PROTOCOLUL WIMAX

Pascariu Corneliu-Alexandru,342B2
Popa Shimon-Petru,342B2
1
Cuprins:
1.Introducere-pag3
2. Alte standarde Wireless Broadband-pag6
3. Obiective-pag8
4 .Caracteristici ale WiMAX-ului-pag14
5. Informatii tehnice-pag15
6. Tehnologii concurente-pag16
7. Standarde-pag18
8.Dezvoltări viitoare,Concluzii,Bibliografie-pag19

2
 Protocolul WIMAX

WiMAX (Worldwide Interoperability for Microwave Access)- interoperabilitate de acces prin

microunde- reprezinta o comunicatie wireless standard proiectata sa furnizeze initial viteze de
transfer cuprinse intre 30-40 Mb/s, iar ulterior in 2011 ajungandu-se la o viteza de 1Gbit/s
realizabila pentru retelele stationare. Standardul a fost gandit sa ofere viteze de transfer
comparabile cu cele pe cablu si DSL.

1.Introducere

Denumirea acestui protocol este similara cu cea a protocolului Wi-fi, cele doua avand multe
lucruri comune . WiMAX este considerat o imbunatatire remarcabila a standardului Wi-fi. Acest
lucru a fpst posibil datorita cresterii remarcabile a ratei de transfer a datelor in telecomunicatii pe
durata ultimilor 10-15 ani . De asemenea, imbunatatirea componentelor electronice, dezvoltarea
procesului de fabricatie al acestora si cererea din ce in ce mai mare pentru internet si comunicatii
mobile au fost cativa dintre factorii decisivi care au alimentat aceasta evolutie. La fel ca
standardul Wi-fi , si protocolul WiMAX se bazeaza pe comunicatie wireless, ceea ce presupune
ca transportul informatiei este realizat prin intermediul undelor radio, infrarosii si microunde .
Prin intermediul acestor mijloace de comunicatie, se poate realiza conectarea diferitelor tipuri de
echipamente utilizate in telecomuncatii, cum ar fi telefoane mobile, smartphone-uri, laptopuri,
tablete, smartTV, pda-uri, etc. Tehnologia WiMAX este capabila sa poata fi utilizata atat in
cadrul aplicatiilor ce necesita un punct fix, cat si in cazul celor mobile de banda larga. In
evolutia acestui standard s-au inregistrat 4 puncte importante, in urma carora standardul s-a
imbunatatit considerabil:

a. Bucla locala wirless de banda ingusta

b. Prima generatie sisteme de banda larga : LOS (line-of-sight)
c. A doua generatie de sisteme de banda larga : NLOS (“non-line-of-sight”)
d. Sisteme de banda larga fara fir de baza

3
a. Bucla locala wirless de banda ingusta
Initial, in aceasta etapa, protocolul WiMAX a fost gandit ca o alternativa in domeniul
telecomunicatiiilor mobile fiind denumite wileless local loop(WLL).Implementarea acestora a
avut rezultate remarcabile in tarile care au ales sa foloseasca aceasta alternativa , si anume:
China, India, Rusia . Motivul acestei schimbari a fost determinat de faptul ca infrastructura
disponibila la acel moment nu mai putea face fata cresterii cererii consumatorilor . Odata cu
raspandirea internetului ce a avut loc incepand cu anii ‘90 , s-au inregistrat din ce in ce mai multe
cereri de conectare la acest tip de serviciu, multi dintre expertii in domeniu considerand ca
utilizarea unui internet de mare viteza prin sistemul wireless ar indeplini cerintele impuse. Ceva
mai tarziu,in luna februariea a anului 1997 , operatorul de telefonie mobila americann AT&T
anunta realizarea unui sistem de acces wireless pe banda de 1,900MHz PCS(serviciul de
comunicatie personal), banda de comunicatie avand la dispozitie doua cai de telefonie si o alta de
128kbps de date. Acest sistem a reprezentat introducerea primei benzi comerciale wireless ce
folosea antene reglabile.

b.Prima generatie sisteme de banda larga : LOS (line-of-sight)

Odata cu aparitia si dezvoltarea DSL-ului si modemurilor de cablu , sistemele wireless trebuiau

sa suporte viteze si mai mari de transfer pentru a ramane competitive. Acestea au inceput sa fie
proiectate pentru frecvente mai mari cum ar fi cea de 2.5 GHz si cea de 3 GHz. La sfarsitul
anilor ’90 se oberva patrunderea unui nou seriviciu important pentru tehnologia de banda larga
“multichannel multipoint distribution services”- abv. MMDS, a carei banda se situa la 2.5GHz.
Acest tip de serviciu a fost utilizat pentru serviciile video fara fir , atunci cand serviciile de cablu
TV nu puteau fi realizate. Totusi operatorii au fost nevoiti sa gaseasca o alta varianta, odata cu
aparitia transmiterii TV prin satelit. Cativa dintre acesti operatori au inceput oferirea unui
serviciu de acces la internet wireless cu ajutorul linii telefonice. Doua mari companii de
telecomunicatii americane, MCI WorldCom si Sprint, au platit sume importante de bani pentru
cumpararea autorizatiilor de folosire a spectrului MMDS. Ulterior alte cateva companii au trecut
la dezvoltarea unor solutii pentru transmisiunile de banda larga fixe ce utilizau aceasta lungime
de banda. Initial au fost utilizate aceleasi “turnuri de comunicatie ” dezvoltate pentru
transmisiunile fara fir pentru transimisiunile fara fir, ce aveau disponibile acoperirea LOS la

