5. Încetarea măsurii de protecţie specială a plasamentului la asistent maternal profesionist.

Reintegrarea copilului în familie. Potrivit art. 5 alin. 2, art. 6 lit. d şi art. 31 din Legea nr.
272/2004, părinţii au răspunderea principală pentru creşterea şi dezvoltarea copilului lor. De
asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 şi art. 30 şi 33 din aceeaşi lege, copilul are la rândul său dreptul să
crească alături de părinţii săi, acest drept făcând posibil exerciţiul dreptului la viaţă familială,
consacrat de art. 22 din lege şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din lege, protecţia
alternativă trebuie asigurată copilului care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea părinţilor
săi, sau care pentru protejarea intereselor sale nu poate fi lăsat în grija părinţilor Din analiza
dispoziţiilor legale amintite, rezultă că interesul superior al copilului este acela de a fi crescut şi
educat de părinţii săi, sau în familia sa, fie şi monoparentală, plasamentul fiind o măsură cu caracter
excepţional şi temporar. 1.Prin sentinţa civile nr. 270 din data de 12 iulie 2012, pronunţată de
Tribunalul Dolj – Secţia pentru minori şi de familie, s-a respins acţiunea formulată de petenta
DGASPC – Dolj, în contradictoriu cu intimaţii C.C. şi P.I., având ca obiect încetarea măsurii
plasamentului minorei CVB născută la 19.10.2011 şi reintegrarea acesteia în familie. Pentru a se
pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele: Copilul a fost abandonat în spital, la naştere, de
către mama sa. Tatăl minorei locuieşte singur şi potrivit fişei psihologice întocmită cu privire la
acesta, necesită îndrumare şi suport pentru a se ocupa în mod corespunzător de creşterea şi
educarea fiicei sale. Aceasta soluţie s-a impus cu atât mai mult cu cât, deşi s-a solicitat reintegrarea,
termenul este impropriu, minora nefiind niciodată integrată în familia tatălui. 2.Împotriva acestei
sentinţe au declarat şi motivat în termen recurs, petenta DGASPC Dolj. şi intimatul C.C.- tatăl
copilului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recursurile sunt fondate şi s-au admis ca
atare, pentru următoarele considerente comune ce se vor arăta în continuare, întrucât o analiză
logică şi raţională a căii de atac în acest caz, impune o examinare comasată a recursurilor: Potrivit
art. 5 alin. 2, art. 6 lit. d şi art. 31 din Legea nr. 272/2004, părinţii au răspunderea principală pentru
creşterea şi dezvoltarea copilului lor. De asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 şi art. 30 şi 33 din aceeaşi
lege, copilul are la rândul său dreptul să crească alături de părinţii săi, acest drept făcând posibil
exerciţiul dreptului la 141 viaţă familială, consacrat de art. 22 din lege şi art. 8 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Potrivit dispoziţiile art. 39 din
lege, protecţia alternativă trebuie asigurată copilului care este temporar sau definitiv lipsit de
ocrotirea părinţilor săi, sau care pentru protejarea intereselor sale nu poate fi lăsat în grija părinţilor.
Această protecţie include alături de tutelă şi adopţie şi măsurile de protecţie specială, între care şi
plasamentul. Pe de altă parte, potrivit art. 54 alin. 3 din lege, obiectivele planului individualizat de
protecţie a copilului trebuie să acorde prioritate reintegrării copilului în familie şi, numai dacă
acest fapt nu este posibil, plasamentului în familia extinsă, aceste obiective stabilindu-se cu
consultarea obligatorie a părinţilor şi a membrilor familiei lărgite. Din analiza dispoziţiilor legale
amintite, rezultă că interesul superior al copilului este acela de a fi crescut şi educat de părinţii săi,
sau în familia sa, plasamentul fiind o măsură cu caracter excepţional şi temporar. În cauză, are
relevanţă şi vârsta copilului, ce impune ca acesta să fie îngrijit de mic şi permanent în familia sa,
fie şi monoparentală, fiind stabilit din punct de vedere medical şi psihologic cu caracter de
notorietate, că prezenţa părintelui este absolut necesară alături de copilul său . În cauză, în temeiul
dispoziţiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea are de reanalizat probele administrate la
prima instanţă, inclusiv datele oferite de raportul de reevaluare a copilului în context socio-familial
întocmit la data de 19 iunie 2012, cu 6 zile înainte de promovarea acţiunii, planul individualizat
de protecţie , ancheta socială realizată de SPAS oraş P., fişa psihologică a tatălui, declaraţia mamei
– elemente probatorii care relevă prioritatea reintegrării copilului în familia tatălui, motiv pentru
care sunt analizate toate condiţiile oferite de acesta. Concluziile raportului întocmit de reclamantă
atestă că familia tatălui are posibilitatea creşterii şi îngrijirii copilului, având în vedere că părintele
a solicitat reintegrarea copilului în familie, astfel că reclamanta a procedat la reevaluarea situaţiei
acestuia, în baza planului. Raportul menţionează că tatăl – el însuşi asistent personal, manifestă
interes pentru copil, preocupare şi disponibilitate pentru creşterea şi educarea fiicei sale,
concluzionând în sensul reintegrării în familie. De altfel, şi planul individualizat de protecţie, are
aceeaşi finalitate, iar ca obiective generale s-au inclus: informarea tatălui cu privire la situaţia
