ANALIZA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ A MĂSURILOR

SPECIALE DE PROTECŢIE A COPILULUI, PREVĂZUTE DE

LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROTECŢIA COPILULUI

Secţiunea I. Consideraţii generale

Ocrotirea minorului reprezintă acea instituţie juridică ce cuprinde ansamblul drepturilor şi

obligaţiilor acordate, respectiv impuse de lege anumitor persoane sau organe.1
Noul Cod civil reglementează ocrotirea minorului prin părinți și adopţia, însă această din
urmă procedură nu este singura care asigură protecţia copilului lipsit de ocrotirea părintească, motiv
pentru care, considerăm că aceste dispoziţii trebuie completate cu cele ale Codului civil cuprinse în
Cartea I „Despre persoane”, precum şi cu dispoziții din legi speciale în materie, cum ar fi Legea nr.
273/2004 cu privire la regimul juridic al adopţiei, republicată, Legea nr. 274/2004 cu privire la
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Legea nr. 272/2004, etc.2
Noul cadru legal3 asigură, într-o măsură mai largă, respectarea, promovarea şi garantarea
drepturilor copilului printr-o serie de măsuri privitoare la identitatea, dreptul la libertatea de gândire,
de conştiinţă şi de religie, creşterea sa în condiţii care să-i facă posibilă dezvoltarea fizică, mentală,
spirituală, morală şi socială, dreptul la protecţie alternativă, asistenţă medicală specială etc.4
Protecţia şi ocrotirea minorului se realizează prin următoarele modalități prevăzute de Codul
civil, Legea cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Legea privind regimul
juridic al adopţiei:
 ocrotirea prin părinţi, legislaţia prevăzând că părinţii au drepturi şi îndatoriri
faţă de copiii lor minori, însumate în sintagma de autoritate părintească;

1
Dumitru Rădescu, Dicţionar de drept privat, Editura Mondan ’94, Bucureşti, 1997, p. 667;
2
Laura Cetean-Voiculescu , Dreptul familiei.Note de curs si manual de seminar, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012,
p.274;
3
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial
nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată
de România prin Legea nr. 18/1990 – republicată etc.;
4
Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII-a revizuita, Universul Juridic, Bucuresti
2006, p. 685;
  protecţia alternativă, în cazul copilului lipsit temporar sau detinitiv de
ocrotirea părinţilor săi. 5

Protecţia alternativă constă în luarea uneia dintre următoarele măsuri:

 instituirea tutelei şi supravegherea activităţii acestuia de către consiliul de
familie, respectiv a curatelei, in cazul in care copilul minor este lipsit de ocrotirea ambilor
părinţi;
 aplicarea unei măsuri de protecţie specială, prevăzute de Legea cu privire la
protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
 încuviinţarea adopţiei, reglementată de Codul civil şi de Legea cu privire la
regimul juridic al adopţiei.6
Principalul pion în ocrotirea copilului este familia, intervenţia statului şi a colectivităţilor
locale având un caracter subsidiar, aceasta intervenind numai în măsura în care protecţia copilului în
propria familie nu este posibilă sau este contrara interesului acestuia. În acest caz, instituţiile
specializate ale statului au obligaţia de a interveni prin măsuri de protecţie alternativă 7 a copilului şi
de a sprijini sau de a prelua integral sarcina ocrotirii acestuia, utilizând anumite măsuri cu caracter
temporar sau permanent,.
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016,
corelează legislaţia noastră internă în materie cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, care a subliniat că, pentru un copil, faptul de a trăi împreună cu părinţii săi reprezintă o
componentă fundamentală a vieţii de familie, astfel încât, plasarea acestuia într-o instituţie de
ocrotire socială reprezintă, în sine, o ingerinţă în viaţa familială a celor interesaţi.8
1.1 Noţiunea de protectie a copilului

5
Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII-a revizuita, Universul Juridic, Bucuresti
2006, p. 683;
6
Laura Cetean-Voiculescu ,Dreptul familiei .Note de curs si manual de seminar, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012,
p.275.
7
Art. 39 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ,publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016 ,prevede că: „Orice copil care este,
temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in
grija acestora are dreptul la protectie alternativa.”;
8
A se vedea în acest sens Coreneliu Bârsan - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, comentariu pe articole, vol. I,
Drepturi şi libertăţi, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 636 - cu soluţii de practică ale Curţii Europene.
 Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor,
în condiţiile legii, având un regim special. Pentru a realiza protecţia copiilor se prevede că,
exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi ce le-ar putea dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-
ar pune în pericol viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.9
Reglementarea legală a acestei materii o regăsim în Legea nr. 272/2004 10 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, cât şi în legislaţia secundară, din care reţinem: HG nr. 1437/2004
privind organizarea şi metodologia de funcţionare a Comisiei pentru protecţia copilului, HG nr.
1434/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.11
Protecţia copilului în dificultate presupune, pe lângă protecţia copiilor care nu se bucură de
ocrotirea părintească, şi protecţia unor categorii de copii la care se referă, în mod special, Legea cu
privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului, şi anume, protecţia copiilor refugiaţi şi a
copiilor în caz de conflict armat, protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde
penal, protecţia copilului împotriva exploatării economice, împotriva consumului de droguri,
împotriva abuzului sau neglijenţei, împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare ş.a.m.d.
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016, prevede
unele măsuri de protecţie a copilului care este lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care nu poate fi
lăsat în grija acestora, în scopul apărării intereselor sale, temporar sau definitiv, numite de lege
măsuri de protectie alternativa și reprezintă un adevarat „Cod al protecţiei copilului” .12
Protecţia specială a copilului13 “reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau
a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora". 14