4
distante pana la 35 de mile, folosind transmisiunea la putere mare. Generatia initiala de sisteme
MMDS impunea utilizatorilor montarea unor antene situate in afara locuintelor la inaltime si
indreptate catre “turnuri” in scopul obtinerii unei receptii cu o calitate cat mai buna.

c. A doua generatie de sisteme de banda larga : NLOS (“nonline- of-sight”)

Cea de-a doua generatie de sisteme wireless de banda larga a fost capabila sa limiteze pierderile
de date si sa trasporte un numar crescut al acestora, lucru realizat datorita unei arhitecturi
asemanatoare cu cea de la telefonia mobila si implementarea sistemului de procesare a
semnalului cu rolul de a imbunatatii aria de acoperire si sistemul multipath. Anumite companii
au realizat solutii ce au adus imbunatatiri importante fata de prima generatie. In momentul
aparitiei si dezvoltarii celei de-a doua generatii s-a atins o viteza de transfer de cativa Mbps pe o
distanta de cativa km .

d.Sisteme de banda larga fara fir de baza

In 1998 , la institutul electric si electronic de ingineri (IEEE) a fost creat un grup numit 802.16
cu scopul realizarii unui standard responsabil cu acoperirea retelei metropolitate prin wireless
sau wireless MAN(Metropolitan Area Network). Dupa o perioada de 3 ani standardul produs de
IEE 802.16, Wirless MAN-SC, a fost aprobat. Unicitatea acestuia consta in faptul ca avea un
strat fizic ce folosea tehnica modulatie si un mediu de acces(MAC) cu o viteza foarte mare de
multiplexare in timp(TDM) care suporta ambele modalitati de duplexare (FDD- frequency
division duplexing , TDD- time division duplexing). Dupa obtinerea aprobarii ,grupul a inceput
dezvoltarea si imbunatatirea standardului prin marirea benzilor de frecventa de la 2GHz la
11GHZ. Acest nou standard a fost denumit IEE 802.16a,fiind aprobat in 2003. In urma unor
modificari ulterioare ale standardului IEE 802.16a realizate in anul 2004,s-a ajuns la realizarea
unui nou standard aprobat ca fiind singurul standard agreat de catre ESTI (European
telecommunications standard institute) . Acesta a avut o contributie importanta in dezvoltarea
HIPERMAN (hight-performance metropilitan area network). Astfel, la sfarsitul anului 2005 a
fost publicat noul standard 802.16e ce aducea noi modificari ale stratului MAC ce permiteau
folosirea standardului la viteze foarte mari , dar si o mobilitate imbunatatita considerabil.

5
2.Alte standarde Wireless Broadband
2.1 Sistemele celulare de generatia a treia – 3 G
Majoritatea operatorilor de telefonie mobila si-au actualizat retelele la tehnologia 3G cu scopul
de a oferi aplicatii de tip broadband.Operatorii de telefonie mobila ce folosesc GSM ( sistemul
global pentru comunicatii mobile) foloseste tehnologiile UMTS ( sistem universal de telefonie
mobila) si HSDPA ( acces rapid la transferul pachetelor – high-speed downlink packet access) ca
parte a evolutiei lor 3G. HSDPA este asadar o interfata aeriana capabila sa furnizeze viteze de
transfer de 14.4Mbps , utilizand un canal de 5 MHz. De notat este ca HSDPA este o interfata ce
suporta doar downlink, astfel ca pana la implementarea unei interfete uplink complementare
,valorile de varf atinse pe uplink vor fi sub 384kbps. O versiune de uplink,HSUPA suporta rate
de transfer de pana la 5.8Mbps si e standardizata ca parte a 3GPP. Cele doua interfete HSDPA si
HSUPA sunt denumite impreuna HSPA ( acces al pachetelor la inalta viteza-high speed packet
acces).

