,
cât calitatea lor, pentru a maximiza astfel capacitatea noastră
de absorbţie a lor prin intermediul digestiei. Digestia noastră
funcţionează diferit de cea a animalelor. Atunci când vorbim
de minerale şi proteine, trebuie să precizăm dacă ne referim
la cantitatea totală sau la cea utilizabilă. Atunci când
evaluăm un aliment, singura care ne interesează este
cantitatea utilizabilă de minerale şi proteine. Din păcate,
acest gen de informaţii lipsesc de regulă de pe etichete.

Ce este starea coloidală

O soluţie coloidală se formează atunci când particulele
foarte fine dintr-un anumit material rămân suspendate într-
un anumit mediu lichid. Particulele coloidale sunt ceva mai
mari decât majoritatea moleculelor, dar sunt suficient de
mici pentru a permite suspensia acestora. Diametrul lor
oscilează între 0,01-0,001 microni. Altfel spus, o soluţie
coloidală este alcătuită din particule ultra-fine care nu se
dizolvă în lichid, ci rămân în suspensie. Această stare poate

152
fi găsită pretutindeni în natură, multe din lichidele propriului
nostru corp aflându-se în stare coloidală, cum ar fi, de pildă,
limfa.
Din acest motiv, soluţiile coloidale sunt absorbite
cu uşurinţă de către organism.
Mineralele sunt divizate electrostatic în particule mai
fine, încărcate pozitiv, care se resping reciproc, rămânând
într-o stare de suspensie.

Mineralele marine coloidale

„Mineralele marine aflate într-o stare coloidală şi

fermentată" reprezintă un concentrat disponibil care include
56 de minerale şi oligoelemente marine. El poate fi folosit
la fel ca sarea de bucătărie, la prepararea zilnică a mâncării,
îmbogăţind-o astfel cu substanţele de care avem nevoie.

Argintul coloidal

Argintul este cel mai bun remediu împotriva

microorganismelor.
Dr. Harry Markgraf

Cum funcţionează acest remediu

Metabolismul oxigenului în cazul bacteriilor,
virusurilor, fungilor şi altor agenţi patogeni monocelulari

153
este blocat de prezenţa argintului coloidal. Agenţii patogeni
mor în numai câteva minute şi sunt eliminaţi de către
organism prin mecanismele sale specifice.
Spre deosebire de antibioticele moderne, argintul
coloidal nu afectează e n z i m e l e tisulare sau celulare,
distrugând doar organismele unicelulare patogene.

Preparaţi-vă singuri argint coloidal

Este foarte important ca argintul folosit să aibă o

puritate de 99,9%. Nu folosiţi argint din aliaje. Cuprul
din aceste aliaje este toxic!

Prepararea argintului coloidal este cât se poate de

simplă. Plasaţi două fire din argint într-un pahar cu apă, la
o distanţă de 2,5 centimetri, conectaţi-le la o baterie de 9
volţi şi trataţi astfel apa timp de trei minute.

Prepararea argintului coloidal este

foarte simplă.
Se conectează o baterie de 9 volţi la
două fire de argint introduse în apă la
o distanţă de 2,5 centimetri imul de
celălalt. Acest dispozitiv simplu de
producere a argintului coloidal este o
necesitate absolută în orice casă şi în
orice trusă de călătorie.

154
 Aplicaţii

Uz extern. Argintul coloidal poate fi aplicat cu o

siguranţă absolută şi fără să fie deloc dureros pe zone
foarte sensibile, precum ochii. Spre deosebire de
antiseptice, argintul coloidal nu distruge celulele tisulare.
Fiind un inhibitor al bacteriilor, poale fi folosit inclusiv ca
deodorant sub braţ.

Uz intern. Argintul coloidal acţionează foarte eficient

împotriva a peste 650 de agenţi patogeni. Practic, nici un
microorganism nu poate rezista viu în prezenţa sa.

Dozajul recomandat este de o linguriţă, de trei ori pe

zi. Faimosul dr. Beck recomandă însă „un pahar sau mai
mult" de argint eoloidal în fiecare zi.
Fiind absorbit prin vasele capilare din gură. este foarte
important să ţineţi cât mai mult (20-30 de minute) lichidul
în gură.