copilului, părinte căruia i s-a adus la cunoştinţă caracterul temporar şi de excepţie al plasamentului,
precum şi obiectivul privind dezvoltarea acestuia şi participarea la întâlnirile echipei
multidisciplinare în vederea reevaluării situaţiei . Relevante în acest sens sunt şi informaţiile
cuprinse în ancheta socială întocmită de SPAS oraş P., potrivit cărora, atitudinea tatălui faţă de
copil nu pune probleme deosebite, nefiind identificate elemente care să conducă la concluzia
existenţei unor condiţii de apariţie a unor riscuri de neglijenţă, de violenţă fizică sau abuz
psihologic, tatăl nefiind în evidenţă cu boli neurologice sau psihic evolutive, iar din fişa
psihologică rezultă că acesta are un comportament lipsit de tendinţe agresive, violente. În
concluzie, raportul arată că tatăl dispune de condiţiile socio-economice în vederea creşterii şi
educării copilului lui într-un mediu adecvat pentru o dezvoltare armonioasă a acestuia, existând
posibilitatea sprijinului acordat de membri ai familiei extinse şi a consilierii tatălui de către
specialiştii din cadrul DGASPC Hunedoara., pentru a se putea ocupa in mod corespunzător de fiica
sa şi pentru dezvoltarea abilităţilor parentale. Curtea constată astfel că probele administrate în
cauză sunt edificatoare pentru a se concluziona că este în interesul superior al copilului în cauză
să fie integrat în familia tatălui său, care a manifestat interes şi preocupare pentru copil din
momentul în care a aflat de naşterea sa, vârsta copilului nefiind un obstacol de netrecut în această
privinţă, având în vedere tocmai gradul mare de adaptabilitate a copiilor de vârstă mică. Există
premise suficiente în sensul unei adaptări adecvate, fără o perioadă de tranziţie, respectiv de
plasament în cadrul DGASPC Hunedoara la un alt asistent maternal profesionist, întrucât pe de-o
parte, 142 în perioada destul de scurtă a plasamentului în judeţul Dolj., copilul a avut o evoluţie
bună, fiindu-i satisfăcute nevoile de îngrijire şi securitate şi, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada
că reintegrarea contravine interesului superior al copilului, neexistând indicii cu privire la un
pericolul eventual de abandon, abuz sau de neglijare în familie Curtea reiterează că ceea ce
primează în cauză este interesul superior al copilului şi dreptul acestuia de a fi crescut de
părintele/părinţii săi, în raport cu care trebuie să dezvolte o viaţă familială. În acest sens trebuie
valorificată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, denumită în continuare Curtea,
consacrată în aplicarea art. 8 din Convenţie în ce priveşte dreptul la viaţa de familie. Curtea a decis
că din momentul şi datorită însăşi împrejurării naşterii sale, între copil şi părinţii săi există o
legătură constitutivă de viaţă de familie, pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în
circumstanţe excepţionale (Hotărârea din 21 iunie 1998 în cauza Berrehab contra Olandei).
Instanţa europeană a mai decis că legăturile personale dintre părinte şi copilul său reprezintă un
element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile care împiedică asemenea relaţii reprezintă o
ingerinţă în dreptul la viaţa familială (Hotărârea din 13 iulie 2000 în cauza Elsholz contra
Germaniei). Într-o altă cauză, Curtea a decis că pentru un copil, faptul de a trăi împreună cu părinţii
săi reprezintă o componentă fundamentală a vieţii de familie, iar plasamentul reprezintă în sine o
ingerinţă în viaţa familială a acestora (Hotărârea din 16 sept 1999 în cauza Buscemi contra Italiei).
Curtea a decis, de asemenea, că în sensul art. 8 din Convenţie, dreptul părinţilor de a fi luate măsuri
urgente şi efective în vederea reunirii cu copilul lor impune obligaţia autorităţilor la măsuri
destinate la a-i reuni chiar şi atunci când plasamentul la terţe persoane s-a făcut cu acordul
părinţilor. Totuşi, Curtea a decis că este posibil uneori ca reunirea unui părinte cu copilul său, care
a trăit timp semnificativ cu alte persoane, să nu se poate face automat, ci să impună luarea unor
măsuri pregătitoare, natura şi întinderea acestora fiind determinată de circumstanţele cauzei, iar
înţelegerea şi cooperarea părţilor fiind un factor deosebit de important. A mai subliniat că trebuie
luate în considerare drepturile, libertăţile şi interesele tuturor părţilor în cauză, însă în mod special
trebuie avut în vedere interesul superior al copilului şi dreptul acestuia la viaţa de familie. Dar, în
cauză, aşa cum s-a arătat în precedent, nu apare necesară o perioadă de tranziţie până la integrarea
copilului în familie, inclusiv din perspectiva faptului că timpul petrecut la asistentul maternal, nu
a fost semnificativ. Acestea sunt considerentele în temeiul cărora, fiind incident cazul de recurs de
modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2
teza I Cod procedură civilă, s-au admis recursurile ca fondate, s-a modificat în totalitate sentinţa,
în sensul că s-a admis acţiunea formulată de petenta DGASPC Dolj, s-a dispus încetarea măsurii
speciale de protecţie a plasamentului la asistent maternal şi integrarea minorei C.V.B în familia
tatălui C.C. (Decizia civila nr. 9354/ 04.10. 2012 – Secţia a I-a civilă, rezumat judecător Radulescu
Tatiana)