2.2 Sistemele Wi-Fi

Sistemele ce se bazeaza pe Wi-Fi sunt utilizate pentru furnizarea broadband wireless. Wi-Fi face
parte din familia de standarde IEEE 802.11 si reprezinta de fapt o tehnologie LAN conceputa
pentru a furniza acoperire de banda larga in cladiri, birouri, diferite incaperi, etc. Sistemele Wi-Fi
bazate pe IEEE 802.11a/g suporta o viteza de varf fizica de 100Mbps si furnizeaza o acoperire pe
30 m distanta, in conditiile in care reteaua este amplasat intr-o cladire cu mai multi pereti, usi sau
alte obstacole ce impiedica transmiterea undelor radio. Wi-Fi este considerat in prezent
principalul standard in ceea ce priveste conectivitatea de banda larga in case,birouri sau
hotspoturi publice.Pentru implementarea unor retele de tip Wi-Fi in puncte urbane importante
este obligatorie folosirea unor transmitatoare de mare putere pozitionate pe varful cladirilor sau
alte zone inalte. Asadar , desi s-ar apela la ajutorul unor transmitatoare de mare putere,sistemele
Wi-Fi nu vor atinge o raza de actiune mai mare de 300 metri fata de punctul de acces. In
consecinta,aplicatiile ceva mai complexe Wi-Fi au nevoie de folosirea mai multor puncte de
acces,ceea ce le face ineficiente la scara mare. Cu toate acestea, ele sunt utile in zone importante,
situate pe o suprafata restransa dintr-un oras sau comunitate. Vitezele maxime pe care acest
standrard le ofera sunt putin deasupra celor 3G datorita operarii pe banda de 20 MHz.

6
Un alt dezavantaj este reprezentat de faptul ca sistemele Wi-Fi nu suporta mobilitate la viteze
mari.Totusi unul din avantajele importante ale standardului Wi-Fi raportat la WiMAX si 3G este
varietatea crescuta de terminale ce se pot conecta la acesta. In prezent toate laptop-urile sunt
livrate clientilor vin cu interfete Wi-Fi incluse. Interfetele Wi-Fi sunt regasite in dotarea standard
a majoritatilor dispozitivelor elctronice. La momentul aparitiei retelelor de tip 3G, capacitatile
Wi-Fi au fost imbunatatite pentru a suporta viteze mai mari si de a oferi un serviciu cu o calitate
superioara. La momentul actual standardul curent Wi-fi este IEEE 802.11n . si aduce cu sine o
gama larga de imbunatatiri prin utilizarea unor diferite tipuri de transmitere a datelor si alte
tehnici avansate. Teoretic, rata de transfer de date poate varia între 54 şi 600 Mbit/s. În practică
se pot atinge 450 Mbit/s, însă aceasta este transmisia brută, cea efectivă fiind limitată la 130
Mbit/s. Cei care folosesc router-e cu mai multe antene şi adaptoare 802.11n de ultimă generaţie
pot atinge viteze de transfer mai mari de 10 MB/s, comparabile cu cele dintr-o reţea prin cablu.
Un alt avantaj efectiv al standardului nou-aprobat este raza de acoperire mai mare.

2.3 WiMAX vs Wi-Fi

Din cauza asemanarii denumirii celor doua protocoale si a faptului ca ambele au la baza
standarde IEEE ce incep cu “802.” avand legatură cu conectivitatea wireless şi accesul la
internet, se produc confuzii.Lasand la o parte asemanarile prezentate mai sus,la o examinare mai
atenta se poate observa ca cele doua standarde sunt folosite la aplicaţii diferite. WiMAX este un
standard ce poate fi folosit pe distante mari de ordinul kilometrilor si care foloseşte un spectru
licenţiat pentru a livra o conexiune la Internet punct-la-punct de la un provider de internet la un
utilizator final. Diferitele tipuri de standarde 802.16 oferă diverse tipuri de acces, incepand cu cel
mobil si pana la cel fix . Wi-Fi este un sistem cu raza de acoperire redusă,ce permite transmisia
semnalului pe o distanta situata in general in jurul a catorva sute de metri. WiMAX şi Wi-Fi au
mecanisme responsabile de asigurarea calitatii serviciilor diferite. WiMAX foloseşte un
mecanism bazat pe crearea de conexiuni între staţia de bază şi dispozitivul utilizatorului. cele
doua conexiuni se bazeaza pe algoritmi specifici de planificare. Standardul Wi-Fi utilizeaza un
mecanism de asigurare a calităţii asemanator Ethernet-ului ,în cazul caruia pachetele primesc
prioritati diferite în funcţie de etichete asadar calitatea conexiunii putand avea de suferit. Un
avantaj important al standardului WiMAX este faptul că reprezinta o tehnologie scalabilă, in

7
sensul ca poate fi utilizat atat pentru retele cu arii de acoperire mai mica , cat si in cazul celor cu
o raza mai mare de acoperire.Totusi usurinta utilizarii , dar si costul redus asociat Wi-Fi, sunt
puncte importante care fac ca acest standard sa fie folosit pentru a oferi acces la Internet către
mai multe zone din aceeasi camera sau clădire. Astfel de retele sunt intalnite in restaurante,
cafenele, hoteluri, fast-food-uri ce au puncte de acces Wi-Fi in scopul de a oferi acces la
internet clientilor rapid si simplu de intretinut. In aceste cazuri , implementarea standardului
WiMAX nu este justificata pentru ca zona ce acoperita este de nivelul zecilor de metri.

3. Obiective
3.1 Arhitectură flexibilă
WiMAX suporta anumite arhitecturi de sistem, incluzand aici arhitecturile punct-la-punct,
punct-multipunct şi acoperirea omniprezenta. Controlul accesului la mediu WiMAX suporta
serviciul punctmultipunct prin rezervarea unui slot de timp alocat fiecarei staţii “abonat”
(Subscriber Station - SS). Daca exista doar o singura statie “abonat” în reţea, staţia de bază
(BS) WiMAX va comunica cu staţia abonat printr-un serviciu punct-la-punct. O staţie de bază
dintr-o configuraţie punct-la-punct poate utiliza o antena unidirectionala pentru a acoperi o
distanta mai mare.