9
Constituţia României publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.
10
Legea privind protecţia si promovarea drepturilor copilului nr. 272 din 21 iunie 2004 a fost publicata în M.Of. nr. 557
din 23 iunie 2004 si a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (3) , art.
84 alin. (2), art. 104 alin. (2) , art.105 alin. (5) , art. 107 alin. (2) si art. 117, care au intrat în vigoare la 3 zile de la data
publicarii acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
11
I. Imbrescu, Tratat de dreptul familiei, Editura Luminalex, Bucuresti, 2006, p. 442.
12
Laura Cetean-Voiculescu, Dreptul familiei .Note de curs si manual de seminar,Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012,
p.288;
13
Noua lege înlocuieşte termenul de "minor" folosit de Codul familiei şi celelalte acte normative anterioare cu acela de
"copil". Potrivit Convenţiei cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în 1989 şi
ratificată de România prin Legea nr. 18/1999 (publicată în M. Of. nr. 109/1990) prin "copil" se înţelege orice fiinţă
(umană) sub vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor în care, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub
această vârstă.
14
Art. 54 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ,publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016.;
 Potrivit art. 59 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, măsurile de protecţie specială a copilului sunt:
a) plasamentul15;
b) plasamentul în regim de urgenţă - ca măsură cu caracter temporar;
c) supravegherea specializată.16
Copilul beneficiaza de protecţia specială prevazută de prezenta lege până la dobândirea
capacităţii depline de exercițiu.La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline
de exercițiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia
specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fară a se depăşi vârsta
de 26 de ani.Tânărul care a dobândit capacitate deplina de exerciţiu si a beneficiat de o masură de
protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie,
fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de
protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul în care se
face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă cel puţin de două ori, iar acesta
le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui.17
Potrivit art. 5 din, Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si
actualizată în 2016, măsurile de protecţie specială au un caracter subsidiar, autorităţile administraţiei
publice locale având obligaţia de a sprijini părinţii sau reprezentantul legal al copilului prin servicii
diversificate corespunzător nevoilor copilului. Art. 5 alin. 4 prevede faptul că, intervenţia statului
este complementară: "statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor
sale", indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, naţionalitate,
apartenenţă etnică sau origine socială, situaţie materială, de statut la moştenire sau de statutul
dobândit ş.a

1.2 Principiile care stau la baza protecţiei copilului

15
Conform art. 62 alineatul (2) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016 ,“Persoana sau familia care
primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copiluluicu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le
îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.
16
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial
nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016
17
Potrivit art. 55 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
 Articolul 6 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în
2016, afirmă expres principiile care stau la baza protecţiei copilului si care reprezintă fundamentul
acestei ramuri de drept .
Aşadar, respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor
principii:
 Principiul protecţiei interesului superior al copilului
Acest principiu subliniază faptul ca părinţii au drepturi şi îndatoriri faţă de copilul lor minor.
Pe primul plan se situează îndatoririle părinteşti, căci drepturile sunt recunoscute în vederea
îndeplinirii îndatoririlor .18
Potrivit art.48 alin.1 din Constituţie, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a asigura creşterea,
educaţia şi instruirea copiilor.19
Acest principiu a fost consacrat prin art. 3 din Conventia cu privire la drepturile copilului si
are incidenţă atat in sfera drepturilor nepatrimoniale, cat şi in cea a drepturilor patrimoniale ale
copilului si impune ca orice proces decizional care-l priveşte pe copil să raspundă următoarelor
cerinţe: identificarea tuturor opţiunilor posibile la o situaţie problemă; evaluarea rezultatelor
previzibile opţiunilor găsite situaţiei individuale date; aproximarea şanselor de a produce rezultatele
prefigurate pentru fiecare din opţiunile posibile; determinarea valorii specifice fiecăreia dintre
rezultatele în competiţie.20
Dreptul la o familie este înglobat în acest principiu, care stabileşte cu prioritate că părinţii
sunt primii responsabili de îngrijirea copilului. Familia trebuie sã fie, ca regulã generalã, mediul în
care copilul trebuie să se bucure de dragoste, securitate morală şi materială şi doar în caz de nevoie
fiind admisă protecţia alternativă.Statul trebuie sã facă tot posibilul ajutând familia, pentru a
preîntâmpina ajungerea în dificultate şi va face tot posibilul ca mama să nu fie despărţită de copilul
cu vârsta foarte fragedă, decât în cazul în care în interesul acestuia se impune măsura.21
Practica judiciară a statuat ca noţiunea de „interes superior al copilului minor”, de care
trebuie sa se ţină seamă la încredinţarea acestuia unuia dintre parinţi cu ocazia divorţului, are un
caracter complex, fiind determinată de factori multipli care se apreciază de instanţa de judecată. În
configurarea interesului superior al copilului poate fi reţinut, alaturi de considerentul că ambii

18
Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All Beck, 2000, p.506.
19
Constituţia României actualizată şi republicată în Monitorul oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003
20
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, 2011, p.368.
21
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului
- Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005;
parinţi sunt egali în ceea ce privește dreptul de a li se încredinţa copii minori, criteriul stabilității si
continuității în cresterea și educarea acestuia. Astfel, minorul în vârsta de 7 ani care, de la
desparţirea în fapt a soţilor, a ramas să locuiască împreună cu tatăl său, poate fi încredinţat tatălui
spre creștere și educare.22
 Egalitatea şanselor și nediscriminarea
Acest principiu este menționat în Codul civil și în alte acte normative cu aplicabilitate în
protecția drepturilor copilului şi este susţinut de numeroase articole , cum ar fi art. 7 care prevede
faptul că ,, drepturile prevazute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fara nicio
discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de
nationalitate, apartenența etnica sau origine socială, de situatia materiala, de gradul si tipul unei
deficiente, de statutul la nastere sau de statutul dobandit, de dificultatile de formare si dezvoltare sau
de alt gen ale copilului, ale parintilor ori ale altor reprezentanti legali sau de orice alta distinctie. "23
Prin intermediul acestui principiu se urmareşte adoptarea de catre societate a unei conduite
protective faţă de copiii aflaţi in situaţii dificile, carora trebuie sa le asigure sprijinul, ingrijirea
necesara si educatia de care au nevoie.24
Discriminarea semnifică orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta,
handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată,
precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii,
folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale
sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice
alte domenii ale vieții publice.25
Prin urmare, situaţiilor egale trebuie să le corespundă un tratament juridic egal ,iar situaţiilor
diferite trebuie să le corespundă un tratament juridic diferenţiat. De asemenea, principiul de egalitate
a şanselor şi nediscriminare vizează şi sprijinirea copiilor cu dizabilităti, în sensul creării
posibilităţilor unui standard adecvat de viaţă pentru aceştia.26

