Sunteți pe pagina 1din 20

Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică,

Universitatea Politehnica din București

Biotehnologii

conf. dr. ing. Iuliana Jipa


iulia.jipa@yahoo.com

2016 - 2017
Structura cursului:
Capitolul 1 – Elemente introductive
Capitolul 2 – Microorganisme de importanță industrială
Capitolul 3 – Materii prime în biotehnologii
Capitolul 4 – Considerații asupra realizării industriale a proceselor biochimice
Capitolul 5 – Procedee de sterilizare în biotehnologie
Capitolul 6 – Fermentația de regim
Capitolul 7 – Reactoare biochimice
Capitolul 8 – Separarea și purificarea produselor de biosinteză
Capitolul 9 – Aplicații ale biotehnologiei în domeniul protecției mediului
Schema bloc a unui proces fermentativ

Materii prime Microorganisme

Preparare substrat Preparare inocul

Sterilizare

Fermentație (Aer steril)

Separare biomasă,
separare și
purificare produs
Materii prime în biotehnologie

Avantajul proceselor biochimice: gamă foarte variată de materii prime, care include, pe lângă
compuşii tradiţionali cu conţinut de C şi N, o serie de produşi secundari
sau deşeuri, provenind din diferite ramuri de prelucrare a materiilor prime
de origine vegetală şi animală.

Microorganisme autotrofe în substanţe de creştere - necesită numai un mediu simplu


(Aspergillus, Penicillium, Rhizopus, drojdiile Candida şi
numeroase bacterii)
Microorganisme heterotrofe în substanţe de creştere - necesită un mediu complex de fermentaţie
(nu-şi pot sintetiza anumite substanţe necesare creşterii, cum
ar fi vitaminele, anumiţi aminoacizi)

Substrat sau mediu de cultură: ansamblul tuturor substanţelor necesare desfășurării unui
process biochimic
conţine: sursa de carbon şi energie
sursa de azot
microelemente
oligoelemente
SURSA DE CARBON

serveşte la sinteza materialului celular şi la asigurarea necesarului de energie pentru


sinteza şi întreţinerea structurii celulare

Organismele autotrofe: dioxidul de carbon ca sursă de carbon, în prezenţa unei surse


exterioară de energie:
radiaţie solară (microorganismele fototrofe)
rezultată în urma unor reacţii chimice (microorg. chemolitotrofe)

Organismele heterotrofe: necesită întotdeauna ca sursă de carbon şi energie combinaţii


organice:

• hidraţi de carbon: monozaharide (glucoză), dizaharide (zaharoză, maltoză,


lactoză), respectiv polizaharide (amidon şi celuloză)
• alcooli: metanol, etanol, glicerină
• acizi carboxilici: acid acetic, acid succinic, acizi graşi
• uleiuri şi grăsimi
• hidrocarburi alifatice: n-parafine inferioare (metan, n-butan, n-pentan) şi
superioare
• deşeuri industriale cu conţinut de zaharide: zer, leşie sulfitică, soluţii
zaharoase rezultate din hidroliza lemnului, făină de porumb, cereale şi altele
SURSA DE CARBON

Glucoza

se obţine, de regulă, prin hidroliza acidă sau enzimatică a amidonului şi


este frecvent folosită ca materie primă în procesele fermentative pentru
obţinerea unor produse de înaltă puritate, în special acolo unde utilizarea
unor amestecuri de zaharide necesită operaţii complexe de purificare
ulterioară, afectând serios economicitatea procesului. Cea mai utilizată
formă a glucozei este cea de dextroză monohidrat şi constituie sursa de
carbon şi energie în producţiile de antibiotice, aminoacizi, steroizi, acizi
carboxilici (acid butiric, tartric, citric, itaconic) etc.
SURSA DE CARBON
Zaharoza de puritate comercială a
constituit principala materie primă pentru
obţinerea de acid citric în Anglia şi Austria.
Folosirea zaharozei la obţinerea
acidului lactic, reduce semnificativ
numărul operaţiilor de separare şi Caracteristicile melasei de sfeclă
purificare. de zahăr