Există efecte secundare negative?

L i t e r a t u r a o b i ş n u i t ă a f i r m ă că nu există e f e c t e
secundare negative ale argintului coloidal. In ceea ce mă
priveşte, am convingerea că NU există substanţă fără efecte
secundare negative. Din experienţa mea, există oameni
care prezintă simptome ale unor „crize vindecătoare",
precum: dureri musculare, ameţeli, o senzaţie de oboseală,
dureri de cap şi greaţă, datorate unui proces rapid de
detoxificare. Dacă experimentaţi asemenea efecte, reduceţi

155
doza sau întrerupeţi pentru o perioadă scurtă ingerarea
argintului coloidal.

Durata de depozitare. Dr. Robert Beck recomandă să

se bea numai argint coloidal proaspăt.
Pe de altă parte, dacă este depozitat corect, durata sa
de viaţă este de doi ani. Argintul coloidal este foarte
susceptibil la lumină. De aceea, trebuie ţinut în sticluţe
închise la culoare şi în locuri răcoroase.

Aurul coloidal
л
îmbunătăţirea funcţiilor cerebrale şi alungarea
depresiei, melancoliei, anxietăţii, frustrărilor şi
tendinţelor suicidale

Pe la mijlocul secolului XX, un francez pe nume

Jacques Forestier a folosit aurul ca remediu pentru tratarea
artritei reumatoide, convins că această boală este un fel de
tuberculoză, o tulburare gravă, care trebuie tratată cu cel
mai scump remediu posibil. Antiinflamatoarele afectează
încheieturile. De aceea, un studiu japonez recomandă aurul
ca antioxidant. Distinsul bacteriolog german Robert Koch
a primit premiul Nobel pentru medicină pentru descoperirea
sa potrivit căreia remediile care conţin aur inhibă creşterea
bacilului tuberculozei.
Aurul coloidal a fost preparat pentru prima oară în
anul 1857 de către marele chimist Michael Faraday. Folosit

156
pe scară largă în America sfârşitului de secol XIX, aurul
era vestit pentru vindecarea bolilor de inimă şi circulatorii,
pentru proprietăţile sale anti-artritice şi pentru vindecarea
dipsomaniei (dorinţa nestăvilită de a bea alcool). în iulie
1935, revista medicală Clinical, Medicine & Surgery a
publicat un articol intitulat „Folosirea aurului coloidal în
cancerul inoperabil", semnat de Edward H. Ochsner, chirurg
la Spitalul Augustana, în care acesta scria: „Aurul coloidal
ajută la prelungirea vieţii în toate cazurile lipsite de speranţă.
Viaţa pacientului şi a celor din jur devine mult mai uşor de
suportat, întrucât aurul scurtează perioada de epuizare fizică
şi malnutriţie asociată cu bolile cronice; în plus, reduce
durerea şi disconfortul, precum şi nevoia de medicamente
pe bază de opiu împotriva durerii".
Aurul eoloidal a fost citat drept cel mai bun remediu
din lume împotriva obezităţii de către medicii brazilieni
Nilo Cario şi A. Brinkmann, în best-seller-ul lor. Materia
Medica.

Aplicaţii tradiţionale ale aurului

Deşi aurul poate fi găsit ca oligoelement în pământ,

în alimentele pe care le mâncăm şi în apa pe care o bem,
nu este considerat un mineral „esenţial" pentru oameni.
De-a lungul istoriei, el a fost folosit însă de medici renumiţi
din diferite civilizaţii pentru un mare număr de boli. încă
din Antichitate, era folosit cu succes pentru tratarea artritei,
reducerea durerilor şi a umflăturilor rezultate ca urmare a

57
reumatismului, în luxaţii, ulceraţii ale pielii, arsuri, şi chiar
pentru slăbit.