22
C.A. Bucuresti, Secţia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, decizia nr. 110 din 18 ianuarie 2006,
publicata în „Culegere de practica judiciara în materie civila 2006”, Editura Wolters Kluwer, România, p. 567-571
23
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial
nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
24
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, 2011, p.368.
25
Ordonanța nr. 137/2001 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare publicata …
26
Site-ul oficial : http://e-juridic.manager.ro/articole/principiile-generale-ale-protectiei-si-promovarii-drepturilor-
copilului-8397.html
 Discriminarea religioasã, rasialã ori fondatã pe alte teme nu trebuie sã fie parte a educaţiei pe
care copilul trebuie sã o primeascã. Dimpotrivã, acestuia trebuie sã i se cultive spiritul de întelegere,
toleranţã, prietenie, fraternitate şi respect, cu sentimentul cã este dator sã-şi foloseascã energia şi
talentul în beneficiul semenilor sãi. Este bine înţeles faptul cã respectul pentru valorile umanitãţii
trebuie insuflate prin grija pãrinţilor sau reprezentanţilor sãi, dupã caz, acestora revenindu-le sarcina
de a veghea ca în nici un moment copilul sã nu abdice de la acestea.27
 Responsabilizarea parinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părinteşti
Părinţii sunt principalii vectori în respectarea şi garantarea drepturilor copilului, având rolul
de a veghea la respectarea drepturilor copilului, atât în cadrul familei cât şi în afara acestuia.
Principalele drepturi și îndatoriri părintești sunt: îndatorirea de a crește copilul, îndatorirea de
supraveghere a copilului și îndatorirea de întreținere a copilului , indatorirea de a indruma copilul
,etc.28
Aşadar, ocrotirea minorului prin parinţi reprezintă regula, întrucat unul dintre principalele
drepturi ale minorului este acela de a creşte alături de parinţii săi, celelalte măsuri de protecţie fiind
alternative.
În cazul ocrotirii minorilor prin parinţi, drepturile şi îndatoririle care vizează ocrotirea
părintească se realizează ca urmare a aplicarii dispoziţiilor Codului Civil.29
 Primordialitatea responsabilitătii parinţilor cu privire la respectarea şi
garantarea drepturilor copilului
Raspunderea cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului revine, în mod egal,
ambilor parinţi fara a se face vreo distincţie dupa cum copilul este din căsătorie, din afara căsătoriei
sau adoptat.O responsabilitate subsidiară în privinţa protecţiei şi asistenţei copiilor revine
colectivităţii locale, care are obligaţia de a sprijini parinţii sau un alt reprezentant legal al copilului,
sens în care va dezvolta servicii diversificate corespunzatoare nevoilor copilului.30
Primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor
copilului este prevăzută în art. 6, lit. d), iar responsabilitatea creșterii copilului, precum și luarea
deciziilor cu privire la copil în raport cu respectarea interesului superior al acestuia este acordată, în

27
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului
- Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005;
28
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Craciunescu, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, 2011, p.369.
29
Laura Cetean-Voiculescu ,Dreptul familiei .Note de curs si manual de seminar,Editura Hmangiu, Bucuresti, 2012,
p.275-277;
30
Site-ul:oficial:http://e-juridic.manager.ro/articole/principiile-generale-ale-protectiei-si-promovarii-drepturilor-
copilului-8397.html
mod egal, părintiilor, care au obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile
parintesti in vederea asigurarii respectarii bunastarii materiale si spirituale a acestuia.31
 Descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia
multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate
Cresterea si ocrotirea copilului se realizează, în primul rând, de catre familie, insă există
situaţii în care este necesară şi intervenţia statului pentru a se duce la îndeplinire acest obiectiv.
Organismele statale care asigură și monitorizează respectarea drepturilor copilului sunt întalnite atât
la nivel central, cât și la nivel local.32
 Asigurarea unei ingrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil
Conform acestui principiu, fiecare copil este unic si are dreptul de a beneficia de îngrijiri
individualizate şi personalizate conforme normelor de educație și formare ale acestuia.
Spre exemplu, in cazul copiilor cu dizabilitaţi , aceştia au dreptul la îngrijire specială, la
educare, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare ,adaptate posibilităţilor proprii.
 Ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de
vârsta şi de gradul său de maturitate
Acţiunea principiului 33
este generală şi însoţeşte dreptul fundamental al copilului la liberă
exprimare, atât în relaţiile cu autorităţile judiciare sau administrative, cât şi în relaţiile cu părinţii.
Există o corelaţie între dreptul copilului de a fi ascultat şi măsura în care opinia sa este valorizată,
ultima componentă fiind configurată de vârsta şi gradul de maturitate al copilului, care vor fi însă
supuse interesului superior al copilului, în acest sens, făcându-se distincţie între consultarea
copilului şi luarea consimţământului său.34
Art. 12 alin. 2 din Convenţia O.N.U. cu privire la drepturile copilului 35
dispune: „în acest
scop se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau
administrativă care-l priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o instituţie corespunzătoare,
în conformitate cu regulile de procedură din legislaţia naţională.” Poate fi ascultat şi copilul care nu
a împlinit 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru
soluţionarea cauzei.