3.2 Securitate sporita

WiMAX suportă standardele de securitate urmatore:AES (Advanced Encryption Standard) şi
3DES (Triple DES- Data Encryption Standard). Prin criptarea legăturilor dintre staţia de baza
si statiile abonat, WiMAX asigură abonaţilor intimitatea şi securitatea de-a lungul interfeţei
wireless. De asemenea, securitatea oferă operatorilor o bună protecţie împotriva furturilor de
serviciu. WiMAX înglobează de asemenea suport VLAN, responsabil de asigurarea protecţiei
datelor transmise de diferiţi utilizatori care folosesc aceeaşi staţie de bază.

8
3.3 Calitatea serviciului
Sunt suportate patru tipuri de servicii:

1.UGS –Unsolilited Grant Service UGS este proiectat sa suporte fluxuri de date in timp real
compuse din pachete de date de marime fixa , emise la intervale de timp regulate , precum VoIP

2.rtPS – Real – Time Polling Service-rtPS suporta fluxuri de date in timp real, compuse din
pachete de dimensiune variabila emise la intervale de timp regulate, cum este cazul fluxului
video MPEG

3.nrtPS – Non - Real – Time Polling Service-nrtPS suporta fluxuri de date ce accepta
intarzieri, compuse din pachete de dimensiune variabila, pentru care este necesara atingerea unei
viteze minime, precum FTP.

4.BE – Best Effort BE suporta fluxuri de date care nu cer un minim de nivel al
serviciului si care sunt transmise in limita latimii de banda disponibila.

3.4 Instalare rapidă

Fata de instalarea solutiilor cablate, instalarea WiMAX nu are nevoie de constructii externe
importante, cum ar fi sapaturile pentru plasarea cablurilor. Operatorii care au obţinut deja licenta
pentru folosirea benzilor alocate nu trebuie să solicite din nou licenta de utilizare. In momentul in
care antena, echipamentele de comunicaţie şi de alimentare cu energie electrică au fost instalate,
WiMAX este gata de functionare. În general, instalarea unei retele WiMAX tine de cateva ore, in
comparatie cu instalarea altor solutii care pot dura luni de zile.

3.5 Serviciu multinivel

Modul de livrare al calitatii serviciului este de cele mai multe ori bazată pe acordul dintre
furnizorul de serviciu şi utilizatorul acestuia, Service Level Agreement (SLA). Un furnizor de
servicii poate oferi diferite SLA-uri anumitor abonati sau chiar utilizatorilor diferiti ai aceleiasi
staţii abonat.

9
3.6 Interoperabilitate
Protocolul WiMAX se bazează pe standarde neutre, internaţionale, astfel ca utilizatorii pot
transporta si folosi destul de usor statiile abonat în diverse locatii, fiind conectati la diferiti
furnizori de servicii. Interoperabilitatea are rolul de a asigura protectia investitiilor operatorilor,
deoarece acestia îşi pot alege echipamentele de la diverşi furnizori, achiziţiile făcute
amortizându-se rapid pe măsură ce serviciile sunt consumate de tot mai mulţi abonaţi.

3.7 Portabilitate
Ca şi actualele sisteme celulare, o staţie abonat WiMAX, o dată pusă în funcţiune, se identifică,
determină caracteristicile legăturii cu staţia de bază şi dacă staţia abonat se află în baza de date a
staţiei de bază, primeste caracteristicile corespunzatoare de transmisie.

3.8 Mobilitate
Amendamentul IEEE 802.16e a adus caracteristici importante ce au contribuit la dezvoltarea
mobilitatii. Îmbunătăţirile au fost operate la nivelurile fizice OFDM şi OFDMA, oferindu-se
suport echipamentelor şi serviciilor în medii mobile. Aceste îmbunătăţiri - care includ Scaleable
OFDMA, MIMO şi suportul pentru modurile idle/sleep şi hand-off - vor permite o mobilitate
completă. Standardul WiMAX a moştenit performanţa superioară Non-Line Of Sight (NLOS -
calea între staţia de bază şi staţia abonat este parţial sau în întregime obstrucţionată de diverse
obstacole) a OFDM şi funcţionarea multi-cale, fiind astfel potrivit mediilor mobile.

3.9 Pret accesibil

Protocolul WiMAX, bazat pe standardele internaţionale, va fi din ce in ce mai folosit in viitor.
Seturile de cipuri vor fi produse intr-un numar mai mare, astfel ca vor avea un cost scazut de
fabricatie, care automat va duce la un pret competitiv pentru furnizori si pentru utilizatorii finali.

3.10 Acoperire larga

WiMAX suportă dinamic multiple niveluri de modulaţie, incluzând BPSK, QPSK, 16-QAM, şi
64-QAM. In cazul in care statia va fi dotata cu un amplificator de putere mare si va opera la un

10
nivel scăzut de modulaţie (de exemplu BPSK sau QPSK), sistemele WiMAX vor putea acoperi
suprafete importante in cazul in care nu exista obstacole intre staţii.

