Într-o sâmbătă, pe când intra în oraș, Iisus și ucenicii Săi au întâlnit pe cale un om, orb din naștere, care-și

petrecea timpul
cerșind. Văzându-l Domnul, după o mică discuție cu ucenicii Săi, a alcătuit din salivă și din praf un noroi, pe care luându-l,
cu Mâinile Sale a uns pleoapele orbului. Și în vreme ce, desigur, bărbatul cel orb era nelămurit în legătură cu această faptă,
Domnul l-a trimis la scăldătoarea Siloam ca să-şi spele noroiul de pe pleoapele sale.

Fără să ezite vreun moment, orbul a ascultat porunca și, îndată ce și-a spălat ochii de noroi, şi-a deschis ochii și a constatat că
vede lumina și tot ceea ce se afla în jurul său, pentru prima oară în viață. Puteți înțelege bucuria de care a fost cuprins.
Vecinii, văzându-l că și-a căpătat lumina ochilor, se aflau în mare uimire, neînțelegând cum a fost posibil un asemenea lucru.
Unii dintre ei se întrebau dacă era cu adevărat același om, cel care cu puțină vreme în urmă nu vedea deloc. Nu le venea să
creadă și îl întrebau încontinuu ce i se întâmplase și cum de se vindecase.

L-au dus, atunci, și la Farisei, care s-au încredințat din cuvintele fostului orb că cel care-l făcuse bine era Iisus Nazarineanul.
Atunci au început să se certe între ei: unii ziceau că Iisus era păcătos pentru că nu ţinuse sărbătoarea Sabatului şi făcuse
vindecări în acea zi, alţii credeau că Iisus era trimisul lui Dumnezeu, de vreme ce putea face astfel de minuni. I-au cerut şi
părerea celui ce mai înainte fusese orb. Acesta, arătându-şi credinţa şi recunoştinţa, a declarat fariseilor că-l socoteşte profet
pe Cel care l-a vindecat.

Atunci, fariseii, necrezând în minunea vindecării orbului, i-au chemat şi pe părinţii lui, ca să verifice faptul că, într-adevăr, se
născuse fără vedere. S-au înfăţişat aceşti oameni, înspăimântaţi, şi au mărturisit că fiul lor fusese orb până în acea zi. Cu toate
acestea, fiul lor era om în toată firea şi le putea răspunde singur la întrebările pe care voiau fariseii să i le pună. Aşadar,
fariseii l-au chemat din nou pe omul vindecat şi au început să-l supere. I-au cerut să mărturisească că nu e posibil să fi fost
vindecat de un om păcătos care nu ţinuse porunca de a nu lucra sâmbăta.

Cel ce mai înainte fusese orb i-a făcut să tacă, răspunzându-le astfel: Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci pe aceia
care respectă şi fac voia Lui. De când e lumea, nu s-a mai auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb. Omul acesta nu ar fi
putut face nimic, dacă nu ar fi fost de la Dumnezeu. Auzind acestea, fariseii l-au aruncat afară din sinagogă.

Iisus a auzit toate câte se întâmplaseră şi când S-a întâlnit din nou cu omul ce fusese orb, l-a întrebat: Tu crezi în Fiul lui
Dumnezeu? Şi după ce omul vindecat L-a recunoscut, I s-a închinat, zicând: Cred, Doamne!