îmbunătăţirea funcţiilor cerebrale şi

alungarea depresiei, melancoliei, anxietăţii,
frustrărilor şi tendinţelor suicidale

Aurul coloidal este vestit ca regenerator puternic al

sistemului nervos şi glandular, precum şi pentru stimularea
funcţiilor cerebrale. Cândva, era folosit ca adjuvant în
tratarea alcoolismului şi ca remediu e f i c i e n t pentru
afecţiunile digestive, precum şi pentru contracararea şi
vindecarea depresiei, a melancoliei, anxietăţii, frustrărilor
şi tendinţelor suicidale. Capacitatea sa de a stimula creierul,
producând o stare de pace psihică şi mentală, este renumită,
în plus, aurul era folosit pentru efectele sale de armonizare
asupra inimii, pentru circulaţia sângelui, pentru regenerarea
organelor leneşe şi pentru reglarea temperaturii corpului.
De pildă, era folosit pentru alinarea senzaţiei de frig, a
bufeurilor de căldură şi a „transpiraţiilor din timpul nopţii".
Savanţii moderni cercetează eficienţa aurului ca
instrument biomedical în studiul comportamentului uman.
Ei ataşează bucăţi microscopice de aur de anumite molecule,
mişcările lor fiind urmărite apoi prin întregul corp. Vizibile
la microscopul electronic, savanţii pot urmări astfel reacţiile
care se produc la nivel celular. S-au obţinut astfel date
nepreţuite despre comportamentul celulelor la anumite
toxine, la căldură şi la stres.

158
 Biochimiştii folosesc aurul pentru a produce compuşi
cu proteinele, creând astfel noi remedii vindecătoare. Un
asemenea remediu este experimentat astăzi împotriva SIDA,
ştiută fiind capacitatea aurului de a bloca replicarea
virusurilor în celulele infectate.
Informaţii suplimentare legate de contribuţiile aurului
eoloidal la biologia celulară şi imuno-citochimie pot fi găsite
în următoarele lucrări:
Biotehnologia şi bio-aplicaţiile aurului eoloidal, de
Ralph Albrecht, Hodges G., apărută în anul 1988.
Aurul eoloidal: o perspectivă de viitor în marcajul
citochimic, de Julian E. Beesley.
Aurul eoloidal: principii, metode şi aplicaţii, de M. A.
Hayat.

O listă scurtă a aplicaţiilor şi efectelor

pozitive ale aurului eoloidal asupra
organismului uman

• Proprietăţi anti-artritice
• Reduce durerea şi umflăturile în reumatism, gută,
luxaţii
• Reducere durerile şi nevoia de medicamente pe bază
de opiu în cazul bolilor cronice
• Controlează obezitatea
• Vindecă ulceraţiile pielii
• Este un regenerator al sistemului nervos şi glandular

159
 • Este un remediu eficient împotriva bolilor digestive
• Alină depresia, melancolia, anxietatea şi tendinţele
suicidale
• îmbunătăţeşte funcţiile cerebrale
• îmbunătăţeşte circulaţia sângelui
• Echilibrează şi armonizează activitatea inimii
• Regenerează organele leneşe
• Reglează temperatura corpului
• Alungă senzaţia de frig, bufeurile de căldură şi
transpiraţiile nocturne
• Controlează dipsomania (nevoia necontrolată de
alcool)
• întinereşte şi restabileşte starea de sănătate
• Elevează starea de conştiinţă
De-a lungul timpului, am primit foarte multe scrisori
care mi-au confirmat utilizările de excepţie ale aurului şi
argintului coloidal, dar spaţiul din această carte nu îmi
permite să insist mai mult asupra lor. Buletinele noastre
informative din ciclul Health for All (care apar o dată la
patru luni) includ numeroase articole referitoare la aceste
cazuri, precum şi la alte forme de tratament.

160
 Din aceeaşi colecţie, vă recomandăm:

La frontierele sănătăţii. De la vindecare la totalitate

de dr. Christine R. Page
• Alimentaţia în practica Yoga de Dan Bozaru
• K o m b u c h a - ciuperca miraculoasă
de Harald W. Tietze
• Kombucha. Plante medicinale care pot fi folosite
pentru ceaiul de Kombucha de Harald W. Tietze
• Urina - Apa Sfântă de Harald W. Tietze

161