3.11 Operarea Non-Line-of-Sight

NLOS se referă la calea radio a cărei zonă Fresnel este complet blocată. Datorita faptului ca
WiMAX foloseşte tehnologia OFDM, poate functiona si în mediile obstructionate(unde alte
produse wireless nu ar avea aceleasi rezultate satisfacatoare), asigurând o lăţime de bandă larga.

3.12 Capacitate mare

Folosind o modulaţie superioară (64-QAM) şi o lăţime de bandă a canalului (momentan de 7
MHz, dar posibil mai mare în viitoarele standarde IEEE şi ETSI), sistemele WiMAX pot oferi
utilizatorilor o bandă de transfer importanta.

3.13 Aplicaţii
Standardul WiMAX a fost dezvoltat pentru a veni în sprijinul uneigame largi de aplicaţii.
Clase de servicii :

11
Descriere In timp real Tip aplicatie Latime de
banda
Jocuri da Jocuri 50 – 85 kbps
interactive interactive
VoIP, da VoIP 4 – 64 kbps
videoconferinte
Video telefonie 32 – 384 kbps
Fluxuri media da Muzica/ voce 5 – 128 kbps
clipuri video 20 – 384 kbps
fluxuri filme > 2Mbps
Tehnologia Nu Mesagerie <250 octeti
informatiei instantanee
Navigare web > 500 kbps
Email cu fisiere > 500 kbps
anexa
Descarcare Nu Descarcare >1 Mbps
continut media date, filme
(stocare si
inaintare)
Peer – to - peer > 500 kbps

3.14 Reţele private

Reţelele private, folosite exclusiv de o singură organizaţie, instituţie sau firmă, oferă legături de
comunicaţie dedicate transferului fiabil şi în siguranţă a informaţiei de date, voce şi video.
Rapiditatea şi uşurinţa instalării unei astfel de reţele sunt principalele priorităţi, configuraţiile
fiind de regulă cele punct-la-punct sau punct-multipunct. Un exemplu de reţea privată este cel al
unei reţele de siguranţă publică. Agenţiile guvernamentale de siguranţă publică - precum poliţia,
pompierii, serviciile medicale de urgenţă - pot folosi reţele WiMAX pentru a putea răspunde
situaţiilor de urgenţă care apar. Pe lângă comunicaţia vocală bidirecţională între dispecerat şi
echipele de urgenţă din teren, reţeaua transmite centrului de control, imagini şi date de la locul
accidentului sau dezastrului.

12
Aceste informaţii pot ajunge în posesia echipelor care pot analiza şi aprecia situaţia în timp real,
ca şi cum s-ar afla la locul dezastrului. Calitatea serviciului WiMAX permite reţelei să
gestioneze aceste tipuri diferite de trafic. Soluţiile WiMAX se instalează rapid. Echipa de
intervenţie poate instala în câteva minute o reţea wireless temporară la locul accidentului.
Echipajul din teren poate transmite traficul din această reţea locală înapoi centrului de control,
printr-o reţea WiMAX existentă. Soluţiile cablate nu sunt potrivite unor astfel de situaţii,
deoarece nu pot fi prevăzute locurile unde vor urma să aibă loc accidentele.
3.15 Reţele publice
Într-o reţea publică, resursele sunt accesate şi partajate de diverşi utilizatori. În general, reţelele
publice necesită o modalitate ieftină de a oferi o acoperire cât mai mare, locaţiile utilizatorilor
nefiind nici previzibile, nici fixe. Principala aplicaţie a reţelelor publice sunt comunicaţiile de
voce şi date, cu toate că şi comunicaţia video a devenit semnificativă. Suportul intern VLAN şi
criptarea datelor pot rezolva însă această problemă. Un exemplu de reţea publică este cea a
furnizorilor de servicii wireless. WSP pot folosi reţele WiMAX pentru a oferi conectivitate
clienţilor rezidenţiali (voce, date, video) şi firmelor (voce şi Internet). Furnizorul de servicii
wireless poate fi chiar o firmă de telecomunicaţii pe distanţă mare, o companie de cablu sau o
mică firmă locală de telecomunicaţii care concurează pe piaţa locală de telefonie (Competitive
Local Exchange Carriers - CLEC) care posedă o infrastructură minima instalată. Deoarece
WiMAX se instalează uşor, CLEC îşi poate instala repede reţeaua ajungând în situaţia în care
poate concura compania de telefonie mare existentă pe acea piaţă (Incumbent Local Exchange
Carrier – ILEC) .O platformă de reţea care oferă voce, date şi video este foarte atractivă
utilizatorilor, deoarece le oferă toate serviciile într-un singur loc iar factura lunară este una
singură. Suportul pentru servicii multiple permite facturarea pe fluxuri diferite, reducând
costurile clientului de achiziţie a serviciilor şi mărind media pe utilizator a încasărilor. Furnizorul
de servicii are nevoie doar de un sistem de facturare şi de o bază de date a clienţilor. Operatorii
de comunicaţii celulare au implementat la randul lor WiMAX în reţelele lor. Aceşti operatori au
deja staţii de emisie, infrastructură de facturare şi o bază de date cu clienţi, dar instalarea unei
soluţii WiMAX va conduce la extinderea prezenţei lor pe piaţă, în
aria de acoperire. Toate soluţiile cablate, incluzând fibra optică, DSL şi cablu TV,

13
necesită costuri iniţiale mari pentru implementare. În particular,soluţiile cablate nu se pretează
pentru pieţele ţărilor în dezvoltare, unde infrastructura este săracă sau în zonele puţin populate
ale ţărilor dezvoltate.