31
Potrivit art.483 alin.(3) NCC, ” ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori”.
32
Potrivit art. 5 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
33
Art. 6 lit. h) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
34
Decizia nr.82/2003 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. 89 din 26 martie 2003.
35
Conventia cu privire la drepturile copilului ,adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20
noiembrie 1989 (republicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001)
  Asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea
copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării
unei măsuri de protecţie
Potrivit art. 44 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si
actualizată în 2016, “orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai
sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, are dreptul la
protectie alternativa”.
Aria de aplicaţie a principiului priveşte situaţiile în care se impune luarea unor măsuri de
protecţie (tutela etc.), măsuri de protecţie specială (plasamentul în regim de urgenţă, adopţia etc.),
însă priveşte şi asigurarea stabilităţii, continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului care
fac din decizia separării copilului de familie o soluţie de ultimă instanţă.36
 Celeritatea in luarea oricarei decizii cu privire la copil
Acest principiu prevede faptul că, stabilirea priorităților și luarea deciziilor cu privire la copil
nu trebuie sa se faca cu superficialitate si graba, ci trebuie sa asigure securitatea copilului pe toata
durata copilariei, pentru ca viața, starea de sănătatea precum și dezvoltarea normală și armonioasă a
acestuia să nu fie lezate.
Orice măsură, decizie sau procedură în care sunt implicaţi copiii trebuie să se ia cu o maximă
urgenţă, pentru a nu lipsi nici un moment copilul de asistenţă şi ocrotire, indiferent de circumstanţele
speciale în care acesta s-ar afla.37
 Asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei
forme de violenţă asupra copilului
Abuzul semnifică o acţiune voluntară a unei persoane care se află intr-o relaţie de
răspundere, încredere sau autoritate faţă de copil prin care se periclitează viaţa, dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sanatatea fizică sau psihică a copilului,
iar exploatarea presupune, în plus, un profit al autorului de orice natură.38
“Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului,
migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă,
indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie,

36
Emese Florian, Dreptul familiei, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003 ,p..23;
37
Mona-Maria Pivniceru, Catalin Luca, Ghid de audiere a copilului in proceduri judiciare, Bucureşti, Editura
Hamangiu, 2009, p.13;
38
Site-ul official : http://e-juridic.manager.ro/articole/principiile-generale-ale-protectiei-si-promovarii-drepturilor-
copilului-8397.html
medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă,
medii sportive, comunitate etc.”39
Copilul trebuie să se afle departe de practicile crude, inumane, degradante sau oricare forme
de exploatare. Nu trebuie să fie obiect al comerţului de orice fel şi nu trebuie obligat să desfăşoare
activităţi economice daunătoare sănătăţii, educaţiei sau dezvoltării sale. Nu este exclus dreptul la
muncă al minorului, însă acesta trebuie respectat cu stricteţe, în limitele capacităţilor sale intelective
şi fizice. Din acest motiv, autorităţile guvernamentale trebuie să stabilească o vârstă minimă
corespunzătoare capacităţii copilului de a desfăşura activități economice ușoare. Toate aceste măsuri
trebuie luate în spiritul protejării unei dezvoltări normale din punct de vedere fizic, mental sau
moral.40
 Interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în
corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie
Acest principiu prevede faptul că, sistemul de drepturi ale copilului, reglementat prin Legea
nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in
Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016 ,trebuie interpretat în
coroborare cu reglementările internaţionale la care România este parte, dar şi cu celelalte
reglementări interne, iar interesul superior al copilului trebuie respectat, inclusiv în legătură cu
drepturile și obligațiile ce le revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și
oricăror persoane cărora le-a fost plasat în mod egal.
Completitudinea de reglementare în privinţa drepturilor copilului impune corelarea
interpretativă cu celelalte dispoziţii legale care conţin prevederi în privinţa copiilor, precum şi de
reglementările internaţionale în materie, aşa cum dispune art. 20 alin. 2 din Constituţia 41 Românei.42

Secţiunea a II-a .Evoluţia sistemului de protecţie specială

39
Articolul 89 alineatul (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
40
Mioara Bogdan, Victor Nicolaescu, Viorel Pirvu, Ghid juridic privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului
- Organizaţia Salvaţi Copiii, Bucuresti, 2005;
41
„Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România
este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile
interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
42
Mona-Maria Pivniceru, Catalin Luca, Ghid de audiere a copilului in proceduri judiciare, Bucureşti, Editura
Hamangiu, 2009, p.14;
 Pâna în anul 1997, sistemul de protectie a copilului era un sistem centralizat,
responsabilitatea apartinand mai multor autoritati ale administratiei publice centrale.
Institutionalizarea reprezenta singura solutie pentru toti copiii aflati în dificultate. Institutiile
pentru copiii mici si pentru cei cu handicap ofereau servicii strict medicale, iar institutiile pentru
copiii de vârsta scolara si pentru cei aflati în internatele unitatilor de învatamânt special ofereau
servicii strict educationale. Institutiile de protectie protejau un numar mare de copii si, mai mult
decât atât, erau amplasate în zone izolate. Anul 1997 reprezinta începutul procesului de reforma
semnificativa a sistemului de protectie a copilului.43
Scăderea semnificativă a numărului de copii aflaţi în servicii de tip rezidenţial publice şi
private, a fost consecinţa aplicării politicii de dezinstituţionalizare a copiilor, fie prin reintegrarea lor
în familia naturală sau extinsă, fie prin adopție, fie prin înlocuirea măsurii de protecţie de tip
rezidenţial cu una de tip familial, fiind promovată ideea că, dezvoltarea armonioasă din toate
punctele de vedere (fizic, psihic, intelectual) a unui copil, ca şi posibilitatea integrării lui în societate
sunt cel mai bine realizate în cadrul unei familii.44
Un prim pas realizat a fost schimbarea cadrului legislativ, prin crearea serviciilor
descentralizate si începerea implementarii conceptului de responsabilitate parinteasca si a
comunitatii locale în cresterea si educarea copiilor, statul având rol subsidiar.
Prin adoptarea si aplicarea lor practica, Ordonanta de Urgenta nr.25/1997 cu privire la
adoptie si Ordinanta de Urgenta nr.26/1997 cu privire la protectia copilului aflat în dificultate pot fi
considerate pietre de hotar în domeniul protectiei drepturilor copilului în România si primele aplicari
practice ale Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, precum si a altor documente
internationale ratificate de România.45
Efectele imediate ale adoptării noii legislaţii au constat în înfiinţarea, în toate judeţele ţării şi
în cele şase sectoare ale municipiului Bucureşti, a Comisiilor pentru protecţia copilului şi a
serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului (denumite Direcţii pentru protecţia
copilului).

