Descântecul de deochi in folclor

Fugi deochi dintre ochi

din gene, din sprâncene,
din vârful nasului,
din măduva oaselor,
din creştetul capului,
şi du-te unde cocoşul nu cântă,
unde popa nu toacă,
acolo te-aşteaptă cu mesele întinse,
cu făclii aprinse şi las-o pe (numele persoanei) curată, luminată,
cum Dumnezeu a lăsat-o, Amin!

Luăm un vas cu apă curată şi, în timp ce aruncăm cărbuni pe rând nouă cărbuni în ea, zicem:
Doi ochi răi ti-o strâcat,
Şi nouă sfinţi te-o vindecat;
Doi ochi răi ti-o strâcat
Şi opt sfinţi te-o vindecat.
Dacă unul sau doi din cărbunii aceia se aşează pe fundul vasului, atunci bolnavul desigur a fost
deocheat. Ca să se vindece bea de nouă ori puţină apă, din acee peste care s-a descântat, apoi se
spală la subsuori, cap, rânză, încheieituri, ochi şi pe faţă din apa acee, şi ce apă o rămas ungem
ţâţânile uşii.

Luăm cărbuni încinşi şi îi aruncăm câte unul într-un vas, zicem:

Pasăre neagră,
Pasăre galbenă,
Sai în ceri,
Sai în pământ,
Sai în piatră seacă,
Piatra-n patru crapă.
Da nu crapă piatra,
Ci crapă (cutare).
De-i deochiat
De cocon, de cocoană,
De fecior, de fată,
Ori de vâj, ori de babă,
Ori de ţigan, ori de ţigancă,
Ori de jidan, ori de jidancă,
Crepe-i-se tâţele,
Versă-i-se laptele,
Sară-i ochii ca şi stropii.
Să rămâie curat
Şi luminat
Ca argintul cel curat,
Ca vinul strecurat.

Arunci nouă cărbuni în apă şi numeri invers, de la nouă spre unu, zicând:
S-o luat Mărie pă cărare,
Pă drumul cel mare,
S-o-ntâlnit cu deochetor, cu deochetoare,
Cu moroi, cu moroaie,
Cu strâgoi, cu strâgoaie.
Fugi, deochi,
Dintre ochi,
Mărie să rămână curată,
Luminată,
Ca argintu strecurat.