4 .Caracteristici ale WiMAX-ului

WiMAX este solutia conexiunilor fara fir care ofera flexibiliate pentru desfasurare si ofera
servicii puternice. Cateva din caracteristicile sale sunt :
1. Substatul fizic OFDM-based : nivelul fizic PHY e bazat pe multiplexarea ortogonala a
divizarii frecventei, o schema care ofera o buna rezistenta la transmisiunile multicale si permite
WiMAX-ului sa opereze cu conditiile NLOS.
2. Transmiterea datelor cu o viteza mare: WiMAX e capabil sa suporte transmisii de date cu o
viteza mare, de exemplu transerul PHY poate ajunge la 74Mbsp folosind largimea spectrului
20MHz.
3. Largime de banda accesibila si suport pentru viteza de transport a datelor: WiMAx are o
arhitectura a nivelului fizic accesibila care permite sa creasca viteza de transfer cu largimea
benzii.
4. Modulatie adaptiva si Codare (AMC) – este un mechanism efectiv de maximizare a
rezultatului de la iesire intr-n canal variabil cu timpul.
5. Nivelul de legatura de date pentru retransmisie : pentru conexiuni care au nevoie de siguranta
mai mare WiMAX suporta cererea automata de retransmisie (ARQ) la nivelul de legatura de
date. ARQ asigura primirea tutiror pachetelor de catre destinatar . Pachetele care nu ajung se
considera pierdute si retransmise.
6. Suport pentru TDD si FDD : FDD aloca un cost mai mic pentru implementarea sistemului dar
TDD este preferat.
7. Alocarea flexibila si dinamica a resurselor pe utilizator : resursele pot fi allocate in domeniu
spatiu la fel de bine ca folosind o antena avansata de system (AAS). Standardul permite ca
resursele in banda de frecventa sa fie allocate in timp, frecventa si spatiu si are un mechanism
flexibil de a transporta resursele allocate informatiilor structura cu structura.
8. Suport pentru tehnologia de antene avansate: un nivel fizic de design permite folosirea
tehnologiei anteneor – multiple.

14
9. Calitatea serviciilor : nivelul MAC are o structura care suporta o varietate de aplicatii ,
incluzand voce si servicii multimedia. Este realizat pentru a putea suporta un numar mare de
useri cu multiple conexiuni pe terminal, fiecare cu cerere proprie de calitate. Sistemul ofera
suport pentru un trafic constant, variabil, real sau ireal pentru cel mai bun traffic de date.

5. Informatii tehnice
5.1 Nivelul fizic
Standardul WiMAX original (IEEE 802.16) specifică funcţionarea pentru domeniul 10-66 GHz.
802.16a, redenumit în 2004 drept 802.16-2004, a adăugat specificaţii pentru domeniul 2-11 GHz.
802.16-2004 a fost actualizat în 2005 la 802.16e şi foloseşte SOFDMA (Acces multiplu cu
diviziune ortogonala de frecventa scalabil) faţă de versiunea OFDMA cu 256 de subpurtătoare
(dintre care 200 sunt folosite) din 802.16d. Versiunile mai avansate, inclusiv 802.16e, aduc şi
suport pentru antene multiple prin comunicaţiile MIMO (intrări şi ieşiri multiple). Certificarea
WiMAX permite distribuitorilor cu produse 802.16d sa-şi vândă echipamentul ca fiind certificat
WiMAX, asigurând astfel un nivel de interoperabilitate cu alte produse certificate, atata timp cât
urmaresc acelaşi profil. Cel mai mare interes comercial este înregistrat pentru standardele
802.16d şi .16e, deoarece frecvenţele mai mici folosite în acestea suferă mai puţin de pe urma
atenuărilor de semnal inerente, dând aşadar o acoperire îmbunătăţita..