43
Site-ul oficial : http://www.drepturilecopiilor.ro
44
Cojocaru Ş., Cojocaru, D., „Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea serviciilor şi practicilor din
România”, Editura Collegium Polirom, Iaşi, 2008.p.67;
45
Site-ul oficial : http://www.drepturilecopiilor.ro/
 Figura 1.1.

Comisiile erau organele de specialitate ale consiliilor judeţene, respectiv ale consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi îndeplineau atribuţiile legate de stabilirea măsurilor de
protecţie a copilului aflat în dificultate (având rol decizional), iar serviciile publice specializate,
reprezentau instituţiile publice de interes judeţean, respectiv local, care aveau rolul de a propune
comisiei măsurile de protecţie a copilului aflat în dificultate şi de a asigura aplicarea acestora
(îndeplinind deci un rol executiv). Descentralizarea protecţiei copilului nu s-a limitat la înfiinţarea
comisiei şi a serviciului public specializat, în subordinea consiliilor judeţene, respectiv locale de
sector. Mai multe categorii de instituţii de ocrotire, cu subordonări la nivel central diferite, au fost şi
ele transferate în subordinea Consiliului Judeţean, respectiv a Consiliului Local de sector, fiind
incluse în structura serviciilor publice specializate.46

46
Bogdan Adrian Panait , Protecţia drepturilor copilului – experienţa României, articol publicat pe site-ul oficial
http://www.drepturilecopiilor.ro/
 Restructurarea instituţiilor de ocrotire a copilului s-a desfăşurat în strânsă legătură cu
încercarea de a oferi alternative de tip familial la ocrotirea de tip rezidenţial a copilului şi de a
preveni abandonul.47
Eforturile sustinute, întreprinse atât la nivel central, cât si la nivel local de structurile
responsabile, au facut din începutul anului 2001 momentul de schimbare radicala a politicii de
protectie a copilului aflat în dificultate si a adoptiei.
Având ca principale elemente de reper pentru interventie Programul de Guvernare si
Strategia Guvernamentala în domeniul protectiei copilului în dificultate (2001-2004), Guvernul
României a demonstrat, prin masurile legislative, administrative si financiare întreprinse pe
parcursul acestei perioade, angajamentul de a rezolva problema copiilor institutionalizati.
Strategia propunea adoptarea unui numar mare de reforme radicale, care sa aduca România
la standardele internationale de protectie a copilului, punându-se accent pe transformarea sistemului
"institutionalizat" într-unul " de tip familial".48
Activitatea de elaborare a noului pachet legislative, in domeniul protectiei copilui, a
fost initiata în luna mai 2002 si a presupus consultari cu toti partenerii sistemului de protectie a
copilului si cu toti specialistii din cadrul sistemului.
Pachetul legislativ a intrat in vigoare 1 ianuarie 2005 si contine 4 acte normative:
•Legea nr.272/2004privind protectia si promovarea drepturilor copilului (MO,
nr.557/23.06.2004);
• Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei ( MO, nr.557/23.06.2004 );
•Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru
Adoptii (MO, nr.557/23.06.2004 );
• Legea nr. 275/2004, pentru modificarea Ordonantei de Urgenta nr. 12/ 2001, privind
infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie (MO, nr.557/23.06.2004 );49

Sectiunea a III-a .Servicii de protecţie specială.

Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016,
stabileşte atât tipurile de servicii destinate prevenirii separării copilului de părinţi, cât şi pe cele de

47
Bogdan Adrian Panait , Protecţia drepturilor copilului – experienţa României, articol publicat pe site-ul oficial
http://www.drepturilecopiilor.ro/
48
Site-ul oficial : http://www.drepturilecopiilor.ro/
49
Idem
protecţie specială a copilului care a fost temporar sau definitiv separat de părinţi si prevede
următoarele tipuri de servicii: servicii de zi, servicii de tip familial şi servicii de tip rezidenţial.50