Caracteristica Zahăr brut Zahăr


rafinat
Conţinut 72.4 – 86.0 79.5 – 82.2
substanţă
uscată, %
Forma cea mai utilizată a zaharozei este Zaharoză, % 55.7 – 69.0 50.0 – 54.6
însă melasa (de sfeclă sau trestie de zahăr). Zahăr invertit, % 0 – 3.41 0.12 – 1.56
Melasa constituie principala materie primă
în obţinerea de drojdii de panificaţie, a Rafinoză, % 0 – 4.20 1.24 – 1.54
acidului citric, a butanolului şi acetonei, a Azot total, % 1.17 – 2.946 1.45 – 1.65
aminoacizilor. În multe cazuri se foloseşte Cenuşă, % 9.83 – 19.46 11.14 –
ca supliment de sursă de carbon în medii 14.33
de cultură (ex. la obţinerea de antibiotice,
Valoare pH 5.51 – 10.12 7.5 – 8.5
enzime etc).
SURSA DE CARBON

Lactoza, datorită caracterului său


represiv extrem de redus, poate fi
utilizată în mediile de fermentaţie în
concentraţii mari. Asimilarea sa lentă
conduce, însă, la timpi mari de
fermentaţie. Se foloseşte la obţinerea de
antibiotice, în special a penicilinelor.
Lactoza este principalul component al
zerului, rezultat ca subprodus în
industria de prelucrare a laptelui.

Zerul se poate folosi ca atare (93% apa,


5% lactoza, proteine 0.85%, minerale Component, g/L Zer dulce Zer acru
0.53%, grasimi min. 0.36%), uscat, Total solide 63-70 63-70
deproteinizat, ca permeat obţinut după
ultrafiltrare, cu sau fără prelucrare Lactoza 46-52 44-46
ulterioară prin osmoză inversă şi, în Proteine 6-10 6-8
fine, ca zer demineralizat prin schimb
ionic. Principalele procese în care se Calciu 0.4-0.6 1.2-1.6
foloseşte zer ca sursă de carbon sunt Fosfat 1-3 2-4.5
obţinerea alcoolului etilic, a drojdiilor
de panificaţie, a biomaselor proteice Lactat 2 6.4
(SCP), a acidului lactic. Clorura 1.1 1.1
SURSA DE CARBON
Maltoza
este prezentă în malţ, extractul şi infuzia de malţ
(amestec de extract de malţ şi hamei). Malţul se
caracterizează printr-un conţinut ridicat de amilaze. Ca
atare se foloseşte numai la fabricarea berii. Datorită
conţinutului său de aproximativ 70% de zahăr redus,
exprimat ca maltoză, în procesele de fermentaţie
industriale constituie un adaos la mediile de cultură.

Amidonul
se foloseşte, de cele mai multe
ori, sub formă zaharificată
(prin hidroliză acidă sau
enzimatică), fie pentru a
reduce timpul de fermentaţie,
în cazul microorganismelor
care au capacitatea de a-l
asimila ca atare (sistemul lor
enzimatic conţine amilaze), fie
pentru a-l aduce la o formă
asimilabilă, în cazul
microorganismelor care nu
dispun de amilaze.
SURSA DE CARBON
Celuloza
nu poate fi asimilată de către microorganisme, fiind necesară hidroliza sa la forme
asimilabile. Principalele materiale cu conţinut celulozic, care pot fi utilizate ca
sursă de carbon şi energie în mediile de fermentaţie sunt, în general, deşeurile
lemnoase (rezultate din prelucrarea lemnului) şi cele agricole (paie, stuf).
După o pretratare corespunzătoare naturii materialului vegetal şi o hidroliză
enzimatică (realizată cu culturi de Cellulomonas sp, Trichoderma reesei,
Aspergillus wentii) materialul zaharificat se poate folosi la obţinerea de alcool
etilic în prezenţă de Saccharomyces cerevisiae, în fermentaţia butirică cu
Clostridum saccharoperbutyl-acetonicum pentru obţinerea de butanol şi acetonă,
sau la obţinerea de biomase proteice în prezenţa drojdiilor Candida sau Torula.
SURSA DE CARBON