5.2 Limitari
O parere gresită, frecvent intalnită, este ca WiMAX este capabilă de o viteza de 70 Mbiti/sec pe
o distanţă de 50 de kilometri. Ambele calităţi sunt reale în mod individual, în circumstanţe
ideale, dar nu şi concomitent. WiMAX se aseamana cu DSL din acest punct de vedere: putem
alege fie lărgime de bandă mare, fie acoperire extinsă, dar nu ambele simultan. Natura
comunicaţiilor wireless sugerează că design-ul antenei va avea un impact substanţial asupra a
ceea ce putem obţine. În general, reţelele WiMAX fixe au o antena direcţională externă cu
câştig mai mare instalată la locaţia clientului, rezultând într-o acoperire mult extinsă. Reţelele
WiMAX mobile inlcud de cele mai multe ori echipamente de birou instalate la locaţia clientului,
cum ar fi modemuri, laptopuri cu WiMAX mobil integrat, etc. Dispozitivele WiMAX mobil au
în mod tipic antene cu un design ce oferă câştiguri mai mici, datorită omni-direcţionalităţii şi
portabilităţii. În practică acest lucru înseamnă ca într-un mediu cu vizibilitate optică, cu

15
dispozitive ale WiMAX mobil, ar putea fi atinse viteze simetrice de 10Mbiti/sec la 10 km, însă în
medii urbane este mai probabil ca aceste dispozitive nu vor avea vizibilitate optică deci
utilizatorii vor primi date doar cu 10 Mbiti/sec la 2 km. Antene direcţionale cu câştig mai mare
pot fi folosite cu reţele WiMAX mobile obţinând beneficii legate de acoperire, dar cu pierderea
evidentă a mobilităţii. Ca în cazul celor mai multe sisteme wireless, lărgimea de bandă
disponibilă este imparăită de utilizatorii dintr-un anumit sector radio, mai ales dacă planificarea
capacităţii nu a fost efectuată corespunzător. De fapt, mulţi utilizatori vor avea servicii între 2-,
4-,6-, 8-, 10- sau 12 Mbiti/sec. Din această cauză, diverse arhitecturi de reţele granulare şi
distribuite sunt incorporate în WiMAX de dezvoltatori independenţi şi de echipa 802.16j MMR.

6. Tehnologii concurente
În cadrul pieţei, principalii competitori pentru WiMAX sunt sistemele fără fir implementate la
scară mare precum UMTS şi CDMA2000 şi, pe lângă ele, şi câteva sisteme internet-orientate
precum HIPERMAN şi WiBro.

6.1 Sisteme celulare de telefonie 3G şi 4G

Ambele sisteme principale 3G, CDMA2000 şi UMTS, se află în competiţie cu WiMAX. Ambele
au drept scop oferirea de acces la servicii internet de clasă DSL în plus faţă de serviciul clasic de
telefonie. UMTS a fost chiar imbunătăţit pentru a concura direct cu WiMAX sub forma UMTS-
TDD, tehnologie ce poate folosi spectrul folosit şi de WiMAX şi care furnizează o experienţă în
utilizare mai consistentă, chiar dacă oferă o lăţime de bandă maximă mai redusă. Sistemele
celulare 3G beneficiază de obicei de o infrastructură bine pusă la punct deja, fiind o variantă
îmbunătăţită a sistemelor anterioare. Utilizatorii pot recurge uşor la utilizarea sistemelor mai
vechi când ies din raza de acţiune a echipamentelor ce oferă servicii suplimentare, fără să
realizeze chiar acest lucru, de obicei. Principalele standarde din telefonia celulară evoluează spre
aşa numitul 4G, servicii de lăţime de bandă mare, latenţă redusă şi reţele complete-IP cu servicii
de voce dezvoltate pe baza lor. În cazul GSM/UMTS evoluţia spre 4G se realizează prin
eforturile “3GPP –evoluţie pe termen lung”. Pentru standardele derivate din AMPS/TIA cum ar
fi CDMA2000, un înlocuitor numit serviciu de banda largă ultra mobilă (Ultra Mobile
Broadband) se află în dezvoltare. În ambele cazuri, se renunţă la interfeţele aeriene existente în

16
favoarea OFDMA pentru legătura directă şi o variantă a soluţiilor bazate pe OFDM pentru
legătura inversă, într-un mod foarte similar standardului WiMAX. În unele zone din lume
prezenţa la scară largă a UMTS precum şi o dorinţă generală de standardizare a însemnat că
spectrul pentru WiMAX nu a fost alocat: în iulie 2005, alocarea de frecvenţe WiMAX la nivelul
U.E. a fost blocată.

6.2 Acces mobil de bandă largă

Accesul mobil de bandă largă (MBWA) este o tehnologie dezvoltată de IEEE 802.20 şi este
orientată către comunicaţiile mobile de bandă largă fără fir ce operează de la 120 la 350 km/h.
Standardul 802.20 a preluat multe din soluţiile ce stau la baza WiMAX-ului mobil, inclusiv
modulaţia dinamică de mare viteză şi alte capacităţi scalabile ale OFDMA. Se pare că utilizează
şi predarea rapidă, corecţia de eroare FEC şi îmbunătăţirile pentru contracararea efectului de
margine de celulă. Grupul de lucru a fost suspendat temporar la mijlocul anului 2006 de către
Consiliul de standardizare IEEE-SA deoarece el a reprezentat subiectul a numeroase plângeri iar
o investigaţie preliminară efectuată în baza uneia dintre ele a “relevat o lipsă de transparenţă, o
posibilă lipsă de echidistanţă în luarea deciziilor precum şi alte nereguli în funcţionarea grupului
de lucru”. În septembrie 2006 Consiliul de standardizare IEEE-SA a aprobat un plan ce permitea
grupului de lucru să continue în condiţii noi şi standardul are acum al doilea sfert al anului 2008
drept dată de finalizare estimată.