3.1. Servicii de zi
Prin serviciile de zi se înţelege faptul că, sunt acele servicii prin care se asigurã
menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacitãţilor copilului şi ale pãrinţilor sãi, pentru depãşirea
situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa . În această categorie sunt
incluse: centre de zi; servicii de consiliere şi sprijin pentru părinţi; centre de asistenţă şi sprijin
pentru readaptarea copiilor cu probleme psihice şi sociale; serviciile de monitorizare, asistenţă şi
sprijin al femeii gravide predispuse să îşi abandoneze copilul.51
Beneficiarii acestor servicii şi obligaţiile celor care le administrează sunt urmatoarele:
• copiii şi părinţii cărora li se acordă prestaţii şi servicii destinate prevenirii separării lor;
• copiii care au beneficiat de o măsură de protecţie specială şi au fost reintegraţi în familie;
• copiii care beneficiază de o măsură de protecţie specială;
• părinţii copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie specială;
• copiii care nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal, care solicită o formă
de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor .52
Atribuţiile serviciilor de zi şi a celor care le compun constau în asigurarea unui
program educaţional adecvat vârstei, nevoilor, potenţialului de dezvoltare şi particularităţilor
copiilor; asigurarea de activităţi recreative şi de socializare; asigurarea consilierii psihologice,
orientare şcolară şi profesională copiilor; asigurarea de consiliere şi sprijin părinţilor; dezvoltarea de
programe specifice pentru prevenirea comportamentelor abuzive, precum şi a violenţei în familie;
asigurarea de programe de abilitare şi reabilitare; contribuţia la depistarea precoce a situaţiilor de
risc care pot determina separarea copilului de părinţi, precum şi contribuţia la realizarea obiectivelor
incluse în planul de servicii sau, după caz, în planul individualizat de protecţie.53

Grafic 1.1. Evidența beneficiarilor de servicii de zi

50
Site-ul oficial : http://www.copii.ro/
51
Emese Florian, „Protecţia drepturilor copilului”, Ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p.131
52
Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, „Tratat de dreptul familiei”, Ediţia a VIII-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2006, p.709.
53
Site-ul oficial : www.mmuncii.ro/ protecţie specială
 3.2. Servicii de tip familial
Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei
persoane fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii
săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului.54
De serviciile de tip familial beneficiază, potrivit legii, următoarele categorii de copii:
• copiii pentru care urmează a fi instituită tutela, în condiţiile legii;
• copiii faţă de care a fost stabilită, în condiţiile legii, încredinţarea în vederea adopţiei;
• copiii separaţi, temporar sau definitiv, de părinţii lor, ca urmare a stabilirii, în condiţiile
legii, a măsurii plasamentului;
• copiii pentru care a fost dispus, în condiţiile legii, plasamentul în regim de urgenţă;
• tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi care beneficiază, în condiţiile legii, de protecţie
specială .55
În aceste centre se asigură accesul copiilor și tinerilor, pe o perioadă determinată, la
găzduire, îngrijire de tip familial, educație de tip formal și informal, sprijin emoțional, consiliere,
educație pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, precum și pregătire în vederea
reintegrării sau integrării familiale.56

3.3.Servicii de tip rezidential

54
Site-ul oficial : http://www.copii.ro/activitate/sistemul-de-protectie-a-copilului/prezentare-generala/
55
I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, „Tratat de dreptul familiei”, Ediţia a VIII-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006,
p.713.
56
Site-ul oficial http://www.dgaspchr.ro/centre-de-plasament-de-tip-familial/
 Aceste servicii reprezintă o formă de protecţie temporară pentru copiii aflaţi în
dificultate. În această categorie intră centrele de plasament, centrele de primire a copilului în regim
de urgenţă şi centrele maternale. Prin serviciile de tip rezidenţial se asigură protecţia, creşterea şi
îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi ca urmare a stabilirii măsurii
plasamentului. Serviciile de tip rezidenţial care aparţin autoritãţilor administraţiei publice se
organizeazã numai în structura direcţiei generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului, în regim
de componente funcţionale ale acestora, fãrã personalitate juridicã. De asemenea, aceste servicii se
organizează pe model familial şi pot avea caracter specializat în funcţie de nevoile copiilor plasaţi.
57

Beneficiarii serviciilor de tip rezidenţial sunt:

• copiii separaţi, temporar sau definitiv, de părinţii lor, ca urmare a stabilirii în condiţiile legii
a măsurii plasamentului în aceste servicii;
• copiii pentru care a fost dispus, în condiţiile legii, plasamentul în regim de urgenţă;
• tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi beneficiază de protecţie specială în condiţiile
legii;
•cuplurile părinte/reprezentant legal - copil, în situaţia constatării riscului de abandon al
copilului din motive neimputabile părintelui/reprezentantului legal sau în situaţia includerii acestuia
într-un program de restabilire a legăturilor familiale;
• copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal, care solicită o formă de protecţie
în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor .58

Servicii de tip rezidenţial, la 30 iunie 2011

57
Ştefan Cojocaru, Daniela Cojocaru, „Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea serviciilor şi practicilor
din România”, Editura Collegium Polirom, Iaşi, 2008, p.67.
58
I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, „Tratat de dreptul familiei”, Ediţia a VIII-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006,
pag. 710-711.
 Figura 1.2

La 30 iunie 2011 existau 1.179 servicii de tip rezidenţial publice şi 355 servicii de tip
rezidenţial aflate în subordinea organismelor private acreditate. Aceste servicii includ: centre de
plasament clasice sau modulate, apartamente, case de tip familial, centre maternale, centre de
primire în regim de urgenţă, alte servicii (serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă
independentă).59
Atribuţiile personalului specializat constau în: asigurarea de cazare, hrană,
cazarmamentul, echipamentul şi condiţiile igienico-sanitare necesare protecţiei speciale a copiilor,
tinerilor şi, după caz, mamelor care beneficiază de acest tip de serviciu, în funcţie de nevoile şi de
caracteristicile fiecărei categorii de beneficiari; asigură, după caz, supravegherea stării de sănătate,
asistenţă medicală, recuperare, îngrijire şi supraveghere permanentă a beneficiarilor; asigură paza şi
securitatea beneficiarilor; asigură socializarea beneficiarilor, dezvoltarea relaţiilor cu comunitatea;
asigură climatul favorabil dezvoltării personalităţii copiilor; asigură participarea beneficiarilor la
activităţi de grup şi la programe individualizate, adaptate nevoilor şi caracteristicilor lor; contribuie
la realizarea obiectivelor cuprinse în planul individualizat de protecţie; urmăresc modalităţile
concrete de punere în aplicare a măsurilor de protecţie specială, integrarea şi evoluţia beneficiarilor
în cadrul serviciului şi formulează propuneri vizând completarea sau modificarea planului