Din industria de celuloză şi hârtie rezultă ca deşeu Compoziţie Conţinut, g/L


leşia sulfitică care, datorită compoziţiei sale, se
caracterizează prin valori ridicate ale consumului SO2 liber 0.096 - 0.912
chimic (CCO), respectiv biochimic de oxigen SO2 total 0.416 - 1.888
(CBO) şi reprezintă o importantă sursă de poluare
Furfural liber 0.144 - 0.768
a apelor. După o pretratare corespunzatoare, leşia
sulfitică, combinată cu alţi nutrienţi, poate fi Acizi volatili 0.537 - 6.15
utilizată la obţinerea proteinelor monocelulare Pentoze 5.5 - 20.0
(SCP) în prezenţa drojdiilor Candida.
SURSA DE CARBON
Alcoolul metilic se foloseşte ca sursă de carbon, în
special, pentru producerea de biomase proteice în
prezenţă de Methylophilus methylotrophus. Se poate
utiliza însă şi la biosinteza vitaminei B12 în prezenţă de
Pseudomonas, respectiv a unor aminoacizi (L-serină, L-
leucină şi L-valină).

Alcoolul etilic constituie materia primă tradiţională în


fermentaţia acetică, dar se poate folosi ca sursă de
carbon şi la producerea de biomase proteice cu drojdii
Candida.

Acidul acetic, singur sau în amestec cu alcool etilic,


glicerină, hidraţi de carbon (glucoză) sau materii prime
cu conţinut de zaharide, se utilizează la obţinerea de
aminoacizi (L-lizină, acid glutamic, i-leucină, treonină)
în prezenţa diferitelor specii de Brevibacterium,
Corynebacterium sau Micrococcus. De asemenea, poate
constitui sursa de carbon pentru drojdiile Candida la
obţinerea de biomase proteice.
SURSA DE CARBON

De Byong H. Lee, Fundamentals of Food Biotechnology, Second edition, 2015, Wiley Blackwell, books.google.com
SURSA DE CARBON

• Acizii graşi (oleic, linoleic) şi derivaţi ai acestora din compoziţia mediilor


de cultură au un rol multiplu, de substanţă tensioactivă (emulgator,
antispumant, sau material de încapsulare pentru compuşi hidrofobi la
concentraţii superioare concentraţiei critice micelare), de sursă suplimentară
de carbon şi uneori de precursori.

• Uleiurile şi grăsimile vegetale şi animale deseori constituie surse


suplimentare de carbon în combinaţie cu hidraţi de carbon, îndeplinind
concomitent rolul de antispumant în producţiile de antibiotice, steroizi,
enzime (lipaze, amilaze, proteaze).

• Atât parafinele inferioare (metan, n-butan, n-pentan), cât şi n-parafinele


superioare (C10-C20) se folosesc în special la obţinerea de biomase proteice,
dar şi la obţinerea unor acizi organici (acid citric, i-citric, succinic etc).
SURSA DE AZOT
• este, alături de sursa de carbon, un element indispensabil în procesele
biochimice.

Dintre microorganismele capabile să asimileze azotul molecular din aer,


datorită unui sistem enzimatic special de nitrogenază (azotază), care
transformă azotul molecular în formă ionică, fac parte bacteriile
Rhizobium (bacterii care trăiesc în simbioză cu leguminoasele),
Clostridium şi Azobacter, respectiv algele albastre;

Microorganismele care au nitrat/nitrit-reductază pot asimila săruri ale


acidului azotic/azotos. Din această categorie fac parte bacteriile din
speciile Azobacter, Pseudomonas, fungiile Aspergillus, Penicillium şi
drojdiile Candida.

Aproape toate microorganismele, în special fungiile şi drojdiile, acceptă


ca sursă de azot ionii de amoniu. Ca atare, în mediile de fermentaţie
industriale, în mod uzual, sursa de azot este asigurată de soluţii
amoniacale sau săruri de amoniu (sulfat, clorură, azotat, fosfat).
SURSA DE AZOT
Multe microorganisme heterotrofe necesită pe lângă azotul anorganic şi
prezenţa unei surse organice de azot, cum ar fi: uree, diferitele produse
naturale sau subproduse ale industriilor de prelucrare ale produselor de
origine vegetală sau animală, cum ar fi făina de soia, bumbac, orez, secară,
peşte, extractul de porumb şi hidrolizate de drojdii, cele din urmă fiind
bogate în proteine, azot aminic şi vitamine.