6.3Sisteme internet-orientate
Standardele timpurii WirelessMAN, standardul european HIPERMAN şi cel Coreean WiBro au
fost armonizate ca parte a WiMAX şi nu mai sunt privite drept competitoare ci doar
complementare. Toate reţelele ce se dezvolta acum în Coreea de Sud, patria standardului Wibro,
sunt de tipul WiMAX. Popularul sistem WiFi 802.11b/g este implemetat la scară largă drept o
soluţie de internet mobil pe rază scurtă, în cafenele şi noduri de transport precum aeroporturile şi
furnizează o acoperire îndeajuns de bună încât utilizatorii să nu simtă nevoia unui abonament la
un serviciu precum WiMAX. Următorul tabel ar trebui tratat cu atenţie deoarece arată doar ratele
de transfer maxime, rate ce pot fi uneori foarte înşelătoare.

17
7. Standarde
Actuala tehnologie WiMAX Mobil este bazată pe standardul de certificare IEEE 802.16e-2005,
aprobat în Decembrie 2005. Acesta este un amendament al standardului IEEE 802.16-2004,
astfel că standardul este de fapt 802.16-2004, amendamentat de 802.16e-2005 – specificaţiile
trebuie citite impreuna pentru a fi inţelese. Standardul IEEE 802.16-2004 se refera doar la
sistemele fixe, inlocuind standardele IEEE 802.16-2001, 802.16c-2002, şi 802.16a-
2003.IEEE 802.16e-2005 aduce urmatoarele îmbunătăţiri faţă de IEEE 802.16-2004:
· adăuga suport pentru mobilitate (transfer întrestaţiile de baza). Acesta este văzut ca unul dintre
cele mai importante aspecte ale 802.16e-2005, şi reprezintă baza tehnologiei WiMAX Mobil;
· modifică scala Transformatei Fourier Rapide în funcţie de lărgimea de bandă a canalului, astfel
încat spaţierea purtătoarei să ramană constantă pentru diferite lărgimi de bandă (1.25-20 MHz).
Spaţierea constantă a purtătoarei duce la o mai mare eficienţă spectrală în canale largi, şi la o
reducere a costurilor în canale înguste;
· îmbunătăţeşte acoperirea NLOS prin utilizarea unor schemeavansate de diversitate a antenelor
şi a Cererii de Retransmitere Automată hibrida (hARQ);
· îmbunatateste ccapacitatea şi acoperirea prin introducerea Sistemelor Adaptative de Antene
(AAS) şi a tehnologiei cu intrări şi ieşiri multiple (MIMO);
· introduce tehnici de codare performante cum ar fi codarea Turbo, sporind securitatea şi
performanţa NLOS;
· algoritmul de Transformare Fast Fourier avansat poate să tolereze întârzieri mai mari, crescând
astfel rezistenţa lainterferenţe pe căi multiple;
· adăugă o clasă QoS în plus, mai adecvat pentru aplicaţii VoIP.

18
8.Dezvoltări viitoare
Scopul evoluţiei pe termen lung atât a WiMAX cât şi a LTE reprezinta obtinerea unei largimi de
bandă “mobile” de 100 Mbit/s şi 1Gbit/s în regim fix-nomad după cum au fost stabilite de ITU
pentru sistemele NGMN 4G (reţea mobilă de generaţie următoare) prin utilizarea adaptivă a
MIMO-AAS şi a topologiilor de reţea inteligente, granulare. 3GPP LTE şi WiMAX-m îşi
concentrează eforturile pe MIMO-AAs, reţele mobile multi-hop cu relee. Ceea ce va defini 4G
mai mult decât metodele de acces fără fir precum WCDMA sau OFDMA vor fi reţelele fără fir
ce se vor adapta mai eficient şi vor utiliza mai bine spectrul disponibil.

Concluzii:
1. Fără îndoială, aplicaţiile WiMAX sunt mult mai numeroase şi aici aş aminti doar reţelele
bancare, universitare, conectivitatea în zonele rurale, comunicaţiile peste ocean, conectivitatea în
cazul construcţiilor temporare.
2. Pentru început, WiMAX nu va elimina din cursă tehnologia Wi-Fi, ci mai degrabă o va
completa, acoperind domeniile de aplicaţie pentru care WiMAX a fost gândită. Începând însă cu
versiunea 802.16e a standardului, ne putem aştepta la o descreştere a hot-spot-urilor Wi-Fi pe
seama creşterii celor WiMAX.
3. WiMAX promite să sprijine corporaţiile în procesul de extindere a afacerilor, să sporească
profitul companiilor, să îmbunătăţească calitatea serviciilor şi, nu în ultimul rând, să conducă la
creşterea numărului de oameni conectaţi la Internet.

Bibliografie:

[1] WiMAX: The Innovative Broadband Wireless Access Technology

[2]Wikipedia

[3]www.go4it.ro

[4] Gerard Smyth, “Wireless Technologies and e-Learning:Bridging the Digital Divide”, Intel
Corporation, December 2006.

19
20