59
Site-ul oficial : www.mmuncii.ro/statistică
individualizat de protecţie sau îmbunătăţirea calităţii îngrijirii acordate; asigură posibilităţi de
petrecere a timpului liber.60

Secțiunea a IV-a. PROTECŢIA SPECIALĂ A ALTOR CATEGORII DE COPII

4.1.Protecţia copiilor refugiaţi
Beneficiază de protecţie și asistenţă umanitară corespunzătoare pentru realizarea
drepturilor lor următoarele categorii61:
 copii care solicita obţinerea statutului de refugiat;
 copii care au obţinut statutul de refugiat.62
Copiii menţionaţi mai sus beneficiază de una din următoarele forme de protecţie63 :
 statutul de refugiat;
 protecţie subsidiară;
 protecţie temporară, respectiv protecţie umanitară temporară.64
Statutul de refugiat se recunoaște, la cerere, cetaţeanului străin care, în urma unei
temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau
apartenenţa la un anumit grup social, se află în afara ţarii de origine și care nu poate sau, datorită
acestei temeri, nu dorește protecţia acestei ţari, precum și persoanei fără cetaţenie care, fiind în
afara ţarii în care își avea resedinţa obișnuită, nu poate sau nu dorește să se reîntoarcă. 65
Statutul de refugiat66 se acordă, la cerere, și membrilor de familie a acestei
persoane.67

60
Marius Marinac, “Drepturile copilului în România”, Editura Paralela 45, Pitești, 2007, pag.30-31.
61
Copiii prevazuti la alin. (1) beneficiaza de una dintre formele de protectie prevazute de Legea ir. 122/2006 privind
azilul in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.
62
Potrivit articolului 76 alineatul (1) din Legea nr 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, ,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016.;
63
Acestea sunt prevazute de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicata în M.Of., Partea I, nr. 428 din 18
mai 2006. Aceasta lege a abrogat O.G. nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiaţilor în România.
64
A.Gherghe, „Drept internaţional privat”, Editura Europolis, Constanţa 2009, pag. 148-150.
65
Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII-a revizuita, Universul Juridic, Bucuresti
2006, pag. 695;
66
În perioada 1998-2003, Organizaţia „Salvaţi Copiii” România a asistat 800 de copii refugiaţi şi 300 de părinţi, în
cadrul proiectului UNHCR – Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Prin acest proiect, copiii refugiaţi
sunt ajutaţi să se adapteze la realitatea, cultura şi societatea românească. Numai în anul 2003, Organizaţia „Salvaţi
Copiii”, a sprijinit 142 de copii refugiaţi pentru integrarea în sistemul românesc de învăţământ. De asemenea, 60 de
copii refugiaţi, 22 de copii români şi 8 voluntari au participat la tabara „Multi-culturalitatea – viitorul copiilor” finanţată
de Secretariatul General al Guvernului României. Copiii provin din Afganistan, Irak, Somalia, Iran, Congo, Camerun,
Serbia şi Muntenegru, Sudan, Turcia, Sierra Leone, Sri Lanca, Bangladesh şi India. Majoritatea copiilor separaţi care
ajung în România au vârste între 15-18 ani şi sunt cazaţi în centrele de cazare administrate de Oficiul Naţional pentru
Refugiaţi. Gh. Miron – din Raportul pe anul 2003 a Organizaţiei „Salvaţi Copiii”
www.iatp.md/refugium/standardele.htm
67
Lector Universitar Dr. Aurelian Gherghe , Dreptul familiei , Editura 2009, pag.328
 În situația în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoțit de către
părinți sau de un alt reprezentant legal, susținerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de
acordare a statutului de refugiat se asigură de către Direcția Generală de Asistență Socială și
Protecția Copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului
Afacerilor Interne unde urmează a fi depusă cererea.Cererea pentru acordarea statutului de refugiat
al copilului aflat în situația prevăzută se analizează cu prioritate. 68

4.2. Protecţia copiilor în caz de conflict armat

În condiţiile Legii nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, ,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si
actualizată în 2016, beneficiaza de protecţie si asistenţa copiii afectaţi de conflicte armate.69
Legea analizată interzice expres folosirea vreunui copil ca spion, calauza sau curier
în timpul conflictelor armate.70
Ca regulă generală, în caz de conflicte armate, instituţiile statului iau măsurile
necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure monitorizarea măsurilor
adoptate pentru protejarea drepturilor copilului.
Totodată, autoritatea Naţionala pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare
cu Ministerul Administraţiei si Internelor, cu Ministerul Apararii Naţionale, precum si cu alte
instituţii cu atribuţii specifice, are obligaţia de a iniţia si de a implementa strategii si programe,
inclusiv la nivel familial si comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor, pentru a remedia
efectele fizice si psihice ale conflictelor asupra copilului si pentru a promova reintegrarea socială a
acestuia.71

4.3. Protecţia copilului care a savârsit o faptă penală şi nu raspunde penal

Pentru copilul care a săvârsit o faptă prevazută de legea penală si care nu raspunde penal se
poate lua una dintre urmatoarele măsuri:
 plasamentul;