Caracteristica, % Făină de
soia soia degresată bumbac porumb peşte

Umiditate 4.55 - 6.82 6.17 - 9.48 - 7.0 -


Proteine 40 - 42.44 48.56 - 52.8 61.06 22.6 55 - 65
N total - - 5.35 - -
Grăsimi 18.2 - 26 0.43 - 1.59 4.1 1.6 5.5 - 12
Cenuşă 4.4 - 5.21 5.88 - 7.2 6.73 3.3 -
Fosfor - - - 0.5 2.7
Principalele caracteristici ale unor tipuri de făină
SURSA DE AZOT

Caracteristica, Produs lichid Pulbere


g/100g extract
Substanţă uscată 46.8 - 49.6 90.37 - 91.76
Cenuşă 8.04 - 10.43 12.89 - 13.74
N total 3.33 - 3.67 7.36 - 8.33
Zahăr total 0.74 - 4.39 5.71 - 5.88
Fe 0.009 - 0.027 -
P 1.5 - 1.9 2.6 - 2.8
Ca 0.02 - 0.07 -
Zn 0.005 - 0.012 -
K 2.0 - 2.5 -
Acid lactic 11.6 - 19.3 15.06 - 17.72
SURSA DE AZOT

Caracteristica,% Valoarea
Umiditate 32.6 - 40.84
Cenuşă 10.19 - 17.7
N total/rap. la subst.usc. 8.54 - 9.19
N aminic/ rap. la subst.usc. 2.84 - 4.57
Glucoză 1.7 - 2.7
Fe 0.002 - 0.014
Ca 0.06 - 0.09
K 1.32 - 1.4
Zn 0.001 - 0.011
P 0.82 - 1.05
NaCl 14.54 - 15.3
pH 5 - 5.2
Aciditate, 49.0 - 66.0
mL NaOH 0,1n/10g hidrolizat
SĂRURI MINERALE

furnizoare de macro- si microelemente:


• Macroelemente, ca K, Mg, Ca, Zn şi Fe, se adaugă sub formă de
săruri (sulfaţi sau fosfaţi) ori sunt conţinute de materiile prime care
asigură necesarul de sursă de carbon şi azot. Concentraţia acestor
elemente în mediile de cultură este de 0,1-1 mmoli/L.
• Microelemente precum Co, B, Cd, Cr, Cu, Mo şi Ni sunt necesare în
concentraţii de 0,1-100 µmoli/L. În cazul mediilor complexe, aceste
elemente sunt furnizate de către materiile prime, doar în rare cazuri
fiind necesară suplimentarea lor.

• Fosforul, sub formă de H2PO4-, este un element esenţial pentru


creşterea celulară şi reglarea unor procese metabolice. O sursă foarte
bună de fosfor este extractul de porumb; în majoritatea cazurilor însă
în mediile de cultură se adaugă săruri de fosfor (fosfaţi sau
superfosfaţi).
• Sulful are o importanţă asemănătoare fosforului, fiind înglobat în
mediile de cultură sub formă de sulfaţi.
VITAMINELE
• Microorganismele heterotrofe în substanţă de creştere necesită prezenţa
unor vitamine, respectiv factori de creştere în mediul de cultură.
Majoritatea materiilor prime asigură acest necesar.
• Vitamina B1 (tiamina) şi biotina (B7) sunt compuşi esenţiali, frecvent
fiind necesară o suplimentare a lor în mediile de cultură.

Materia primă Vitamine, µg/g


B1 B2 B6 Biotina Ac. Niacin Inozitol Colină
pantotenic
Melasă sfeclă de - - - 0,0204 36 - 1280 -
zahăr
Melasă trestie de 8,3 2,5 6,5 1,2 214 210 - -
zahăr
Făină de soia - 3,08 - - 14,08 30,36 - 2420

Extract porumb 5,4 11,0 15,0 - 28 170 4950 5400


Hidrolizat de 50 35 25 2 100 550 3000 2000
dojdii
Conţinutul de vitamine al unor materii prime utilizate la prepararea mediilor de cultură