UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAMUL DE STUDIU FARMACIE

Baschet

ENACHE (POPESCU) SIMINA

Grupa 3, an I

Constanta
2017
 ARUNCĂRILE LA COŞ DIN ALERGARE

Din punct de vedere al mecanicii miscării, auncările la coş din alergare sunt formate dintr-un
complex de procedee:
 Alergarea sau driblingul în alergare;
 Prinderea mingii;
 Cele două păşiri
 Desprinderea
 Aterizarea
Elemente pe care le vom analiza în continare.

a. Aruncarea la coş cu o mînă de sus, din dribling:

Executănd dribling în alergare jucătorul:

- va da un impuls mai puternic mingii la ultima bătaie în sol pentru a avea posibilitatea să
efectueze o păsire mai lungă;
- impulsia mai puternică a mingii în sol, coordonată cu această păşire mai lungă, permite ca
mingea să poată fi uşor prinsă cu două mîini şi adusă spre piept;
- alergarea este continuată cu o a doua păsire, pe celălalt picior, care ia contact cu solul, avînd
rolul de a bloca şi frîna viteza, pentru ca prin rularea călcuiului, tălpi si vîrfului, aceasta să fie
transformată în forţă de ridicare în săritură;
- corpul şi piciorul de bătaie se extind, miscarea de aruncare fiind începută de braţ, prin ducerea
mingii deasupra capului, în dreptul frunţi, braţul formînd cu antebraţul un unghi aproape drept;
- din momentul în care sprijină mingea nu mai are contact cu aceasta, braţul respectiv, flexat din
cot şi orientat spre în afară, constituie un element de protecţie a mingii în timpul aruncării
propriuzise;
- aruncarea la coş este executată în punctul maximal săriturii, corpul fiind întins, braţul orientat
pe direcţia aruncării, mingea părăsind mîna ca urmare a unui ultim impuls,dat prin flexia
palmară a articulaţiei pumnului;
- aterizarea se face pe ambele picioare şi pe cît posibil cît mai aproape de locul de desprindere în
săritură, aceasta pentru ca jucătorul în caz de nereuşită a finaliyării să poată partcipa la
recuperare;

b. Aruncarea la coş cu o mînă de sus, din alergare:

Se execută ca procedeu identic celui descris mai înainte cu singura deosebire că mingea este
pasată jucătorului care urmează să finalizeze.
- îşi coordonează în aşa fel paşii ca momentul de prindere a mingii şă coincidăcu o păşire mai
lungă, pe piciorul de pe partea mîinii de aruncare;
- în timpul zborului execută prinderea mingii cu două mâini, pe care o aduce spre piept;
- în continuare succesiunea complexului de mişcări este identică celei descrise la aruncarea la
coş din dribling;

c. Aruncarea la coş cu o mână, în semicârlig:

Acest procedeu este folosit de toti jucătorii, fară excepţie, indiferent de postul pe care îl ocupă.
Datorită faptului că este procedeul care conferă minime posibilităţi de „capac” prin maniera
protejată de execuţie a aruncării la coş.
 Aruncările la coş din săritură
Aceste aruncări:
- oferă jucătorilor posibilitatea folosirii unor complexe variate de procedee tehnice.
- Se pot executa cu o mână sau cu două mâini, din faţă sau de deasupra capului
Aruncările la coş din săritura se pot executa:
- cu desprindere de pe loc:
- precedate de deplasare şi oprire:
- într-un timp
- în doi timpi
- din dribling după prindera mingi din pasă.

a. Aruncarea la coş din săritură, procedată de deplasare şi oprire într-un timp:

Prinderea mingii

Jucătorul îsi coordonează paşii ca momentul prinderii mingii să corespundă cu intervalul dintre
două păsiri, într-o săritură.
- Mingea este recepţionată în momentul de zbor;
- Aterizarea se face printr-o oprire într-un timp;
- Picioarele luând simultan contact cu solul şi rulând călcâi, talpă;
- Gleznele şi genunchii se flexează, această aterizare prin amortizare determinând momentul
imediat următor.

Bătaia
Se execută simultan pe ambele picioare prin continuarea rulării călcâi, talpă, vârf, pentru a se
realiza o săritură cât mai echilibrată şi înaltă.

Săritura
- se face cât mai aproape de verticală, prin impulsia puternică realizată din vârfurile picioarelor,
prin extindera articulaţiilor trenului inferior, coordnate simultan;
- corpul rămâne cât mai echilibrat vertical, miscarea fiind coordonată cu cea a braţelor care încep
aruncarea propriu-zisă;
- în timpul săriturii jucătorul caută să asigure o plutire, adică o întârziere în punctul maxim al
săriturii, pentru a pregăti finalul aruncări propriuzise.

Aruncarea la coş
Este asemănătoare cu procedeul arunării la coş de pe loc.
- momentul de execuţie al bătăii corespunde poziţiei de ţinere a mingi în dreptul bărbiei, în
dreptul umărului sau deasupra capului;
- în timpul săriturii mingea va fi dusă deasupra capului, iar în punctul maxim al săriturii şi în
timp ce se realizează plutirea braţul se destinde în sus şi înainte;
- partea finală a aruncării se execută pe momentul în care corpul începe să recadă din săritură şi
constă din mişcarea de biciuire, făcută prin flexia puternică şi rapidă din anticulaţia pumnului.

Aterizarea
Se face în mod obişnuit, pe ambele picioare, care în timpul săriturii au fost puţin depărtate.
 b. Aruncarea la coş din săritură procedată de deplasare şi oprire în doi timpi
Prinderea mingii
- jucătorul în alergare sau în dribling recepţionează mingea pe momentul de săritură dintre două
păşiri;
- primul timp ai opririi este marcat prin aşezarea piciorului, care ia contact cu solul, amortizează
frânarea printr-o îndoire pronunţată a articulaţiilor trenului inferior
- al doilea timp începe prin aşezarea celuilalt picior aproximativ pe aceeaşi linie cu primul,
corpul păstrându-şi o poziţie relativă pe ambele picioare.

Bătaia
Împingerea se exercită simultan şi cu aceeaşi forţă de detenţă cu ambele picioare, prin
continuarea rulajului călcâi, talpă, vârf

Săritura, aruncarea la coş şi aterizarea

Sunt asemănătoare celor descrise anterior.

Greşeli frecvente
- desprinderea în săritură se face dezechilibrat, solicitând mişcări compensatorii ale trenului
superior, ceea ce influenţează negativ precizia aruncării propriu-zise;
- aruncarea propriu-zisă este executată înainte ca jucătorul, în săritură, să fi atins punctul maxim
de înălţare.

Utilizarea tactică
- sunt folosite de toţi jucătorii, pe toate posturile;
- se execută de la orice distanţă, atât împotriva apărării om la om, cât şi a celei în zonă.