68
Potrivit articolului 77 alineatul (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, ,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016.
69
Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII-a revizuita, Universul Juridic, Bucuresti
2006, pag. 696;
70
Potrivit articolului 81 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
71
Note de curs- Lector Universitar Doctor Aurelian Gherghe , Dreptul familiei , Editura 2009, p.331;
  supravegherea specializată.72
În cazul în care menţinerea în familie nu este posibila sau atunci când copilul nu îsi
îndeplineste obligaţiile stabilite prin masura supravegherii specializate, comisia pentru protecţia
copilului ori, dupa caz, instanţa judecatoreasca, dupa distincţiile precizate mai sus, poate dispune
plasamentul acestuia în familia extinsa ori în cea substitutiva, precum si îndeplinirea de catre copil a
urmatoarelor obligaţii:
 frecventarea cursurilor scolare;
 utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
 urmarea unor tratamente medicale,consiliere sau psihoterapie;
 interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite
persoane.73

4.4. Protecţia copilului împotriva exploatarii

Copilul are dreptul74 de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului,

migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violență,
indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție,
medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri de muncă,
medii sportive, comunitate etc.75

 Protecţia copilului împotriva exploatarii economice

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatarii si nu poate fi constrâns la o munca
ce comporta un risc potenţial sau care este susceptibila să îi compromita educaţia ori să îi dauneze
sanataţii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.76

72
Potrivit articolului 84 alineatul (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, ,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
73
Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII-a revizuita, Universul Juridic, Bucuresti
2006, pag. 697;
74
Potrivit articolului nr. 89 alineatul (2) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, ,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016 , “Orice persoană
fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza direcția generală de asistentă socială și protecția copilului din
județul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violență,
inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau
neglijență .”
75
Potrivit articolului nr. 89 alineatul (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, ,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
76
Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII-a revizuita, Universul Juridic, Bucuresti
2006, p. 702;
 Este interzisă orice practica prin intermediul careia un copil este dat de unul sau de ambii
parinţi ori de reprezentantul lui legal în schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatarii
copilului sau a muncii acestuia.77
În situaţiile în care copii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învaţamânt, desfasurând
munci cu încalcarea legii, unitaţile de învaţamânt sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public
de asistenţa socială.
În cazul unor asemenea constatari, serviciul public de asistenţă socială, împreună cu
inspectoratele scolare judeţene si cu celelalte instituţii publice competente, sunt obligate să ia măsuri
în vederea reintegrarii şcolare a copilului.78

 Protecţia copilului împotriva consumului de droguri

Consumul de droguri a devenit o problemă de sănătate publică după anul 1997, când
numărul persoanelor dependente a crescut semnificativ şi a necesitat luarea unor măsuri adecvate.
România, care era o ţară de tranzit, devine încet, dar sigur, şi o ţară consumatoare de droguri.
Fenomenul începe să câştige tot mai mult teren, iar punctul cheie îl reprezintă capitala ţării, unde a
experimentat aceste noi substanţe. 79
După cum prevede şi articolului nr.93 alineatele (1) şi (2) din Legea nr. 272 din 21 iunie
2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159
din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016, copilul are dreptul de a fi protejat împotriva
folosirii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope.Este interzisă vânzarea de solvenți copiilor, fără
acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.

 Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei

Articolul 94 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în
2016, defineşte noţiunile de abuz şi neglijenţă.
Aşadar, prin abuz se inţelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o
relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate viața,

77
Potrivit art. 87 , alineatul (2) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
,publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016
78
Lector Universitar Dr. Aurelian Gherghe , Dreptul familiei ,Editura 2009, p.336;
79
Lect.univ.dr. Sandală Luminiţa Mihai, Centru de zi pentru tratamentul adolescenţilor consumatori de droguri, Revista
de protecţie socială, 2/2003
dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau
psihică a copilului, și se clasifică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic.80
În ceea ce priveşte neglijarea copilului, aceasta reprezintă omisiunea, voluntară sau
involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului, de a
lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața,
dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau
psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei,
neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea
copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.81
 Protecția copilului cu părinți plecați la muncă în străinătate
Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul, care
urmează să plece la muncă în străinătate, are obligația de a notifica această intenție serviciului
public de asistență socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi țara.
Notificarea va conține, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de
întreținerea copilului pe perioadă absenței părinților sau tutorelui, după caz.
Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către
instanța de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și tutorelui, precum și în cazul în care ambii
părinți urmează să plece la muncă într-un alt stat .82

 Protecţia copilului împotriva rapirii sau oricaror forme de traficare

Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Autoritatea Naţională pentru protecţia Drepturilor
Copilului, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetarii sunt obligate să efectueze demersurile
necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legislative, administrative şi educative destinate
asigurării protecţiei efective împotriva oricaror forme de trafic intern sau internaţional al copiilor, în
orice scop sau sub orice forma, inclusiv de către proprii parinţi.83

80
Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII-a revizuita, Universul Juridic, Bucuresti
2006, p. 703;
81
Potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
82
Potrivit articolului 104 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
83
Potrivit articolului 109 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014, republicată si actualizată în 2016;
 În acest scop, autoritaţile publice menţionate mai sus au responsabilitatea elaborarii unei
strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui
mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activitaţilor întreprinse.84

 Protecţia copilului împotriva altor forme de exploatare

Dupa cum prevede şi articolul nr.110 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, privind protecţia
şi promovarea drepturilor copilului, publicată in Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014,
republicată si actualizată în 2016, copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de
exploatare. Instituțiile și autoritățile publice, potrivit atribuțiilor lor, adoptă reglementări specifice și
aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele:
a) transferului ilicit și a nereturnării copilului;
b) încheierii adopțiilor, naționale ori internaționale, în alte scopuri decât interesul superior al
copilului;
c) exploatării sexuale și a violenței sexuale;
d) răpirii și traficarii de copii în orice scop și sub orice formă;
e) implicării copiilor în conflicte armate;
f) dezvoltării forțate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice și
mentale;
g) exploatării copilului de către mass-media;
h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente științifice.

84
Note de curs- Lector Universitar Doctor Aurelian Gherghe , Dreptul familiei , Editura 2009, p.341;